Grile CSIE 2005

1. Problemele de bază ale economiei sunt:

a) ce producem ? sau cât producem ? b) ce producem ? cum producem ? pentru cine
producem ? c) cât producem ? sau pentru cine producem ? d) ce producem ? sau cum
producem ? e) ce şi cât producem fără a avea importanţă cum producem.

2. O economie produce doar două bunuri X şi Y. În cazul în care curba posibilităţilor de

producţie este concavă în raport cu originea sistemului de axe, costul de oportunitate
pentru bunul X în raport cu bunul Y:
a) este constant; b) este crescător; c) este descrescător; d) nu poate fi determinat;
e) este egal cu rata marginală de substituţie a celor două bunuri.

3. Care dintre următoarele enunţuri sunt proprii unei abordări normative în ştiinţa
economică:
a) indicele preţurilor bunurilor de consum în anul 2004 a fost de 109.7%; b) rata
şomajului de 8,3% este prea mare; c) rata medie a dobânzii la creditele de consum a
fost de 22%; d) ritmul de creştere a economiei României în anul 2004 a fost de 5.5%;
e) indicele bursier BET a depăşit maximul istoric înregistrat anul trecut.

4. Problema fundamentală a economiei se referă la:

a) corelarea producţiei de bunuri de consum cu aceea de bunuri-capital; b) corelarea
fluxurilor de investiţii cu fluxurile de economii; c) necesitatea unui ritm înalt al inovării
tehnologice; d) corelarea caracteristicilor nevoilor şi dorinţelor cu cele ale
resurselor şi bunurilor; e) creşterea continuă a eficienţei tuturor activităţilor
economice.
5. Costul de oportunitate reprezintă:
a) cheltuielile efective ale producătorului; b) valoarea în unităţi monetare a celei mai
bune alternative sacrificate de alocare a resurselor; c) costul suplimentar pe care-l
suportă producătorul atunci când măreşte producţia cu o unitate; d) ajustarea preţurilor ca
urmare a modificărilor cererii şi ofertei;
b) e) cheltuielile efectuate pentru realizarea unei unităţi de produs.

6. Microeconomia se ocupă cu studiul:

a) a) modului cum consumatorii şi producătorii aleg să utilizeze resursele şi impactul
acestor alegeri pe diferite pieţe; b) protecţiei sociale; c) şomajului şi inflaţiei ca
fenomene de dezechilibru; d) creşterii economice; e) modului în care guvernul îşi
constituie veniturile şi cheltuieşte sumele colectate la buget.
7. Macroeconomia se ocupă cu studiul:
a) a) acţiunilor economice ale populaţiei unei regiuni; b) deciziilor întreprinderilor de mari
dimensiuni; c) preţurilor şi producţiei întreprinderilor aparţinând unei ramuri industriale;
b) d) economiei naţionale privită ca un întreg;
c) e) alocării resurselor economice la nivelul producătorului individual.
8. Macroeconomia studiază următoarele probleme, cu excepţia:
a) a) creşterii PIB-ului; b) cauzelor inflaţiei şi politici de diminuare a sa; c) segmentului de
piaţă internă ce revine unei societăţi pe acţiuni; d) şomajului;
b) e) încasărilor şi plăţilor în valută ale unei ţări.
Grile CSIE 2005

9. Nu reprezintă un atribut definitoriu al proprietăţii:

a) posesiunea; b) non-rivalitatea; c) folosinţa; d) dispoziţia; e) uzufructul.

10. Sistemele economice ale societăţii umane reprezintă:

a) un rezultat al abordării sistemice a domeniului economic; b) modalităţi de
organizare a activităţii economice în cadrul societăţii; c) rezultatul abordărilor
ideologice a problemelor economice; d) structuri sociale implicate în viaţa economică;
e) structuri de management ale societăţii umane.

11. Nu reprezintă caracteristică esenţială a sistemului economiei de piaţă:

a) proprietatea privată asupra factorilor de producţie; b) urmărirea de către indivizi a
propriului interes; c) intervenţia limitată a statului în economie;
d) planificarea distribuţiei principalelor resurse la nivel social;
e) manifestarea liberă a iniţiativei agenţilor economici.

12. Reprezintă un punct slab al sistemului economiei de piaţă:

a) eficienţa economică ridicată; b) libertatea economică; c) libertatea politică;
d) democraţia reală; e) inegalitatea mare în distribuţia veniturilor între membrii
societăţii.

13. Un nivel ridicat al protecţiei sociale într-un sistem al economiei de piaţă presupune:
a) o intervenţie omniprezentă a statului în economie; b) un buget de stat atât de ridicat
astfel încât proprietatea publică să fie dominantă în economie; c) un înalt nivel de
dezvoltare economică şi socială; d) o contradicţie în termeni, referitor la capitalism;
e) un sistem numit „socialism de piaţă”.

14. În cadrul unei economii de piaţă:

a) a) resursele sunt în totalitate în proprietatea statului; b) resursele aparţin indivizilor, iar
alocarea lor este decisă de guvern; c) resursele aparţin guvernului, iar alocarea lor este
decisă de indivizi; d) proprietarii resurselor decid alocarea lor;
b) e) oricare dintre variantele de mai sus poate fi adevărată.

15. Panta curbei de indiferenţă este:

a) raportul dintre preţurile bunurilor; b) dreapta bugetului; c) raportul dintre utilitatea
totală a bunului substituit şi utilitatea totală a bunului care îl substituie; d) rata
marginală de substituţie; e) raportul dintre utilitatea totală a bunului care substituie şi
utilitatea totală a bunului substituit.

16. Un consumator achiziţionează două bunuri A şi B ale căror utilităţi marginale sunt
500, respectiv 200. Dacă preţul bunului A este 10.000 lei şi al bunului B 2.000 lei, atunci
consumatorul:
a) va menţine constant consumul din ambele bunuri; b) va mări consumul din B şi va
reduce consumul din A; c) va mări consumul din A şi va reduce consumul din B;
d) va mări consumul din ambele bunuri; e) va reduce consumul din ambele bunuri.
Grile CSIE 2005

17. Un consumator are o funcţie de utilitate totală de tipul U(X,Y) = 3 X Y. El are un

venit disponibil de 16 u.m., iar preţurile celor două bunuri sunt PX = 1 u.m. iar PY = 2
u.m. Programul de consum ce asigură echilibrul consumatorului este:
a) 5X şi 2Y; b) 10X şi 3Y; c) 5X şi 5Y; d) 6X şi 5Y; e) 8X şi 4Y.

18. Dacă produsul dintre utilitatea marginală a unui bun X şi preţul unui bun substituibil
Y este 48, preţul bunului X este de 8 u.m., iar utilitatea totală este maximă, atunci
utilitatea marginală a bunului Y este:
a) 384; b) 6; c) 8 ; d) 24; e) 22.

19. Fie funcţia de utilitate U(x,y) = 2xy. În punctul de coordonate A(2,4) de pe curba de
indiferenţă optimă, rata marginală de substituţie a bunului X cu bunul Y (RMSxy) este :
a) 1,5; b) 3 ; c) 2 ; d) 5 ; e) 6.

20. Dacă utilitatea marginală a ultimei unităţi din bunul X este de trei ori mai mare decât cea a
ultimei unităţi din bunul Y, un consumator îşi asigură starea de echilibru atunci când:
a) preţul unitar al bunului X este de trei ori mai mare decât cel al bunului Y; b)
preţurile unitare ale lui X şi Y sunt egale; c) preţul unitar al bunului X reprezintă 33% din
cel al bunului Y; d) preţul unitar al bunului X este cu 33% superior celui al bunului Y;
b) e) nici una dintre alternativele de mai sus.

21. Obiectivul consumatorului raţional, adică maximizarea utilităţii totale, este atins atunci când:
a) a) utilitatea marginală este maximă; b) utilitatea marginală este identică pentru toate
bunurile care intră în consum; c) utilitatea marginală aferentă ultimei unităţi monetare
cheltuită pentru fiecare bun este aceeaşi; d) preţurile de achiziţie ale bunurilor sunt
minime; e) toate bunurile economice sunt distribuite în mod gratuit.

22. Fie funcţia de producţie Y  10K L . În acest caz, randamentele de

0,4 0,6

scară sunt:
a) crescătoare; b) descrescătoare; c) constante; d) întâi crescătoare şi apoi
descrescătoare; e) întâi descrescătoare şi apoi crescătoare.

23. Când productivitatea marginală a unui factor de producţie este mai mare decât
productivitatea medie, pentru orice creştere a cantităţii utilizate din factorul de producţie
variabil, productivitatea medie:
a) creşte; b) scade; c) este maximă; d) este minimă;
e) poate să crească, să scadă sau să nu se modifice.

24. Costul total (CT) al unui producător este dat de relaţia CT  3  7  Q , unde Q este
producţia. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată?
a) costul total este constant; b) costul marginal este descrescător; c) costul marginal
este egal cu costul total mediu; d) costul marginal este mai mare decât costul total
mediu; e) costul marginal este mai mic decât costul total mediu.
Grile CSIE 2005

25. Pragul de rentabilitate reflectă situaţia în care:

a) costurile de producţie nu sunt acoperite de încasările totale; b) încasările totale
depăşesc costurile de producţie; c) profitul este nul; d) preţul este mai mic decât
minimul costului mediu total;
e) preţul este mai mic decât minimul costului variabil mediu.

26. În situaţia în care preţul pieţei este mai mic decât costul total mediu, dar mai mare
decât costul variabil mediu, o firmă:
a) trebuie să părăsească piaţa, profitul fiind negativ; b) continuă activitatea doar dacă pe
piaţă intră şi alţi producători; c) rămâne pe piaţă pentru a-şi acoperi o parte a
costurilor fixe; d) iese de pe piaţă, deoarece nu se află la nivelul pragului de
rentabilitate;
e) rămâne pe piaţă, deoarece costul marginal este mai mic decât costul variabil mediu.

27. În cazul în care costul variabil scade într-o mai mică măsură decât producţia, costul
total mediu:
a) creşte; b) scade; c) rămâne constant; d) este nul; e) este minim.

28. O firmă prezintă următoarea situaţie în cazul unui bun: preţul de vânzare estimat 25
u.m., costurile fixe totale 10.000 u.m., iar costul variabil unitar, de 5 u.m. Pragul de
rentabilitate pentru acel bun este:
a) 100 bucăţi; b) 200 bucăţi; c) 300 bucăţi; d) 400 bucăţi; e) 500 bucăţi.

29. Se dau datele : CT1 = 2000 u.m. ; CT0 = 0,75CT1 ; Q = 10 bucăţi. Producţia creşte cu
33,3%, CV0 este de trei ori mai mare decât costul fix. Costul marginal şi costul fix au
valorile :
a) 100, 750 ; b) 150, 100 ; c) 150, 375 ; d) 100, 500 ; e) 375, 100.

F  x, y  
xy
30. Fie funcţia de producţie x  y . Dacă preţurile celor doi factori sunt Px = 9
şi Py = 4, iar bugetul disponibil este B = 120 u.m. atunci combinaţia optimă este :

a) x = 4, y = 21 ; b) x = 6, y = 15 ; c) x = 8, y = 12 ; d) x = 10, y = 8 ; e)x=12, y = 3.

31. Conform legii randamentelor factoriale descrescânde:

a) a) producţia totală creşte pe măsură ce cantităţile din factorii de producţie variabili cresc;
b) b) producţia totală scade pe măsură ce cantităţile din factorii de producţie variabili cresc;
c) c) productivităţile marginale cresc atunci când factorii de producţie variabili cresc şi scad
în caz contrar; d) producţia suplimentară derivată din creşterea după un anumit nivel
a factorului variabil marchează tendinţa de scădere; e) productivitatea medie creşte la
combinarea unei cantităţi tot mai mari dintr-un factor de producţie variabil cu o cantitate
determinată dintr-un factor fix.
d)

32. Dacă la modificarea producţiei costul variabil creşte cu 50%, iar cel variabil mediu scade cu
50%, ajungând la nivelul de 2500 unităţi monetare, atunci producţia:
Grile CSIE 2005

a) scade cu 50%; b) creşte cu 100%; c) creşte cu 200%; d) creşte cu 300%;

b) rămâne neschimbată.
33. Costul total mediu se reduce dacă:
a) a) se achiziţionează o nouă tehnologie care reduce consumurile specifice; b) preţurile
materiilor prime cresc; c) mâna de lucru devine mai scumpă; d) salariile cresc într-un
ritm superior productivităţii mâinii de lucru; e) rata de amortizare creşte.

34. Identificaţi afirmaţia incorectă din lista de mai jos:

a) a) pe termen scurt, indiferent de variaţia producţiei, costurile fixe nu se modifică; b) pe
termen lung nu există costuri fixe; c) pe termen lung toate costurile suportate de o firmă
sunt variabile; d) pe termen scurt evoluţia costului total este determinată de costul
fix; e) costurile variabile evoluează în acelaşi sens, dar nu neapărat în acelaşi ritm cu
producţia.
35. Pe termen scurt, reducerea producţiei determină întotdeauna:
a) a) creşterea costului marginal; b) creşterea costului fix mediu; c) scăderea costului fix;
b) d) creşterea productivităţii marginale; e) toate cele de mai sus.
36. Dacă ritmul modificării costului variabil este superior ritmului creşterii producţiei atunci:
a) a) costul marginal scade; b) costul marginal este constant; c) indicele costului variabil
este superior indicelui producţiei; d) indicele costului variabil este inferior indicelui
producţiei; e) costul variabil mediu scade.

37. Se află într-un raport invers proporţional cu producţia:

a) a) consumul de capital tehnic; b) consumul unitar de capital fix; c) profitul;
b) d) productivitatea muncii; e) cheltuielile salariale.
38. La creşterea producţiei cu 75%, costul variabil sporeşte cu 50%. Ce evoluţie apreciaţi că
înregistrează costul total mediu?
a) a) creşte; b) scade; c) nu se modifică; d) poate creşte, scade sau rămâne constant;
b) e) informaţia este insuficientă pentru a determina evoluţia costului mediu.
39. Dacă producţia unei întreprinderi creşte cu 25%, atunci costul fix mediu:
a) a) creşte cu 20%; b) scade cu 20%; c) creşte cu 25%; d) rămâne constant;
b) e) creşte sau scade în funcţie de evoluţia costurilor variabile.
40. Care dintre următoarele afirmaţii privesc noţiunea de cost variabil?
a) a) se referă la factorii de producţie integral consumaţi într-un singur proces de producţie;
b) b) se referă la factorii de producţie consumaţi treptat într-un proces de producţie;
c) c) include consumurile de factori de producţie care se modifică odată cu schimbarea
volumului de producţie; d) include consumurile de factori de producţie care nu se
modifică la schimbarea volumului de producţie;
d) e) toate afirmaţiile de mai sus sunt corecte.

41. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată în condiţiile creşterii producţiei?
a) a) costul variabil şi total cresc în aceeaşi proporţie; b) costul fix creşte mai încet decât
cel variabil; c) costul variabil creşte mai rapid decât cel total; d) costul fix mediu creşte;
e) costul total mediu poate fi mai mare, mai mic sau egal cu cel variabil mediu.
Grile CSIE 2005

42. Costul total al producţiei este dat de relaţia CT = 10 + 2Q, unde CT reprezintă costul total, iar
Q producţia. Care din afirmaţiile următoare este adevărată?
a) a) costul total este constant; b) costul marginal este crescător; c) costul marginal este
egal cu costul total mediu; d) costul marginal este inferior costului total mediu;
b) e) costul marginal este superior costului total mediu.
43. Productivitatea medie a 10 muncitori este 20 unităţi. Dacă productivitatea marginală
corespunzătoare celui de-al 11-lea muncitor este 18 unităţi, se poate trage concluzia că:
a) a) productivitatea marginală creşte; b) productivitatea marginală este constantă;
b) c) productivitatea medie creşte; d) productivitatea medie se reduce;
c) e) productivitatea marginală este maximă.

44. Identificaţi afirmaţia adevărată în condiţiile creşterii costurilor variabile în aceeaşi proporţie
cu producţia:
a) a) costul total mediu este constant; b) costul total mediu se reduce; c) costul total
mediu creşte; d) costul fix mediu este constant; e) costul variabil mediu scade.

45. Rata de substituţie între factorii muncă şi capital este de 0,5. Dacă se doreşte obţinerea aceeaşi
producţii reducând factorul muncă cu 2 unităţi, numărul unităţilor suplimentare din factorul
capital va fi:
a) a) 0; b) 0,5; c) 1; d) 2; e) 8.
46. Dacă productivitatea marginală a unui factor de producţie este mai mică decât productivitatea
medie a factorului respectiv, atunci:
a) a) productivitatea medie creşte; b) productivitatea medie se reduce; c) productivitatea
medie este maximă; d) productivitatea marginală creşte;
b) e) productivitatea marginală este constantă;

47. Dacă preţul unui bun creşte, atunci veniturile încasate de către ofertanţi:
a) cresc, dacă cererea este elastică; b) scad, dacă cererea este elastică; c) rămân
constante, dacă cererea este inelastică; d) venitul încasat scade dacă cererea este
inelastică; e) venitul încasat scade, dacă cererea este de elasticitate unitară;

48. Dacă bunurile X şi Y sunt substituibile, creşterea preţului bunului X determină:

a) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute din bunul Y;
b) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri; c) creşterea cantităţii cerute din ambele
bunuri; d) menţinerea constantă a cantităţii cerute atât din bunul Y cât şi din bunul X;
e) scăderea cantităţii cerute din bunul X şi creşterea cantităţii cerute din bunul Y.

49. Dacă bunurile X şi Y sunt complementare, creşterea preţului bunului X determină:

a) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri; b) creşterea cantităţii cerute din
bunul X şi scăderea cantităţii cerute pentru bunul Y; c) creşterea cantităţii cerute din
ambele bunuri; d) menţinerea constantă a cantităţii cerute atât din bunul Y cât şi din
bunul X;
e) scăderea cantităţii cerute din bunul X şi creşterea cantităţii cerute din bunul Y.
Grile CSIE 2005

50. În cazul unui coeficient de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în raport cu
preţul bunului B pozitiv, bunurile A şi B sunt:
a) complementare; b) substituibile; c) inferioare; d) sub standardele admise de
calitate; e) de lux.

51. Dacă la creşterea cu 20% a preţului un producător îşi pierde un sfert din clientelă,
cererea este:
a) elastică; b) perfect elastică; c) cu elasticitate unitară; d) inelastică; e) atipică.

52. Dacă elasticitatea cererii unui bun în raport cu preţul este 3, iar preţul scade cu 20%,
atunci cantitatea cerută:
a) scade cu 60%; b) scade cu 7%; c) nu se modifică; d) creşte cu 60%;
e) creşte cu 7%.

53. Curba unei oferte perfect elastice este:

a) crescătoare; b) verticală; c) descrescătoare; d) orizontală; e) paralelă cu axa
preţului.

54. Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt: CA  270  8  pA , O A  200  6  p A ,

unde CA este cantitatea cerută, OA este cantitatea oferită, pA este preţul bunului. În acest
caz, preţul şi cantitatea de echilibru sunt:
a) 5; 320; b) 4; 224; c) 8; 248; d) 5; 230; e) 2; 212.

55. Pe piaţa untului, cererea şi oferta sunt Q  100  10  P , Q  20  5  P , unde Q este

cantitatea, iar P este preţul. Dacă guvernul impune un preţ de 7 unităţi monetare, atunci
pe piaţa untului apare:
a) un surplus de 25 unităţi de cantitate; b) un surplus de 55 unităţi de cantitate;
c) un deficit de 30 unităţi de cantitate; d) un deficit de 70 unităţi de cantitate;
e) o diferenţă de 2 unităţi monetare între preţul de echilibru şi preţul impus de guvern.

56 Dacă cererea creşte mai încet decât oferta, preţul de echilibru:

a) creşte; b) scade; c) nu se modifică, pentru că atât cererea cât şi oferta cresc;
d) creşte dacă scade costul mediu; e) scade doar dacă scade costul mediu.

57. Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt: Q  480  8  p , Q  200  6  p . În acest

caz, preţul şi cantitatea de echilibru sunt:
a) 20; 320; b) 40; 180; c) 80; 160; d) 140; 160; e) 20; 160.
58. Cererea pentru un bun X este elastică. Creşterea preţului bunului X:
a) a) determină creşterea încasărilor producătorilor; b) determină reducerea încasărilor
producătorilor; c) conduce la sporirea cheltuielilor consumatorilor;
b) d) nu are nici-un efect asupra încasărilor producătorilor;
c) e) nu are nici-un efect asupra cheltuielilor consumatorilor.
59. Elasticitatea cererii pentru un bun în raport cu preţul său este de 0,25. O creştere a preţului cu
10% conduce în cazul acestui bun la:
a) a) reducerea cantităţii cerute cu 2,5%; b) creşterea cantităţii cerute cu 2,5%;
Grile CSIE 2005

b) c) creşterea cantităţii cerute cu 25%; d) reducerea cantităţii cerute cu 25%;

c) e) menţinerea cantităţii cerute.
60. Preţul bunului X creşte cu 25%, iar cantitatea cerută se reduce cu 27%. Care dintre afirmaţiile
următoare este adevărată?
a) a) cererea pentru bunul X este perfect elastică; b) cererea pentru bunul X este inelastică;
b) c) elasticitatea cererii pentru bunul X este unitară; d) cererea pentru bunul X este
elastică; e) cererea pentru bunul X este perfect inelastică.

61. Indicaţi răspunsul corect privind relaţia dintre preţ, cantitate cerută şi cantitatea oferită în
cazul unui bun:
a) a) dacă preţul creşte, cantitatea cerută şi cantitatea oferită se reduc; b) dacă preţul se
reduce, cantitatea cerută şi cantitatea oferită cresc; c) dacă preţul creşte, cantitatea cerută
creşte iar cantitatea oferită se reduce; d) dacă preţul creşte, cantitatea cerută scade iar
cantitatea oferită creşte; e) dacă preţul se reduce, cantitatea cerută scade iar cantitatea
oferită creşte.
62. Care dintre următoarele produse sau servicii apreciaţi că are cel mai scăzut coeficient de
elasticitate a cererii în raport cu preţul?
a) a) hainele de blană; b) autoturismele de lux; c) energia electrică; d) serviciile pentru
petrecerea timpului liber; e) casele de vacanţă.
63. Care dintre următoarele afirmaţii corespunde conceptului de ofertă?
a) a) cantităţile dintr-un bun oferite de majoritatea producătorilor; b) cantităţile dintr-un bun
solicitate de cumpărători; c) cantităţile de bunuri oferite de producătorii interni şi externi;
d) cantităţile dintr-un bun pe care producătorii pot şi sunt dispuşi să le vândă la
niveluri diferite de preţ; e) nici una dintre alternativele de mai sus.

64. În cazul unui bun cu cerere elastică, reducerea preţului său va determina:
a) a) creşterea cheltuielilor consumatorilor privind acel bun; b) reducerea cheltuielilor
consumatorilor pentru acel bun; c) menţinerea neschimbată a cheltuielilor consumatorilor
acelui bun; d) creşterea cantităţii oferite;
b) e) reducerea numărului de consumatori.

65. Care dintre următoarele afirmaţii nu este adevărată în ceea ce priveşte controlul preţurilor în
cadrul unei economii?
a) a) unii agenţi economici pot realiza câştiguri; b) anumiţi agenţi economici pot înregistra
pierderi; c) în ansamblul lor resursele sunt utilizate mai puţin eficient;
b) d) în ansamblul lor resursele sunt utilizate mult mai eficient;
c) e) reprezintă o măsură proprie economiilor centralizate.

66. Conform legii ofertei şi principiului ceteris paribus:

a) a) între preţ şi încasările producătorilor există o relaţie inversă; b) preţul şi cantitatea
cerută sunt invers corelate; c) relaţia dintre preţ şi cantitatea oferită este pozitivă;
b) d) încasările vânzătorilor şi cheltuielile cumpărătorilor sunt în relaţie directă;
c) e) orice relaţie între preţ şi cantitatea oferită poate fi posibilă.
Grile CSIE 2005

67. Care dintre următoarele afirmaţii privind preţul de echilibru este adevărată?
a) a) este determinat numai prin deciziile consumatorilor; b) este determinat numai prin
deciziile vânzătorilor; c) este determinat de o agenţie guvernamentală; d) este rezultatul
interacţiunii dintre cumpărători şi vânzători; e) oricare dintre răspunsurile anterioare
poate fi corect.
68. Preţul situat sub nivelul său de echilibru conduce la apariţia:
a) a) penuriei; b) inflaţiei; c) excedentului de ofertă; d) unei cereri insuficiente;
b) e) oricare din situaţiile menţionate este posibilă.

69. Curba ofertei în cazul unui obiect de artă este:

a) a) elastică; b) inelastică; c) cu elasticitate unitară; d) perfect inelastică;
b) e) perfect elastică.
70. Bunurile a căror elasticitate a cererii în funcţie de venit este negativă se numesc:
a) a) bunuri normale; b) bunuri inferioare; c) bunuri publice; d) bunuri private;
b) e) oricare dintre alternativele de mai sus.

71. Comparaţia între modificarea relativă a cantităţii cerute dintr-un bun şi modificarea relativă a
preţului acestuia reprezintă:
a) a) coeficientul elasticităţii directe a cererii în raport cu preţul; b) coeficientul
elasticităţii încrucişate a cererii în raport cu preţul; c) coeficientul elasticităţii cererii în
raport cu venitul; d) coeficientul elasticităţii ofertei în raport cu preţul;
b) e) oricare dintre coeficienţii de mai sus pot răspunde cerinţei menţionate.

72. Se cunosc următoarele date privind preţul bunului X şi cantităţile cerute din bunurile X şi Y:
Preţul Cantitatea cerută - Cantitatea cerută -
Venitul consumatorului
bunului X bunul X bunul Y
este 1000 unităţi monetare
În această situaţie: 50 20 75
a) a) bunurile X şi Y sunt 25 45 150
substituibile; b) bunurile X şi Y sunt complementare;
b) c) bunurile X şi Y sunt inferioare; d) bunurile X şi Y sunt normale;
c) e) nu se poate preciza natura bunurilor X şi Y.
73. Fixarea de către stat a unor preţuri minime determină:
a) a) penurie; b) creşterea cantităţilor cerute de către consumatori; c) menţinerea constantă
a cantităţilor oferite de către producători; d) surplusuri pe piaţă;
b) e) accentuarea deficitului bugetar.

74. În ce sens, creşterea semnificativă a preţului biletelor de cinema ar putea determina preţului
aparatelor video şi a numărului aparatelor video vândute:
a) a) creştere/reducere; b) reducere/reducere; c) efectul este nedeterminat/reducere;
b) d) creştere/creştere; e) creştere/menţinere constantă.
75. Stabilirea unor limite maxime de preţ poate conduce în timp la:
a) a) stimularea producătorilor în vederea creşterii producţiei; b) dezvoltarea produselor noi;
c) apariţia “pieţei negre”; d) reducerea şomajului; e) dezvoltarea concurenţei.
Grile CSIE 2005

76. Dacă preţul unei mărfi creşte, cheltuielile totale ale consumatorilor variază într-un sens sau
altul în funcţie de forma cererii. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată?
a) a) cererea este inelastică, cheltuielile totale cresc; b) cererea este inelastică, cheltuielile
totale scad; c) cererea este inelastică, cheltuielile totale rămân constante; d) cererea este
elastică, cheltuielile totale cresc; e) cererea este elastică, cheltuielile totale rămân
constante.

77. Curba ofertei nu este afectată în mod direct de:

a) a) tehnologia de producţie; b) veniturile consumatorilor; c) numărul şi dimensiunea
producătorilor; d) preţurile altor bunuri realizabile cu aceleaşi resurse;
b) e) factorii sezonieri.

78. Echilibrul pe piaţa unui bun se realizează atunci când:

a) a) valoarea vânzărilor este egală cu valoarea achiziţiilor cumpărătorilor; b) cantitatea
cerută este egală cu cea oferită; c) cumpărătorii dispun de venituri suficiente pentru a
cumpăra ce şi cât doresc şi a-şi maximiza astfel satisfacţia; d) vânzătorii pot oferi un
volum mare şi diversificat de mărfuri; e) agenţii economici, fie vânzători, fie cumpărători,
se pot manifesta liber pe piaţă.
79. Pe o piaţă concurenţială, preţul de echilibru este:
a) a) preţul la care consumatorii vor cumpăra toate bunurile oferite de producători; b) preţul la
care cererea este superioară ofertei; c) preţul corespunzător unui volum minim de
tranzacţii pe piaţă; d) preţul la care poate exista exces de cerere sau de ofertă;
b) e) preţul la care cantitatea cerută este egală cu cantitatea oferită.

80. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă?

a) barierele legale la intrarea pe piaţă constituie o cauză a formării monopolurilor;
b) structura costurilor monopolului natural evidenţiază importante economii de scară
pentru niveluri ridicate ale producţiei; c) un monopol poate obţine un profit mai mare
impunând preţuri diferite pe pieţe diferite; d) preţul este o variabilă exogenă în
condiţii de oligopol; e) pe o piaţă de oligopol producătorii pot practica concurenţa prin
preţ.

81. Un monopolist are costul marginal dat de relaţia C m  3  Q , unde Cm este costul
marginal, iar Q este producţia. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de relaţia
P  20  Q , unde P este preţul. În scopul maximizării profitului, producţia trebuie să fie:
a) 3; b) 4; c) 5; d) 10; e) 20.

82. Alegerea unui producător monopolist care urmăreşte maximizarea profitului

corespunde unei situaţii în care:
a) preţul este mai mare decât costul marginal; b) costul marginal este egal cu preţul;
c) preţul este mai mic decât costul marginal; d) preţul este egal cu încasarea marginală;
e) preţul este mai mic decât încasarea marginală.

83. Care dintre următoarele contribuie cel mai mult la existenţa unei situaţii de oligopol
într-o industrie:
a) slabe bariere la intrarea pe piaţă; b) cerere elastică; c) produse standardizate;
d) economii de scară; e) informaţie perfectă.
Grile CSIE 2005

84. Piaţa cu concurenţă de tip monopson apare atunci când:

a) oferta de mărfuri este reprezentată de un număr mic de producători; b) oferta este
concentrată la un singur producător; c) există un număr mare de producători şi
consumatori; d) există atomicitatea cererii;
e) cererea este concentrată la un singur consumator.

85. Existenţa mai multor mărci de produs caracterizează piaţa:

a) cu concurenţă perfectă; b) de monpson; c) de oligopol; d) monopolistică;
e) de monopol.

86. În condiţii de monopol există următoarea relaţie între venitul mediu (VM) şi venitul
marginal (Vmg) al firmei monopoliste:
a) VM > Vmg; b) VM = Vmg; c) VM < Vmg; d) VM = Vmg – Cmg; e) VM = Vmg/3.

87. În cazul în care o firmă de pe o piaţă de oligopol măreşte preţul de vânzare a

produselor sale:
a) curba cererii pentru produsele acelei firme devine elastică; b) celelalte firme din
oligopol vor proceda la fel; c) clientela celorlate firme va migra spre acea firmă;
d) curba cererii pentru produsele acelei firme devine inelastică;
e) firma în cauză cucereşte o parte mai mare din piaţă.

88. Un coeficient ridicat de elasticitate al cererii în raport cu preţul unui bun poate indica
faptul că:
a) pe acea piaţă există monopol; b) pe acea piaţă există un oligopol coordonat;
c) concurenţa este perfectă sau monopolistică; d) concurenţa este de tip monopol
bilateral; e) piaţa este dominată de un duopol asimetric.

89. Monopolul în cadrul unei economii de piaţă:

a) a) determină preţurile tuturor bunurilor şi serviciilor; b) dispare treptat pe măsura
dezvoltării economiei; c) este expresia unui nivel redus de concentrare a producţiei;
b) d) poate dispărea prin reducerea restricţiilor de acces pe piaţă;
c) e) se referă doar la emisiunea monetară.

90. Un monopolist are funcţia de cost total CT= 200 + 5Q, unde Q este cantitatea produsă.
Funcţia cererii pieţei este dată de relaţia P = 209 – 3Q, unde P este preţul. Preţul şi cantitatea
produsă în condiţiile maximizării profitului sunt:
a) a) 34; 107; b) 107; 34; c) 5; 68; d) 206,57; 0,81; e) imposibil de determinat.

91. Curba cererii pentru o firmă în condiţiile concurenţei perfecte este:

a) a) verticală;
b) orizontală;
c) descrescătoare în raport cu preţul pieţei;
d) crescătoare în raport cu preţul pieţei;
e) oricare dintre variantele de mai sus.
Grile CSIE 2005

92. În condiţiile concurenţei imperfecte, preţul de echilibru al unui factor de producţie este dat de:
a) intersecţia dintre curbele cererii produsului şi ofertei factorului de producţie;
b) intersecţia dintre curbele cererii şi ofertei factorului de producţie;
c) intersecţia dintre curbele cererii şi ofertei produsului realizat;
d) intersecţia dintre curbele costului marginal şi ofertei factorului de producţie;
e) nici una dintre cele de mai sus.

93. Se consideră un producător aflat în condiţii de concurenţă imperfectă. Încasarea marginală

(Im) şi costul marginal (Cm) au următoarele expresii: Im=100-18Q, Cm=2Q, unde Q este
producţia. În vederea maximizării profitului, producţia va fi:
a) a) 4,55; b) 5; c) 5,55; d) 50; e) 100.

94. Accentuarea reclamei în cazul unei firme aflată în condiţii de concurenţă monopolistică poate
determina:
a) a) menţinerea profiturilor; b) reducerea profiturilor; c) reducerea vânzărilor;
b) d) creşterea costurilor medii concomitent cu creşterea vânzărilor;
c) e) reducerea profiturilor şi a costurilor medii.
95. În cazul unei firme aflată în situaţia de monopol funcţia inversă a cererii şi funcţia costului
total sunt următoarele: P = 12 - 0,02Q, CT = 500 + 8Q, în care P este preţul unitar, Q
reprezintă cantitatea cerută/produsă dintr-un bun, iar CT este costul total. Volumul producţiei
care asigură maximizarea profitului total este:
a) a) 50; b) 100; c) 300; d) 1000; e) nu poate fi calculat.

96. Un monopolist are costul marginal dat de relaţia Cm = 6Q+1, unde Cm este costul marginal,
iar Q este producţia. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de relaţia P = 65 - Q, unde P
este preţul. Dacă obiectivul monopolistului este maximizarea profitului, atunci producţia este:
a) a) 8,125; b) 12,8; c) 8; d) 9,14; e) 0,12.

97. Un monopolist are costul marginal dat de relaţia Cm = 4Q, unde Cm este costul marginal, iar
Q este producţia. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de relaţia P= 48 – Q, unde P este
preţul. În scopul maximizării profitului, producţia trebuie să fie:
a) 6; b) 8; c) 9,6; d) 12; e) 16.
98. Un producător aflat în situaţia de monopol va decide creşterea producţiei când:
a) a) costul marginal excede încasarea marginală; b) încasarea marginală excede costul
marginal; c) costul marginal este egal cu încasarea marginală; d) încasarea marginală
este negativă; e) toate cele de mai sus.
99. Atunci când încasarea marginală este superioară costului marginal, profitul firmei creşte dacă:
a) a) producţia creşte; b) producţia scade; c) producţia rămâne constantă; d) producţia
creşte sau scade; e) informaţia este insuficientă pentru a da un răspuns corect.

100. Calculul produsului intern brut după metoda cheltuielilor nu ia în considerare:

a) indemnizaţiile de şomaj; b) exportul net; c) consumul guvernamental;
d) consumul final al populaţiei; e) variaţia stocurilor.

101. În anul 2001, consumul populaţiei a reprezentat 80% din produsul intern brut,
consumul guvernamental 6%, iar investiţiile 22%. În aceste condiţii:
a) exportul a fost mai mare decât importul cu 8 puncte procentuale din produsul intern
brut; b) exportul a fost mai mic decât importul cu 8 puncte procentuale din
Grile CSIE 2005

produsul intern brut; c) exportul net a fost pozitiv, reprezentând 8% din produsul
intern brut;
d) exportul net a fost nul; e) balanţa comercială şi balanţa serviciilor au fost, cumulat,
excedentare.

102. Excedentul brut de exploatare se utilizează în determinarea PIB:

a) conform metodei veniturilor; b) conform metodei valorii adăugate; c) conform
metodei cheltuielilor; d) pentru calculul consumului intermediar;
e) pentru evitarea dublei înregistrări.

103. Se dau următoarele informaţii: cheltuieli personale pentru consum = 600 mld.;
amortizarea = 50 mld.; salarii nete = 800 mld.; impozite directe pe salarii = 100; venit din
rente = 25 mld.; investiţia brută = 150 mld.; profit corporativ = 30 mld.; exporturi nete =
5 mld.; achiziţii publice de bunuri şi servicii = 200 mld.; plăţi sub formă de transfer de la
guvern = 50 mld. În aceste condiţii, valoarea PIB este (în miliarde):
a) 800; b) 805; c) 855; d) 955; e) 1000.

104. În condiţiile în care rata de creştere a PIB este a fost în 1999 de 2%, iar în 2001 de
2%, atunci, la începutul anului 2002, producţia va fi mai mare decât cea de la începutul
anului 1999:
a) cu 4%; b) cu 4,04%; c) cu 1%; d) cu 2%; e) cu 5%.

105. Oferta Agregată pe Termen Scurt (OATS):

a) este în întregime inelastică; b) are o elasticitate variabilă în raport cu conjunctura
economică a ţării în cauză; c) este discontinuă pe zone de elasticitate;
d) îşi pierde elasticitatea pe măsura creşterii producţiei;
e) relevă o relaţie descrescătoare între PIB şi nivelul general al preţurilor.

106. Socurile Cererii Agregate (CA):

a) au aceleaşi efecte indiferent de zona de intersecţie cu OATS; b) produc o creştere mai
acentuată a preţurilor decât a PIB în zona elastică a OATS; c) produc o creştere mai
accentuată a PIB decât a preţurilor în zona inelastică a OATS; d) produc modificări de
sens contrar ale preţurilor în raport cu variaţia PIB; e) produc modificări de acelaşi
sens ale preţurilor şi variaţii minore ale PIB în zona inelastică a OATS.

107. Curba Ofertei Agregate pe Termen Lung:

a) se intersectează cu PIB potenţial în punctul de minim al cereri agregate; b) este
paralelă cu abscisa; c) se suprapune cu curba PIB potenţial; d) este paralelă cu curba
PIB potenţial; e) este o dreaptă de pantă negativă.

108. Administraţiile private se deosebesc de administraţiile publice prin faptul că:

a) reprezintă un mod de administrare privată a unităţilor subordonate administraţiei
publice; b) reprezintă structurile de management al companiilor private; c) sunt
societăţi de drept comun cu largă participare a acţionarilor; d) sunt societăţi nonprofit
Grile CSIE 2005

nesubordonate sectorului public; e) reprezintă unităţi mixte rezultate din asocierea

sectorului privat cu cel public.
108. Care dintre următoarele variabile constituie un exemplu de agregat macroeconomic?
a) a) producţia totală realizată de o mare firmă; b) nivelul ocupării în cadrul industriei;
b) c) produsul naţional brut al României; d) preţul grâului;
c) e) şomajul la nivelul unei localităţi.

110. PIB-ul constituie expresia valorică pentru:

a) a) totalitatea bunurilor de capital fix produse de economie în anul curent; b) totalitatea
bunurilor finale şi intermediare produse în cadrul economiei în cursul anului precedent;
b) c) bunurile realizate în cadrul economiei şi destinate exportului; d) sumele plătite
menajelor în cadrul programelor de protecţie socială; e) totalitatea bunurilor şi
serviciilor finale produse într-o economie naţională în timp de un an.

111. Atunci când veniturile au crescut de 2 ori, cu 1000 mld. u.m. şi în condiţiile creşterii
ratei consumului de la 30% la 50%, economiile:
a) nu se modifică; b) scad cu 300 u.m; c) cresc cu 1700 u.m.; d) cresc cu 300 u.m.;
e) scad cu 700 u.m.

112. Funcţia de consum într-o economie ar putea fi descrisă prin următoarea ecuaţie
C=100+0.7Y şi investiţiile I=50. Nivelul de echilibru al venitului este:
a) 100; b) 50; c) 500; d) 150; e) 0.

113. Dacă venitul creşte, atunci:

a) ponderea consumului în venit creşte; b) ponderea consumului în venit se reduce;
c) creşterea absolută a economiilor este mai mare decât creşterea absolută a venitului;
d) creşterea absolută a consumului este mai mare decât creşterea absolută a venitului;
e) consumul absoarbe integral creşterea venitului.

114. În perioada T0 – T1 venitul creşte cu 4000 miliarde u.m. Dacă înclinaţia marginală
spre consum este 0,8, atunci economiile:
a) se reduc cu 3200 miliarde u.m.; b) se reduc cu 800 miliarde u.m.; c) cresc cu 3200
miliarde u.m.; d) cresc cu 800 miliarde u.m.; e) nu se modifică.

115. Curba formării naţionale de capital este descrescătoare în raport cu nivelul PIB-ului,
pe termen scurt, deoarece:
a) acceleratorul investiţiilor este descresător în timp; b) exporturile cresc atunci când
nivelul general al preţurilor scade; c) economisirea scade atunci când venitul agregat
creşte; d) importurile rămân constante pe termen scurt;
e) exporturile sunt relativ constante, iar importurile cresc la o creştere a PIB.

116. Între multiplicatorul invetiţiilor (KI) şi multiplicatorul cheltuielilor autonome (KA)

există următoarea relaţie:
a) KI este mai cuprinzător decât KA; b) KA este mai cuprinzător decât KI; c) cei
doi multiplicatori sunt indentici; d) KI măsoară efectul fluxurilor de investiţii, pe când
KA măsoară efectul cheltuielilor guvernamentale; e) indicatorii nu sunt compatibili.
Grile CSIE 2005

117. Investiţiile scad atunci când:

a) a) se reduce rata dobânzii; b) se reduc impozitele; c) se accelerează amortizarea
capitalului tehnic fix; d) se anticipează reducerea profiturilor viitoare;
b) e) creşte cererea de consum.

118. Dacă multiplicatorul investiţiilor este 10, iar sporul venitului viitor de 100 unităţi monetare,
atunci sporul investiţiilor şi înclinaţia marginală spre economii sunt:
a) a) 90; 0,9; b) 90; 0,1; c) 10; 0,9; d) 10; 0,1; e) imposibil de determinat.
119. Multiplicatorul investiţiilor este egal cu 2. Care este modificarea investiţiilor ce a determinat
o creştere a venitului cu 100 miliarde unităţi monetare?
a) a) 50 miliarde unităţi monetare; b) 100 miliarde unităţi monetare; c) 200 miliarde
unităţi monetare; d) 150 miliarde unităţi monetare; e) nu se poate determina pe baza
datelor oferite.
120. Conform teoriei keynesiene a consumului, atunci când venitul unui individ înregistrează o
creştere:
a) a) consumul va creşte cu o cantitate egală cu creşterea venitului; b) consumul va spori
însă cu mai puţin decât creşterea venitului; c) consumul va spori cu mai mult decât
creşterea venitului; d) înclinaţiile marginale spre consum şi spre economisire vor scădea;
e) înclinaţiile marginale spre consum şi spre economisire vor creşte.
121. Dacă înclinaţia marginală spre economii este 0,2, iar venitul disponibil înregistrează o
creştere cu 100 milioane unităţi monetare, atunci consumul:
a) a) creşte cu 20 milioane unităţi monetare; b) creşte cu 80 milioane unităţi monetare;
b) c) scade cu 20 milioane unităţi monetare; d) scade cu 80 milioane unităţi monetare;
c) e) nu este afectat de creşterea venitului disponibil.

122. Înclinaţia marginală spre economii este dată de raportul:

a) a) economiilor la venit; b) sporul economiilor la sporul venitului; c) sporul venitului la
sporul economiilor; d) economiilor la sporul de venit; e) sporului economiilor la venit.
123. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte privind evoluţia produsului intern brut în
cursul unor perioade caracterizate prin creştere economică inflaţionistă?
a) a) PIB nominal creşte cu aceeaşi rată ca şi PIB real; b) PIB nominal creşte cu o rată
inferioară PIB-ului real; c) PIB nominal creşte mai rapid decât PIB real;
b) d) PIB nominal ca şi cel real se menţin la acelaşi nivel; e) nici una dintre afirmaţiile
anterioare nu este corectă.

124. Dacă cheltuielile de consum se reduc cu 90 milioane unităţi monetare când venitul disponibil
înregistrează o scădere cu 100 milioane unităţi monetare, atunci înclinaţia marginală spre
consum este:
a) a) 1,1; b) 0,9; c) 0,1; d) –0,9; e) –0,1.

125. Înclinaţia marginală spre consum corespunde:

a) a) intersecţiei funcţiei de consum cu axa OY; b) pantei funcţiei de consum;
b) c) raportului dintre nivelul consumului şi cel al venitului; d) raportului dintre nivelul
venitului şi cel al consumului; e) raportului dintre variaţia venitului şi cea a consumului.

126. Dacă înclinaţia marginală spre economii este 0,25, atunci multiplicatorul investiţiilor este:
Grile CSIE 2005

a) a) 1/4; b) 2; c) 4/3; d) 3; e) 4.
127. Dacă pentru 100 milioane unităţi monetare venit disponibil suplimentar cheltuielile de
consum cresc cu 65 milioane unităţi monetare, atunci înclinaţiile marginale spre consum şi
spre economisire sunt:
a) a) 0,35; 0,65; b) 0,65; 0,35; c) 0,65; 0,65; d) 0,35; 0,35; e) imposibil de determinat.
128. Dacă consumul excede venitul personal disponibil, atunci:
a) a) economisirea personală este pozitivă; b) economisirea personală este zero;
b) c) economisirea personală este negativă; d) economisirea personală scade;
c) e) economisirea personală creşte.
129. Într-o economie, capitalul fix este la începutul unui an de 120 miliarde unităţi monetare,
urmând ca la sfârşitul aceluiaşi an să crească cu 25%. Consumul de capital fix este de 20
miliarde unităţi monetare. În aceste condiţii, investiţia brută şi netă sunt (în miliarde unităţi
monetare):
a) a) 20; 30; b) 30; 20; c) 30; 50; d) 50; 20; e) 50; 30.

130. Dacă PIB efectiv este mai mic decât PIB potenţial atunci în economie există:
a) un decalaj recesionist; b) un echilibru general; c) un decalaj inflaţionist;
d) o stare de expansiune economică prelungită; e) o creşere economică staţionară.

131. Decalajul inflaţionist presupune:

a) apariţia hiperinflaţiei în acea economie; b) un PIB potenţial mai mare decât PIB
efectiv; c) o creştere economică negativă; d) un deficit cronic al balaţei comerciale.
e) o stare de expansiune economică.

132. Ajustarea decalajului recesionist presupune:

a) o temperare a creşterii ofertei agregate pe termen scurt (OATS); b) o diminuare a
nivelului ofertei agregate pe ternen lung (OATL); c) o relansare economică;
d) o intensificare a schimburilor comerciale externe;
e) o diminuare a nivelului cererii agregate (CA).

133. Ajustarea decalajului inflaţionist presupune:

a) o stimulare a creşterii cererii agregate (CA); b) un control riguros al creşterii
preţurilor; c) o relaxare a controlului şomajului pentru a menţine inflaţia la un nivel
scăzut; d) o temperare a activităţilor economice pentru a se evita „supraîncălzirea
economiei”; e) o infuzie de investiţii străine cu scopul de a creşte oferta agregată pe
termen scurt (OATS).

134. Ciclicitatea macroeconomică reprezintă:

a) un semn al crizei sistemului capitalist; b) o consecinţă a instabilităţii politice, militare
şi economice pe plan mondial; c) o înlănţuire a decajalelor de tip recesionist şi de tip
inflaţionist; d) o consecinţă a schimbărilor democratice a partidelor la guvernare;
e) un fenomen specific ţărilor în dezvoltare.
135. Creşterea cheltuielilor guvernamentale are ca efect direct:
a) a) reducerea consumului; b) creşterea economiilor; c) creşterea înclinaţiei marginale spre
consum; d) reducerea cererii agregate; e) creşterea cererii agregate.
Grile CSIE 2005

136. O politică fiscală orientată spre creşterea impozitelor poate fi însoţită de unul dintre efectele
următoare:
a) a) încurajarea investiţiilor agenţilor economici; b) diminuarea investiţiilor agenţilor
economici; c) creşterea profiturilor firmelor; d) creşterea numărului angajaţilor;
b) e) creşterea pe termen lung a veniturilor bugetului de stat.
137. În condiţii de recesiune este posibil să se producă:
a) a) reducerea şomajului; b) deplasarea curbei ofertei agregate spre dreapta;
b) c) deplasarea spre dreapta a curbei cererii agregate; d) deplasarea spre stânga a curbei
cererii agregate;
c) e) creşterea mai rapidă a PIB – ului real comparativ cu cea a PIB – ului nominal;

138. Modelul de creştere economică al lui Robert Solow:

a) dezvoltă ipotezele teoriei lui J.M. Keynes; b) aparţine teoriei noii economii clasice;
c) verifică existenţa compatibilităţii dintre creştere şi ciclicitate economică;
d) analizează economia pe termen scurt;
e) testează consecinţele macroeconomice ale modificării cursului de schimb.

139. Primul model de creştere economică a fost cel al lui:

a) Roy Harrod; b) Evesy Domar; c) Robert Solow; d) Ramsey-Cass-Koopmans;
e) Leonid Kantorovici.

140. Principalul merit al modelui de creştere economică al lui Evesy Domar constă în
faptul că:
a) arată pentru prima dată că nu este posibilă o creştere economică echilibrată;
b) atenţionează asupra tendinţei apariţiei suprainvestiţiilor; c) defineşte ritmurile
real, garantat şi natural de creştere economică; d) introduce ideea de stabilizatori ai
creşterii economice; e) analizează consecinţele pe termen scurt ale modelului keynesian,

141. Conform modelului de creştere economică al lui Robert Solow ritmul de creştere
economic este dat de :
a) n – ritmul creşterii forţei de muncă; b) δ – ritmul scoaterii din uz a capitalului;
c) g – ritmul creşterii stocului de cunoştinţe aplicate în activitatea economică;
d) s – rata economisirii; e) k – multiplicatorul investiţiilor.

142. Diferenţierea pe factori exogeni/endogeni ai creşterii economice ţine de:

a) modul de delimitare a factorilor de producţie tradiţionali faţă de neofactorii de
producţie; b) modul în care este văzută corelaţia dintre creştere şi echilibrul
macroeconomic; c) abordarea macroeconomiei ca sistem închis sau sistem dechis;
d) modalitatea de explicitare a variabilelor modelelor de creştere economică;
e) politicile economice pe care le recomandă fiecare model de creştere economică.
143. Care dintre următoarele situaţii nu are ca efect creştere economică?
a) a) promovarea progresului tehnologic; b)creşterea nivelului de instruire al angajaţilor;
b) c) creşterea producţiei bunurilor de capital; d) creşterea şomajului;
c) e) creşterea exporturilor.

144. Cererea de muncă depinde în primul rând:

Grile CSIE 2005

a) nivelul salariului solicitat de sindicate; b) productivitatea marginală a muncii şi

salariul mediu; c) echilibrul de forţe dintre patronate şi sindicate; d) reglementărilor
impuse de guvern pe piaţa muncii; e) fluxurile migratori ale forţei de muncă.

145. Curba ofertei individuale de muncă:

a) este normală în raport cu nivelul salariului; b) nu are nici un punct de inflexiune;
c) admite ca asimptotă orizontală abscisa; d) admite ca asimptotă verticală ordonata;
e) este anormală deoarece de la un anumit nivel al salariului descreşte.

146. Nu reprezintă rigiditate a pieţei muncii:

a) dimensiunea temporală; b) dimensiunea spaţială (teritorială); c) dimensiunea
structural-profesională; d) capacitatea de adaptare pe termen scurt;
e) capacitatea de a se stoca.

147. Oferta de muncă perfect elastică:

a) este paralelă cu abscisa întrucât creşte exponenţial cu nivelul salariului; b) este
paralelă cu ordonata deoarece nu există condiţii pentru stocarea serviciului – muncă;
c) este întâlnită în cazul forţei de muncă necalificate; d) arată o creştere direct
proporţională a cantităţii de muncă în raport cu nivelul salariului;
e) indică o relaţie invers proporţională între cantitatea de muncă şi nivelul salariului.

148. Monopsonul pe piaţa muncii are ca efect:

a) atingerea nivelului de echilibru al salariului şi un exces de cerere;
b) atingerea nivelului de echilibru al ocupării şi un deficit al nivelului de salarizare;
c) restricţionarea atât a nivelului salarizării, cât şi a nivelului ocupării;
d) blocarea funcţionării pieţei muncii şi o creştere bruscă a salariilor;
e) liberalizarea circulaţiei forţei de muncă între sectoarele ecoomiei naţionale.

149. Monopolul pe piaţa muncii are ca efect:

a) atingerea nivelului de echilibru al salariului şi un exces de cerere; b) atingerea
nivelului de echilibru al ocupării şi un deficit al nivelului de salarizare; c) restricţionarea
atât a nivelului salarizării, cât şi a nivelului ocupării; d) apariţia unei creşteri
artificiale a ofertei de forţă de muncă; e) liberalizarea circulaţiei forţei de muncă între
sectoarele ecoomiei naţionale.

150. Nu reprezintă consecinţă a existenţei monopolului bilateral pe piaţa muncii;

a) atingerea nivelului salariului de echilibru; b) atingerea nivelului de echilibru al
ocupării forţei de muncă; c) restricţionarea nivelului ocupării forţei de muncă;
d) apariţia unor negocieri între patronate şi sindicate; e) existenţa şomajului.
151. Dacă preţul muncii este de 1 unităţi monetare, productivitatea marginală a muncii 2 unităţi
de produs, iar preţul unei unităţi de produs 5 unităţi monetare, atunci acest producător:
a) a) minimizează costul total; b) maximizează profitul; c) nu are profit maxim;
b) d) este în situaţie de monopol; e) nici una dintre cele de mai sus.

152. O reducere a cererii de muncă într-un domeniu dat conduce la modificarea salariului şi a
nivelului ocupării astfel:
a) a) creştere/creştere; b) creştere/reducere; c) reducere/creştere;
Grile CSIE 2005

b) d) reducere/menţinere constantă; e) reducere/reducere.

153. Cererea de muncă se exprimă prin:
a) a) cererea de locuri de muncă; b) oferta de locuri de muncă;
b) c) numărul de locuri de muncă ocupate; d) disponibilităţile de muncă;
c) e) numărul celor care doresc să se angajeze în condiţii salariale.
154. Dacă salariul creşte, iar efectul de substituţie este dominant, individul va decide:
a) a) să lucreze mai puţine ore; b) să lucreze ore suplimentare;
b) c) să beneficieze de mai mult timp liber; d) să nu modifice dimensiunea timpului liber;
c) e) să renunţe la locul de muncă pentru a deveni şomer.

155. O persoană care tocmai a absolvit facultatea şi nu şi-a găsit încă un loc de muncă
face parte din următoarea categorie de şomaj:
a) voluntar; b) fricţional; c) structural; d) tehnologic; e) de discontinuitate.

156. Şomajul natural descrie acel nivel al şomajului la care:

a) producţia economiei corespunde nivelului potenţial; b) are loc accelerarea inflaţiei;
c) şomajul fricţional este nul; d) suma dintre şomajul fricţional şi cel structural este
negativă; e) suma dintre şomajul fricţional şi cel voluntar este zero.
157. Raportul dintre numărul şomerilor şi populaţia ocupată este de 1 la 4. Ştiind că
populaţia activă cuprinde şomerii şi populaţia ocupată, rata şomajului este:
a) 25%; b) 20%; c) 30%; d) 8%; e) 15%.

158. Populaţia totală a unei ţări este de 22,5 milioane persoane. Populaţia în afara
limitelor pentru vârsta de muncă este 10 milioane persoane; populaţia în vârstă de muncă,
dar inaptă, 0,2 milioane persoane; persoane casnice, elevi, studenţi, militari în termen, 0,8
milioane persoane; populaţia ocupată, 10 milioane persoane. Numărul şomerilor şi rata
şomajului calculată în raport cu populaţia activă disponibilă sunt:
a) 2,3 milioane, 23%; b) 2,3 milioane, 20%; c) 1,5 milioane, 15%;
d) 1,5 milioane, 13,04%; e) 2,5 milioane, 21,73%.

159. Noţiunea de “şomaj involuntar” a fost introdusă în ştiinţa economică de:

a) A. Smith; b) D. Ricardo; c) V. Pareto; d) J.M. Keynes; e) P. Samuelson.

160. Cauza principală a şomajului în condiţiile echilibrului keynesian de subocupare este:

a) slaba calificare a lucrătorilor; b) randamentul scăzut al capitalului; c) insuficienţa
cererii de produse; d) rigiditatea factorului muncă între sectoarele de activitate ale
economiei; e) insuficienţa echipamentului de producţie.

161. Legea lui Okun exprimă:

a) relaţia pozitivă dintre şomaj şi produsul intern brut; b) relaţia pozitivă dintre inflaţie şi
produsul intern brut; c) relaţia negativă dintre şomaj şi produsul intern brut; d)
relaţia negativă dintre inflaţie şi produsul intern brut; e) relaţia negativă dintre şomaj şi
dinamica preţurilor.
162. Rata şomajului se calculează ca:
Grile CSIE 2005

a) a) diferenţă între populaţia ocupată şi numărul de şomeri; b) raport între numărul

şomerilor şi populaţia ocupată; c) raport între numărul şomerilor şi populaţia activă
disponibilă; d) raport între populaţia ocupată şi populaţia activă disponibilă;
b) e) oricare dintre variantele de mai sus poate fi acceptată.

163. Monetariştii susţin că:

a) sporirea masei monetare are un impact puternic, pe termen lung, asupra produsului
intern brut; b) sporirea ratei dobânzii nu influenţează investiţiile; c) sporirea masei
monetare determină creşterea produsului intern brut pe termen lung doar dacă este
însoţită de creşterea fiscalităţii; d) sporirea masei monetare determină creşterea
produsului intern brut pe termen lung doar dacă este însoţită de reducerea fiscalităţii;
e) sporirea masei monetare nu influenţează, pe termen lung, produsul intern brut.

164. Care sunt efectele pe termen scurt ale unei creşteri neanticipate a masei monetare?
a) îi determină pe producători să aprecieze că a avut loc o modificare nefavorabilă a
preţurilor relative ale bunurilor; b) determină o producţie naţională mai mare şi un
nivel al preţurilor situat sub nivelul creşterii masei monetare, dar peste nivelul
anticipat al creşterii acestora; c) determină creşterea producţiei, fără a influenţa
nivelul preţurilor;
d) conduce la creşterea nivelului preţului, proporţional cu creşterea masei monetare, fără
a influenţa volumul producţiei; e) lasă nemodificat nivelul preţurilor şi producţiei.

165. Care sunt efectele pe termen scurt ale unei creşteri anticipate a masei monetare?
a) determină o creştere a nivelului preţurilor, însoţită de creşterea cantităţii produse de
ofertanţi; b) conduce la creşterea nivelului preţurilor, lăsând nemodificată
cantitatea produsă; c) generează inflaţie şi o creştere neproporţională a preţurilor;
d) nu influenţează asupra cuplului cantitate-preţ iniţial;
e) determină creşterea producţiei, lăsând nemodificat nivelul preţurilor.

166. În T1 faţă de T0, masa monetară în circulaţie creşte cu 200%. Dacă în acelaşi
interval valoarea tranzacţiilor pe piaţă sporeşte cu 50%, viteza de rotaţie a monedei:
a) creşte cu 50%; b) scade cu 150%; c) creşte cu 100%; d) scade cu 100%;
e) scade cu 50%.
167. Cererea de bani pentru motivul tranzacţional depinde de:
a) a) volumul producţiei de bunuri şi servicii; b) expansiunea depozitelor de cont;
b) c) scurgerea de bani din sistemul bancar; d) rata dobânzii; e) cursul de schimb.
168. Reducerea ratei dobânzii are ca efect:
a) a) creşterea solicitărilor de credite; b) reducerea solicitărilor de credite; c) descurajarea
investiţiilor; d) creşterea dorinţei de economisire; e) reducerea ofertei de bunuri şi
servicii.
169. Dacă viteza de rotaţie a monedei creşte cu 50%, rata inflaţiei este 50%, indicele volumului
bunurilor economice marfare este 150%, atunci modificarea relativă a masei monetare este
de:
a) a) 100%; b) 50%; c) 150%; d) 225%; e) imposibil de determinat.
170. Banii păstraţi de menaje şi firme cu scopul de a achiziţiona bunuri şi servicii reprezintă:
Grile CSIE 2005

a) a) cerere de bani pentru tranzacţii; b) cerere de bani pentru motivul precauţiei;

b) c) cerere de bani pentru motivul speculativ; d) cerere totală de bani;
c) e) viteza de rotaţie a monedei.
171. Pentru diminuarea masei monetare scripturale se acţionează prin:
a) a) creşterea ratei dobânzii la creditele acordate de bănci; b) sporirea salariilor;
b) c) acoperirea deficitului bugetar; d) scăderea puterii de cumpărare a banilor;
c) e) scăderea rezervelor monetare obligatorii ale băncilor comerciale

172. Dacă se anticipează creşterea într-un ritm mai rapid a preţurilor, atunci:
a) consumatorii preferă să amâne deciziile de consum; b) consumatorii apelează într-
mai mică măsură la credite; c) indivizii economisesc mai mult; d) firmele acţionează
într-un mediu de afaceri stabil; e) viteza de circulaţie a banilor creşte.

173. Dacă în perioada T0-T1, preţurile au crescut de 3 ori, iar în perioada T1-T2, de două
ori, atunci rata inflaţiei în T2 faţă de T0 este de:
a) 100%; b) 300%; c) 500%; d) 600%; e) 200%.
174. Procesul de încetinire a creşterii nivelului general al preţurilor se numeşte:
a) deflaţie; b) dezinflaţie; c) devalorizare; d) depreciere; e) apreciere.

175. Care din următoarele elemente nu reprezintă un cost asociat procesului inflaţionist?
a) vicierea corelaţiilor între preţurile relative; b) potenţarea incertitudinii şi riscului în
economie; c) încurajarea investiţiilor productive; d) accentuarea oscilaţiilor
cursurilor valutare; e) redistribuirea arbitrară a avuţiei şi veniturilor.

176. Care din următorii factori contribuie la apariţia inflaţiei prin ofertă?
a) creşterea valorii bunurilor exportate; b) creşterea costurilor de producţie;
c) reducerea preţului resurselor; d) creşterea cererii agregate;
e) creşterea achiziţiilor guvernamentale.

177. Relaţia inversă între variaţia salariului nominal şi rata şomajului se reprezintă prin:
a) curba Lorenz; b) curba Laffer; c) curba Friedman; d) curba Phillips;
e) curba posibilităţilor de producţie.

178. Procesul de încetinire a creşterii nivelului general al preţurilor se numeşte:

a) deflaţie; b) dezinflaţie; c) devalorizare; d) depreciere; e) apreciere.

179. Care din următoarele procese determină deplasarea la dreapta a curbei Phillips?
a) creşterea ratei naturale a şomajului, ceteris paribus; b) creşterea ratei şomajului;
c) reducerea ratei aşteptate a inflaţiei, ceteris paribus; d) creşterea ratei inflaţiei;
e) creşterea ratei inflaţiei şi reducerea ratei şomajului.
180. Dacă preţurile la sfârşitul anului 2003 sunt de 1,25 ori mai mari decât la începutul aceluiaşi
an, iar la sfârşitul anului 2004 sunt de 1,375 ori mai mari decât la începutul anului 2003, rata
inflaţiei în 2004 este:
a) a) 1%; b)10%; c) 37,5%; d) 25%; e) 137,5%.
Grile CSIE 2005

181. Care dintre următoarele consecinţe privind importurile şi exporturile unei ţări pentru un bun
este posibilă atunci când preţul mondial creşte relativ la preţul intern?
a) a) importurile cresc; b) importurile rămân constante; c) exporturile cresc;
b) d) exporturile scad; e) importurile şi exporturile scad concomitent.

182. Balanţa de plăţi externe reprezintă:

a) tablou statistico-economic în care se include şi prin care se compară încasările şi
plăţile realizate de o ţară din relaţiile sale economice, financiare şi monetare cu alte ţări
pe timp de un an; b) fluxurile valorice cu străinătatea şi stocul de resurse financiar-valutare,
aflate la dispoziţia unei economii naţionale la un moment dat; c) un instrument valutar-
financiar util analizei şi controlului fluxurilor interne şi externe al unei ţări pe timp de un an;
d) componentă a balanţei comerciale; e) un instrument util doar ţărilor cu economie de piaţă.