Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Opere
DIN HÂRTIILE UNUIA ÎNCÃ VIU
Ó
HUMANITAS
BUCUREªTI
Redactor: Dragoş Dodu
Tehnoredactor: Doina Elene Podaru
Corector: Oana Dumitrescu
EDITURA HUMANITAS
Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România
tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51
www.humanitas.ro
Roger Poole:
niensis, „My wish,ºimy
Anti-Climacus prayer.“
judele Keeping
Wilhelm, the Pseudonyms
trei dintre Apart
pseudonime.Cf..
În Niels Jørgen Cappelørn / Jon Stewart (ed.): „Kierkegaard Revi-
sited. Proceedings from the Conference Kierkegaard and the Mea-
ning of Meaning It, Copenhagen, May 5–7“. Berlin – New York:
Walter de Gruyter, 1997.
PREFAÞÃ 7
mai întâi, contextul biografic în care au luat naºtere la Kier-
kegaard „comunicarea indirectã“ ºi cea directã.
Probleme de traducere
Opera timpurie
numeroase problemea stilistice.
lui Kierkegaard
Pecât depune traducãtorului
elegant ºi nuanþat va
scrie Kierkegaard începând cu Sau-sau, pe atât de greoaie
ºi lungi îi sunt frazele în primele scrieri, atunci când nu re-
curge, în mod excepþional, la câte o comparaþie sau meta-
forã ilustrativã, sau la un joc de cuvinte. Nu e de mirare cã
atât Heiberg cât ºi comisia pentru examenul de magister au
adus critici de ordin stilistic modului kierkegaardian de a scrie.
Pentru a face unele argumente inteligibile pentru cititorul
31 Cf. Scopetea, op. cit., p. 103.
32 Raporturile dintre filozofia kierkegaardianã ºi cea wittgenstei-
nianã au fost recent analizate de Mariele Nientied, în Kierkegaard
und Wittgenstein: „Hineintäuschen in das Wahre“(Kierkegaard stu-
dies: Monograph series; vol. 7), Walter de Gruyter, Berlin, 2003.
36 PREFAÞÃ
cesarã
ceea cevorbirea, ci searlaudã
s-a spus sau ºi se discutã
fi trebuit (Dichtung
sã fie spus und precedentã.
cu o ocazie Wahrheit*)
* În germanã în srcinal : „Poezie ºi adevãr“. Titlul autobiogra-
fiei lui J.W. Goethe, suger ând relaþia dintre experienþa creatorului
ºi folosirea acesteia în operã, temã care va reveni ulterior în textul
kierkegaardian. (N.t.)
DIN HÂRTIILE UNUIA ÎNCÃ VIU 63
etica atmosferã care meritã acest nume ºi care e o condiþie
necesarã pentru acþiunea epicã urmãtoare ºi corespunzãtoa-
re), atunci vedem cã acest lucru ar fi trebuit sã se întâmple
astfel: ori, cu
cat o parte o tãcere
a vieþii unuipitagoreicã
studiu serios,, autorul
xlv
ceea nu-isã-ºi fi dedi-
stãtea în fire
lui Andersen, ori lumea contemporanã sã se fi grupat po-
etic-pitoresc în jurul unui singur erou ºi printr-o imensã
adunare de forþe, fiecare însemnatã în sine, sã fi indicat în
mod absolut ºi neabãtut, dincolo de abundenþa lor miºcã-
toare, un singur þel, lucrând cu atâta energie spre a-l atinge,
încât o atare strãduinþã ar fi izbutit sã-l cuprindã o vreme
pe Andersen, oferindu-i suplimentul de viaþã necesar. De
asemenea favoare dezvoltarea
sen parte, întrucât a circumstanþelor
propriun-a avut
zisã însãsale
a vieþii Ander-
s-a
petrecut în aºa-numita perioadã politicã, iar dacã vrem sã
ascultãm numai o clipã ce spun politicieniinºiºiî despre ase-
menea perioadã, desigur ne vom convinge cât de puþin întã-
ritoare e pentru o fire precum cea a lui Anders en. E o perioadã
a fermentãrii-necoacerii, zic polticienii; în orice caz, nu a
facerii.xlvi O perioadã de tranziþie — foarte adevãrat,cel pu-
þin formarea granitului a trecut demult, formarea rocilor
sedimentare
în producereaa turbei.
trecut 13ºi Sau
ea, probabil
poate cã cã ne-am adâncit
asemenea tranziþiedeja
ar
14
fi provocatã la Andersen de adunãrile generale din vre-
mea noastrã, aceste omnibusuri ale vieþiipolitice, muºuroa-
ie de furnici braziliene care, dupã raportul unui naturalist,
seamãnã frapant, când se adunã milioane, cu anticul monu-
ment înãlþat deasupra unui om — un tumul? Cum s-ar fi
putut simþi el confortabil în turma politicã de balene ale
13
atâteaEprivinþe
destul de
ca ciudat
ºi perioada
cã dezvoltarea
formãrii turbei.*
mai recentã s-a distins în tot
* Comparaþia geologicã se referã de fapt la epocile literare. (N.t.)
14 Sed nimis arta premunt olidae convivia caprae. *
* În latinã în srcinal: „Dar mirosul de capre face neplãcute adu-
nãrile prea populate.“ (Citat din Horaþiu, Epistola I, 5, 29). ( N.t.)
64 KIERKEGAARD
lutã politicos
ma datã în toate
în localul pãrþile.
de dans; Nimeniscrie:
Andersen nu-l observã.
Cu pãlãria în mânã,
Nu-i nimic sa-
de
mirare în asta (când un mus pãtrunde între marinariiadunaþi la un lo-
cal de dans, riscã mai degrabã sã fie azvârlit pe uºã afarã, ºi, din acest
punct de vedere, micul Christian ar trebui sã fie fericit cã n-a fost ob-
servat); mult mai de mirare e cã i se atrage atenþia cititorului asupra
DIN HÂRTIILE UNUIA ÎNCÃ VIU 85
cuvenite atenþii, chiar ºi în cazurile când atenþia e atât de
departe de a ficuvenitã, încât e de-a dreptul absurdã. Alte dãþi
e atât de pornit32 împotriva altor personaje din romanele sale,
pe inima fratelui sãu—. II, p. 150:În anul 1820 au avut loc o mulþime
de evenimente în Danemarca. Datoria publicã s-a ales cu o avarie; Dr.
Dampe a încercat, alãturi de alte câteva minþi înfierbântate, sã cauze-
ze navei statale o avarie; în sfera religioasã au avut loc divergenþe de
opinii, fiecare din partide descoperind câte o avarie la adversarii sãi;
printre atât de multe ºi importante avarii, nici nu mai îndrãznim sã le
pomenim pe cele cauzate de Ladislaus multor inimi feminine. Etc.*
* În pasajul citat, Andersen face aluzie la urmãtoarele evenimen-
te: descoperirea fraudelor faþã de stat ale deputatului Chr. Birch
(1760–1829), care au mãrit datoria publicã danezã cu o jumãtate de
conducea
milion de otaleri;
asociaþie
arestarea
secretãliberalului
pentru introducerea
J.J. Dampe unei
(1790–1867),
constituþiicare
de-
mocrate; disputa dintre preotul luteran Claus Harms (1778–1855)
din Kiel, ºi consilierul oraºului, Fr. Witthöfft (1768–1840). Ladis-
laus e un personaj din Doar un muzicant, artist de circ þigan, de care
se îndrãgosteºte Naomi. (N.t.)
DIN HÂRTIILE UNUIA ÎNCÃ VIU 89
sã-ºi împlineascã menirea, adicã sã fie plasatã undeva; mo-
tivul pentru care nu e folositã mai des nefiind dominaþia pe
care Andersen o exercitã asupra ei, ci faptul cãexistã o mul-
þime de fraze
înfãþiºare. lxxviii care
Dar iaceasta
se aseamãnã dinmai
se referã fir amult
pãr, lala spirituali-
gând ºi la
tatealxxix întâmplãtoare, care însã e, ca orice spiritualitate de
tip secundar, o chestiune de cunoaºtere; în încheiere, ne vom
mulþumi sã atragem atenþia cititorului asupra temeiniciei35
întâmplãtoare a lui Andersen.
35 Cf. I, p. 114: Acolo jos pluteau imaginile norilor, acolo jos zbura
pasãrea cu aripile întinse, la fel de adânc, pe cât de sus plana deasu-
pra suprafaþei apei. E vorba de Christian care pãzeºte gâºtele, fanta-
zând, ºi în plinã fantezie a bãiatului, apare propoziþia: la fel de adânc
etc. Cu aceasta poate fi comparatã întreaga sa cercetare în legãturã cu
atitudinea religioasã la Naomi. II, p. 119:La ea începuse evaporarea
straussianã* care dizolvã tot ce e istoric în mitologie. Se dezvolta la ea
o concepþie despre chestiunile religioase asemeni celei care începe a se
manifesta în vremurile noastre la unele persoane din Germania, un fel
de liber-cugetare[...]; II, p. 219:în privinþa religiei, punctul ei devede-
re nu era nici ascetic nici elenistic**, ci Naomi era mai degrabã o par-
tizanã a Tinerei Germanii***, anticipând-o pe aceasta în timp . Toatã
aceastã cercetare aminteºte de un proces în care s-a pus întrebarea cum
stãteau lucrurile cu acuzatulîn privinþa religiei, la care niºte
preoþi deþarã
chemaþi
Deism,ºi-au revãrsat temeinic întreaga lor ºtiinþã din ºcoalã despre:
teism
Ateism, panteism. —
Cf. III, p. 86, despre starea religiei în Franþa:Parisul n-are în mo-
mentul de faþã nici o religie, au uitat de Madona, ba aproape cã au ui-
tatºi de Tatã ºi Fiu; Spiritul e singurul care domneºte. Pe stradã nu vezi
nici un cãlugãr, nici o procesiune; chiar ºi de pe scenã, poeþii predicã
protestantismul (?). — Cf. întreaga cãlãtorie întreprinsã de Naomi etc.
* „Evaporarea straussianã“ e o aluzie la teologul german D.F.
Strauss (1808–1874) care în cartea saDas Leben Jesu (Viaþa lui Isus)
descrisese Evanghelia ca fiind o culegere de mituri. (N.t.)
** Kierkegaard
sese „elin“, modificã
nu „elenistic“. puþin
(N.t.) citatul din Andersen, care scri-
*** „Tânãra Germanie“ — das junge Deutschland — miºcare lite-
rarãpe la 1830, cu preocupãri sociale, având drept model revoluþia fran-
cezã ºi hegelianismul de stânga. Printre promotorii ei s-a numãrat
Heinrich Heine. (N.t.)
90 KIERKEGAARD
QUAS
die Septemb.
Theol. cand.
MDCCCXLIii
Theses iii
Xenofon
Despre Xenofon e cazul sã amintim, deocamdatã, cã avea
un scop (ceea ce e deja o deficienþã sau o supãrãtoare redun-
danþã6), anume, de a arãta ce nedreptate strigãtoare la cer
fãptuiserã atenienii condamnându-l pe Socrate la moarte.
Acest lucru i-a reuºit lui Xenofon într-un grad atât de ex-
traordinar, încât ai crede mai degrabã cã scopul sãu era sã
demonstreze cã a fost o prostie sau o greºealã din partea ate-
nienilor sã-l condamne pe Socrate; cãci îl apãrã pe Socrate
într-un mod care-l face pe acesta nu doar nevinovat, ci cu
totul inofensiv, astfel încât ajungi sã te întrebi, cu cea mai
profundã mirare, ce demon îi va fi înºelat pe atenieni în ase-
menea hal încât sã vadã în Socrate mai mult decât în orica-
re alt ipochimen bonom, vorbãreþ ºi trãsnit, care nu face
nici rãu, nici bine, ºi nu-i stã nimãnui în cale, fiind nespus
de bine intenþionat faþã de toatã lumea, câtã vreme aceas-
ta e dispusã
câtã harmonia sã-ipraestabilita
asculte pãlãvrãgeala devenitã
xii în smintealã, de tabiet. ªi de
câtã unitate
superioarã în nebunie va fi fost nevoie pentru ca Platon ºi
atenienii sã se uneascã spre a omorî ºi imortaliza un filis-
tin atât de cumsecade! Una ca asta pare, pur ºi simplu, o iro-
nie fãrã de perechela adresa lumii.Platon ºi atenieniitrebuie
sã se fi simþit, la intervenþia împãciuitoare a lui Xenofon,
cam cum te simþi, uneori, în mijlocul unei dispute când, ta-
man în momentul în care motivul contradicþiei, dus culme, la
începe sã devinã interesant, un terþ serviabil se apucã, plin
6 Xenofon a avut o asemenea neîncredere în Socrate ºi, în general, în
adevãr, încât n-a îndrãznit sã-l lase pe Socrate de capul lui, ºi de aceea e
întotdeauna gata sã sublinieze cât de nepotrivit, de nedrept a fost ce au
fãptuit atenienii, cât de diferit i-a pãrut lui totul.
DESPRE CONCEPTUL DE IRONIE 117
de amabilitate, sã reducã întreaga problemã la o banalita-
te, spre a împãca forþele adverse. Prin a înlãtura tot ce era
primejdios la Socrate, Xenofon l-a redus pe acesta, pânã la
urmã, cu adevãrat
tru faptul cã Socrate in procedase
absurdum,astfel
probabil ca rãsplatã
atât de pen-
des cu alþii.
Ceea ce face ºi mai dificilã obþinerea unei reprezentãri cla-
re a personalitãþiilui Socrate dindescrierea lui Xenofon eto-
tala lipsã a situãrii. Baza pe care se miºcã fiecare conversaþie
e la fel de invizibilã ºi de superficialã ca o linie dreaptã, la
fel de monotonã ca fundalul într-o singurã culoare pe care
copiii ºi artizanii din Nürnberg îl folosesc în picturile lor.
ªi totuºi, situaþia e extrem de importantã pentru persona-
litatea lui Socrate, care se lãsa, probabil, presimþitã tocmai
printr-o intimitate plinã de tainã ºi omisterioasã plutire dea-
supra varietãþii pestriþe a exuberantei vieþi ateniene, putând
fi explicatã tocmai printr-o duplicitate a existenþe i, cam ca re-
laþia peºtelui zburãtor faþã de peºti ºi pãsãri. ªi aceastã pune-
re în evidenþã a situaþiei ar fi fost importantã tocmai spre a
arãta cã, la Socrate, centrul nu era un punct fix, ci un ubique
et nusquam; spre a sublinia sensibilitatea socraticã, care
xiii
îºi dãdea îndatã seama, chiar ºi la cea mai finã ºi mai uºoarã
atingere, de prezenþa ideii, simþind numaidecât electricita-
tea
ticacorespunzãtoare,
metodã socraticã,prezentã în toate;
pentru care niciun spre a ilustra
fenomen auten-
nu era atât
de neînsemnat încât sã nu-ºi croiascã, de la sine, calea spre
însãºi sfera gândirii. Aceastã posibilitate socraticã de a în-
cepe de oriunde, realizatã de el în viaþã — chiar dacã a rã-
mas, probabil, de cele mai multe ori neobservatã de cei mulþi,
pentru care modul prin care ajung la cutare sau cutare su-
biect rãmâne mereu un mister, cercetãrile lor începând ºi sfâr-
7
ºindu-se cel mai adesea într-o baltã stãtutã — , acest ochean
socratic atât de sigur, pentru care nici un subiectnu era atât
7 Pentru Socrate, nimic nu stagna înacest sens; în privinþa concepþiei
sale despre cunoaºtere se potriveºte ceea ce citim în Evanghelie despre
iazul din Bethesda — cã apa era vindecãtoare doar când era agitatã.*
* Cf. Ioan 5, 2–4. (N.t.)
118 KIERKEGAARD
citat
rezum doar acest
doar dialog catotalã
la impresia exemplu,
careºieste
de aceea trebuiea sã
forþa vitalã mã
aces-
tui exemplu, voi atrage atenþia totuºi, întrucât am citat acest
exemplu instar omnium,xx asupra unei dificultãþi legate de
modul în care Xenofon introduce acest dialog. Anume, eldã
de înþeles cã a fost o întrebare-capcanã a lui Aristip, spre a-l
pune pe Socrate în încurcãturã prin dialectica infinitã impli-
catã în bine, când e înþeles ca util. Dã de înþeles cã Socrate i-a
întrevãzut viclenia. Ar fi atunci posibil ca întregul dialog sã
fi fost pãstrat de Xenofon ca un exemplu al gimnasticii lui So-
crate. S-ar putea crede cã întregul comportament al lui So-
crate ascunde o latentã ironie, cã, intrând aparent nesuspicios
în capcana întinsã de Aristip, de fapt a distrus complotul,
fãcându-l pe Aristip sã fie cel care, împotriva voinþei sale, e
nevoit sã afirme argumentul pe care socotise cã Socrate îl va
sublinia. Dar oricine îl cunoaºte pe Xenofon va gãsi desigur
cu totul improbabil acest lucru. Spre a neliniºti ºi mai mult,
Xenofon a dat ºi un motiv cu totul diferit pentru care Socra-
te s-ar fi purtatastfel, anume „pentru a le fi de folos celor din
preajma sa.“ Ceea
nofon, Socrate ce aratã serios
e profund limpede cã, reduce
când dupã pãrerea lui Xe-
infinitatea en-
tuziasmantã a cercetãrii la subiacenta infinitate reaempiricului.
a
Comensurabilul este acum, în genere, arena în care evo-
lueazã Socrate, ºi activitatea sa constã în cea mai mare parte
în a încercui întreaga gândire ºi fãptuire a omenirii cu un zid
de netrecut, care exclude orice trafic cu lumea ideilor. Stu-
diul ºtiinþelor nu trebuie nici el sã transgreseze acest cordon
de carantinã (Mem. IV, 7). Din geometrie11, omul nu trebuie
11 Comparã cu acestea accentul pus de Socrate în Republica, Cartea
a VII-a, pe geometrie ºi semnificaþia ei de a duce gândul de la devenire
la fiinþã, astfel încât atunci „când geometria sileºte la contemplarea fi-
inþei ne foloseºte, iar când îºi dã silinþa doar în vederea devenirii, nu
ne foloseºte“ ( Cf. Platon, ediþia Ast, vol. IV. p. 404)*. Dar devenirea
DESPRE CONCEPTUL DE IRONIE 125
sã înveþe decât atât cât e necesar pentru a-ºi supraveghea
mãsurarea corectã a terenurilor sale; studiul mai avansat al
astronomiei nu e recomandabil ºi Socrate avertizeazã împo-
triva
redusãspeculaþiilor lui Anaxagoras;
zum Gebrauch pe scurt,
für Jedermann. xxi orice ºtiinþã e
Acelaºi lucru se întâmplã în toate domeniile; observaþi-
ile sale asupra naturii sunt fabricate la grãmadã, teleologie
finitã, într-o mulþime de tipare. — Concepþia sa despre prie-
tenie nu poate fi învinuitã de exaltare. E adevãrat cã nu cre-
de despre un cal12 sau un mãgar cã au valoare cât un prieten,
dar de aici nu rezultã, desigur, defel cã mai mulþi cai ºi mai
mulþi mãgari n-ar avea mai multã valoare ca un prieten. ªi
acesta e acelaºi
infinitatea Socrate despre
sa interioarã faþã decare Platon,
prieteni, pentruoaexpre-
foloseºte descrie
sie senzual-intelectualã precum paideraste‹n met¦ filo-
zof…ajxxii, ba chiar Socrate însuºi spune în Banchetul cã
singurul lucru la care se pricepe este ™rwtik£xxiii. ªi când, în
Mem. III, 11, îl auzim pe Socrate discutând cu îndoielnica
damã Theodota ºi lãudându-se cu elixirele de amor pe care
le are pentru a-i atrage pe tineri, suntem la fel de scârbiþi
de el ca de o cocotã bãtrânã care încã se mai crede ademe-
nitoare — ba suntem chiar ºi mai dezgustaþi,fiindcã nu l-am
fi crezut vreodatã pe Socrate în stare de aºa ceva. — ªi mai
gãsim acelaºi mod de a fi cu picioarele pe pãmânt, în fini-
tudine, când vine vorba de numeroasele plãceri ale vieþii, în
timp ce Platon îl crediteazã pe Socrate cu un fel de sãnãta-
te asemenea zeilor, care face lipsa de moderaþie imposibilã
(gšnesij) e în mod clar varietatea empiricã. Imediat apoi vorbeºte despre
astronomie, spunând cã prin aceste ºtiinþe se purificã ºi se trezeºte un simþ
sufletesc mai valoros decât o mie de ochi, mustrându-i de aceea atât pe
astronomi,
despre cât ºiºi pe
miºcare muzicieni,empiricã
la învãþãtura pentru cãdespre
rãmânarmonie.
la învãþãtura empiricã
* Citat din Republica, 526 e. Indicaþiile bibliografice ale lui Kierke-
gaard sunt dupã ediþia lui Friedrich Ast, Platonis quae extant opera, 11
volume, Leipzig, 1819–1832. (N.t.)
12 Mem. II, 4; I, 3, 4.
126 KIERKEGAARD
ºi totuºi nu-i rãpeºte plãcerea, ci, dimpotrivã, i-o dãîn cea mai
deplinã mãsurã.13 Când Alcibiade ne spune înBanchetul cã
nu l-a vãzut niciodatã beat pe Socrate, dãîn acelaºi timp de
înþeles cã ar fi fost imposibil ca el sã se îmbete, ºi într-ade-
vãr îl vedem înBanchetul bãgându-i pe toþi sub masã la bãu-
turã: Xenofon ar fi explicat acest lucru, desigur, prin faptul
cã el nu depãºise niciodatã acel quantum satisxxiv al regulii
verificate prin experienþã. Aºadar Xenofon nu portretizea-
zã în Socrate acea frumoasã, armonioasã unitate dintre de-
terminarea naturalã ºi libertate care poartã denumirea de
swfrosÚnhxxv, ci un neplãcut amestec de cinism ºi filistinism.
Concepþia sa despre moarte apare la fel de sãrãcãcioasã, la
fel devede
crate îngustã. Acest
partea bunãlucru se vãdeºte
din faptul cã valamuri
Xenofon când So-
eliberându-se
de slãbiciunile ºi poverile bãtrâneþii, Mem. IV, 8, 8. E ade-
vãrat cã în Apãrare gãsim mai multe trãsãturi poetice, pre-
cum în §3, unde Socrate dã de înþeles cã ºi-a pregãtitpãrarea
a
de-a-lungul întregii vieþi. Totuºi, trebuie observat cã nici chiar
atunci când Socrate declarã cã nu se va apãra, Xenofon nu-l
vede într-o mãreþie supranaturalã (astfel cum e de exem-
plu divina tãcere a lui Christos în faþa acuzatorilor sãi), ci
doar
lã lui condus depentru
Socrate — grija daimonului
reputaþia sasãu — poate
postumã. ªi inexplicabi-
când aflãm
de la Xenofon (Mem. I, 2, 24) cã Alcibiade era un om cât se
poate de manierat, atâta timp cât se afla în preajma lui So-
crate, dar mai târziu a devenit un destrãbãlat, ne minunãm
mai degrabã cã a rãmas atâta timp alãturi de Socrate, decât
13 Banchetul, în traducerea lui Heise, p. 97: „Când aveam tot ce ne tre-
buia, nimeni nu ºtia sã se bucure mai mult de toate, ºi mai ales de bãutu-
rã. Nu
tare umbla
decât dupãºi,ealucru
noi toþi cu totuimitor,
dinadinsul, dar,nucând
nimeni era silit
l-a vãzut sãbea, era
vreodatã mai
pe So-
crate beat.“*
* Banchetul, 220 a. Trimiterile lui Kierkegaard se referã la primele
trei volume din traducerea danezã a lui Carl Johan Heise,Udvalgte Dia-
loger af Platon, 8 volume, Copenhaga 1830–1857. (N.t.)
DESPRE CONCEPTUL DE IRONIE 127
cã a devenit mai târziu un destrãbãlat. Pentru cã din
tr-un ast-
xxvi
fel de Christiansfeldt spiritual, dintr-o astfel de ºcoalã de
corecþie a mediocritãþii restrictive nu putea ieºi decât des-
tul de ahtiat
Socrate avemdupã plãceri.
aºadar umbraÎnparodiatoare
concepþia luicare
Xenofon despre
corespunde
ideii în manifestarea ei multiplã. În locul binelui avem uti-
lul, în locul frumosului, folositorul, în locul adevãrului, îm-
prejurãrile, în locul simpatiei, lucrativul, în loc de unitatea
armonioasã, spiritul pragmatic.
În fine, în ce priveºte ironia14, nu gãsim nici urmã de ea
la Socratele lui Xenofon. În locul acesteia îºi face apariþia
sofistica. Dar sofistica e tocmai eternul duel al cunoaºterii cu
fenomenul,
te în slujbadecisivã,
duce la o victorie egoismului; duel care
din cauzã niciodatãse
cã fenomenul nuri-poa-
dicã la loc la fel de repede precum cade. ªi cum învingãtoare
nu poate ieºi decât cunoaºterea care, asemeni unui înger sal-
vator, smulge fenomenul din moarte ºi-l trece din moarte
în viaþã,15 sofistica se vede în cele din urmã hãrþuitã de in-
finitele armate ale fenomenelor. Dar figura datoratã vibraþiei
sonorexxvii, corespunzând acestui monstruos poliedru, in-
finitatea tãcutã, interioarã a vieþii ce rãspunde în vecii veci-
lor vuietului ºi larmei, e fie sistemul, fie ironia ca „negativitate
infinitã, absolutã“xxviii, desigur cu diferenþa cã sistemul este
infinit elocvent, iar ironia infinit tãcutã. Astfel vedem cã ºi
aici Xenofon a ajuns în mod cu totul consecvent la opusul
concepþiei platonice. Sofisme se gãsesc însã într-o cantitate
14 De aceea, la Xenofon ironicul nu e niciodatã fericita plutire aironiei
care se odihneºte în ea însãºi, ci un mijloc de educare, fiind din aceastãca-
uzã ba încurajatoare faþã de cei de la care Socrate aºteaptã cu adevãrat
ceva (Mem. III, 5, 24), ba doar pedepsitoare ( Mem. III, 6).
15
De sã-ºi
are curaj aceeasacrifice
e nevoieviaþa
de curaj
ºi-opentru orice cunoaºtere
mântuieºte. ºi numaili cel
Tuturor celorlalþi care
se în-
tâmplã ce i s-a întâmplat lui Orfeu, care voia sã coboare în infern pentru
a o aduce de acolo pe soaþa sa, dar zeii i-au arãtat doar o umbrã a ei, în-
trucât îl considerau doar un sentimental cântãreþ la lirã, care n-avusese
curaj sã-ºi sacrifice viaþa din iubire.
128 KIERKEGAARD
Platon
În cele precedente, cititorii vor fi avut ºi prilejul unor
ocheade trase pe furiº cãtre lumea care va deveni de acum
încolo obiectul cercetãrii noastre. Nu negãm acest fapt, dar
el îºi are motivul pe de o parte în ochi, care,privind fix prea
mult
pe de oaltã
singurã
parte, culoare, dezvoltã
iubirii mele involuntar
poate cam tinereºticontrariul ei,
pentru Pla-
ton, ºi pe de altã parte lui Xenofon însuºi, care ar fi fost un
tip de mâna a doua dacã n-ar fi avut în prezentarea sa goluri
în care Platon se potriveºte ºi pe care le umple atât de bine,
încât îl întrevezi pe Platon în Xenofon eminus et quasi per
transennas.xxxi Sã fiu cinstit, dupã asta tânjea ºi sufletul meu
ºi fãrã îndoialã cã dorinþa aceasta n-a scãzut pe parcursul ci-
tiriilui Xenofon. Critic al meu! Îngãduie-mi doar un cuvânt,
orecunoºtinþa
nevinovatãpentru
parantezã, sprecare
uºurarea a dam-a
glascuprins
recunoºtinþei mele,
citindu-l pe
Platon. Fiindcã unde s-ar mai gãsi alinare dacã nu în liniºtea
infinitã cu care, în tãcerea nopþii, ideea se desfãºoarã din sine
fãrã sunet, solemn, cu o sfântã blândeþe ºi totuºi cu atâta
130 KIERKEGAARD
Observaþii introductive
mai marealparte
obiºnuit a acuzaþiilor
cuvântului, ajung
ci la un sã pe
nimic se reducã la nimic
care Socrate îl dã—drept
nu în sens
sensul
al
vieþii sale, ceea ce iarãºi e o ironie; ºi tot aºa, o ironie e propunerea lui
de a fi bine hrãnit în Prytaneion*sau de a i se da o amendã. Dar mai ales
pentru cã, de fapt, nu conþine nici o apãrare, fiind când, în parte, o lua-
re peste picior a acuzatorilor sãi, când, în rest, un agreabil taifas cu
DESPRE CONCEPTUL DE IRONIE 141
punct al acuzãrii, formulat de Meletos, cã Socrate e lipsit de
respect faþã de zei, Socrate aduce în discuþie cunoscuta afir-
maþie a oracolului din Delfi, cã el ar fi cel mai înþelept om.
Povesteºte cum aceastã afirmaþie l-a lãsat perplex un moment
ºi cum, spre a verifica dacã oracolul spusese adevãrul, s-a
adresat unuia din cei mai recunoscuþi înþelepþi. Acest înþe-
lept era un om de stat, dar Socrate ºi-a dat curând seama
cã era neºtiutor. Apoi s-a adresat unui poet, dar când i-a
cerut acestuia o explicaþie mai detaliatã a propriilor poezii,
a descoperit cã nici el nu ºtia nimic despre ele. (Cu aceastã
ocazie, Socrate sugereazã de asemeni cã poezia trebuie con-
sideratã o revelaþie divinã, din care poetul înþelege la fel de
puþin pe cât de puþin înþeleg profeþii ºi ghicitorii din frumoa-
sele lucruri pe care le spun.) În fine, a mers la meºteºugari
care, ce-i drept, ºtiau ceva, dar, ntrucât
î trãiau cu iluzia cã se
pricep ºi la altceva, intrau în aceeaºi categorie ca restul. Pe
scurt, Socrate aratã cum a navigat jur-împrejurul imperiu-
lui inteligenþei ºi l-a gãsit mãrginit de un Okeanos de ºti-
inþã iluzorie. Vedem cât de temeinic ºi-a înþeles el datoria,
cum ºi-a încercat experimentul cu fiecare forþã inteligentã
ºi acest lucru e, din punctul de vedere al lui Socrate, con-
firmat
cele treidemari
faptul cã toþi
forþe cei nimicni
a cãror trei acuzatori ai sãi
cie, când reprezentau
se manifestã în-
tr-o personalitate, o dãduse în vileag. Anume, Meletos îire-
prezenta pe poeþi, Anytos pe meºteºugari ºi pe oamenii de
judecãtorii. Cu acestea se potriveºte ºi cunoscuta istorie cã Socrate ar fi
primit ºi citit un discurs de apãrare al lui Lysias, declarând însã cã nu
considera cã e cazul sã-l foloseascã, deºi era de pãrere cã e un discurs
excelent.**
* Clãdire oficialã pentru conducãtorii Sfatului. A mânca în acest loc
era o mare cinste acordatã numai celor care aduseserã glorie statului (în-
tre care se aflau învingãtorii la Jocurile Olimpice).
** Istoria despre faimosul orator Lysias (445–cca 380 î. Cr.) provi-
ne din Diogene Laertios,Despre vieþile ºi doctrinele filozofilor
, cartea a II-a,
capitolul 5. (N.t.)
142 KIERKEGAARD
Banchetul
DialogurileBanchetulºi Phaidon constituie puncte de co-
titurãîn concepþia despre Socrate, întrucât, dupã cum s-a spus
de atâtea ori, primul îl descrie pe filozof în viaþã, celãlalt în
moarte. În Banchetul
tare pe care se regãsesc
le-am numit celemodul
mai înainte, douã tipuri de prezen-
dialectic ºi mo-
dul mitic. Miticul începe când Socrate se dã pe sine la o parte
ºi îi dã cuvântul vizionarei Diotima din Mantineea. Ce-i drept,
Socrate observã la sfârºit cã el însuºi încerca acum sã-i con-
DESPRE CONCEPTUL DE IRONIE 145
vingã pe alþii de acelaºi lucru; cu alte cuvinte, ne face sã ne
îndoim dacã discursul nu e de fapt, fie ºi la mâna a doua, al
lui. Cu toate acestea, nu putem de aici conchide nimic în
legãturã cu relaþiasãistoricã
log mai încearcã atingã ºiaîntr-un
miticului
altcu Socrate.
mod Acest
deplina dia-
cunoaº-
tere, exemplificând, în final, erosul conceput abstract prin
persoana lui Socrate, în discursul lui Alcibiade, care se îm-
bãtase; dar acest discurs nu poate, desigur, sã ne furnize-
ze mai multe lãmuriri în legãturã cu problema dialecticii
socratice. Vom cerceta acum mai îndeaproape dezvoltarea
dialecticã din cadrul acestui dialog. Dar oricine a citit acest
dialog cu oarecare atenþie va fi desigur de acord cu obser-
vaþia noastrã
multiplele de mai sus,
combinaþii alecãvieþii,
metodaprinconstã „în a simplifica
a le reduce la o abre-
viere din ce în ce mai abstractã“; cãci prezentarea finalã a
felului de a fi al lui Eros nu inspirã deloc ceea ce expirase dez-
voltareacare o precedase, ci reflecþia urcã mereu, rid icându-se
tot mai mult deasupra atmosferei, pânã când respiraþia aproa-
pe cã se sufocã în eterul pur al abstracþiunii. Discursurile
precedente sunt aºadar înþelese nu ca elemente ale concep-
þiei finale, ci mai degrabã ca un soi de greutate pãmânteas-
cã
dacãdeprecedentele
care gândul moduri
trebuie de
sã fie tot mai mult
prezentare i eliberat.
aleubirii nu se Dar
aflã
într-un raport necesar cu prezentarea din final, ele sunt în
schimb în relaþie unele cu altele, întrucât sunt discursuri de-
spre iubire care pornesc de la punctele eterogene de vede-
re întâlnite în viaþã, prin care vorbitorii, ca niºteforþe aliate,
înconjoarã întregul teritoriu al naturii reale a iubirii, care
în concepþia lui Socrate se dovedeºte la fel de invizibilã ca
punctul matematic, întrucât e abstractã, ºi din acest punct
nu mai pornesc
te aceste din sunt
discursuri nou variile
ca unconcepþii relativ strâmbe.
ochean extensibil, Toa-
o prezen-
tare e urmatã ingenios de alta ºi e atât de efervescentã liric,
încât se aseamãnã cu vinul pus în cristaluri ºlefuite artistic,
ca sã nu te îmbete doar vinul spumos pe care-l conþin, ci ºi
146 KIERKEGAARD
Protagoras
Voi ,trece
tagoras spreacum la ocãanalizã
a arãta asemãnãtoare
întreaga Pro-
a dialogului
miºcare dialecticã, deose-
bit de evidentã aici, sfârºeºte cu totul în negativitate. Mai
înainte însã de a trece la acest punct, se impune o observa-
þie mai generalã în legãturã cu dialogurile lui Platon, ºi cred
cã aici e locul potrivit pentru ea, întrucâtProtagoras e pri-
mul dialog care ne dã ocazia sã o facem. Cred, anume, cã
în ceea ce priveºte clasificarea dialogurilor lui Platon cel mai
bine e sã urmãm împãrþirea fãcutã de Schleiermacherlxvii în-
tre
caredialogurile în care dialogicul
mereu neobosita e un element
ironie ba dezleagã, esenþial,
ba leagã ºi în
disputa
ºi pe cei aflaþi în disputã, ºi dialogurile constructive, care se
remarcã printr-un stil obiectiv ºtiinþific. Acestea din urmã
sunt: Republica, Timaios, Kritias. În ce priveºte aceste dia-
loguri, atât tradiþia cât ºi propriul lor caracter interior le pla-
seazã în ultima fazã a dezvoltãrii. În ele, forma interogativã
e de fapt un moment depãºit, cel care rãspunde apã rând mai
degrabã ca un enoriaº care încuviinþeazã, sau ca un repre-
zentant al parohiei
mai are loc care spuneAda
nici o convorbire. ºi aminºi—ironia
dispãrut pe scurt,
într-onuanu-
mitã mãsurã. Dar, dacã ne amintim acum cât de necesar era
pentru Socrate sã poarte o convorbire ºi de faptul cã el nu
oferã niciodatã decât alternativa între a pune el întrebãri,
158 KIERKEGAARD
Phaidon
Voi trece acum la analiza luiPhaidon, dialog în care e re-
liefat mai mult miticul, la fel cum dialecticul putea fi gãsit ne-
alterat în Protagoras. În acest dialogsunt aduse dovezi pentru
nemurirea
o observaþiesufletului,
a lui Baurîn(op.
privinþa cãrora„Dieser
cit. p. 112): voi citaGlaube
deocamdatã
(an
die Fortdauer der Seele nach dem Tode) gründet sich auf
die Beweise, welche Plato den Sokrates entwickeln läßt, die-
se Beweise selbst aber, wenn wir sie näher betrachten, fü-
hren uns wieder auf etwas anderes zurück, was in der
unmittelbarsten Beziehung zu der Person Sokrates steht.“ lxxix
Mai înainte de a trece la cercetarea naturii acestor dovezi,
îmi voi aduce modesta contribuþie în ceea ce priveºte rãs-
punsul la. Dupã
Phaidon întrebarea
cum despre
se ºtie, înrudirea Banchetul
dintre ºi,
Schleiermacher mai apoi,ºi la
noi ºi Heise au pus aceste douã dialoguri în cea mai strânsã
relaþie, presupunând cã ele cuprind întreaga existenþã so-
craticã, aºa cum a fost, atât în lume cât ºi dincolo de ea, ºi,
168 KIERKEGAARD
doreºte
potriva cineva
lui Ast,sãnumele
afle câtlor
depot
mulþi autori citate
fi gãsite s-au declarat îm-
de Stallba-
um, la care se poate face referinþã. Pentru mine, principalul
e cã în Apãrare poate fi gãsit un portret fidel al adevãratu-
lui Socrate. Ast, pentru care în Phaidon predominã subli-
mul ºi emoþia, desigur nu poate decât sãse indigneze de felul
în care se comportã aici Socrate, acesta fiind de altfel unul
din motivele pentru care a contestat autenticitateaApãrãrii.
Dar dacã, împreunã cu cei mai mulþi, ba chiar cu majorita-
tea absolutã
rãrii, a comentatorilor,
suntem obligaþi sã cãutãm admitem fãrã a neApã-
autenticitatea
o altã soluþie, mulþumi
cu obiºnuita asigurare cã în aceastã lucrare totul este con-
form spiritului lui Platon, asigurare datã, de altfel, sub for-
mã interogativã sau exclamativã. Obiecþiile lui Ast au
într-adevãr prea mare importanþã pentru a le expedia ast-
fel,41 ºi dacã are dreptate, suntem tentaþi sã-i dãm drepta-
te ºi în ce priveºte preferinþa sa pentruApãrarea lui Xenofon
faþã de cea a lui Platon.
Nuînvacare
curile fi vorba
Socrate Apãrare în
aiciîºidedezvoltã totalitatea
concepþia sa, cimorþii
asupra de lo-.
Împreunã cu dificultatea crescândã de a le explica platonic,
creºte ºi probabilitatea de a gãsi adevãrata explicaþie în iro-
nie. Toate aceste pasaje aratã totala nesiguranþã a lui So-
crate; nu cã, sã observãm acest lucru, nesiguranþa sa l-ar fi
tulburat, ci dimpotrivã, acest joc cu viaþa, acest vertij în care
41 Îmi amintesc din prima tinereþe, când sufletul cautã ceea
ce este înãl-
þãtor ºiApãrarea
citind paradigmatic, cât de
, deoarece midezamãgit,
se pãrea cã trãdat ºi deprimat
toatã poezia, m-amtrium-
tot curajul simþit
fului asupra morþii fuseserã aici într-un mod mizerabil înlocuite de un
calcul prozaic care sã te facã sã crezi cã Socrate ar fi vrut sã spunã: În
fond, povestea asta îmi e destul de indiferentã. Mai târziu am învãþat s-o
înþeleg altfel.
188 KIERKEGAARD
þã,
nu Socrate
se teme crede cã arefiindcã
de moarte, un fel de
nu avantaj faþãdespre
ºtie nimic de alþiea.
oameni:
Aces-
ta nu e pur ºi simplu doar un sofism, ci de asemenea o iro-
nie. Într-adevãr, eliberând oamenii de teama morþii, le dã în
loc înfricoºãtoarea reprezentare a unui ineluctabil despre
DESPRE CONCEPTUL DE IRONIE 189
care nu ºtiu nimic, ºi trebuie sã fii obiºnuit sã te laºi edifi-
cat de gândul liniºtirii care se aflã în nimic, pentru a putea
afla acolo odihna. Cum remarcã ºi el de altfel, ar fi absurd
din
þã cãpartea sa rãu
este un sã aleagã un lucruînchisoarea),
(de exemplu, despre care ºtie
dincu siguran-
teama de a
trece prin ceea ce, dupã Meletos, a meritat, Ó fhmi oÙk
e„dšnai oÜt ’ e„ ¢gaqÕn oÜt ’ e„ kakÒn ™stin. cxviii (Cf. Ast,
p. 146, § 37 b)
Totuºi la sfârºitul Apãrãrii încearcã sã arate cã a muri e
un lucru bun. Dar din nou e vorba de unaut-aut; ºi cum,
împreunã cu unul dintre aut, apare concepþia cã moartea e
nimicul, te cam îndoieºti sã împãrtãºeºti bucuria care, ase-
menea oceanului,
(Cf. Ast, p. 154, §îmbrãþiºeazã aceste douã de
40 c, d, e): ’Enno»swmen pãrþi
kaˆale lumii.
tÍde, æj
poll¾ ™lp…j ™stin ¢gaqÕn aÙtÕ einai. duo‹n g¦r q£terÒn ™sti
tÕ teqn£nai: À g¦r oŒon mhden einai mhd’ a‡sqhsin mhdem…an
mhdenÕj œcein tÕn teqneîta, ½, kat¦ t¦ legÒmena, metabol»
tij tugc£nei oÜsa kaˆ meto…khsij tÁj yucÁj toà tÒpou toà
™nqšnde e„j ¥llon tÒpon. kaˆ e‡te d¾ mhdem…a a‡sqhs…j ™stin,
¢ll’ oŒon Ûpnoj, ™peid£n tij kaqeÚdwn mhd’ Ônar mhden Ðr´,
qaum£sion kšdroj ¨n e‡h Ð t£natoj. ™gë g¦r ¨n oimai, e‡ tina
™klex£menon dšoi taÚthn t¾n nÚkta, ™n Î oÛtw katšdarqen
éste mhd’ Ônar „de‹n, kaˆ t¦j ¥llaj nÚktaj te kaˆ ¹mšraj
t¦j toà b…ou toà ˜autoà ¢ntiparaqšnta taÚtV tÍ nuktˆ, dšoi
skey£menon e„pe‹n, ÐpÒsaj ¥meinon kaˆ ¼dion ¹mšraj kaˆ
nÚktaj taÚthj tÁj nuktÕj beb…wken ™n tù ˜autoà b…J, oimai
¨n m¾ Óti „dièthn tin£, ¢ll¦ tÕn mšgan basilša
eÙariqm»touj ¨n eØre‹n aÙtÕn taÚtaj prÕj t¦j ¥llaj
¹mšraj kaˆ nÚktaj. e„ oân toioàton Ð q£natÒj ™sti, kšrdoj
œgwge lšgw. kaˆ g¦r oÙden ple…wn Ð p©j crÒnoj fa…netai
oÛtw d¾ ™nqšnde
q£natoj einai À m…a nÚx. eƒtÒpon,
e„j ¥llon d’ aâ kaˆ
oŒon¢lhqÁ
¢podhmÁsa…
™sti t¦™stin
legÒ-Ð
mena, æj ¥ra ™ke‹ e„sˆn ¤pantej oƒ teqneîtej, t… me‹zon
¢gaqÕn toÚtou e‡h ¥n, ð ¥ndrej dikasta….cxix Aceastã ulti-
mã parte ar trebui sã fie un motiv de bucurie ºi pentru cã
190 KIERKEGAARD
cumpãnit,
distragã peînsã dupã câtevadetachinãrii
Thrasymachos menite
la problema mai ales
esenþialã reiasã-l
tac-
tica folositã deja cu atâta succes împotriva lui Polemarchos.
Socrate recurge din nou la domeniul cunoaºterii. Cuvân-
tul kre…ttwnclxiii devine aici piatra de încercare. Dacã prin
acesta e înþeles cel care are cea mai mare putere, necontând
cã ar fi o persoanã sau puterea statului, fiindcã în ambele ca-
zuri legile statului se referã la interese particulare, s-ar putea
ca, legislatorul nefiind infailibil, legile sã-i fie dãunãtoare
celui
puteaputernic, în loc de-o
fi totuºi lãsatã sã fie parte,
spre binele
credesãu. Obiecþie caredacã
Thrasymachos, ar
ne gândim cã aºa cum un doctor nu e doctor prin ceea ce
greºeºte, ci prin ceea ce face bine, la fel un legiuitor în sen-
sul adevãrat al cuvântului va da în realitate legi care sã fie în
220 KIERKEGAARD
¢maq…a e‡telusitelšsteron
lÒgou Óti sof…a kaˆ ¢ret», kaˆ ™mpesÒntoj
¹ ¢dik…a aâ Ûsteron
tÁj dikaiosÚnhj, oÙk
¢pescÒmhn tÕ m¾ oÙk ™pˆ toàto ™lqe‹n ¢p ’ ™ke…nou: éste
moi nunˆ gšgonen ™k toà dialÒgou mhden e„dšnai: ÐpÒte g¦r
tÕ d…kaion m¾ oida Ó ™sti, scolÍ e‡somai e‡te ¢ret» tij
222 KIERKEGAARD
oâsa tugc£nei e‡te kaˆ oÜ, kaˆ pÒteron Ð œcwn aÙtÕ oÙk
eÙda…mwn ™stˆn Ì eÙda…mwn.clxix (354 b).
Dacã urmãrim miºcarea întregii cãrþi întâi,va recunoaºte
desigur oricine
putea spune cã eanu e dialectica
cã problema ideii, cidin
se dialectizeazã maiprostiile
degrabãros-
s-ar
tite de vorbitori ºi aceastã carte întâi se luptã pentru a pu-
tea pune cu energie speculativã întrebarea: ce e dreptatea?
Trebuie aºadar sã-i dãm dreptate lui Schleiermacher: car-
tea întâi se încheie fãrã rezultat. Însã acest lucru s-ar putea
datora întâmplãrii. Fiindcã s-ar putea spune cã e natural ca
o operã precumRepublica lui Platon, alcãtuitã din zece pãrþi,
în care subiectul principal e dezvoltarea ideii de dreptate,
sã nu indice
blema. de la început
Nu trebuie un rezultat.
însã pierdutã Nu înmarea
din vedere asta stãdeose-
pro-
bire dintre cartea întâi ºi celelalte cãrþi, faptul cã în cartea a
doua totul e luat de la capãt, ea începând cu începutul . Dacã
adãugãm cã prima carte ridicã faptul de a nu ajunge la nici
un rezultat la nivelul conºtiinþei, neferindu-se de conºtienti-
zarea sa, ci zãbovind asupra lui ºi odihnindu-se în el, atunci
aceastã carte întâi nu e doar fãrã rezultat, 64 ci se încheie
64
Cãpoate
zitiv, nu în cursul conversaþiei
fi negat. Socrate pozitivul
Dar el concepe atinge ºi câte-un
în toatã gând mai po-
abstracþiunea
sa, ºi prin urmare pozitivul rãmâne din nou doar o determinare negati-
vã. Astfel, faptul de a ridica orice artã într-o sferã idealã, cãtre o ordine
superioarã a lucrurilor, unde nu e executatã decât pentru ea însãºi, ne-
atinsã de vreo profanare terestrã, e în sine un gând pozitiv, dar deopo-
trivã atât de abstract, încât rãmâne faþã de fiecare artã în parte o
determinare negativã. Gândul pozitiv, adevãrata pl»rwma*, n-ar fi dat
decât în clipa în care apare acel ceva în care îºi doreºte sã fie. Determi-
narea negativã, faptul cã nu doreºte altceva, ar urma ca o umbrã deter-
minarea pozitivã, ca o posibilitate în fiecare clipã abolitã a unei asemenea
dorinþe. Într-un anume sens, raportul se inverseazã aici fiindcã într-a-
devãr e considerat pozitiv faptul cã arta nu e exercitatã în alt scop. S-ar
putea spune desigur cã dreptatea trebuie doritã pentru ea însãºi, dar un
real progres în gândire cere ca primul rând al dreptãþii sã-ºi gãseascã dez-
voltarea în al doilea, ca neliniºtita aspiraþie din primul sã-ºi afle odihna ºi
DESPRE CONCEPTUL DE IRONIE 223
cu un rezultat negativ. Cum aºa ceva e ironie în sine, la fel
ºi observaþia finalã a luiSocrate poartã o inconfundabilã am-
prentã ironicã. Astfel, dacã toate spusele mele nu sunt în
vânt, cercetarea acestei cãrþi întâi e sprijinitã de cele arãta-
te de mine mai înainte; iar în mãsura în care acestea erau
încã vagi, îºi gãsesc ºi ele aici, la rândul lor, pãmânt sub pi-
cioare; încât toatã construcþia mea nu e nicidecum amenin-
þatã de prãbuºire, fiecare parte sprijinindu-le pe celelalte ºi
fiind totodatã sprijinitã de ele.
Acord totuºi o importanþã deosebitã cãrþii întâi din Re-
publica. Platon va fi fost într-un fel sau altul conºtient de
diferenþa dintre cartea întâi ºi urmãtoarele, dar, cum un în-
treg ciclu de dialoguri intermediare nu îºi aflã înRepublica
nici o asemãnare, desigur Platon n-a scris-o astfel fãrã in-
tenþie. Acesta ar fi unul din aspecte. Altul ar fi cã, în schimb,
cartea întâi aminteºte de primele dialoguri. Aceste a s-au aflat,
probabil, sub influenþa ºi amprenta personalã socraticã într-un
cu totul alt sens decât urmãtoarele. Rezultã cã prin aceste
prime dialoguri ºi aceastã carte întâi a Republicii ne putem
croi cea mai sigurã cale cãtre o concepþie despre Socrate.
Retrospectivã justificativã
Xenofon ºi Platon
Dacã ar fi sã rezum în douã vorbe concepþia lui Platon
despre Socrate, aº spune cã acesta îi dã ideea. Socrate înce-
pe acolo unde sfârºeºte empiricul; activitatea saconstã în cã-
lãuzirea speculaþiei în afara determinãrilor finitului, pânã
la a pierde din vedere finitul ºi a naviga în largul acestui ocean
unde nãzuinþa
ocupare strãinã,idealã
ci îºiºisunt
infinitul ideal
propria nu cunosc
þintã infinitã.nici o pre-
Simþurile
inferioare pãlesc în faþa acestei cunoaºteri mai înalte,ba chiar
devin în comparaþie cu ea simple iluzii ºi orbiri; la fel, orice
îndreptare cãtre un scop finit devine o depreciere, o pro-
fanare a sacrului. Pe scurt, Socrate a dobândit idealitatea, a
cucerit aceste uriaºe regiuni care fuseserã pânã atunci ter-
ra incognita. De aceea dispreþuieºte profitabilul, e indife-
rent faþã de ordinea stabilitã, duºman vãdit al mediocritãþii
—
ce instanþã supremã ºiempiric
þine de domeniul obiect de —, pioasã veneraþie
dar pentru pentrue tot
speculaþie un
clxxii
prunc schimbat de gnomi . Dacã ne amintim însã rezul-
tatul la care am ajuns studiindu-l pe Xenofon, unde gãsim
în Socrate un apostol deosebit de activ al finitudinii, un ze-
los comis-voiajor al mediocritãþii, recomandând neîncetat
terestra sa evanghelie ca singura salvatoare, unde am gãsit pro-
fitabilul în loc de bine, utilul în loc de frumos, ordinea sta-
bilitã în loc de adevãr, lucrativul în loc de simpatetic, prozaicul
în loculdouã
aceste armonioasei
concepþiiunitãþi,
nu mergva trebui desigur
împreunã. Arsãtrebui
admitem cã
fie sã-l
acuzãm pe Xenofon de arbitrariu total, ca unul ce-i poar-
tã lui Socrate o neînþeleasã urã, rãcoritã prin asemenea ca-
lomnii, fie sã-i atribuim lui Platon o idiosincrazie la fel de
232 KIERKEGAARD
ºi dupã câte ºtiu n-a fãcut asta nimeni pânã acum — cã rãz-
bunarea lui Strepsiades care dã foc casei (frontist»rionclxxxi,
v. 94) alcãtuieºte prin însãºi nepotrivireasa o nouã temã co-
micã; cã, în anume
dar într-un replicilesens
lui prea
Strepsiades 74, nu lipsite de spirit,
bune pentru el, trebuie deslu-
ºitã un fel de nebunie extaticã prin care, ieºindu-ºi din fire,
aiureazã, distrugând ºi exterminând cu o comicã cruzime
boala de care este el însuºi atins. 75 Dar dacã trecem peste
74 Cf. v. 1496: Ó ti poiî; t… d’ ¥llo g’ À
dialeptologoàmai ta‹j doko‹j tÁj o„k…aj.*
v. 1503 : ¢erobatî, kaˆ perifronî tÕn ¼lion.*
* În elinã în srcinal: „Ce fac? Nu vezi? E limpede. Dialoghez în
mod subtil/cu cãpriorii casei.“ (AN, p. 429) ( N.t.)
** În elinã în srcinal: „Plu
tesc aicea învãzduh ºi mãuit la soare.“(AN,
p. 430) (N.t.)
Ambele propoziþii sunt ironii ale lui Strepsiades, care, suit pe aco-
periº, dã foc casei lui Socrate.
75 Desigur ironia e mult mai purã, mult mai autenticã într-un pasaj pre-
cedent în care Strepsiades se lasã convins desofismele lui Pheidippides care
pretinde cã are dreptate ºi cã el (Strepsiades) trebuie bãtut. Cf. v. 1437:
™moˆ men, ðndrej ¼likej, doke‹ lšgein d…kaia:
k¥moige sugcwre‹n doke‹ toÚtoisi t¢pieikÁ.
kl£ein g¦r ¹m©j e„kÒj ™st’, Àn m¾ d…kaia drîmen.*
doarªipentru
se vedea-l
dejumuli,
altfel ºi cum
din îndemnul
s-ar zice, corului cãtre Socrate cã totul afost
pe Strepsiades.
V. 810 Coroj:
sÝ d’ ¢ndrÕj ™kpeplhgmšnou kaˆ fanerîj ™pVrmšnou
gnoÝj ¢pol£yeij, Ó ti ple‹ston dÚnasai, tacšwj: ***
* În elinã în srcinal: „Discipolul: A presãratîntâi pe masã un strat
subþire de cenuºã, / ªi, îndoindu-ºi o frigare, o mânuia ca pe-un compas,
/ ªi a ºterpelit cu ea din palestrã o mantie. / Strepsiade: Ce-aveam ne-
voie sã-l slãvim pe-atât de cunoscutul Thales? / Deschide-odatã gândi-
toriul sã-l vãd ºi eu pe-acest Socrate, / Cã nu mai pot de nerãbdarea de-a
fi ºi eu de azi discipol. / Nu mã auzi, deschide-odatã, deschide poarta, ce
mai stai!“ ((Cf.
ciozvârtã). N.t.AN
) , p. 335, unde însã în loc de mantie referirea e la o
** În elinã în srcinal: „ªi cum?/ Când tot ce am s-a dus pe copcã,
/ ºi rumeneala din obraji, / ºi viaþa ºi încãlþãmintea, / ºi când, pentru a pier-
de vremea, mai trebuie sãmai ºi cânt. / Acuºi, acuºi m-am duscu totul.“
(AN, p. 374) (N.t.)
*** În elinã în srcinal: „Corul: Dar, vezi, pierdut aºa cum este / ªi,
dupã cum îþi poþi da seama / Atâta de înflãcãrat, / Tu nu scãpa acum pri-
lejul / De-al jumuli cât poþi mai bine.“ (AN, p. 380). (N.t.)
84 Cf. v. 497:
SW. ‡qi nun, kat£Qou Qo„mation.
ST. ºd…khk£ ti;
SW. oÜk, ¢ll¦ gumnoÝj e„sišnai nom…zetai.*
* În elinã în srcinal: „Socrate: hai, lasã-þi mantia! / Strepsiades: Am
fãcutceva rãu? / Socrate: Nu, dar obiceiul e sã intri dezbrãcat.“ (Cf. AN,
pp. 360–361) (N.t.)
DESPRE CONCEPTUL DE IRONIE 247
din jur, se adânceºte în el însuºi.85 Curând, Strepsiades e de-
clarat incapabil de a se orienta pe o cale nouã, dupã care e
dat afarã. Dar asta nu înseamnã cã el a renunþat la speran-
þa de a-ºipentru
modest împlinia crede
dorinþele cu ajutorul
cã greºeala acestei metode
e a profesorului, o. cautã
Prea
la el însuºi, apoi se consoleazã cu gândulpromiþãtorului sãu
fiu, Pheidippides; acesta, deºi vag îngrijorat de testele de
înþelepciune la care a fost supus Strepsiades, ajunge sã cede-
ze la insistenþele acestuia ºi acceptã sã intre în frontist»rion.
Aici, fiul reuºeºte mai bine decâttatãl, încât acesta din urmã
vine cu daruri pentru Socrate, spre a-i mulþumi pentru ma-
rile progrese fãcute de fiul sãu. Dar sumbra realitate devi-
ne
subdin ce înacedoi
forma maiseveri
presantã ºi se înfãþiºeazã
creditori. Ieºindu-ºiîndin
celefire
dinde
urmã
bu-
curie, Strepsiades, convins de abilitatea dialecticã a unui
Pheidippides de acum capabil sã respingã termenele de pla-
tã86, încrezãtor în întrebãrile ºi rãspunsurile subtile pe care
85 Aici avem concepþia aristofanicã asupra vestitei imobilitãþi ºi con-
templãri socratice; ceea ce desigur pentru Strepsiades e o destul de sãrã-
cãcioasãospeþire, la fel de puþinhrãnitoare precum prânzul oferit de barzã
vulpii, care asista, flãmândã, cum gazda sa îºi bãga, aºa cum fac berzele,
ciocul în vasul
86 Cf. cu gât lung.
v 1178:
F: fobe‹ de d» t…;
S: t¾n œnhn te kaˆ nšan.
F: œnh g£r ™sti kaˆ nša tij ¹mšra;
S: e„s ¼n ge q»sein t¦ prutane‹£ fas… moi.
F: ¢poloàs’ ¥r aÜq’ oƒ qšntej: oÙ g¦r œsq’ Ópwj
m…’ ¹mšra gšnoit’ ¥n ¹mšrai dÚo.
S: oÙk ¥n gšnoito;
F: pîj g£r; e„ m» pšr g ’ ¤ma
aØt¾ gšnoit’ ¥n graàj te kaˆ nša gun».*
„Luna atenienilor
se numãrau pornind deeralaalcãtuitã
a prima ladin treizeci de zile;
a douãzecea; zileleprimele
rãmasedouãzeci
se numã-
rau invers, în ordine descrescãtoare. A douãzeci ºi una zi se numea deci
a zecea, a douãzeci ºi ºasea, a cincea, a douãzeci ºi noua, a doua. A trei-
zecea se numea cea veche ºi cea nouã, prima se numea luna nouã.“ Cf.
Aristophanis Comoedier, traduse de Krag, Odense, 1825, p. 233, nota.
248 KIERKEGAARD
surãinertã ºi apatic
unor ghicitori ã încât seorimanifest
ingenioase a uneiãastuþii
mai degrabã sub of rma
care experimen-
teazã, lucruri fad admirate de capetele goale ºi leneºe — aº spu-
ne chiar cã ajunge sã se piardã în asemenea futilitãþi cu o
seriozitate morbidã, încât predicatul merimnofrontistaˆcxc
DESPRE CONCEPTUL DE IRONIE 257
ajunge sã fie folosit aici pentru întreaga ºcoalã; ba, aceeaºi
dialecticã se consacrã unei probleme mari ºi pline de sens,
însã chiar când e sã ajungã la acesta sare la altceva.94 Între
aceste douã extreme
rei valabilitate se plaseazã
se realizeazã prinactivitatea dialecticã,
divizare. În timp ce aade-
cã-
vãrata dialecticã, zisã speculativã, e unificatoare, dialectica
negativã, care renunþã la idee, e ca un mandatar, neguþând
neîntrerupt tranzacþii într-o sferã inferioarã, pe care, adi-
cã, o divizeazã.95 Astfel, ea presupune la discipol doar douã
94 Cf. v. 700. Corul i se adreseazã lui Strepsiades:
frÒntixe d¾ kaˆ di£qrei, p£nta trÒpon te sautÕn
strÒbei puknèsaj.
tacÝj d , Ótan e„j ¥poron pšsVj,
’
™p ¥llo p»da
’
nÒhma frenÒj. *
Dacã n-ar însemna sã vedem prea mult în aceste cuvinte, am putea
vedea în acest pasaj o ilustrare a dialecticiidesultorii care face ideea sã de-
vinã un corp tare de care se loveºte ºi din care, neputând sã-l pãtrundã,
ricoºeazã. ªi menþinerea unei probleme, recomandatã de Socrate, se ara-
tã a fi astfel încât menþine problema, dar nu o rezolvã. Cf. v. 743:
œc ¥tršma: k¥n ¢porÍj ti tîn nohm£twn,
’
***
Cercetarea a ajuns acum într-un punct de repaos, o par-
te din ea fiind parcursã, iar de-ar fi sã exprim în puþine cu-
vinte conþinutul ei, semnificaþia ei ca moment al întregului,
aº spune cã face posibilã o concepþie a personajului Socra-
101
te. Xenofon,
crate în sensulPlaton ºi Aristofan
obiºnuit al acestuinu l-au conceput
cuvânt atunci cândpee vorba
So-
de un fenomen spiritual, ºi nici nu l-au redat doar, ci l-au
ºi conceput într-un sens mult mai special. Ca urmare aces- a
tui fapt trebuie sã ne folosim de ei cu o anumitã prudenþã,
sã fim atenþi a-i opri în momentul în careo iau la goanã îm-
preunã cu noi. În acest scop trebuie, dacã vrem sã nu ne
facem vinovaþi de arbitrariu, sã avem un ajutor, motiv pen-
tru care am încercat sã fiu eu însumi cel de-al treilea în sfat.
Apoi am lãsat totul sã ajungã la o confruntare finalã. Am
putut astfel sã explic dezacordul dintre cele trei concepþii,
printr-o concepþie corespunzãtoare a lui Socrate. Dar prin
toate acestea n-am depãºit încã limitele posibilitãþii, întru-
cât, chiar dacã explicaþia propusã poate împãca forþele com-
batante, nu rezultã de fel de aici cã explicaþia aceasta e, din
acest motiv, absolut corectã. Dacã, în schimb, nu ar fi pu-
tut sã le împace, ar fi fost imposibil ca ea sã fie cea corec-
tã. Însã acum acest lucru este posibil. Pe parcursul întregii
101 Pretutindeni unde e vorba de reconstruirea unui fenomen prin
ceea ce s-ar numi o concepþie în sens strict, munca e dublã: pe de o par-
te trebuie explicat fenomenul ºi totodatã limpezite neînþelegerile, pe de
alta trebuie sã accedem la fenomen prin neînþelegeri, iar prin fenomen
sã dezlegãm vraja neînþelegerilor.
DESPRE CONCEPTUL DE IRONIE 263
cercetãri am avut cevain mente, anume concepþia finalã, fãrã
sã mi se poatã reproºa un iezuitism inteligent, sa u cã aº fi as-
cuns, cãutat ºi apoi gãsit ceea ce gãsisem eu însumi demult.
Concepþia finalã a plutit
ritelor investigaþii, orice ca simplãfiind
rezultat posibilitate
datorat asupra
sintezeidife-
unei
acþiuni reciproce: cea de atragere exercitatã de concepþia
noastrã asupra a ceea ce îºi propune sã lãmureascã, acest ceva
atrãgând, pe de altã parte, ºi el concepþia. Aceasta din urmã
a luat, într-un anumit sens, naºtere în timpul studiului nos-
tru, cu toate cã din alt punct de vedere l-a precedat. Nici
n-ar fi putut sã fie altfel, deoarece întregul precede pãrþile
sale. Dacã n-a luat naºtere, cel puþin a renãscut. Cred cã un
cititor
cã teza nepãrtinitor
mea îmbracãvaîntr-un
recunoaºte ca pe diferitã
fel o formã o prudenþã faptul
faþã de ac-
tuala metodã ºtiinþificã, altminteri atât de meritorie. Dacã
aº fi prezentat de la început concepþia finalã, ºi aº fi indi-
cat fiecãrui punct de vedere locul care îi revine, aº fi putut
foarte bine sã scap momentul contemplaþiei, care e mereu
important, dar aici e de douã ori important, pentru cã îmi este
interzis sã acced la fenomen pe alte cãi, anume pe cele ale
observaþiei directe.
voiAºa
aveaîncât
de-ade acum
face forma
cu un numãrexpunerii va deveni
de fenomene care,diferitã;
ca fap-
te istorice, nu trebuie stabilite pornind de la o concepþie ero-
natã, ci doar pãstrate în puritatea lor neatinsã ºi apoi
explicate. ªi aici concepþia finalã e unprius necesar, deºi în
alt sens ea e un rezultat. Aceastã parte s-ar putea intitula:
Concepþia devine realã; fiindcã, într-adevãr, ea devine re-
alã prin toate aceste date istorice.
CAPITOLUL II
Concepþia devine realã
te: Acuzaþia
Socrate nuconþine, dupãzeii
recunoaºte cum se poate
statului vedea, douã
ºi introduce punc-
uniinoi.
Acest ultim punct a fost deja abordat în paginile preceden-
te când a fost vorba de daimonul lui Socrate. Tot atunci a
fost cercetatã mãsura în care se poate pune preþ pe eventu-
ala valoare a miºcãrii dialectice adoptate de Socrate în tim-
pul apãrãrii sale în faþa tribunalului, prin care el îºi propunea,
pornind de la determinarea interioritãþii abstracte (de la de-
monic), sã elaboreze obiectivitatea subdeterminarea perso-
nalitãþii.
cã Or, sper
demonicul cã s-a vãzut
desemneazã limpede,
relaþia ºi acestaaelui
total negativã esenþialul,
Socra-
te cu ordinea stabilitã în domeniul religios; nu atât pentru
cã Socrate a introdus ceva nou, fiindcã relaþia negativã s-ar
vãdi atunci din ce în ce mai mult ca o umbrã ce însoþeºte
aspectul pozitiv al lui Socrate, câtpentru cã el respingea or-
dinea stabilitã, cã se închidea în sine ºi se limita egoist la
acest propriu sine. În ce priveºte primul punct, nu trebuie
sã vedem în respingerea zeitãþilor rodul unei cercetãri reci,
raþionale ºi prozaice a naturii, care de altfel nu le era necu-
noscutã atenienilor ºi care încã în acele timpuri prilejuise
exilul câtorva învinovãþiþi de ateism. ccxvi Socrate nu avusese
însã atare preocupãri ºi, deºi fusese pe vremuri influenþat
de Anaxagoras, se eliberase repede de aceastã influenþã, dupã
ad litteramîn elinã astfel: T£de ™rg£yato kaˆ ¢ntwmÒsato Mšlitoj Mel…tou
PitqeÝj Swkr£tei Sofron…skou `AlwpekÁqen: ¢dike‹ Swkr£thj, oÛj men ¹
pÒlij nom…zei qeoÝj oÙ nom…zwn, ›tera de kain¦ daimÒnia e„shgoÚmenoj,
¢dike‹ de kaˆ toÝj nšouj diafqe…rwn: t…mhma q£natoj.**
*** „Eu,
Învãþat roman fiul
Meletos, carelui
a trãit în jurul
Meletos din anului
Pitthos,100 ºi a scris
îl acuz în greceºte.
pe Socrate, fiul
lui Sophroniskos din Alopeke: Socrate se face vinovat de nerecunoaºte-
rea zeilor recunoscuþi de cetate ºi introduce alte noi zeitãþi. El e, de ase-
menea, vinovat de seducerea tineretului. Pedeapsa cerutã e moartea.“Cf.
Diogenes Laertios, Despre vieþile ºi doctrinele filozofilor, I, 40.
276 KIERKEGAARD
a fostn-a
însã membru al sfatului
durat decât cu funcþia
o zi; dar cu toatedeacestea el se emancipase
conducãtor al acestuia, total
lucrudin
care
adevãratele relaþii cetãþeneºti faþã de stat. Xenofon îl justificã, e drept,
în aceastã privinþã, punându-l sã spunã: „Formând buni cetãþeni multi-
plic serviciile pe care le datorez patriei mele“, dar aceasta þine, evident, de
mãrginirea lui Xenofon, pe care o cunoaºtem deja.
DESPRE CONCEPTUL DE IRONIE 287
de situaþia de persoanã particularã. Poziþia lui în viaþã era,
de aceea, cu totul lipsitã de predicat121, evident nu în sen-
sul odios cã nu era consilier sau secretar de cancelarie, dar
întrucât
afirma dinel nu se afla
punct în nici alo relaþie
de vedere statuluicunimic
statuldespre
nu se viaþa
puteaºi
activitatea lui. Vedem de acum bine cum ºi mai târziu Pla-
ton l-a îndepãrtat pe filozof de realitate, cum vrea acesta ca
formele uºoare ale ideilor sã-l cheme îndepãrtându-l de tan-
gibil, astfel încât filozoful sã trãiascã departe de zgomotul
lumii. Dar acesta nu era cazul lui Socrate. E drept cã el avea
ceva dintr-un fantast al cunoaºterii, pe cât e de adevãrat cã
tocmai abstractul e cel ce îndeamnã la visare; dar aceasta
nucea
în l-a mai
îndepãrtat totuºicudeea;viaþã,
vie atingere însã el aflându-se,
relaþia lui cu eadimpotrivã,
era relaþia
121 El chiar se laudã cu asta în Apãrare unde subliniazã cã viaþa sa a
fost activã, însã în acelaºi timp incomensurabilã cu mãsura statului (acest
din urmã lucru îl spune evident polemizând cu statul, ºi întrucât ames-
tecã totul la grãmadã cu o profundã ironie, amãgeºte uºor privirea grã-
bitã). El povesteºte cã nu s-a ocupat sã strângã bani, nici de treburi
gospodãreºti, nici de cinstiri ºi funcþii militare, civile sau de alt fel (dar
acest lucru nu e, din punct de vedere al statului, de fel lãudabil), nici de
partide ºi de conjuraþii (iatã-ne în plinã confuzie, deoarece statul nu poa-
te decât sã laude faptul cã Socrate nu a participat la aºa ceva; de altfel, iro-
nia sare în ochi la modul uºuratec prin care el asociazã viaþa cetãþeneascã
autenticã în cadrul statului cu o rãzmeriþã ºi formarea de partide); în
schimb, a cãutat în particular sã aducã indivizilor cea mai mare binefa-
cere, dar aceasta înseamnã evident cã nu a intrat cu indivizii decât în re-
laþii strict personale. Cf. Apãrarea, 36 b-c. — Un amestec asemãnãtor se
gãseºte ºi în alt pasaj din Apãrare, unde Socrate vorbeºte foarte patetic
despre faptul cã fiecare trebuie sã rãmânã pe locul pe care fie s-a aºezat
el însuºi gândind cã era cel mai bun pentru el, fie a fost aºezat de stat;
pentru cã tocmai acest spaþiu al arbitrarului pe care-l postuleazã aici ar
trebuidevine
fuzia sã fie, din punctul
ºi mai mare de vederefaptului
datoritã al statului,
cã înconsiderabil limitat.
ceea ce urmeazã îºi Con-
ba-
zeazã argumentele pe puþinele cazuri în care a rãmas în slujba statului,
la locul care-i fusese indicat. Pentru cã acest lucru ar fi fost întotdeau-
na apreciat de stat, pe când faptul cã îºi permisese sã aleagã el însuºi un
loc era partea supãrãtoare.
288 KIERKEGAARD
Sã cercetãm
Platon acum pledoaria
(26 a): activitatea lui elSocrate
sa, spune nu Apãrarea
acolo, din putea s-o lui
sã-
vârºeascã decât fie cu ºtiinþã, fie fãrã ºtiinþã
˜kèn( — ¢kên) ccxxxi
.
Dar întrucât ar fi o prostie sã se presupunã cã o fãcea cu
ºtiinþã, deoarece trebuia sã recunoascã el însuºi cã atunci ar
fi trebuit, mai devreme sau mai târziu, sã sufere consecin-
þele, e de presupus cã o fãcea fãrã sã fie conºtient ºi atunci
e nepotrivit sã se cearã pedepsirea lui, acuzatorii sãi trebuind
mai degrabã sã cearã sã i se facã observaþie ºi sã fie pus la
punct.importanþã,
mare Oricine va recunoaºte
deoarece încãacest
pledoaria aceasta
mod s-ar putea n-are prea
justifi-
125
ca orice crimã, transformând-o într-o rãtãcire. Tocmai
acest punct al acuzãrii a fost însã tratat atât de atent de cã-
tre Hegel, încât, spre a nu-i plictisi pe cititorii cunoscãtori
în materie cu ceea ce ºtiu deja de la el, voi fi cât mai con-
cis în toate punctele în care teoria mea se întâlneºte cu a lui.
Acuzaþiei generale a lui Meletos, cã ar seduce tineretul, So-
crate îi opune argumentul întregii sale vieþi; învinuirea e
125 Am subliniat intenþionat acest raþionament întrucât nefurnizeazã
o indicaþie asupra modului în care era alcãtuitã doctrina moralã a lui So-
crate (pe care o vom cerceta ulterior în alt scop), arãtându-ne cã doctri-
na sa moralã avea defectul de a fi bazatã pe o teorie a cunoaºterii cu totul
abstractã.
292 KIERKEGAARD
aaleajunge
lui Socrate cu tineretul
la o relaþie constituie
pozitivã, dacã neultima
gândimposibilitate
la tot ce, de
în
aceastã privinþã, s-ar putea cere de la un bãrbat care, dupã
ce s-a emancipat de alte relaþii reale, s-a consacrat numai
acesteia, se va vedea cã e imposibil de explicat negativitatea
DESPRE CONCEPTUL DE IRONIE 301
în cauzã, decât dacã admitem cã punctul de vedere al lui
Socrate era ironia.135
Dar sã ne întoarcem acum la Apãrarea lui Socrate ºi la
condamnarea
ºi dacã ar trebuice i-a
sã urmat.
gãsim, Judecãtorii
fãrã a þine l-au
preadeclarat vinovat
mult seama de
punctele de acuzaþie, un singur cuvânt care sã-i defineascã
delictul, acesta ar putea fi apragmosyneccxxxix, adicã indife-
rentismul; chiar dacã nu era fãrã activitate ºi nici indiferent
faþã de orice, apãrea astfel în ochii statului, tocmai din ca-
uza activitãþii sale private. Socrate a fost deci declarat vino-
vat, fãrã a i se hotãrî încã pedeapsa. Conform umanismului
grecesc i s-a îngãduit acuzatului sã ºi-o aleagã el însuºi, de-
sigurîn anumitegreºitã
stat atitudinea limite.aHegel descrie
lui Socrate, aici pe cã
arãtând largmerita
în ce asãcon-
fie
condamnat la moarte fiindcã nu a vrut sã recunoascã suve-
ranitatea poporului, ci sã-ºi impunã convingerea subiecti-
vã faþã de judecata obiectivã a statului. Refuzul sãu în aceastã
privinþã ar putea fi vãzut ca dovadã de mãreþie moralã, dar
moartea i s-a tras totuºi numai din vina sa, statul fiind la
fel de îndreptãþit sã-l condamne, pe cât era ºi Socrate sã se
emancipeze; astfel a devenit el un erou tragic.136 Aºa cu He-
rii
gel; vom
, sã încercaatitudinea
descriem sa. Libertatea
acum, urmând foarte riguros
de a firulApãrã-
putea sã-ºi
aleagã singur pedeapsa a fost, separe, binevenitã pentru So-
crate; într-adevãr, dacã activitatea lui nu era de cuprins în
135 Istoria ne-a pãstrat încã o relaþie contractatã de Socrate cu o altã
persoanã, anume Xanthippa. Se ºtie bine cã n-a fost un soþ exemplar; ºi
dacã relaþiile sale cu ea sunt cele atribuite de Xenofon*, pentru care So-
crate trãgea de pe urma acestei femei aprige acelaºi folos precum cãlãre-
þii de pe urma armãsarilor sãlbatici, anume de aînvãþa sã-i îmblânzeascã,
deci învãþa
fiindu-i uºordesãpesuporte
urma eialþi
sãoameni
stãpâneascã oamenii,
— aceastã dupã cespun,
concepþie, termina cu ea
nu demon-
streazã deloc o iubire conjugalã, ci un grad înalt de ironie.Cf. Forchham-
mer, p. 49, nota 43.
* Cf. Banchetul, 2, 10 (N.t.)
136 Cf. Hegel, op. cit., pp. 113 ºi urm.
302 KIERKEGAARD
138 In der Episode Nala aus dem Gedichte Mahabharata wird erzählt,
wie eine Jungfrau in ihrem 21sten Jahre, in dem Alter, in welchem die
Mädchen selbst das Recht haben einen Mann zu wählen, unter ihren Frei-
ern sich einen aussucht. Es sind ihrer fünf; die Jungfrau bemerkt aber, daß
vier nicht fest auf ihren Füßen stehen und schließt ganz richtig daraus, daß
es Götter seien. Sie wählt also den fünften, der ein wirklicher Mensch ist.
Cf. Hegel Philosophie der Gesch. p. 185. *
* În germanã în srcinal: „În episodul Nala din poemul Mahabha-
rata se povesteºte cum o fecioarã, în al 21-lea an al vieþii, vârstã la care fe-
teleau dreptul
ei. Aceºtia suntsã-ºi aleagã de
în numãr singure
cinci;un bãrbat,bagã
fecioara alegedepe unulcã
seamã dintre
patrupeþit
orii
dintre
ei nu se þin bine pe picioare, de unde deduce foarte bine cã e vorba de
zei. Ea îl alege deci pe al cincilea, care este un om adevãrat.“ Cf. Hegel,
Philosophie der Geschichte (Prelegeri de filozofia istoriei) , în Werke
vol. 9, p. 185.; PFI, p. 146. (N.t.)
308 KIERKEGAARD
* Cf. Cicero,
ie sã reflectãm maiTusculanes
mult asupra 80. (N.t.) profunde ale fizionomiei.
problemelor
, IV
** G. Mehring, decan la Langenburg. Revista lui Fichte, publicatã la
Bonn ºi Halle din 1837 pânã în 1855, în care Mehring a publicat studiul
sãu Idei despre întemeierea ºtiinþificã a fizionomiei, se intitula Zeitschrift
für Philosophie und spekulative Theologie. (N.t.)
322 KIERKEGAARD
ANEXÃ
Concepþia lui Hegel despre Socrate
Mai rãmâne sã arãtãm în ce relaþie se aflã concepþia ex-
pusã în prezentul studiu faþã de teoriile care l-au precedat,
ºi s-o lãsãm sã-ºi încerce forþele în lume. Nu intenþionez to-
tuºisã enumãr toate concepþiile posibile, procedând, printr-o
astfel
cipoli de trecere
ai celei maiistoricã în revistã,
noi ºcoli, care auprecum
luat iar cei mai tineri
ca model dis-
forma
basmului, repetând întreaga lecþie la începutul fiecãrei noi
pãrþi.cclxv Oricine îºi va da seama ce nepotrivit ar fi sã ne în-
toarcem atât de mult înapoi în timp, încât sã trebuiascã sã
328 KIERKEGAARD
ve abstractecã
e conºtient se aflã.
atâta timpDar toate
cât ne acestea
oprim sunt totuºi
la simpla definiþiinegati-
doara cunoaºterii,
definiþie chiar
dacã e vorba de negativitatea infinitã absolutã. Cã pãcatul e neºtiinþã ºi
inconsecvenþã e adevãrat doar dintr-un punct de vedere metafizic cu to-
tul abstract, care priveºte totul numai din perspectiva infinitei consec-
venþe din sine.
340 KIERKEGAARD
fest. Das Positive, was Socrates an die Stelle des Festen setzt,
ist einesTheils im Gegensatze wider dieses, den Gesetzen zu
gehorchen: wir sehen ganz das Allgemeine, Unbestimmte,
und
hört,„den
ebenGesetzen
die Gesetzegehorchen“ versteht
ausgedrückt, wie nun jeder, der dieß
die allgemeine Vor-
stellung derselben sch bewußt ist, nicht lügen, nicht betrügen;
aber diese Gesetze sind eben dieß, daß sie so im Allgemei-
nen Lügen, Betrügen, Rauben als Unrecht aufstellen – Bes-
timmungen, die für den Begriff nicht aushalten.“ P. 85:
„Hier sehen wir das Allgemeine so bestimmt, realisirt: all-
gemeines Nennen der Gesetze; in Wahrheit aber, da diese
schwindenden Momente sind: das unbestimmte Allgemei-
ne, und cclxxxviii
ergänzt. den Mangel seineraratã
Apoi, Hegel Unbestimmtheit
(v. pp. 90 sus ºinoch nicht
urm.) wie
dem Socrates selbst das Realisirende des Allgemeinen er-
schien.cclxxxix Aici, subiectul se vãdeºte a ficel decisiv, ca unul
care se autodeterminã arbitrar în el însuºi. Dar limita pe care
o capãtã astfel universalul e una impusã de subiect în fieca-
re clipã, în mod arbitrar. Numai în sistemul total al reali-
tãþii e cu putinþã ca îngrãdirea aceasta a universalului sã fie
stabilã ºi nu întâmplãtoare, iar universalul sã fie recunos-
cut în Socrate
crate. determinarea
a negatsa.statul,
Însã acest sistem
dar n-a totallalipseºte
revenit la So-
stat în forma
superioarã în care infinitatea pe care Socrate o revendica la
modul negativ e afirmatã.
Vedem aºadar cã Socrate poate fi foarte bine considerat
fondatorul moralei în sensul propus de Hegel, punctul sãu
de vedere rãmânând, cu toate acestea, ironia. Subiectului
moral, adicã liber la modul negativ, îi corespunde binele ca
îndatorire, când binele e conceput ca negativitate infinitã.
Individul moral
biectul liber nu poate
la modul niciodatã
pozitiv poate realiza binele,
avea binele ca abia su-
poziti-
vitate infinitã, ca îndatorire, ºi poate sã îl realizeze. Dacã
suntem dispuºi sã acceptãm acea însuºire a ironiei pe care
Hegel o subliniazã atât de des, anume, cã ironianu ia nimic
DESPRE CONCEPTUL DE IRONIE 343
în serios, ea poate fi susþinutã ºi în ceea ce priveºte subiec-
tul liber la modul negativ; pentru cã el nu ia în serios nici
chiar virtuþile pe care le practicã ; presupunând, evident —
– fapt cu care
seriozitate Hegel doar
e posibilã ar fi desigur
în cadruldeunui
acord — cãînadevãrata
întreg care su-
biectul nu ia în fiecare clipã, la modul arbitrar, hotãrârea
de a-ºi continua experimentul, ci simte cã are o misiune, nu
una pe care a stabilit-o el însuºi, ci una care i s-a impus.159
Propunându-ºi sã arate cã Socrate e fondatorul mora-
lei, Hegel se concentreazã în mod unilateral asupra aces-
tui punct. El vrea sã revendice pentru Socrateideea de bine,
însã intrã în încurcãturã când e vorba sã arate cum a con-
ceput
gelieneSocrate
desprebinele.
SocrateAdevãrata
provine îndificultate a concepþiei
fond din faptul he-
cã Hegel
încearcã mereu sã arate cum a conceput acesta binele; par-
tea ei mai puþin corectã provine, pe câte pot vedea, din ne-
urmarea cursului curentului din viaþa lui Socrate. Miºcarea
lui Socrate tinde spre atingerea binelui. Însemnãtatea sa din
punct de vedere al istoriei universale constã în faptul de a
se fi îndreptat spre bine (nu de a fi ajuns la el vreodatã, de-
finitiv). Însemnãtatea sa faþã decontemporani constã în fap-
tulfideajuns
ar a-i fioarecum
condus într-acolo.
la bine spreNu vreau sã
sfârºitul spun
vieþii princiasta
sale, cã
cã în-
sãºi viaþa sa consta într-o perpetuã ajungere la bine ºi în a-i
face pe alþii sã ajungã acolo. În aceeaºi mãsurã se îndrepta
mereu spre adevãr, adicã spre adevãrul în sine ºi pentru sine,
spre frumos, adicã spre frumosul în sine ºi pentru sine, ºi
în general, spre ceea ce e în sine ºi pentru sine, fiind în sine
ºi pentru sine pentru gândire. Ajungea mereu laacestea, era
159
În Republica
cum frumosului lui Platon, binelui
îi corespunde îi corespunde
iubirea). dialecticaare(tot
De aceea, Aristotel astfel
perfectã
dreptate când neagã faptul cã Socrate arfi avut o dialecticã. Pentru cã lui
Socrate îi lipsea acea dialecticã în stare sã lase contradicþiile sã persiste,
însã tocmai aceastã dialecticã e necesarã pentru ca binele sã se manifeste
ca pozitivitate infinitã.
344 KIERKEGAARD
la fel ardeficecunu
plâng, Solger
m-aººiplânge
nu altfel cu Mã
ºi eu? Tieck. Încât
plâng cã edacã
exacttoþi
pesedos
la Hegel. În toate acele puncte ale sistemelor sale unde ar
fi fost de aºteptat o dezvoltare a ironiei,o gãsim pomenitã;
dacã am tipãri totul laolaltã, s-ar vãdi cã nu-i puþin ce spune
despre ironie, dar dacã luãm lucrurile altfel, nu e nici prea
mult, întrucât spune despre ea aproape acelaºilucru în toate
punctele. De adãugat la asta cã îºi îndreaptã atacul împotri-
va ideilor disparateºi adesea diferite legate decuvântul „iro-
nie“, rezultatul
acelaºi fiind cã,sadeoarece
limbaj, polemica nu foloseºte
nu e mereu clarã. Darconstant
sunt de-
parte de a avea dreptul a mã plânge de Hegel în sensul în care
se plânge el de predecesori. Existã, cu deosebire, observaþii
pertinente în recenzia la scrierile postume ale lui Solger, în
que fallax* et
În fraudulenta )***.„despre ironie“. ( N.t.)
elinã în srcinal:
** În elinã în srcinal: „disimulare rãu intenþionatã a faptelor ºi
cuvintelor“. (N.t.)
*** În latinã în srcinal: „simulare ºi disimulare înºelãtoare ºi frau-
duloase“. (N.t.)
366 KIERKEGAARD
Dupã cum
de vedere, caresea ºtie,
avut ulterior Fichte a renunþat
mulþi admiratori ºi puþini la acest în-
adepþi, punct
cercând în unele scrieri sã liniºteascã ºi sã reducã, într-un
mod mai edificator, fosta sa plhrofor…alxii. Pe de altã parte,
din scrierile publicate postum de fiul sãu, rezultã cã Fichte
a încercat sã devinã domn ºi stãpân asupra acelei infinitãþi
negative, adâncindu-se în însãºi esenþa conºtiinþei. Acestea
sunt însã lucruri care nu privesc cercetarea de faþã; voi tra-
ta în schimb un punct de vedere legat degândirea de înce-
putLaa lui Fichtesubiectivitatea
Fichte, , anume ironiadevenise
lui Schlegel ºi Tieck.
liberã, infinitã, nega-
tivã. Dar pentru a ieºi din aceastã miºcare a lipsei de con-
þinut în care se învârtea într-o infinitã abstracþiune, ea
trebuia negatã; pentru a deveni realã, gândirea trebuia sã
devinã concretã. Aici apare întrebarea referitoare la reali-
tatea metafizicã. Acest principiu fichtean, conform cãruia
subiectivitatea, eul, are valabilitate constitutivã, fiind sin-
gurul atotputernic, a fost preluat de Schlegel ºi Tieck; pe
baza lui au operat ei în lume. De aici a apãrut o dublã di-
ficultate. În primul rând, eul empiric ºi finit a fost confun-
dat cu eul etern; în al doilea rând, realitatea metafizicã a fost
confundatã cu realitatea istoricã. Astfel, un punct de vedere
metafizic imperfect a fost aplicat, pe scurt,realitãþii. Fichte
a vrut sã construiascã lumea, dar prin aceasta înþelegea o
construcþie sistematicã. Schlegel ºi Tieck au vrut sã creeze
o lume.8
De aici se vede cã ironia aceasta nu era în slujba spiritu-
lui lumii. Nu era un moment al realitãþii date, care trebuia
8 Însã aceastã tendinþã ironicã nu s-a încheiat defel cu Tieck ºi Schle-
gel, ci a avut în Tânãra Germanie o pepinierã bogatã. De fapt, îndezvol-
tarea generalã a acestui punctde vedere am acordatmultã atenþie Tinerei
Germanii.
386 KIERKEGAARD
Friedrich Schlegel
Subiectul discuþiei va fi aici cunoscutul romanLucinde10
de
nii,Friedrich Schlegel,
sistemul pentru a eidevenit Evanghelia
Rehabilitation tinereilxxxiv
des Fleisches Germa-
, care
lxxxv
lui Hegel îi pãruse respingãtor. Aceastã discuþie nu e lip-
sitã de dificultãþi, întrucâtLucinde fiind, cum se ºtie, o car-
te de-a-dreptul obscenã, aº putea — citând unele pãrþi pentru
o mai amãnunþitã consideraþie — sã cad lesne în primejdia
de a face imposibil chiar ºi celui maipur cititor sã scape ne-
viciat. Voi fi însã cât mai prudent ºi atent cu putinþã.
Pentru a nu-l nedreptãþi pe Schlegel, trebuietotuºi amin-
tite
me denumeroasele degradãri
relaþii ale vieþii, care dreptul
fiind de-a se strecuraserã într-o
neobosite în a mulþi-
face
iubirea atât de domesticã, atât de bine dresatã, de târâtoa-
re, îndobitocitã, utilã ºi utilizabilã ca orice alt animal decasã,
pe scurt, a o face cât mai lipsitã de erotism cu putinþã. Din
acest punct de vedere, i-am fi fost foarte recunoscãtori lui
Schlegel dacã ar fi gãsit o ieºire din acestã situaþie, însã din
nefericire climatul pe care l-a descoperit, singurul în care
iubirea poate înflori cu adevãrat, nu este unul mai sudic în
comparaþie cu al nicãieri.
nu poate fi gãsit nostru dinDeNord,
aceea,cinueste un raþele
doar climatºiideal care
gâºtele
10 Lucinde. Roman de Fr. v. Schlegel. Ediþia a doua nemodificatã.
Stuttgart, 1835.
398 KIERKEGAARD
abia el ar trãi poetic. Dacã vom privi din acest punct de ve-
dere viaþa descrisã în Lucinde ca viaþã poeticã, vom conce-
de cã are toate desfãtãrile posibile, dar nu ni se poate nega
dreptul de a folosi în privinþa ei un atribut — anume cã e o
viaþã infinit de laºã. În cazul în care nu susþinem cã a fi laº
e totuna cu a trãi poetic, înseamnã cã e posibil pentru aceas-
tã viaþã poeticã sã se arate a fi destul de — sau mai degrabã
întru totul — nepoeticã; pentru cã a trãi poetic nu înseamnã
a-ºi fi sieºi obscur, a transpira propriul sine într-o cãldurã
dezgustãtoare, ci înseamnã sã devii limpede ºi transparent
faþã de tine însuþi, nu într-o mulþumire finitã ºi egoistã, ci
în propria valabilitate absolutã ºi eternã. Dacã acest lucru
nu e posibil pentru
incomparabilã orice
prostie dinom,
parteaatunci
unuiviaþa e nebunie
individ, ºi e o
chiar de-ar
fi cel mai talentat de pe lume, sã-ºi închipuie cã i-a fost re-
zervat lui ceea ce a fost refuzat celorlalþi; deoarece fie fap-
tul de a fi om e absolutul, fie întreaga viaþã e nonsens, iar
disperarea e singurul lucru ce-l aºteaptã pe orice om care nu
e nebun, nici lipsit de iubire ºi înfumurat, nici destul de dis-
perat încât sã creadã cã el e alesul. De aceea nu trebuie sã ne
rezumãm la declamarea câtorva principii morale împotri-
va întregii
adesea tendinþe
cu mult care,
talent, ºi de laLucinde
adesea încoace,
într-un modaîncântãtor,
luat asupra-i,
nu
conducerea oamenilor, ci rãtãcirea lor pe o cale greºitã; ci
trebuie sã nu-i îngãduim sã se înºele pe sine ºi pe alþii, sus-
þinând cã ar fi poeticã, sau cã pe aceastã cale s-ar putea atin-
ge ceea ce orice om cere într-un mod de nerefuzat — modul
de a trãi poetic.
Sã ne întoarcem însã la Julius ºi Lisette. Lisette îºi înche-
ie viaþa aºa cum a început-o, ducând la îndeplinire ceea ce
Julius
sã n-avea
atingã timp
scopul sã hotãrascã,
tuturor ºi prin
nãzuinþelor sinucidere
ei literare —sã încearcã
scape de
ea însãºi. κi pãstreazã însã tactul esteticpânã în cele din urmã
clipe, ºi ultima ei replicã, pe care, dupã mãrturia servitoru-
lui ei, a zis-o cu glas tare: Lisette soll zu Grunde gehen, zu
DESPRE CONCEPTUL DE IRONIE 411
Grunde jetzt gleich: so will es das Schicksal, das eisernexcix,
trebuie înþeleasã ca un fel de nebunie jucatã, care pentru o
fostã actriþã de teatru, devenitã una în viaþã, ar fi foarte na-
turalã. — Moartea Lisettei trebuia, fireºte, sã facã o puter-
nicã impresie asupra lui Julius. Îl voi lãsa însã pe Schlegel
sã vorbeascã el însuºi, ca sã nu se creadã cã îi deformez spu-
sele. Die Folge von Lisettens Ruin war, daß er ihr Anden-
ken mit schwärmerischer Achtung vergöttertec (p. 77). Însã
aceastã întâmplare n-a fost suficientã pentru evoluþia luiJu-
lius: Diese Ausnahme von dem, was Julius für gewöhnlich
hielt, beim weiblichen Geschlecht(obiºnuitul fiind cã genul
feminin nu se afla în posesia „înaltei energii“ pe care o avea
Lisette),war zu einzig, und die Umgebung in derer sie fand,
zu unrein, als daß er dadurch zu einer wahren Ansicht hätte
gelangen könnenci (p. 78).
Apoi, Schlegel îl lasã pe Julius, dupã ce o vreme a stat re-
tras în singurãtate, sã intre din nou în contact cu viaþa socia-
lã ºi sã parcurgã, într-o relaþie mai degrabã spiritualã cu unele
din protagonistele feminine ale acestei vieþi, mai multe epi-
soade de iubire, pânã când aflã în Lucinde unitatea tuturor
acestor elemente separate, gãsind la fel de multãsenzuali-
tate, cât ºi spiritualitate. Cum însã aceastã legãturã de dra-
goste nu e întemeiatã mai profund decât pe o senzualitate
spiritualã, întrucât nu are nici un element de resemnare, cu
alte cuvinte întrucât nu e cãsnicie, întrucât e pãstratã con-
cepþia cã pasivitatea ºi vegetarea înseamnã perfecþiunea,eti-
ca e aici din nou negatã. Aceastã legãturã de dragoste nu
poate cãpãta, de aceea, nici un conþinut, nu poate avea nici
o istorie în sens mai profund, modul lor de a-ºi petrece tim-
pul en deux
considera celnu poate
mai fi decât
potrivit acelaºi
pentru mod petimpului
petrecerea care Julius îl
în sin-
gurãtate — anume, sã cugete la ce-ar spune sau rãspunde
cutare doamnã plinã de spirit într-o situaþie picantã sau alta.
E de aceea o iubire care nu are conþinut real, iar veºnicia
412 KIERKEGAARD
Solger
Solger a fost cel care a vrut sã devinã în mod filozofic
conºtient de natura ironiei. ªi-a prezentat concepþia în pre-
legerile despre esteticã, publicate dupã moartea sa18 ºi într-o
serie de tratate care se gãsescprintre scrierile sale postume.19
Hegel a acordat o atenþie deosebitã prezentãrii lui Solger
ºi îl trateazã cu o anumitã predilecþie. În recenzia pe care
am mai pomenit-o, la pagina 486, Hegel spune:Wie sie (die
Ironie) gewöhnlich vorkommt, ist sie mehr nur als ein be-
rühmter, vornehm seyn sollender Spuk anzusehen; in Be-
ziehung auf Solger aber kann sie als ein Princip behandelt
cxii
werden
comentarii. În introducerea
legate Prelegeri
de Solgerla(p. de esteticã
89:Solger Hegel
war nicht wieface
die
Uebrigen mit oberflächliger Bildung zufrieden, sondern sein
ächt speculatives innerstes Bedürfniß drängte ihn in die Tie-
fe der philosophischen Idee hinabzusteigencxiii) ºi regretã cã
Solger a murit prea curând, înainte de a ajunge la îndepli-
nirea concretã a acestui demers.
E, desigur, foarte dificil sã explici concepþia lui Solger,
întrucât, aºa cum bine observã Hotho (p. 399), el ºi-a dez-
cher
voltatKlarheit de.aDe
modul cxiv cugetain lucrurile
fapt, schwer begreifbarer
stau astfel:philosophis-
Solger s-a
rãtãcit cu totul în negativitate ºi de aceea nu pot sã n-am
anumite ezitãri aventurându-mã pe aceastã mare furtunoa-
sã, nu pentru cã m-aº teme pentru viaþa mea, ci pentru cã
sunt îngrijorat cã îmi va fi greu sã dau cititorului informa-
þii cât de cât demne de încredere despre ce s-a întâmplat cu
mine sau unde mã aflu în fiecare clipã. Cum negativul de-
vine totdeauna vizibil doar prin pozitiv, dar negativitatea
are aici domnie absolutã, fiind prezentã în toatã sterilitatea
18 K.W.F. Solger, Vorlesungen über Aesthetik, herausgegeben von
K.W.L. Heyse (Leipzig, 1829).
19 Solgers nachgelassene Schriften und Briefwechsel. Herausgegeben
von Ludwig Tieck und Friedrich v. Raumer. Leipzig, 1826.
DESPRE CONCEPTUL DE IRONIE 421
sa, totul se încâlceºte ºi în clipa în care speri în posibilitatea
de a avea o determinare dupã care sã te poþi orienta, totul
dispare din nou, din cauzã cã pozitivul care se arãta în zare
se vãdeºte
gaþie. a fi, laSolger
De aceea o cercetare maiînsemnãtatea
are poate îndeaproape,sao înnouã ne-
aceastã
dezvoltare, dar fãrã îndoialã cã, mai degrabã, trebuie con-
siderat o jertfã cerutã de sistemul lui Hegel. Astfel se poa-
te explica ºi predilecþia lui Hegel pentru el: Solger e cavalerul
metafizic al negativitãþii. De aceea, nu intrã în coliziune cu
realitatea, în sensul în care intrã ceilalþiironici, întrucât iro-
nia sa nu se formeazã niciodatã contradictoriu faþã de rea-
litate.20 Ironia sa e oironie contemplativã, el vede nimicnicia
întregului. Ironia
Eforturile e un organ,
lui Solger un simþ pentru
au în întregime loc penegativ.
tãrâmul ºti-
inþelor; dar cum el n-a oferit nicãieri o descriere strict ºti-
inþificã ºi coerent progresivã, ci, dimpotrivã, doar exclamaþii
aforistice, ducându-ne ba spre observaþii pur metafizice, ba
cãtre unele istorii filozofice, ba cãtre unele cercetãri este-
tice, ori spre altele etice etc., exclamaþii care au tangenþe cu
întregul domeniu al ºtiinþei — avem deja a face aici cu o mare
dificultate. La aceasta se adaugã faptul cãlimbajul sãu e mai
degrabã poetic
Dumnezeu, decât filozofic
revelându-se, (de exemplu,
se jertfeºte când
pe sine; ºtiuspune
bine cã
aceastã expresie ar putea fi folositã foarte bine în analogie
20 De aceea, Solger are dreptate când observã în Scrieri postume, par-
tea a II-a, p. 514: Aber ist denn nun diese Ironie ein schnödes Hinweg-
setzen über Alles was den Menschen wesentlich und ernstlich interessiert,
über den ganzen Zwiespalt in seiner Natur? Keineswegs; dieses wäre eine
gemeine Spötterei, die nicht über Ernst und Scherz stände, sondern auf
demselben Boden und mit ihren eigenen Kräften sie bestritte. *
* În germanã
considerare în îlsrcinal
a tot ce : „Darpee aceastã
intereseazã ironie
om în mod o ruºinoasã
esenþial neluare
ºi serios, în
aîntre-
gii ambivalenþe din naturasa? Nicidecum; aceastaar fi o josnicã batjocu-
rã, care nu s-ar situa deasupraseriozitãþii ºi a glumei, ci le-arcombate pe
propriul lor teren, cu propriile lor forþe.“ Citat din recenzia Beurthei-
lung der Vorlesungen über dramatische Kunst und Literatur. (N.t.)
422 KIERKEGAARD
lui: „A fostla miezul nopþii/ când Domnul s-a nãscut/ sã afle asta
lumea, / spre-a nu fi decãzut./ De dou㺒pe ori cheamã ./ Cu tot
glasul gurii,versuri
Cele douã / din adâncul
pe carefãpturii / Lui daþi-vã-n
le-am subliniat, care în seamã“
danezã (subl.tr.).
au ºi va-
loare onomatopeicã, sugerând, în opinia noastrã, bãtaia clopotu-
lui (med Tung og Mund / af Hjertens Grund — în traducere literalã
„cu limba ºi gura / din adâncul inimii“ ), sunt o metonimie pen-
tru clamarea credinþei, care poate fi aplicatã ºi prieteniei, precum
ºi armoniei sinelui.
iv Kierkegaard îºi exerseazã ironia asupra vestitei teme roman-
dupã revoluþia
ca regelui francezã dincare
Louis-Philippe, iulie 1830sãpentru
cãuta menþinãa desemna politi-
un echilibru în-
tre puterea monarhiei ºi cea a poporului.
xxiv Despre locuitorii din zona Mols (pe coasta de est a Iutlan-
dei), consideraþi cam greoi la minte, circulau numeroase snoave.
444 NOTE
astfel Mici
dupã pãpuºi sau diavoli de sticlã, goi pe dinãuntru,
nt cu apãnumiþi
lix
Descartes. Erau închiºi într-un recipie închis
cu o bãºicã; la apãsarea bãºicii se scufundau în apã, dar ieºeau din
nou de îndatã ce presiunea scãdea iar.
lx În latinã în srcinal: „Rechemare sub legile artei“. Expresie
preluatã din Cicero, De oratore, 2, 44.
lxi Citat din Romani, 8, 38–39.
lxii În danezã, Pebersvend, „flãcãu tomnatec“. Cei neînsuraþi
pânã la 30 de ani primeau cadou o solniþã ºi o piperniþã, simbol
al cãrunteþii. Unii comentatori au vãzut aici o aluzie la viaþa per-
sonalã a lui Andersen, neînsurat.
lxiii În latinã în srcinal: „în sfârºit“.
lxiv Karl Daub (1765–1836), teolo g german. Pasajul nu a fost gã-
sitca atare la Daub, ci la Fra nz von Baader,Vorlesungen über speku-
lative Dogmatik (Prelegeri de dogmaticã speculativã), 1828, p. 80.
lxv Mene, mene, techel, upfarsin, „numãrat, numãrat, cântã-
rit, împãrþit“ , inscripþie apãrutã pe un zid în palatul regelui ba-
bilonian Belºaþar, în timpul unui mare ospãþ, neînþeleasã de rege.
Chemat, profetul Daniel a interpretat cuvintele astfel: Dumne-
zeu
fost agãsit
numãrat zilele
prea uºor în domniei
cumpãnã,luiiarBelºaþarºi
regatul vai-a pus capãt,
fi împãrþit regele
ºi dat me-a
zilor ºi perºilor. Cf. Daniel 5, 25–28.
lxvi Joc de cuvinte în original: høitravende(prezumþios)/ lang-
travende (de lungã respiraþie).
lxvii Aluzie la poeþii care trãiesc pe muntele Parnas, ºi totoda-
tã la comediaErasmus Montanus(1731) de Ludvig Holberg, unde
personajul principal nu reuºeºte sã convingã locuitorii unui sat
de munte cã pãmântul e rotund, fiind în cele din urmã obligat sã
declare cã pãmântul e „plat ca o clãtitã“.
lomon, Aluzie
lxviii Mateisa,6,nu
în toatãlaslava 29,era
în care
gãtitIisus spune
precum cã nici
crinii chiar
de pe So-
câmp.
lxix „Fraudã pioasã“, cu sens de înºelãciune, citat din Ovidiu,
Metamorfoze, 9, 711 (referire la fiica lui Ifis, crescutã în travesti
ca bãiat, pentru a nu fi ucisã).
NOTE 449
lxx Expresie preluatã din formularele vremii.
lxxi Citat din Noul Testament, 2 Tim. 4, 7, metaforã a înche-
ierii vieþii care apare de mai multe ori la Kierkegaard.
lxxii
lxxiii Tranziþia de la epic
Eroul principal dinlaDoar
liric. un muzicant: deºi era genial,
Christian n-a reuºit sã ajungã, din cauza mediului în care a trãit,
decât un lãutar de duzinã.
lxxiv În srcinal, „conjunctiv“, modul care îndeplineºte în da-
nezã funcþia de condiþional-optativ.
lxxv Probabil, referire la criticul literar Frederik Christian Ol-
sen, care a comentat romanele lui Andersen Improvizatorul ºi
O.T. în 1837.
lxxvi Referire la o cutie-surprizã cu arc.
lxxvii Medicii vremii foloseau, la începutul reþetelor, fie un R,
fie un R urmat de o liniuþã (de la latinescul recipe) fie o cruce, fie
prescurtarea IHS (Jesus hominum salvator sau In hoc signo), ul-
terior redatã prin semnul #.
lxxviii În srcinal e folositã o expresie danezã care cuprinde un
joc de cuvinte: der paa et Haar ligne den i Sind og Skind.
lxxix Cuvântul danez Aandrighed poate fi tradus ºi prin refe-
rirea la suflet (aand).
lxxx În germanã în srcinal: „scop în sine“.
lxxxi
Probabil,
într-o disputã referiredintre
teritorialã la arbitrajul
SpaniaPapei Alexandru al VI-lea
ºi Portugalia.
lxxxii În srcinal Forlegenhed, care poate fi tradus ºi ca „situa-
þie jenantã“.
lxxxiii În srcinal, Lygtemænd, „oameni cu lãmpaºe“, nume dat
unor fosforescenþe din zonele mlãºtinoase, întrucât aceste lumi-
niþe rãtãcitoare sunt atribuite în folclorul danez unor spiriduºi
care încearcã sã-i abatã noaptea pe cãlãtori din drum, ducându-i
în mlaºtini.
lxxxiv Drãcila sau acriºul (Berberissen), plantã care gãzduieºte o
ciupercã dãunãtoare
lxxxv Pasajul pentru grâu
din Andersen („ruginadegrâului“).
e reprodus cãtre Kierkegaard cu
unele inexactitãþi de citare: în loc de „peste câþiva ani“, Andersen
scrisese „peste un an“. V. ºi mai jos, în acelaºi pasaj, „torentul nã-
valnic“ în loc de „torentul care curge“, „bucurii zgomotoase“ în
450 NOTE
indxcii
„tatãl tuturor celor
Jucându-se ce cântã cu alãutaChristian
de-a v-aþi-ascunselea, ºi cu cavalul.“
se ascunde în
clopotniþa bisericii din Thorseng ºi e surprins acolo de bãtaia clo-
potelor; din cauza intensitãþii sunetelor, leºinã, ºi în urma ºocu-
lui are ulterior, periodic, convulsii, care însã îl fac mai sensibil la
artã ºi muzicã.
xciii În srcinal, Rigsbanksdaler, monedã introdusã dupã fali-
mentul statului danez din 1813 în locul vechiuluiCourantdaler ºi
valorând o ºesime din valoarea acestuia. Contele care îi oferã mo-
neda e tatãl adoptiv al lui Naomi, din partea cãruia Christian spe-
rã protecþie
xciv Luzieºiºisprijin.
Naomi sunt cele douã personaje feminine din Doar
un muzicant, a cãror relaþie cu Christian ilustreazã evoluþia aces-
tuia. Naomi, iubita lui Christian din copilãrie, ajunsã fiica adop-
tivã a unui conte, alege întâi fuga romanticã împreunã cu Ladislaus,
NOTE 451
un cãlãreþ de circ, apoi, dupã ce acesta o înºalã, o viaþã strãluci-
toare, dar lipsitã de pasiune, alãturi de un marchiz francez. Luzie,
fata cuminte, datoritã cãreia Christian ajunge sã ia lecþii de muzi-
cã, se mãritã
venitã cu launun
în vizitã învãþãtor deþarã;întâlneºte
conac danez, în finalulromanului,
cortegiul de Naomi,
înmor-
mântare al lui Christian, din care fac parte Luzie ºi copiii ei.
xcv Aluzie la visele lui Iosif, în care snopii celor unsprezece fraþi
ai sãi se închinã în faþa snopului lui Iosif, iar soarele, luna ºi un-
sprezece stele se prosterneazã înaintea lui. (Facerea, 37, 5–11).
xcvi Casa evreului, bunicul lui Naomi, unde aceasta îºi petre-
ce copilãria, ia foc în finalul primei pãrþi a romanului; casa tatã-
lui vitreg al lui Christian, un þãran care nu era de acord ca fiul
sãu sãsãstudieze
rãºte plece înmuzica,
lume. ia foc în ziua în care Christian se hotã-
xcvii Pasajul din Andersen se referã la tatãl lui Christian, care
cãlãtorise în tinereþe prin Europa ºi îºi amintea, într-o cãlãtorie
întreprinsã cu familia nu departe de oraºul sãu, de vremurile de
odinioarã. Amintirile ºi dorul de ducãîl fac în cele din urmã sã se
înroleze, de bunã voie, în armatã. În timpul rãzboiului e luat pri-
zonier ºi crezut mort, drept pentru care soþia sa se recãsãtoreºte;
când se întoarce ºi descoperã acest lucru, pleacã pentrutotdeauna din
Danemarca ºi sfârºeºte, spre a scãpa de sãrãcie, într-o mânãstire.
xcviii În romanul lui Andersen e vorba de întâlniri religioase
ale unor laici (ziºi „sfinþi“), fapt considerat condamnabil de cãtre
biserica de stat. Referirea e, probabil, la întâlnirile organizate de
predicatorul laic Christen Madsen (1776–1829) din Kerteminde
(Fionia), interzise de autoritãþile daneze.
xcix În germanã în srcinal: „proverb, zicalã“.
c Andersen fusese, pânã la data scrierii romanului Doar un mu-
zicant, în trei mari cãlãtorii: în Germania (1831), Germania – Fran-
þa – Elveþia – Italia – Austria (1833–1834) ºi Suedia (1837), iar
partea a treiaalealui
de impresii romanului recenzat
Andersen de ºiKierkegaard
din Viena cuprinde
Paris, atribuite o serie
lui Naomi.
ci Stadiul lecturii cãrþii.
cii În latinã în srcinal: „biserica subjugatã“ (adicã fãrã drept
de exprimare publicã; biserica ascunsã). Aici cu sens demetaforã.
452 NOTE
ciii Joc
de cuvinte între „cerneala simpaticã“ (adicã invizibilã)
ºi simpatia pe care Kierkegaard ºi-o exprimã faþã de Andersen.
Partea I
PUNCTUL DE VEDERE AL LUI SOCRATE
ÎNÞELES CA IRONIE
desigur,sã
Sã vãd carecercetez
dintre eiºieste
sã iscodesc
înþelept ºi
ºi pe ceinumai
care de acolo ca pe
crede cã cei
este,defãrã
aici.
a fi.“ (Apãrarea lui Socrate, 41 b).
l În latinã în srcinal: „examen riguros“.
li Poros ºi Penia, adicã belºugul ºi sãrãcia.
458 NOTE
a doua“, adicã nu
lv Expresia reproducerea
a fost gãsitãspuselor Diotimei.
la Hegel.
lvi Banchetul 222 b.
lvii Preoþii zeiþei Cybele, care o preamãreau în extaz cu muzi-
cã puternicã.
lviii Banchetul 215 d-e.
lix În francezã în srcinal, „febra raþiunii“, citat din Reflexions
ou sentences ou maximes morales, (1665) de Fran¢ois Duc de La
Rochefoucault (1613–1680).
lx Banchetul, 216 d–216 a. E vorba de mici dulãpioare în for-
mã lxi
de statui ale satirului Silen, în care se închideau bijuterii.
În elinã în srcinal: „pe ascuns“.
lxii Banchetul 221 d-e.
lxiii Banchetul 219 b-d. Kirkegaard nu citeazã pasajul exact, ci
îl rezumã la persoana a III-a.
lxiv Banchetul 222 c-d.
lxv Referire la finalul Banchetului, în care Socrate, bând din
aceeaºi cupã cu Aristofan ºi Agaton, „cãuta sã-i convingã pe cei-
lalþi doi, pas cu pas, cã cine e în stare sã alcãtuiascã tragedii poate
alcãtui
comic esteºi comedii, cu un cuvânt cã arta poetului tragic ºi a celui
una ºi aceeaºi.“
lxvi David Friedrich Strauß (1808–1874), teolog german, a cã-
rui carteDasLeben Jesu (Viaþa lui Isus, 1835) a stârnit vâlvã în epo-
cã. Pasajul la care se referã Kierkegaard fusese citat de cãtre Baur
în Das Christliche des Platonismus (Creºtinismul platonismului).
lxvii Friedrich Schleiermacher (1768–1834), filozof ºi teolog ger-
man; în ediþia sa a Operelor lui Platon a împãrþit dialogurile în
trei grupe: dialogurile elementare (timpurii), dialogurile în care
dialogicul ºi ironicul sunt dominante ºi dialogurile constructive
(târzii). Cf.germanã
lxviii În Platons Werke , în 3„Astfel
în srcinal: pãrþi, vol. I-VI, Berlin
Protagoras punea1804–1828.
întreba-
rea despre unitatea virtuþii ºi posibilitatea de a o transmite altora,
în Laches e vorba despre curaj, iar în Charmides, despre calmul
înþelept. Iar întrucât ºi în întrebarea cu privire la dreptate con-
NOTE 459
trastul dintre prieten ºi duºman constituie un moment important,
putem sã ne gândim aici ºi la Lysis.“
lxix Aluzie la Philippe Néricault Destouches (1680–1754) care,
în piesa Le dissipateur
te expresia ce urmeazãou l’honnête
pentru friponnecare
un personaj , Paris,
ºi-a1808, foloseº-
pierdut averea.
lxx Protagoras 361 a.
lxxi Aluzie la un joc danez de copii în care cei doi participanþi
se prind unul de altul spate în spate ºi se ridicã pe rând în aer ca
ºi cum ar cântãri niºte saci de sare.
lxxii Aluzie la povestirea Die Bekehrung (Convertirea, 1832)
de scriitorul german J.P. Hebel.
lxxiii Denumirea latinã a celor doi stâlpi din mijlocul circului
roman, în Der
lxxiv În jurulchristliche
cãrora aveau loc concursuri.
Glaube nach denGrundsätzen de evan-
gelischen Kirche (Credinþa creºtinã conform principiilor bisericii
evanghelice), Berlin, 1835–1836, vol. I, p. 305, Schleiermacher
spune cã unitatea lui Dumnezeu nu trebuie înþeleasã ca însuºire
asemãnãtoare unitãþii unui lucru, ci în sensul de unicitate a lui Dum-
nezeu — înþelesul fiind cã la Dumnezeu nu existã diferenþã între
esenþã ºi fiinþare.
lxxv În elinã în srcinal: „rãspândire“.
lxxvi Personaj din piesa Der gestiefelte Kater (Motanul Încãl-
zentat ca erotic
de frumosul desãvârºit,
elinism dispare, Phaidon,
în iar în schimb,
grecul Socrate seninul,caceresc
e idealizat brah-
man indian care trãieºte doar cu dorul de a se reuni cu divinitatea
ºi a cãrui filozofie e aºadar o contemplare a morþii […], el (spiri-
tul) fuge de senzualitatea care tulburã ºi distrage spiritul ºi tân-
jeºte dupã eliberarea din lanþurile corpului care îl þine prizonier.“
lxxxiii Phaidon 70 c.
lxxxiv Phaidon 77 d-e.
lxxxv Phaidon 115 d-e.
lxxxvi Trimiterile p. 17, p. 20, p. 18 ºi p. 50 sunt la ediþia Heise
Heise: „Eu socotesc, dragã prietene, ºi vezi cât de egoist sunt, cã,
dacã presupunerea mea e adevãratã, e foarte bine sã fii convins
în aceastã privinþã, iar dacã morþilor nu le mai rãmâne nimic dupã
moarte,
deranjezvreau celpuþin
cât mai puþinpe
ca prietenii
eu, în acest
meitimp
prindinaintea
vãicãreli;morþii, sã-i
apoi eroa-
rea mea nu va fi oricum de duratã — întrucât acesta ar fi într-a-
devãr un rãu —, ci va dispãrea peste puþin timp.“
cxiii În elinã în srcinal: „ºi ia seama, cu cât folos!“ (La Heise,
versiunea ar fi: „ºi vezi cât de ego ist sunt“).
cxiv În elinã ºi latinã în srcinal: „Dar dacã morþilor le este dat
numai nimicul ºi dacã dupã moarte se ºterge orice conºtiinþã ºi
însuºi sufletul dispare.“
cxv Friedrich Ast, Platons Leben und Schriften, ed. cit., pp. 474
ºi urm.
cxvi În latinã în srcinal: „Dacã (opinia aceasta) este exactã, cred
cã nimeni nu se va mira cã Platon nu a arãtat în aceastã lucrare su-
blimitatea cuvintelor ºi gândurilor pe care o aratã în altele. În-
tr-adevãr, cum nu credea cã ar putea sã-l apere bine pe Socrate,
decât fãcându-l sã vorbeascã în faþa tribunalului aºa cum era în via-
þã, nu-ºi putea îngãdui sã procedezedupã voia sa, ci trebuia sã vadã
ce convenea spiritului ºi obiceiurilor lui Socrate, ºi ce se adapta
acelor circumstanþe de timp ºi loc.“(G. Stallbaum,Platonis dialo-
gos cxvii
selectos , ed. în
În elinã cit.,srcinal:
vol. I, „Cãci
parteaaatedoua,
temep.de133).
moarte nu este alta
decât a te crede înþelept fãrã sã fii: este a spune cã ºtii ceea ce în
fapt nu poþi ºti. [...] ªi ce alta decât o vinovatã neºtiinþã ar putea
fi credinþa cã ºtii ce nu se poate ºti?“ (Apãrarea lui Socrate, 29 a).
cxviii În elinã în srcinal: „Când, dupã cum am spus, nu ºtiu
nimic despre moarte, nici dacã e un bine, nici dacã e un rãu.“Apã- (
rarea lui Socrate, 37 b).
cxix În elinã în srcinal: „Dar, sã ne gândim ºi aºa, cât e de în-
temeiatã nãdejdea de a socoti moartea un bine. În adevãr, a fi mort
este
atuncidinceldouã
mortlucruri unul:
n-are nici sau estepentru
o simþire totunanimic,
cu a nu
saufieste,
deloc, ºi
dupã
cum spun unii, numai o schimbare ºi o trecere a sufletului de aici
în alt loc. Iar dacã în moarte nu-i nici o simþire, ci ea este ca un somn
adânc, ca atunci când cineva doarme fãrã ca mãcar sã aibã un vis,
NOTE 463
atunci moartea se înfãþiºeazã ca un minunat câºtig. Într-adevãr
socotesc cã, de ºi-ar alege cineva o noapte în care a dormit aºa de
bine încât n-a fosttulburat nici mãcar de un vis, dacã apoi ar com-
para acea noapte cu
ºi, cercetându-le, toate celelalte
ar trebui sã spunãnopþi ºi zile
câte zile ale propriei
ºi câte nopþi dinvieþi,
via-
þa lui a trãit mai liniºtit ºi mai plãcut decât în noaptea aceea — so-
cotesc cã el ar gãsi, chiar dacã n-ar fi un om de rând, ci însuºi
marele rege, cã acestea sunt foarte puþine la numãr faþã de cele-
lalte zile ºi nopþi! Dacã moartea este astfel, eu o numesc câºtig.
Cãci atunci întreaga veºnicie nu pare altceva decât o singurã noap-
te seninã. Iar dacã moartea este precum o cãlãtorie de aici într-un
alt loc, ºi dacã sunt adevãrate cele ce se spun cã acela este locul de
întâlnire al tuturor care au murit, atunci ce bine s-ar putea închi-
pui mai mare decât moartea, o, judecãtorii mei?“ ( Apãrarea lui
Socrate, 40 c-e).
cxx Personajele citate sunt: Minos — regele Cretei, Rhadaman-
thys — fratele acestuia, Aiakos — fiul lui Zeus ºi regele Eginei,
Triptolemos — regele din Eleusis.
cxxi În elinã în srcinal: „Acum însã este vremea sã ne despãr-
þim, eu ca sã mor, voi ca sã trãiþi. Care dintre noi pãºeºte spre un
lucru mai bun, nimeni n-o ºtie fãrã de numai Zeul.“ ( Apãrarea
lui Socrate 42 a)
cxxii
mãsurãÎn germanã
aceastã în srcinal:fermitate
bãrbãteascã „Oratorul a exagerat
a lui Socrate în asemenea
[…], încât ea
apare ca o indiferenþã total lipsitã de sensibilitate spiritualã. În-
tr-adevãr, dupã judecatã, îl aratã pe Socrate minunându-se nu de
sentinþa judecãtorilor, ci de numãrul vocilor pro ºi contra, ºi cal-
culând rece cã ar fi scos-o la capãt cu numai trei voturi în plus, ºi
cã, dacã Anytos ºi Lykon n-ar fi intervenit ca acuzatori, Meletos
ar fi trebuit sã plãteascã o mie de drahme pentru cã n-ar fi obþi-
nut o cincime din voturi. Aceastã indiferenþã este încã ºi mai vi-
zibilã când Socrate vorbeºte de moarte; el dã mereu asigurãri cã
nu se teme
nimic; estede ea, simplã
doar dar pe ce întemeiazã aceastã
lãudãroºenie.[…] lipsãautorul
Platon, de teamã?
lui Pe
Phai-
don, ar fi putut sã-l facã oare pe Socrate sã vorbeascã despre moar-
te ºi sã-i atribuie o indiferenþã de o asemena vulgaritate, golitã de
orice sensibilitate spiritualã ºi aproape rizibilã? […] ªi totuºi, acest
464 NOTE
delse (Cronica
tului danez Jensde la Kallundborg
Baggesen sau Originea
(1764–1826), cenzurii)Danske
Cf.Jens Baggesens a poe-
Værker, Copenhaga 1827–1832, vol. I, p. 236.
cxxxx Vezi Platon, Gorgias 473 e.
cxxxi Posibilã aluzie la gravurile care reproduceauMadona six-
tinã a lui Rafael. Kierkegaard îºi permite unele licenþe faþã de tex-
tul srcinal în lungul citat din Ast care urmeazã.
cxxxii În germanã ºi elinã în srcinal: „Libertatea rostirii puse
în gura lui Socrate nu e aceea nobilã, izvorând din conºtiinþa ne-
vinovãþiei ºi dreptãþii, ºi care se proclamã, iritatã de calomnie, ca
mândrie,
a se ridicaciºilaudã de sine;
mai mult. […]fiindcã Socrate
Autorul nu se coboarã
Apãrãrii însuºi nudecât
poatespre
sã
nu sugereze acestfapt: „Numurmuraþi acum, bãrbaþi atenieni, cãci
am sã vã spun un lucru ce vi se va pãrea plin de semeþie.“ Aici
nu de ironie platonicã e vorba, ci de dispreþuirea celorlalþi, cu sco-
NOTE 465
pul uºuratec de a se pune pe sine în superioritate. Socrate spune,
de exemplu, la pagina 68 cã, dacã e numit orator cel care dã glas
adevãrului, acela e într-adevãr un orator, dar nu ca toþi ceilalþi
(în care seceilalþi
autentic, aflã sensul ascuns
fiind doar cã el ar fi
în aparenþã un orator
oratori). propriu-ziscu-
De asemenea, ori
vintele „Poate cã felul meu de a vorbi emai bun, poate mai prost“
sunt laudã de sine ascunsã. ªi mai inconfundabilã e falsa ironie
din pasajul de la pp. 84–91, în care Socrate încearcã sã adevereas-
cã oracolul care l-a declarat cel mai înþelept dintre oameni; uºu-
rãtatea ºi lãudãroºenia se vãdesc deja în faptul cã Socrate vorbeºte
atât de amplu despre acest subiect. La fel declarã cã ar fi un om
vestit ºi însemnat (pp. 81, 90, 136), cã ar avea menire divinã (p.
120); cã ar fi cel mai mare binefãcãtor al oraºului (pp. 116, 119,
142): de aceea sunt calomniat ºi invidiat (p. 107) etc. κi mai atri-
buie înþelepciune (pp. 82–84 ºi urm.) ºi vorbeºte desp re înþe-
lepciunea sofiºtilor pe un ton sceptic, care denotã aroganþã.
Întrucât ce ar putea sã însemne autoumilirea, odatã cu înjosirea
celorlalþi, decât o formã retoricã de autoevidenþiere, care pare cu-
ratã laudã de sine dacã i se dã un sens serios, sau trãdeazã naivi-
tate, dacã e luatã ca o francheþe dezinvoltã, care prin contrastul
nedorit între dispreþul de sine ºi aerul de superioritate trece aproa-
pe în domeniul comicului? (De exemplu când Socrate se declarã
neºtiutor
fel pe sine,ºineºtiutorul,
în acelaºi timp mai înþelept
la treapta ca alþii,
celui mai ridicându-se
înþelept). ast-
Dacã auto-
rul Apãrãrii a avut intenþia sã-l zugrãveascã pe Socrate ca pe un
ironic, l-a transformat, dimpotrivã, dintr-un Socrate platonic, în-
tr-un sofist lãudãros; iar dacã a voit sã-i împrumute o francheþe
dezinvoltã, neintenþionatã, el a exagerat aceastã naivitate, greºin-
du-ºi þinta; fiindcã opusul modestiei, infatuarea, e prea marcatã
ºi þipãtoare pentru a lãsa sã se creadã cã înainte fusese vorba de
o umilinþã realã; modestia nu e decât afectare, iar umilinþa nu e
decât aparenþã, pentru cã deja e copleºitã de o nouã autoglorifi-
care. Acest
obiºnuit cusimulacru ne reveleazã
jocul antitezelor, cel maisuprimarea
urmãreºte limpede oratorul care,
unei poziþii
prin poziþia contrarã. La fel, apologetul nostru a transformat în
aparenþã ceea ce era mai frumos în discursul sãu, acea nobilã ºi
mândrã libertate a spiritului, acea mãreþie sufleteascã a lui Socrate,
466 NOTE
tare.“
cliv În elinã în srcinal: „Dacã atletului Polydamas, care e mai
tare decât noi, îi este de folos carnea de vitã pentru trupul sãu,
atunci ºi nouã, ce suntem mai slabi ca el, ne este de folos aceastã
hranã ºi, în acelaºi timp, lucrul e ºi drept?“
NOTE 469
clv În elinã în srcinal: „Thrasymachos a fost deacord cu toa-
te acestea, dar nu aºa uºor cum povestesc eu acum, ci silit ºi cu
greu; era uimitor sã vezi cât nãduºise — bine-înþeles, era ºi varã.“
clvi
iunie înÎncinstea
elinã înzeiþei
srcinal: Bendídeia
Bendis, nume dat, sãrbãtoare þinutã
de cãtre traci în luna
zeiþei Ar-
temis. Cultul a fost introdus la Atena pe la 430 î. Cr.
clvii În elinã în srcinal: „moºtenitor al vorbei“.
clviii În elinã în srcinal: „Drept e sã dai fiecãruia ceea ce îi da-
torezi.“
clix În elinã în srcinal: „ceea ce e datorat cuiva“.
clx În elinã în srcinal: „ceea ce revine cuiva“.
clxi În elinã în srcinal: „ceea ce revine“.
clxii În elinã în srcinal: „Iar eu spun cã dreptatea nu e altce-
ce este dreptatea, cu greu voi afla dacã ea este o virtute ori un de-
fect ºi dacã cel ce o are este nenorocit, ori, dimpotrivã, fericit.“
(Republica, 354 b).
clxx
clxxiCf.
Cf.Ast, Platons
Lc 11, 24. Leben und Schriften,ed. cit., pp. 157 ºi urm.
clxxii În danezã: en Skiftning af Troldeæt. Conform credinþei
populare daneze, un copil nebotezat putea fi schimbat în leagãn
de cãtre gnomii subpãmânteni ºi astfel pãrinþii se trezeau cu unul
urât, netalentat, cu o foame nepotolitã etc. Imaginea fusese fo-
lositã de Kierkegaard ºi în Cuvântul înainte la Din hârtiile unu-
ia încã viu.
clxxiii Anaxagoras (500–428 î. Cr.) filozof grec al naturii, a fost
învinuit de cãtre Kleon de batjocorirea zeilor ºi alungat din Atena.
clxxiv Întâmplarea e istorisitã de Claudius Aelianus în Varia his-
toria 2, 13 (Cf. Werke, traduse de E. Wunderlich ºi F. Jacobs, vol.
1–19, Stuttgart, 1839–1842). Comedia aristofanicã Norii a fost
jucatã în anul 423 î. Cr.
clxxv Heinrich Theodor Rötscher (1803–1871), estetician ger-
man, profesor la Berlin, specialist în drama greceascã. În cartea
sa Aristophanes und sein Zeitalter, eine philologisch-philosophis-
che Abhandlung zur Alterthumsforschung (Aristofan ºi epoca sa.
Studiu filologico-filozofic despre cercetarea Antichtãþii), Berlin,
1827 prezintã
priveºte perspectiva
personajele idealã la Aristofan, mai ales în ceea ce
din comedii.
clxxvi Kleon, om de stat ºi conducãtor militar (m. 422 î. Cr.) e
ridiculizat de Aristofan în Cavalerii; Euripide, poetul tragic, în
Thesmoforele ºi Broaºtele, iar Socrate, în Norii.
clxxvii În germanã în srcinal: „excentric“.
clxxviii Cf. Aristophanes und sein Zeitalter , ed. cit., pp. 272 ºi
urm. ºi 319 ºi urm.
clxxix Johann Wilhelm Süvern (1775–1829), filolog german,
profesor la Königsberg, autor, între altele, al studiuluiÜber Aris-
tophanes Wolken
clxxx Idee (Despre
provenitã din Norii luilui
Estetica Aristofan
Hegel. ),(Vorlesungen
Berlin, 1827.über
die Aesthetik, partea a III-a, în Werke, vol. 10, pp. 547 ºi urm).
clxxxi În elinã în srcinal, phrontistérion, „casa gândirii“, „gân-
ditoriu“. Trimiterile lui Kierkegaard sunt la o ediþie contempo-
NOTE 471
ranã în elinã a Norilor, probabil primul volum din Aristophanis
Comoediae, ed. de G. Dindorf, vol. I-II, Leipzig, 1830, sau Aris-
tophanis Nubes, ed. de C. Reisig, Leipzig, 1820, sauAristophanis
Nubesclxxxiicum scholiis
În elinã în ,srcinal:
ed. de G. Hermann,
„Devin Leipzig,
tot ceea 1799.
ce vor.“
clxxxiii În germanã în srcinal: „În schimb, neºtiutorului de
aceas-
tã opoziþie îi rãmâne ascuns adevãratul sens, el nuvede decât sim-
bolul, ia forma în care simbolul seînvestmânteazã cu bunã ºtiinþã
drept esenþa sa realã, lasându-se încrezãtor ºinebãnuitor în seama
ei, fãrã a presimþi cã e vorba doar de-o aparenþã care îi e oferitã în
locul adevãrului. Vina subiectului constã însã tocmai în faptul cã
se încredinþeazã fãrã nici o bãnuialã acestor forþe înºelãtoare, ne-
ºtiind nimic despre esenþa care îi prezintã aceastã aparenþã.“
clxxxiv În elinã în srcinal: „delicatul gând“.
clxxxv Aluzie la un pasaj din Critica Raþiunii Pure: „O sutã de
taleri reali nu conþin nimic mai mult decât o sutã de taleri posi-
bili“ (Kritik der reinen Vernunft, ed. a patra, Riga, 1794, p. 627).
clxxxvi În germanã în srcinal: „folosirea practicã“.
clxxxvii În danezã, cuvântul folosit este Salighed, care poate fi
tradus ºi prin „mântuire“. Conotaþia creºtinã a termenului pla-
seazã înþelesul fericirii la antipodul savurãrii (în danezã, Nydelse).
clxxxviii Sofist grec (cca. 470 — dupã 400 î. Cr.).
clxxxix
cu acribie“.În elinã în srcinal: „vorbire care desparte firu-n patru
cxc În elinã în srcinal: „cercetãtori ai gândului“.
cxci În germanã în srcinal: „Poveºti irlandeze cu elfi“. Titlul
unei culegeri de basme alui Th.C. Croker,Fairy Legends and Tra-
ditions of the South of Ireland, Londra, 1825, tradusã în germanã
de fraþii Grimm (Leipzig, 1836), care se afla ºi în stãpânirea lui Kier-
kegaard. Expresia se gãseºte la pagina XXXVII a acestei ediþii.
cxcii În elinã în srcinal: „Dã-mi un punct de sprijin“. Expre-
sia aminteºte de cuvinteleatribuite tradiþional luiArhimede „Dã-mi
un punct
þile Paralelede.sprijin ºi voi miºca lumea“, citate de Plutarh în Vie-
cxciii În elinã în srcinal: „Aceºtia cerceteazã Erebosul pânã în
strãfundul Tartarului.“ (Cf. AN, p. 336)
cxciv În latinã în srcinal: „strãdanii“.
472 NOTE
în situaþia
(Hegel, de a se reflecta
Geschichte pe sine, de, vol.
der Philosophie a se 2,determina
în Werkedin sine.“
, vol. 14,
p. 96; PIF, vol. I, p. 406).
ccxi În germanã în srcinal: „Acest moment este esenþial: nu
poporul este acela care decide, subiectul nu-ºi ia asupra sa acest
lucru, ci se lasã determinat de un altul, de ceva exterior: oracole-
le sunt necesare pretutindeni unde omul nu-ºi ºtie interioritatea
încã atât de independent, atât de liber, încât sã ia hotãrâri din sine
însuºi; aceasta e lipsa libertãþii subiective.“ (Hegel, Geschichte der
Philosophie, vol. 2, în Werke, vol. 14, p. 97; PIF, vol. I, p. 406).
ccxii În germanã în srcinal: „Interiorul subiectului cunoaºte prin
el însuºi ºi decide din sine însuºi; acest interior la Socrate a avut
încã o formã particularã. Geniul este încã inconºtientul, e exterio-
rul care decide, ºi el este totuºi ceva subiectiv. Geniul nu e însuºi
Socrate, nu este opinia lui, convingerea lui, ci e ceva inconºtient:
Socrate este mânat. În acelaºi timp, oracolul nu e nicidecum ceva
exterior, ci este oracolul sãu; acesta a avut înfaþiºarea unei ºtiin-
þe care este totodatã însoþitã de inconºtienþã.“ P. 96:„Acesta este,
aºadar, geniul lui Socrate; a fost necesar ca acest geniu sã aparã
la Socrate.“
tura P. 99:
exterioarã „Prin urmare,
a oracolelor daimonul
ºi natura se aflã la amijloc
pur interioarã între na-
spiritului.
Daimonul e ceva interior, însã prezentat ca un geniu aparte, dar
astfel încât e prezentat ca un geniu aparte, distinct de voinþa omu-
lui; nu ca înþelepciune a acestuia, ca liber-arbitru al ei.“ (Hegel,
474 NOTE
dicã împotrivã […] ºi fãcând orice gând rob ascultãrii“ — citat din
2 Corinteni 10, 5, unde e vorba de ceea ce se împotriveºte con-
ºtiinþei lui Dumnezeu ºi trebuie fãcut rob ascultãrii de Christos.
ccxvi Anaxagoras, Protagoras, Diagoras din Melos.
ccxvii „Vreþi sã ºtiþi de ce fel este aceastã înþelepciune? Este de-
sigur o înþelepciune omeneascã; iar eu se întâmplã sã am în fapt o
astfel de înþelepciune.“ (Apãrarea lui Socrate, 20 d).
ccxviii „Pe când cei de care am vorbit adineaori au, poate, o în-
þelepciune mai presus decât cea omeneascã.“ Apãrarea ( lui Socra-
te, 20 d).În elinã în srcinal: „Cei ce iau parte la discuþiile purta-
ccxix
te de mine cred cã eu sunt înþelept ori de câte ori mi se întâmplã
sã înfund pe alþii.“ ( Apãrarea lui Socrate, 23 a)
ccxx Trimitere la Ioan 3, 17 — unde se spune contrariul despre
Isus.
ccxxi Trimitere la Matei 5, 26.
ccxxii În latinã în srcinal: „Pãcatul fericit“. Expresia exactã e
felix culpa ºi se referã la pãcatul lui Adam. cf. Augustin, De di-
ligendo Deo, cap. 6.
ccxxiii În germanã în srcinal: „Pornind de aici se lãmureºte ºi
ce e cu neºtiinþa socraticã de care s-a fãcut atâta abuz, în diferi-
te chipuri, care a fost atât de des folositã de unii ca o bunã apolo-
gie a propriei ignoranþeºi ca apãrare împotriva recunoaºterii ºtiinþei
adevãrate. ªtiinþa lui cã nu ºtia nimic nu e, anume, cum se spu-
NOTE 475
ne de obicei, nimicul gol pur, ci nimicul conþinutului precis al
lumii stabilite. ªtiinþa negativitãþii oricãrui conþinut finit e înþe-
lepciunea lui Socrate, de care mânat, el se adânceºte în sine ºi pro-
clamã aceastã
al ºtiinþei scrutare
infinite, însã adoar
interioritãþii
începutul,sale drept aceastã
întrucât þel absolut, început
conºtiin-
þã încã nu s-a împlinit de fel, ci e de abia negarea a tot ce e finit
ºi stabilit.“
ccxxiv În germanã în srcinal: „În felul acesta, Socrate îi învaþã
deci pe aceia cu care intra în vorbã sã ºtie cã nu ºtiu nimic; ba,
ceea ce e mai mult, el însuºi spunea despre sine cã nu ºtie nimic
ºi cã, prin urmare, nici nu-i învaþã pe alþii. De fapt, se ºi poate
spune cã Socrate nu ºtia nimic, deoarece el n-a ajuns sã aibã o fi-
lozofie
ºi ºi sãfost
nici n-a elaboreze
un scopoalºtiinþã.
lui sã El
aibãîºiodãdea seama
ºtiinþã.“ de acest
(Hegel, lucru
Geschic-
hte der Philosophie, vol. 2, în Werke, vol. 14, pp. 60–61; PIF,
vol. I, p. 378).
ccxxv Fr. Schleiermacher, Der christliche Glaube nach den
ardccxxviii
în accepþia de „viaþã liniºtitã, vegetativã“.
Peter Wilhelm Forchhammer (1803–1894), filolog da-
nez-german, profesor la Kiel. Trimiterile sunt laDie Athener und
Socrates, Die Gesetzlichen und der Revolutionär , Berlin, 1837.
ccxxix În germanã în srcinal: „El îi trãgea pe tinerii atenieni de
hainã în orice stoa, la orice colþ de stradã, în timpul fiecãrei plim-
bãri ºi îi întreba atât de mult, pânã când ei, cu sentimentul ruºi-
nat al neºtiinþei, dar ºi cu îndoialã faþã de ceea ce consideraserã
pânã atunci drept divin îl pãrãseau sau se încredinþau cu totul în-
vãþãturii sale.“
ccxxx Cf. Fr. Schleiermacher, Über den Werth des Socrates als
Philosophen, ed. cit., p. 52.
ccxxxi În elinã în srcinal: „cu voie — fãrã de voie“.
ccxxxii Gorgias 511 e.
476 NOTE
ccxxxiii
În elinã în srcinal: „Învãþãtor n-am fost nimãnui vre-
odatã; dar dacã a fost cineva, tânãr sau bãtrân, care a dorit sã mã
audã când vorbesc, ori sã afle cum îmi fac datoria, eu nu l-am þi-
nutccxxxiv
de rãuÎnºigreacã
nu l-am în oprit.“
srcinal: „într-o clipã, într-o clipealã din
ochi“. Citat din 1 Corinteni 15, 51-52 unde e vorba de repezi-
ciunea cu care va avea loc transformarea oamenilor, când vor suna
trâmbiþele Judecãþii.
ccxxxv În francezã în srcinal. Termenul danez folosit mai sus
pentru maieuticã e gjordemoderkunst.
ccxxxvi În elinã în srcinal: „a iubi bãieþi tineri în mod filozofic“.
ccxxxvii Banchetul 181 c.
ccxxxviii Cf. Vorlesungen über die Philosophie der Geschichte ,
numele de Tordenskjold
felul în care (1690–1720)
a pãcãlit comandantul a devenit
fortãreþei celebru
suedeze pentru
Marstrand
sã se predea: spunând cã are mii de oºteni cu care sã atace ºi ne-
fiind crezut, l-a îmbãtat pe trimisul comandantului ºi a fãcut sã
mãrºãluiascã sub ochii sãi aceleaºi trupe care-l ocoleau, intrând
înapoi pe aceeaºi uliþã.
cclvi Aluzie la Exodul 1, 11 ºi 1, 14, unde e vorba de muncile
de sclav la care egiptenii obligaserã poporul lui Israel.
cclvii În germanã în srcinal: „Conceptul, pe care la Anaxago-
ras raþiunea l-a descoperit ca fiind esenþa, este negativul simplu
în care se scufundã
individual. orice determinaþie,
În faþa conceptului, nimic nutot poate
ce fiinþeazã, tot ce
subzista; este
el este
tocmai absolutul lipsit de predicate, pentru el absolut totul este
numai moment; pentru el nu existã, ca sã ne exprimãm aºa, nimic
fixat în nituri ºi în cuie. Tocmai conceptul este acea trecere fluidã
478 NOTE
a lui Heraclit, acea miºcare, acea causticitate cãreia nimic nu-i poa-
te rezista. Prin urmare, conceptul care se gãseºte pe sine însuºi se
descoperã ca fiind puterea absolutã în faþa cãreia dispare totul;
ºi deconsiderat
fost acum toatecalucrurile, tot ceea
ferm devine fluid.ceAcest
a pãrut
ce persistent,
ferm — fietot ce a
cã este
fermitate a fiinþei, fie fermitate a unor concepte, principii, mo-
ravuri, legi determinate — începe sã se clatine ºi îºi pierde con-
sistenþa. Principiile etc. aparþin ele însele conceptului, sunt afirmate
ca universal; dar universalitatea este numai forma lor, conþinutul
pe care îl au, fiind ceva determinat se pune în miºcare. Aceastã
miºcare o gãsim la aºa-numiþii sofiºti...“PIF ( , vol. I, pp. 334–335).
cclviii În elinã în srcinal: „Omul e mãsura tuturor lucrurilor.“
cclix În elinã în srcinal: „în stare de ascundere“.
al termenilor
istoria , HegelMoralität
germani
filozofiei Sittlichkeit
afirmã cã ºiSocrate În Prelegerile
a pus. Moralität de
, mora-
litatea subiectivã, însoþitã de reflecþie, a conºtiinþei individuale, în
locul Sittlichkeit, al eticii (virtuþii) spontane, pe jumãtate incon-
ºtiente, a elinilor, care consta în respectarea moravurilor (legilor)
încetãþenite, fãrã a reflecta asupra binelui (Cf. Geschichte der Phi-
losophie, Jub. Ausg. vol. 18, pp. 46–47; PIF, vol. I, pp. 366–368).
În Prelegerile de filozofia dreptului, Hegel vorbeºte ºi de o altã
treaptã a eticii . Opera e împãrþitã în trei pãrþi care corespund ce-
lor trei sfere ale „spiritului obiectiv“: „dreptul abstract“, „mora-
litatea“ ºi „etica“. În introducere, § 33, ele sunt definite ca trepte
de evoluþie a ideii voinþei în sine ºi pentru sine. Sfera dreptului
abstract (formal) presupune voinþa nemijlocitã; sfera moralitã-
þii presupune reflectarea în sine a voinþei, dreptul subiectiv în ra-
port cu dreptul lumii ºi cu dreptul ideii în sine; în fine, etica
reprezintã unitatea ºi adevãrul celor douã momente anterioare,
ideea gânditã a binelului, realizatã în voinþa care se reflectã în sine
ºi lumea exterioarã. (Cf. Philosophie des Rechts, în Werke, vol.
8, p. 68; PFD, pp. 55–56).
cclxxix
În Prelegerile
Hegel descrie de filozofia
formele morale dreptului
ale rãului, , parteacaagrade
înþelese doua,din
§ 140,
ce
în ce mai mari de subiectivitate. Dupã ipocrizie urmeazã proba-
bilismul (care se mulþumeºte cu aparenþa, considerând certitudi-
nea imposibil de obþinut), apoi iezuitismul (ca principiu conform
cãruia scopul scuzã mijloacele), apoi convingerea rea (pe care
Kierkegaard o numeºte „apelul la conºtiinþã“), în fine, ironia, ca
formã supremã a subiectivitãþii. (Cf. Philosophie des Rechts, în
Werke, vol. 8, pp. 188–207; PFD, pp. 145–147).
cclxxx În germanã în srcinal: „Conºtiinþa, casubiectivitate for-
malã,
(Cf. PFDeste, strict aceasta: de-a fi pe punctul de a se schimba în rãu.“
p. 143).
cclxxxi În germanã ºi elinã în srcinal: „Socrate a vorbit mai bine
despre virtute decât Pitagora, dar nu cu totul just, deoarece el a fã-
cut din virtuþi ºtiinþã (episthemas). Dar acest lucru este imposibil,
482 NOTE
analize
te. Este cu totul juste;
adevãrat pe de ealtã
cã virtutea partedar,
ºtiinþã, însã,cãeleaa nu
mers pe cãi
existã fãrãgreºi-
cu-
noaºtere (ºtiinþã) [...] el a fãcut din virtute logos; noi însã spunem:
ea este împreunã cu logosul.“ Cf. Geschichte der Philosophie,
vol. 2, în Werke, vol. 14, pp. 78–79; PIF, vol. I, p. 392. Trimi-
terea lui Hegel e la Etica nicomahicã a lui Aristotel, cartea a VI-a,
1144 b.
cclxxxiv În germanã în srcinal: „Aceasta este, expusã pe scurt,
maniera (ºi filozofia) lui Socrate.“Cf. Geschichte der Philosophie,
vol. 2, în Werke vol. 14, p. 70; PIF, vol. I, p. 385.
cclxxxv În germanã în srcinal: „S-ar pãrea cã încã n-am spus
mult despre filozofia lui Socrate, mãrginindu-ne numai la arãta-
rea principiului. Însã acesta este lucrul principal, anume cã la So-
crate, pentru prima datã, conºtiinþa a ajuns la acest ce abstract .
Binele este universalul [...]. E un principiu în sine concret, dar
care încã nu este înfãþiºat în determinaþia lui concretã. În aceas-
tã þinutã abstractã rezidã neajunsul principiului socratic. Cevaafir-
mativ nu poate fi spus despre el, deoarece el nu are dezvoltare mai
departe.“ Cf. Geschichte der Philosophie,vol. 2, în Werke vol. 14,
pp. cclxxxvi
70–71; ÎnPIF, vol. I,înp.srcinal:
germanã 386. „...este puterea conceptului care
suprimã aceastã nemijlocitã fiinþã ºi valabilitate a lor, caracterul
sacru al fiinþei-lor-în-sine-ºi-pentru-sine.“Cf. Geschichte der Phi-
losophie, vol. 2, în Werke vol. 14, p. 79; PIF, vol. I, p. 392.
NOTE 483
cclxxxvii În
germanã în srcinal: „le arãta [tinerilor] binele ºi ade-
vãrul în ceea ce e determinat, la care revenea, deoarece el nu voia
sã se opreascã la ceea ce e numai abstract.“Cf. Geschichte der Phi-
losophie,
cclxxxviiivol.
În 2, în Werke
germanã în srcinal: p. 81; PIFaici
vol. 14, „Vedem , vol. I, p.negativã,
latura 394.
cum Socrate face sã se clatine ceea ce pânã acum era ferm pen-
tru reprezentare. «Sã nu minþi», «sã nu înºeli», «sãnu jefuieºti»
sunt lucruri considerate de reprezentarea naturalã drept juste; ele
sunt pentru ea ceea ce e ferm; dar compararea acestui conþinut,
considerat de ea ca ferm, cu altul care trece în ochii ei ca tot atât
de ferm ºi de adevãrat, aratã cã ele se contrazic între ele — iar ceea
ce era ferm se clatinã, nu mai este considerat ferm. Elementul po-
zitiv pe care Socrate îl pune în locul a ceea ce trecea drept ferm
este, pe de o parte, iarãºi cerinþa de a asculta de legi. Vedem cã
este vorba de ceva cu totul general, nedeterminat, ºi «a asculta
de legi» este un enunþ pe care-l înþelege oricine îl aude; el expri-
mã tocmai legile aºa cum le cunoaºte reprezentarea generalã: «a
nu minþi», «a nu înºela»; însã caracteristica legilor acestora con-
stã tocmai în faptul cã ele stabilesc în general cã este nedrept sã
minþi, sã înºeli, sã jefuieºti, determinãri care nu pot rezista con-
ceptului.“ P. 85: „Vedem aºadar aici generalul astfel determinat,
realizat: numirea generalã a legilor; dar întrucât acestea sunt mo-
mente pieritoare, avem generalul nedefinit ºi lipsa lui de deter-
minare nu este încã întregitã.“ Cf. Geschichte der Philosophie, vol.
2, în Werke, vol. 14, pp. 83 ºi 85; PIF, pp. 396 ºi 397.
cclxxxix În germanã în srcinal: „modul în care i-a apãrut lui So-
crate însuºi virtutea realizatoare a universalului.“ PIF(, vol. I, p. 400).
ccxc În srcinal at udklarere — a mãsura o corabie, în vamã,
pentru a calcula câtã încãrcãturã are.
PARTEA a II-a
DESPRE CONCEPTUL DE IRONIE
cãrui
iluzieipiese, de facturã
teatrale. Printreironicã,
cele maisunt caracterizate
cunoscute piese prin spargerea
ale sale se nu-
mãrã Ritter Blaubart (Barbã-albastrã, 1797) Der gestiefelte Ka-
ter (Motanul încãlþat, 1797), Die verkehrte Welt (Lumea pe dos,
1798), Prinz Zerbino oder Die Reise nach dem guten Geschmack
(Prinþul Zerbino sau Cãlãtoria dupã bunul gust , 1838).
iii Karl Wilhelm Ferdinand Solger (1780–1819), filozof ºi es-
tetician german, profesor laUniversitatea din Berlin. Principala sa
operã antumã e Erwin, vier Gespräche über das Schöne und die
Kunst (Erwin. Patru convorbiri despre frumos ºi artã, 1815). Pos-
tumele sale au fost publicate de cãtre L. Tieck ºi Fr.v. Raumer,
sub titlul Solgers nachgelassene Schriften und Briefwechsel
(Scrieri postume ºi corespondenþa lui Solger, 1826). O altã lucra-
re a sa fundamentalã, apãrutã postum, este Vorlesungen über die
Ästhetik (Prelegeri despre esteticã, 1829).
iv Referiri critice ale lui Hegel în legãturã cu ironia, ºi mai ales
cu ironia romanticã, aºa cum apare la Fr. Schlegel, L. Tieck ºi
K.W.F. Solger pot fi întâlnite în repetate rânduri pe parcursul ope-
rei sale. ÎnGrundlinien der Philosophie des Rechts§ 140, din Wer-
ke , vol. întruchiparea
numitã 8, pp. 200–207; PFD, pp.rãu
supremului 145–157,
moral. ironia romanticã lae
În introducerea
Vorlesungen über die Aesthetik(Werke, vol. 10, I, pp. 84–90;PE,
vol. I, pp. 69–75) apare o caracterizare a ironiei romantice; ulte-
rior e dezvoltat principiul acesteia (Werke, loc. cit., pp. 205–206;
PE, pp. 165–207). În Geschichte der Philosophie, vol. 2 (Werke,
vol. 14, pp. 59–64; PIF, vol. II, pp . 376-381) e descrisã ironia lui
Socrate, fiind comparatã ºi cu noua ironie, iar punctul de vede-
re al lui Fr. Schlegel e descris în capitolul „Principalele forme
având legãturã cu filozofia lui Fichte“. Ironia e tratatã pe larg ºi
(Despre Ueber
în recenzia
sel scrierileSolgers
postumenachgelassene Schriften
ºi corespondenþa und Briefwech-
lui Solger), din Wer-
ke, vol. 16, pp. 436–506. Scurte referiri la ironie mai pot fi aflate
în Phänomenologie des Geistes (Werke, vol. 2, pp. 558–559; Fe-
nomenologia Spiritului, traducere de Virgil Bogdan, Editura IRI,
NOTE 485
Bucureºti, 1995, pp. 363–389), Encyclopädie der philosophischen
Wissenschaften im Grundrisse ( Werke, vol. 7, II, p. 452, § 571;
Enciclopedia ºtiinþelor filozofice. Partea a treia: Filosofia spiritu-
lui, traducere
p. 350), de Constantin
ºi Vorlesungen überFloru, Humanitas,
die Philosophie derBucureºti,
Religion 1996,
(Pre-
legeri de filozofia religiei din Werke, vol. 16, pp. 388–390).
v În germanã în srcinal: Prelegeri despre arta dramaticã ºi li-
teraturã. Prelegeri þinute de filologul, criticul literar, poetul ºitra-
ducãtorul german August Wilhelm von Schlegel (1767–1845) între
anii 1801–1804 la Universitatea din Jena, ºi incluse ulterior în vo-
lumul sãu Über dramatische Kunst und Literatur(Despre arta dra-
maticã ºi literaturã), unde ironia e tratatã în legãturã cu Shakespeare.
Solger
vi Înacordã
latinã multã importanþã
în srcinal: pasajului
„vorbeºte respectiv
aºa încât în recenzia
sã te pot vedea“. sa.
vii Brunhilda ºi Sigurd în legendele nordice, sau Siegfriedîn ger-
manul Cântec al Nibelungilor. Brunhilda jurase sã nu se mãrite
Cf. „Nordiske Kæmpe-his-
decât cu viteazul ce o va învinge în luptã.
torier, efter islandske Haandskrifter“ fordanskede ved Carl Chris-
tian Rafn, vol. 1–3, Copenhaga, 1821–1826.
viii Jean Paul, pseudonimul lui Johann Paul Friedrich Richter
(1726–1825), prozator ºi estetician german. Kierkegaard se re-
ferã la Vorschule der Ästhetik, nebst einigen Vorlesungen in Leip-
zig über die Parteien der Zeit (1804), vol. I, § 33, unde Tieck
pomeneºte toanele, ironia ºi umorul în sensul descris de Kierke-
gaard, iar ironia e discutatã pe larg în § 34–35.
ix Franz von Baader (1765–1841), filozof catolic german. Kier-
kegaard face, probabil, aluzie la tezele stabilite ºi dezvoltate în
Revision der Philosopheme der Hegelschen Schule bezüglich auf
das Christenthum. Nebst zehn Thesen aus einer religiösen Philo-
sophie (Revizuire a filozofemelor ºcolii hegeliene despre creºtinism.
Cu zece teze ale unei filozofii religioase,1839).
x
xi Ioan 16,233.
Efeseni , 19.Isus spune:
Pavel spune„Eu am biruit
despre lumea.“
creºtinii din Efes: „voi nu
mai sunteþi strãini ºi nici venetici“.
xii Aluzie la învãþãturile comunitare ale teologului danez N.F.S.
Grundtvig (1783–1872), la modã în acea perioadã, iar într-un sens
486 NOTE
ternici.
xviii Sinucigaºii nu aveau dreptul la dric.
xix În latinã în srcinal: „în felul lui…“, „în genul“.
xx Personaj pedant din comedia lui Ludvig Holberg Den Stun-
desløse (Agitatul, 1731), care vine sã cearã de nevastã fiica unui
burghez „fiindcã aºa a vorbit cutare cu tata…“
xxi În srcinal, Kirsten Giftekniv, numele unei peþitoare din
piesa lui Holberg Den forvandlede Brugdom (Mirele transfor-
mat, 1753).
xxii În srcinal, Husets klæder, „hainele Casei“, costumul care
dialogurile
sãu; poreclitsatirice la adresa
„Cel care ia în politicienilor ºi filozofilor
derâdere“, pentru cã, nu întimpului
ultimul
rând, mitologia greceascã îi prilejuia glume ºi ironii.
xxvi Charles-Maurice de Talleyrand (1754–1838), episcop ºi om
de stat francez care ar fi spus aceste cuvinte (la parole a été don-
NOTE 487
née à l’homme pour déguiser sa pensée) în 1807 trimisului spa-
niol în Franþa.
xxvii „Lumea vrea sã fie înºelatã, s-o înºelãm deci“. Vorba ar
fi aparþinut
Nero, dar a lui
fostCaius Petronius
folositã Arbiter,
de mulþi autori,curtean al împãratului
între care, povesteºte
dramaturgul ºi istoricul Ludvig Holberg, de cardinalul G.P. Ca-
raffa — devenit ulterior Papa Paul al IV-lea — care ar fi murmu-
rat, în timp ce binecuvânta mulþimea, mundus vult decipi,
decipiatur ergo(Cf. Adskillige store Heltes og berømmelige Mænds,
især orientalske og indianske, sammenlignede Historier og Bedrif-
ter, vol. 1 din Ludvig Holbergs udvalgte Skrifter, edit. de K.L.
Rahbek, vol. 1–16, Copenhaga, 1804–1809, vol. 9, 1806, p. 86).
xxviii În latinã în srcinal: „în sens mai înalt“, eminent.
avut mai întâi acest gând, iar Ast l-arepetat“ (PIF, vol. II, p. 379).
xlvii În germanã în srcinal: „Aceasta este latura celebrei iro-
nii socratice. Ea are la el forma subiectivã a dialecticii, e un mod de
comportare faþãde oameni. Dialectica este temei al obiectului, iro-
nia este un mod particular de comportare de la persoanã la per-
soanã.“ (PIF, vol. II, p. 377).
xlviii În germanã în srcinal: „Când vrea sã dea de gol maniera
cãreia
trucât Christos
materia e nu are un corp uman real, ci un corp aparent, în-
rãul.
lviii În germanã în srcinal: „doctrina ºtiinþei“.
lix În latinã în srcinal: „nãzuinþã formativã“.
lx Cf. Coloseni 2, 3 ºi 3, 3 ºi Romani 6, 3–11 (cufundarea în
valuri, aluzie la botez).
lxi Johann Tauler, cca 1300–1361, mistic german. Citatul e din-
tr-un cântec religios al sãu, Von der Seligheit des Seyns im Gott.
(Despre fericireafiinþei întru Domnul). Citatul este redat de Kier-
kegaard aproximativ. „Dar tocmai aceastã pierdere, aceastã dis-
pariþie / este
lxii În elinãgãsirea autenticã
în srcinal: ºi dreaptã.“
„convingere deplinã“.
lxiii Aluzie la Matei 16, 19, Matei 18, 18, Ioan 20, 23.
lxiv În danezã în srcinal, gave ºi opgave, „dar“ ºi „datorie“:
joc de cuvinte care subliniazã interdependenþa celor douã relaþii.
lxv În latinã în srcinal, „forþa inerþiei“.
lxvi În germanã în srcinal: Poezie ºi adevãr, subtitlul auto-
biografiei lui Goethe, 1833.
lxvii Nathan der Weise, piesã de G.E. Lessing, din care rezul-
tã cã adevãrul religiilor se bazeazã pe forþa moralã pe care o dau
susþinãtorii lor ºi cã numai Dumnezeu poate sã judece care reli-
gie e mai apropiatã de voia sa.
lxviii E vorba de recenzia Despre scrierile postume ºi corespon-
denþa lui Solger.
lxix Psalmi 104, 26.
490 NOTE
Aluzie
dem Lebenla povestirea lui Joseph(von
eines Taugenichts DinEichendorff (1788–1857)
amintirile unui Aus,
pierde-varã
1826).
lxxiii Aluzie la I, Corinteni 3, 18.
lxxiv În latinã în srcinal: „destine“.
lxxv Aluzie la dialogul Visul sau Cocoºul de Lukianos din Sa-
mosata.
lxxvi Aluzie la Psalmi 115, 3.
lxxvii În germanã în srcinal: „nobil, cerºetor“. Numãrãtoare de
copii care evocã diferite meserii (doctor, pastor, cizmar, croitor,
primar, maior etc.); se fãcea pe nasturi; cuvântul la care se oprea
numãrãtoarea reprezenta o profeþie pentru viitoarea profesie aco-
pilului.
lxxviii În latinã în srcinal: denumire datã scaunului în care ºe-
deau înalþii demnitari romani.
lxxix V. Solger, op. cit., p. 515.
lxxx Ideea încarnãrilor întâmplãtoare e probabil preluatã din
Prelegerile de istoria filozofiei ale lui Hegel. (vv. Geschichte der
Philosophie în Werke, 13, p. 146; PIF, vol. II, p. 117).
lxxxi
puternicMisticul german Jakob Böhme (1575–1624) a influenþat
romantismul.
lxxxii La 10 decembrie 1835, scrierile de facturã revoluþionarã
ale autorilor din miºcarea intitulatã „tânãra Germanie“ d( as jun-
ge Deutschland), între care Heinrich Heine, Heinrich Laube, Lud-
wig Börne, Ludolf Wienbarg, Theodor Mundt ºi Karl Gutzkow,
au fost interzise prin decret guvernamental în toate þãrile germa-
ne, iar Karl Gutzkow a fost condamnat la închisoare. Prin „tâ-
nãra Franþã“, Kierkegaard înþelege probabil Franþa de dupã
revoluþia din iulie 1830, în special scrierile lui George Sand, Al-
fred
ta dindeurmã
Musset ºi ale
fiind lui Hugues-Félicité-Robert
ºi condamnat la închisoare. Lammais, aces-
lxxxiii În mitologia nordicã, Asa-Loki era o zeitate ambiguã,
un amestec de bine ºi rãu, ba ajutându-i pe zei, ba dãunându-le.
Kierkegaard face, probabil, aluzie la modul romantic-demonic în
NOTE 491
care apare Asa-Loki înBaldur cel bun (Baldur hin Gode)de Adam
Oehlenschläger.
lxxxiv În germanã în srcinal: „reabilitarea carnalitãþii“, expresie
chiar
c Înacum, astfelînvrea
germanã neînduplecatul
srcinal: destin.“ a pieirii Lisettei
„Prima consecinþã
a fost faptul cã-i adora amintirea cu un fanatic respect“.
ci În germanã în srcinal: „Aceastã excepþie de la ceeace Julius
considera a fi obiºnuit pentru genul feminin […] era unicã, iar me-
NOTE 493
diul în care o gãsise, prea impur ca sã fi putut ajunge prin inter-
mediul ei la o înþelegere adevãratã.“
cii În germanã în srcinal: „cel mai amar capriciu al destinu-
lui, ciii
unÎnspirit plãcutînºisrcinal:
germanã o formã„Astfel
de bun-plac
religia exuberant“.
iubirii întreþese iu-
birea noastrã tot mai strâns ºi mai puternic, la fel cum copilul du-
bleazã bucuria tandrilor pãrinþi ca un ecou.“
civ În germanã în srcinal: „El (Hegel) se simþea în largul sãu
în privinþa distracþiei ºi veseliei, dar n-a putut pãtrunde pânã la ca-
pãt cea mai mare profunzime a umorului, iar forma ceamai nouã
a ironiei contrasta atât de puternic faþãde direcþia lui, încât aproa-
pe cã îi lipsea organul prin caresã recunoascã sau sã aprecieze ceea
ce era autentic în ea.“
cv Aluzie la pãstrarea tradiþiilor ale spiritualitãþii chineze în for-
me fixe.
cvi Stor Bededag, a patra vinere dupã Paºti, sãrbãtoare religioa-
sã specificã lutheranismului danez.
cvii V. Heinrich Heine, Die romantische Schule (ªcoala roman-
ticã), Hamburg, 1836, pp. 42–44.
cviii Strãduþã îngustã ºi murdarã din Copenhaga, loc pentru
prostituate.
cix Aluzie la principiul fântânilor arteziene, conform cãruia, cu
cât se sapã
naturalã maiatât
ºi cu adânc
maifântâna, cu atât
sus va sãri apa.mai mare devine presiunea
cx În germanã în srcinal: neliniºtitoare, sinistrã.
cxi În srcinal, Ulen, Dulen, Dorf, vers-numãrãtoare folosit de
copiii danezi.
cxii În germanã în srcinal: „Aºa cum apare în mod obiºnuit,
ironia trebuie consideratã mai degrabã o stafie celebrã, cu preten-
þii aristocratice; în ce-l priveºte însã pe Solger, ea poate fi trata-
tã ca un principiu.“ (Über Solgers nachgelassene Schriften und
Briefwechsel, în Werke, vol. 16, p. 448).
ceilalþi În
cu germanã
o culturã în srcinal: superficialã,
„Solger nu s-a mulþumit precum
cxiii
filozoficã ci nevoile lui sufleteºti
cele mai intime ºi autentic speculative l-au împins sã coboare în
adâncul ideii filozofice.“ (Hegel, Vorlesungen über die Ästhetik,
vol. I, în Werke, vol. 10, 1, p. 89; PE, vol. I, p. 74.)
494 NOTE
danez
greºiteidin secolul
plasãri al XVIII-lea,
a unui hemistih în care existãromanticã).
(autoironie câteva versuri pe tema
cxvi În germanã în srcinal: „nimicnicia“.
cxvii În germanã în srcinal: „E sigur cã ºtiinþa sa (a filozofu-
lui) se deosebeºte de toate celelalte prin faptul cã e atotcuprinzã-
toare. Oricare alta are o premisã, un dat, fie o anumitã formã a
cunoaºterii, precum matematica, fie o anumitã materie, ca isto-
ria, ºtiinþele naturii º.a.m.d. Ea singurã trebuie sã se autocreeze.“
cxviii În germanã în srcinal: „Dar finitul, faptul obiºnuit, este
la fel de puþin realitate adevãratã, pe cât sunt eternitate infinitul,
relaþia faþã de concepte ºi contrariile alternante. Realitatea ade-
vãratã e un moment al intuiþiei în care finitul ºi infinitul, cognos-
cibile pentru înþelegerea noastrã obiºnuitã doar în relaþia lor
reciprocã, sunt complet anulate, în mãsura în care Dumnezeu sau
eternitatea se reveleazã în ea.“
cxix În germanã în srcinal: „universul de nimic“.
cxx În germanã în srcinal: „Cã putem fi rãi se datoreazã fap-
tului cã avem un mod de apariþie fenomenalã, o existenþã obiº-
nuitã care nu e în sine nici bunã nici rea, nici ceva, nici nimic, ci
eeidoar umbra
separatã, pe carecãreia
ºi asupra esenþaputem
o aruncã asupracaeiasupra
proiecta, înseºi,unui
în existenþa
fum,
imaginea binelui ºi a rãului. Toate virtuþile noastre pur morale
sunt astfel de imagini reflectate ale binelui, ºi vai de cel care se
încrede în ele! Toate viciile noastre pur morale sunt altfel de re-
flectãri ale rãului, ºi vai de cel care disperã din cauza lor, luân-
du-le drept ceva real ºi adevãrat ºi necrezând în cel înaintea cãruia
toate sunt doar nimic, ºi care e singurul ce le poate anula în noi.“
cxxi Aluzie la Genezã 32, 26, unde Iacov nu-i dã drumul în-
gerului pânã nu obþine binecuvântarea.
se reveleazã în
tonimiceºte în finitudinea
noi; pentrunoastrã, el se jertfeºte
cã noi suntem pe sine ºi se au-
nimicul.“
cxxv În germanã în srcinal: „Nu slãbiciunea noastrã relativã
face imperfecþiunea noastrã, nu fiinþa noastrã esenþialã, proprie
nouã, face adevãrul nostru. Suntem fenomene de nimic fiindcã
Dumnezeu a luat asupra sa existenþa în noi, despãrþindu-se ast-
fel de el însuºi. ªi nu e aceasta suprema iubire, faptul cã a intrat
El Însuºi în nimic, pentru ca noi sã fim, ºi cã s-a jertfit pe sine
chiar, nimicindu-ºi nimicul, ucigându-ºi moartea, pentru ca noi
sã nu rãmânem un simplu nimic, ci sã ne întoarcem la El ºi sã fim
întru El? Nimicnicia din noi e dumnezeirea, în mãsura în care o
recunoaºtem ca nimicnicie ºi recunoaºtem cã noi înºine suntem
nimicnicie. În acest sens, ea e totodatã binele, ºi înaintea lui Dum-
nezeu nu putem fi cu adevãrat buni decât prin jertfire de sine.“
cxxvi Trimiterea e la Über Solger’s Nachgelassene Schriften und
Briefwechsel, loc. cit.
cxxvii În germanã în srcinal: „Întrucât Dumnezeu existã sau se
reveleazã în finitudinea noastrã.“
cxxviii În teologia protestantã, termenul „împãcare“ e folosit pen-
tru cxxix
a desemna mântuirea
În germanã adusã „cã
în srcinal: de venirea
de aceeapesuntem
lume a lui Christos.
fenomene
de nimic, pentru cã Dumnezeu a luat asupra sa existenþa în noi,
despãrþindu-se astfel de el însuºi.“
cxxx În germanã în srcinal: „fenomene de nimic“.
cxxxi În germanã în srcinal: „ªi nu e aceasta suprema iubire,
faptul cã a intrat el însuºi în nimic, pentru ca noi sã fim?“
cxxxii Conform doctrinei propagate de cãlugãrul englez Pelagius
(ca. 360–431) nu existã pãcat srcinar transmisibil din generaþie în
generaþie; aºadar omul poate fi mântuit nu numai prin har divin,
ci ºicxxxiii
prinÎnintermediul
germanã înliberului-arbitru,
srcinal: „O datãprin nãzuinþã
suntem proprie.
noi înºine pre-
supuºi ca nimic (care e rãul), apoi se foloseºte în legãturã cu Dum-
nezeu expresia durã, abstractã, cã se nimiceºte el însuºi pe sine, cã
el e deci cel care se afirmã pe sine ca nimic, ºi anume pentru ca
496 NOTE
noi sã fim, iar apoi nimicnicia din noi înºine e numitã dumnezei-
rea, în mãsura în care o recunoaºtem ca nimicnicie.“ (Hegel, Über
Solger’s Nachgelassene Schriften und Briefwechsel, în Werke, vol.
16, cxxxiv
p. 470)În germanã în srcinal: „asupra organismului spiritului
artistic“. (V. K.W.F. Solger, Vorlesungen über Ästhetik, Leipzig,
1829, pp. 183–256).
cxxxv În germanã în srcinal: „Adevãrata ironie porneºte de la
punctul de vedere cã atâta timp cât omul trãieºte în lumea pre-
zentã nu-ºi poate îndeplini menirea, chiar ºi în cel mai înalt sens
al cuvântului, decât în aceastã lume. Nãzuinþa spre infinit nu-l duce,
de fapt, pe om, aºa cum crede autorul,dincolo de aceastã viaþã, ci
numai
aceastãînnãzuinþã
nedefinit ºi gol, întrucât,
e stârnitã doar de dupã cum recunoaºte
sentimentul limitelor autorul,
pãmân-
teºti, în cadrul cãrora am fost plasaþi o datã pentru totdeauna. Toa-
te cele prin care credem cã putem trecedincolo de scopurile finite
sunt închipuiri deºarte ºi pustii.“
cxxxvi În germanã în srcinal: „Dacã cer cetãm cu atenþie ce sim-
þim când avem de a face cu adevãrate capodopere tragice sau co-
mice, devine evidentcã existã în ele un miez comun, în afara formei
dramatice. Întregul conflict dintre imperfecþiunea omului ºi me-
nirea sa mai înaltã începe sã ne aparã ca un lucru de nimic, în care
pare sã domneascã întru totul altceva decât acest conflict. Vedem
cum eroii se îndoiesc în privinþa celor mai nobile ºi mai frumoa-
se pãrþi ale convingerilor ºi simþirilor, nu doar în privinþa succe-
sului lor, ci ºi a sursei ºi valorii lor, ba ne simþim înãlþaþi chiar
atunci când asistãm la pieirea celui mai bun — ºi nu doar pentru
cã ne refugiem într-o speranþã infinitã. Iar în comedie ne bucu-
rã de asemeni aceeaºi nimicnicie a lucrurilor omeneºti, întrucât
ne pare destinul cãruia-i suntem pentru totdeauna sortiþi […] Acea
stare de spirit în care contradicþiile se nimicesc între ele ºi în care
totuºi
tru noi,seopãstrezã, tocmai
numim ironie , iarprin acestcomicului,
în sfera fapt, ceea capriciu
ce e esenþial pen-
ºi umor .“
cxxxvii În danezã în srcinal: „ naar det ikke er erhververt.“ Pro-
babil aluzie la cunoscutul dicton (spus de Mephisto în Faust II
de Goethe): „Was du ererbt von deinen Vätern hast / Erwirb es,
NOTE 497
um es zu besitzen.“ („Ce-ai moºtenit de la strãmoºii tãi / Redo-
bândeºte, spre a stãpâni.“)
cxxxviii Aluzie la Ioan 14, 6.
cxxxix
Claude-Henri
1825), filozof inspiratordealRouvroi, contededefacturã
unei miºcãri Saint-Simon (1760–
socialistã.
cxl În danezã, theantropisk — termen consacrat pentru calita-
tea cristicã de Dumnezeu-om.
cxli Hans Lassen Martensen (1808–1884), profesor de teologie
la Universitatea din Copenhaga. Recenzia la care face trimitere Kier-
kegaard, în care Martensen îºi dezvoltã punctul de vedere asupra
umorului creºtin, a apãrut în 10–12 ianuarie 1841 înFædrelandet
(nr. 398–400).
Cuprins
Prefaþã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
Notã asupra ediþiei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
Capitolul I: Concepþia devine posibilã . . . . . . . . . . 113
Xenofon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
500
Platon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
Observaþii introductive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
În primele dialoguri platonice abstractul
se rotunjeºte în ironie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
Banchetul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
Protagoras. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
Phaidon. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
Apãrarea lui Socrate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
Miticul în dialogurile platonice timpurii,
ca semn al unei mai bogate speculaþii . . . . . . . . . . . . . 200
Cartea I din Republica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214
Retrospectivã justificativã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223
Xenofon ºi Platon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231
Aristofan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233
Xenofon, Platon, Aristofan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 260
PARTEA a II-a
DESPRE CONCEPTUL DE IRONIE
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 349
Consideraþii orientative. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 355
501
Validitatea ironiei din punctul de vedere
al istoriei lumii, ironia lui Socrate . . . . . . . . . . . . . . . 368
Ironia dupã Fichte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 382
Friedrich Schlegel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 397
Tieck . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 413
Solger . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 420
Ironia ca moment controlat. Adevãrul ironiei . . . 434
NOTE