INGINERIA VANTULUI Note de Curs PDF

PANAITESCU Fanel-Viorel INGINERIA VÂNTULUI
INGINERIA VÂNTULUI
2
Cuprins
Capitolul 1. Energii convenţionale

1.1 Noţiuni generale ........................................................................5
1.2 Energii convenţionale ...............................................................6
Petrolul............................................................................6
Gazul natural ..................................................................9
Cărbunele ......................................................................11
Energia nucleară ...........................................................15
Efectul de seră .......................................................................16
Energia convenţionala – energia poluantă ............................17
Capitolul 2 . Energia solara. Energia valurilor. Energia mareelor. Energia biogazului

Prezentare generală ............................................................................... 15
Energia solară ........................................................................................20
Captarea radiaţiei solare .........................................................24
Avantajele energiei solare ......................................................26
Energia valurilor ....................................................................................27
Energia mareelor ...................................................................................30
Energia biomasei ...................................................................................32
Energia biogazului .................................................................................33
Compoziţia biogazului ............................................................34
Avantajele şi dezavantajele utilizării biogazului ...................35
Capitolul 3. Energia eoliana

Noţiuni generale privind energia eoliană .............................................38
Geneza vântului ....................................................................................39
Potenţialul eolian ..................................................................................41
Caracteristicile şi calitaţile principale ale turbinelor eoliene ................48
Dispozitive de măsurare a parametrilor vântului...................................49
Instalaţii acţionate de vânt ....................................................................51
Clasificarea turbinelor eoliene
Turbine cu ax vertical ............................................................60
Turbine cu ax orizontal ..........................................................69
Avantajele şi dezavantajele turbinelor eoliene .....................................75
Capitolul 4. Elemente de calcul are rotorului turbinelor

Specificul caracteristicilor geometrice ale elicelor eoliene ..................77
Calculul elicei eoliene .........................................................................80
Exemplu de calcul pentru o turbina de 5 kW...................... .................95
Capitolul 5. Montarea, întreţinerea şi exploatarea unui sistem energetic eolian

Structura şi performanţele tehnice principale .....................................104
3
Instalarea turbinei .......................................................107
Reglementări de siguranţă ...................................................111
Întreţinerea generatoarelor eoliene .....................................................112
Eliminarea defecţiunilor ......................................................112
Capitolul 6. Calculul tehnico-economic al unei turbine de 5 kW

Calculul tehnico-economic .................................................................115
Capitolul 7. Legislaţia in domeniul turbinelor eoliene

Legea nr. 139/2010 ............................................................................119
Bibliografie ....................................................................................................131
Anexe
4
CAPITOLUL 1
ENERGIILE CONVENŢIONALE
1.1 Notiuni generale

Omenirea a avut multe probleme de rezolvat pe parcursul istoriei sale de secole. Dar
problema energiei a fost, este şi va fi problema centrală, de rezolvarea căreia depinde
funcţionarea şi dezvoltarea de mai departe a omenirii. Noţiunile “durabil”, “dezvoltare
durabilă”, “economie durabilă”, etc. astăzi se utilizează frecvent, chiar poate prea frecvent,
începând cu parlamente la elaborarea legilor şi strategiilor de dezvoltare a ţării respective,
guverne – în programele de guvernare, partide politice în programele lor electorale şi terminând
cu autorităţile publice locale şi actorii economici, care trebuie să realizeze în viaţa de toate
zilele acest concept de dezvoltare. Dar puţini cunosc, că noţiunile de “durabilitate -
sustainability” şi “dezvoltare durabilă – sustainable development” sunt termeni relativ noi,
care au fost lansaţi de Comisia Brundtland a ONU în raportul “Viitorul Nostru Comun” în anul
1987. Comisia a definit noţiunea de dezvoltare durabilă ca “o dezvoltare care satisface
necesităţile prezentului fără a compromite capacităţile viitoarelor generaţii să-şi satisfacă
propriile necesităţi”. (Organizaţia Naţiunilor Unite, 1987).
Noţiunea energie, evident, este una fundamentală în fizica contemporană. Cu această
noţiune este strâns legată o altă noţiune fizică – lucrul.
Cuvântul „energie” provine din limba greacã „energhia” având semnificaţia „în lucru” , în
sensul folosit în fizicã, sau, mai general, în ştiinţã, tehnicã şi tehnologie, este un concept folosit la
înţelegerea şi descrierea proceselor.
Energia, este definită în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, în literatura de specialitate
din ţară şi din străinătate, ca fiind capacitatea unui sistem fizic de a produce lucru mecanic. Uneori
se menţionează în definiţia energiei şi capacitatea unui sistem fizic de a produce căldură. Cu toate
acestea, noţiunea de energie este mult mai complexă, fiind evident, asociată şi cu alte sisteme în
afară de cele fizice şi anume sisteme biologice, chimice, etc. Una dintre proprietățile energiei este
conservarea sa. Pentru prima dată o lege de coservare a fost formulată în 1778 de către Antoine
Lavoisier în lucrarea “ Considerații generale asupra naturii acizilor” sub forma: „ În natură, nimic
nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă” ce reprezintă Legea conservării materiei.
5
Disponibilităţile energetice actuale se pot împărţi în două categorii şi anume rezerve
energetice şi resurse energetice.
Rezervele energetice sunt surse de energie cunoscute, care pot fi exploatate în condiţii de
rentabilitate economică, utilizând tehnologiile existente.
Resursele energetice sunt surse de energie cunoscute, care însă nu pot fi exploatate în
condiţii de rentabilitate economică, utilizând tehnologiile existente.
În funcție de diferite criterii, se vorbește despre diverse forme de transfer energetic cum ar fi:
1) Din punct de vedere al sistemul fizic căruia îi aparține, există:
 energie hidraulică, care, poate proveni din energia potențială a căderilor de apă și mareelor,
sau din energia cinetică a valurilor;
 energie nucleară, care provine din energia
 energie de zăcământ, care este energia internă a gazelor sub presiune acumulate deasupra
zăcămintelor de țiței;
 energie chimică, care este dat de potențialul electric al legăturii dintre atomii moleculelor,
 energie de deformație elastică, care este energia potențială datorită atracției dintre atomi;
 energie gravitațională, care este energia potențială în câmp gravitațional.
2) După sursa de proveniență, poate fi:
 energie stelară, solară, a combustibililor, hidraulică, eoliană, geotermală, nucleară.
3) După faptul că urmează sau nu un ciclu se clasifică în:
 energie neregenerabilă, care este energia obținută resurse epuizabil.
 energie regenerabilă, prin care se înțelege energia obținută de la Soare, energie considerată
inepuizabilă, sub formă de energie electrică (conversie directă), termică (încălzire directă),
hidraulică, eoliană, sau cea provenită din biomasă.
4) După modul de manifestare a energiei se vorbește despre:
 energie mecanică, energie electrică, energie luminoasă.
5) După purtătorul de energie se vorbește de energie termică.
În prezent, cca. 85…90% din energia consumată anual pe Pământ, este produsă prin arderea
combustibililor fosili.
1.2. Energii convenţionale. Repercursiuni asupra mediului
1.2.1. Energiile convenţionale

Energia convenţionalã reprezintã folosirea combustibililor fosili (cãrbuni, gaze naturale,
petrol) pentru producerea energiei, prin intermediul unor procese de ardere.
6
1.2.1.1. Petrolul
Petrolul, sau țițeiul, împreună cu cărbunii și gazele naturale fac parte din zăcămintele
de origine biogenă, epuizabile, care se găsesc în scoarța pământului. Petrolul, care este un
amestec de hidrocarburi solide și gazoase dizolvate într-un amestec de hidrocarburi lichide, este
un amestec de substanțe lipofile. Ca o curiozitate, se poate menționa că unele varietăți de țiței
devin fosforescente în prezența luminii ultraviolet.
Teoria biogenă de formare a zăcămintelor de petrol susține că petrolul ia naștere din
organisme marine plancton care după moarte s-au depus pe fundul mării, fiind acoperite
ulterior de sedimente. Teoria abiogenă susţine ca petrolul ar fi rezultat din minerale, roci cu un
conținut ridicat în carbon și hidrogen care având greutatea specifică mai mică au fost presate
spre suprafață.
Proprietăţile fizice şi chimice ale petrolului prezintă un interes deosebit pentru activitatea
economică, petrolul fiind o resursa de bază în industria chimica şi în cea energetică.
După proprietăţile fizice se deosebesc următoarele categorii:
-petrol foarte uşor (0,730-0,820 gr./cm 3 );
-petrol uşor (0,820-0,900 gr/cm 3 );
-petrol greu (0,910-1,040 gr/cm 3 );
După compoziţia chimică se clasifică în:
- petrol parafinos, semiparafinos, aromatic, asfaltic (naftenic).
După conţinutul în sulf se poate clasifica în :
- petrol sărac (sub 1%); petrol bogat în sulf (între 1-5% şi peste 5%). Conţinutul ridicat în
sulf diminuează valoarea petrolului şi pune probleme deosebite în prelucrarea sa.
În anul 1977 consumul mondial de petrol se ridicã la aproximativ 3 Gt, iar prognozele
apreciazã că cererea de petrol – la restricţiile cunoscute azi – va fi în anul 2005 de circa 5 Gt. Aceste
cereri anunţă o viitoare criză ce poate fi limită doar prin evidenţierea unor zăcăminte, înlocuirea
petrolului cu alţi combustibili, acolo unde acest lucru este posibil, dezvoltarea altor filiere energetice
: nucleară, solară– care să preia acest deficit. Din cele 30 000 de zăcăminte de petrol care există, 300
dintre ele (1%) conţin 80% din resurse.
Un mare rol vor avea în continuare în producţia mondială de petrol zăcămintele “uriaşe”
(68.10 6t petrol) şi “superuriaşe” (700.106 t petrol), care vin cu ponderea cea mai mare în procentul
de 80% dat anterior. Ca localizare a lor, în cele 33 zăcăminte “superuriaşe”, 25 sunt situate în
Orientul Mijlociu. Pornind de la localizarea acestor zăcăminte, Klemme si Nehring lansează ipoteza
că ar putea fi găsite şi alte zăcăminte “superuriaşe” sau “uriaşe” în afara celor cunoscute (S.U.A –
North Slope sau Joaqiun, Texas-est, delta Missisipi ; U.R.S.S – bazinele Volga, Ural, Siberia
7
apuseana, Europa – Marea Nordului ; Mexic – Tobaco ; uleiurile grele şi asfaltice din Venezuela,
CAnda. Colorado, U.R.S.D – Olenek), plasate intr-un “inel petrolier” lat de 1500 – 2000 km.
Ca nuanţă, trebuie precizat că odată cu tehnologiile exploatate, clasificarea zăcămintelor poate

cunoaşte schimbări în sensul că, sporind rezervele printr-o valorificare mai bună, multe din cele
medii pot trece în alte categorii (cazul Mexicului sau nota din Orient).
Valoarea probabilă a producţiei mondiale de petrol va arăta ca in figura 1.1, în care este data
prin curba 1, rezultatul anchetei Delphi, iar prin curba 2, modificarea primeia prin adăugarea
contribuţiei pe care o poate aduce “petrolul neconvenţional” (uleiurile grele, asfalturile bitumice,
şisturile).
Intensificarea prospecţiunilor geolgice, găsirea unor noi tehnologii de extracţie atât pentru
petrolul “convenţional”, ca şi cel “neconvenţional”, pot deplasa maximul de producţie după anul
2000, creând prin această posibilitatea stabilirii unui acord între cerere şi ofertă.
Figura 1.1 Valoarea probabil a productiei de petrol la urmatoarele decenii
Petrolul neconvenţional şi contribuţia sa
8
Petrolul marin poate veni cu o contribuţie importantă în producţia de petrol, specialiştii
apreciind că circa 45% din resursele mondiale s-ar găsi în mare.
Romania, ţara cu tradiţie in exploatarea petroliera şi în construcţia de echipament de foraj,
are preocupari în forajul marin, realizând prima sa instalaţie de foraj “Gloria” în anul 1975, ale cărei
echipamente electrice de acţionare au fost realizate de Intitutul de Cercetare Ştiinţifică şi Inginerie
Tehnologică pentru Industria Electrotehnica (I.C.P.E) – Bucureşti. Alte trei platforme se găsesc în
locaţie din anul 1984 şi anume : platformele “Orizont” , “Prometeu” şi “Fortuna”.
Zonele arctice, desi ar dispune de anumite reszerve, exploatarea lor si transportul, sunt factori
care nu permit a le lua în calcul în acest secol. Şisturile bituminoase constitue pentru specialişti o
mare speranţă – rezervele actuale fiind evaluate la 400 Gt, din care 390 Gt posibil a fi exploatate la
nivelul tehnologiilor de care dispunem astăzi.
Contribuţia “petrolului neconvenţional” în deceniile următoare poate juca un rol important,
aşa cum arată curba 2 din figura 1.1 şi poate constitui o prelungire a utilizării petrolului în diverse
sectoare economice.
Concluzia generală ce se poate trage este aceea că rezervele există, ele trebuie valorificate
însă rapid printr-o largă participare internaţională, printr-o politică avantajoasă de finanţare susţinută,
cu largi participări internaţionale pentru ca această problemă nu mai aparţine unei ţari, ci întregii
lumii.
1.2.1.2. Gazul natural
Gazul natural este un gaz inflamabil care se află sub formă de zăcământ în straturile din
adâncime ale pământului. Gazul natural este asociat cu zăcăminte de petrol, procesele lor de
formare fiind asemănătoare. Compoziția gazului natural constă în cea mai mare parte în metan,
deosebindu-se de acesta prin compoziția chimică.
Gazele naturale se împart în două categorii: gazul metan şi gazul de sonda. Gazul
metan, numit şi gaz natural uscat, se gaseşte singur în zăcământ, conţine o mare proporţie de
metan (între 69 şi 99,91%) şi o cantitate mică de hidrocarburi superioare metanului
(etan,butan,izobutan).
Gazul natural ia naștere prin procese asemănătoare petrolului cu care este găsit frecvent.
Gazul se formează din organisme microscopice moarte (alge, plancton) fiind izolat de aerul
atmosferic, în prezența unor temperaturi și presiuni ridicate, condiții care au luat naștere prin
sedimentarea pe fundul mărilor fiind acoperite ulterior de straturi impermeabile de pământ.
Exploatarea lui se face cu ajutorul sondelor şi este mult mai ieftină decât a petrolului (de circa
8ori) şi cărbunelui (de 12ori) deoarece se află sub presiuni destul de mari.
9
Rezervele de gaz natural
Existenţa hidrocarburilor lichide, costul lor relativ redus au făcut ca ritmul deschiderii unor
zăcăminte de gaze naturale să nu aibă o creştere mai alertă decât în ultimul deceniu, odată cu
scumpirea petrolului şi cu elaborarea unor noi tehnologii sigure de exploatare şi transport al gazelor.
Rezervele confirmate de gaz natural sunt de circa 2300EJ, în timp ce resursele nedescoperite
prognozate la nivelul anului 1975 ar depaşi 8100 EJ; producţia de gaz natural convenţional la nivelul
anului 1975 nu depăşea 50 EJ/an.
În tabelul 1.1 se prezintă distribuţia acestor surse, grupate pe principalii producători. Se
observă că principalii producători sunt şi pentru acest tip de combustibil tările OPEC, U.R.S.S,
S.U.A. Se estimează că producţia de gaze naturale dată în tabelul 1.2 va atinge un maxim în perioada
anilor 2000 – 2020 (143 EJ in anul 2000), după care va scădea (125 EJ în anul 2020).
Specialiştii apreciază ca şi în condiţiile dublării ratei de consum de astăzi (50 EJ), rezervele
cunoscute astăzi ar fi suficiente pentru cel puţin 50 de ani, fară să se ia în considerare şi sursele
neclasice de gaze naturale, care ar suplimenta cifrele communicate cu circa 56 000 EJ, deci de circa
8 – 9 ori mai mult decât cele estimate în exploatările de astăzi de gaz natural.
Distribuţia resurselor de gaze naturale pe zone
Rezerve confirmate Rezerve nedescoperite

Zona
(EJ) (EJ)
America de Nord 314 1640
Europa Occidentala 152 315
Japonia+Australia+Noua
Zeelanda 41 232
U.R.S.S 795 2222
China si Asia 21 380
America Centrala 20 127
America de Sud 22 277
Orientul Mijlociu 15 30
Africa de Nord 8 32
Africa de Sud 3 12
Asia Orientala 21 120
Total 1412 5387
Tabelul 1.1
10
Rezervele exploatabile cunoscute de gaze naturale au crescut mult în ultimii ani mai ales pe
seama descoperirilor importante făcute în Arctica rusă şi nord-americană. În general, coeficientul de
recuperabilitate al zăcămintelor de gaz metan (80-90%) este mult mai mare decât cel al petrolului,
reducând substanţial preţul extracţiei.
Deosebit de important de subliniat este faptul că în consumul mondial de combustibili şi
energie, gazele naturale deţin locul III după titei şi carbune, cu circa 20% , iar din punct de vedere
ecologic, galele naturale sunt cele mai pure.
1.2.1.3. Carbunele
Cărbunele este o rocă sedimentară de culoare brun - neagră cu proprietăți combustibile

formată prin (carbonizare) îmbogățirea în carbon (în condițiile lipsei oxigenului) a resturilor
unor plante din epocile geologice. Procesul de incarbonizare a plantelor preistorice s-a produs
cu milioane de ani în urmă, prin două procese mai importante:
1. faza biochimică produsă de bacterii și ciuperci care transformă celuloza și lignina din
plante;
2. faza geochimică, faza propriu zisă de incarbonizare, care se produce la temperaturi și
presiuni ridicate formându-se într-un timp îndelungat huila și antracitul. Acest proces are ca rezultat
o îmbogățire de peste 50 % din volum în carbon. Compoziția cărbunilor se exprimă parțial în
elemente chimice, carbon (C), hidrogen (H), azot (N), oxigen (O) și sulf (S), parțial în substanțe ca
masa minerală (A - de:Asche, en:ash) și umiditatea (W - de:Wasser, en:water).
În timpul încălzirii, din cărbune se degajă gaze combustibile, numite materii volatile. Cu cât
se degajă mai multe materii volatile, cu atât cărbunele se aprinde mai ușor. Prin aprindere și ardere
cărbunele degajă căldură. Cantitatea de căldură eliberată prin arderea completă a unui kilogram de
combustibil (aici cărbune) este puterea calorifică (sau căldura de ardere) a combustibilului, care în SI
se exprimă în MJ/kg. În practică, utilă este puterea calorifică inferioară (Qi). Datele evidenţiate arată
că este de aşteptat ca în anul 2020 să se dispună de o productţe globală de circa 8-9 miliarde tcc.
Dinamica de creştere în perioada 1980 – 2020 apare în figura 1.2.
Clasificarea cărbunelui
Cărbunele se clasifică în cărbune superior (antracit şi huilă) şi cărbune inferior (cărbune
brun , lignit şi turba).
Antracitul este cel mai vechi cărbune, datând din Jurasic. Conține 92 - 98 % carbon în masa
combustibilă, dar aproape deloc materii volatile, ceea ce îl face foarte dificil de aprins. Aprinderea
11
trebuie făcută cu un combustibil de suport, care să-l aducă la temperatura de 800 °C, temperatura de
aprindere a carbonului. În momentul extracției conține 3 - 12 % umiditate.
Huila este un cărbune vechi, datând din Cretacic și Jurasic. Conține 75 - 92 % carbon în
masa combustibilă, iar prin încălzire degajă suficiente materii volatile pentru aprindere. În momentul
extracției conține 1 - 5 % umiditate. Are o putere calorifică de 20 - 29 MJ/kg. Este cel mai prețios
cărbune.
Cărbunele brun este un cărbune mai vechi, din Paleogen. Conține 60 - 78 % carbon în masa
combustibilă, iar prin încălzire degajă multe materii volatile. În momentul extracției conține 30 -
45 % umiditate. Are o putere calorifică de 6 - 18 MJ/kg (uzual 7 - 9 MJ/kg).
Lignitul are o mare răspandire pe glob. Este considerat cărbunele energetic cu un conţinut de
carbon de 30-50% C, având o putere calorică mică, de 1600-3500 kcal/kg.
Turba este cel mai tânăr cărbune, din Neogen, formându-se și astăzi. Conține 52 - 62 % carbon
în masa combustibilă, iar prin încălzire degajă foarte multe materii volatile.
Rezervele mondiale de cărbune
Dintre toţi combustibii minerali , cărbunii deţin cele mai mari rezerve certe şi probabile
Potrivit estimărilor făcute cu prilejul aceleaşi Conferinţe de la Munchen, aceştia reprezintă 90% din
rezervele de combustibili fosili, faţă de numai 4% petrol şi 1% gazele naturale.
Datele evidenţiate arată că este de aşteptat ca în anul 2020 să se dispună de o producţie
globală de circa 8-9 miliarde tcc. Dinamica de creştere în perioada 1980 – 2020 apare în figura 1.2..
Figura 1.2 Dinamica producţiei de carbune în perioada 1975-2025
În tabelul 1.2 este data producţia carbonifera a unor ţari, în perioada 1980 – 2020, după date
prezentate la Conferinţta mondială a energiei din 1977. Semnificativ, din analiza acestui tabel, este
faptul că trei tari, S.U.A, R.P. Chineză şi U.R.S.S, pot produce ele singure, circa 6 miliarde tcc in
2020.
12
Producţia de carbune Observaţii

Ţara
(tec * 106)
1975 1985 2000 2020
Marea Britanie 129 137 173 173
Australia 69 130 200 300
Canada 23 35 115 200 Ritmul mediu de
Coreea de Sud 18 24 20 20 creştere
Franta 23,4 14 14 14 al producţiei de
India 73 135 235 500 carbune
Japonia 19 20 20 20 2,6%, identic cu cel
Republica Sud-Africana 69 119 233 300 al
Bulgaria 13,6 18,7 30 35 perioadei 1960-1975
China 349 725 1200 1800 şi mai mare cu cel al
Coreea 34 36 40 50 anilor 1950-1975 de
Cehoslovacia 80 93 100 110 2,2%.
Germania 74,6 80 90 100
Polonia 181 200 270 290
Romania 13 25 35 40
Ungaria 14 24 24 25
Iugoslavia 18,1 25 40 45
Spania 12,3 16,3 23 25
S.U.A 581 842 1340 2400
U.R.S.S 614 851 1100 1800
TOTAL IN LUME 2597 3798 5650 8689
Tabelul 1.2
Pentru S.U.A si U.R.S.S vor fi semnificative deplasările unor centre carbonifere, de la est la
vest pentru prima şi spre est în cealaltă, ceea ce ridică importante probleme de transport ca şi de
dezvoltare posibilă a unor capacităţi energetice.
Rezervele actuale tehnice şi economice sunt de ordinul a 640 miliarde tcc, valoare care, după
unii specialişti, ar putea să se dubleze. Mecanizarea şi automatizarea procesului de extracţie,
13
gazeificarea subterană ca şi creşterea preţului petrolului va fi motorul ridicării cifrei ce dă rezervele
exploatabile tehnic şi economic avantajos. Va creşte adâncimea de exploatare, după cum vor deveni
economice şi minele cu înaltimile ale stratului mai reduse, aşa cum rezultă şi din tabelul 1.3.
Adâncimi exploatabile la mine de carbune si lignit
Adâncimea Adâncimea Stratul

maximă (m) exploatabilă (m) minim (m)
Cărbune 2000 1500 0,6
Lignit 1500 1600 2
Tabelul 1.3
Rezervele de cărbune obţinute în exploatări rentabile (640 miliarde tone) reprezintă la

nivelul ultimilor ani numai 62 % din rezervele geologice estimate de 10 126 miliarde tone. De
mentinonat, ca în anul 1975, Destival aprecia aceste rezerve la 8600 miliarde tcc. Distribuţia pe zone
geografice (continente, spre exemplu) a rezervelor de carbune, este dată în tabelul 1.4.
Distribuţia pe zone geografice a cărbunelui
Cărbune Lignit Total Raport
Rezerve Resurse Rezerve

Resurse Resurse Resurse Resurse/
exploatabile exploatabile exploatabile
Continentul geologice geologice geologice Rezerve
economice economic economic
(Gtcc) (Gtcc) (Gtcc) (%)
(Gtcc) (Gtcc) (Gtcc)
Africa 172,7 34,03 0,19 0,09 172,9 34,12 19,7
America 1311,3 126,84 1408,8 70,89 2720,1 197,73 7,26
Asia 5494 219,23 887,12 29,6 6381,12 248,83 3,9
Australia 213,9 18,16 49,03 9,33 262,93 27,49 10,45
Europa 535,66 94 53,74 33,75 589,4 127,75 21,67
Total 7727,26 492,25 2399 143,66 10126,5 636,9 6,2
Tabelul 1.4
14
Trebuie arătat că deceniile viitoare vor impune nu numai descoperirea unor noi resurse, ci şi
dezvoltarea unor cercetări menite să lărgească domeniile în care poate fi utilizat lignitul, substituirea
aceastuia în acele domenii în care poate intra energia nucleară sau punerea la punct a unor metode
care să permită o utilizare raţionala a acestuia.
Două direcţii importante se vor dezvolta pentru obţinerea gazului, metodele autoterme şi
metodele nucleare de gazeificare a cărbunelui. Metodele autoterme, întrebuintând presiuni înalte şi
schimburi specifice importante, utilizează o parte din energia cărbunelui, pentru a furniza energia
necesară pentru gazeificare (prin ardere). Dintre diversele metode de gazeificare a cărbunelui,
“hidrogenarea” se preteaza cel mai bine la utilizarea energiei nucleare, obţinându-se un gaz bogat în
CH4, posibil de a fi utilizat în locul gazului natural.
Este de aşteptat ca unele diferenţe de preţ între gazul sintetic natural (GSN) produs din lignit
şi gazul natural (GN), vor fi apropiate înca de la sfarşitul perioadei 1981 – 1985.
1.2.1.4 Energia nucleară

Energia nucleară este o energie curată pentru că ea nu produce poluarea pe care o datorăm
altor tipuri de energie, în special celei bazate pe cărbune, petrol sau gaze, care produc cam de o mie
de ori mai multă poluare decât o centrala nuclearo-electrică.
a) Fisiunea nucleara
Fisiunea este o reacţie nucleară care are drept efect ruperea nucleului în 2 (sau mai multe)
fragmente de masă aproximativ egală, neutroni rapizi, radiații şi energie termică.
Fisiunea nucleară este folosită pentru a produce energie în centrale de putere și pentru explozii în
armele nucleare. Fisiunea este utilă ca sursă de putere deoarece unele materiale, numite combustibil
nuclear, pe de o parte generează neutroni ca „jucători” ai procesului de fisiune și, pe de altă parte, li
se inițiază fisiunea la impactul cu (exact acești) neutroni liberi.
b) Fuziunea nucleară
Prin fuziunea nucleară (fenomenul opus fisiunii) nucleele uşoare se unesc, producându-
se nuclee compuse, mai grele şi energie. Astfel prin unirea (fuziunea) a două nuclee de
hidrogen se obţine deuteriu şi energie; prin unirea a doi deutroni se obţine un neutron, un izotop
al heliului şi energie etc.
c) Deseuri radioactive
Deşeurile radioactive conţin elemente chimice radioactive care nu mai au utilizare
practică. Deşeul radioactiv este uneori produsul unui proces nuclear, cum ar fi fisiunea
15
nucleara. Cele mai multe deşeuri radioactive sunt "de nivel scăzut", ceea ce înseamnă ca ele au
nivele scăzute ale radioactivitătii, raportate fie la masă fie la volum.
Surse de deşeuri radioactive:
- Materiale radioactive existente natural: Cele mai multe dintre aceste deşeuri sunt
emiţătoare de particule alfa, prin reacţiile de fisiune în lanţ ale uraniului şi toriului.
- Cãrbunele : conţine o cantitate micã de nuclizi radioactivi, cum ar fi uraniu si toriu,
- Petrol şi gaze naturale: Reziduurile industriale de petrol şi gaze naturale conţin uneori
radiu şi compuşi ai acestuia.
- Procesarea mineralelor: Aproape toate deşeurile rezultate din prelucrarea mineralelor
pot conţine radioactivitate naturală.
- Surse medicale: Deşeurile radioactive medicale tind să conţină emiţători de raze beta şi
gamma.
- Surse industriale: Sursele industriale de deşeuri radioactive pot conţine emiţatori alfa,
beta, neutroni şi gamma.
Problemele puse de deşeurile radioactive, trebuie să fie studiate în funcţie de: starea lor fizică
(solide, lichide, aerosoli sau gaze), caracteristicile lor radioactive şi activitatea lor specifică.
Deşeurile radioactive solide trebuie să fie separate în combustibile (ex: lemnul de mină) şi
necombustibile, putrescibile, compactibile, necompactibile, etc
Deşeurile lichide se separă în funcţie de activitatea lor specifică şi cele care conform
legislaţiei în vigoare nu pot fi evacuate în canalizarea curentă, trebuie tratate prin precipitare,
concentrare, sau alte metode, tendinţa generala urmărind să se ajungă în final la un deşeu radioactiv
solid.
Deşeurile care se prezintă sub formă de aerosoli sau gaz pot fi dispersate direct în atmosferă,
cu sau fără diluare anterioară, dacă nu prezintă pericol, sau pot fi filtrate sau tratate anterior.
România nu a rezolvat problema depozitării deşeurilor nucleare. În prezent, 90 tone de
deşeuri nucleare sunt produse la Cernavodă anual. După pornirea reactorului 2,această cantitate se va
dubla. Deşeurile radioactive, extrem de periculoase, suntdepozitate în cadrul centralei şi nimeni nu
ştie ce se va întâmpla cu ele în următorii100.000 ani. Din aceste deşeuri nucleare, anual rezultă şi
200 kg de plutoniu, suficientepentru producerea a 40 de bombe nucleare.
1.2.1.5 Efectul de sera
Efectul de seră este procesul de încălzire a unei planete din cauza radiației reflectate de
aceasta, care, în condițiile prezenței unor gaze cu efect de seră în atmosferă, o parte
16
semnificativă a radiației va fi reflectată înapoi spre suprafață. Acest fenomen a fost descoperit
de Joseph Fourier în 1824.
Termenul de „efect de seră” este folosit cel mai adesea în vorbirea curentă pentru a
evidenția contribuția unor anumite gaze emise natural sau artificial la încălzirea atmosferei
terestre prin modificarea permeabilității atmosferei la radiațiile solare reflectate de suprafața
terestră.
Principalul element responsabil de producerea efectului de seră sunt vaporii de apă
(70%). Următoarea pondere o are dioxidul de carbon (9%), urmat de metan (9%) şi ozon (7%).
În ultima jumătate de secol au fost emise în atmosferă cantități foarte mari de dioxid de carbon
și metan, care au redus permeabilitatea atmosferei pentru radiațiile calorice reflectate de
Pământ spre spațiul cosmic. Acest lucru a dus la începerea așa-numitului fenomen de încălzire
globală.
Figura 1.3 Reprezentarea efectului de seră
Efectul de seră este cauzat de cantităţile de dioxid de carbon şi a altor substanţe, ce se

acumuleaza în straturi formând o “plapumă”, prezentată în figura 1.3. Aceste substanţe dau
posibilitate razelor ultraviolete să treacă foarte uşor, ajungând la suprafaţa solului,
transformându-se în energie termică, iar această energie trecând mult mai greu înapoi, formând
efectul de seră. Gazele lasă lumina să patrundă, însă nu permite căldurii să scape, precum
geamurile de sticlă dintr-o seră. Datorită acestui sistem, efectul de seră este benefic, asigurând
încălzirea suficientă a Pământului pentru a permite dezvoltarea plantelor şi a vieţii. Însă în
cantităţi prea mari, aceste elementele responsabile pentru efectul de seră vor duce la o creştere a
temperaturii.
17
1.2.2. Energia convenţionala – Energie poluantă
Folosirea surselor de energie convenţională eliberează în atmosferă cantităţi impresionante

de gaze cu efect de sera, dintre care cel mai important este dioxidul de carbon (CO2).
Utilizarea excesivă a resurselor neregenerabile are consecinţe negative asupra mediului, cum
ar fi accentuarea efectului de seră, ploile acide şi creşterea concentraţiei de praf din atmosferă.
Încălzirea globală, determinată de creşterea efectului de seră, este semnul cel mai vizibil al
schimbărilor climatice ce au loc la nivelul întregului glob. Creşterea frecvenţei fenomenelor
meteorologice (căldura excesivă, inundaţii, furtuni), topirea ghetarilor şi creşterea nivelului
oceanelor reprezintă ameninţări serioase asupra supravieţuirii. numeroaselor specii de plante si
animale, precum si asupra sanatatii si bunastarii oamenilor.
Estimarea rezervelor
Estimările actuale ale ASPO, privind perioadele rămase până la epuizarea rezervelor de
combustibili fosili, sunt prezentate în tabelul 1.5.
Perioada estimata pana la epuizare (ani). ASPO 2005

Petrol 45
Gaze naturale 66
Cărbune 206
Uraniu 35 - 100
Tabelul 1.5
Analizând aceste estimări, se observă că timpul extrem de scurt, rămas până la epuizarea
resurselor existente, cel puţin în cazul petrolului şi a gazelor naturale, impune găsirea unor soluţii
rapide şi eficiente de înlocuire a energiei care se va putea produce până atunci cu ajutorul acestor
combustibili. Aceste soluţii sunt cu atât mai necesare cu cât consumurile de energie ale economiei
mondiale sunt în continuă creştere şi nu se estimează o reducere a acestor consumuri în viitorul
apropiat. Pentru rezolvarea acestei probleme, singura soluţie previzibilă este reprezentată de
utilizarea energiilor regenerabile.
Există soluţii la problema schimbarilor climatice: energiile regenerabile, eficienţa energetică
şi reducerea utilizării combustibililor fosili (petrol şi gaz). Natura ne pune la dispoziţie o varietate de
alternative pentru producerea energiei. Singura problemă este cum să transformam lumina solară,
vântul, biomasa, energia geotermală sau puterea apei în electricitate sau caldura într-un mod ecologic
şi cu costuri cât mai mici, astfel reducând emisiile de CO2 şi efectul de seră ajutând la protejarea
climei şi mediului înconjurător.
18
CAPITOLUL 2
Energia solară. Energia valurilor. Energia mareelor.
Energia biogazului.
2.1 Prezentare generală
Prin surse neconvenţionale de energie se vor întelege toate acele surse care nu utilizează
combutibilii clasici şi anume : energia solară, a vântului, mareelor, valurilor etc. Epuizarea
resurselor a determinat dezvoltarea unor largi programe de cercetare menite să realizeze noi filiere
energetice care să participe la echilibrarea raportului dintre “cererea de energie” şi asigurarea ei.
Trebuie arătat însă cã “lumea” se va confrunta în urmatoarele decenii cu probleme deosebit
de complexe legate nu numai de insuficienţa unor resurse, dar şi de “elesticitatea” mai redusă pe
care o prezintă sursele noi. Noile “filiere” energetice, soarele, vântul ş.a. deşi de mare disponibilitate,
au o mai mică accesibilitate, nu reprezintă concentrări mari de energie, au un caracter aleatoriu, de
neadmis într-un sistem energetic la care continuitatea furnizării de energie este elementul essenţial.
Numai energia solară – de altfel filiera cu cele mai apropiate aplicaţii din cele convenţionale
– în condiţiile reducerii consumului de lemn, va cunoaşte creşteri substanţiale în anii ce vin,
reprezentând 10 – 12% din cererea de energie, ceea ce la creşterea în valoare absolută a acesteia (în
jur de 1000 EJ), va înseamna o contribuţie importantă. Foarte optimist, Auer apreciază că la nivelul
anilor 2050 energia solară în condiţiile stabilirii unei rate de penetrare mai mari decât aceea de la
introducerea gazului natural, poate atinge în anumite aplicaţii, 50% din cererea de energie.
Impactul pe care sursele neconvenţionale de energie il vor avea asupra societăţii va produce
schimbări de principiu în ceea ce priveşte generarea şi utilizarea energiei produse, ceea ce va cere
timp; este de presupus însă ca acest timp nu va fi similar cu implemntarea gazului metan în Europa,
sau al reactoarelor nucleare, cererea de energie “presând” puternic asupra valorificării acestor
resurse.
Par semnificative din acest punct de vedere aprecierile pe care le face Auer asupra prognozei
contribuţiei globale a surselor neconvenţionale în balanţa energetic mondială la nivelul anilor 2020;
luând ca limită a consumului în anul 2020 valoarea de 30 – 40 TW, el dă urmatoarea participare,
prezentată în tabelu 2.1.
19
Participări ale surselor noi la balanţa energetică a urmatorilor ani
Filiera şi Disponibilitatea Rata de recuperare Valoarea limită a contribuţiei

aplicaţiile globală(TW) teoretică (TW) in 2020 (TW)
Solara
*incalzire si
178 000 50-100 0,5-2
ventilatie
0,1-0,3
*electricitate
Eoliana
*electricitate
350 0,01
*energie
0,2
mecanică
Energia
3 0,1-1
valurilor
0,01
*electricitate
Energia
3 0,06 0,01
mareelor
Tabelul 2.1
O concluzie interesantă se poate desprinde: disponibilitatea mare a energiei solare nu
înseamnă şi accesibilitatea la ea, rata de recuperare teoretica nedepăşind 50 - 100 TW.
Oricum însă, în comparaţie cu celelalte surse de energie neconvenţionale, energia solară pare
a avea în anii următori ponderea cea mai importantă, celelalte surse părând a avea aplicaţii localizate
şi de mai mica importanţă.
2.2 Energia solară
Conceptul de "energie solară" se referă la energia care este direct produsă prin transferul
energiei luminoase radiată de Soare.
20
Soarele reprezintă sursa de energie a Pămȃntului, contribuind la menţinerea temperaturii
Planetei mult peste valoarea de aproape 0 K, întâlnită ȋn spațiul interplanetar și este singura sursă de
energie capabilă să ȋntrețină viaţa pe Pămȃnt.
Soarele reprezintă practic o sursă inepuizabilă de energie, estimându-se o durată a existenței
radiaţiei solare de ȋncă aproximativ 4...5 miliarde de ani.
Constanta solară reprezintă fluxul de energie termică unitară primită de la Soare, măsurată
ȋn straturile superioare ale atmosferei terestre perpendicular pe direcţia razelor solare.
Atmosfera terestră și suprafaţa Pămȃntului interacționează cu radiaţia solară, producȃnd o
serie de transformări ale acesteia așa cum se observă ȋn figura 2.1.
Figura 2.1 . Schema interacţiunilor dintre energia solară şi atmosferă, respectiv

suprafaţa terestră
Fluxul de energie radiantă solară, care ajunge la suprafaţa Pămȃntului este mai mic decȃt
constanta solară deoarece ȋn timp ce traversează atmosfera terestră cu o grosime de peste 50 km,
intensitatea radiației solare este redusă treptat.
Mecanismele prin care se modifică intensitatea radiaţiei solare, la traversarea atmosferei,
sunt absorbţia și difuzia.
În atmosfera este absorbita (retinuta, filtrata) aproape total radiatia X si o parte din radiaţia
ultravioletă. Vaporii de apă, bioxidul de carbon şi alte gaze existente în atmosferă, contribuie la
21
absorbţia radiaţiei solare de către atmosferă.Radiaţia absorbită este în general transformată în
căldură, iar radiaţia difuză astfel obţinută este retrimisă în toate direcţiile în atmosferă.
Radiaţia globală ajunsă de la Soare, pe o suprafaţă orizontală la nivelul solului ȋntr-o zi
senină, reprezintă suma dintre radiaţia directă și radiaţia difuză.Radiaţia solară directă depinde de
orientarea suprafeţei receptoare.Radiaţia solară difuză poate fi considerată aceeaşi, indiferent de
orientarea suprafeţei receptoare, chiar dacă ȋn realitate există mici diferenţe.
Figura 2.2 se prezintă proporţia dintre radiaţia difuză și radiaţia directă ȋn radiaţia globală.
Figura. 2.2. Raportul dintre radiaţia difuză şi radiaţia directă
Energia termică unitară primită de la Soare, măsurată la nivelul suprafeţei Pămȃtului,

perpendicular pe direcţia razelor solare, pentru condiţiile ȋn care cerul este perfect senin și lipsit de
poluare, ȋn zonele Europei de Vest, Europei Centrale și Europei de Est, ȋn jurul prânzului, poate
asigura maxim 1000W/m2, această valoare reprezintă suma dintre radiaţia directă și difuză.
Radiaţia solara este influiențată de modificarea permanentă a câtorva parametrii importanţi,
cum sunt: - Înălțimea soarelui pe cer (unghiul format de direcţia razelor soarelui cu planul orizontal);
- Unghiul de înclinare a axei Pămȃtului; - Modificarea distanței Pămȃt – Soare (aproximativ
149 milioane km pe o traiectorie eliptică, uşor excentrică.); - Latitudinea geografică.
În figura 2.3 este reprezentată variaţia densitații radiaţiei solare ȋn funcţie de ȋnălțimea
Soarelui, adică unghiul format de direcţia razelor solare cu planul orizontal,pentru diferite situaţii
atmosferice.
22
Figura. 2.3. Variaţia radiaţiei solare în funcţie de direcţia razelor solare,

pentru diferite situaţii atmosferice
Principalele componente ale radiaţiei solare care ajunge pe Pamânt şi participaţia fiecărei
componente în radiaţia globală, din punct de vedere energetic, sunt:
• - radiaţie ultravioletă 3%
• - radiaţie vizibilă 42%
• - radiaţie infraroşie 55%
Fiecărei componente a radiaţiei, îi corespunde câte un domeniu bine definit al lungimilor de
undă:
• - radiaţie ultravioletă 0,28 - 0,38 μm (microni);
• - radiaţie vizibilă 0,38 - 0,78 μm (microni);
• - radiaţia infraroşie 0,78 - 2,50 μm (microni).
Contribuţia energetică a radiaţiei solare globale, în funcţie de lungimea de undă, între 0,3 si
2,5 μm (microni), pentru o suprafaţă perpendiculară pe acea radiaţie.
Se observă că cea mai mare cantitate de energie termică se regăseşte în domeniul radiaţiei
infraroşii şi nu în domeniul radiaţiei vizibile, ceea ce sugerează ideea că această radiaţie poate fi
captată eficient şi în condiţiile în care cerul nu este perfect senin. Pentru realizarea acestui obiectiv,
au fost realizate panourile solare cu tuburi vidate, iar pentru captarea eficientă a radiaţiei solare, chiar
şi la temperaturi sub 0°C, s-au realizat panouri solare cu tuburi termice.
23
2.2.1 Captarea radiţiei solare
Transformarea, sau conversia energiei solare în energie termică, este realizată în captatori
solari, având funcţionarea bazată pe diverse principii constructive.
Indiferent de tipul captatorilor solari, pentru ca randamentul conversiei energiei solare în
energie termică să fie ridicat, este important ca orientarea captatorilor spre Soare, să fie cât mai
corectă. Poziţia captatorilor solari este definită prin două unghiuri şi anume, unghiul de înclinare faţă
de orizontală, prezentat în figura 2.4 şi notat cu α, respectiv unghiul azimutului, reprezentând
orientarea faţă de direcţia sudului, figura 2.5 .
Mult mai importantă, din punct de vedere a capacităţii de captare a energiei solare, este
tehnologia utilizată pentru o construcţia colectorilor solari, deoarece în mod inevitabil, conversia
energiei solare în energie termică se realizează cu unele pierderi, acestea fiind evidenţiate mai jos.
Figura 2.4. Unghiul de inclinare fata de orizontala
Figura 2.5 Unghiul azimutului
24
Conversia energiei solare în alte forme de energie
Pentru utilizarea energiei solare este nevoie de conversia acesteia în alte forme de
energie, conversii care sunt:
conversia fototermicã
- care prezintã o mare importantã în aplicatiile industriale (încãlzirea clãdirilor, prepararea apei
calde de consum.). În cazul conversiei fototermice se obţine cãldura înmagazinatã în apă, abur,
aer cald, alte medii. Cãldura astfel obţinutã poate fi folositã direct sau convertitã în energie
electricã, prin centrale termoelectrice sau prin efect termoionic.
conversia fotomecanicã
- care prezintã importanţã deocamdatã în energetica spaţialã, unde conversia bazatã pe
presiunea luminii dã naştere la motorul tip "velã solarã", necesar zborurilor navelor cosmice.
Conversia fotomecanicã se referã la echiparea navelor cosmice destinate cãlãtoriilor lungi,
interplanetare, cu asazisele "pânze solare", la care, datoritã interacţiei între fotoni şi mari
suprafeţe reflectante, desfãşurate dupã ce nava a ajuns în "vidul cosmic", se produce
propulsarea prin impulsul cedat de fotoni la interacţie.
conversia fotochimicã
- care poate prin douã moduri sã utilizeze Soarele într-o reactie chimicã, fie direct prin excitaţii
luminoase a moleculelor unui corp, fie indirect prin intermediul plantelor (fotosintezã) sau a
transformãrii produselor de dejecţie a animalelor.
conversia fotoelectricã
- cu mari aplicaţii atât în energetica solarã terestrã, cât şi în energetica spaţialã. Conversia
fotoelectricã directã se poate realiza folosind proprietãţile materialelor semiconductoare din
care se confecţioneazã pilele fotovoltaice. Problema a fost complet rezolvatã la nivelul
sateliţilor şi a navelor cosmice, dar preţurile, pentru utilizãrile curente, sunt încã prohibitive.
25
Figura 2.6 Pierderi care apar la conversia energiei solare în energie termică
A – radiaţia difuză; B – radiaţia directă;C – convecţie datorată vântului, ploilor şi zăpezii; D
– pierderi prin convecţie;E – pierderi prin conducţie; F – radiaţia suprafeţei absorbante;G – radiaţia
panoului din sticlă; H – fluxul termic util; K – radiaţie reflectată
Evoluţiile tehnologice ale colectorilor solari, de la captatorul plan reprezentat în figura 2.6 ,
până la cele mai moderne construcţii existente la ora actuală, au avut ca scop creşterea capacităţii de
absorbţie a radiaţiei solare şi reducerea într-o proporţie cât mai mare a diverselor tipuri de pierderi.
2.2.2 Avantajele energiei solare

Energia solara are avantajul ca pe lânga faptul ca acest tip de energie nu este poluanta si,
practic, inepuizabila, pe termen mediu si lung, costurile sale sunt mult mai reduse, în special în
condiţiile în care preţul produselor petroliere creşte vertiginos.
De la utilizarea eficientă a energiei solare la obţinerea gazului metan din deşeuri animaliere
şi vegetale există o gama largă de surse energetice regenerabile sau practice inepuizabile, care pot fi
folosite cu success ca înlocuitori competitivi ai petrolului. Va mai trece probabil mult timp până la
introducerea pe Pământ a energiei de tip solar. Până atunci însă, este posibila folosirea energiei
venite de la Soare, care trimite spre Terra, de la fantastica distanţa de 150 milioane km, un flux
inepuizabil de energie, căruia îi corespunde uriaşa putere de aproximativ 170 de miliarde MW, adică
un nivel de peste 100 de mii de ori mai mare comparativ cu puterea instalată în toate centralele
electrice din lume. Dacă s-ar utiliza numai 0,1% din aceasta energie pentru satisfacerea cerinţelor
anului 2000, la o populaţie de 6 miliarde de oameni, ar reveni fiecărui locuitor aproape 30 kW,
respectiv, pentru 4-5 ore captare zilnică, o producţie anuală de circa 50 000 kWh pe locuitor.
26
În prezent, deşi putem obţine o energie primară abundentă şi complet gratuită, kilowattul-ora
obţinut într-o centrală electrică solară este livrat la un preţ de circa 200 ori mai mare decât cel produs
în centralele clasice, ca urmare firească a amortismentelor instalaţiilor de capatare şi conversie foarte
constisitoare. Se apreciază însă că progresele viitoare în domeniul tehnologiilor vor atrage după sine
o scădere vertiginoasă a costurilor, astfel că pe la începutul deceniului următor nivelul acestora va
deveni relativ similar cu cel al exploatării resurselor clasice.
Principalele avantaje sunt următoarele:
- este disponibilă practic pretutindeni;
- “combustibilul” solar este gratuit;
- este o formă de energie nepoluantă.
2.3 Energia valurilor
Epuizarea rapidă a rezervelor de combustibili fosili i-a determinat pe cercetători să se

gândească la noi surse de energie. Cum oceanele şi mările au fost întotdeauna apropiate omului şi
ocupă 71% din suprafaţa Pământului, inginerii şi specialiştii în resurse de energie alternativă au
construit dispozitive speciale care să capteze energia valurilor.
Energia valurilor reprezintă transportul energiei de către valurile de suprafaţă ale oceanelor
şi captarea acestei energii în scopuri utile, de exemplu generarea energiei electrice, desalinizare sau
pomparea apei (în rezervoare). Energia valurilor este o sursa de energie regenerabilă.
Energia valurilor are ca bază energia solară. Ea este absorbită de suprafeţele de apă,
producând evaporarea. Distribuţia inegală a evaporării la scară planetară, avȃnd ȋn vedere existenţa
uscatului, duce la distribuţii inegale de densitate ale stratului inferior al atmosferei (indiferent de
potențialul baric). Egalarea acestor diferențe se face prin mişcarea aerului dintr-o zonă ȋn alta, sub
formă de vânt.
În privinţa evaluării potenţialului energetic brut, s-a estimat că puterea medie anuală a unui
val între 50 şi 80 kW pe metru liniar de front maritim amenajat, cu valori sporite în lunile de iarna,
când cererea de electricitate atinge cota maximă. În condiţiile specifice Atlanticului de Nord, unde s-
a constatat că pe fiecare metru liniar de front de val se pot obţine circa 90 kW, puterea eliberată de
10 km de valuri echivalează cu cea a unei centrale nucleare de tip Fessenheim.
27
Figura 2.7 Profilul unui val

h =înalţimea valului; λ=lungimea de undă; L=lungimea frontului de val
Conceptul de baza în a obţine energie electrică din curgerea apei printr-un rotor turbină este
bine stabilit pentru aplicaţii în hidroenergie (râuri şi curgeri de ape) şi energie eoliană, însă
tehnologia ce vizează folosirea energiei valurilor în vederea producerii energiei electrice este un
domeniu încă în faza incipientă. Nici o tehnologie găsită până acum în acest sens nu a fost admisă ca
o tehnologie bună.
Există 2 mari grupuri de tehnologii ce au fost inventate: dispozitivele din apropierea
ţărmurilor şi dispozitivele din largul mărilor. În timp ce dispozitivele din apropierea ţărmurilor sunt
mai uşor de întreţinut şi de monitorizat, cele mai mari resurse de energie se găsesc totuşi în larg, la
adâncimi mari.
Pe termen scurt,dispozitivele din apropierea ţărmurilor pot fi folosite cu precădere datorită
accesibilităţii facile până ce tehnologia va avansa. Însa pe termen lung cel mai probabil se vor folosi
dispozitivele din largul mării datorită cantităţii mult mai mari de energie obţinută. Dispozitive din
apropierea ţărmurilor sunt în general fixate direct pe fundul mărilor şi oceanelor cu o adâncime nu
prea mare şi sunt fie conectate la ţărm sau în imediata apropiere a acestuia.
Avantajul dispozitivelor din apropierea ţărmurilor este că sunt usor accesibile. Acest lucru
determină ca reţeaua electrică şi întreţinerea electrică a dispozitivelor să fie cu mult uşurată faţă de
cazul dispozitivelor din largul mării. Aceste dispozitive pot fi de altfel amplasate în altfel de
structuri,cum ar fi digurile.
28
Figura 2.8. Diferite tipuri de instalaţii de captare şi conversie a energiei valurilor
Vânturile acționează asupra suprafeţelor de apă, transferându-le energia mecanică ȋn mod

direct, producȃnd valuri. Curentul de aer din stratul limită antrenează stratul superficial de apă,
proporţional cu intensitatea sa. La o anumită viteză, turbulenţele locale produc denivelarea suprafeţei
apei, accentuând transferul de energie, iar prin permanetizarea mișcării și prin creșterea vitezei
vântului fenomenul se amplifică; ȋn final transferul de energie de la vânt la suprafaţa apei se traduce
prin apariţia valurilor, mișcări ondulatorii, cu o dinamică extrem de complexă, atât ca repartiţie ȋntr-
un câmp spaţial, cât și ca evoluţie pe direcţia de propagare.
Unii autori dau și valori minime ale vitezei vântului pentru producerea valurilor. Pentru
amorsarea  valurilor este necesară o viteză minimă de 0,695 m/s, iar pentru ca ele să crească este
suficientă o viteză de 1,0 1,5 m/s.
Valurile se formează datorită acţiunii vânturilor care suflă deasupra apei și se produc numai
ȋn zonele aflate la suprafaţa mării. Mărimea valurilor generate depinde de viteza vântului, durata sa
și lungimea de apă peste care suflă (lungimea de acţiune). Mişcarea apei rezultată posedă energie
cinetică, ce poate fi exploatată de echipamente special concepute.
Datorită caracterului aleator, manifestat prin variaţia continuă a elementelor caracteristice,
energia solară, eoliană şi din valuri, fiind dependente de anotimp şi de amplasament, se justifică
ideea exploatării lor concomitente în centralele marine prevăzute cu instalaţii mixte. Acumularea
29
energiei obţinută este de importanţa majoră. Bateriile de acumulare moderne pot înmagazina
cantităţi suficiente doar pentru aprovizionarea unor consumatori mici, până la câteva zile şi costă
deocamadata prea mult. O altă soluţie a problemei acumulării de energie constă în folosirea
motoarelor alimentate din surse noi pentru pomparea apei în rezervoare special amenajate la cote
superioare, de unde, în funcţie de cerinţe, să antreneze prin cădere turbine hidraulice.
2.4 Energia mareelor
Totalitatea mărilor şi oceanelor Pamantului, care acoperă două treimi din suprafaţa sa şi
cuprinde impresionanta cantitate de circa 1400 milioane de miliarde tone de apă, constitue un imens
rezervor potenţial de energie, înmagazinată sub diverse forme. Oceanul planetar se afla dintotdeauna
într-o permanentă mişcare; nivelul său oscileaza pe vertical, masele de apă coboară de la suprafaţă
spre adâncuri sau se ridică din adâncuri spre straturile superioare, uneori se deplasează cvasiuniform
pe direcţie orizontală, alteori ajung să fie puse în mişcare de vânt sub formă de valuri. Este o sursă
care necesită o atenţie deosebită, fiind capabilă să stimuleze neîncetat imaginaţia oamenilor de
ştiinţa pentru a face ca acest izvor nesecat de energie să devină cât mai curând funcţional.
Energia mareelor este energia ce poate fi captată prin exploatarea energiei potențiale
rezultate din deplasarea pe verticală a masei de apă la diferite niveluri sau a energiei cinetice datorate
curenților de maree. Energia mareelor rezultă din forțele gravitaționale ale Soarelui și Lunii, precum
și ca urmare a rotației terestre.
Mareele constitue o sursă energetică permanentă şi inepuizabila a Pământului, ele se produc
cu regularitate ȋn anumite zone de litoral de pe glob, cu amplitudini care pot ajunge uneori la 14 -18
m, determinând oscilaţii lente de nivel ale apelor marine.
Figura 2.9 Captarea energiei mareelor

30
Solutia de valorificare constă în bararea estuarului unui fluviu, printr-un sistem traditional
adecvat, în aşa fel încât în spatele acestuia să fie posibilă realizarea unui bazin de acumulare al cărui
nivel de apa să se ridice în timpul fluxului şi să coboare la reflux. Dacă amplitudinea mareelor este
suficient de mare şi destul de regulată, mişcarea apei pe vertical este capabilă să acţioneze turbinele
hidraulice cuplate la generatoarele electrice. Unul din avantajele energiei mareomotrice îl constitue
disponibilitatea ei în perioadele de vârf ale necesarului de electricitate, în special dimineaţa şi seara,
precum şi în anotimpul rece.
Cantitatea de energie disponibilă la această sursă, dacă ar putea fi valorificată integral în
centrele electrice mareomotrice, ar produce de circa 100.000 de ori mai multă energie electrică decât
toate hidrocentralele aflate ȋn funcţiune ȋn prezent pe glob. Alte calcule apreciază că energia
furnizată anual de maree ar putea echivala cu cea obţinută prin arderea a peste 70 mii tone
de cărbune.
Sunt ȋn studiu și unele proiecte ce urmăresc valorificarea energiei mării prin utilizarea
diferenţei de temperatură dintre diferitele straturi ale apei Oceanului Planetar, ȋn mod frecvent, ȋn
apele mărilor calde, sunt diferenţe mari de temperatură ȋntre straturile de la suprafaţă și cele de
adâncime, diferenţe care ar permite funcţionarea unor instalaţii energetice pe baza folosirii a doua
surse de căldură cu temperaturi diferite.
Utilizând acest principiu al diferenţelor de temperatură, care uneori poate fi de 15-20° C, au
fost construite două uzine: una în Cuba (la Matanzas), în 1940, și alta în Coasta de Fildes( la
Abidjan), cȃțiva ani mai tȃrziu, dar care au funcţionat doar cȃțiva ani. In prezent, ȋn SUA se află,
ȋntr-o faza avansată, un proiect care prevede construirea unei astfel de uzine în SUA, pe țărmul
Golfului Mexic, cu o putere de 400 MW. Specialiştii au calculat că aceste centrale ar echivala cu o
hidrocentrală construită pe un fluviu cu un baraj ȋnalt de 30 m, livrȃnd astfel energie electrică
convenabilă ca preţ.
Principiul de valorificare a energiei mareotermice este simpu: fluide cu punct scăzut de
fierbere (la temeperatura apei de la suprafaţă), cum ar fi amoniacul, freonul sau propanul, circulă
prin conducte între straturile superficiale calde (până la 30ºC în regiunile ecuatoriale) şi straturile
reci din adâncuri, a căror temperatură scade până la 10ºC la 300 m, 6ºC la 500 m si 4ºC la
adâncimea de 1000 m. Fluidele de lucru se evapora la contactul cu straturile superficiale, vaporii
rezultaţi având rolul să activeze turbinele clasice, după care se condensează iar la contactul cu apa
rece de la adâncime, apoi fenomenul se reia în circuit închis. Aplicaţiile energiei mareotermice sunt
însă limitate numai la câteva zone marine unde existâ practice diferenţieri importante de temperaturi
între straturile calde de la suprafaţă şi cele reci de la o adâncime nu prea mare.
31
Curenţii marini sunt una dintre formele importante de mişcare în ocean datorate acţiunii
vânturilor dominante, a căror energie este transferată apei la freacarea cu aerul. Deplasările mai mult
sau mai puţin uniforme ale maselor de apă pe direcţie orizontală pot acţiona paletele unor turbine
hidraulice care, la rândul lor, antrenează alternatoare plasate pe circumferinţele elicelor. La viteze ale
curentului cuprinse între 50 si 130 km/24 ore, s-a calculat ca o singură reţea alcătuită din 21 grupe a
câte 11 turbine fiecare, distribuite pe 60 km lungime şi 30km lăţime, ancorată într-un curent de
dimensiunile Golfstromului, ar putea dezvolta 10000MW, ceea ce echivalează cu producţia a 10
centrale nucleare.
2.5 Biomasa
Biomasa reprezintă fracţia biodegradabila a produselor deşeurilor şi reziduurilor din

agricultura (inclusiv substanţele vegetale şi cele animale), domeniul forestier şi industriile conexe
acestuia, precum şi fracţia biodegradabila din deşeurile municipale şi cele industriale. Biomasa
reprezintă resursa regenerabilă cea mai abundentă de pe planetă. Aceasta include absolut toată
materia organică produsă prin procesele metabolice ale organismelor vii.
Cum se formează biomasa?
Bioxidul de carbon din atmosferă şi apa din sol participă în procesul obţinerii glucidelor
(saharidelor), care formează blocurile de construcţie a biomasei. Astfel, energia solară, utilizată la
fotosinteză, işi păstrează forma chimică în structura biomasei. Dacă ardem efectiv biomasa
(extragem energia chimică), atunci oxigenul din atmosferă şi carbonul din plante reacţionează
formând dioxid de carbon şi apă. Acest proces este ciclic, deoarece bioxidul de carbon poate
participa din nou la procesul de formare a biomasei.
Ca adăugare la sensul său, biomasa prezintă o resursă utilă şi importantă pentru om. Pe
parcursul a mii de ani oamenii extrăgeau energia Soarelui, păstrată în formă de energie a legăturilor
chimice, arzând biomasa în calitate de combustibil sau utilizând-o în alimentaţie, utilizând energia
zaharidelor şi celulozei. Toate tipurile de combustibil fosil, utilizate de către omenire cărbune,
petrol, gaze naturale reprezintă (prin sine) biomasă străveche. Timp de milioane de ani pe Pămant
resturile plantelor (vegetale) se transformă in combustibil.
Există un potenţial enorm a biomasei, care poate fi inclus în circuit, în cazul înbunătăţirii
utilizării resurselor existente şi creşterea productivităţii. Bioenergetica poate fi modernizată datorită
tehnologiilor moderne de transformare a biomasei iniţiale în purtători de energie moderni şi comozi
(energie electrică, combustibili lichizi şi gazoşi, solid finisat).
32
Fig.2.10 Producţia de energie in cele 25 de state ale UE in 2002 cu precizarea

contributiei biomasei
Biomasa este considerata una dintre resursele regenerabile de baza ale viitorului ce poate fi
folosită la scară mica şi mare. Ea contribuie în prezent cu 14% la consumul mondial de energie
primară. Pentru 3/4 din populaţia globului ce trăieşte în ţările în curs de dezvoltare, biomasa
reprezintă cea mai importantă sursă de energie. În cele 25 de state ale Uniunii Europene, sursele
regenerabile de energie au contribuit cu 6% la producţia totală de energie din 2002.
2.6 Energia Biogazului
Biogazul este termenul folosit pentru amestecul de gaze (metan, hidrogen și bioxid de
carbon etc.) de origine biogenă care iau naștere prin procesele de fermentație sau gazeificare a
diferite substanțe organice. Aceste gaze servind prin ardere ca sursă energetică (energie biogenă).
Energia obținută din acest lanț biomasă→biogaz→curent electric și agent termic, se numește
energie regenerabilă, pe următorul considerent: dioxidul de carbon eliminat în atmosferă la arderea
biogazului, reprezintă o cantitate cel mult egală cu cantitatea asimilată de plantele sau nutrețurile
consumate de animale, în perioada lor vegetală. Biogazul este produs prin digestie anaerobă sau
fermentaţie din materiale biodegradabile, cum ar fi biomasa , gunoiul de grajd, canalizare, deşeurile
municipale, deşeuri verzi, materialul vegetal şi culturile energetice.
Poate fi folosit drept combustibil low-cost, în orice ţară pentru orice scop de încălzire, cum
ar fi gătitul. În Marea Britanie, de exemplu, se estimează că au potenţialul de a înlocui aproximativ
17% din carburantul pentru autovehicule.
La baza producţiei de biogaz stă, literalmente, un munte de deşeuri. În timpul unui proces de
fermentare anaeroba, acestea se descompun în mai multe gaze combustibile, printre care metan şi
hidrogen.
Rezultatul?
33
Un gaz combustibil cu o putere calorică ce o depaşeşte puţin pe cea a motorinei. Din
potenţialul energetic al biogazului produs prin combustie internă şi externă se obţin circa 30 de
procente energie electrică utilizabilă ca atare, 60% energie termică sub formă de apă fierbinte, care
ajunge până la 80 grade Celsius, iar pierderile energetice sunt de doar 10%.
„Culturile energetice”, acele culturi speciale utilizate pentru producerea de energie, sunt
oarecum controversate în contextul diminuării rezervelor mondiale de alimente. Ocuparea
terenurilor agricole cu plante destinate producţiei de biogaz este contestată. În plus, lucrurile nu sunt
aşa simple cum par.
2.6.1 Compoziţia biogazului

Compoziţia de biogaz variaza în funcţie de originea a digestiei anaerobe procesul. Gazul de
depozit are de obicei concentraţii de metan în jur de 50%. Tehnologiile avansate de tratare a
deşeurilor poate produce biogaz cu 55-75% CH 4 sau mai mare folosind in situ tehnici de purificare.
Gazele formate în procesul de fermentaţie, metanul şi dioxidul de carbon, se găsesc într-
un anumit raport cantitativ, influenţat de diferiţi factori. Pe de-o parte, compoziţia deşeurilor
organice influenţează raportul CH4/CO2. La descompunerea anaerobă a hidraţilor de carbon se
formează biogaz cu o compoziţie de CH4/CO2 = 1/1. Acest raport poate avansa până la
CH4/CO2 = 2/1, cu cât este mai mare partea unor proteine şi grăsimi bogate în carbon. O astfel
de compoziţie a deşeurilor duce atât la o producţie mai mică de CO2 cât şi la un consum de apă
pentru a acoperi necesarul de hidrogen (H2) în vederea formării CH4.
Componenţa reziduurilor menajere în România (valori orientative) este prezentată în
tabelul 2.2.
Denumirea
% din total
Nr crt deseului
1 Metale 21
2 Hartie 17,8
Moloz de
12,5
3 constructii
4 Resturi alimentare 12,4
5 Cenusa 10
6 Deseuri lemnoase 6,2
7 Frunzis si paie 5
8 Materiale plastice 3,5
9 Textile 3
34
10 Oase 2,9
11 Praf 2
12 Piele 2
13 Carbune 1,2
14 Diverse 0,5
Tabelul 2.2
Biogazul are un conţinut energetic de circa 22.000 kJ/m3N, deci este un gaz de calitate medie. Pentru producerea biogazului prin
digestie anaeroba se poate folosi nămolul provenit de la tratarea apelor uzate, iarba şi orice cultura agricola, bălegar şi deşeuri agricole şi
alimentare, inclusiv cele de la abatoare, restaurante, magazine alimentare şi deşeurile din industria farmaceutică.NÎn mod uzual, biogazul este
folosit aproape de locul în care este produs. Principalele utilizări sunt producerea de căldură, electricitate şi combinat căldura şi electricitate.
Principalul avantaj al biogazului faţă de ceilalţi biocombustibili este că poate fi ars direct în
orice instalaţie de ardere a combustibililor gazoşi. El poate fi de asemeni injectat în conductele
reţelei de alimentare cu gaz natural. În plus, biogazul poate fi folosit la autovehicule adaptate să
funcţioneze şi cu gaz. Stocarea biogazului se poate face în recipienţi realizaţi din materiale zeolitice.
Care sunt beneficiile pentru o staţie de producere a biogazului?
Beneficii principale
1. Gestionare ecologica a deşeurilor
2. Producţie gaz
3. Producţie biofertilizatori
Beneficii suplimentare
1. Electricitate
2. Încălzire
3. Combustibil pentru vehicule
2.6.2 Avantajele şi dezavantajele utilizării biogazului
Există o cateva dezavantaje de biogaz şi acestea includ:

1. Procesul de digestie reduce conţinutul total de substanţă uscată din nămolul şi, astfel, există
o pierdere de volum a deşeurilor organice faţă de compostare, însă ambele pot produce un
îngrăşământ;
2. Biogazul conţine gaze contaminant care poate fi coroziv pentru motoare cu gaz şi cazane;
3. Procesul nu este foarte atractiv din punct de vedere economic (în comparaţie cu alţi
biocombustibili), pe o scară industrială mare.
35
4. Instalaţiile de biogaz şi de gaz modernizarea ambele au o căldură relativ ridicat şi cererea de
energie pe care unele cererea de biogaz produsă pentru a fi folosit la faţa locului;
5. Va produce doar o cantitate limitată de cererea de energie şi depinde de locaţie în apropiere
pentru utilizatorii materii prime şi de energie;
6. Există un control redus sau deloc cu privire la rata de producţie de gaze, deşi gazele într-o
oarecare măsură, pot fi stocate şi utilizate cat necesar.
Există, de asemenea, câteva avantaje de biogaz:

1. Oferă o sursă regenerabilă non-poluanta de energie. El produce un combustibil regenerabil
care este flexibil si poate fi folosit pentru a produce căldură, energie, utilizarea interne de gaze.
2. Repreznta o modalitate eficientă de conversie a energiei (salvează Lemne de foc).
3. Deşeul este capturat şi folosit pentru a genera energie
4. Produce gunoiul de grajd organic îmbogatit, care pot completa sau chiar înlocui
îngrăşămintele chimice.
5. Conduce la îmbunătăţirea mediului, precum şi la igienă.
6. Oferă o sursă de generare a energiei electrice descentralizate.
7. Conduce la generarea de muncă în zonele rurale.
8. Deşeurilor menajere şi a bio-deşeurile pot fi eliminate util şi într-un mod sănătos.
9. Tehnologia este mai ieftina şi mult mai simplă decât cele pentru alti bio-combustibili.
10. Orice materie biodegradabila poate fi utilizat ca substrat.
11. Digestia anaerobă inactivează agenţi patogeni şi paraziţi, şi este destul de eficienta în
reducerea incidenţei bolilor suportate de apă.
12. Beneficii asupra mediului la scară globală: Instalaţiile de biogaz au efectul de seră
semnificativ mai mic pe pământ iar emisiile de metan la plantele inferioase produc gaze
nocive dar acestea sunt folosite drept combustibili.
Energie din biogaz în 2006 (GWh)[1]

Gaz din depozitare de Gaz din stații de
Statul Total materii organice epurare Alte surse
22
Germania 370 6 670 4 300 11 400
Marea 19
Britanie 720 17 620 2 100 0
36
Italia 4 110 3 610 10 490
Spania 3 890 2 930 660 300
Franța 2 640 1 720 870 50
Olanda 1 380 450 590 340
Austria 1 370 130 40 1 200
Danemarca 1 100 170 270 660
Polonia 1 090 320 770 10
Belgia 970 590 290 90
Grecia 810 630 180 0
Finlanda 740 590 150 0
Cehia 700 300 360 40
Irlanda 400 290 60 50
Suedia 390 130 250 10
Ungaria 120 0 90 40
Portugalia 110 0 0 110
Luxemburg 100 0 0 100
Slovenia 100 80 10 10
Slovacia 60 0 50 10
Estonia 10 10 0 0
Malta 0 0 0 0
România 0 0 0 0
Tabelul 2.3 Folosirea biogazului in Europa
37
CAPITOLUL 3
ENERGIA EOLIANĂ
3.1 Noţiuni generale privind energia eoliană
Energia eoliană este o sursă de energie regenerabilă generată din puterea vântului. La
sfârșitul anului 2006, capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era de 73 904 MW, acestea
producând ceva mai mult de 1 % din necesarul mondial de energie electrică.
Deși încă o sursă relativ minoră de energie electrică pentru majoritatea țărilor, producția
energiei eoliene a crescut practic de cinci ori între 1999 și 2006, ajungându-se ca, în unele țări,
ponderea energiei eoliene în consumul total de energie să fie semnificativ: Danemarca (23%),
Spania (8%), Germania (6%).
Figura 3.1 Turbine de vânt
Vânturile se formează deorece soarele nu încălzește Pământul uniform, fapt care creează
mișcări de aer. Energia cinetică din vânt poate fi folosită pentru a roti niște turbine, care sunt
capabile de a genera electricitate. Unele turbine pot produce 5 MW, deși aceasta necesită o viteză a
vântului de aproximativ 5,5 m/s, sau 20 de kilometri pe oră. Puține zone pe pământ au aceste viteze
ale vântului, dar vânturi mai puternice se pot găsi la altitudini mai mari și în zone oceanice.
Energia eoliană este folosită extensiv în ziua de astăzi, și turbine noi de vânt se construiesc în
toată lumea, energia eoliană fiind sursa de energie cu cea mai rapidă creștere în ultimii ani.
38
Majoritatea turbinelor produc energie peste 25 % din timp, acest procent crescând iarna, când
vânturile sunt mai puternice.
Se crede că potențialul tehnic mondial al energiei eoliene poate să asigure de cinci ori mai
multă energie decât este consumată acum. Acest nivel de exploatare ar necesita 12,7 % din suprafață
Pământul (excluzând oceanele) să fie acoperite de parcuri de turbine, presupunând că terenul ar fi
acoperit cu 6 turbine mari de vânt pe kilometru pătrat. Aceste cifre nu iau în considerare
îmbunătățirea randamentului turbinelor și a soluțiilor tehnice utilizate.
Energia eoliană e o sursă de putere electrică promițătoare ȋn viitor datorită ecologității și
infinității sale. Totuşi, pentru că viteza vântului variază ȋn timpul zilei, sezonului sau anilor energia
generată de vânt e o resursă intermitentă. In zonele de pe glob cu acţiune puternică a vântului
turbinele actionează ȋn jur de 60% din timpul anului. Chiar și aşa vântul poate fi insuficient pentru ca
turbinele să funcţioneze la capacitate maximă.
3.2 Geneza vântului
Atmosfera este compusă din 2% oxigen, 79% azot, apă şi alte gaze. Atmosferei îi sunt
caracteristice presiunea temperatura şi umiditatea.
Încălzirea diferenţiată a zonelor globului, variaţiile de temperatură provoacă variaţii de
densitate, deplasarea maselor de aer din zonele unde densitatea aerului este mare (presiunea
atmosferei mare) către cele cu densitate mai mică sunt caracteristicile genezei vântului.
Cauza principală a formării vântului este diferenţa presiunii atmosferice între două regiuni.
Aerul cald fiind mai uşor se înalţă producându-se un minim de presiune, locul lui va fi preluat de
masele de aer din zona rece (maxim de presiune atmosferică) , până când se va egala diferenţa de
presiune dintre cele două regiuni .Această circulaţie a maselor de aer stă la baza termodinamicii.
Intensitatea vântului depinde direct proporţional de diferenţa de presiune dintre cele două zone
geografice.
Direcţia vântului este influenţată de forţa Coriolis care ia naştere prin rotaţia pământului,
deviind de exemplu în emisfera nordică, vânturile spre vest.
Un alt factor care schimbă direcţia şi eventual temperatura vântului sunt obstacolele
topografice ca: munţi, văi, sau canioane.
Föehnul, de exemplu, este un vânt rece din Munţii Alpi care la trecerea peste Alpi (urcare şi
coborâre) prin fenomenul de frecare a maselor de aer de munte se încălzeşte.
39
Figura.3.2. Vânt care ȋntȃlnește un munte

Forţa Coriolis deviază, prin rotaţia pământului, în emisfera nordică, curentul de aer (vântul)
spre vest formând aşa numita categorie a vânturilor de vest.
Figura. 3.3. Forţa Coriolis deviază, prin rotaţia Pămȃnt, ȋn emisfera nordică, curentul de
aer (vântul) spre vest formând aşa numita categorie a vânturilor de vest.
Radiatia solară este uniforma dar aproape de poli se repartizează pe o suprafaţă mai mare
decât la Ecuator.
Direcţia generală a vântului este perturbată adeseori de :
- uragane, obstacole naturale şi cicloni.
Forţele Coriolis influenţează mişcarea aerului:
- circulaţia generală a vântului în emisfera nordică
- variaţia presiunii atmosferice în lungul unui median
40
Figura 3.4. Schema - formării vânturilor ȋn funcţie de cordoanele de presiuni

atmosferice diferite
3.3 Potenţialul eolian

Energia potenţiala a vântului
Vântul, elementul meteorologic cel mai dinamic şi mai activ al atmosferei, tinde să estompeze
diferenţele ce apar în repartiţia neuniformă a unor parametri şi este caracterizat prin viteză, durată,
direcţie şi structură.
Viteza vântului indică distanţa parcursa de aer în unitatea de timp. Ea se exprimă în m/s sau
km/h, sau pe baza efectelor pe care le produce în natură folosind scara Beaufort elaborată în anul
1806 de amiralul britanic Sir Francisc Beaufort.
41
Scara Beaufort de măsurare a intensităţii vântului
Durata vântului reprezintă intervalul de timp de la începerea până la încetarea vântului, dar
mai poate fi exprimata şi durata pe diferite praguri de viteză. Durata vântului este în funcţie de
existenţa diferenţei de presiune. În momentul când presiunea se egalează se stabileşte un echilibru
între masele de aer.
Direcţia vântului se stabileşte în raport cu punctul cardinal dinspre care bate. În vederea
indicări direcţiei se foloseşte roza vânturilor.
După regimul vitezei şi mişcării aerului vântului poate avea structura laminară, turbulentă şi
în rafale.
Vântul laminar este acela în care aerul se deplasează cu viteze mici şi uniforme, fară să–şi
modifice direcţia şi intensitatea.
La vântul turbulent direcţia şi intensitatea variază foarte mult formându-se în curentul de aer
un mare număr de vârtejuri.
În sfârşit, vântul în rafale este acela la care direcţia şi intensitatea au variaţii foarte mari în
timp.
Din punct de vedere energetic ne interesează în mod deosebit viteza şi durata: din punct de
vedere al rezistenţei organelor principale ale turbinelor, ne interesează structura, vântul în rafale
producând o serie de vibraţii şi suprasolicitări: din punct de vedere al stabilităţii turbinelor,
interesează variaţia direcţiei, la turbinele cu ax orizontal.
Pe lângă marii curenţi ai circulaţiei atmosferice generale, ca alizeele, există vânturi regionale și
periodice: musonul, foehnul, crivatul si nemerul. Fiecare influențează clima regiunii ȋn care suflă.
Chiar dacă aceste vânturi sunt specifice unei anumite regiuni, ele se supun totuşi acelor legi ale
marilor curenţi: se deplasează din zonele cu presiune înaltă spre zonele cu presiune scăzută.
Musonii sunt vânturi cu caracter periodic, ce iau naștere datorită
marilor contraste termice ȋntre apele Oceanului Indian și partea centrală a Asiei ȋn cele două
anotimpuri extreme ale anului. In timpul verii partea centrală și sudică a Asiei se ȋncălzește excesiv,
temperatura aerului ajungȃnd la 50 grade Celsius. Ca urmare a acestui fapt deasupra acestor regiuni
se va contura o vastă zonă depresionară, spre care converg masele de aer umed, răcoros de pe
oceanele ce scaldă țărmurile sudice și sud-estice ale Asiei. Si, astfel ia naştere musonul de vară.
Puternicile vȃnturi musonice străbat toata partea centrală și nordică a Oceanului Indian, aducȃnd ploi
deosebit de bogate ȋn India, Bangladesh, Birmania, țările din peninsula Indochinei și ȋn partea de
vest a Indoneziei.
Ploile musonice favoritează obţinerea a câte două și trei recolte anual ȋn această parte a lumii
unde trăiesc, aproximativ, 1.800.000.000 de oameni, adică 2/5 din populaţia globului. Dar in acelaşi
42
timp, de musonul de vară este legată formarea prădalnicilor cicloni tropicali, ce provoacă mari
calamități naturale ȋn aceste regiuni.
În semestrul rece al anului situaţia atmosferică suferă schimbări radicale față de sezonul cald.
De astă dată ȋn partea centrală și nordică a Asiei ia naştere un întins, maxim barometric, ca urmare a
persistenţei aerului rece, dens și uscat, ȋn timp ce deasupra oceanelor se vor forma o serie de zone
depresionare. Spre aceste depresiuni se vor îndrepta masele de aer rece de pe continentul asiatic,
dând naştere musonului de iarnă.
Pe cȃt de umed și de bogat ȋn precipitaţii este musonul de vară pe atât de sărac ȋn umezeală
este cel de iarnă. Vreme de șase luni (octombrie-aprilie) seceta domneşte ȋn părțile sudice și sud-
estice ale Asiei. Intensitatea acestui muson este la fel de mare ca și a celui de vară, schimbând și el
direcţia alizeelor și desfiinţind calmul ecuatorial. Influenţa sa se resimte pȃnă ȋn Madagascar, pe
țărmurile Mozambicului și ȋn nordul Australiei. În aceste regiuni musonul de iarna nu mai este un
vȃnt uscat, deoarece traversȃnd ȋntinsul oceanului se încarcă cu umezeală și aduce ploi bogate.
Foehnul este un vânt de munte, cald și uscat, care se deplasează cu o viteză mare. Când
aerul dintr-o vale urcă pe panta unui masiv muntos, se răcește pe măsură ce se ȋnalță. Vaporii de apă
pe care ȋi conţine se condensează și se produce ploaia. Când trece de vârful muntelui, aerul, care și-a
pierdut întreaga umiditate, devine uscat. Coborând pe celalat versant, aerul se ȋncălzește rapid, cu
aproximativ 1ºC la fiecare 100m. Foehnul provoacă deseori incendii și avalanşe. Existența foehnului
explică vegetaţia diferită care poate fi observată pe fiecare din versanții unui munte: vegetaţie
specifică mediului umed pe primul versant și specifică mediului arid, chiar deșertic, pe cel de-al
doilea. Foehnul din Munţii Stȃncosi este vestit pentru temperaturile sale ridicate. In ianuarie 1943, la
Searfish, acesta a dus la o creştere a temperaturii de la -20ºC la +7ºC, ȋn numai puţin de 2 minute.
Crivătul este un vânt deosebit de puternic, care bate ȋn Moldova, Dobrogea și sudul și estul
Munteniei. Sufla dinspre N-E spre S-V, cu viteze ce depășesc uneori 30-35 m/s. Asociat cu
ninsoarea, el determină deseori ȋn anotimpul rece al anului cele mai cumplite viscole din țara
noastră. Apariţia lui ȋn timpul verii este cu totul ȋntȃmplătoare, dar atunci fiind un vȃnt cald și uscat
aduce pagube recoltelor ȋn regiunile din sud-estul tarii.
Nemirul (Nemerul) vânt local care apare ȋn depresiunea Braşovului. Aerul rece al crivătului,
acumulat ȋn partea estică a Carpațiilor Orientali, pătrunde prin văile și trecătorile munţilor și se
revarsă pe versantul vestic ȋn depresiune sub forma unui vȃnt rece, cu o viteză de deplasare de 10-20
m/s.
Mai este important de arătat că viteza vântului variază în raport cu altitudinea, având valori
mai mici la sol. Acest fapt se explică prin faptul că la sol vântul întâlneşte diferite obstacole intervine
frecare de sol, iar la altitudini curenţii de aer circulă mai uniform.
43
Intesitatea vitezei şi structura este influenţată de forma reliefului, şi de natura obstacolelor
întâlnite în cale. În general viteza vântului este mai mare pe coline decât în fundul văilor.
Acestea sunt criteriile care determină amplasarea parţii active a turbinelor la o anumită
înalţime de la sol. Valoare acestei înălţimi este diferită în funcţie de relief şi de natura obstacolelor.
Vântul fiind un element dinamic dispune de o anumită energie. Este necesar să subliniem că
energia vântului nu este o energie în sensul exact al termenului: aerul din atmosfera este supus
deplasării ca urmare a încălzirii de către Soare a anumitor regiuni şi a racirii altora, acestei acţiuni
suprapunându-i-se efectul datorat rotaţiei pământului.
Energia eoliană nu e decât un subprodus al energiei termice şi oarecum al energiei
gravitaţionale. Este o energie internaţională dar, ca şi în cazul altora într-un grad mai mic nu este
repartizată.
Energia eoliana este gratuită, pentru ca nu cere o extracţie primarâ. Ea este variabilă în timp şi
spaţiu. Este o energie disponibilă sub forma de energie cinetică care nu este supusă randamentului
slab al ciclului Carnot.
Este o energie slabă, fluidul pus în mişcare neavând decât o masă specifică mică, şi ca atare
puterea convertită fiind direct proporţionala cu aceasta.
În comparaţie cu celelalte energii, energia eoliană este una dintre cele mai curate şi mai puţin
poluante.
Având în vedere caracterul neregulat al vântului pentru determinarea energiei potenţiale se fac
măsurători şi se întocmesc studii statistice care cuprind perioade de 5-10 ani.
În baza măsurătorilor se poate trasa diagrama variaţiei vitezelor în decursul unui an. Curbele
de variaţie au alura din figura 3.5.
Figura 3.5 Diagrama funcţionarii turbinei în funcţie de viteza vântului în cursul unui an
44
Este important de reţinut ca viteza vântului variază în limite foarte mari, iar o turbină eoliană
nu poate fi construită în aşa fel încât să poată valorifica energia potenţială sub şi peste anumite
limite, nefiind economică.
Energia disponibila pe unitatea de suprfaţă este dată de relaţia:
[kW/m2]
În care Ed este energia disponibilă, în kW/m2, iar v-viteza vântului, în m/s.
Ţara noastră, situată într-o zonă de interferenţă a meselor de aer cu contraste termo-barice
mari, dispune în ansamblu de un potenţial energetic eolian bun. Configuraţia reliefului, care
compartimentează puternic teritoriul ţării, imprimă modificări evidente în mărimea acestuia de la o
regiune la alta, determinand o repartiţie neuniforma a sa.
Dificultatea evaluarii potenţialului energetic nu provine numai din insuficienţa datelor ci şi
din lipsa unui criteriu unic al acesteia. Energia eoliana se converteşte în alte forme de energie în
turbine având un anumit diametru şi o anumită înălţime de la sol.
Pe baza estimărilor generale, fară a preciza vreun criteriu se apreciază ca potenţialul
energetic eolian are următoarele valori:
- pentru întregul glob: (13-15)x1012 MWh/an;
- pentru suprfaţa uscatului: 1,7 x 1012 MWh/an;
- pentru ţara noastră : (120-150)x 106 MWh/an;
Deocamdată este practic imposibil să se delimiteze ponderea consumatorilor naturali ai
acestei energii. Dacă includem toţi aceşti consumatori naturali în contribuţia vântului la reglarea
climei, atunci problema se reduce la evaluarea generală a ponderii celor două componente ale
energiei eoliene totale, respectiv energia eoliană climatică şi energia eoliană motoare.
O evaluare a potenţialului energetic eolian ar putea fi făcută considerând o amenajare de
valorificare completă, având amplasate turbine la o densitate maxim acceptabilă. Potrivit acestor
calcule s-ar putea obţine o densitate de 10 turbine eoliene cu puterea nominală fiecare de 25 kW,
(având diametrul de 15 m şi înălţimea de 25 m), ceea ce ar duce la o putere instalată de 250
kW/Km2.
Ţinând seama de faptul că pentru producerea unui kWh de energie electrică se consumă 860
kcal şi că dintr-un kilogram de combustibil convenţional se obţin 7000 kcal, iar că pentru furnizarea
unui kWh la consumator se cheltuieşte la producere şi transport echivalentul a trei kWh în
combustibil convenţional, rezultă că aportul de combustibil convenţional la consumator este de
0,3685 kg combustibilul convenţional pentru un kWh.
În acest fel se poate evalua potenţialul energetic eolian la valoarea de circa 5,5 milioane tone
combustibil convenţional.
45
În figura 3.6 este reprezentată zonarea eoliană a globului pe baza vitezelor medii anuale ale
vântului respectiv viteze cuprinse în limitele: 5,6 …8 m/s; 4,6…5,6 m/s; 3,6...4,6 m/s; mai mici de
3,6 m/s.
Figura 3.6 Zonarea eoliana a globului pe baza vitezelor medii anuale
În baza studiilor elaborate în ţara noastră s-a facut o zonare energetica eoliană urmărindu-se
obţinerea unor zone de importanţă energetică în funcţie de durata anuală în care vântul înregistrează
viteze la care turbinele eoliene pot funcţiona. În figura 3.7 este aratată această zonare a României.
46
Figura 3.7 Zone energetice ale României
3.4 Caracteristicile şi calitaţile principale ale turbinelor eoliene
Principalele caracteristici ale turbinelor eoliene sunt:

- puterea dezvlotată la diferite viteze ale vântului;
- turaţia corespunzatoare diferitelor puteri dezvoltată la diferite viteze ale vântului.
- randamentul de utilizare al energiei vântului sau coeficientului de putere (Cp);
- viteza modul, respectiv raportul dintre viteza periferică a palei şi viteza şi viteza vântului.
Pe baza caracteristicilor de mai înainte se pot determina curbele caracteristice care sunt:
- cuplul motor raportat la viteza modul;
- randamentul de utilizare al energiei vântului raportat la viteza modul;
- puterea şi turaţia în funcţie de viteză vântului.
Aceste curbe au aspectul din figura 3.10 şi figura 3.11.
47
Figura 3.10 si 3.11 Curbele caracteristice ale turbinelor de vânt
Din aceste diagrame se pot obţine:

- cuplul motor maxim (Mmax);
- cuplul motor nominal dezvoltat de turbina la viteza modul optima (Mn);
- cuplul motor la demaraj (M0);
- valoarea vitezei modul ( λ0 ) pentru care M=0, numită şi viteza de sincronism;
- valoarea vitezei modul ( λn ) pentru care coeficientul de utilizare a energiei vântului
are o valoare maximă.
Se trasează caracteristca de putere a turbinei eoliene în funcţie de turaţie şi a consumatorului
(pompa, generator, compresor). În cele mai multe cazuri alura celor două caracteristici este diferită.
Se urmareşte în general ca cele două caracteristici să se suprapună pe o porţiune cat mai mare. În
general însă valoarea raportului din multiplicare este dată de raportul dintre abcisa punctelor A şi B.
Puterea turbinelor eoliene este dată în general de relaţia:
A[W]
în care:
Cp - este coeficientul de putere;
ρ - densitatea aerului, în kg/m3;
v – viteza vântului, în m/s;
A este aria măturata de palele turbinei, în m2, la turbinele cu ax vertical A = dh, iar la
turbinele cu ax orizontal,
d - diametrul trubinei, în m;
h - înalţimea palelor turbinei, în m.
48
3.5 Dispozitive de măsurare a parametrilor vântului
Puterea vântului se poate măsura cu ajutorul a trei unstensile. Acestea sunt:
1. Girueta este montată pe nacelă şi are rolul de a se orienta în permanenţă după direcţia
vântului. La schimbarea direcţiei vântului, girueta comandă automat intrarea în
funcţiune a sistemului de pivotare al turbinei. În cazul turbinelor de dimensiuni reduse,
nacela este rotită automat după direcţia vintului cu ajutorul giruetei, fără a fi necesară
prezenţa unui sistem suplimentar de pivotare. În figura urmatoare este prezentată o
giruetă.
Girueta senzor de măsurat direcţia vântului în raport cu direcţia nord

Caracateristici tehnice:
clasificare clasa 1 in concordanta cu CEI 61400-12-1
domeniul de masurare 0..360 o
incertitudinea de
± 2o
masurare
rezolutie 1o
viteza de supravietuire 60 m/s max 30 min
Plastic armat cu fire de carbon
materiale
Aluminiu eloxat
clasa de protectie IP 55
temperatura de lucru -30…+70oC
traductor rezistiv
semnal de iesire 0..2kΩ
tensiune de lucru max 50V DC (3.3….42V)
curent maxim aprox 100 mA
masa 0.85kg
recalibrare 24 de luni
49
producator Thies
2. Anemometrul este un dispozitiv pentru măsurarea vitezei vântului. Acest aparat este
montat pe nacelă şi comandă pornirea turbinei eoliene când viteza vântului depăşeşte
3…4m/s, respective oprirea turbinei eoliene când viteza vântului depăşeşte 25m/s. În
figura urmatoare este prezentat un anemometru cu cupe.
Anemometru cu cupe
Caracateristici tehnice:
clasificare clasa 1 in concordanta cu CEI 61400-12-1
domeniul de măsurare 0.3-75 m/s
0.3….50 m/s < 3% pentru inregistrari sau <0.3 m/s
incertitudinea de masurare
50… 75 m/s < 6% pentru inregistrari
rezolutie 0.05 m/s
viteza de start < 0.3 m/s
viteza de supravietuire 85 m/s max 30 min
Plastic armat cu fire de carbon
materiale
Aluminiu eloxat
clasa de protectie IP 55
temperatura de lucru -50…+80oC
sistem de incalzire Optional - 24 V DC 25 W
traductor Sistem optoelectronic
tensiune de lucru 5V DC (3.3….42V) aprox 0.3 mA
semnal de iesire Aprox 1000Hz @ 50 m/s
masa 1.28 kg
recalibrare 24 de luni
producator Thies
3. Controler-ul este calculatorul principal al unei turbine eoliene, care cel puţin în cazul
turbinelor de puteri mari, este integrat într-o reţea de calculatoare, care controlează
buna funcţionare a tuturor componentelor. De regulă controler-ul este amplasat în
nacelă, iar alte calculatoare pot fi amplasate inclusiv la baza pilonilor. În figura
urmatoare este prezentat un controler din componenţa unei turbine eoliene.
50
Controler
3.6 Instalaţii acţionate de vânt

Instalaţii de mică putere
Pentru pomparea apei

În figura 3.12 este prezentat un motor de vânt multipal destinat pompării apei, cu o putere de
2,15 kW la viteza vântului de 8m/s, realizat de Institutul de cercetare, proiectare şi inginerie
tehnologica pentru maşini şi utilaje agricole – Bucuresti.
Figura 3.12 Motor de vânt multipal de 2.15 kW pentru pomparea apei
51
Un motor eolian multipal de 1,5 kW, acţionând o pompă cu dublu efect, cu înălţime de
pompare 30 m şi debit 9 m3/h, a fost realizat în 1984 de catre Insitutul Politehnic Iaşi şi ICPE –
Bucureşti.
În gama de puteri sub 1 kW au fost realizate, de către ICPE, în perioada 1980-1984, câteva
de motoare eoliene destinate pompării apei (figura 3.1, 3.2).
Pentru producerea energiei termice

Institutul Politehnic Iaşi şi ICPE au realizat un prototip de frână hidraulică pentru producerea
apei calde de consum. Frâna funcţionează acţionată de acelaşi motor eolian multipal de 1.5 kW la
8m/s, care poate acţiona şi pompa apa şi poate încălzi apa, de exemplu, de la 20ºC la 60ºC cu un
debit de 22 l/h.
Pentru producerea de energie electrică

Alimentarea cu energie electrică a unor mici consumatori izolaţi poate fi asigurată de vânt cu
puteri de 1- 10 kW, aşa cum sunt cele omologate de Universitatea din Brasov de tip TEP, TEV – 6,
TEV – A, prezentate în figura 3.13 si 3.14.
Figura 3.13 Turbina de vânt de tip TEV de 6 kW
52
Figura 3.14 Turbina de vânt de tip TEV-A, de 3.75 kW
Instalaţii de puteri medii şi mari

Pentru producerea de energie electrică, cu racordare la sistemul energetic naţional, au fost
experimentate o serie de modele de generatoare cu puteri în gama 10 -100 kW şi sunt în studiu
modele în gama de puteri 100 – 1000 kW.
În figura 3.15 si 3.16 sunt prezentate schematic modelele de 20 kW, respectiv 100 kW, ale
turbinelor cu ax vertical TEV – 20 si TEV – 100 E realizate de Universitatea Brasov.
Figura 3.15 Turbina de vânt tip TEV de 20 kW
53
Figura 3.16 Turbina de vânt tip TEV de 100 Kw
Un generator de 20 kW cu doua rotoare în contrasens a fost construit de către TIM – Iaşi

filiala Bacău.
Un alt tip de generator cu ax vertical de 30 kW a fost proiectat la ICPE şi montat pe litoralul
Marii Negre. Au fost realizate, de asemenea, modele de turbine de vânt cu ax orizontal de 10 kW şi
30 kW de către ICEMENERG şi respectiv de către Institutul Politehnic Timişoara.
Dintre toate proiectele de aerogeneratoare de puteri mai mari se pot cita : aerogeneratorul tip
SAG – 01 (conceptie ICEMENERG) şi aerogeneratorul CV – 300 (concepţie ICPE) .
Instalaţii pentru conversia energiei valurilor

Problemele care se pun în legatura cu realizarea instalaţiilor de conversie a energiei sunt
foarte dificile şi diverse. Se poate considera ca cele mai deosebite probleme sunt: eficienţa
conversiei, fiabilitatea instalaţiilor şi consumul specific de materiale.
Până în prezent au apărut în lume foarte multe brevete de instalaţii pentru conversia energiei
valurilor. Dintre aceastea se cunosc doar cateva care au fost testate şi care merită sa fie reţinute,
având în vedere cele trei criterii menţionate.
Din punct de vedere al principiilor de funcţionare instalaţiile de conversie a energiei valorilor
pot fi clasificate în două categorii:
- Instalaţii în care se obţin, după prima etapă de conversie, cupluri sau forţe mari;
- Instalaţii în care se obţin, după prima etapă de conversie, viteze unghiulare sau
lineare mari.
54
În ambele tipuri de instalaţii se obţin teoretic aceleaşi puteri, întrucât Q = M ω sau P=Fυ, dar
în timp ce în primul gen de instalaţii cuplurile sau forţele fiind mari, sunt necesare structuri
cinematice foarte robuste, amplificatoare de viteză sau generatoare lente de dimensiuni mari, în cel
de-al doilea gen de instalaţii, vitezele de mişcare fiind mari, sunt necesare structuri cinematice
economice şi generatoare cu dimensiuni reduse. Eficienţa instalaţiilor din a doua categorie este mai
buna şi prin faptul că aceste instalaţii evită sistemele mecanice de amplificare a vitezei, iar frecările
din structurile cinematice sunt reduse.
În ţara noastră s-au realizat trei instalaţii experimentale de conversie a energiei valurilor, care
s-au testat pe Marea Neagra, pentru verificarea celor doua principii de conversie menţionate.
Instalaţia de conversie tip G-1

Instalaţia s-a realizat de către ISPH în colaborare cu ICPE, sub forma unei geamanduri.
Instalaţia este alcătuită dintr-o turbină unisens cu diamentrul de 15 m, montată pe un cadru susţinut
de un flotor amplasat sub turbina. Axul turbinei antrenează generatorul instalaţiei prin intermediul
unui multiplicator de viteză. Turbina este alcătuită din 18 palete oscilante, montate pe axe radiale,
prevăzute cu câte un opritor care limitează amplitudinea oscilaţiilor. Instalaţia a fost ancorata de un
lest astfel încat paletele să fie poziţionate în zona activă a valurilor. Sub acţiunea valurilor, paletele
turbinei execută deplasări unghiulare până la limitatoare, transmiţând component tangenţial a
forţelor de ridicare şi coborâre a valurilor şi obligând turbinele să se roteasca într-un singur sens.
Instalaţia G – 1 s-a amplasat la intrarea portului Mangalia, lângă digul NE. La încercările
efectuate s-a constatat că turbinele funcţionează. Instalaţia a avut ca destinaţie verificarea
principiului de conversie a energiei valurilor, utilizând unisens acţionată de apă.
Instalaţia de conversie G – 2
Instalaţia este realizată sub forma unei geamanduri care funcţionează pe principiul pistonului
lichid. Instalaţia este alcătuită dintr-un cilindru cu diametrul de 1,5 m şi înăltimea de 2,5 m, în care
se formează pistonul lichid şi care este prevăzut la partea superioară cu un capac conic, capătul
inferior liber. Peste acest cilindru este fixat un flotor cu capacitatea de circa 2 m3, având diametrul
exterior de 2,2 m. În centrul cilindrului este fixată o ţeava de 200 mm diametru şi 5 m lungime, care
are capătul inferior opt inele cu o greutate totală de 250 kg, constituind restul geamandurii. Capacul
conic al geamandurii are în centrul său o gaură Ø 220 mm şi un tub prevăzut cu o flanşa de care este
fixat un modul generator. Deasupra flotorului este fixat un trepied care are în vârful său o lampa de
semnalizare.
55
Modulul generator al geamandurii G – 2 este constituit dintr-o turbină unisens cu diametrul
de 216 mm, prevăzută cu 20 de palete oscilante şi altenator, fără contacte glisante, având
urmatoarele caracteristici:
- Puterea : 5 W
- Tensiunea: 12,5 V
- Turaţia: 300 – 500 min-1
- Numar faze : 3
Lampa de semnalizare este alcătuită dintr-o lampă de semnalizare fixată între două armături.
În interiorul lămpii se găsesc două becuri de semnalizare şi o punte redresoare trifazată.
În instalaţia G – 2 a fost amplasată la aproximativ 70 m de digul NE al oraşului Mangalia. În
această zonă adâncimea apei este de circa 11 m. Geamandura este fixată de două lesuri de cate 2 t
prin cablauri de oţel. Cablul electric pentru semnal este înfăşurat pe cablul de ancorare până la est,
apoi pozat liber pe fundul mării până la dig şi condus printre stavilopozi până la platforma digului.
În situaţia alimentarii directe a lampii de semnalizare de către generatorul instalaţiei, s-a
constatat că în timpul nopţilor cu valuri cel puţin 15 – 20 cm, lumina lămpii de semnalizare este
vizibilă de la distanţa de caţiva kilometri.
Instalaţia G – 2 a avut ca destinaţie verificarea posibilităţii de conversie a energiei valurilor
utilizând principiul pistonului lichid şi o turbină unisens acţionată în aer, în vederea realizării
ulterioare pe acest principiu a geamandurilor cu autoalimentare pentru semnalizarea drumurilor în
marea teritorială.
Microcentrala tip MV – 1
Instalaţia are la baza principiul coloanei oscilante, dar spre deosebire de alte construcţii
cunoscute, instalaţia MV – 1 are o geometrie care permite obţinerea unei coloane oscilante reziduale
cu amplitudinea mărita faţa de amplitudinea valurilor. Prin acesta se obţin viteze şi variaţii mai mari
ale volumului de aer din interiorul instalaţiei.
Instalaţia MV – 1 este constituita în principal dintr-o incintă şi un modul generator. În incintă
are doi pereţi paraleli verticali care la 2,5 m deasupra nivelului apei continuă apoi cu o zonă înclinată
sub un unghi de circa 40º şi se termină sub nivelul apei prin suprafeţe curbe, având raze determinate
experimental prin încercări pe machete în canalul de valuri. Aceşti pereţi sunt delimitaţi lateral de
doi pereti paraleli verticali aşezaţi la o distanţă de 3,5 m. Cei patru pereţi formează o incintă cu
intrarea sub nivelul apei la circa 0,5 – 0,75. Incinta este prevăzută la partea superioară cu un capac
pe care este montat un modul generator, alcătuit dintr-o turbina unisens şi un generator. Turbina este
alcătuită din palete care oscilează cu un unghi de 30º de o parte şi de alta a planului neutru al
56
turbinei, în funcţie de sensul de acţionare al aerului care trece prin turbină. Caracteristicile modului
generator sunt urmatoarele: puterea 500 W, tensiunea 24 V, turaţia 3000 rot/ min.
Realizarea instalaţiei a avut ca scop verificarea posbilitaţii conversiei energiei valurilor cu
ajutorul unei instalaţii fixe.
Microcentrala MV – 1 a fost amplasata la aproximativ 50 m de baza digului NE al oraşului
Mangalia. În această zonă adâncimea apei este de circa 4 m.
Instalaţia a fost ancorată prin patru lesuri de câte 3 t. În cadrul primelor testări efectuate s-a
constatat că turbina funcţionează corect. Paletele turbinei işi schimbă poziţia instantaneu în funcţie
de agentul motor, fară să se observe nici un fel de neregularităţi.
Determinând puterea valurilor, utilizând relaţia Gersnter se obţine pentru valuri de circa 20
cm, un randament global al instalaţiei η= 13%.
Primele încercări privind conversia energiei valurilor, efectuate în ţara noastră, conduc la
concluzia că este posibilă obţinerea energiei din valuri, utilizând tehnologii şi construcţii relativ
simple, care sunt accesibile tehnicii actuale. Fără a avea pretenţia de a rezolva criza de energie,
problema conversiei energiei valurilor trebui să constitue de acum înainte o preocupare mai
accentuată pentru definirea unor instalaţii care să asigure în prima etapă satisfacerea necesităţilor
locale de energie, cum ar fi : iluminarea digurilor, semnalizarea căilor de navigaţie, surse de rezervă
pentru faruri, pomparea apei în unele instalaţi, pomparea aerului în instalaţii de epurare etc.
Urmează ca în etapa următoare, pe măsura acumulării experienţei necesare, să se treacă la
construcţia de centrale bazate pe energia valurilor, care să fie conectate la reţeaua naţională.
3.7 Clasificarea Turbinelor eoliene
Turbina eoliană este o maşină destinată să transforme energia cinetică a vântului în energia
mecanică utilizabilă la arborele unei maşini receptoare prin intermediul unor pale ce se deplasează
într-o anumită direcţie.
Clasificarea turbinelor de vânt se poate face din mai multe puncte de vedere:
 În funcţie de direcţia de deplasare a palelor faţă de direcţia vântului, turbinele de vânt se
clasifică în:
- turbine la care palele se deplasează perpendicular pe direcţia vântului (figura.3.8,a)
- turbine la care palele se deplasează pe direcţia vântului (fig.3.8.b)
 Turbinele la care palele se deplasează după direcţia vântului sunt caracterizate prin
urmatoarele:
57
- dacă se notează cu v- viteza vântului şi cu vp- viteza palelor, aceste maşini sunt
caracterizate prin relaţia:
vp < v
Se poate calcula ca randamentul acestor turbine este maxim când:
de unde rezultă că acestea sunt foarte lente.
Figura 3.8 Turbine acţionate de direcţia vântului
Figura 3.9 Turbine cu pale ce se rotesc într-un plan perpendicular pe direcţia vântului
58
În figura 3.9 este prezentat modul de funcţionare al trubinelor ale caror pale se rotesc într-un
plan perpendicular pe direcţia vântului.
Axa acestor turbine este perpendiculara pe direcţia vântului şi numai o parte din pale sunt
motrice celelalte înaintează în contra curent. Din această cauză în construcţia lor este necesar un
dispozitiv pentru reducerea efectului de frânare. În funcţie de acest dispozitiv se disting:
- turbine cu tracţiune simpla la care palele ce se deplasează contra curentului se sustrag
acţiunii acestuia;
- turbine cu diferenţa de tracţiune, la care forma palei asigura o tracţiune mai mică la
deplasarea în contra curent faţă de deplasarea în direcţia curentului.
Turbinele cu tracţiune simpla pot fi:
- cu ecran, la care un ecran convenabil elimină acţiunea vântului pentru palele aflate în
contra curent.
- cu pale batante, care au palele articulate pe axe paralele cu axa roţii. Un ştift de oprire
dispus convenabil lângă fiecare pală o reţine atunci când se deplasează în direcţia curentului şi
dezvolta lucru mecanic, dar o lasă să se mişte liber la cursa de întoarcere;
- cu variaţie ciclică a orientării palelor având un mecanism care comandă pala să se orienteze
în jurul axei sale rotindu-se cu jumatate din viteza de rotaţie.
Turbinele cu diferenţa de tracţiune pot fi:
- cu cupe, la care exemplul tipic este moara cu cupe. Forma şi numarul cupelor prezintă o
diversitate mare;
- cu fluxu transeversal, la care o parte din pale funcţioneaza datorită diferenţei de tracţiune,
pe de alta parte un flux de aer traversează turbina, străbătând de doua ori ansamblu de pale dupa o
schemă analogă cu unele turbine hidraulice.
- de tipul Savonius care derivă din moara cu cupe şi care de principiu are forma a doi
semicilindri cu axele de simetrie decalate în acelaşi plan.
Turbinele din cea de a doua grupă sunt caracterizate prin aceea ca palele se deplasează perpendicular
pe direcţia vântului şi că viteza palelor vp poate fi mai mare decât viteza vântului, v. Presiunea
motrice pe pală, care la categoria precedenta era o simpla tracţiune datorită formei acesteia, se obţine
deviaţia unui strat de aer şi este însoţită de o circulaţie intensă în jurul profilului palei. Această
circulaţie generatoare de energie se obţine în general prin acţiunea combinată a incidenţei curentului
relativ cu forma profilului palei, dar ea mai poate fi obţinută şi prin funcţionarea unor dispozitive
speciale.
Turbinele din această categorie se diferenţiaza după modul de dispunere al palelor şi prin
combinaţiile mecanice pe care aceste dispuneri le pot avea şi care pot fi:
- de translaţie;
59
- cu variaţia ciclica a incidenţei;
- cu axa paralelă cu vântul.
Din clasa turbinelor de translaţie distingem:
- turbina covor rulant la care o reţea de pale montata pe un sistem de curele trece peste doi
taburi şi se deplasează perpendicular pe direcţia vântului.
- turina cu profil oscilant, la care o cupa al cărei ax este perpendicular pe direcţia vântului,
montată pe un ansamblu biela-manivelă şi care permite mişcarea oscilantă;
- turbina de tracţiune cu rotoare care se deplasează perpendicular pe direcţia vântului de-a
lungul unei cai de rulare.
Turbinele cu variaţie ciclică a incidenţei, prezintă multe asemănări cu cele de translaţie în
sensul că vântul străbate de doua ori palele turbinei.
Din aceasta categorie distingem:
- turbine cu orientare ciclică a palelor, denumite şi cicloturbine sau ciclogiro.
- trubine cu pale fixe. Aceastea funcţionează în parametri optimi la viteze periferice mult mai
mari decât viteza vântului, din care cauză sunt denumite şi turbine rapide.
3.7.1 Turbine cu ax vertical
Această clasă de turbine cuprinde:

- turbine diferenţiale;
- turbine cu ecran;
- turbine cu pale batante;
- turbine cu pale turnante;
- turbine cu variaţia ciclica a incidenţei având pala fixă sau mobilă;
- alte tipuri;
Clasificarea turbinelor cu ax vertical:
60
Figura 3.17 Turbine diferenţiale

Aceste turbine nu au dispozitive de orientare şi sunt în general simple. Puterea dezvoltată
este dată de relaţia
[W]
- unde Cp este coeficientul de putere.

Din aceasta grupa distingem următoarele tipuri:
Panemone (figura 3.18) au fost folosite în pomparea apei şi macinatul cerealelor din cele
mai vechi timpuri. Folosirea acestora s-a răspandit în toată lumea islamică.
61
Figura 3.18 Panemone

Turbine Lafond (figura 3.19) La aceste turbine o parte din pale funcţionează datorită
diferenţei de tracţiune, iar pe de alta parte un flux traversează maşina şi lucrează de doua ori în
ansamblul de pale după o schemă analogă cu unele turbine hidraulice (figura 3.19).
Figura 3.19 Turbina Lafond Figura 3.19 Turbina Savonius
Turbina Savonius. Această turbină a fost inventată în 1929 de inginerul finlandez Savonius.
Este realizată în principiu dintr-un butoi secţionat având decalate cele două sectoare în planul de
secţionare aşa cum se vede în figura 3.19. Acest tip de turbină dezvoltă un moment mare la pornire,
dar pe măsura ce creşte viteza modul, acest moment scade.
Coeficientul de utilizare al energiei vântului are valori de 0,2 iar viteza modul optimă până la
valoarea de 1,8. Puterea este dată de relaţia arătată la turbinele diferenţiale.
Coeficienţii de putere şi de moment au valorile din figura 3.20.
62
Figura 3.20 Coeficientul de putere şi moment
Fiind una cele mai simple construcţii prezentam în figura 3.21.
Figura 3.21 Variante constructive
3.6.1.1 Turbine cu ecran.

În figura 3.22 este arătată o astfel de turbină. În general, ecranul este orientat automat după
poziţia vântului în scopul evitării consumului de putere în decursul rotirii palelor în contra curent.
Aceste turbine au un randament de utilizare a energiei vântului maxim la viteza modul de cel mult 0.2.
63
Figura 3.22 Turbina cu ecran
3.6.1.2 Turbine cu pale batante.

În figura 3.23 sunt prezentate două modele de turbine cu pale batante. Palele au posibilitatea
de rotire în jurul unei axe proprii, în limite bine stabilite. Randamentul maxim de utilizare al energiei
vântului este de 0.15 la viteza modul între 0.25 şi 0.6.
Figura 3.23 Turbine cu pale batante
3.6.1.3 Turbine cu pale turnante.

Schema acestor turbine este aratata în figura 3.24. Turbina este prevăzută cu o deriva. Viteza
de rotaţie este mai mică decât cele doua cu clape batante. Miscarea mecanismelor este asigurată de
un mecanism epicicloidal. Randamentul maxim de utilizare al energiei vântului se obţine la viteza
modul cuprinsă între 0,2 şi 0,6.
64
Figura 3.24 Turbine cu pale turnante
3.6.1.4 Turbine cu variaţia unghiului de incidenţa.

O contribuţie deosebită la dezvoltarea acestui tip a adus-o francezul Darrieus, care a brevetat
acest model în anul 1931, iar mai apoi începând cu anul 1974, echipa de cercetatori de la Consiliul
Naţional din Canada.
Rotoarele tip Darrieus sunt mecanisme de portanţă, caracterizate prin pale cu secţiuni de aripa
de avion. Au cupluri de torsiune relativ scăzute, dar viteze mari de rotaţie şi de aceea au o capacitate
mare de energie pe greutate.
În figura 3.25 sunt prezentate unele variante ale modelului Darriues respectiv de forma
cilindrică, parabolică şi conică.
65
Figura 3.25 Variante rotoare tip Darrieus
Indiferent de forma palelor, aceste turbine funcţionează cu variaţia la fiecare rotaţie a

unghiului de incidenţă.
Coeficienti de putere şi moment sunt redaţi în figura 3.26
Figura 3.26 Coeficient de putere şi moment pentru turbina Darrieus
Pentru a întelege corect funcţionarea acestor turbine este important să arătăm următoarele:
vântul acţioneaza asupra profilului palei cu viteza v. Asupra palei mai acţionează viteza periferica
wr. Prin compunerea acestor viteze se obţine viteza relativă U. Datorită unghiului de incidenţă între
0 – 3600 în timpul rotaţiei, valoarea forţelor portante şi rezistenţe are direcţia şi sensul vitezei
relative.
În figura 3.27 sunt arătate modul de compunere al vitezelor şi forţelor în cele patru cadrane
ale cercului.
66
Figura 3.27 Modul de compunere al vitezelor şi forţelor în cele patru cadrane

ale cercului
Pala va dezvolta un moment pozitiv numai când proiecţia forţei rezultante pe tangentă la
cerc este orientată în direcţia de mişcare. Acest lucru nu se realizează în tot timpul unei rotaţii, dar
suma momentelor în decursul unei rotaţi este pozitivă.
Turbina poate avea două, trei sau mai multe pale.
Sisteme mixte. Turbine de tipul Darrieus sau Giromil prezintă servitutea că au plaja optimă
de funcţionare la viteza modul cuprinsă între 3 şi 6, sau altfel spus nu demarează singure. Problema
se poate rezolva în mai multe feluri: ca de ex, cu demaroare electrice sau mai simplu cu demaroare
eoliene de tipul Savonius amplasate în spaţiu acoperit de pale sau în afara acestora ca în figura 3.28.
Figura 3.28 Turbine Darrieus prevăzute cu demaroare Savonius
67
Turbine cu pale orientabile
Dintre aceste turbine enumeram:
Turbina cu unghi de incidentă constant. Am văzut mai înainte funcţionarea turbinelor cu
unghi de incidentă.
Turbine cu pale orientabile urmăresc ca pala să dezvolte momente pozitive tot timpul
rotaţiei având mecanism de comandă a poziţiei palei după direcţia vântului. Se caută astfel soluţia de
expunere la un unghi de incidenţă constant, care să dezvolte momentul maxim chiar de la pornire
(figura 3.29).
Figura 3.29 Turbine cu pale orientabile şi cu geometrie variabilă
Turbine cu geometrie variabilă. În figura 3.29 sunt prezentate două astfel de modele.
Sub actiunea forţei centrifuge aceste turbine işi modifică diametrul. În acest fel se măreşte
suprafaţa spălată de palele turbinei şi în acest fel şi puterea dezvoltată de turbină.
3.6.1.5 Alte tipuri de turbine cu ax vertical

Printre alte tipuri trebuie să amintim turbinele cu efect Magnus care constau din cilindri
rotitori. Când se pun în funcţiune într-un curent de aer se produc forţe de translaţie perpendicular pe
direcţia curentului vântului, prin efectul Magnus (figura 3.30). Un asemenea dispozitiv poate fi
folosit ca vela pentru a propulsa nave sau vehicule rutiere.
68
Figura 3.30 Schema de principiu a turbinei cu efect Magnus

Acest tip a fost construit ca staţie pilot Madaras la Burlington, New Jersy, în 1933.
3.7.2 Turbine cu ax orizontal
Din această clasă de turbine distingem:

- morile de vânt clasice;
- turbinele lente;
- turbine rapide;
- alte tipuri;
Clasificarea turbinelor cu ax orizontal:
69
Figura 3.31 Turbine diferenţiale
3.6.2.1 Morile de vânt clasice

În figura 3.25 sunt prezentate unele tipuri de mori de vânt.
Figura 3.32 Tipuri de mori de vânt
70
Aceste maşini erau prevăzute fie cu un sistem de derivă (figura 3.32) având partea
superioară rotitoare, fie având o coadă care permite rotitoare întregii mori pe direcţia vântului.
Dimensiunile la care se realizau aceste maşini aveau diametre între 3-15 m, turaţii între 10-
50 rot/min şi o viteză modul, optimă între 2 şi 3 şi coeficient de utilizare a energiei vântului de
maximum 0,3.
Puterea dezvoltată este dată de relaţia:
P = 0,15d2v3 [w]
În care: d este diametrul în m/s .
3.6.2.2 Turbine lente

Patentul acestui tip de turbina i se atribuie lui J.Holiday care se pare a inventat-o în perioada
1860-1870.
În figura 3.33 este prezentată o astfel de turbină lentă cu multe pale. Turbina este montată pe
un cadru, având posibilitatea de rotire în jurul unui pivot central.
Figura 3.33 Turbina lenta multiplă
71
Figura 3.34 Coeficientul de utilizare al energiei vântului pentru turbinele lente

Dimensiunile frecvente se încadrează la diametre între 3-15 m. Avantajul celor 12-24 pale
este legat de demarajul la viteze mici 2-3 m/s. Viteza modul optimă se situează în jurul lui 1, iar
coeficientul de utilizare al energiei vântului este maximum 0.3 figura 3.35.
3.6.2.3. Turbine rapide

Turbinele rapide sunt construite în două mari grupe:
- cu derivă (figura 3.35,a)
- autoorientabile(figura 3.35,b)
72
Figura 3.35 Turbine rapide
În general aceste turbine au între 2 şi 4 pale şi demarează la viteze de vânt în jur de 5 m/s.
Puterea dezvoltată este dată de relaţia:
P = 0,20d2v3.
Coeficientul de utilizare a energiei vântului este redat în figura 3.36
Figura 3.36 Coeficientul de utilizare a energiei vântului şi de moment
73
Viteza vântului - Scara Beaufort
Grade Aprecierea Viteza medie a vântului

Beaufort tăriei vântului Caracteristicile observabile
Nd km/ora
1 2 3 4 5
0 Calm Fumul se ridică vertical 0-1 0-1
Fumul este purtat de vânt; vântul nu
1 Adiere usoară acţionează girueta. 1,2 - 3,3 2-6
Se simte vântul pe faţă; acţionează
2 Vânt uşor girueta 3,5 - 6,4 7 - 12
3 Vânt slab Vântul face să fluture un steag 6,6 - 10,1 13 - 18
4 Vânt moderat Se ridică praf şi bucaţile de hârtie 10,3 - 14,4 19 - 26
5 Vânt potrivit Pe apele interioare se formează valuri 14,6 - 19 27 - 35
6 Vânt puternic Dificultaţi în folosirea umbrelei 19,2 - 24,1 36 - 44
Se inaintează cu greu împotriva
7 Vânt tare vântului 24,3 - 29,5 45 -54
Tabelul 3.2
Puterea optima pentru diferite tipuri de turbine de vânt:
Figura 3.37 Turbine de vânt de diferite puteri
74
Figura 3.38 Turbină de vânt de putere mare
3.8 Avantajele şi dezavantajele turbinelor eoliene
Avantaje turbinelor cu ax orizontal:

- simetria verticală elimină mecanismele de orientare pe direcţia vântului;
- priza de forţa poate fi în partea inferioară fiind mai simplă;
- palele sunt torsionate şi au coarda constantă;
- nu necesită controlul maximului de putere pentru funcţionare la turaţie constantă;
- la puteri mici este mai simplă;
- turaţia maximă nu este limita de rezistenţă a materialului;
- pala este solicitată în principal la intindere;
- se cunosc profile aerodinamice cu performante înalte;
- randamentul mai ridicat în gama puterilor mici (numai la tipul cu pas variabil).
- rotorul poate fi montat la înălţime
- posibilitate de reglare simplă a turaţiei (protecţie la supraturare) şi a puterii prin reglarea
incintei palei
- tot sistemul se poate concentra în spaţiul nacelei (protecţie)
- construcţia este zveltă şi arhitecturală
Avantajele turbinelor cu ax vertical:

- simetria verticală elimină mecanismele de orientare pe direcţia vântului;
- priza de forţa poate fi dispusă în partea inferioară, fiind în acelaşi timp mai simplă;
- construcţia mai simpla a stâlpului de susţinere;
- costul turbinelor verticale este mai scăzut decât al celor orizontale, mai ales la puteri mari;
75
- greutatea şi costul palelor pentru turbinele verticale creşte proporţional cu diametrul, iar
greutatea şi costul elicelor pentru turbinele orizontale creşte cu cubul diametrului.
- palele turbinelor verticale nu au construcţie, având o laţime constantă pe toată lungimea
fiind în acelaşi timp mai uşor de executat,
- posibilitatea realizări unor turbine verticale cu puteri şi dimensiuni foarte mari (de ordinul
5-20MW);
- nu necesită un control al maximului de putere pentru o funcţionare sincronă.
- sunt mai simple şi în acest fel mai robuste.
Principalele două mari calităţi ale eolienelor ar trebui să fie simplitatea şi robusteţea.
Simplitatea ar trebui să fie cât mai mare, deoarece ea ar permite, în afară de costuri minime,
o fiabilitate ridicată. Este deci necesar ca în construcţia maşinilor să eliminăm la maximum
elementele mobile, să eliminăm influenţa variaţiilor de direcţie ale vântului.
Robustitatea unei maşini eoliene este legată în primul rând de condiţiile în care lucrează,
respectiv în exterior, fiind expuse la intemperii de tot felul: ploaie, zapadă, chiciură, gheată, praf,
coroziune, umiditate.
Inerţia rotoarelor turbinelor eoliene este o problema importantă. Un rotor cu o inerţie mai
mare cere un anumit timp pentru obţinerea turaţiei de regim. De asemenea, când viteza vântului
scade, rotorul poate acţiona ca ventilator şi energia acumulata în loc să fie folosită serveşte să
producă vânt.
Viteza de rotaţie constituie o problema importantă. În general cu cât numarul de pale este
mai mic, turatia este mai mare, maşinile rapide având, două trei pale. Dar turaţia descreşte cu
creşterea dimensiunilor turbinei. Chiar la turbina cu trei pale turaţia va scadea pe măsura creşterii
dimensiunii acesteia.
Dezavantajele turbinelor eoliene

Varianta cu pale curbe:
a) Necesită pale suple şi flexibile, la dimensiuni foarte mari pericol de vibraţii:
b) Lungimea palei rotorului nu e destul de bine folosită, într-o porţiune mică la diametrul
cel mai mare;
- randamentul mai scăzut (nu mai la tipurile cu pale curbe la puteri mici)
- coarda variabilă şi torsionarea palei;
- mecanismul de orientare complicat şi greu la puteri mari;
- turbioanele provocate de stâlpul de susţinere produc vibraţi periculoase în pale;
- în rotire palele parcurg spaţii cu viteze de vânt diferite (la diametre mari produc vibraţii);
- turnul este costisitor
76
CAPITOLUL 4
ELEMENTELE DE CALCUL AL ROTORULUI
TURBINEI
4.1. Specificul caracteristicilor geometrice ale elicelor eoliene
Caracteristicile geometrice ale elicelor eoliene sunt reprezentate în figura 4.1.

Diametrul D al unei elice eoliene se deterimnă, în fucție de puterea dorită, din relația
P=KpD²Vᶟ ͚,
(4.1.1)
cu coeficienții kp stabiliți experimental.
Figura 4.1. Geometria palei
77
Elicea nu trebuie să depășească o turație maximă Nmax pentru ca, datorită forțelor
centrifuge, în palele sale și, in special la capete, să nu apară tensiuni care să provoace ruperea
palelor. Aceasta va limita diametrul la o anumită valoare maximă admisă Dmax, funcție de
turație. Turații inferioare acestor valori limită sunt determinate cu ajutorul lui λE corespunzând
tipului de instalație ales.
De asemenea în calculul de rezistență, mai ales pentru pale foarte lungi, trebuie să se
țină seama de solicitarea la oboseală a palelor și de pericolul vibrațiilor, ceea ce la stadiul
actual de dezvoltare al fizicii materialelor impune o limitare a diametrului. Menționăm că
palele elicelor eoliene pot fi confecționate din lemn, metal, materiale sintetice și materiale
compozite.
Dmax [m] 1 2 5 10 20 50
Nmax 2000 1000 400 200 100 40

[rot/min]
La turbinele eoliene rapide, lățimea relativă maximă a palei la butuc variază de la
1/25 la 1/20 scăzând în trepte și continuu până la vârf, raportul ajungând, la turbinele
moderne, până la valori între și . La turbinele eoliene lente pala este aproape
dreptunghiulară, lățimea în lungul razei fiind aproximativ constantă.
Forma palei unei elice este deci un factor secundar din punct de vedere aerodinamic
(i.e. referitor la puterea turbinei,) ea fiind deterimnată mai ales din considerente de rezistență
mecanică. Lățimea palei, însă, este foarte importantă pentru momentul de pornire, care este cu
atât mai mare cu cât pala este mai lată. Dar pentru a obține turații ridicate, se preferă pale svelte
și ușoare. Rezultatul este deci un compromis între toate aceste cerințe.
Grosimea palei la distanța r de axa elicei reprezintă grosimea relativă a profilului din
secțiunea respectivă și este x 100. Palele turbinelor cu puteri mai mici de 1 MW se
realizează de obicei cu același profil pe toată raza, de exemplu profil NACA 23015, NACA
4418, deci cu grosime constantă. Turbinele de puteri mai mari utilizează pale cu grosimi
diferite, decrescătoare de la piciorul palei la extremitate, de exemplu profil NACA 4412 la
vârful palei, NACA 4414 la mijloc și NACA 4421 lângă butuc pentru o pală din oțel inoxidabil
aparținând unei turbine bipale cu diametrul de 60 m (proiect britanic 1978). Grosimea palei
depinde mult de soluția constructivă, cele cu structură metalică având grosimi mai mici decât
cele din rășini și fibre de sticlă. Palele elicelor eoliene au o răsucire specifică de ordinul (1°-
78
2°)/m, pe când cele ale elicelor de avion de (10°-15°)/m, primele fiind deci mult mai plane. În
scopul realizării unei construcții econimice, palele majorității turbinelor de putere mică și
medie au secțiune constantă și nu sunt răsucite (δ=constant), adică unghiul de incidență este
optim numai pentru o parte a palei, de exemplu potțiunea dintre jumătate și două treimi din
pală.Din contră, pentru majoritatea instalațiilor de mare putere (P>100 kW), palele sunt
răsucite. Pintr-o torsionare (distrinuție a unghiului de așezare) optimă a palei care asigură un
unghi de incidență corect pentru fiecare profil, în așa fel ca la vârf, unde viteza tangențială este
mare, pala să fie aproape normală pe direcția vântului, iar lângă butuc, unde viteza tangențială
este mică, să fie aproape paralelă cu vântul, se realizează o âmbunătățire considerabilă a
randamentului elicei. Astfel de pale răsucite se confecționează ușor din materiale sintetice.
Profilele utilizate diferă după tipul instalației eoliene. Astfel la vechile mori de vânt
palele erau realizate dintr-o structură de lemn acoperită cu pânză, având calități aerodinamice
slabe. Turbinele lente utilizează profile subțiri, ușor concave montate pe o structură metalică
circulară pentru mărimea rigității. Profilele utilizate pentru construcția palelor turbinelor rapide
sunt alese în general în funcție de momentul (puterea) dorit, fiecare profil furnizând pentru
unghiul de incidență optim un moment funcție de Cz și Cx (neglijabil în raport cu Cz pentru
unghiul de incidență optimă).
Caracteristicile diferitelor profile sunt determinate în suflerii, fiind studiate în general
acelea utilizate în aviație (aripi și elice). Palele la torsiune micaă, astfel că profilele lor trebuie
să prezinte unele caracteristici aerodinamice specifice. Pentru a mări divergența statică și a urca
limita de flutter, în condițiile unei elice cu densitate de spreafață a rotorului la limita inferioară,
σ=1-2%, cel puțin spre vârful palei profilele trebuie să prezinte o distribuție de presiuni cât mai
constantă pentru un domeniu larg de incidențe. Acest lucru se realizează dacă profilele
păstrează o finețe ridicată într-un domeniu larg de portanță, 0,5<Cz<1,5. Spre piciorul palei
rezistența la înaintare a profilelor este mai puțin importantă decât capaciatatea de a crea
portanță, un profil cu Cz mare necesitând lungimi de coardă mai mici. Dacă se au în vedere și
cerințelede rezistență mecanică, atunci la piciorul palei este nevoie de profile groase cu bune
proprietăți de portanțp. Aceste cerințe atât pentru profilele de la vârf, cât și pentru cele de la
piciorul palei sunt neobișnuite, și din această caiză profile care să aibă aceste performanțe se
găsesc rar în literatură. Profilele care acoperă parțial aceste cerințe sunt în general plan convexe
(Clark Y,G ttingen 623) sau biconvexe, nesimetrice (G ttingen 548, NACA seriile 44 și 230).
Wortmann a studiat o serie de profile (FX 77-W-153, FX 77-W-258, FX 77-W-343)
destinate pentru turbinele eoliene, care au aceste calități aerodinamice particulare.
Caracteristicile esențiale aerodinamice pentru un profil de elice sunt: finețea maximă,
ƒ= Cz/Cx, pentru a obține randament maxim și portanța maximă, Cz, pentru a obține
79
forțe tangențiale mari și deci momente mari. Valoarea lui Cz, care corespunde fineței maxime,
de asemenea trebuie luată în considerație îndeosebi pentru elicele de mare putere. Prezintă
interes ca pala să aibă profile cu aceleași caracteristici în tot lungul ei, adică cu finețe maximă
la Cz mare (de exemplu 0,8-1,2). În acest fel se obțin lățimi de pală compatabile și cu rezistența
mecanică a elicei. Acestea sunt în general profile destul de subțiri și cu scheletul arcuit având
panta la bordul de atac cuprinsă între 0,2 și 0,4. Pentru calculul elicelor se folosesc
caracteristicile aerodinamice ale profilelelor considerate ca făcând parte dintr-o aripă de
avergură infinită.
4.2. Calculul elicei eoliene
În acest paragraf se vor da expresiile de calcul ale randamentului, coeficientului de

putere și ale produsului σrCz în funcție de r (σr fiind parametrul local de solidaritate, iar Cz,
coeficientul de portanță) utilizând metodele bazate pe modelul discului activ, al elementului de
pală și modelul vârtejurilor (numai în ipoteza elicei cu un număr infinit de pale). În cazul elicei
eoliene, specific este faptul că viteza axială prin disc V este mai mică decât viteza de la infinit
amonte V ͚ , deci elicea captează energie din mișcarea aerului (vântul). Ca urmare dâra este
divergentă, iar mometul de reacțiune al elicei îi imprimă o mișcare cu o viteză unghiulară de
sens opus rotației elicei. Din această cauză vitezele induse sunt de sens contrar celor din cazul
elicei propulsive . În plus, în timp ce elicea propulsivă reală se mișcă, fluidul fiind în repaus la
infinit, elicea eoliană este fixată de sol și atacată de curentul de la infinit. Prin urmare, mai întâi
folosim modelul discului activ, elicea fiind asimilată cu discul σp de suprafața Sp,
perpendicular pe axa elicei.
Acest model a fost aplicat de Betz în 1926 la turbinele eoliene. Dacă la elicea
propulsivă fluidul era accelerat la traversarea discului, în schimb în cazul elicei eoliene acest
disc frânează mișcarea axială. În fig. 4.2. este reprezentat un tub de curent delimitat de frontiera
discului σp, aerul fiind decelerat continuu de la viteza V ͚ la infinit amonte la viteza V în dreptul
discului și în sfârșit la V3 la infinit aval. Pe fața dinspre amonte a discului presiunea statica este
p1, pe cea dinspre aval este p2. Elicea fiind aeromotor care produce putere, deci extrage
energie din curent, avem p1>p2 și, din bilațul energetic, rezultă p2<p ͚<p1. Din punct de vedere
aerodinamic, suprapresiunea pe fața dinspre amonte și depresiunea pe fața dinspre aval
reprezintă respectiv suprapresiunea și depresiunea care apar pe intradosul și respectiv
extradosul palelor în rotație, palele fiind atacate de curent pe intrados.
80
Figura 4.2.Diagrama discului activ pentru turbina eoliana
Aplicând principiile de conservare a masei, impulsului și energiei, scrise pentru elicea

ideală (cu pierderi minime de energie) obținem:
N=рSpV ²͚ (1-a)b, (b=2a=const.)
(4.2.2) p1-p2= р V ²͚ b (1-b/2),
V= (V ͚ + V3)
Unde n este modulul forței de împingere. Figura 4.2 arată că jumătate din scăderea totală a
vitezei mișcării (V ͚ - V3) are loc în amontele discului și jumătate în avalul acestuia. Această
frânare a curentului se exprimă sub forma unui factor de inducție (perturbare) axială
a=1-V/V ͚. Rezultă V=(1-a) V ͚ și Va=V ͚ (1-2a), deci a are valoarea maximă când V3=0.
Alegând viteza în dreptul discului sub forma V=V ͚-v= V ͚(1-v/V ͚), unde v este o
viteză de inducție axială, rezultă că factorul de inducție a este tocmai viteza axială indusă
adimensională.
De asemenea să remarcăm că între vitezele induse v în dreptul discului și cele de la
infinit aval v3 există legătura v3 = 2v, rezultat explicat de teoria vârtejurilor, stratul de vârtejuri
într-o secțiune transversală în aval departe de disc fiind dublu infinit, iar pentru secțiunea din
dreptul discului fiind semiinfinit.
Puterea P absorbită de elice poate fi exprimată fie ca produsul dintre forța exercitată
pe disc și viteza în dreptul discului рSpV² (V ͚-V3), fie ca variație a energiei cinetice a mișcării
рSpV (V ²͚ - )/2, în care pSpV este debitul masic în tubul de curent, deci:
(4.2.3) P= pSpV ᶟ͚ 4a (1-a)²= 2pSpV ᶟ͚ a (1-a)².
Din această expresie se vede că pentru suprafața Sp a discului și viteza V ͚ a vântului
date, puterea are un maxim pentru a= și corespunzător V3= V ͚.
Randamentul indus elicei, cunoscut și sub numele de randamentul lui Froude, este
atunci
81
(4.2.4) Ƞi= =1-a.
El exprimă pierderile datorate vitezelor axiale induse și este un randament ideal. El este
constant ăn lungul palei și are valoarea maximă 2/3.
Eficiența unei turbine eoliene se poate exprima în mai multe feluri, cel mai
semnificativ mode de exprimare a sa făcându-se cu ajutorul coeficientului de putere Cp definit
ca raportul dintre puterea P dezvoltată la axul rotorului și energia cinetică a curentului liber
care traversează în unitatea de timp un disc de aceeași suprafață cu cel descris de rotor pSpV
ᶟ͚/2= pSpV ͚ , adică
(4.2.5) Cp= .
Ținând seama de (4.3.2) avem Cp=4a (1-a)² care are valoare maximă = 0,593≈60%
pentru a= , valoare cunoscută și sub numele de coeficientul lui Betz. Uneori coeficientul de
putere este definit ca raportul dintre puterea la axul turbinei și valoarea ideală a lui Betz și se
notează CpB, astfel că CpB= Cp. De obicei acest ceoficient este puțin utilizat în practică. Să
remarcăm că astfel definit ceoficientul de putere nu reprezintă eficiența reală Cp a rotorului. Ar

trebui ca C’p să fie definit ca raportul dintre puterea la ax și fluxul energiei cinetice pS ͚V ᶟ͚/2 la
infinit amonte în tubul de current. Deoarece S ͚/Sp=1-a rezultă C’p=4a (1-a) și deci C’p are
valoarea maximă 8/9≈0,89 la a=1/3. Valoarea maximă ideală alui C’p este 1 și ea se obține
pentru cazul limită a=1/2 (și deci V3=0), dar această valoare este inacceptabilă deoarece a<1/2
(Secțiunea 2.10.1).
Ținând seama acum și de principiul momentului cinetic când a nu mai este constant
și ipoteza Ω»ω, în cazul elicelor eoliene, caracterizate prin aceea că ω și Ω au semne opuse și
devin
(4.2.6) dN= 4πrpV ²͚ (1-a) adr,
(4.2.7) V ²͚ (1-a)a=Ω²r²(1+a’)a ,
unde a’=ω/(2Ω) este factorul de interferență unghiulară (sau viteza indusă unghiulară). Atunci
puterea la axul turbine are expresia
(4.2.8) P= = r
de unde rezultă că
(4.2.9) Cp= = ,
82
Ƞi=
unde x=rΩ/V ͚ P este maxim dacă a și a satisfac ecuația lui Euler (Anexa 1).
(4.2.10) (1-a) =a .
Din (4.3.7) și (4.3.10) rezultă a = , a x2=(1-a)(4a-1), valorile numerice ale lui a și
a fiind date în tabelul nr. 4.3.1 în funcție, de x. Corespunzător în tabelul nr. 4.3.2 se dă
coeficientul de putere Cp în funcție de λE.
a a a x2 x ΛE=ΩR/V ͚ Cp=2P[πR2ρV3 Ƞi
͚]-1
0,26 5,500 0,0296 0,073
0,5 0,288 0,3562
0,27 2,375 0,0584 0,157
1,6 0,416 0,4896
0,28 1,333 0,0864 0,255 1,5 0,480 0,5561
0,29 0,812 0,1136 0,374 2,0 0,312 0,5884
0,30 0,500 0,1400 0,529 2,5 0,332 0,6086
0,31 0,292 0,1656 0,753 5,0 0,510 0,6418
0,32 0,143 0,1904 1,15 7,5 0,532 0,6548
0,33 0,031 0,2144 2,63 10,0 0,584 0,6570
Tabelul nr. 4.2.1 Tabelul nr. 4.2.2
Analiza globală de mai sus a mișcării, prin rotor cu ajutorul modelului discului activ, a
permis determinarea câmpului vitezelor axiale și tangențiale în dreptul rotorului. Cunoscând aceste
viteze locale pe disc și folosind teoria aerodinamică a elementului de pală se poate trece acum la
calculul forțelor, momentului și puterii și apoi la proiectarea rotorului turbinei pentru anumite
performanțe date sau invers, la evaluarea acestora pentru un rotor cunoscut. Să considerăm deci că
elementul de pală de suprafața dS este decupat dintr-o pală de către două secțiuni plane la razele r și
dr perpendiculare pe axa OL a palei.
83
Fig.4.3. Diagrama de viteze pentru elicea eoliana
În figura 4.3 se arată o vedere din față a unei asemenea pale și proiecția elementului de pală
pe planul perpendicular pe OL (răbătut pe planul figurii). Această proiecție constituie profilul
secțiunii prin pală la raza r atacat (§2.9) de un curent de aer având viteza rezultată din
compunerea vitezei ͚ de la infinit amonte a vântului cu vectorul - opus vitezei tangențiale a elicei
și cu o viteză indusă =(v, rω/2) (fig. 4.3.2). În dreptul rotorului viteza fluidului este modificată cu
viteza axială v=aV ͚ și cu una tangențială cu rω/2= a Ωr induse astfel că rezultanta atacă profilul
sub un unghi efectiv = - ( unghiul de calaj, desemnează unghiul dintre planul de rotație și
viteza ) diferit de incidența geometrică 0; 1= 0- reprezintă unghiul de incidență Indus. Fie
forța aerodinamică elementară exercitată asupra elementului de pală de la raza r, de component
d ( ) și d (| | ). dP este modulul portanței și dR-modulul rezintenței la înaintare. Pentru a
evalua contribuția rezultantei d la forța de împingere axială exercitată de vânt asupra elicei și la
momentul față de axa elicei, vom proiecta pe d după direcția vântului, obținând component dFn și
pe planul de rotație, obținând component dFt. Pentru ca notația să foe mai sugestivă, mai departe în
loc de dFn com scrie dN, iar în loc de dFt com pune dT. Avem evident (fig. 4.3)
dN=dP + dR ,
(4.2.11) dM=rdT=r(dP - dR ).
Notând ɛ=Cx/Cz=dR/dP, cu dP=Ω dM puterea elementară utilă, consumată de elementul
de pală pentru a se roti cu viteza unghiulară Ω și cu V ͚dN – puterea furnizată de vânt acestui
element, calcule simple dau
84
(4.2. 11’)
unde dS=Bc dr, c este coarda profilului, B reprezintă numărul de pale iar ƞr, randamentul
aerodinamic local al elementului de pală de la raza r. și conțin influența vitezelor induse,
iar coeficienții Cx și Cz sunt cei corespunzători unei aripi de anvergură infinită, ƞ este
randamentul aerodinamic total al palei, integralele din definiția sa luându-se în raport cu r de la
raza butucului la raza R a palei (a nu se confunda cu modulul rezistenței la înaintare). Se va
căuta ca în expresia lui ƞ să se pună în evidență randamentul indus ƞi, care ține seama numai de
vitezele induse și un randament ƞf care înglobează pierderile de rezistență (de formă și frecare)
ale profilului. Avem deci ƞ=ƞiƞf.
Vom aplica acum formulele teoriei elementului de pală bazată pe viteza pe disc
furnizată de modelul discului activ în absența rotației, iar apoi în prezența rotației. În primul
caz, ținând seama de (4.2. 11’) și de aceea că puterea totală a fluidului conținut pe tubul de
curent elementar dintre razele r și dr care acționează asupra elementului de pală de la raza r este
πrV ᶟ͚dr, atunci coeficientului local de putere al acestui element:
(4.2.12) Cp r= =ƞr
și deci coeficientul de putere total al elicei devine
(4.2.13) Cp= ,
unde M este cuplul motor la axul elicei, N forța axială de împingere totală, iar ƞ, randamentul
total al elicei. Pentru determinarea completă a lui Cpr și Cp, avem nevoie de ƞr și ƞ. Aceste
ramdamente vor fi determinate mai jos.
Expresiile forțelor elementare de împingere axială și tangențială, sunt:
(4.2.14) dN= ,
(4.2.15) dT=
unde W este viteza efectivă în dreptul elementului de pală. Egalând expresiile (4.1.14) și
(4.1.15) luată pentru elementul de suprafață 2πrdr în loc de Sp și ținând seama că W
, punând r= , rezultă:
85
Din (4.2.14) și (4.2.15), ținând seama că dM=rd T, avem
(4.2.17) Ƞr=(1-a) .
Notând ƞf = și deoarece (4.3.3) dî expresia randamentului indus ƞi=1-a, rezultă că
(4.1.17) se mai scrie ca:

(4.2.17’) Ƞr=ƞiƞf,
Ƞi fiind constant pe toată pala. Randamentul ƞr ține seama de calitățile aerodinamice ale
profilului. Astfel, pentru un dat, ƞr este cu atât mai mare cu cât parametrul ɛ al rezistenței
profilului este mai mic, adică finețea profilului este mai mare. La incidențe apropiate de
incidențele, optime (corespunzătoare fineței maxime) pentru profilele utilizate în construcția
elicelor eoliene, ɛ . Așa cum s-a arătat în §2.9, randamentul maxim se obține când se
folosește un profil fin, având incidența corespunzătoare fineței maxime . Cum finețea
este maximă pentru o incidență mică (de câteva grade) rezultă că . Dacă ɛ este constant,
valoarea lui pentru care randamentul este maxim este arctg ɛ. Valoarea negativă a
lui este datorată poziției palei în care intradosul este în direcția curentului, specifică elicelor
eoliene. Variația coeficientului pirderilor prin frecare ƞf cu unghiul este analoagă celei date în
fig.2.9.2, prezentând un maxim foarte plat, mai ales pentru valorile mari ale fineței, ceea ce este
avantajos pentru că nu toate profilele palei pot lucra la valoarea optimă a lui .
Vom da acum o formulă aproximativă de calcul pentru randamentul total ƞ. Pentru
aceasta vom folosi relația de definiție (4.2.11’) și, ținând seama de (4.2.11) și de egalitățile Ω r
tg i avem
Ƞ= ƞi.
Faptul, arătat mai sus, că ɛ este mic și variază puțin în lungul palei îndreptățește aproximarea
dP ceea ce conduce la
(4.2.18) Ƞ=ƞi .
86
Comparând (4.2.18) cu (4.2.17) rezultă că randamentul total al elicei este aproximativ

egal cu randamentul unui element de pală situat la o rază r cuprinsă între și . Pe de altă
parte, depinde de parametrul viteză specifică λE=ΩR/V ͚ având o valoare maximă la λE= (1-
a). Această valoare optimă aproximativ egală cu unitatea este corectă pentru rotoarele
multipale, ceea ce validează ipoteza de număr infinit de pale conținută în teoria pe care se
bazează considerațiile de mai sus. În condiții optime de funcționare a=1/3 și deci
ctg , unde λr=Ωr/V ͚=rλE/R este viteza specifică la raza r. Atunci din (4.2.18),
(4.2.13) și (4.2.16) rezultă că:
, Cp= ƞ,
ultima relație aproximativă fiind valabilă pentru ɛ=0.

În cele ce urmează von ține seama de prezența rotației în componentele vitezei pe disc
și anume în loc de Ωr vom avea Ωr(1+a’). În acest caz vitezele induse a și a’ depind de r și
afară de (4.2.16) vom mai avea relația:
(4.2.19)
iar acum tg = . În plus între a și a’ există relația
λE 1 2 3 4 5
Cz 0,98 0,48 0,29 0,19 0,14
(4.2.20)
dedusă din condiția de putere maximă. Eliminând a și a’ între (4.3.16), (4.3.19) și (4.3.20) și
pentru ɛ , rezultă variațiile optime în lungul palei
(4.2.21)
rCz= și λr= .
Variația lui rCz în funcție de λr este dată în fig. 4.4 și tabelul nr. 4.2.3. Cp și ƞi sunt date
în tabelul 4.2.2, iar ƞ are aproximativ expresia (4.2.18) în care ƞi este dat de acel tabel.
Expresiile lui rCz din ambele cazuri nu determină unic forma palei, ci numai produsul dintre
87
coardă și coeficientul de portanță. Atunci când se cunoaște coarda profilului la diferite raze se
determină distribuția lui Cz și invers, alegându-se o distribuție pentru Cz formulele menționate
determină distribuția corzii.
Tabelul nr. 4.2.3

0
λr λr zCz
60 0 0
50 0,35 0,497
40 0,62 0,556
30 1,0 0,536
20 1,73 0,418
15 2,42 0,329
10 3,73 0,228
5 7,60 0,116
Figura 4.4 Variaţia optimă în lungul palei
Curba din figura 4.4 reprezintă chiar forma palei în cazul când unghiurile de așezare
sunt calculate pentru un coeficient de portanță constant. Se observă pentru o elice
eoliană lentă care are la vârful palei λr=1, coarda trebuie să crească spre vârf în timp ce pentru
o elice eoliană rapidă, care la vârful palei are λr=5, coarda trebuie să descrească spre vârf cu
excepția porțiunii de 20% de lângă axă care în realitate este ecupată de butuc. Dacă coeficientul
de portanță Cz are o valoare constantă în lungul plaei, atunci suprafața totală a palelor elicei se
obține imediat din (4.2.21) sub forma :
Sp= .
De aici, parametrul de soliditate este
(4.2.22) rCzλrdλr.
88
Valorile lui Cz sunt date în tabelul 4.2.4. Din (4.2.22) rezultă atunci că parametrul de
soliditate crește de la aproximativ 0,15 pentru o elice reapidă (λE=5) la aproximativ 1 pentru o
elice lentă (λE=1). Se vede astfel că elicele rapide au un număr mic de pale înguste ca și elicele
propulsive în timp ce elicele lente au un număr mare de pale caracterizate de unghiuri de
așezare și lățimi mai mari.
Aplicând acum metoda randamentului maxim vom determina expresiile vitezelor induse a și a’
în cazul absenței frecării și a unui număr infinit de pale, expresii folositoare la proiectarea unei
elice de randament maxim. Din (4.2.11’) se vede că randamentul total ƞi al unei elice eoliene
este raportul dintre puterea P obținută la axa elicei și puterea V ͚N captată de la vânt. În
principal ƞi depinde de viteza vântului V ͚, diametrul elicei D, distribuția circulaței în lungul
palelor, numărul B de pale și de profilul secțiunii. Presupunem ca date D și V ͚ și să aflăm
maximul lui i pentru V ͚N dat constant, V ͚N=4π ; mai
departe valoarea acestei constante nu va fi folosită. Scriind randamentul indus sub forma
ƞi = ,
unde Ei este nergia datorată rezistenței induse, rezultă că randamentul este maxim dacă Ei este
minimă pentri o putere captată fixată V ͚N.
(4.2.23)
(4.2.24)
unde a și a’ care minimizează pe Ei dat de (4.3.23) în condiția N=const. Sunt extremelele

problemei izoperimetrice min Ei pentru N sat și au expresiile
(4.2.25) a= ,
(4.2.26)
(4.2.27)
analoage formulei pentru a’/a și ƞᵢᵣ de lângă aceasta. Din (4.2.27) rezultă
(4.2.28) ƞᵢᵣ=ƞᵢ=1-a (1+ tg ² )=1-K
89
care arată că randamentul indus este constant în lungul palei (Constanta K este multiplicatorul
lui Lagrange). Cu aceasta expresiile vitezelor induse pentru care randamentul (ca și coeficientul
de putere Cp) este maxim se scriu sub forma:
(4.2.29)
Constanta K se determină din condiția ca lim Cp (a, a’) în care a și a’ sunt date de (4.2.19) să
fie egală cu : λE
valoarea maximă a lui Betz 16/27, unde

(4.2.30)
Cp=8λ²E
în care λE = ΩR/V ͚ este viteza specifică la extrimitatea palei (sau raportul vitezelor la
ectremitatea palei). Se găsește K=1/3.
Din condiția de maxim (fără legături) a lui Cp, dat de (4.2.9), rezultase o viteză
unghiulară indusă a’, dată în tabelul 4.3.1, de forma a’ = const. asemănătoare cu cea produsă
de un fir de vârtej infinit subțire, situate pe axa discului. În apropierea axei elicei λr și deci
a’ , astfel că forma de mai sus devine inaplicabilă. Pentru această distribuție a lui a’ rezultă
un randament indus local variabil în lungul palei și anume descrescător spre butuc. În schimb,
aplicând metado randamentului maxim rezultă, dintr-o problem de extremum cu legături, o
distribuție a lui a’, dată de (4.2.29), de tip vârtej finit (vârtej rankine), adică cu un nucleu de
vorticitate constant și având valoarea maximă a’=max=K/(1-K)=0,5.
Expresiile randamentului și coeficientului total de putere pot fi corectate cu efectul
rezistenței profilului (datorită vâscozității)
(4.2.31)
în care
90
Cp0, corespunzător lui ɛ=0, este coeficientul total de putere al unei elice eoliene ideale
fără rezistență de pală. În fig. 4.3.4 s-a reprezentat grafic Cp dat de (4.2.31) în funcție de viteza
specifică λE și pentru diferite valori ale perimetrului ɛ.
Figura 4.5. Efectul rezistentei profilului asupra coeficientului de putere

Această diagramă arată că pentru a obține performanțe ridicate la viteze specifice λE
mari este necesar ca palele să aibă finețea maximă posibilă, deci ca toate profilele care
alcătuiesc pala să aibă incidența optimă (i.e. corespunzător fineței maxime), iar suprafața palei
să fie cât mai netedă. Se vede, de asemenea, o scădere puternică a lui Cp cu λE pentru valori
mari ale lui ɛ. Prin urmare în proiectare este avantajos să se utilizeze legea de variație în lungul
palei Cz=const., corespunzătoare incidenței optime, și deci, ipotezei ɛ=const. utilizată în
deducerea formulelor (4.2.31).
Efectul numărului finit de pale se introduce cu ajutprul coeficientului integral de
corecție al lui Prandtl
91
unde este raza echivalentă a elicei cu număr infinit de pale.
Pentru condițiile optime de funcționare și ɛ=0 avem astfel
că . Deși această corecție a fost stabilită de Prandtl pentru elice ușor
încărcate, aplicarea ei la elicele încărcate normal, studiate în suflerie, a condus la valori ale
coeficienților de moment și putere în bun acord cu rezultatele experimentale.
Pentru alegerea unghiurilor de incidență și deci pentru definirea palelor nu există o
metodă unică. O cale, arătată mai sus, este alegerea pentru ungiul de incidență în toate
secțiunile a valorii optime din punct de vedere al randamentului aerodinamic, care este
incidența corespunzătoare fineții maxime. Atunci mărimile și se calculează, pentru toate
profilele, din ecuațiile (4.2.18) sau (4.2.21), iar lățimea c se determină ușor cunoscându-se și
B. Odată determinat unghiul de înclinare și unghiul de incidență rezultă unghiul de calaj
.
Denumim acest procedeu metoda Cz=const. În realitate ea nu poate fi aplicată integral,
întrucât dacă o incidență egală sau apropiată de incidența optimă este justificată pentru profilele
situate la extremitate, unde suprafața descrisă de unitatea de avengură a palei este maximă, în
schimb în apropierea butucului o asemenea incidență conduce în general la corzi mari ale
profilelor, care din punct de vedere constructiv sunt prohibite. Într-adevăr, pentru profilele
curent utilizate, valoarea lui Cz corespunzătoare incidenței optime, este ralativ scăzută, (~1,0),
iar aceea a mărimii este mult mai mare lângă butuc datorită valorilor mici ale lui , astfel
că uneori se obțin pentru lățimea palei dimensiuni nepractice. Din contră aceste lungimi mari
ale corzii favorizează obținerea unui moment de demaraj bun. Pentru a satisface aceste cerințe
contradictorii, pe măsură ce ne apropiem de axa de rotație se aleg unghiuri de incidență mai
mari, situate însă pe ramura ascendentă a polarei, care corespund la valori ale lui ɛ sub 0,02,
curba Cz/Cx( ) având un maxim puțin pronunțat în jurul incidenței optime, astfel că
randamentul aerodynamic nu se reduce prea mult.
În practică, pentru profilele uzuale ( G ttingen 548, 632, NACA seriile 44 și 230) nu
se va depăși o incidență de 10 ̊-12 ̊la distanța r/R=0,2, R fiind raza turbine.
Se indică drept criteriu de alegere al incidenței pentru profilele situate la distanța
r/R=0,2, raportul dintre coarda lor și cea de la capăt, care trebuie să fie cuprins între 1,3 și 1,7.
Se poate adopta apoi pentru legea de variație a incidenței în funcție de raza r, o lege liniară
între extremitatea palei, unde se va alege valoarea optimă si distanța r=0,2 R, pentru care s-a
fixat o valoare maximă, ce nu se va depăși.
92
O altă metodă de definire a palelor constă în a adopta o elice cu pas constant pentru
toate profilele: H=2πrtg =2πR tg . Unghiul de calaj de la extremitatea palei se alege egal
cu sau apropiat de incidența optimă , find unghiul de înclinare la capăt, care
pentru condiții optime de funcționare și ɛ are valoarea ctg . Cunoașterea
unghiului de calaj , care rezultă din relația tg , cu cunoscut din ecuația (4.2.21),
(fie considerând ɛ=0 sau o valoare medie), permite să se deterimne unghiul de incidență pentru
toate pozițiile r/R și apoi lățimea c pentru profilele respective. Trebuie să se verifice însă ca
unghiul de incidență, care crește de la extremitate spre axă, să nu atingă șa distanța r/R=0,2
valori care să depășească incidența critică, inacceptabilă din punct de vedre al randamentului.
Dacă legea de variație a unghiului de incidență a fost bine aleasă, randamentul nu
suferă scăderi importante cu toate că duprafețele descrise în rotație de unitatea de avengură a
palei, adică vitezele relative W, scad din ce în ce mai mult cu apropierea de axa de rotație.
Acest inconvenient poate fi altfel atenuat printr-o creștere ușoară a diametrului. În schimb
micșorarea cuplului de pornire, ca urmare a reducerii simultane a lățimii profilului și a
unghiului de calaj în apropierea axei, este mult mai supărătoare. Această soluție este totuși
adoptată, deoarece conduce la elicii mau ușoare, masa materialului necesar construcției unei
turbine de vânt fiind un factor important în stabilirea eficaității acestor instalații.
O altă problemă importantă pe care proiectantul trebuie să o aibă în vedere este
simplificarea pe cât posibilă a construcției. Datorită configurației spațiale complicate a palei,
rezultată din variația în lungul razei a formei și dimensiunilor profilelor, cât și a poziției
ecestora, apar probleme speciale de tehnologie, atât în ceea ce privește fabricația cât și
varificarea dimensiunilor ei. În general palele obținute aplicând metodele prezentate mai sus
sunt răsucite. Dificultățile care ar putea să apară la construcție sunt neînsemnate dacă se
utilizează ca materiale plasticul armat, care se mulează ușor. De asemenea, tot pentru
simplificarea construcției, profilele pot fi aliniate după unul din borduri, de regulă după cel de
atac.
În cazul în care se utilizează metal (oțel inoxidabil sau aluminiu), pentru ușurarea
fabricației, se recomandă ca palele să aibă ambele borduri, de atac și de fugă, drepte. Pentru
determinarea formei noi a palelor, acestea se vor calcula mai întâi după procedeul clasic, după
care se aleg trei profile de referință (de bază), de exemplu profilele situate la distanțele r/R: 0,2;
0,5; 0,9.
Lungimile corzilor și unghiurile de calaj ale profilelor intermediare și extreme sunt
determinate prin alinierea bordurilor de atac și de fugă după liniile care unesc bordurile de atac
și respectiv de fugă ale profilelor de referință. Calculul carcteristicilor de moment și putere
93
după procedeul pe care îl vom prezenta în continuare, a arătat că rectificarea bordurilor palei
conduce la o scădere a randamentului, scădere care este neînsemnată pentru o alegere corectă a
profilelor de referință. Elicele tractive, utilizate pentru propulsia avioanelor, trebuind să
funcționeze cu eficacitatea maximă la diferite regimuri de zbor, se realizează cu pas variabil.
Această soluție de reglaj, prin varierea unghiului de calaj al palelor, se utilizează de
asemenea în construcția turbinelor eoliene, trebuind să asigure adaptarea pasului elicei pentru
cel puțin trei regimuri de funcționare: pornire, nominal pentru viteza de calcul V ͚ și în gol (sau
în pas drapel) pentru proiecție la vânturi foarte puternice. În acest ultim caz, eforturile ce se
exercită asupra palelor au valori minime. Tot prin varierea pasului, se poate efectua și reglajul
turației, astfel încât să se păstreze o turație constantă a elicei pentru toată gama de viteze ale
vântului cuprinse între viteza nominală de calcul V ͚ n și viteza maximă admisibilă pentru
instalație.
Reglajul prin varierea unghiului de calaj , se poate face în două moduri: a) prin
așezare în drapel, unghiul de calaj crește de la valoarea nominală de 90 ̊, iar unghiul de
incidență scade, (fig. 4.6); b) prin desprinderea aerodinamică, unghiul de calaj scade de la
valoarea nominală la aproximativ -10 ̊, iar unghiul de incidență crește peste valoarea lui
critică, (fig. 4.7).
Figura 4.6. Reglaj prin punere in „pas drapel”
94
Figura 4.7. Reglaj prin desprindere aerodinamica
4.3 Exemplu de calcul pentru o turbina de 5 kW
Calcului puterii turbinei se face prin integrarea pentru o pală a momentului activ a fiecărui
element de la butuc până la vârful palei. Acest moment se multiplică cu numărul de pale din el
obţinându-se puterea totală cu formula :
Unde - turaţia axului principal
95
Figura 4.8 Descompunerea forţelor
Descompunerea forței rezultante R:

a. portanta
T- rezistența
α- unghiul de calare – unghiul format de pală cu planul de rotație
În mod practic s-a împăţit lungimea palei în 30 de secţiuni elementare, s-a calculat pentru
fiecare forţa portantă şi forţa rezistentă, s-au determinat componentele rezultantei în planul de
rotaţie.
Figura 4.9 Descompunerea forţei rezultante

Descompunerea forței rezultante R
P- portanța
96
T- rezistența
Pentru i<15* rezistența creşte repede în timp ce portanța creşte lent
Condiţia de calcul este ca fiecare secţiune elementara să contribuie în mod egal la momentul
activ. Altfel spus, momentul dat de fiecare secţiune trebuie să fie egal în orice punct de-a lungul
palei.
Figura 4.10 Descompunerea rezultantei

Descompunem rezultanta R:
Pe direcția vântului aparent şi obținem T
Perpendicular pe direcția vântului aparent şi obținem P
Profilul palei descreşte de la butuc către vârf. Acest lucru rezidă din faptul că momentul dat
de fiecare secţiune nu trebuie să difere de cel al secţiunii următoare. Astfel un element de la periferie
este atacat de o viteză a vântului mai mare, decât un element de pală de la butuc şi de aceea acest
element trebuie să aibă coarda profilului mai mare decât eleementul de la periferie. Astfel avem
relaţia :
Pentru fiecare porţiune elementară se calculează forţa portantă şi forţa rezultantă, se

însumează vectorial şi se obţine rezultanta. Rezultanta se descompune într-o forţa activă pe direcţia
de mişcare a palei şi o forţa rezistentă, perpendiculară pe prima, care este preluată de structura de
rezistenţă a palei şi care tinde să curbeze pala (în mod specific vârful palei) pe direcţia vântului.
97
Figura 4.11 Descompunerea rezultantei

Descompunerea rezultantei R:
- pe direcția rotirii palei Fz = forța de propulsie
- pe direcția vântului Fx = forța inutilă (deplasează rotorul spre nacelă)
98
Figura 4.12 Descompunerea reyultantelor forţelor aerodinamice
Descompunerea rezultantelor forțelor aerodinamice într-un punct al palei, da demaraj (viteza de

transport este nulă)
Forțele T1 şi T2 împing palele în direcția vântului
Forțele P1 şi P2 învârtesc rotorul.
Figura 4.13 Geometria profilului palei

Valoarea acestui unghi are o importanţă deosebită asupra comportării aerodinamice a
99
profilului. În cazul paletelor turbinelor eoliene, valoarea unghiului de atac este mult mai mare în
zona de la baza paletei, decât în zona de la vârf. Modificarea acestui unghi în lungul paletei, crează
aspectul răsucit al paletelor turbinelor eoliene.
Unghiul dintre coardă şi viteza rezultantă w, a aerului în jurul profilului paletei, notat cu b,
înfigura 4.13, are o valoare relativ constantă în lungul paletei, purtând denumirea de unghi setat
(“setedangle” în limba engleză).
Paleta este răsucită în lungul acesteia, prin modificarea continuă a unghiului de atac, tocmai
pentru a se asigura o valoare constantă a unghiului b, deci pentru a se asigura aceleaşi caracteristici
ale curgerii aerului în jurul profilului aerodinamic, prin valoarea constantă a unghiului b.
Faptul că paletele turbinelor eoliene sunt răsucite, reprezintă doar una din particularităţile
geometrice ale acestora. Pentru a avea o comportare aerodinamică, mai bine adaptată la vitezele
variabile ale vântului, paletele turbinelor eoliene prezintă posibilitatea de a pivota în jurul locaşului
de fixare în butuc, ceea ce permite ajustarea unghiului de atac în funcţie de viteza vântului, în timpul
funcţionării turbinei eoliene.
Unghiul optim de incidenţă la turbinele cu ax orizontal este de , aşa cum rezultă din
diagrama de mai jos:
- între şi creşterea coeficientului de portanţă este mare (tangenta la curbă este apropiata
de verticală) iar valoarea coeficientului de rezistenţă este mica, ceea ce este un avantaj. În această
zonă, însa, coeficientul de portanţă este mic între 0,4 – 0,7.
- între , tangenta la curbă se apropie de verticală deci coeficientul de frecare creşte mai
repede decât coeficientul de portanţă. În această zonă portanţa este mai mare de 0,7 dar coeficientul
de rezistenţă creşte foarte rapid. Din această cauză punctul optim de incidenţă a fost unanim adoptat
la .
Figura 4.13 Evaluarea unghiului optim de incidenţă
100
4.3.1 Procedeul de proiectare
1. Se pleacă de la următoarele date: destinaţie: aeromotor (turbină lentă) sau

aerogenerator (turbină rapidă), puterea furnizată, Pu în W, viteza nominală a vântului, V ͚ n,
viteza de rotaţie a utilizatorului (pompă sau generator electric), Nu, în rot/s;
2. Se alege o valoare pentru randamentul ƞ al utilizatorului şi sistemul de transmisie
(multiplicare în cazul producerii de energie electrică), de ordinul 0,65 pentru aeromotor şi 0,90
pentru aerogenerator, determinându-se puterea necesară: Pnec=Pu/ƞ;
3. Se calculează diametrul turbinei , D= ;
4. Se alege, după destinaţie, viteza specifică optimă (~1,5 pentru turbinele lente şi
~7 pentru turbinele rapide) şi se calculează turaţia turbinei NE= /(πD) în rot/s;
5. Se calculează raportul de multiplicare ;
6. Calculul palelor cuprinde: 6.1. Alegerea profilelor şi extragerea din catalog a
caracteristicilor lor aerodinamice. De exemplu, pentru profilul NACA 23015 caracteristicile
Cz( ) şi Cx( ) poti fi exprimate sub forma:
pentru ,
pentru
pentru
pentru .
6.2. Alegerea legii de variaţie a unghiului de incidenţă ). Pentru profilul din
exemplul considerat, incidenţa optimă fiind de ordinul se alege o lege liniară de forma
, astfel că unghiul de incidenţă va varia de la 7,05 la extremitatea palei
(r=R), la 12 la distanţa r=0,1 R de axa elicei.

6.3. Determinarea valorii optime a unghiurilor de înclinare ale vitezelor relative din
ecuaţia a doua.
Unde : Ɛ = 0.02
6.3.1 Determinarea :
6.4. Determinarea valorii optime a mărimi i din prima ecuaţie (4.2.21).
6.5. Calculul lăţimii palei c(r), .

101
6.6. Calculul unghiurilor de aşezare , via 6.2 şi 6.3, .

7. Calculul caracteristicilor turbinei şi .
Unde:
ρaer = 1.2 kg/m3
dr = 0.08224 m
Ɛ = 0.02
8. Calculul dispozitivului de orientare cu ampenaj.

Soluţia cu amperaj este utilizată pentru orientarea turbinelor eoliene cu diametrul mai
mic de 6 m. Dacă , în care ɭ este distanţa de şa axa de orientare la centrul suprafeţei
amperajului, iat t este distanţa de la axa de orientare la planul de rotaţie al elicei, suprafaţa
amperajului este de ordinul 10% pentru turbinele lente (multipale) şi 4% pentru turbinele
rapide (bipale sau tripale) din suprafaţa descrisă în rotaţie.
De obicei, în practică se alege o valoare (D-diametrul elicei).
Astfel vom avea:

1. Destinaţie: aerogenerator; puterea furnizată Pu = 5000 W, viteza nominală a vântului
V∞n
= 10 m/s, viteza de rotaţie a utilizatorului (viteza de rotaţie a turbinei – fără multiplicator de
turaţie), Nu = 400 rot/min = 6.66 rot/sec;
2. Alegem valoarea randamentului ƞ pentru aerogenerator = 0.90, determinând puterea
necesară:
Pnec= Pu/ ƞ = 5000/0.90 = 5555.55
3. Diametrul turbinei
P = kpD2V3∞ W
D= )= = 5.27 m
102
4. Viteza specifică optimă = 7 (pentru turbinele rapide)
Iar turaţia turbine:
NE= /(πD) rot/s
5. Raportul de multiplicare , k = 1, Nu = NE
6. Calculul palelor
6.1 Alegerea profilelor. Aleg profil NACA 23015 pe toata lungimea palei:
pentru ,
pentru
pentru
pentru .
6.2 Alegerea legii de variatie a lui α = ). Pentru profilul din exemplul
considerat, incidenţa optimă fiind de ordinul se alege o lege liniară de forma
. Se vor lua valori între 0.25 m până la r = R = 2.635. Vom împărţi pala în
30 de secţiuni egale şi se va calcula raza şi forţele acţionate pe fiecare secţiune de pala.

6.3 Determinarea valorii optime a unghiurilor de înclinare ale vitezelor relative.
Determinarea , în funcţie de r.
6.4 Determinarea valorii optime a marimi i din ecuatia :
6.5 Calculul Cr
Din relaţia anterioară înlocuim şi scoatem Cr , astfel va rezulta:
103
CAPITOLUL 5
Montarea, întreţinerea şi exploatarea unui sistem
energetic eolian de putere mica
Sistemul descris in continuare utilizeaza energia vântului pentru a produce curent electric pe
care îl stocam într-un grup de baterii. Ulterior energia stocata se poate utiliza direct ca si curent
cntinuu sau transfotma în curent alternativ 220V-50Hz.
5.1 Structura şi performanţele tehnice principale
Unitatea este în principal compusă din pale, rotor eolian, cu magneţi permanenţi, hub (cu
inel de alunecare, sistem hidraulic de frânare în interior), coada cu palete, turn, mâner de frânare,
controlor de încărcare, acumulatori, invertor, cabluri electrice, prezente în figura 5.1 şi 5.2.
Figura 5.1 Partile componente ale unui generator eolian
104
Generatorul turbinei eoliene e un echipament care converteşte energia vântului în putere
electrică care este transferată într-un grup de baterii de stocare. Poate fi folosit în locuri cu vânturi
puternice şi constante fără conectare la o reţea energetică de putere.
Figura 5.2 Structura sistemului eolian
105
Date tehnice
Diametru Rotor (m) 5

Materiale şi numărul de lame fibra armata din sticla
Evaluat la putere/putere maxima 5KW
Evaluat la viteza vantului (m/s) 10
Viteza vântului de pornire (m/s) 3
Viteza vântului de lucru(m/s) 4-30
Viteza vântului supravieţuit 50
Tensiunea de lucru DC 48V
Stilul generatorului Trifazat, cu magneţi permanenţi
Metoda vitezi de regulare Viteza de cotitura si magnet electric
Turnul înălţime (m) 12
Greutate (kg) (nu, includ turnul şi bateriile si 360
invertorul)
5.2. Instalarea turbinei

 Se alege un loc deschis şi plat pentru instalarea turbinei eoliene
 Pentu a evita pierderile de energie distanţa între turbina şi baterii trebuie să fie cât mai mica
posibilă , trebuie să fie de cel mult 30 de metri.
 Pentru fundaţie se sapă o groapă cubică in mijlocul pământului cu masurile de 40x40x40cm
(figura 5.3). După, se sapă 4 gropi triunghiulare la locul A,B,C si D care sunt simetrice la 4
metri de la gaura centrala în 4 direcţi. Diagonalele A-C şi B-D verticale se intersectează la
centru găurii pătrate. Adancimea şi lăţimea gropii au 70 de cm aşa cum se poate vedea în
Figura 5.4.
 Se fixează cele 4 bolţuri de fundaţie pe baza plată. Se înşurubează şuruburile până când partea
superioară a bolţului ajunge la 15mm afară din piulita. Baza plată trebuie să fie mai sus cu 4-
5cm de pamant. După care se ajusteaza baza plată la nivel si se betonează gaura cubica.
Mixtura de beton este formată din ciment:nisip:griblură =1:2:3.
 Perioada de întarire a cimentului este de 100 de ore. În această perioada nu se intalează turbine.
106
Figura 5.3 Structura fundaţiei
Figura 5.4. Schema de montaj a fundaţiei
 Se alege o zi cu soare fără vânt(viteza vântului trebuie să fie mai mica de 3m/s)
 Se ajustează baza plată la nivel, strângând şuruburile.
 Se leagă catargul de jos la bază cu un şurub de 16Φ.
 Firele de ancorare se distribuie in cele 4 directii (A B C D ) fig 5.3.
 Pentru ridicarea catargului se pune o consolă de 1m în punctul A. Se slăbeşti şurubul de
forma”U” in punctul B si D ( cu aproximativ 5 cm lungime). Se desface legatura între
şurubul de forma "u” şi firul de sustinere in punctul C şi se pune un reazem, preferabil din
lemn, între baza catargului si firul de susţinere pentru o mai uşoară ridicare a catargului aşa
cum se vede în fig 5.5. În figura 5.6 este prezentată modalitatea de legare firelor de sustinere
,de catarg.
107
Fig. 5.5. Schema de instalare a catargului
Fig.5.6. Modalitatea de legare a firelor de catarg

 Generatorul se instalează pe partea superioara a catargului. Asamblarea tijei codale la corpul
rotitor, se face stabilind găurile M10 corect şi strângând cele patru şuruburi M10X25
(fig.5.7). Există două găuri care pot fi alese in forma de căuş, prin tija coadală şi două găuri
distribuite pe cele două laturi ale palelelor cu diametrul de 11mm. Micşorând unghiul puteti
mări viteza de rotaţie a rotorului(fig.5.8.)
Fig. 5.7. Instalarea tijei codale
108
Fig.5.8. Montare şi reglarea unghiului cozii

 Înainte de a părăsi fabrica, fiecare rotor a fost asamblat şi a trecut de ajustarea balansului.
Pentru transportul uşor, rotorul a fost demontat. Când se reasamblează rotorul, se verifică
semnele de pe piese în aşa fel încât ele sa intre exact ca in pozitiile anterioare. Piuliţele se
strâng cu o forţă mai mica, măsurând apoi distanţa între punctul central până la sfârşitul
lamelelor a, b, c, distanta dintre ele ar trebui sa fie mai mica de 5mm, strângându-le apoi
definitive (fig.5.9.) Rotorul astfel montat se instalează pe axul generatorului, fig. 5.10.
Fig.5.9. Montarea rotorului turbine
Fig. 5.10. Locul de intalare a rotorului pe axul generatorului
109
 După ridicarea catargului se conectează şurubul catarama in punctul C pentru sustinere
reglând totodată lungimea şuruburilor cataramă în cele patru direcţii , asigurând astfel o
întindere optimă a firelor de susţinere.
 Cei doi conectori ai bateriilor , anodul şi catodul, trebuiesc conectaţi în serie pentru a forma
un grup. Toate punctele de conectare trebuie să fie asigurate ca să nu existe pierderi de
energie.Se conectează firul roşu al anodului la anodul controlorului sau de control-Invertor,
apoi, se conectează cablul negru al catodului bateriilor la catodul operatorului sau de control-
Invertor. Conectorii trebuie să fie strânşi cu fermitate şi să se asigure o conducere bună a
electricitatii.(fig.5.11.)
 Se conectează cele 3 fire de ieşire ale generatorului la cei 3-poli conectori ai operatorului
sau control-Invertorului. În timpul procesului de conectare, comutatorul "deschis sau închis"
de pe controler ar trebui ţinut pe pozitia „închis” .
Fig. 5.11. Schema electric de montaj a sistemului

5.3. Reglementările de siguranţă
 Este interzis ca generatorul eolian sa funcţioneze fără nici o sarcină, sau sa ruleze cu o
viteză foarte mare de rotaţie continuu.
 Trebuie verificată condiţia turnului in mod regulat, dacă este afectat de orice fenomen,
şuruburile ar trebui să fie strânse imediat, astfel încât să se prevină căderea turbinei eoliene.
 Când viteza de rulare a rotorului este mai mare, oamenilor le este interzis sa stea sub
turbinele eoliene.
 Atunci când viteza vântului este mai mare de 24 m / s, turbina eoliana ar trebui să fie oprita
în mod artificial/ manual.
 Când vibrează sau emite un zgomot ciudat în timpul funcţionării, este indicat să se oprească
turbina eoliena şi să fie verificate motivele.
110
 Când conectaţi linia electrică a sistemului de generatoare eoliene, liniile bateriei trebuie să
fie mai întâi conectate la controlerul sau invertorul casetei, apoi conectate la cele trei linii ale
generatorului controler-ului. Când deconectaţi liniile electrice ale generatorului, ele trebuie
să fie deconectate mai intai de la primul operator,apoi deconectaţi cele două linii de grup ale
bateriei de la controler sau de la caseta invertorului.
 Comutatorul "deschids sau închis" de pe controlerul sau caseta invertorului ar trebui să fie
ţinute in poziţia "deschis" în condiţii normale. Numai atunci când bateriile au fost pe deplin
incarcate sau pentru a proteja sistemul împotriva vântului puternic, comutatorul poate fi pus
pe poziţia "inchis". Nu este permisă schimbarea comutatorului atunci când vântul este mai
puternic şi rotorul se roteşte la viteză mare, comutatorul trebuie schimbat pe pozitia „inchis”
cand rotorul se roteste incet..
 Bateriile ar trebui să fie poziţionate intr-un loc ferit de căldură de gazele emanate de procesul
de încărcare şi descărcare .
5.3. Întretinerea generatoarelor eoliene

Produsele sunt împărţite în două categorii: comune şi produse de înaltă calitate (fără
întreţinere). Produsele comune au nevoie de următoarele intreţineri regulate:
 Verificarea, curăţarea şi lubrifierea tuturor părţilor rotative o dată pe an.
 Înainte de sezonul ploios, se curăţă şi se vopseste cu vopsea anticorozivă suprafaţa tuturor
pieselor fixe o dată pe an.
 Lubrifierea şi verificarea rulmentului generatorului o data pe an de operare.
 Curăţare, îndepărtarea ruginii si vopsirea tuturor pieselor o dată la fiecare doi ani.
Întreţinere de înaltă calitate a produsului :
 Părţile expuse sunt realizate de oţel inoxidabil sau au fost tratate împotriva ruginei, astfel
încât exteriorul acestor părţi nu are nevoie de întretinere.
 Generatorul are lagăre de fiabilitate mare şi unsori cu litiu de înaltă calitate, rulmenţii trebuie
să fie verificaţi după o perioadă de operare de 5 ani, dacă este necesar, se schimbă rulmenţii
sau se adaugă unsoare.
5.3.1. Eliminarea defectiunilor

Generatorul eolian este proiectat şi fabricat în conformitate fără probleme şi pe principiul
non-întreţinere, în cazul în care instalarea şi funcţionarea sunt corecte, defecţiunea nu va apărea în
condiţii normale. În caz de defectiune se vor urma instrucţiunile din tab. 5.1.
111
Defecţiune Motiv Metoda de eliminare

Turbina eoliană vibrează Sfoara din sârma de oţel este Strângeţi cablurile din oţel.
puternic slăbită. Şuruburile fixe ale Strângeţi parţile slăbite.
palelor sunt slăbite. Palele sunt Înlocuiţi şi reglaţi rotorul
defecte din cauza forţelor pentru a echilibra din nou.
exterioare. Gheaţa pe pale. Eliminaţi gheaţa.
Reglajul direcţiei este Este foarte multa vasilină pe Curaţarea mizeriei şi
insuficient corpul rotativ. Partea rotativă întreţinerea prin ungere.
este deformată. Distanţa dintre Recuperarea şi corectarea
arborele vertical şi manson este deformţiei.
mica.
Surse neobişnuite Parţile fixe sunt slăbite. Puneţi turbina jos pe pământ şi
Rulmentul generatorului e verificaţi şi măsuraţi fiecare
stricat. Rotorul se atinge de parte fixă. Înlocuiţi rulmentul
alta/alte părţi componente. stricat.
Viteza de rotaţie a rotorului Controlul pasului de la pale Verificaţi şi eliminaţi problema
este redusă observabil este insuficient. Înfăşurarea şi după care ungeţi. Găsiţi zona
statorului este scurtcircuitată. de scurt-circuit şi după care
Discul de frână se freacă. izolaţi-o.
Tensiunea de ieşire din Viteza de rotaţie a Găsiţi problema şi aduceţi-o la
generator este mică generatorului este mica. viteza de rotaţie normală.
Rotorul magnetic şi-a pierdut Încărcaţi magnetul sau
din magnetism. schimbaţi rotorul
Conductivitatea de la punctul generatorului. Curăţaţi inelul
conectat între inelu de de alunecare. Schimbaţi
alunecare şi circuitul de ieşire redresorul
este slabă.
Nu este tensiune de ieşire din Viteza de roaţie a generatorului Gasiţi problema şi reconectaţi
e mică. Rotorul magnetic şi-a cablurile.Gasiţi întreruperea în
generator este mica
pierdut din magnetism. circuit si reconectaţi cablurile.
Conductivitatea de la punctul Dezmembraţi, reparaţi şi
conectat între inelu de recuperaţi
alunecare şi circuitul de ieşire
este slabă. Există un scurt-
circuit la redresor.
Ieşirea de AC se face condiţii Siguranţa DC este topită. Schimbaţi siguranţa. Gasiţi
Circuitul de ieşire este stricat. defecţiunea şi reconectaţi
112
normale dar nu există DC firele.
Puterea curentului care iese din Voltajul generatorului este prea Verificarea şi remedierea
mic sau nu se generează nici defecţiunilor. Curaţarea
baterie este insuficientă
un fel de electricitate. Borna bornelor şi strângerea bornelor.
bateriei este ruginită iar Înlocuirea baterieie defecte.
conductibilitatea este scăzută.
Bateria este defectă
Tabelul 5.1. Instrucţiuni de reparaţie in caz de defecţiune a generatorului
113
CAPITOLUL 6
CALCULUL TEHNICO-ECONOMIC AL UNEI TURBINE DE 5 KW
Se va calcula puterea unei turbine eoliene ţinând cont de viteza curentului de aer şi se va
prezenta beneficiul financiar precum şi amortizarea costurilor, prin amplasarea unei turbine eoliene
de 5 kW.
Turbina eoliana de 5 kW este destinată alimentării cu energie electrică a unei pensiuni, hotel,
motel, case sau atelier cu sau fără acces la reţeaua de electricitate. Echipată cu acumulatori şi un
invertor corespunzator se poate folosi pentru a asigura energia electrică a unei case cu diverşi
consumatori: televizor, frigider, iluminat, hidrofor, aerotermă sau aparat de aer condiţionat, maşina
de spălat, centrala electrică.
Datele tehnice ale unei turbine de 5 kW
Diametru Rotor (m) 5

Materiale şi numărul de lame 3 cu fibra armata din sticla
Evaluat la putere/putere maxima 5KW
Evaluat la viteza vantului (m/s) 10
Viteza vântului de pornire (m/s) 3
Viteza vântului de lucru(m/s) 4-30
Viteza vântului supravieţuit 50
Tensiunea de lucru DC 48V
Stilul generatorului Trifazat, magnet permanent
Metoda de reglaj al vitezei Viteza de cotitura şi magnet
electric
Turnul înălţime (m) 15
Greutate (kg) (nu, includ turnul şi bateriile si 360
invertorul)
Tabelul 6.1
6.1 Amortizarea costurilor unui sistem energetic eolian în condiţiile unui potenţial
eolian de 10 m/s .
Principiul general care stă la baza dimensionării sistemului eolian este următorul:
114
- trebuie întotdeauna respectat echilibrul între energia produsă de generatorul eolian şi
energia consumată de utilizator. Acest echilibru se realizează pentru o perioadă definită,
de obicei o zi sau o lună.
Prezenţa bateriei de acumulatoare permite compensarea deficitului între energia produsă şi
cea consumată, deficit care poate fi din cauza timpului nefavorabil sau suprasolicitării din partea
consumatorului.
Figura 6.1 Turbina eoliana tip guyed de 5 kW
Costurile montării unei turbine

Turbina eoliana de 5 kW la 48 V cu , cu o turatie de 400 rot/min –
preţ 18000 Ron
Turnul (pilon turbina) de 15 m, tip guyed –
preţ 5000 Ron.
Fundaţia, elementele de fixare are turnului, cablurile de legătură -
preţ 2000 Ron.
Banc baterii, 8 bucati de 12 V/200A/h – pret 1400 Ron/buc * 8 buc –
preţ 11200 Ron.
Invertor, cu o tensiune de 48 V C – 220 V Ca, de 5 KW cu sinusoida pură –
preţ 6000 Ron.
Cabluri de montare ( elemente electrice de protectie şi control) –
Preţ 1000 Ron.
Ctotal = 18000 + 5000 + 2000 + 11200 + 6000 + 1000

115
Ctotal = 43200 Ron
Determinarea valorii energiei produse pentru calcul se consideră pret/KW practicat de Enel
S.A.
p = 0.45 Ron KW/h
Energia:
E=P*T
Energia debitata de turbina in timp de 1 an:
E = P * T = 5000 W * (24h * 365zile) = 5000 W * 8760 =
E = 43800000 Wh/an
E = 43800 KWh/an
Valoarea energiei produsa timp de 1 an este:
VE = 43800 * 0.45
VE = 19710 lei/an
Timpul amortizarii:
ta=Ctotal/VE
ta = 43200 / 19710
ta = 2,19 ani
uinf P C total T = (24h * Pret Ve = E * p ta =

E = P * T kWh/an
m/s W lei 365zile) lei lei/an Ctot/Ve ani
4 250 43200 8760 0,45 2190 985,5 43,8356
5 750 43200 8760 0,45 6570 2956,5 14,6119
6 1250 43200 8760 0,45 10950 4927,5 8,7671
7 1750 43200 8760 0,45 15330 6898,5 6,2622
8 2500 43200 8760 0,45 21900 9855 4,3836
9 4000 43200 8760 0,45 35040 15768 2,7397
10 5000 43200 8760 0,45 43800 19710 2,1918
11 6250 43200 8760 0,45 54750 24637,5 1,7534
12 6650 43200 8760 0,45 58254 26214,3 1,6480
13 6500 43200 8760 0,45 56940 25623 1,6860
14 6250 43200 8760 0,45 54750 24637,5 1,7534
116
CAPITOLUL 7
Legislaţia în domeniul turbinelor eoliene
Legile aflate in vigoare ce se aplica tuturor parcurilor de eoliene sunt urmatoarele:
1. Legea Energiei Electrice nr.13/09.01.2007 publicata in MO nr.51/23.01.2007

2. HG nr.443/10.04.2003 privind promovarea productiei de energie electrica din surse
regenerabile de energie, publicat in MO Partea I nr.288/24.04.2003.
3. HG nr.1892/04.11.2004 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii de
energie electrica din surse regenerabile de energie, publicat in MO nr.1056/15.11.2004
4. HG nr. 958/18.08.2005 pentru modificarea HG nr.443/ 2003 privind promovarea
productiei de energie electrica din surse regenerabile de energie si de modoficarea si
completarea
5. HG nr.1892/04.11.2004 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei
electrice din surse regenerabile de energie, publicat in MO nr.809/06.09.2005
6. HG nr.1429/02.09.2004 pentru aprobarea Regulamentului de certificare a originii
energiei electrice produse din surse regenerabile de energie, publicat in MO Partea I
nr.843/15.09.2004
7. HG nr.1535/18.12.2003 privind aprobarea Strategiei de valorificare a surselor
regenerabile de energie, publicat in MO nr.8/07.01.2004
- Ord. 23/2004 - Anexa Evaluarea cadrului de reglementare si actiuni necesare privind producerea energiei electrice din
surse regenerabile de energie
- Ord. 23/2004 - Procedura de supraveghere a emiterii garantiilor de origine pentru energia electrica produsa din surse
regenerabile de energie
- Ord. 40/2005 - Regulamentul de organizare si functionare a pietei de certificate verzi.
- Ord. 45/2005 - Procedura de alocare a sumelor de bani rezultate din neindeplinirea de catre furnizorii de energie
electrica a cotelor obligatorii de achizitie de certificate verzi.
- Ord. 46/2005 -Modificarea cotei obligatorii de achizitie de certificate verzi de catre furnizorii de energie electrica, pentru
anul 2005
- Ord. 52/2005 -pentru stabilirea tarifului de achizitie a energiei electrice de la producatorii hidroelectrici care nu detin
contracte de portofoliu si la cea vanduta de producatorii care beneficiaza, potrivit legii, de sistemul de promovare a
energiei produse din surse regenerabile.
117
- Ordinul pentru aprobarea Ghidului de finantare Casa Verde Ordinul pentru aprobarea Ghidului de finantare a
Programului de inlocuire sau completare a sistemelor clasice de incalzire cu sisteme care utilizeaza energie solara, energie
geotermala si energie eoliana sau alte sisteme care conduc la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului.
- Strategia de valorificare a surselor de energie regenerabila (SRE) Hotarare nr. 1535 din 18-12-2003 privind aprobarea
Strategiei de valorificare a surselor regenerabile de energie.
- Regulament certificare origine energie electrica din SRE Regulament din 02-09-2004 de certificare a originii energiei
electrice produse din surse regenerabile de energie.
- Promovarea productiei de energie electrica din SRE Hotarare nr. 443 din 10-04-2003 privind promovarea productiei de
energie electrica din surse regenerabile de energie.
- HG Completare sistem promovare energie din surse regenerabile.
- Calificarea productiei SRE.
- Comercializare energie din SRE.
6.1 Legea nr. 139/2010
LEGE Nr. 139 din 7 iulie 2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008
pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de
energie.
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. I. - Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse
regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 3 noiembrie 2008, se modifică şi
se completează după cum urmează:
1. La articolul 1, alineatul (1) litera a) se abrogă.
2. La articolul 1, literele e) şi g) ale alineatului (1) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
,,e) asigurarea cofinanţării necesare în atragerea unor surse financiare externe, destinate promovării surselor
regenerabile de energie, în limita surselor stabilite anual prin legea bugetului de stat şi exclusiv în favoarea autorităţilor
publice locale;
g) stabilirea criteriilor de durabilitate pentru biocarburanţi şi biolichide."
3. La articolul 2, literele b) şi c) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
,,b) biomasă - fracţiunea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor de origine biologică din
agricultură (inclusiv substanţe vegetale şi animale), silvicultură şi industriile conexe, inclusiv pescuitul şi acvacultura,
precum şi fracţiunea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi municipale, codificate conform prevederilor legale;
c) biolichid- combustibil lichid produs din biomasă utilizat în scopuri energetice, altele decât pentru transport,
inclusiv pentru producerea energiei electrice şi a energiei termice destinate încălzirii şi răcirii;".
4. La articolul 2, după litera c) se introduce o nouă literă, litera c1), cu următorul cuprins:
,,c1) biocarburant - combustibil lichid sau gazos pentru transport, produs din biomasă;".
5. La articolul 2, literele d), f), g), h) şi i) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
,,d) centrală electrică - ansamblul de instalaţii, construcţii şi echipamente necesare pentru producerea de energie
electrică; poate fi constituită din unul sau mai multe grupuri electrice;
f) centrală nouă/grup electric nou - centrala/grupul electric pusă/pus în funcţiune după data de 1 ianuarie 2004,
compusă/compus în totalitate din echipamente noi;
118
g) certificat verde - titlul ce atestă producerea din surse regenerabile de energie a unei cantităţi de energie
electrică. Certificatul se poate tranzacţiona, distinct de cantitatea de energie electrică pe care acesta o reprezintă, pe o piaţă
organizată, în condiţiile legii;
h) consum final brut de energie electrică - cantitatea de energie electrică produsă, inclusiv consumul de energie
electrică din sectorul de producere a energiei electrice, precum şi pierderile de energie electrică din reţelele de transport şi
distribuţie, excluzând producţia de energie electrică produsă în centralele electrice cu acumulare prin pompaj din apa
pompată anterior într-un rezervor superior la care se adaugă diferenţa dintre importul şi exportul de energie electrică;
i) consum propriu tehnologic - consumul de energie electrică al unei centrale, necesar pentru realizarea
producţiei de energie electrică;".
6. La articolul 2, după litera j) se introduc 6 litere noi, literele j1)-j6), cu următorul cuprins:
j1) cotă anuală obligatorie de achiziţie de certificate verzi - cota de achiziţie de certificate verzi impusă anual
furnizorilor de energie electrică, în conformitate cu prevederile prezentei legi, sub sancţiunea aplicării de penalităţi;
j2) cotă anuală obligatorie de energie electrică produsă din surse regenerabile care beneficiază de sistemul de
promovare - ponderea energiei produse din surse regenerabile în consumul final brut de energie electrică, pentru care se
aplică sistemul de cote obligatorii, cu excepţia energiei electrice produse în centrale hidroelectrice cu puteri instalate mai
mari de 10 MW;
j3) energie aerotermală - energia stocată sub formă de căldură în aerul ambiental;
j4) energie geotermală - energia stocată sub formă de căldură sub stratul solid al suprafeţei terestre;
j5) energie hidrotermală - energia stocată sub formă de căldură în apele de suprafaţă;
j6) Fondul pentru Mediu - instrument economico-financiar gestionat de Administraţia Fondului pentru Mediu,
destinat susţinerii şi realizării proiectelor şi programelor pentru protecţia mediului, în conformitate cu dispoziţiile legale în
vigoare în domeniul protecţiei mediului, reglementat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind
Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările
ulterioare."
7. La articolul 2, literele l)-o) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
l) garanţie de origine - documentul electronic cu funcţie unică de a furniza unui consumator final dovada că o
pondere sau o cantitate de energie dată a fost produsă din surse regenerabile, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (6)
din Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru
piaţa internă de energie electrică şi de abrogare a Directivei 96/92/CE;
m) grup electric - unitatea tehnologic producătoare de energie electrică ce poate fi individualizată în privinţa
realizării, retehnologizării şi punerii în funcţiune;
n) încălzire sau răcire centralizată - distribuţia de energie termică sub formă de abur, apă fierbinte sau lichide
răcite, de la o sursă centrală de producţie, printr-o reţea, către mai multe clădiri sau locaţii, în scopul utilizării acesteia
pentru încălzirea sau răcirea spaţiilor sau în procese de încălzire sau răcire;
o) minister de resort- Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri;".
8. La articolul 2, după litera s) se introduce o nouă literă, litera s1) cu următorul cuprins:
s1) Planul naţional de acţiune - planul prin care se stabilesc ţintele naţionale privind ponderea energiei din surse
regenerabile consumată în transporturi, energie electrică, încălzire şi răcire în anul 2020, ţinând seama de efectele
măsurilor altor politici privind eficienţa energetică asupra consumului final de energie şi măsurile care trebuie adoptate
pentru atingerea respectivelor obiective naţionale globale;".
9. La articolul 2, literele t) şi u) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
119
,,t) sistem de cote obligatorii- mecanismul de promovare a energiei electrice produse din surse regenerabile de
energie prin aplicarea cotelor anuale obligatorii de achiziţie de certificate verzi;
u) sistem de promovare - orice instrument, schemă sau mecanism, care promovează utilizarea energiei din surse
regenerabile prin reducerea costurilor acestei energii, prin creşterea preţului la care aceasta poate fi vândută sau prin
mărirea, prin intermediul unor obligaţii referitoare la energia regenerabilă sau în alt mod, a cantităţii achiziţionate de acest
tip de energie; aceasta include, dar nu se limitează la sistemul de promovare prin certificate verzi, ajutoare pentru
investiţii, scutiri sau reduceri de impozite, rambursări de taxe, scheme de promovare privind obligaţia de cumpărare a
energiei din surse regenerabile;".
10. La articolul 2, după litera u) se introduc două noi litere, literele u1) şi u2) cu următorul cuprins:
u1) sistem de promovare prin certificate verzi- sistemul de cote obligatorii combinat cu tranzacţionarea
certificatelor verzi;
u2) sistem electroenergetic izolat - sistemul local de producere, distribuţie şi furnizare a energiei electrice care
nu este interconectat cu Sistemul Electroenergetic Naţional;".
11. La articolul 2, litera v) se abrogă.
12. La articolul 2, litera x) se modifică şi va avea următorul cuprins:
x) surse regenerabile de energie - sursele de energie nefosile, respectiv: eoliană, solară, aerotermală, geotermală,
hidrotermală şi energia oceanelor, energie hidraulică, biomasă, gaz de fermentare a deşeurilor, denumit şi gaz de depozit,
şi gaz de fermentare a nămolurilor din instalaţiile de epurare a apelor uzate şi biogaz."
13. La articolul 2, după litera x) se introduce o nouă literă, litera z), cu următorul cuprins:
z) ţinte naţionale privind ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie - obiective naţionale
privind ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile în consumul final brut de energie electrică, incluzând
pe lângă energia electrică produsă din sursele regenerabile de energie prevăzute la art. 3 alin. (1) şi energia electrică
produsă în centrale hidroelectrice cu puteri instalate mai mari de 10 MW."
14. Articolul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Art. 3. - (1) Sistemul de promovare a energiei electrice produse din surse regenerabile de energie, denumit în
continuare sistem de promovare, stabilit prin prezenta lege se aplică pentru energia electrică livrată în reţeaua electrică
şi/sau la consumatori, produsă din:
a) energie hidraulică utilizată în centrale cu o putere instalată de cel mult 10 MW;
b) energie eoliană;
c) energie solară;
d) energie geotermală;
e) biomasă;
f) biolichide;
g) biogaz;
h) gaz rezultat din procesarea deşeurilor;
i) gaz de fermentare a nămolurilor din instalaţiile de epurare a apelor uzate.
(2) Sistemul de promovare stabilit prin prezenta lege se aplică pentru o perioadă de:
a) 15 ani, pentru energia electrică produsă conform prevederilor alin. (1), în grupuri/centrale electrice noi;
b) 10 ani, pentru energia electrică produsă în grupuri din centrale hidroelectrice cu putere instalată de cel mult 10
MW, retehnologizate;
120
c) 7 ani, pentru energia electrică produsă în grupuri/centrale care au mai fost utilizate pentru producerea energiei
electrice pe teritoriul altor state dacă sunt utilizate în sisteme electroenergetice izolate sau au fost puse în funcţiune înainte
de data intrării în vigoare a prezentei legi, dar nu mai vechi de 10 ani şi conforme cu normele de protecţie a mediului;
d) 3 ani, pentru energia electrică produsă în grupuri/centrale hidroelectrice cu putere instalată de cel mult 10
MW, neretehnologizate.
(3) Sistemul de promovare se aplică producătorilor, deţinători ai capacităţilor de producţie menţionate la alin.
(2), calificaţi de ANRE în acest sens, de la data la care încep să producă energie electrică şi primesc certificate verzi
pentru energia electrică, conform art. 5, dacă punerile în funcţiune, respectiv retehnologizările de grupuri/centrale se fac
până la sfârşitul anului 2016.
(4) Calificarea în vederea aplicării sistemului de promovare stabilit prin prezenta lege se poate face etapizat, pe
măsura punerii în funcţiune a fiecărui grup electric individual din cadrul unei capacităţi energetice conţinând mai multe
astfel de grupuri electrice, caz în care perioada de aplicare a sistemului de promovare reglementat prin prezenta lege se va
aplica diferenţiat, în funcţie de momentul calificării.
(5) In cazul energiei electrice produse în centrale electrice multicombustibil care utilizează surse regenerabile şi
convenţionale, beneficiază de sistemul de promovare numai acea parte din energia electrică produsă efectiv din surse
regenerabile de energie, stabilită pe baza conţinutului energetic aferent surselor regenerabile.
(6) Nu se aplică sistemul de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie stabilit
prin prezenta lege pentru:
a) energia electrică produsă din deşeuri industriale şi/sau municipale provenite din import, indiferent de puterea
instalată a centralei electrice;
b) energia electrică produsă în centrale cu acumulare prin pompaj din apă pompată anterior în bazinul superior;
c) energia electrică produsă în centrale electrice multicombustibil care utilizează surse regenerabile şi
convenţionale în care conţinutul energetic al combustibilului convenţional reprezintă mai mult de 75% din conţinutul
energetic total utilizat;
d) energia electrică aferentă consumului propriu tehnologic al centralei.
(7) In cazul energiei electrice produse din surse regenerabile în cogenerare, sistemul de promovare se aplică
pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă calificată conform reglementărilor în vigoare,
producătorii având dreptul să opteze fie pentru schema de promovare pentru cogenerare, fie pentru schema de promovare
prevăzută în prezenta lege."
Art. 4. - (1) Pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie se aplică sistemul
de promovare reglementat de prezenta lege.
(2) Nivelul ţintelor naţionale privind ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie în
consumul final brut de energie electrică în perspectiva anilor 2010, 2015 şi 2020 este de 33%, 35% şi, respectiv, 38%.
(3) Pentru atingerea ţintelor naţionale prevăzute la alin. (2), pe lângă energia electrică produsă din sursele
regenerabile de energie prevăzute la art. 3 alin. (1) se ia în considerare şi energia electrică produsă în centrale
hidroelectrice cu puteri instalate mai mari de 10 MW.
(4) Cotele anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de
sistemul de promovare prin certificate verzi pentru perioada 2010-2020 sunt următoarele: 2010-8,3%; 2011-10%; 2012-
12%; 2013-14%; 2014-15%; 2015-16%; 2016-17%; 2017- 18%; 2018-19%; 2019-19,5%; 2020-20%.
121
(5) Cotele anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de
sistemul de promovare prin certificate verzi pentru perioada 2020-2030 se stabilesc de ministerul de resort şi se aprobă
prin hotărâre a Guvernului si nu vor fi mai mici decât cota stabilită pentru anul 2020.
(6) ANRE califică producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru a beneficia de
sistemul de promovare prin certificate verzi, în condiţiile prevăzute în Regulamentul de calificare a producătorilor de
energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi.
(7) In prima decadă a lunii decembrie, ANRE publică pe site-ul propriu cota anuală obligatorie de achiziţie de
certificate verzi estimată pentru anul următor, numărul de certificate verzi estimate a fi emise pe baza informaţiilor privind
energia electrică estimată a se produce din surse regenerabile de energie pentru anul următor şi consumul final de energie
estimat pentru anul următor.
(8) ANRE elaborează, în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, o metodologie de stabilire a
cotelor anuale de achiziţie de certificate verzi, aprobată prin ordin al preşedintelui ANRE.
(9) Până la data de 1 martie a anului în curs, ANRE va ajusta cota anuală obligatorie de achiziţie de certificate
verzi aferentă anului precedent, pe baza realizărilor efective din anul precedent şi o va publica pe site-ul propriu."
16. După articolul 4 se introduce un nou articol, articolul 41, cu următorul cuprins:
Art. 4. - (1) Nivelul obiectivului naţional privind ponderea energiei produse din surse regenerabile în consumul
final brut de energie al anului 2020 este de 24%.
(2) Consumul final brut de energie din surse regenerabile se calculează ca suma următoarelor:
a) consumul final brut de energie electrică din surse regenerabile de energie;
b) consumul final brut de energie din surse regenerabile pentru încălzire şi răcire; şi
c) consumul final de energie din surse regenerabile în transporturi.
(3) Metodologia de calcul al consumului final brut de energie din surse regenerabile se stabileşte de ANRE în
termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(4) Pentru atingerea obiectivului prevăzut la alin. (1), politica energetică a României va urmări cel puţin
realizarea cotelor anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, prevăzute la art. 4.
(5) Nivelul obiectivului naţional privind ponderea energiei din surse regenerabile utilizată în toate formele de
transporturi în anul 2020 este de cel puţin 10% din consumul naţional final de energie în transporturi.
(6) Ponderea energiei din surse regenerabile utilizată în toate formele de transporturi în anul 2020 se stabileşte
astfel:
a) pentru calculul numitorului, şi anume cantitatea totală de energie consumată pentru transport, se iau în
considerare numai benzina, motorina, biocarburanţii consumaţi în transportul rutier şi feroviar şi energia electrică;
b) pentru calculul numărătorului, şi anume cantitatea de energie din surse regenerabile consumată pentru
transport, se iau în considerare toate tipurile de energie din surse regenerabile consumate în toate formele de transport;
c) pentru calcularea contribuţiei energiei electrice produse din surse regenerabile şi consumate de toate tipurile
de vehicule electrice, în sensul lit. a) şi b), se utilizează ponderea de energie electrică din surse regenerabile din România,
măsurată cu 2 ani înainte de anul în cauză. In plus, pentru calcularea cantităţii de energie electrică din surse regenerabile
consumate de autovehiculele electrice, acest consum este considerat ca fiind de 2,5 ori conţinutul energetic al energiei
electrice provenite din surse regenerabile consumate."
Art. 5. - (1) Operatorul de transport şi sistem emite lunar certificate verzi producătorilor, pentru cantitatea de
energie electrică produsă din surse regenerabile de energie şi livrată furnizorilor şi/sau consumatorilor finali.
122
(2) Producătorii de energie din surse regenerabile beneficiază de un număr de certificate verzi pentru energia
electrică produsă şi livrată conform prevederilor alin. (1), inclusiv pentru cantitatea de energie electrică produsă în
perioada de probă a funcţionării grupurilor/centralelor electrice, după cum urmează:
a) pentru energia electrică din centrale hidroelectrice cu puteri instalate de cel mult 10 MW:
(i) 3 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh produs şi livrat, dacă centralele hidroelectrice sunt noi;
(ii) două certificate verzi pentru fiecare 1 MWh produs şi livrat, dacă centralele hidroelectrice sunt
retehnologizate;
b) un certificat verde pentru fiecare 2 MWh din centrale hidroelectrice cu o putere instalată de cel mult 10 MW,
care nu se încadrează în condiţiile prevăzute la lit. a);
c) două certificate verzi, până în anul 2017, şi un certificat verde, începând cu anul 2018, pentru fiecare 1 MWh
produs şi livrat de producătorii de energie electrică din energie eoliană;
d) 3 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh produs şi livrat de producătorii de energie electrică din sursele
prevăzute la art. 3 alin. (1)lit. d)-i);
e) 6 certificate verzi pentru fiecare 1 MWh produs şi livrat de producătorii de energie electrică din energie
solară.
(3) Vor beneficia de sistemul de promovare prin certificate verzi reglementat de prezenta lege şi sistemele
electroenergetice izolate.
(4) Pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă în centrale care utilizează sursele
regenerabile de energie prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. d)-i) se acordă suplimentar faţă de prevederile alin. (2) lit. d) câte un
certificat verde pentru fiecare 1 MWh produs şi livrat.
(5) ANRE are următoarele atribuţii:
a) califică grupurile/centralele electrice care beneficiază de schema de promovare, în temeiul Regulamentului de
calificare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea schemei de promovare;
b) elaborează cadrul de reglementare pentru monitorizarea costurilor/veniturilor de producere a producătorilor
de energie electrică din surse regenerabile care beneficiază de schema de promovare prin certificate verzi."
18. La articolul 6, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Producătorii care livrează energie electrică în baza contractelor directe transmit lunar operatorului de
transport şi sistem date privind cantităţile de energie electrică produse din surse regenerabile."
„Art. 7. - Furnizorii de energie electrică sunt obligaţi să achiziţioneze anual un număr de certificate verzi
echivalent cu produsul dintre valoarea cotei anuale obligatorii de achiziţie de certificate verzi stabilite pentru anul
respectiv, în condiţiile art. 4 alin. (7), şi cantitatea de energie electrică, exprimată în MWh, furnizată anual consumatorilor
finali."
20. La articolul 8, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
(2) Racordarea producătorilor de energie electrică din surse regenerabile la reţelele de energie electrică se
realizează în baza Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la reţelele electrice de interes public, emis în baza art.
11 alin. (2) lit. q) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Investiţiile realizate de operatorii de transport şi/sau distribuţie în baza prevederilor alin. (2) se consideră
active reglementate, recunoscute în acest sens de către ANRE."
21. La articolul 8, alineatul (4) se abrogă.
22. La articolul 8, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:
123
(6) In cazul în care operatorul de transport şi sistem sau operatorii de distribuţie iau măsuri semnificative pentru
a limita utilizarea surselor regenerabile de energie, în scopul garantării securităţii sistemului electroenergetic naţional şi a
securităţii aprovizionării cu energie, operatorii de sistem responsabili sunt obligaţi să informeze ANRE cu privire la aceste
măsuri şi să indice ce măsuri corective intenţionează să ia în vederea preîntâmpinării unor limitări neadecvate."
Art. 9. - (1) Producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie şi furnizorii vortranzacţiona
certificatele verzi pe piaţa centralizată a certificatelor verzi, precum şi pe piaţa contractelor bilaterale a certificatelor verzi.
(2) Cadrul de tranzacţionare a certificatelor verzi pe piaţa certificatelor verzi este asigurat de Societatea
Comercială «Operatorul Pieţei de Energie Electrică - Opcom» - S.A., ca operator al pietei de energie electrică, conform
reglementărilor ANRE.
(3) Până la atingerea ţintelor naţionale, certificatele verzi pot fi tranzactionate numai pe piaţa internă de
certificate verzi."
Art. 10. - (1) Pentru perioada 2008-2025, valoarea de tranzacţionare a certificatelor verzi pe pieţele menţionate la
art. 9 alin. (1) se încadrează între:
a) o valoare minimă de tranzacţionare de 27 euro/certificat; şi
b) o valoare maximă de tranzacţionare de 55 euro/certificat.
(2) In toate cazurile, valoarea în lei se calculează la valoarea medie a cursului de schimb stabilit de Banca
Naţională a României pentru luna decembrie a anului precedent.
(3) Incepând cu anul 2011, valorile de tranzacţionare menţionate la alin. (1) se indexează anual de ANRE
conform indicelui mediu de inflaţie înregistrat în luna decembrie a anului precedent, calculat la nivelul UE 27, comunicat
oficial de către EUROSTAT.
(4) In termen de 15 zile de la publicarea indicelui mediu de inflaţie calculat la nivelul UE 27 de către
EUROSTAT, ANRE publică pe site-ul propriu valorile minime şi maxime determinate potrivit prevederilor alin. (1)-(3),
indexate şi aplicabile pentru anul în curs.
(5) După anul 2025, valoarea de tranzacţionare a certificatelor verzi va fi cea stabilită de piaţa certificatelor
verzi, dar nu poate fi mai mică decât valoarea minimă de tranzacţionare aplicată în anul 2025, indexată anual în condiţiile
alin. (3)'."
Art. 11. - (1) ANRE stabileşte, până la data de 15 aprilie a fiecărui an, pentru anul calendaristic precedent şi
pentru fiecare furnizor, pe baza numărului de certificate verzi achiziţionate şi a energiei electrice furnizate clienţilor finali,
gradul de îndeplinire a cotei anuale obligatorii de achiziţie de certificate verzi.
(2) Furnizorul care nu realizează cota obligatorie anuală este obligat să plătească contravaloarea certificatelor
verzi neachiziţionate la valoarea de 110 euro pentru fiecare certificat neachiziţionat, calculată în lei la valoarea medie a
cursului de schimb stabilit de Banca Naţională a României pentru luna decembrie a anului precedent.
(3) Incepând cu anul 2011, valoarea prevăzută la alin. (2) se indexează anual de ANRE conform indicelui mediu
de inflaţie înregistrat în luna decembrie a anului precedent, calculat la nivelul UE 27, comunicat oficial de către
EUROSTAT.
(4) In termen de 15 zile de la publicarea indicelui mediu de inflaţie calculat la nivelul UE 27 de către
EUROSTAT, ANRE publică pe site-ul propriu valoarea determinată potrivit prevederilor alin. (2) şi (3), indexată şi
aplicabilă pentru anul în curs.
124
(5) Suma rezultată din aplicarea prevederilor alin. (2) şi (3) este colectată de operatorul de transport şi sistem şi
se face venit la Fondul pentru Mediu în vederea finanţării producerii de energie din surse regenerabile de către persoanele
fizice care investesc în capacităţi energetice cu putere instalată de până la 100 kW."
26. Capitolul V „Comercializarea certificatelor verzi" se abrogă.
Art. 13. - (1) Ministerul de resort are următoarele atribuţii:
a) elaborează strategia de valorificare şi promovare a surselor regenerabile de energie;
b) evaluează potenţialul tehnic, economic şi ecologic pentru fiecare tip de resursă regenerabilă de energie;
c) structurează potenţialul stabilit conform lit. b) pe zonele de licenţă aferente operatorilor de distribuţie de
energie electrică ce au calitatea de concesionari în contractele de concesiune;
d) elaborează, împreună cu ANRE, cadrul unitar de norme şi reglementări privind utilizarea surselor
regenerabile de energie electrică.
(2) Ministerul de resort elaborează Planul naţional de acţiune în domeniul energiei regenerabile conform
modelului stabilit de Comisia Europeană în concordanţă cu prevederile art. 4 alin. (4) din Directiva 2009/28/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile,
de modificare şi ulterior de abrogare a directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE'."
Art. 14. - (1) Producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie vând energia electrică produsă
pe piaţa de energie electrică la preţul pieţei.
(2) Energia electrică produsă din surse regenerabile de energie în centrale electrice cu puteri instalate de cel mult
1 MW/centrală poate fi vândută la preţuri reglementate furnizorilor impliciţi în ale căror zone delimitate de licenţă sunt
situate centralele.
(3) Furnizorii impliciţi sunt obligaţi, la solicitarea producătorilor şi a consumatorilor deţinători de centrale
electrice care utilizează surse regenerabile de energie, să achiziţioneze energia electrică produsă conform alin. (2), în
condiţiile stabilite de ANRE.
(4) Preţurile reglementate prevăzute la alin. (2) sunt stabilite de ANRE în baza unei metodologii ce va fi
aprobată în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, în conformitate cu sistemul de promovare
prevăzut de aceasta.
(5) Solicitările de vânzare a energiei electrice de către producătorii/consumatorii prevăzuţi la alin. (3) vor fi
adresate furnizorilor impliciţi, de regulă, până la sfârşitul lunii octombrie a anului precedent celui de contractare,
contractele de vânzare-cumpărare fiind încheiate pe cel puţin un an de zile.
(6) Persoanele fizice ce deţin unităţi de producere a energiei electrice din surse regenerabile cu putere instalată
sub 1 MW pe loc de consum, precum şi autorităţile publice care deţin capacităţi de producere a energiei electrice din surse
regenerabile realizate, parţial sau total, din fonduri structurale pot beneficia din partea furnizorilor cu care au contract de
furnizare a energiei electrice, la cerere, de serviciul de regularizare, financiară şi/sau cantitativă, între energia livrată şi
energia consumată din reţea, conform unei metodologii elaborate de ANRE, în termen de 60 de zile de la intrarea în
vigoare a prezentei legi.
(7) Operatorul de transport şi sistem şi/sau operatorii de distribuţie asigură transportul, respectiv distribuţia,
precum şi dispecerizarea cu prioritate a energiei electrice produse din surse regenerabile, pentru toţi producătorii de
energie din surse regenerabile, indiferent de capacitate, pe baza unor criterii transparente şi nediscriminatorii, cu
posibilitatea modificării notificărilor în cursul zilei de operare, conform metodologiei stabilite de ANRE, în termen de 90
de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, astfel încât limitarea sau întreruperea producţiei de energie din surse
125
regenerabile să fie aplicată numai în cazuri excepţionale, dacă acest fapt este necesar pentru stabilitatea şi securitatea
Sistemului Energetic Naţional."
Art. 15. - (1) In scopul realizării obiectivului naţional privind energia din surse regenerabile de energie:
a) România poate, prin acorduri comune cu state membre ale Uniunii Europene:
(i) prevedea şi conveni asupra unor transferuri de cantităţi de energie electrică din surse regenerabile cu un alt
stat membru;
(ii) coopera la realizarea unor proiecte comune referitoare la producerea de energie electrică din surse
regenerabile de energie;
(iii) să îşi armonizeze, în întregime sau parţial, scheme naţionale de promovare;
b) România poate, prin acorduri comune cu terţe ţări, coopera la realizarea unor proiecte referitoare la
producerea de energie electrică din surse regenerabile de energie.
(2)Acordurile de tipul celor stabilite la alin. (1) sunt încheiate pe unul sau mai mulţi ani şi sunt notificate
Comisiei Europene de către ministerul de resort în termen de cel mult 3 luni de la încheierea fiecărui an în care sunt în
vigoare.
(3) Normele privind modul de luare în considerare la stabilirea obiectivului naţional a rezultatelor acordurilor
prevăzute la alin. (1) sunt emise de ministerele implicate, în termen de 60 de zile de la transpunerea în legislaţia
românească a legislaţiei europene specifice, stabilite prin Directiva 2009/28/CE."'
30. Articolul 16 se abrogă.
31. După capitolul VII se introduce un nou capitol, capitolul VII1, cu următorul cuprins:
Proiecte comune
Art. 16.1. - (1) Cadrul de reglementare necesar cooperării cu alte state membre în cadrul tuturor tipurilor de
proiecte comune referitoare la producerea de energie electrică, de încălzire sau de răcire din surse regenerabile de energie
se elaborează de ministerul de resort, în colaborare cu autorităţile competente, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în
termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Cooperarea respectivă poate implica operatori privaţi.
(2) Ministerul de resort, pe baza datelor furnizate de autorităţile competente, informează Comisia Europeană cu
privire la proporţia sau cantitatea de energie electrică, de încălzire sau de răcire din surse regenerabile de energie produsă
în cadrul oricărui proiect comun de pe teritoriul României, care a devenit operaţional după data de 25 iunie 2009, sau de
capacitatea crescută a unei instalaţii care a fost retehnologizată după data respectivă, care trebuie privită ca fiind inclusă în
obiectivul naţional global al statului membru cu care s-a încheiat proiectul comun.
(3) Notificarea menţionată la alin. (2):
a) descrie instalaţia propusă în cadrul proiectului comun sau identifică instalaţia retehnologizată;
b) specifică proporţia sau cantitatea de energie electrică, de încălzire sau răcire produsă de instalaţia respectivă
care trebuie să fie luată în considerare în cadrul obiectivelor naţionale globale ale unui alt stat membru;
c) identifică statul membru în favoarea căruia se realizează notificarea; şi
d) specifică perioada, în ani calendaristici întregi, în care energia electrică, încălzirea sau răcirea produsă de
instalaţie din surse regenerabile de energie trebuie să fie considerată ca fiind inclusă în obiectivul naţional global al
celuilalt stat membru.
(4) Perioada specificată la alin. (3) lit. d) nu poate depăşi anul 2020. Durata unui proiect comun poate depăşi
anul 2020.
(5) O notificare efectuată în temeiul acestui articol nu poate fi modificată sau retrasă fără acordul statului
membru identificat în conformitate cu alin. (3) lit. c).
126
Art. 16.2. - (1) In cazul realizării de proiecte comune în conformitate cu art. 161, în termen de 3 luni de la
sfârşitul fiecărui an din cadrul perioadei specificate la art. 161 alin. (3) lit. d), ministerul de resort transmite o scrisoare de
notificare Comisiei Europene, în care precizează:
a) cantitatea totală de energie electrică sau de încălzire ori răcire produsă în timpul anului din surse regenerabile
de energie de către instalaţia care a făcut obiectul notificării; şi
b) cantitatea de energie electrică sau de încălzire ori răcire produsă în timpul anului din surse regenerabile de
energie de către instalaţia respectivă şi care va fi luată în considerare pentru obiectivul naţional global al altui stat
membru, în conformitate cu condiţiile notificării.
(2) Scrisoarea de notificare este transmisă atât statului membru în favoarea căruia a fost făcută notificarea, cât şi
Comisiei Europene.
(3) Cantitatea de energie electrică sau de încălzire ori răcire din surse regenerabile de energie notificată în
conformitate cu alin. (1)lit. b):
a) se scade din cantitatea de energie electrică sau de încălzire ori răcire din surse regenerabile de energie care
este luată în considerare în măsurarea conformităţii de către statul membru care transmite scrisoarea de notificare în
temeiul alin. (1); şi
b) se adaugă la cantitatea de energie electrică sau de încălzire ori răcire din surse regenerabile de energie care
este luată în considerare în măsurarea conformităţii de către statul membru care primeşte scrisoarea de notificare în
conformitate cu alin. (2).
Art. 16.3. - Energia electrică din surse regenerabile de energie produsă într-o ţară terţă este luată în considerare
în ceea ce priveşte obiectivele naţionale globale numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) energia electrică este consumată în interiorul Comunităţii, cerinţă care este considerată ca îndeplinită dacă:
(i) o cantitate de energie electrică echivalentă cu cantitatea de energie electrică luată în considerare a fost
stabilită clar în cadrul procesului de alocare de capacitate pe interconexiuni de către toţi operatorii de transport şi sistem
din ţara de origine, din ţara de destinaţie şi, dacă este relevant, din fiecare ţară terţă de tranzit; (ii) o cantitate de energie
electrică echivalentă cu cantitatea de energie electrică luată în considerare a fost stabilită clar în balanţa de energie
programată de către operatorul de transport şi sistem din partea comunitară a interconexiunii; şi (iii) capacitatea stabilită şi
producţia de energie electrică din surse regenerabile de energie de către instalaţia menţionată la lit. b) se referă la aceeaşi
perioadă de timp;
b) energia electrică este produsă de o instalaţie nou-construită, care a devenit operaţională după data de 25 iunie
2009, sau de o instalaţie retehnologizată a cărei capacitate a fost crescută după respectiva dată, în cadrul unui proiect
comun astfel cum se menţionează la lit. a); şi
c) cantitatea de energie electrică produsă şi exportată nu a primit un alt sprijin din partea unei scheme de sprijin
dintr-o ţară terţă decât ajutorul pentru investiţie acordat instalaţiei.
Art. 16.4. -In sensul art. 16Î alin. (2) şi al art. 163 lit. b), unităţile de energie din surse regenerabile rezultate în
urma creşterii capacităţii unei instalaţii se consideră ca fiind produse de o instalaţie separată care a fost dată în exploatare
la data la care a avut loc creşterea capacităţii."
32. La articolul 17, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:
„(11) ANRE publică anual pe site-ul propriu, până la data de 30 martie, ponderea energiei electrice produse din
surse regenerabile în consumul final brut de energie electrică, cu excepţia energiei electrice produse în centrale
hidroelectrice cu puteri instalate mai mari de 10 MW, pentru anul precedent."
33. La articolul 17, alineatul (3) şi litera a) a alineatului (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
127
„(3) Ministerul de resort întocmeşte o dată la 2 ani, începând cu luna octombrie 2010, raportul referitor la modul
de realizare a ţintelor naţionale şi măsurile întreprinse pentru a facilita accesul la reţea al energiei electrice produse din
surse regenerabile de energie, pe baza rapoartelor ANRE.
a) implementarea şi funcţionarea sistemului de promovare a energiei electrice din surse regenerabile, precum şi
modul de îndeplinire a măsurilor stabilite în Planul naţional de acţiune;".
34. După articolul 17 se introduc 3 noi articole, articolele 171-173, cu următorul cuprins:
Art. 17.1 - (1) Ministerul de resort elaborează şi notifică Comisiei Europene, până la data de 30 iunie 2010,
Planul naţional de acţiune în domeniul energiei regenerabile.
(2) Planul naţional de acţiune în domeniul energiei regenerabile menţionat la alin. (1) stabileşte obiectivele
naţionale privind ponderea energiei din surse regenerabile consumate în transport, energie electrică, încălzire şi răcire în
anul 2020, ţinând seama de efectele măsurilor altor politici privind eficienţa energetică asupra consumului final de
energie, şi măsurile care trebuie adoptate pentru atingerea respectivelor obiective naţionale globale, inclusiv cooperarea
între autorităţile locale, regionale şi naţionale, transferurile statistice sau proiectele comune planificate, strategii naţionale
de dezvoltare a resurselor de biomasă şi de mobilizare a unor noi surse de biomasă destinate diferitelor utilizări, precum şi
măsurile care trebuie luate conform prezentei legi.
Art. 17.2. -în cazul în care ponderea de energie din surse regenerabile scade sub valoarea stabilită de traiectoria
orientativă prevăzută la art. 41 într-o perioadă de 2 ani, ministerul de resort elaborează şi notifică Comisiei Europene un
Plan naţional de acţiune în domeniul energiei regenerabile modificat, până la data de 30 iunie a anului următor, plan
naţional prin care se stabilesc măsuri corespunzătoare şi proporţionale pentru a atinge într-un termen rezonabil valoarea
stabilită în traiectoria orientativă.
Art. 17.3. - Ministerul de resort elaborează şi notifică Comisiei Europene înainte de data limită pentru elaborarea
Planului naţional de acţiune în domeniul energiei regenerabile, un document previzional care indică:
a) excesul estimat al producţiei sale de energie din surse regenerabile comparat cu obiectivul naţional, care ar
putea fi transferat către alte state membre, în conformitate cu art. 161- 164, precum şi potenţialul său estimat pentru
proiecte comune, până în anul 2020; şi
b) cererea sa estimată de energie din surse regenerabile, care trebuie să fie satisfăcută altfel decât prin producţia
internă până în anul 2020."
35. Capitolul IX „Facilităţi" se abrogă.
36. După capitolul IX se introduce un nou capitol, capitolul IX1, cu următorul cuprins:
Garanţii de origine pentru energia electrică, încălzirea şi răcirea produse din surse regenerabile de energie
Art. 19.1. - (1) In scopul de a dovedi consumatorilor finali ponderea sau cantitatea de energie din surse
regenerabile în cadrul mixului de energie al unui furnizor, se stabileşte sistemul garanţiilor de origine a producţiei de
energie din surse regenerabile, în conformitate cu criterii obiective, transparente şi nediscriminatorii.
(2) ANRE elaborează Regulamentul de emitere şi urmărire a garanţiilor de origine, care se aprobă prin hotărâre
a Guvernului în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi."
Art. 20. - (1) Producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie au acces prioritar la reţeaua de
transport/distribuţie a energiei electrice, în măsura în care nu este afectată siguranţa Sistemului Energetic Naţional.
(2) Operatorii de reţea pun la dispoziţia oricărui nou producător de energie din surse regenerabile care doreşte să
se conecteze la sistem informaţiile necesare complete, inclusiv:
128
a) o estimare cuprinzătoare şi detaliată a costurilor legate de racordare;
b) un termen rezonabil şi precis pentru primirea şi analizarea cererii de racordare la reţeaua electrică;
c) un calendar orientativ rezonabil pentru orice racordare propusă la reţeaua electrică."
38. Articolul 21 se abrogă.
Art. 22. - (1) ANRE adaptează cadrul de reglementare necesar punerii în aplicare a prezentei legi în termen de
60 de zile de la intrarea acesteia în vigoare.
(2) ANRE elaborează Regulamentul de calificare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de
energie pentru aplicarea sistemului de promovare, aprobat prin ordin al preşedintelui ANRE, în termen de 60 de zile de la
intrarea în vigoare a prezentei legi."
Art. 23. -In cazul în care în termen de 2 ani consecutivi nu se atinge nivelul cotelor anuale obligatorii de energie
electrică produsă din surse regenerabile care beneficiază de sistemul de promovare, Guvernul va lua măsuri de stimulare a
investiţiilor, în vederea respectării dispoziţiilor prezentei legi."
41. După articolul 23 se introduce un nou articol, articolul 24, cu următorul cuprins:
Art. 24. - (1) Cadrul de reglementare privind promovarea utilizării biocarburantilor şi biolichidelor, precum şi
modul în care utilizarea acestora este considerată la îndeplinirea obiectivelor stabilite prin prezenta lege se elaborează de
ministerul de resort şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei
legi.
(2) Cadrul de reglementare privind preluarea certificatelor verzi în exces şi transferurile statistice de energie
electrică din surse regenerabile, prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a), se elaborează de ministerul de resort şi se aprobă prin
hotărâre a Guvernului, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi."
42. Anexa la prezenta lege se abrogă.
Art. II. - Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse
regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 3 noiembrie 2008, cu
modificările şi completările aduse prin prezenta lege, va fi republicată, dându-se textelor o nouă numerotare.
Prezenta lege transpune art. 1-4, art. 5 alin. (1), art. 6-10, art. 12, art. 15 alin. (1) şi art. 16 alin. (2)-(6) din
Directiva nr. 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării
energiei din surse regenerabile, de modificare şi ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE, publicată
în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 140 din 5 iunie 2009. Celelalte prevederi ale directivei menţionate care nu
sunt transpuse prin prezenta lege se vor transpune prin hotărâri ale Guvernului subsecvente.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin.
(2) din Constituţia României.
129
BIBLIOGRAFIE:
 Ingineria Vântului – Note de curs – Panaitescu Fănel -Viorel

 Popescu, I, Turcu E., Energia, încotro?, Scrisul Românesc, Craiova, 1978
 Dănescu, Al.- Utilizarea energiei solare, Editura Tehnică Bucureşti, 1980
 Zaharia C.- Energia şi mediul, Editura Universităţii Al.I.Cuza 2004
 Dumitrescu H, Georgescu A.-”Calculul elicei ’’,Editura Academiei Române ,1990
 WIND ENERGY THE FACTS - Official Publications of the European Communities,

1999
 http://www.ecomagazin.ro/combustibilii-fosili-vor-ramane-principala-sursa-de-energie-la-
nivel-mondial-pana-in-2030/
 http://www.termo.utcluj.ro/regenerabile
 http://www.energie-eoliană.com
 http://www.energieeoliana.org
 http://www.ecomagazin.ro/eco/energie-eoliană
 http://www.didactic.ro/files/4/determinare_caracteristici_vânt
 http://www.energie-eoliana.com
 http://www.tehnicainstalatiilor.ro
 http://www.solare-eoliene.ro
130

INGINERIA VANTULUI Note de Curs PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INGINERIA VANTULUI Note de Curs PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PANAITESCU Fanel-Viorel INGINERIA VÂNTULUI

Capitolul 1. Energii convenţionale

1.2 Energii convenţionale ...............................................................6

Capitolul 2 . Energia solara. Energia valurilor. Energia mareelor. Energia biogazului

Capitolul 3. Energia eoliana

Capitolul 4. Elemente de calcul are rotorului turbinelor

Capitolul 5. Montarea, întreţinerea şi exploatarea unui sistem energetic eolian

Capitolul 6. Calculul tehnico-economic al unei turbine de 5 kW

Capitolul 7. Legislaţia in domeniul turbinelor eoliene

1.1 Notiuni generale

1.2. Energii convenţionale. Repercursiuni asupra mediului

1.2.1. Energiile convenţionale

Ca nuanţă, trebuie precizat că odată cu tehnologiile exploatate, clasificarea zăcămintelor poate

Figura 1.1 Valoarea probabil a productiei de petrol la urmatoarele decenii

Petrolul neconvenţional şi contribuţia sa

1.2.1.2. Gazul natural

Distribuţia resurselor de gaze naturale pe zone

Rezerve confirmate Rezerve nedescoperite

Cărbunele este o rocă sedimentară de culoare brun - neagră cu proprietăți combustibile

Rezervele mondiale de cărbune

Figura 1.2 Dinamica producţiei de carbune în perioada 1975-2025

Producţia de carbune Observaţii

TOTAL IN LUME 2597 3798 5650 8689

Adâncimi exploatabile la mine de carbune si lignit

Adâncimea Adâncimea Stratul

Rezervele de cărbune obţinute în exploatări rentabile (640 miliarde tone) reprezintă la

Distribuţia pe zone geografice a cărbunelui

Cărbune Lignit Total Raport

Rezerve Resurse Rezerve

1.2.1.4 Energia nucleară

1.2.1.5 Efectul de sera

Figura 1.3 Reprezentarea efectului de seră

Efectul de seră este cauzat de cantităţile de dioxid de carbon şi a altor substanţe, ce se

Folosirea surselor de energie convenţională eliberează în atmosferă cantităţi impresionante

Perioada estimata pana la epuizare (ani). ASPO 2005

2.1 Prezentare generală

Participări ale surselor noi la balanţa energetică a urmatorilor ani

Filiera şi Disponibilitatea Rata de recuperare Valoarea limită a contribuţiei

2.2 Energia solară

Figura 2.1 . Schema interacţiunilor dintre energia solară şi atmosferă, respectiv

Figura. 2.2. Raportul dintre radiaţia difuză şi radiaţia directă

Energia termică unitară primită de la Soare, măsurată la nivelul suprafeţei Pămȃtului,

Figura. 2.3. Variaţia radiaţiei solare în funcţie de direcţia razelor solare,

Figura 2.4. Unghiul de inclinare fata de orizontala

Figura 2.5 Unghiul azimutului

2.2.2 Avantajele energiei solare

2.3 Energia valurilor

Epuizarea rapidă a rezervelor de combustibili fosili i-a determinat pe cercetători să se

Figura 2.7 Profilul unui val

Figura 2.8. Diferite tipuri de instalaţii de captare şi conversie a energiei valurilor

Vânturile acționează asupra suprafeţelor de apă, transferându-le energia mecanică ȋn mod

2.4 Energia mareelor

Figura 2.9 Captarea energiei mareelor

Biomasa reprezintă fracţia biodegradabila a produselor deşeurilor şi reziduurilor din

Fig.2.10 Producţia de energie in cele 25 de state ale UE in 2002 cu precizarea

2.6 Energia Biogazului

2.6.1 Compoziţia biogazului

2.6.2 Avantajele şi dezavantajele utilizării biogazului

Există o cateva dezavantaje de biogaz şi acestea includ:

Există, de asemenea, câteva avantaje de biogaz:

Energie din biogaz în 2006 (GWh)[1]

Tabelul 2.3 Folosirea biogazului in Europa

3.1 Noţiuni generale privind energia eoliană