Test de sensibilitate la contrast

http://ro.drderamus.com/58122-contrast-sensitivity-testing

Pe această pagină:
 Simptome
 Testarea sensibilității la contrast
 Funcția de sensibilitate la contrast
 Tratament

Testul de sensibilitate la contrast măsoară capacitatea dvs. de a distinge între

creșterile mai fine și cele mai fine ale luminii față de întuneric (contrast).
Aceasta diferă de testarea acuității vizuale obișnuite într-un examen de ochi de
rutină, care vă măsoară capacitatea de a recunoaște literele mai mici și mai mici pe o
diagramă standard a ochilor.
Contrastul este o măsură foarte importantă a funcției vizuale, în special în situații de
lumină scăzută, ceață sau strălucire, când contrastul dintre obiecte și fundalul lor
este adesea redus. Conducerea pe timp de noapte este un exemplu de activitate
care necesită o bună sensibilitate la contrast pentru siguranță.
Chiar dacă aveți o acuitate vizuală de 20/20, puteți avea afecțiuni oculare sau de
sănătate care pot diminua sensibilitatea la contrast și vă pot face să simțiți că nu vă
vedeți bine.
GĂSIȚI UN DOAR: Dacă te îngrijorezi de viziunea ta, găsește-ți un doctor în
ochi lângă tine pentru a stabili o întâlnire. >

Simptome de sensibilitate redusă a contrastului

 Dacă aveți sensibilitate scăzută la contrast, este posibil să aveți probleme cu
conducerea în timpul nopții, incluzând dificultatea de a vedea pietonii care
merg pe lângă străzile slab luminate. Sau puteți observa că ochii tau mai ușor
de citit sau de televizor.

O persoană cu o acuitate vizuală normală, dar o sensibilitate scăzută a

contrastului ar putea vedea copacii din prim plan în mod clar (contrast înalt),
dar au probleme în a vedea contururile munților împotriva cerului în fundal
(contrast scăzut).
Sensibilitatea slabă a contrastului poate, de asemenea, să vă sporească riscul de
cădere dacă nu reușiți să vedeți că trebuie să vă retrageți dintr-o bordură pe un
trotuar similar colorat.
Sensibilitatea scăzută a contrastului poate fi un simptom al anumitor afecțiuni ochi
sau boli, cum ar fi cataracta, glaucomul sau retinopatia diabetică.
Modificări ale sensibilității la contrast pot apărea, de asemenea, după LASIK, PRK și
alte tipuri de intervenții chirurgicale de refracție.
De exemplu, uneori, o persoană care are LASIK ar putea să vadă 20/20 după
procedură, dar se plânge de vedere slabă la noapte. Acest lucru poate fi cauzat de
pierderea sensibilității la contrast din timpul operației. În schimb, unii oameni obțin o
mai bună sensibilitate la contrast și o viziune de noapte după LASIK, comparativ cu
viziunea lor cu ochelari sau lentile de contact înainte de procedură.
În cele mai multe cazuri, persoanele cu cataractă observă o îmbunătățire
semnificativă a acuității vizuale și a sensibilității la contrast după operația de
cataractă.
Test de sensibilitate la contrast
Testul de sensibilitate la contrast nu este inclus într-un examen de rutină pentru ochi.
Medicul dvs. de ochi ar putea efectua testul din cauza unei plângeri vizuale specifice
pe care o aveți sau pentru că el sau ea suspectează că aveți o afecțiune care vă
afectează capacitatea de a discerne contrastul.
Diagrama de sensibilitate a contrastului Pelli Robson testează abilitatea dvs.
de a detecta scrisori care sunt treptat mai puțin contraste cu fundalul alb, pe
măsură ce ochii se mișcă în jos pe diagramă.
Probabil cel mai utilizat dispozitiv pentru a testa sensibilitatea la contrast este
diagrama de sensibilitate a contrastului Pelli Robson.
Ca o diagramă standard de acuitate vizuală Snellen, diagrama Pelli Robson este
alcătuită din linii orizontale de litere mari. Dar, în locul literelor care devin mai mici pe
fiecare linie succesivă, contrastul literelor (față de fondul graficului) scade cu fiecare
rând.
Alte dispozitive mai sofisticate pot fi folosite și pentru a testa sensibilitatea la
contrast. Aceste dispozitive folosesc adesea ținte numite grilaje de undă sinusoidală,
care constau dintr-un număr de bare paralele fuzzy, paralele de lumină și întuneric.
Aceste bare pot varia în lățime (frecvența spațială), precum și contrastul de la țintă la
țintă, pentru a da o evaluare mai aprofundată a gradului de sensibilitate a ochilor tăi
față de diferențele de contrast.
Unele teste sinusoidale includ o sursă de lumină strălucitoare care poate fi îndreptată
spre ochi în timpul testului pentru a simula situații de orbire, cum ar fi farurile care se
opresc în timpul conducerii pe timp de noapte.
Dacă medicul dumneavoastră ocular determină că aveți nevoie de un test de
sensibilitate la contrast, acesta va fi probabil administrat după un test standard de
acuitate vizuală și înainte de dilatarea elevilor.
De obicei, testarea este efectuată în timp ce purtați ochelarii sau lentilele de contact
dacă aveți nevoie de corectare a vederii.
Pentru evaluarea bolii oculare, sensibilitatea la contrast este de obicei testată
individual pe fiecare ochi.
Din alte motive, cum ar fi testarea viziunii sportive sau evaluarea vederii după
montarea lentilelor de contact, LASIK sau chirurgia cataractei, testarea se poate face
cu ochii deschiși.
Funcția de sensibilitate la contrast (CSF)
Măsurători detaliate de sensibilitate la contrast, care includ atât mărimea (frecvența
spațială), cât și contrastul, sunt folosite pentru a compune funcția de sensibilitate la
contrast a unei persoane (CSF).
Obiectivele grilajului cu valuri sinusoidale cu bare mai groase reprezintă frecvențe
spațiale reduse; țintele cu bare mai subțiri reprezintă frecvențe spațiale mai mari. În
acest sens, determinarea CSF a unei persoane este asemănătoare cu evaluarea
sensibilității auzului său, ceea ce implică utilizarea tonurilor de înălțime joasă și
înaltă, precum și variații în volum.
Funcția dvs. de sensibilitate la contrast este în esență o reprezentare a curbei care
definește cel mai scăzut nivel de contrast pe care îl puteți detecta pentru fiecare
frecvență spațială testată.

În general, obiectele cu frecvențe spațiale înalte (grilaje cu valuri sinusoidale cu bare

foarte subțiri) trebuie să aibă un contrast semnificativ mai mare decât obiectele cu
frecvențe spațiale mai mici (grătare cu bare de lățime medie) detectate de sistemul
vizual uman.
Ce se poate face despre sensibilitatea scăzută la contrast?
Rezultatele testului de sensibilitate la contrast vă pot ajuta medicul dumneavoastră
să determine dacă aveți erori de vedere cunoscute sub numele de aberații de ordin
superior sau o altă problemă care ar putea fi corectată cu ochelari speciali sau
chirurgie oculară.

Ochelarii cu lentile special colorate pot îmbunătăți contrastul. Afișat aici este
stilul Anime cu lentile galbene, de Gunnar Optiks.
Dacă sunteți diagnosticat cu o sensibilitate scăzută la contrast, medicul
dumneavoastră vă poate recomanda să purtați lentile corective cu un filtru galben
pentru a vă îmbunătăți capacitatea de a discerne contrastul.
Dacă aveți nevoie de ochelari de prescripție medicală, mulți oameni descoperă că ei
văd mai bine în condiții de lumină scăzută atunci când purtați lentile care includ
înveliș anti-reflectorizant, în comparație cu purtarea acelorași lentile de prescripție
fără acoperire AR.
De asemenea, ochelarii cu lentile personalizate de tip wavefront pot îmbunătăți
uneori sensibilitatea la contrast și vederea pe timp de noapte.
În unele cazuri, LASIK personalizat sau cu front de undă poate reduce aberațiile de
ordin superior și poate îmbunătăți sensibilitatea la contrast.
Anumite obiective intraoculare premium (IOL) care au fost proiectate cu tehnologie
wavefront pot, de asemenea, să reducă aberațiile de ordin superior și să
îmbunătățească sensibilitatea la contrast după operația de cataractă