Lista Reprezentativă a Patrimoniului Mondial Imaterial (PMI) UNESCO:

România are înscrise 4 bunuri culturale imateriale pe lista reprezentativă a

PMI:

1. Doina (2009)

2. Ritualul Căluşului (2008)

3. Ceramica de Horezu (2012),

4. Colindatul de ceată (2013), dosar comun cu R. Moldova

Patrimoniul Digital UNESCO (E-Heritage)

Patrimoniul digital reprezintă totalitatea materialelor informatice, de

valoare durabilă, care necesită a fi conservate pentru generaţiile viitoare.
Acestea necesită metode active de prezervare.

Principalul proiect care sprijină listarea Patrimoniului Digital UNESCO este

Biblioteca Digitală Mondială (World Digital Library - WDL).

Materialele sunt accesate gratuit şi traduse în şapte limbi (engleză, arabă,

chineză, spaniolă, franceză, portugheză și rusă ) Se propune un conţinut în
peste 40 de limbi.

UNESCO are drept parteneri ai proiectului aproximativ 30 de biblioteci

naţionale şi instituţii culturale din lume. Biblioteca Digitală Mondială
furnizează documente fundamentale, precum manuscrise, hărţi, cărţi rare,
filme, gravuri, fotografii sau înregistrări sonore rare. Site-ul bibliotecii este
găzduit de Biblioteca Congresului American.

Pe site-ul WDL figurează două materiale despre România:

hărţile Deltei Dunării (documentul datează din 1887, este redactat în limba
franceză şi provine de la Biblioteca Congresului);

album de călătorie „Prin Sudul Rusiei, Crimeea, via Ungaria, Valahia şi

Moldova“, o descriere a expediţiei întreprinse în 1837 de industriaşul şi
filantropul rus Anatoli Demidov în sud-estul Europei (documentul provine
de la Biblioteca Congresului)

CNR pentru UNESCO are în proiect racordarea Bibliotecii Digitale Române la

WLD.

Patrimoniul documentar « Memoria Lumii »

Iniţiat în 1992, programul are ca scop conservarea şi difuzarea colecţiilor

valoroase de arhive din toată lumea, de interes internaţional şi valoare
excepţională universală, pentru a evita “amnezia colectivă” a generaţiilor
viitoare, ţinând cont de starea alarmantă în care a ajuns o mare parte a
memoriei documentare.

Programul « Memoria lumii » pleacă de la principiul că:

patrimoniul documentar aparţine tuturor,

trebuie prezervat în întregime şi protejat în beneficiul fiecăruia

trebuie să fie accesibil tuturor.

Sprijinirea accesului include încurajarea de a face copii digitale şi cataloage

disponibile pe Internet, precum şi publicarea şi distribuirea de cărţi, CD-uri,
DVD-uri, şi alte produse.

România nu are încă înscrise în Registrul “Memoriei lumii” documente de

patrimoniu.

Comisia Naţională a României pentru UNESCO, împreună cu Academia

Română, Institutul Cultural Român de la Istanbul, Comisia Naţională a
Republicii Moldova pentru UNESCO şi Comisia Naţională a Federaţiei Ruse
pentru UNESCO pregătesc proiectul “Culturi de Est şi de Vest în opera lui
Dimitrie Cantemir”, pentru a înscrie opera cărturarului român în Registrul
“Memoriei lumii” UNESCO şi în Biblioteca digitală Mondială.

Patrimoniul Tehnic

UNESCO a instituit, În 2008 UNESCO a instituit Premiul pentru Patrimoniul

Tehnic Preindustrial, pe care l-a acordat muzeului „Astra” din Sibiu, ca
recunoaştere a performanţelor acestei instituţii (pentru valoarea
patrimoniului expus şi cercetarea ştiinţifică).

Recunoaşterea internaţională a venit după ce, în anul 2006, CNR pentru

UNESCO a acordat muzeului Astra-Sibiu - Premiul Pentru Patrimoniul Tehnic
„Dumbrava Sibiului”.

Patrimoniul tehnic permite reconstituirea unor arhetipuri tehnice din

perioada

- neoliticului (“ravariul”, piua din lemn cu pilug, tastul – primul cuptor

termic portabil, “făcăul” – primul “mixer” din lume, “druga” si tocălia
pentru răsucit firele din lâna si păr de capra, etc.),

- geto-dacică,

- medievală, ca expresie a “revoluţiei tehnice medievale” (sec. XI-XIV), care

a generat şi difuzat noile “industrii medievale”, între care moara de grâne,
moara “de postav” (pivele),moara “de scândura” (fierăstrăul), moara de
“piatra” (şteampul), moara “de oloi” (uleiniţa), moara “de fier” (ciocanul
hidraulic), moara de “meliţat” (meliţa), moara “de scoarţă”, etc.

Din perspectiva etnografică, patrimoniul tehnic reprezintă unul dintre cele

mai bine conservate colecţii din lume, datorită păstrării artefactelor în
funcţiune, până astăzi sau până la o data foarte recenta, în numeroase sate
din România.