Søren Aabye

Kierkegaard

A elaborat Carcea Codrina Tur 183

Søren Aabye Kierkegaard (n. 5
mai 1813,Copenhaga, Danemarca-
Norvegia – d. 11 noiembrie
1855, Copenhaga, Danemarca) a fost
un filozof, scriitor și teolog danez din
secolul al XIX-lea. Prin concepția sa
filozofică asupra constrângerii omului
de a-și alege destinul, a exercitat o
influență hotărâtoare
asupra teologiei și filozofiei moderne,
în special asupra filozofiei existențiale.
Renunță la intenția de a se face pastor evanghelic,
dedicându-se cu precădere filosofiei, și pleacă la Berlin,
pentru a audia cursurile lui Schelling. Reîntors
la Copenhaga, începe să publice articole, pamflete,
aforisme și parabole cu caracter filosofic și religios,
criticând suficiența clerului protestant danez.
În 1855 editează revista "Øieblikket" ("Clipa"), dar la
începutul lunii octombrie 1855 suferă o apoplexie
cerebrală și moare la 11 noiembrie 1855 într-un spital
din Copenhaga. Opera sa a exercitat o influență
considerabilă, mai ales după primul război mondial, fiind
o sursă de inspirație pentru teologia dialectică,
existențialismul filozofic și creștin și chiar asupra
psihologiei moderne.
Kierkegaard a criticat vehement atât
hegelianismul din timpul său, cât și
ceea ce a considerat ca fiind
formalități nule ale Bisericii
Naționale Daneze. O mare parte din
opera sa filozofică se concentrează
asupra problemelor legate de modul
de viață al oamenilor, accentul
căzând pe prioritatea realității
umane concrete în detrimentul
gândirii abstracte, subliniind, în
același timp, importanța alegerii și a
devotamentului individual. 
Opera sa teologică se axează pe etica creștină și instituția Bisericii. Opera sa în domeniul
psihologiei explorează emoțiile și sentimentele indivizilor atunci când se confruntă cu alegerile pe
care le fac în viață.
Făcând parte din metoda sa filozofică, inspirându-se din Socrate și dialogurile socratice, primele
opere ale lui Kierkegaard au fost scrise utilizând diverse personaje pseudonime, fiecare
prezentându-și punctele de vedere specifice și interacționând sub forma unui dialog complex. El
desemnează pseudonime pentru a explora în profunzime anumite puncte de vedere, care uneori se
pot întinde pe parcursul mai multor cărți, între timp Kierkegaard, sau un alt pseudonim, criticând
respectiva poziție
Astfel, sarcina descoperirii semnificației
operelor sale este lăsată în grija
cititorului, deoarece "această sarcină
trebuie să fie astfel încât ea să fie dificilă,
deoarece numai ceea ce e dificil inspiră
inimile nobile". Ulterior, specialiștii l-au
interpretat pe Kierkegaard în mod diferit,
printre care, drept un existențialist, neo-
ortodoxist, postmodernist, umanist și
individualist. Traversând granițele
filosofiei, ale teologiei, psihologiei și
literaturii, el este o figură influentă în
gândirea contemporană.
Gândirea și stilul de viață a lui Kierkegaard reflectă
drama vieții filosofului, chinuit de paradoxul sfâșierii
între un Dumnezeu neînțeles, căruia i se supune, și
disperarea individului părăsit într-o lume în care trebuie
să existe, dar care i se refuză. Disperarea la Kierkegared
nu este agonie, ci pierderea individului. Omul trebuie să-
și aleagă, respectiv să-și determine destinul, lăsat singur,
fără speranță, în haosul existenței. În fața dilemei "Ori,
ori" (Enten - Eller, 1843), pentru a ieși din plictiseala
existenței, pendulează între un hedonism rafinat și o
disperare fără mijloace de consolare.
Influența gândirii lui Kierkegaard
În cursul secolului al XIX-lea, influența gândirii lui Kierkegaard s-a exercitat numai asupra
unor scriitori scandinavi, ca Henrik Ibsen și August Strindberg. Abia un secol mai târziu,
concepțiile sale filosofice se reflectă, în forme modificate, în scrierile
reprezentanților filosofiei existențiale, ca Albert Camus, Gabriel Marcel, Martin
Heidegger, Jean-Paul Sartre, Karl Jaspers, precum și ai "dialecticei negative" (Theodor
Adorno). Și scriitorul ceh Franz Kafka a fost profund influențat de operele lui Kierkegaard.
În literatura română influența operei lui Kierkegaard a fost una târzie, operele sale au
început să circule abia în perioada interbelică, în limbile franceză, italiană sau engleză și i-
au influențat pe Mircea Eliade, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt, Jeni Acterian, Max
Blecher etc. După 1947, romanele lui Nicolae Breban Don Juan și Pândă și seducție au
repus în circulație multe dintre ideile din Jurnalul seducătorului, emise de Kierkegaard.
Operele lui Kierkegaard au început să fie traduse în limba română începând cu anii 1990.
 Opere filosofice selective
•Om Begrebet Ironi med stadigt Hensyn til Socrates (Despre conceptul de ironie cu referință
permanentă la Socrate), 1841
•Enten-Eller (Ori - ori), 1843
•Frygt og Bæven (Frică și cutremur), 1843
•Philosophiske Smuler eller en Smule Philosophi (Fărâme filozofice sau o fărâmă de filozofie), 1844
•Begrebet Angest (Conceptul de anxietate), 1844
•Forord (Prefețe), 1844
•Gjentagelsen (Repetarea), 1843
•Stadier paa Livets Vei (Stadii pe calea vieții), 1845
•Afsluttende uvidenskabelig Efterskrift til de philosophiske Smuler (Postfață neștiințifică definitivă la
„Fărâme filozofice“), 1846
•Kjerlighedens Gjerninger (Faptele iubirii), 1847
•Sygdommen til Døden (Boala întru moarte), 1849
•Indøvelse i Christendom (Inițiere în creștinism), 1850