Termogazodinamica

Capitolul 8
TERMOGAZODINAMICA
Termogazodinamica este o ramură a termodinamicii tehnice care studiază

procesele combinate de curgere, transfer de căldură şi lucru mecanic din sistemele
deschise. Parametrii de stare utilizaţi frecvent în termogazodinamcă sunt viteza w,
presiunea p temperatura T, densitatea ρ, entalpia h. Toţi aceştia definesc în mod
univoc starea termodinamică a fluidului aflat în curgere.
Ciclurile de funcţionare ale maşinilor şi instalaţiilor termice sunt alcătuite
parţial sau în totalitate din transformări de stare ale agentului termodinamic aflat în
curgere. Din acest motiv, modelarea proceselor termodinamice caracteristice siste-
melor deschise devine esenţială pentru calculul performanţelor cu care majoritatea
ciclurilor realizează transferul şi/sau conversia energiei. Pentru simplificarea expu-
nerii şi înţelegerea mai uşoară a fenomenelor, studiul curgerii va avea un caracter
monodimensional. Tratarea monodimensională a mişcării reprezintă o simplificare
drastică a proceselor termogazodinamice, deoarece ia în considerare doar variaţia
parametrilor de stare pe direcţia de curgere a fluidului, dar permite evidenţierea cu
relativă uşurinţă a principalelor aspecte care caracterizează schimbul de energie din
sistemele deschise.
Din punct de vedere al variaţiei temporale, curgerea unui fluid poate fi staţio-
nară (permanentă), dacă parametrii de stare ai curgerii sunt constanţi în timp, sau
nestaţionară (nepermanentă), în caz contrar. Sistemul termodinamic fiind de tipul
volum de control, parametrii de stare ai fluidului aflat în curgere staţionară pot va-
ria de la un punct al mişcării la altul, dar în fiecare din aceste puncte ei rămân con-
stanţi în timp.
După modul de mişcare a straturilor de fluid, curgerea poate fi laminară sau
turbulentă. În curgerea laminară, deplasarea straturilor de fluid este paralelă cu ele
însele, în timp ce în curgerea turbulentă între liniile de curent există un schimb
continuu de masă impuls şi energie, rezultând de aici o mişcare dezordonată a
particulelor fluide.
8.1 Frecarea în fluide. Viscozitatea dinamică

Viscozitatea este o proprietate termofizică a fluidelor ce caracterizează forţele
de frecare care apar în curgere. Această proprietate a fost pusă în evidenţă de Isaac
Newton în anul 1723, în urma unui experiment simplu, schematizat în figura 8.1.
Între două plăci paralele se găseşte un fluid (lichid sau gaz) aflat iniţial în repaos.
228 Termodinamică Tehnică
La un moment dat, placa superioară este an-

trenată pe orizontală cu viteza w0, în timp ce
placa inferioară rămâne fixă. Forţa Ff nece-
sară deplasării plăcii superioare cu viteza w0
se datorează frecării care apare pe suprafaţa
de separaţie dintre fluid şi placa inferioară.
Este cunoscut faptul că fluidele aderă
la suprafeţele pereţilor cu care vin în con-
Fig. 8.1 Experimentul lui Newton tact. Din acest motiv, viteza fluidului este
egală în direcţie, mărime şi sens cu viteza
frontierelor solide ale curgerii. În cazul experimentului lui Newton, viteza fluidului
pe placa inferioară, la y=0 este w=0, în timp ce pe placa superioară, la y=h, valoa-
rea acesteia este w=w0. Presiunea fiind constantă în toată masa fluidului, distribuţia
de viteze a curgerii este liniară:
y
w = w0 (8.1)
h
În urma măsurătorilor efectuate, Newton a găsit că forţa unitară de frecare, Ff/S,
(unde S reprezintă suprafaţa plăcii superioare) este proporţională cu raportul w0/h:
Ff w0
=µ (8.2)
S h
Coeficientul de proporţionalitate µ [N.s/m2], care apare în relaţia anterioară poartă
denumirea de viscozitate dinamică. Ţinând cont că w0/h=∂w/∂y, în cazul în care
dependenţa w=w(y) nu mai este liniară, relaţia (8.2) poate fi generalizată sub forma:
Ff ∂w
=µ (8.3)
S ∂y
Viscozitatea dinamică este o proprietate termofizică care depinde în cazul cel
mai general de natura, temperatura şi presiunea fluidului. Dacă acesta poate fi asi-
milat cu un gaz perfect, atunci influenţa presiunii asupra viscozităţii dinamice devi-
ne neglijabilă, astfel că, pentru un fluid dat, µ=µ(T). Figura 8.2 prezintă variaţia
viscozităţii dinamice cu temperatura pentru câteva gaze perfecte. Folosind teoria
cinetico-moleculară, Sutherland a arătat în anul 1893 că dependenţa µ=µ(T) poate
fi exprimată analitic prin relaţia:
1 + C TN
µ(T ) = µ(TN )
T
(8.4)
1+ C T TN
unde TN=273,15 K este temperatura stării normale, iar C [K] reprezintă o constantă
care depinde de natura gazului. În tabelul 8.1 sunt prezentate valorile viscozităţii
dinamice la temperatura stării normale şi ale constantei C pentru câteva din gazele
Capitolul 8. Termogazodinamica 229
4.000E-05
aer CO
2
Visco zit at ea d in amica [ Ns/ m2 ]
CH4 H2
3.200E-05
2.400E-05
1.600E-05
8.000E-06
0.000E+ 00
-100 0 100 200 300 400 500
t [ C]
Fig. 8.2 Variaţia viscozităţii dinamice cu temperatura pentru câteva gaze perfecte
uzuale. În cazul unor calcule mai puţin exacte, variaţia viscozităţii dinamice cu
temperatura poate fi aproximată prin relaţia:
µ(T ) = µ(TN )(T TN )
n
(8.5)
Pentru cele mai multe gaze simple, incluzând aici şi aerul, n=0,7 dacă T<1500oC.
În majoritatea aplicaţilor de interes practic, fluidul este format dintr-un ames-
tec de gaze perfecte. Viscozitatea dinamică a amestecului aflat la temperatura T se
determină cu relaţia:
Tab. 8.1 Viscozitatea dinamică µ (TN ) şi constanta C din ecuaţia lui

Sutherland pentru cîteva gaze perfecte la presini mai mici de 10 bar.
Gaz Formulă µ ⋅106 C
Chimică [N.s/m2] [K]
Aer --- 17,22 122
Azot N2 16,75 107
Dioxid de carbon CO2 13,78 250
Hidrogen H2 8,69 75
Metan CH4 10,38 198
Oxigen O2 19,25 138
Vapori de apă H2O 8.53 673
M am
∑r M i i
µ am (T ) = = i
(8.6)
∑
i
ri M i µ i (T ) ∑
i
ri M i µ i (T )
în care ri, Mi şi µi(T) reprezintă în ordine participaţia volumică, masa molară res-
pectiv viscozitatea dinamică a componentului i aflat în amestec.
Atunci când agentul termodinamic nu se mai încadrează în modelul gazului
perfect, variaţia viscozităţii dinamice cu presiunea devine sensibilă şi poate fi luată
în considerare printr-o relaţie de tipul:
µ( p ,T ) = µ( p 0 ,T ) exp[β( p − p 0 )] (8.7)
unde β este un coeficient care depinde de natura gazului şi eventual de temperatura
acestuia.
8.2 Criteriul Reynolds

Curgerea gazelor reprezintă un fenomen complex care este influenţat de nu-
meroşi factori, cum ar fi natura fluidului, dimensiunile geometrice ale sistemului
termodinamic, condiţiile iniţiale ale mişcării, etc. Dintre mărimile care caracteri-
zează natura fluidului, cea mai importantă este viscozitatea dinamică, µ. Dacă for-
ma frontierelor curgerii este cunoscută, atunci geometria sistemului poate fi defi-
nită printr-o singură dimensiune L, în timp ce condiţiile iniţiale ale mişcării sunt
determinate doar prin viteza fluidului w dintr-o secţiune dată.
Teoria similitudinii studiază posibilitatea generalizării rezultatelor experi-
mentale obţinute pe o instalaţie de laborator la curgerile reale, pentru care una sau
mai multe mărimi caracteristice sunt diferite. Această teorie arată că două curgeri
sunt similare din punct de vedere mecanic şi termic dacă respectă egalitatea unor
criterii de similitudine, dintre care cel mai important este numărul Reynolds. Din
punct de vedere fizic, criteriul Reynolds este proporţional cu raportul dintre forţele
de inerţie şi forţele de frecare viscoasă din curgere. Într-adevăr, dacă a este accele-
raţia unei particule fluide, atunci a~w/τ0, unde τ0=L/w reprezintă un timp caracte-
ristic al mişcării, astfel că forţele de inerţie sunt proporţionale cu ρaL3= =ρw2L2.
Conform legii lui Newton, forţa de frecare viscoasă din interiorul fluidului este
proporţională cu µSw/L~µwL. Din raportul celor două forţe rezultă că:
ρw 2 L2 ρwL
Re = = (8.8)
µwL µ
Valorile mici ale criteriului Reynolds corespund curgerilor laminare, dominate de
forţele de frecare viscoasă. Valorile mari acestuia se obţin atunci când forţele iner-
ţiale sunt net superioare celor de frecare, acest caz fiind caracteristic curgerilor tur-
bulente. Rezultă de aici că există o valoare a criteriului Reynolds, numită critică şi
notată cu ReC, în jurul căreia începe procesul de tranziţie de la curgerea laminară la

cea turbulentă. Numărul ReC depinde de geometria curgerii, deoarece aceasta din
urmă determină modul de alegere a mărimilor caracteristice w şi L.
8.3 Ecuaţiile fundamentale ale termogazodinamicii

Ecuaţiile fundamentale ale termogazodinamicii sunt cunosocute şi sub denu-
mirea de ecuaţii de conservare, deoarece exprimă sub formă matematică anumite
principii generale de conservare ale unor mărimi caracteristice curgerii fluidelor. O
parte din aceste ecuaţii au fost deja deduse în capitolul 3. Înainte de prezentarea lor
sistematică, sunt necesare câteva precizări suplimentare referitoare la starea de
echilibru a sistemului deschis şi la variaţia mărimilor de stare pe direcţia perpendi-
culară mişcării fluidului. Pentru aceasta, se consideră un sistem deschis, ca în figu-
ra 8.3, interacţionând cu mediul ambiant prin schimb de căldură şi putere mecani-
că. La momentul de timp τ, masa sistemului este M(τ), impulsul acestuia este I(τ),
iar energia totală, E(τ).
8.3.1 Echilibrul local

Datorită procesului de curgere, sistemul deschis din figura 8.3 nu se află nici-
odată în starea de echilibru termodinamic. Într-adevăr, parametrii de stare ai fluidu-
lui variază în interiorul sistemului chiar dacă curgerea este staţionară, astfel încât
condiţiile de echilibru găsite în capitolul 7 nu pot fi respectate. Cum ecuaţia termi-
că şi ecuaţiile calorice de stare sunt valabile doar pentru stări de echilibru ale siste-
mului, rezultă că noţiunea de echilibru trebuie adaptată sistemelor în care se desfă-
şoară procese de curgere.
Pentru aceasta, sistemul termodinamic se împarte într-o infinitate de subsiste-
me elementare, fiecare din ele având volumul dV. În majoritatea situaţiilor care
apar în curgere, se poate face ipoteza că echilibrul termodinamic este realizat la ni-
vel local, în oricare din volumele elementare considerate. Aceasta presupune că la
orice moment de timp τ, parametrii termici de stare sunt constanţi în fiecare volum
dV, dar pot varia în timp sau spaţiu. Cu alte cuvinte, pentru un volum de control
Fig. 8.3 Sistem termodinamic deschis

elementar, având centrul de greutate în punctul de coordonate (x,y,z), mărimile ter-

mice pot fi exprimate prin relaţii funcţionale de tipul:
T = T (τ , x , y , z ) ; p = p(τ , x , y , z ) ; ρ = ρ(τ , x , y , z ) (8.9)
iar mărimile calorice specifice depind doar de mărimile termice nu şi de gradienţii

acestora:
u = u (T , ρ ) ; h = h(T , p ) ; s = s (T , p ) (8.10)
În aceste condiţii, în fiecare volum elementar echilibrul termodinamic este

atins, ceea ce înseamnă că ecuaţiile termice şi calorice de stare devin aplicabile în
fiecare punct al curgerii. De exemplu, dacă fluidul se comportă ca un gaz perfect,
atunci:
p(τ , x , y , z ) = ρ(τ , x , y , z )RT (τ , x , y , z ) (8.11)
du (τ, x , y , z ) = c v dT (τ, x , y , z ) ; dh(τ, x , y , z ) = c p dT (τ, x , y , z ) (8.12)
dT (τ, x , y , z ) dp(τ, x , y , z )
ds (τ, x , y , z ) = c p −R (8.13)
T (τ, x , y , z ) p(τ, x , y , z )
Mai mult, mărimile calorice de stare, cum ar fi energia internă U şi entropia S

devin bine definite deşi sistemul termodinamic nu se află în echilibru şi se pot de-
termina cu integralele de volum:
U (τ ) = ∫∫∫ ρ u(τ, x , y , z )dV (8.14)

V
S (τ) = ∫∫∫ ρ s(τ, x , y , z )dV (8.15)

V
Câteva precizări suplimentare se cer a fi făcute în cazul curgerii nestaţionare,

deoarece variaţia în timp a parametrilor de stare din fiecare volum de control ele-
mentar ar putea afecta condiţiile de existenţă ale echilibrului local. Scara temporală
a acestor variaţii este însă cu câteva ordine de mărime mai mică decât scara tempo-
rală a curgerii, fiindcă perturbaţiile produse de modificările în timp ale parametrilor
de stare sunt disipate rapid prin ciocnirile intermoleculare, iar frecvenţa lor este net
superioară frecvenţei de variaţie a mărimilor curgerii. În aceste condiţii, cu excep-
ţia unor fenomene caracterizate prin apariţia unor gradienţi foarte mari ai mărimi-
lor de stare, cum ar fi exploziile sau undele de şoc, conceptul echilibrului local îşi
menţine pe deplin valabilitatea.
8.3.2 Mărimi medii în secţiune

Curgerile monodimensionale reprezintă cele mai simple cazuri de integrare a
ecuaţiilor fundamentale ale termogazodinamicii. În mod riguros, nici cea mai sim-
plă curgere interioară a fluidelor viscoase, aceea prin conducte sau canale, nu este
monodimensională. Depinzând de regimul de curgere, laminar sau turbulent, distri-
buţia vitezei pe direcţia perpendiculară mişcării nu este uniformă, în principal dato-
rită proprietăţii fluidelor viscoase de a adera la frontierele solide ale curgerii. În
figura 8.4 sunt prezentate distribuţiile vitezei într-o secţiune de curgere circulară.
În regim laminar variaţia vitezei în secţiune este întotdeauna parabolică, în timp ce
în regim turbulent, datorită transferului de masă şi impuls care apare între straturile
de fluid, distribuţia este mult aplatisată.
În acest capitol vor fi studiate doar curgerile monodimensionale interioare.
Pentru ca un astfel de studiu să fie posibil, distribuţia de viteze dintr-o secţiune a
curgerii w(x,y,z) trebuie înlocuită cu o viteză medie, care se determină cu relaţia:
wm ( x ) = w(x , y , z )dA
∫
1
(8.16)
A
A
Există numeroase situaţii când, alături de viteză, şi temperatura fluidului este

variabilă în secţiune. În astfel de situaţii se utilizează o temperatură medie pe secţi-
une, definită prin relaţia:
Tm ( x ) = ∫ w(x , y , z )T (x , y , z )dA
1
(8.17)
wm A
A
Toate vitezele de curgere şi temperaturile la care se va face referire în acest

capitol vor fi viteze şi temperaturi medii în secţiune, calculate cu relaţiile (8.16)
respectiv (8.17), însă pentru comoditatea scrierii se va renunţa la indicele m.
8.3.3 Ecuaţia de conservare a masei

Ecuaţia de conservare a masei a fost dedusă în capitolul 3. Pentru sistemul ter-
modinamic din figura 8.2, ecuaţia generală (3.40) devine:
dM
= m 1 − m 2 (8.18)
dτ
unde:
m 1 = A1ρ1 w1 ; m 2 = A2 ρ 2 w2 (8.19)
Fig. 8.4 Distribuţia de viteze în secţiunea unei conducte circulare

reprezintă debitul masic introdus, respectiv evacuat din sistem. Cele două debite
constituie măsura fluxurilor de masă care traversează în ambele sensuri frontiera
sistemului termodinamic. Din acest motiv, ecuaţia de conservare a masei, cunos-
cută şi sub denumirea de ecuaţia de continuitate, evidenţiază faptul că variaţia în
timp a masei sistemului este determinată de fluxurile de masă schimbate de sistem
cu medul ambiant.
Dacă curgerea este staţionară, derivata masei în raport cu timpul este nulă, iar
relaţia (8.18) se reduce la:
m 1 = m 2 = m = const . (8.20)
Se poate observa că în regim permanent debitul masic vehiculat de sistem este con-
stant în fiecare secţiune a curgerii.
Atunci când între secţiunile 1 şi 2 apare un schimb suplimentar de masă, vari-
aţia debitului de fluid pe direcţia curgerii poate fi exprimată prin relaţia:
dm = m 2 − m 1 = d( Aρw) (8.21)
de unde, în urma unor calcule elementare rezultă că:
dm dA dρ dw
= + + (8.22)
m A ρ w
Ecuaţia (8.22) descrie cazul cel mai general al miscării staţionare. Dacă aportul
suplimentar de masă este absent, membrul stâng al ecuaţiei se anulează, iar prin
integrare se oţine imediat relaţia (8.20).
8.3.4 Ecuaţia de conservare a impulsului

Impulsul este o mărime vectorială, cunoscută şi sub denumirea de cantitate de
mişcare. În mecanică, variaţia impulsului unui corp aflat în mişcare este determi-
nată de forţele care acţionează asupra acestuia.
Datorită curgerii fluidului, sistemul termodinamic deschis este caracterizat în
fiecare moment de o anumită valoare a impulsului. Odată cu transferul de masă,
sistemul schimbă cu mediul ambiant şi o anumită cantitate de mişcare. În conse-
cinţă, variaţia în timp a impulsului se datorează atât forţelor exterioare care acţio-
nează asupra sistemului deschis, cât şi fluxului de impuls ce traversează frontiera
acestuia. Afirmaţia anterioară poate fi exprimată matematic prin relaţia:

dI (τ) 
∑
 
= (m w)1 − (m w)2 + F (8.23)
dτ
O categorie aparte în anasamblul forţelor exterioare o constituie forţele de presiune
care acţionează în secţiunile de intrare şi de evacuare ale sistemului, astfel că:
   
∑ ∑ ∑ ∑
 
F= Fp + Fext = p1 A1 n1 − p 2 A2 n 2 + Fext (8.24)

unde n reprezintă vectorul normalei la cele două suprafeţe. Din relaţiile (8.23) şi
(8.24) se deduce imediat că:

dI (τ) 
∑
   
= (m w + pAn )1 − (m w + pAn )2 + Fext (8.25)
dτ
Relaţia (8.25) reprezintă forma clasică a ecuaţiei de conservare a impulsului.
În cazul unei curgeri monodimensionale, proiecţia ecuaţiei vectoriale (8.25)
pe direcţia de mişcare conduce la relaţia scalară:
dI x (τ)
dτ
= ( pA + m w)1 − ( pA + m w)2 + ∑F x ,ext (8.26)
Trebuie remarcat faptul că fluxul impulsului într-o secţiune oarecare a curgerii este
format din doi termenii, unul datorat forţelor de presiune, celălalt generat de schim-
bul de masă cu mediul ambiant.
Dacă curgerea se desfăşoară în regim permanent, derivata impulsului în ra-
port cu timpul este nulă, iar debitul de fluid vehiculat este constant. În aceste
condiţii, ecuaţia (8.26) devine:
( pA + m w)2 − ( pA + m w)1 = ∑ Fx ,ext (8.27)
Relaţia (8.27) arată că, în regim staţionar, variaţia impulsului între cele două secţi-
uni extreme ale curgerii interioare monodimensionale este egală cu suma proiecţiei
forţelor exterioare pe direcţia de mişcare. Se poate observa că, în cazul curgerii
staţionare, ecuaţia (8.27) corespunde formulării teoremei impulsului din mecanică.
În fine, dacă suma proiecţiilor forţelor exterioare pe direcţia de mişcare este
nulă, iar forţele de frecare pot fi neglijate, ecuaţia anterioară se reduce la:
( pA + m w)1 = ( pA + m w)2 = const . (8.28)
sau sub formă diferenţială:
d( pA + mw) = 0 (8.29)
Trebuie subliniat faptul că ecuaţiile (8.27)-(8.29) sunt cele mai des utilizate expri-
mări matematice ale teoremei conservării impulsului, însă ele sunt valabile numai
în cazul curgerii staţionare.
8.3.5 Ecuaţia de conservare a energiei totale

Ecuaţia de conservare a energiei totale este dată de expresia matematică a
principiului întâi pentru sisteme deschise (3.39). Pentru sistemul din figura 8.3 a-
ceastă ecuaţie este de forma:
dE
dτ
[(
= m h + 12 w 2 )] − [m (h +
1
1
2
w2 )] 2
+ Q 12 − P12 (8.30)
Ea arată că variaţia în timp a energiei totale a sistemului este determinată de fluxul

de energie datorat interacţiunii prin schimb de masă, de fluxul de căldură şi de pu-
terea mecanică transferată mediului ambiant.
În cazul curgerii staţionare, derivata energiei totale a sistemului în raport cu
timpul este nulă, iar debitul de fluid vehiculat este constant. Cu aceste particulari-
zări, ecuaţia conservării energiei totale devine:
(h 2 ) ( )
+ 12 w22 − h1 + 12 w12 = q12 − l t ,12 (8.31)
evidenţiind faptul că variaţia entalpiei frânate a fluidului, h*=h+w2/2, între cele do-
uă secţiuni extreme ale curgerii se datorează interacţiunilor energetice care apar în-
tre sistemul termodinamic şi mediul său ambiant. Pentru un proces elementar, ecu-
aţia anterioară capătă forma:
dh + wdw = δq ext − δl t ,ext (8.32)
unde δqext şi δlt,ext reprezintă căldura elementară respectiv lucrul mecanic tehnic
elementar acţionând la nivelul suprafeţei de separaţie. Pentru învingerea frecărilor
care apar în curgere, fluidul dezvoltă lucrul mecanic suplimentar δlfr, care este tran-
sformat integral prin efect Joule în căldura de frecare δqfr. În mod evident:
δq fr = δl fr (8.33)
astfel că ecuaţia (8.32) devine:
dh + wdw = δq ext + δq fr − δl t ,ext − δl fr (8.34)
Termenul δq=δqext+δqfr reprezintă căldura totală primită, iar suma δlt=δlt,ext+δlfr

corespunde lucrului mecanic total dezvoltat de fluidul aflat în curgerea staţionară.
8.3.6 Ecuaţia de conservare a energiei mecanice

Pentru fiecare kilogram de fluid vehiculat în regim staţionar de sistemul termo-
dinamic, ecuaţia principului întâi pentru sisteme închise (3.26a) şi ipoteza echili-
brului local conduc la relaţia:
δq = δq ext + δq fr = dh − vdp (8.35)
Rezultă de aici că schimbul de căldură, δq=δqext+δqfr, determină variaţia entalpiei

şi a presiunii particulei fluide aflate în mişcare staţionară. Ţinând cont că v=1/ρ,
din relaţiile (8.34) şi (8.35) se obţine imediat că:
dp ρ + wdw + δl t ,ext + δl fr = 0 (8.36)
Relaţia anterioară reprezintă ecuaţia de conservare a energiei mecanice a curgerii.

Integrarea acesteia nu este posibilă datorită termenului dp/ρ, care în cazul variaţiei
densităţii nu poate fi pus sub forma unei diferenţiale totale exacte.
O particularizare importantă a ecuaţiei (8.36) se obţine pentru procesele re-

versibile. Cum în astfel de cazuri δlfr=0, ecuaţia conservării energiei mecanice de-
vine:
(δlt ,ext )rev = −vdp − wdw (8.37)
Relaţia (8.37) arată că într-un proces reversibil, lucrul mecanic tehnic poate fi obţi-
nut prin variaţia presiunii şi/sau a vitezei de curgere a fluidului. Dacă viteza rămâne
constantă, sau dacă variaţia sa este neglijabilă în raport cu variaţia presiunii, atunci
relaţia (8.37) devine identică cu ecuaţia (3.18), în a cărei deducere a fost neglijată
energia cinetică a fluidului în procesele de admisie şi evacuare.
Un alt caz particular remarcabil al ecuaţiei (8.36) se referă la curgerea fluidu-
lui incompresibil. În absenţa frecării şi a lucrului mecanic tehnic, relaţia respectivă
poate fi pusă sub forma:
dp ρ + wdw = 0 (8.38)
a cărei integrare, în ipoteza ρ=const., conduce la cunoscuta ecuaţie a lui Bernoulli:
p1 + 12 ρw12 = p 2 + 12 ρw22 (8.39)
Din acest motiv relaţia (8.36) mai este cunoscută în termogazodinamică şi sub
denumirea de ecuaţia generalizată a lui Bernoulli.
8.4 Viteza de propagare a perturbaţiei (viteza sunetului).

Prin perturbaţie se înţelege orice fenomen care produce o variaţie locală a
presiunii, neglijabilă în raport cu presiunea absolută din zona perturbată. Sunetul
reprezintă cel mai ilustrativ exemplu de perturbaţie. Din acest motiv, viteza de pro-
pagare a perturbaţiei mai este cunoscută şi sub denumirea de viteza sunetului.
Pentru a exemplifica mecanismul propagării perturbaţiei într-un mediu com-
presibil se consideră un cilindru semiinfinit, ca în figura 8.5, obturat la un capăt de
un piston. În interiorul cilindrului există un gaz, aflat iniţial în repaos la presiunea p
şi densitatea ρ. La un moment dat, pistonul începe să se deplaseze cu o viteză infi-
nit mică dc în interiorul cilindrului. Datorită compresibilităţii, stratul de gaz din
imediata vecinătate a pistonului va fi uşor comprimat, presiunea acestuia crescând
Fig. 8.5 Mecanismul de propagare al perturbaţiei într-un mediu compresibil

la valoarea p+dp, iar densitatea la ρ+dρ, în timp ce straturile aflate la o oarecare

distanţă de piston îşi menţin constante valorile parametrilor de stare. Pe măsura tre-
cerii timpului, regiunea afectată de perturbaţia produsă prin deplasarea pistonului
se măreşte, datorită apariţiei unei unde elementare de presiune A-A, care se propa-
gă cu viteza a în interiorul cilindrului. Această undă separă masa de gaz în două
zone distincte: una perturbată, în care fluidul are viteza dc, presiunea p+dp şi densi-
tatea ρ+dρ, cealaltă aflată în repaos la presiunea p şi densitatea ρ. Viteza de depla-
sare a undei A-A reprezintă viteza propagare a perturbaţiei în mediul din interiorul
cilindrului, sau, aşa cum mai este denumită, viteza sunetului.
Se consideră un volum de control elementar ataşat de unda de presiune A-A.
Acest volum se deplasează odată cu perturbaţia produsă prin deplasarea pistonului.
Pentru a-l face nemişcat, se aplică gazului din cilindru o viteză egală dar de sens
contrar cu viteza de propagare a perturbaţiei. Viteza gazului la intrarea în sistem es-
te w1=a, presiunea are valoarea p1=p, iar densitatea ρ1=ρ, în timp ce în secţiunea de
ieşire w2=a-dc, p2=p+dp, iar ρ2=ρ+dρ. Pentru sistemul considerat, ecuaţia de conti-
nuitate (8.22) şi ecuaţia de transfer a impulsului (8.29) devin:
dρ ρ1 + dw w1 = 0 (8.40)
dp + ρ1 w1dw = 0 (8.41)
Cum dw=w2-w1=-dc, ecuaţiile anterioare sunt echivalente cu:
dρ ρ = dc a (8.42)
dp = ρadc (8.43)
de unde eliminând dc se obţine:
a 2 = dp dρ (8.44)
Neglijând schimbul de căldură şi lucrul mecanic de frecare, procesul analizat ante-
rior devine izentropic. În aceste condiţii, expresia anterioară este echivalentă cu:
a= (∂p ∂ρ )s (8.45)
Relaţia (8.45) defineşte expresia de calcul a vitezei de propagare a perturbaţiei,

sau altfel spus, a vitezei sunetului şi este valabilă indiferent de natura agentu-
lui termodinamic.
În ipoteza gazului perfect, viteza sunetului poate fi exprimată sub o formă
mult mai convenabilă. Astfel, din ecuaţia calorică de stare a entropiei (5.79b) se
obţine că:
ds = c p dT T − R dp p = 0 (8.46)
de unde rezultă că la s= const.:
c p dT T = R dp p (8.47)
Forma diferenţială a ecuaţiei termice de stare a gazului perfect este:

dp p = dρ ρ + dT T (8.48)
astfel că, ţinând cont şi de relaţia (4.37a), expresia (8.47) devine:

dp p = k dρ ρ (8.49)
Fiind valabilă doar pentru procesele izentropice, egalitatea anterioară poate fi re-
scrisă sub forma:
(∂p ∂ρ)s = k p ρ = kRT (8.50)
În aceste condiţii, din relaţiile (8.45) şi (8.50) se obţine că:

a = k p ρ = kRT (8.51)
Se poate observa că în ipoteza gazului perfect, viteza sunetului depinde doar de
temperatură şi de natura fluidului. De exemplu, pentru aer la temperatura t0=15oC,
viteza sunetului este a=340,2 m/s, dar la temperatura t=750oC valoarea acesteia
este de a=641,1 m/s.
8.5 Parametrii frânaţi. Parametrii critici.

Se consideră un fluid aflat în curgere, având viteza w1, presiunea p1 şi tempe-
ratura T1. Starea frânată, 1*, este starea obţinută prin frânarea izentropică a fluidului
de la viteza w=w1 la viteza w=0. Conform relaţiei (3.44) entalpia fluidului în starea
frânată se determină cu expresia:
h1* = h1 + 12 w12 (8.52)
În figura 8.6 cele două stări sunt reprezentate grafic în diagrama h-s. Din de-
finiţie şi din relaţia (8.52), rezultă că starea frânată se găseşte pe verticala stării
statice (la s=const.), iar distanţa dintre ele este
proporţională cu energia cinetică specifică a
fluidului, w12/2. Izobara şi izoterma corespun-
zătoare stării frânate definesc presiunea p1*,
respectiv temperatura T1*.
Pentru gazul ideal, din relaţiile (8.52) şi
(4.48) se obţine expresia temperaturii frânate:
w12
T1* = T1 + (8.53)
2c p
iar din ecuaţia izentropei se determină relaţia Fig. 8.6 Reprezentarea stării
de calcul a presiunii frânate: critice şi frânate în diagrama h-s
( )
k
p1* = p1 T1* T1 k −1 (8.54)
Starea critică este starea obţinută prin accelerarea izentropică a fluidului de la w=
=w1, până la wcr=acr. Creşterea pe cale izentropică a vitezei de curgere determină,
conform ecuaţiei (8.31), scăderea temperaturii fluidului şi concomitent a vitezei su-
netului, care în starea critică a fost notată cu acr. În figura 8.6 starea critică este
reprezentată în diagrama h-s alături de starea statică şi de starea frânată a fluidului.
Din ecuaţia conservării energiei (8.31), se obţine imediat că:
h1* = h1 + 12 w12 = hcr + 12 wcr2 (8.55)
de unde rezultă că în coordonate h-s distanţa între starea critică şi starea frânată
este proporţională cu energia cinetică specifică a fluidului:
h1* − hcr = 12 wcr2 (8.56)
În ipoteza gazului ideal, viteza critică poate fi exprimată prin relaţia (8.51),
astfel încât:
wcr = a cr = kRTcr (8.57)
unde Tcr reprezintă temperatura gazului aflat în starea critică. Folosind ecuaţiile
(4.37) şi (4.48), din relaţiile (8.56) şi (8.57) se obţine în final expresia temperaturii
critice:
2
Tcr = T1* (8.58)
k +1
În aceste condiţii, relaţia de calcul a vitezei critice (8.57) poate fi pusă sub forma:
2k
wcr = RT * (8.59)
k +1
În fine, presiunea critică se determină din ecuaţia izentropei care uneşte starea criti-
că de starea frânată a gazului:
k
 2  k −1 *
p cr =   p1 (8.60)
 k + 1
Expresiile (8.58)-(8.60) definesc parametrii de stare ai gazului ideal pentru starea
critică. Se poate observa că valorile acestora depind doar de parametrii frânaţi ai
curgerii şi de natura fluidului.
8.6 Numărul Mach. Numărul lui Ceaplâghin

Numărul Mach reprezintă raportul dintre viteza fluidului dintr-un punct al
curgerii şi viteza sunetului din acelaşi punct:
w
M= (8.61)
a
Curgerea este subsonică dacă M<1, sonică pentru M=1 şi supersonică dacă M>1.
Numărul lui Ceaplâghin este definit de raportul dintre viteza de curgere a flu-
idului şi viteza critică:
w w
λ= = (8.62)
wcr a cr
Spre deosebire de numărul Mach, care face raportarea vitezei de curgere la viteza
sunetului corespunzătoare stării curente a gazului, numărul lui Ceaplâghin foloseşte
pentru adimensionalizare viteza stării critice. Cele două mărimi sunt egale doar în
cazul curgerilor sonice, pentru care M=λ=1. Dacă temperatura frânată a gazului es-
te constantă, atunci acr prezintă aceeaşi valoare în tot câmpul curgerii, în timp ce
viteza locală a sunetului a variază odată cu modificării temperaturii fluidului aflat
în mişcare. În consecinţă, doar variaţia criteriului lui Ceaplâghin urmăreşte îndea-
proape variaţia vitezei de curgere, astfel că dw=dλ, în timp ce dw≠dM
În cazul gazului ideal, legătura dintre cele două mărimi poate fi stabilită
plecând de la ecuaţia (8.53) care, cu ajutorul relaţiilor (4.37), (8.61) (8.59) şi (8.62)
poate fi rearanjată în funcţie de numărul Mach:
k − 1 w2  k −1 2 
T* =T + = T 1 + M  (8.63)
2 kR  2 
sau în funcţie de numărul lui Ceaplâghin:
k − 1 w2  k −1 2 
T =T* − = T * 1 − λ  (8.64)
2 kR  k +1 
Egalând expresiile temperaturilor statice obţinute din cele două relaţii, se obţine în
final că:
M2
λ2 = (8.65)
2 k −1 2
+ M
k +1 k +1
Din punct de vedere teoretic, M∈[0, ∞). Prin trecerea la limită a relaţiei anterioare
rezultă că λ∈[0, λmax], unde λmax este dat de expresia:
k +1
λ max = (8.66)
k −1
Datorită proprietăţilor sale, numărul lui Ceaplâghin este utilizat cu precădere
în cazul curgerilor adiabate interioare, în timp ce numărul Mach se foloseşte de
obicei pentru curgerile exterioare sau pentru curgerile interioare neadiabate.
8.7 Curgerea incompresibilă a gazelor prin conducte scurte

Deşi gazele sunt prin natura lor compresibile, pentru o curgere a cărei viteză
maximă respectă condiţia Mmax<0,2, variaţia relativă a densităţii nu depăşeşte va-
loarea de (1÷1,5)%. În astfel de condiţii, gazul poate fi asimilat cu un fluid incom-
presibil, ipoteza ρ=const. eliminând una din necunoscutele mişcării.
Curgerea adiabatică a gazelor prin conducte scurte reprezintă un exemplu
clasic în acest sens. Viteza mică a mişcării şi lungimea relativ redusă a conductei
determină variaţii reduse ale presiunii gazului, ceea ce reprezintă o particularitate
suplimentară a curgerii. Mărimile caracteristice utilizate pentru definirea criteriului
Reynolds sunt diametrul D şi viteza medie w, aceasta din urmă fiind calculată cu
relaţia (8.16). În consecinţă:
ρwD 4m
Re = = (8.67)
µ πDµ
ultima egalitate rezultând din definiţia a debitului masic. Experimental s-a constatat
că valoarea critică a criteriului Reynolds la curgerea prin conducte este ReC ≅2300.
Trebuie precizat însă faptul că această valoare marchează doar începutul procesului
de tranziţie a curgerii, astfel că mişcarea fluidului prezintă caracteristicile clasice
ale unei curgeri turbulente la numere Reynolds ceva mai mari.
8.7.1 Ecuaţiile curgerii

Considerând curgerea staţionară şi densitatea gazului constantă (dρ=0), ecua-
ţia de continuitate (8.22) poate fi pusă sub forma:
dA dw
+ =0 (8.68)
A w
care integrată conduce la relaţia:
V = Aw = const . (8.69)
Ecuaţia (8.69) arată că într-o curgere incompresibilă staţionară debitul volumic este
constant. Mai mult, dacă secţiunea conductei nu se modifică, relaţia respectivă evi-
denţiază faptul că viteza w este constantă, indiferent de valoarea forţelor de frecare
din curgere.
Pentru curgerea incompresibilă adiabată (δqex=0, dv=d(1/ρ)=0), expresia ma-
tematică a principului întâi (3.26a), aplicat unei particule fluide aflate în mişcare,
capătă forma:
du = δq fr (8.70)
de unde rezultă că variaţia energiei interne a fluidului de datorează doar căldurii de

frecare. Ţinând cont că δqfr=δlfr, prin integrarea ecuaţiei anterioare se obţine că:
u 2 = u1 + l fr (8.71)
Conducta fiind scurtă, iar viteza fluidului relativ mică, u1>>lfr, astfel încât, cu o
foarte bună aproximaţie, se poate considera că:
T ≅ T1 ≅ T2 = const . (8.72)
Rezultă de aici că o curgere incompresibilă adiabată se desfăşoară suplimentar în

condiţii aproximativ izoterme.
În absenţa schimbului de lucru mecanic tehnic (δlt,ext=0), ecuaţia generalizată
a lui Bernoulli (8.36) devine:
dp + ρwdw + ρδl fr = 0 (8.73)
Densitatea fiind constantă, ecuaţia anterioară poate fi uşor integrată între două sec-
ţiuni oarecare ale curgerii rezultând:
( )
p 2 − p1 + 12 ρ w22 − w12 + ρl fr = 0 (8.74)
Lucrul mecanic de frecare determină o pierdere de presiune, a cărei definiţie este:

∆p fr = l fr v = ρl fr (8.75)
Folosind definiţia anterioară, relaţia (8.74) poate fi pusă sub forma:

p1 + 12 ρw12 = p 2 + 12 ρw22 + ∆p fr (8.76)
care este cunoscută sub denumirea de ecuaţia lui Bernoulli pentru curgerea cu fre-
care. Cum presiunea frânată a curgerii este dată de expresia:
p * = p + 12 ρw 2 (8.77)
din ecuaţia din ecuaţia lui Bernoulli rezultă că:
∆p fr = p1* − p 2* (8.78)
Relaţia (8.78) arată că, în cazul curgerii incompresibile prin conducte, forţele de
frecare determină o pierdere a presiunii frânate a fluidului.
8.7.2 Pierderi de presiune în curgerea incompresibilă cu frecare.

Pierderile de presiune ∆pfr sunt determinate de forţele de frecare viscoasă din
fluid şi de variaţiile bruşte ale direcţiei de curgere sau secţiunii de trecere, astfel că:
∆p fr = ∆p lin + ∆p loc (8.79)
Pierderea de presiune datorată forţelor de frecare din fluid variază liniar în

raport cu lungimea conductei. Studiul analitic şi experimental al curgerii arată că
∆plin se poate determina cu relaţia:
l ρw 2
∆p lin = ξ (8.80)
D 2
unde ξ reprezintă coeficientul pierderilor liniare de presiune, numit şi coeficientul
lui Darcy, l este lungimea conductei, iar w reprezintă viteza medie de curgere,
calculată cu relaţia (8.16). Coeficientul lui Darcy depinde în general de valoarea
criteriului Reynolds al curgerii şi de rugozitatea absolută a suprafeţei interioare a
conductei, ε. Variaţia ξ=ξ(Re, ε/D) a fost determinată pe cale experimentală şi este
prezentată în figura 8.7.
În cazul regimului laminar, rugozitatea absolută ε nu influenţează valoarea
coeficientului ξ, care se poate calcula cu relaţia:
64
ξ= (8.81)
Re
Dacă curgerea este turbulentă, atunci există o valoare minimă a raportului
ε/D sub care coeficientul pierderilor liniare de presiune depinde doar de criteriul
Reynolds. În acest caz conducta este considerată netedă din punct de vedere hidra-
ulic, iar coeficientul lui Darcy se poate determina, în funcţie de valoarea criteriului
Reynolds, cu una din relaţiile:
0,3164
ξ= Re=3⋅103 ÷105 (8.82)
Re 0,25
0 ,3964
ξ = 0 ,0054 + Re=105 ÷2⋅106 (8.82)
Re 0,3
1
( )
= 2lg Re ξ − 0 ,8 Re=3⋅103 ÷107 (8.84)
ξ
Primele două relaţii, propuse de Blasius, respectiv de Schiller şi Hermann se com-

pletează reciproc şi permit calculul explicit al coeficientului pierderilor liniare de
presiune. Cea de-a treia relaţie, aparţinând lui Prandtl şi Karman este mai generală,
dar conţine coeficientul lui Darcy în ambii membrii, astfel că valoarea lui ξ poate fi
obţinută doar pe cale numerică.
Atunci când rugozitatea relativă a pereţilor este mai mare decât valoarea mi-
nimă corespunzătoare conductei hidraulic netede, raportul ε/D îşi manifestă influ-
enţa asupra coeficientului ξ. În această situaţie, din figura 8.7 rezultă că la aceleaşi
valori ale lui Re şi D, cu cât conducta este mai rugoasă, cu atât coeficientul pierde-
rii liniare de presiune este mai mare. Se poate observa însă că peste o anumită va-
loare a criteriului Reynolds, ξ depinde doar de calitatea suprafeţei conductei. În
astfel de situaţii, coeficientul lui Darcy poate fi determinat analitic cu ajutorul rela-
ţiei lui Nikuradze:
= 1,14 + 2lg(D ε )
1
(8.85)
ξ
Valorile rugozităţii absolute, ε, depind de materialul şi tehnologia de fabricaţie a
conductei.
Pierderile de presiune datoare variaţilor bruşte ale direcţiei de curgere sau
secţiunii de trecere sunt de natură locală şi se determină cu relaţia generală:
ρw 2
∆p loc = ζ (8.86)
2
unde ζ reprezintă coeficientul pierderii locale de presiune. Acesta depinde de mo-
dul în care se realizează schimbarea direcţiei de curgere sau a secţiunii de trecere.
Pentru geometrii simple, coeficientul ζ se poate determina pe cale analitică (vezi
aplicaţia 8.2), însă în situaţii relativ complicate valoarea acestuia se obţine doar pe
cale experimentală. În tabelul 8.2 sunt prezentate valorile lui ζ pentru câteva cazuri
uzuale întâlnite în aplicaţiile curente.
8.7.3 Debitul de fluid vehiculat

Pentru o conductă circulară fără variaţii de secţiune (dA=0), ecuaţia (8.68)
arată că viteza medie a fluidului este constantă. Exprimând pierderile liniare de
presiune cu relaţia (8.80), ecuaţia lui Bernoulli (8.76) devine:
l ρw 2
p1 = p 2 + ξ (8.87)
D 2
de unde se deduce imediat că:
1 2( p1 − p 2 )
w= (8.88)
ξl D ρ
Folosind această relaţie, debitului masic vehiculat prin conductă poate fi calculat cu
oricare din relaţiile:
π 1
2ρ( p1 − p 2 ) = 2ρD 5 ( p1 − p 2 )
A
m = Aρw = (8.88)
ξl D 4 ξl
Într-o primă aproximaţie, densitatea ρ se determină cu ajutorul ecuaţiei termice de

stare a gazului perfect, aplicată în secţiunea iniţială a curgerii:
p
ρ= 1 (8.89)
RT1
O relaţie ceva mai riguroasă, se obţine utilizând pentru calculul densităţii media
presiunilor dintre secţiunile extreme ale curgerii:
Tab. 8.2 Valorile coeficientului pierderii locale de presiune

Denumirea rezistenţei Schema de principiu Valoarea coeficientului ζ
Locale
ζ = (1 − A1 A2 )
2
Creştere bruscă
a secţiunii
∆p loc = 12 ζρw12
ζ = K (1 − A 1 A2 )
2
Creştere progresivă ∆p loc = 12 ζρw12

a secţiunii
8 < α < 35 o
K = 3,5tg (α 2)
ζ = (1 − A 2 A1 )
2
Reducere bruscă
a secţiunii ∆p loc = 12 ζρw22
ζ ′ = 1 + 0,707(1 − A2 A1 )
1
−
Diafragmă în conductă 2
de secţiune constantă
ζ = ζ ′ 2 ( A1 A2 − 1)
2
Intrare în conductă ζ = 0,5
Ieşire din conductă ζ =1
Cot brusc α 30 45 60 90
la unghiul α
ζ 0,2 0,3 0,7 1,3
Cot la 90o format
din două segmente ζ=0,5
Cot curbat la 90o r/D 1 2 3 4

ζ 0,29 0,15 0,12 0,1
p1 + p 2
ρ= (8.90)
2RT1
În acest ultim caz, ecuaţia debitului (8.88) devine:
m =
π 1 (p2
1 )
− p 22 5
D (8.91)
4 ξl RT1
Relaţia anterioară face legătura între debitul de gaz vehiculat printr-o conductă
cilindrică de diametru D şi lungime l şi variaţia presiunii datorată în exclusivitate
forţelor de frecare viscoasă. Ea poate fi utilizată pentru dimensionarea reţelelor de
conducte de lungime mică şi medie pentru care se poate accepta că temperatura şi
densitatea gazului vehiculat rămân aproximativ constante în lungul curgerii.
8.8 Ecuaţia de variaţie a vitezei în curgerea compresibilă.

În curgerea compresibilă staţionară, variaţia vitezei gazului poate fi obţinută
prin modificarea secţiunii de trecere şi/sau a valorii ori sensului interacţiunilor ter-
modinamice. Studiul acestor influenţe asupra vitezei poate fi realizat pornind de la
ecuaţiile fundamentale ale termogazodinamicii (8.22), (8.31) şi (8.36), scrise în for-
mă diferenţială:
dm dA dρ dw
= + + (8.92)
m A ρ w
dh + wdw = δq ex − δl t ,ex (8.93)
dp
+ wdw + δl t ,ex + δl fr = 0 (8.94)
ρ
la care se adaugă ecuaţiile de stare ale gazului perfect:
dp dρ dT
= + ; dh = c p dT (8.95a,b)
p ρ T
Cele cinci ecuaţii considerate sunt suficiente pentru eliminarea mărimilor de stare
p, ρ, T şi h. Din relaţia (8.95a) se obţine că:
dρ dp dT
= − (8.96)
ρ p T
astfel că ecuaţia de continuitate (8.92) devine:

dw dA dm dp dT
− = + + − (8.97)
w A m p T
Expresia raportului dp/p se obţine din ecuaţia generalizată a lui Bernoulli (8.94) şi
din ecuaţia termică de stare a gazului perfect, rezultând:
(
dp k − wdw − δl t ,ex − δl fr ) dw k k
= = − kM 2 − 2 δl t ,ex − 2 δl fr (8.98)
p kRT w a a
iar expresia raportului dT/T, din ecuaţia energiei (8.85) şi ecuaţia calorică a ental-
piei gazului perfect (8.95b), de unde se obţine:
dT
=
1
(− wdw + δqex − δlt ,ex ) = −(k − 1)M 2 dw + k −2 1 δqex − k −2 1 δlt ,ex (8.99)
T c pT w a a
Folosind relaţiile (8.98) şi (8.99), ecuaţia (8.97) poate fi pusă sub forma:
(M 2
−1 ) dw
w
=
dA dm k − 1
A
−
m
− δq 2 ex −
1
2
k
δl t ,ex − 2 δl fr (8.100)
a a a
Această ecuaţie stabileşte influenţa interacţiunilor termodinamice şi a modificării
secţiunii de trecere asupra vitezei de curgere a gazului perfect.
8.9 Ajutajul geometric.

Ajutajul geometric realizează variaţia vitezei de curgere prin modificarea sec-
ţiunii de trecere oferită fluidului. Din punct de vedere fizic, el este definit prin rela-
ţiile:
dm = 0 ; δq ex = 0 ; δl t = 0 (8.101)
care arată că procesul se desfăşoară fără aport suplimentar de masă, adiabatic şi fă-
ră schimb de lucru mecanic.
8.9.1 Variaţia vitezei în ajutajul geometric

Ţinând cont de relaţiile (8.101), ecuaţia principiului întâi al termodinamicii
(8.93) capătă forma:
dh + wdw = 0 (8.102)
de unde se deduce că entalpia frânată rămâne constantă în orice secţiune a curgerii:
h * = h + 12 w 2 = const . (8.103)
Neglijând pentru început lucrul mecanic de frecare (δlfr=0), curgerea devine

izentropică, iar relaţia (8.100) se reduce la:
(M 2
−1 ) dw
w
=
dA
A
(8.104)
Pe baza acestei ecuaţii diferenţiale se poate deduce influenţa variaţiei secţiunii de

trecere asupra vitezei de curgere. Astfel:
1. Dacă curgerea este iniţial subsonică (M<1), factorul (M2-1) este negativ,
astfel că accelerarea fluidului (dw>0) impune ca (M2-1)dw/w<0. Conform ecuaţiei
(8.104) această inegalitate este adevărată numai dacă dA<0. Un astfel de ajutaj
poartă denumirea de ajutaj convergent, întru-cât secţiunea sa este continuu des-
crescătoare. Aceeaşi ecuaţie arată că accelerarea se poate desfăşura atât timp cât
curgerea rămâne subsonică, deoarece în caz contrar termenul (M2-1)dw/w devine
pozitiv, în timp ce dA/A rămâne negativ. În plus, din ecuaţia (8.103) se observă că
accelerarea se realizează prin scăderea entalpiei gazului, motiv pentru care tempe-
ratura acestuia şi implicit viteza sunetului se micşorează.
2. Pentru curgerea subsonică, frânarea gazului (dw<0) presupune ca termenul
(M2-1)dw/w<0, de unde rezultă că dA>0. Un astfel de ajutaj este divergent, deoa-
rece aria sa este continuu crescătoare. Ecuaţia energiei (8.103) arată că frânarea
conduce la mărirea entalpiei statice a fluidului, astfel că viteza sunetului creşte în
lungul ajutajului.
3. Dacă curgerea este iniţial supersonică (M>1), factorul (M2-1) este pozitiv.
Creşterea vitezei fluidului (dw>0) presupune ca (M2-1)dw/w>0, de unde se deduce
Fig. 8.8 Variaţia vitezei fluidului şi a vitezei sunetului în curgerea prin ajutajul geometric
că dA>0. Rezultă de aici că în curgerea supersonică, accelerarea fluidului este

realizată de ajutajul divergent. Conform ecuaţiei energiei, temperatura gazului se
micşorează, ceea ce are ca efect scăderea continuă a vitezei sunetului, dar, spre
deosebire de primul caz analizat, aceasta este întotdeauna mai mică decât viteza de
curgere.
4. Frânarea gazului într-o curgere supersonică impune ca (M2-1)dw/w<0, ceea
ce se poate obţine dacă se utilizează un ajutaj convergent, pentru care dA<0. Creş-
terea temperaturii gazului presupune mărirea vitezei sunetului care se apropie în
acest fel viteza de curgere. Procesul se poate desfăşura atât timp cât curgerea ră-
mâne supersonică, deoarece în caz contrar semnul factorului (M2-1)dw/w se modi-
fică, iar ecuaţia (8.103) nu mai este satisfăcută.
Variaţia calitativă a principalilor parametrii de stare în cele patru cazuri
analizate este prezentată în figura 8.8. Din cele patru diagrame se poate observa
comportarea contradictorie a celor două tipuri de ajutaje în curgerea subsonică şi
supersonică, datorată schimbării semnului expresiei (M2-1) la trecerea gazului prin
starea critică.
8.9.2. Ajutajul convergent.

Aşa cum s-a arătat în paragraful anterior, ajutajul convergent poate accelera
fluidul aflat în curgere subsonică doar până la viteza sunetului. Cu alte cuvinte, în
secţiunea de ieşire din ajutaj fluidul poate atinge cel mult starea critică, pentru care:
k
2  2  k −1 *
Tcr = T1* ; p cr =   p1
k +1  k + 1
Să considerăm pentru început că presiunea mediului ambiant la ieşirea din
ajutaj este p0>pcr. În acest caz, curgerea este în permanenţă subsonică, iar în
secţiunea de evacuare presiunea fluidului are valoarea p2=p0. Diagrama h-s a des-
tinderii subsonice a gazului în ajutajul convergent este prezentată în figura 8.9.
Procesul fiind izentropic, starea finală a destinderii, 2, se află la intersecţia izentro-
Fig.8.9 Curgerea subsonică a gazului în ajutajul convergent

pei s1=const. cu izobara p2=p0=const. Cum ecuaţia energiei (8.103) arată că destin-
derea se desfăşoară suplimentar la h*=const., rezultă imediat că starea 2* coincide
cu starea 1*. Această proprietate caracterizează toate curgerile izentropice din ajuta-
jul geometric şi se datorează neglijării lucrului mecanic de frecare.
Mărimile de stare în secţiunea de evacuare pot fi exprimate în funcţie de
parametrii frînaţia ai curgerii şi de raportul de destindere, β2=p2/p1*, superior ca va-
loare raportului critic βcr=pcr/p1*:
k
p2  2  k −1
p cr
β2 = * > * =   = β cr (8.105)
p1 p1  k + 1 
Astfel, viteza w2 se determină din ecuaţia (8.103), de unde obţine succesiv că:
 T 
( ) (
w2 = 2 h1* − h2 = 2c p T1* − T2 = ) 2k
k −1
RT1* 1 − 2*  (8.106)
 T1 
Ţinând cont că stările 2 şi 1* se găsesc pe aceeaşi izentropă, rezultă că:
k −1
( )
k −1
T2 T1* = p2 p1* k = β1 k (8.107)
astfel încât ecuaţia (8.106) poate fi pusă sub forma:
2k  k −1

w2 = RT1 1 − β 2 k 
*
(8.108)
k −1  
 
Temperatura T2 fiind cunoscută, densitatea gazului evacuat din ajutaj se determină
din ecuaţia de stare a gazului perfect:
p
ρ2 = 2 (8.109)
RT2
iar debitul de gaz vehiculat de ajutaj se obţine din expresia:
p1* p 2 T1*
m = A2 ρ 2 w2 = A2 w2 (8.110)
RT1* p1* T2
Viteza w2 şi raportul T1*/T2 pot fi exprimate cu relaţiile (8.108) respectiv (8.107),

caz în care ecuaţia debitului devine:
2k  k 
2 k +1
p1*
m = A2 β 2 − β 2k  (8.111)
RT1* k − 1  

Variaţia debitului în funcţie de raportul de destindere este prezentată calitativ în

figura 8.9. Valoarea lui β2 pentru care debitul de fluid vehiculat este maxim se ob-
ţine prin rezolvarea ecuaţiei:
dm dβ 2 = 0
a cărei formă explicită:
2−k 1
2 k
β 2 − β 2k = 0
k
conduce la soluţia:
k
 2  k −1 Fig. 8.9 Variaţia debitului funcţie de
β 2 = β cr =   (8.112)
 k + 1 raportul de destindere în ajutaj.
Rezultă de aici că debitul maxim vehiculat de ajutajul convergent este obţinut în
cazul destinderii critice a fluidului. Expresia acestuia se obţine din relaţiile (8.111)
şi (8.112) şi este de forma:
1
p1*  2  k −1 2k
m max = A2   (8.113)
*  k + 1 k +1
RT1
La prima vedere, relaţia (8.111) conţine o inadvertenţă deoarece la depăşirea

vitezei critice în secţiunea de evacuare, debitul începe să scadă. Nu trebuie uitat în-
să că ajutajul convergent nu poate accelera fluidul decât până la viteza sunetului,
ceea ce înseamnă că porţiunea de grafic din figura 8.9 cuprinsă în intervalul (0, βcr)
nu prezintă nici o semnificaţie fizică. Explicaţia acestui fenomen are la bază meca-
nismul de propagare a perturbaţiei în mediile compresibile. Astfel, scăderea presiu-
nii în avalul ajutajului reprezintă o perturbaţie care se deplasează către amonte cu
viteza sunetului. Dacă în secţiunea de ieşire viteza gazului este inferioară vitezei
critice, perturbaţia pătrunde în interiorul ajutajului şi determină modificarea para-
metrilor de stare ai curgerii, astfel încât presiunea p2 devine egală cu p0. Din mo-
mentul în care în secţiunea de evacuare a fost atins regimul sonic, perturbaţia nu
mai poate intra în ajutaj, deoarece în secţiunea respectivă viteza sa este egală, dar
de sens contrar cu viteza fluidului. În consecinţă, parametrii de stare ai curgerii,
incluzând aici şi debitul de fluid vehiculat, rămân nemodificaţi, chiar dacă presiu-
nea din avalul ajutajului continuă să scadă. Fenomenul descris anterior este cunos-
cut sub denumirea de blocajul curgerii în ajutajul geometric.
Să considerăm acum că p0≤pcr. Din cele afirmate anterior rezultă că în sec-
ţiunea de ieşire a ajutajului convergent se atinge doar regimul critic, astfel că:
p2=pcr ; T2=Tcr ; w2=wcr ; m = m max (8.114)
Destinderea ulterioară a gazului de la pcr la p0 se

realizează în exteriorul ajutajului şi reprezintă un
fenomen mult mai complicat care implică apariţia
undelor de şoc. Diagrama h-s a destinderii critice
a fluidului în ajutajul convergent este prezentată
în figura 8.10.
8.9.3 Ajutajul convergent divergent.

Dacă p0<pcr, iar fluidul trebuie destins până
la presiunea p2=p0, atunci:
k
Fig. 8.10 Diagrama h-s a
p2  2  k −1
p cr
β2 = * < * =   = β cr (8.115) destinderii critice în ajutajul
p1 p1  k + 1  convergent
În această situaţie, singura posibilitate de realizare a procesului constă în utilizarea

unui ajutaj convergent-divergent, numit şi ajutaj Laval. Partea convergentă a ajuta-
jului realizează destinderea fluidului până la presiunea critică, iar partea divergentă
a acestuia de la presiunea critică până la presiunea mediului ambiant. Rezultă de
aici că în secţiunea minimă a ajutajului curgerea este întotdeauna sonică, în timp ce
în secţiunea de ieşire regimul de mişcare este supersonic. În figura 8.11 este repre-
zentat grafic, în coordonate h-s, procesul de destindere supracritică a gazului în
ajutajul convergent-divergent. La fel ca în cazul anterior, stările frânate ale curgerii
în secţiunile caracteristice ale ajutajului coincid, deoarece destinderea este izentro-
pică. Parametrii de stare în secţiunea critică se determină cu relaţiile (8.58)-(8.60),
iar cei din secţiunea de evacuare rezultă din expresiile (8.107)-(8.109). Datorită
apariţiei regimului critic în secţiunea minimă a curgerii, debitul de fluid vehiculat
de ajutaj este egal cu debitul maxim:
Fig. 8.11 Destinderea izentropică a gazului în ajutajul convergent-divergent

a) Variaţia vitezei de curgere şi a vitezei sunetului în lungul ajutajului
b) Diagrama h-s a destinderii supracritice a gazului
p1* 2k  k
2 k +1

m = m max = Acr β cr − β crk  (8.116)
RT1* k − 1  

iar valoarea sa nu poate fi modificată decât prin variaţia secţiunii critice sau a para-
metrilor frânaţi ai curgerii.
Pentru β2 fixat, ecuaţia de continuitate scrisă între secţiunea critică şi secţiu-
nea de evacuare conduce la egalitatea:
2 k +1 2 k +1
Acr β crk − β crk = A2 β 2k − β 2 k (8.117)
care poate fi utilizată după caz, fie pentru calculul ariei A2, fie pentru determinarea
raportului de destindere β2.
8.9.4 Influenţa frecării asupra curgerii prin ajutajul geometric.

Dacă se ia în considerare frecarea dintre fluid şi pereţii ajutajului, procesul de
destindere devine adiabat ireversibil. Conform expresiei matematice a principiului
al doilea pentru sisteme deschise (5.70), entropia gazului la ieşirea din ajutaj este
mai mare decât entropia iniţială, astfel că starea finală a destinderii ireversibile 2,
situată tot pe izobara p2=p0, este deplasată spre dreapta faţă de starea finală a des-
tinderii izentropice 2t. Figura 8.12 prezintă diagrama h-s a destinderii reale a flui-
dului în ajutaj.
Utilizând proprietăţile diagramei h-s, se poate observa imediat că viteza reală
în secţiunea de evacuare a ajutajului, w2 este inferioară vitezei teoretice, w2,t. Ca
urmare, se defineşte coeficientul pierderii de viteză:
w2
ϕ= <1 (8.118)
w2 ,t
Ecuaţia energiei (8.103) arată că en-
talpia frânată a gazului rămâne constantă.
Cum starea frânată a fluidului se află întot-
deauna pe izentropa stării statice, rezultă că
starea 2* este la rândul său deplasată spre
dreapta faţă de starea iniţială 1*. În conse-
cinţă, presiunea frânată a gazului la ieşirea
din ajutaj este inferioară presiunii frânate
iniţiale. Din acest motiv, se poate defini un
coeficient al pierderii presiunii frânate:
Fig. 8.12 Diagrama h-s a destinderii
p 2*
σ= <1 (8.119) cu frecare în ajutajul geometric
p1*
Scăderea vitezei w2 faţă de cazul teoretic determină creşterea temperaturii T2

şi în acelaşi timp scăderea densităţii ρ2. În consecinţă, debitul de fluid vehiculat de
ajutaj va fi mai mic decât cel teoretic, ceea ce permite definirea unui coeficient al
pierderii de debit după relaţia:
m ρ w
α= = 2 2 <1 (8.120)
m t ρ 2 ,t w2 ,t
Analiza destinderii reale în ajutajul geometric arată că frecarea micşorează viteza şi

presiunea frânată a gazului la ieşirea din ajutaj şi conduce la scăderea debitului de
fluid vehiculat, comparativ cu cazul destinderii teoretice. Coeficienţii care surprind
aceste aspecte nu sunt însă independenţi. Este suficientă cunoaşterea unuia dintre
ei, de exemplu a coeficientului pierderii de viteză, pentru ca toţi ceilalţi să poată fi
determinaţi pe cale analitică. Astfel, exprimând entalpia frânată a stării 2 cu relaţia
de definiţie (3.44) se obţine că:
w22 ϕw22,t
T2 = T2* − = T2 −
*
(8.121)
2c p 2c p
Folosind pentru w2,t expresia (8.108), relaţia anterioară devine:
T*  
k −1
T2*
= 1 + ϕ 2 1 1 − β 2 k,t  (8.122)
T2 T2  

unde β2,t= p2/p1*. Din ecuaţia energiei (8.103) rezultă că T1*=T2*, astfel că relaţia
(8.122) poate fi pusă sub forma:
T2 
2
k −1

k 
= 1 − ϕ 1 − β (8.123)
T2*  2 ,t

 
Stările 2 şi 2* aflându-se pe aceeaşi izentropă, se obţine imediat că:
k k
p2 T  k −1   k −1  k −1

=  2*  = 1 − ϕ 1 − β 2 k,t 
2
(8.124)
p 2*   
 T1   
astfel încât coeficientul pierderii presiunii frânate (8.119) devine succesiv:
k
−
p 2* p 2*
p2   k −1 
 k −1
 2 k 
σ= = = β 1 − ϕ 1 − β (8.125)
p1* p 2 p1*
2 ,t
  2 ,t

 
În ceea ce priveşte coeficientul de debit, exprimând densitatea cu ajutorul
ecuaţiei de stare a gazului perfect se găseşte că:
w2 T2 ,t T2 T *
α= = ϕ *,t 1 (8.126)
w2 ,t T2 T1 T2
Cum T1*=T2*, utilizând pentru raportul T2/T2* relaţia (8.123) rezultă în final că:
−1
k −1   k −1 

α= ϕβ 2 k,t 1 − ϕ 2 1 − β 2 k,t  (8.127)
  
 
Cunoscând coeficientul pierderii de viteză ϕ şi raportul destinderii teoretice

β2,t=p2/p1*, coeficientul pierderii presiunii frânate şi coeficientul de debit rezultă din
relaţiile (8.125) şi (8.127). Determinarea lui ϕ nu se poate realiza cu ajutorul meto-
delor termodinamicii. De obicei valoarea acestuia se determină experimental sau se
obţine pe cale analitică sau numerică prin rezolvarea ecuaţiilor Navier-Stokes.
8.9.5 Funcţiile termogazodinamice ale curgerii

Funcţiile termogazodinamice ale curgerii stabilesc, prin intermediul număru-
lui Mach sau numărului lui Ceaplâghin, legătura dintre parametrii statici şi parame-
trii frânaţi ai gazului ideal aflat în curgere.
Astfel, pornind de la ecuaţia (8.53), în paragraful 8.6 a fost stabilită relaţia:
 k −1 2 
T * = T 1 + M  (8.128)
 2 
Prin definiţie, dependenţa:
k −1 2
Θ(M ) = 1 + M (8.129)
2
poartă denumirea de funcţia termogazodinamică a temperaturii. Ţinând cont că
starea statică şi starea frânată se află pe aceeaşi izentropă, rezultă imediat că:
k
 k − 1 2  k −1 k
p = p 1 +
*
M  = p Θ(M ) k −1 (8.130)
 2 
În aceste condiţii, funcţia termogazodinamică a presiunii este dată de relaţia:
k
k
 k − 1 2  k −1
Π (M ) = Θ(M ) k −1 = 1 + M  (8.131)
 2 
Folosind cele două funcţii termogazodinamice, legătura dintre parametrii statici şi
parametrii frânaţi ai curgerii poate fi exprimată prin:
T * = TΘ(M ) ; p * = pΠ (M ) (8.132a,b)
Cele două funcţii termogazodinamice pot fi exprimate şi în funcţie de numă-

rul lui Ceaplâghin. Din relaţia (8.64), rezultă imediat că:
 k −1 2 
T = T * 1 − λ  (8.133)
 k +1 
de unde se deduce că funcţia termogazodinamică a temperaturii având ca varia-
bilă numărul λ este de forma:
 k −1 2 
Θ(λ ) = 1 − λ  (8.134)
 k +1 
Din ecuaţia izentropei se găseşte relaţia de legătură între presiunea statică şi presiu-
nea frânată a curgerii:
k
k
*k − 1 2  k −1
p = p Θ(λ )
*
k −1 = p 1 − λ  (8.135)
 k +1 
În consecinţă, funcţia termogazodinamică a presiunii exprimată în funcţie de nu-
mărul lui Ceaplâghin este dată de relaţia:
k
k
 k − 1 2  k −1
Π (λ ) = Θ(λ ) k −1 = 1 − λ  (8.136)
 k +1 
Legătura dintre parametrii statici şi parametrii frânaţi ai curgerii, obţinută pe baza
relaţiilor (8.133)-(8.136), este aici oarecum diferită faţă de cazul anterior:
T = T * Θ(λ ) ; p = p * Π (λ ) (8.137a,b)
Regimul de blocaj al curgerii în ajutajul geometric, pentru care m = m max ,
permite definirea funcţiei termogazodinamice a debitului după relaţia:
m
q(λ ) = <1 (8.138)
m max
Cum β=p/p*=Π(λ), ecuaţia debitului (8.111) poate fi pusă sub forma:
p* 1
λΘ(λ ) k −1
2k
m = A (8.139)
RT * k +1
Folosind pentru m max relaţia (8.113), definiţia (8.138) devine echivalentă cu:
1 1
 2Θ(λ )  k −1  2  k − 1 2  k −1
q(λ ) = λ  = λ 1 − λ 
k + 1 
 (8.140)
 k +1  k +1
ceea ce permite exprimarea debitului care trece printr-o secţiune oarecare a curgerii
interioare în funcţie de parametrii frânaţi ai gazului şi de numărul lui Ceaplâghin:
1
p*  2  k −1 2k p*
m = m max q(λ ) = A   q(λ ) = A f (k , R ) q(λ ) (8.141)
RT *  k + 1  k +1 T*
unde f(k,R) este o funcţie a cărei valoare depinde doar de natura fluidului:
1
 2  k −1 2 k
f (k , R ) =   (8.142)
 k + 1 R k +1
În cazul aerului, k=1,4, iar R=287 J/kg.K, astfel că f(k,R)=0,0403 (kg.K/J)1/2.
Trebuie subliniat faptul că funcţiile termogazodinamice pot fi utilizate fără
rezerve în cazul curgerilor izentropice, unde 1*≡ 2*. Din acest motiv, mărimile stă-
rii 2 pot fi calculate în funcţie de parametrii stării 1*. Dacă se ia în considerare fre-
carea, sau dacă curgerea este neadiabată, atunci stările 1* şi 2* sunt diferite, astfel
încât aplicarea funcţiilor termogazodinamice va fi efectuată, conform definiţiei,
doar între starea statică şi starea frânată corespunzătoare.
8.10 Ajutajul termic

Acest tip de ajutaj studiază influenţa interacţiunii termice asupra vitezei de
mişcare a fluidului într-o conductă de secţiune constantă. Ajutajul termic poate fi
caracterizat prin relaţiile:
dA = 0 ; δl t = 0 ; dm = 0 ; δl f = 0 (8.143)
ultima din ele exprimând matematic neglijarea fenomenelor de frecare din curgere.
Folosind aceste particularizări, ecuaţia diferenţială (8.100) se reduce la:
(1 − M ) dww = k − 1 δq
2
(8.144)
a2
Din relaţia anterioară se poate observa că într-o curgere iniţial subsonică, pentru
care (1-M2)>1, creşterea vitezei fluidului,
presupune dw>0 şi se poate realiza până
la M=1 doar dacă δq>0. Urmând acelaşi
raţionament, se deduce că în curgerea ini-
ţial supersonică accelerarea gazului este
obţinută atunci când δq<0. Rezultă de
aici, că viteza sunetului în ajutajul termic
poate fi depăşită numai prin inversarea
schimbului de căldură. Această situaţie Fig.8.13 Schema de principiu a
este prezentată schematic în figura 8.13. accelerării fluidului în ajutajul termic
Pentru determinarea relaţiilor cantitative necesare modelării curgerii subsoni-

ce în ajutajul termic se utilizează ecuaţia de continuitate (8.22) şi ecuaţia de con-
servare a impulsului (8.28), a căror particularizare pentru cazul studiat conduc la:
Aρ1 w1 = Aρw (8.145)
p1 A + m w1 = pA + m w (8.146)
unde mărimile fără indice identifică starea curentă a curgerii.

Din ecuaţia (8.146) se poate obţine variaţia presiunii gazului în funcţie de nu-
mărul Mach al curgerii. Astfel, prin împărţirea ambilor termeni cu aria secţiunii de
trecere se găseşte că:
( ) (
ρ1 p1 ρ1 + w12 = ρ p ρ + w 2 ) (8.147)
Utilizând acum ecuaţia de stare a gazului perfect, relaţia (8.147) devine:
 kw12   2

ρ1 RT1 1 +  = ρRT 1 + kw  (8.148)
kRT1   kRT 
 
de unde, ţinând cont de expresia de calcul a vitezei sunetului (8.51) şi de definiţia

numărului Mach (8.61) se găseşte că:
p 1 + kM 12
= (8.149)
p1 1 + kM 2
Pentru determinarea variaţiei temperaturii statice în lungul ajutajului termic,

se pleacă de la ecuaţia de continuitate (8.145) care, prin intermediul ecuaţiei de sta-
re a gazului perfect, poate fi pusă sub forma:
T p w
= (8.150)
T1 p1 w1
Prin ridicare la pătrat se obţine că:
2 2
T   p  M 2 kRT
  =   2
(8.151)
 T1   p1  M 1 kRT1
de unde, ţinând cont şi de relaţia (8.149) se deduce în final expresia variaţiei tem-
peraturii statice a gazului în raport cu numărul Mach al curgerii:
2
T M2  1 + kM 12 
=   (8.152)
T1 M 12  1 + kM 2 
 
Dacă M1<1 şi p1 sunt fixate, curgerea în ajutajul termic poate fi accelerată da-
torită aportului de căldură doar până la M=1. În aceste condiţii, din expresia
(8.149) se observă că presiunea statică este continuu descrescătoare în lungul ajuta-
jului, iar din relaţia (8.152) rezultă că variaţia temperaturii statice a gazului este
dată de funcţia:
M2
φ(M ) = (8.153)
(
1 + kM 2
2
)
al cărui maxim se obţine prin anularea derivatei sale în raport cu numărul Mach al
curgerii:
dφ
2
( 2
)
= 1 + kM 2 − 2kM 2 1 + kM 2 = 0 ( )(8.154)
dM
Soluţia ecuaţiei anterioare este:
M2 =1 k (8.155)
Rezultă de aici că temperatura statică a gazului aflat în curgere subsonică printr-un

ajutaj termic prezintă un maxim, a cărui valoare:
T 
  =
(1 + kM 12 )
2
(8.156)
 T1  max kM 12
depinde doar de natura fluidului (prin exponentul adiabatic k) şi de numărul Mach

al curgerii din secţiunea iniţială.
Fenomenul descris anterior necesită o explicaţie fizică, care poate oferită de
ecuaţia energiei:
h * − h1* = q (8.157)
Dacă M<k1/2, căldura q depăşeşte ca valoare variaţiei energiei cinetice specifice a
curgerii, fiind utilizată atât pentru creşterea vitezei, cât şi a entalpiei statice a flui-
dului. Atunci când M>k1/2 variaţia energiei cinetice devine superioară căldurii pri-
mite, astfel că o parte a accelerării gazului este realizată prin micşorarea entalpiei
statice şi implicit a temperaturii acestuia.
Pentru a determina variaţia parametrilor frânaţi ai fluidului în lungul ajutaju-
lui termic se utilizează funcţiile termogazodinamice ale curgerii (8.131) şi (8.129),
obţinându-se:
p * Π (M ) p Π (M ) 1 + kM 2
= = (8.158)
p1* Π (M 1 ) p1 Π (M 1 ) 1 + kM 12
T * Θ(M ) T Θ(M ) M 2  1 + kM 12



= = (8.159)
T1* Θ(M 1 ) T1 Θ(M 1 ) M 12  1 + kM 2



Analiza relaţiilor anterioare evidenţiază faptul că presiunea frânată este continuu

descrescătoare până la atingerea regimului sonic, în timp de temperatura frâ-
nată este continuu crescătoare. În consecinţă:
k
1+
 p* 
 =  k + 1 
k −1 2

p 
 1  min  2 
*
( )
1 + kM 1 Π (M 1 )
2
(8.158)
T* 
  =
1 (
1 + kM 12 ) (8.159)
 1  max 2(k + 1) M 1 Θ(M 1 )
T*  2
valorile extreme fiind obţinute pentru M=1.

Concluzia cea mai importantă care se desprinde din studiul ajutajului termic
constă în faptul că încălzirea unui gaz aflat în curgere staţionară printr-o conductă
de secţiune constantă implică o scădere a presiunii frânate, cu atât mai mare cu cât
aportul de căldură este mai intens, iar viteza iniţială a gazului este mai mică.
8.11 Ajutajul masic şi ajutalul mecanic

Ajutajul masic analizează variaţia vitezei de curgere a gazului în raport cu
debitul de fluid vehiculat. Din punct de vedere fizic, el este definit de relaţiile:
dA = 0 ; dq = 0 ; δl t = 0 ; δl f = 0 (8.160)
Folosind particularizările anterioare, ecuaţia diferenţială (8.100) capătă forma:
(1 − M ) dww = dmm
2
(8.161)
care evidenţiază faptul că în curgerea subsonică compresibilă de secţiune constantă

fluidul poate fi accelerat până la starea critică prin creşterea debitului vehiculat,
după care procesul poate fi continuat numai prin inversarea sensului interacţiunii
masice. Acest caz este ilustrat de figura 8.14.
Ajutajul mecanic studiază influenţa transferului de lucru mecanic asupra vite-
zei de curgere a gazului. El este definit prin relaţiile:
Fig.8.14 Schema de principiu a Fig.8.15 Schema de principiu a

acelerării gazului în ajutajul masic acelerării gazului în ajutajul mecanic
dA = 0 ; dm = 0 ; δq = 0 ; δl f = 0 (8.162)
pentru care ecuaţia diferenţială (8.100) se reduce la forma:
(1 − M ) dww =
2 1
δl t (8.163)
a2
Din relaţia (8.163) se observă că în curgerea subsonică fluidul poate fi accelerat
până la starea critică dacă produce lucru mecanic în urma destinderii într-o turbină,
după care procesul poate continua numai prin aportul lucrului mecanic, realizat
prin intermediul unui compresor. Aceast caz este ilustrat de figura 8.15.
8.12 Ajutajul cu frecare (curgerea prin conducte lungi)

Acest tip de ajutaj analizează influenţa frecării asupra curgerii gazelor prin
conducte de secţiune constantă şi lungime suficient de mare pentru ca efectele
căldurii de frecare să producă variaţii ale densităţii. Din punct de vedere fizic, aju-
tajul cu frecare este definit de relaţiile:
dA = 0 ; dm = 0 ; δq = 0 ; δl t = 0 (8.164)
În aceste condiţii, ecuaţia diferenţială (8.100) capătă forma:
(1 − M ) dww =
2 k
δl f (8.165)
a2
Această relaţie arată că în curgerea subsonică, δlf >0 accelerează mişcarea cel mult
până la viteza sunetului, în timp ce în regim supersonic, δlf >0 provoacă decele-
rarea fluidului, până la atingerea regimului critic. Cum lucrul mecanic de frecare
este întotdeauna pozitiv, regimul sonic nu poate fi depăşit într-o astfel de curgere.
Fenomenul poartă denumirea de criza curgerii cu frecare şi se materializează prin
existenţa unei lungimi limită a conductei,
xlim, peste care un debit fixat de fluid nu
mai poate fi vehiculat. Mecanismul de a-
pariţie şi depăşire a crizei curgerii cu fre-
care este ilustrat de figura 8.16. Ecuaţia
principiului întâi arată că entalpia frânată
rămâne constantă, astfel că accelerarea
mişcării subsonice poate provoaca scăde-
rea entalpiei statice a fluidului cel mult
până la valoarea hcr. Dacă lungimea efec-
tivă a conductei este x>xlim, atunci viteza
gazului în secţiunea de intrare se micşo- Fig. 8.16 Variaţia entalpiei fluidului
rează la valoarea w′1, în aşa fel încât x′lim> aflat în curgere prin ajutajul cu frecare
>x, iar noul debit poate fi vehiculat. În cazul curgerii supersonice fenomenul este
asemănător, însă mărirea valorii xlim se realizează pe seama creşterii vitezei din sec-
ţiunea de intrare şi implicit a debitului vehiculat.
Pentru determinarea vitezei de curgere într-o secţiune oarecare a conductei,
lucrul mecanic de frecare este exprimat prin relaţia:
w 2 dx
δl fr = ξ (8.166)
2 D
unde ξ reprezintă coeficientul lui Darcy, iar D este diametrul conductei. Aşa cum
rezultă din figura 8.7, la viteze mari numărul Re este suficient de ridicat pentru a
putea considera că ξ depinde doar de calitatea suprafeţei conductei. Din relaţiile
(8.165) şi (8.166) se obţine atunci că:
 1  dw k dx
 2 − 1 = ξ (8.167)
M  w 2 D
Mărimea dw poate fi exprimată în funcţie de numărul Mach sau numărul lui Cea-
plâghin. În prima variantă, variaţia entalpiei statice a fluidului determină modifica-
rea temperaturii şi implicit a vitezei sunetului în lungul conductei, astfel că dw≠dM.
Utilizarea criteriului lui Ceaplâghin este mult mai avantajoasă deoarece în curgerea
adiabată, viteza critică rămâne constantă, ceea ce face ca dw=dλ. Din relaţia (8.65)
se obţine că:
1 k +1 1 
−1=  2 − 1 (8.168)
λ 
2
M 2
astfel încât ecuaţia diferenţială (8.176) devine:
 1  dλ k dx
 2 − 1 = ξ (8.169)
λ  λ k +1 D
Variabilele fiind separate, ecuaţia (8.169) poate fi uşor integrată. Cunoscând că la
x=0, λ=λ1, soluţia căutată este:
 1 1  λ 2k x

 λ2 λ2  − 2ln λ = k + 1 ξ D
− (8.170)
 1  1
Relaţia (8.170) stabileşte legătura λ=λ(x) pentru curgerea cu frecare prin

conducte lungi. Temperatura statică a gazului se obţine cu ajutorul funcţiei termo-
gazodinamice a temperaturii:
T (x ) = T * Θ[λ(x )] (8.171)
unde T*=T1* reprezintă temperatura frânată a curgerii. Din ecuaţia debitului (8.141),
scrisă între secţiunea iniţială şi secţiunea curentă se deduce că:
p1* p * (x )
A q(λ 1 ) = A q[λ(x )] (8.172)
T1* T*
de unde rezultă expresia coeficientului pierderii presiunii frânate la distanţa x faţă

de capătul conductei:
p * ( x ) q(λ 1 )
σ( x ) = = (8.173)
p1* q[λ(x )]
În aceste condiţii, presiunea statică p(x) rezultă din expresia (8.137b):
p(x ) = p * (x )Π[λ(x )] = σ(x ) p1* Π[λ(x )] (8.174)
Expresia lungimii limită a conductei se obţine din relaţia (8.170) prin parti-
cularizarea λ(xlim)=1, de unde rezultă:
k + 1 D  1 
xlim = + 2 lnλ − 1  (8.175)
2k ξ  λ 12 1 

Se poate observa că, pentru un diametru fixat, lungimea limită este cu atât mai
mare cu cât viteza gazului în secţiunea de intrare este mai mică.
Aplicaţii
A8.1 Printr-o conductă, având diametrul D=100 mm se transportă aer compri-
mat cu temperatura t=30oC. Presiunea statică şi presiunea dinamică medie, măsurate
într-o secţiune a conductei cu un tub Pitot au valorile p=2 bar respectiv pd=p*-p=50
mm H2O. Să se determine:
1. Debitul de aer vehiculat.
2. Regimul de curgere al aerului.
3. Pierderea liniară de presiune între secţiunea de măsură şi secţiunea de
intrare, dacă distanţa dintre ele este l=50 m, iar conducta este netedă hidraulic.
Se dau R=287 J/kg.K
Soluţie
1. Curgerea aerului prin conductă poate fi considerată incompresibilă. Densita-
tea gazului se determină din ecuaţia de stare a gazului perfect:
p 2 ⋅ 10 5
ρ= = = 2,19 kg m 3
RT 287(45 + 273)
În cazul curgerii incompresibile presiunea frânată a gazului este dată de relaţia (8.77),
de unde rezultă:
w=
(
2 p* − p
=
)2 ⋅ 50 ⋅ 9,8
= 21,15 m s
ρ 2,19
Debitul de aer vehiculat rezultă din expresia:
πD 2 π ⋅ 0,12
m = ρw = 2,19 ⋅ 21,15 = 0,36 kg s
4 4
2. Viscozitatea dinamică a aerului la temperatura t=45oC se obţine din relaţia
(8.4). Folosind datele din tabelul 8.1 se obţine că:
1 + C TN T 1 + 122 273 318

µ(T ) = µ(T N ) = 17,22 ⋅ 10 −6 = 19,43 ⋅ 10 −6
1+C T TN 1 + 122 318 23
Pentru determinarea regimului de curgere se calculează numărul Reynolds, a cărui defi-

niţie în cazul curgerii prin conducte este dată de expresia (8.67):
4 m 4 ⋅ 0,36
Re = = −6
= 2,36 ⋅ 10 5
πDµ π ⋅ 0,1 ⋅ 19,43 ⋅ 10
Se poate observa că Re>ReC=2300, astfel că mişcarea aerului prin conductă se
desfăşoară în regim turbulent.
3. Ţinând cont de valoarea criteriului Reynolds, coeficientul pierderii liniare de
presiune se poate determina din relaţia (8.82) rezultând:
0,3964 0,3964
ξ = 0,0054 + = 0,0054 + = 0,015
Re 0,3
(
2,36 ⋅ 10 3 )
0 ,3
Pierderea liniară de presiune se determină cu relaţia (8.80), de unde se obţine că:

l ρw 2 50 2,19 ⋅ 21,15 2
∆p lin = ξ = 0,015 ⋅ = 3673,6 N m 2
D 2 0,1 2
A8.2 Să se determine coeficientul pierderii presiunii locale de presiune, ζ, în

cazul creşterii bruşte a secţiunii unei conducte prin care circulă un gaz presupus in-
compresibil.
Soluţie
Se consideră o conductă de secţiune A1, care se deschide într-o altă conductă de
secţiune A2>A1, ca în figura A8.1. Pentru a identifica expresia pierderii locale de presi-
une se utilizează ecuaţia de continuitate (8.69), ecuaţia de transfer a impulsului (8.27) şi
ecuaţia lui Bernoulli (8.76):
A1 w 1 = A 2 w 2
( p 2 A 2 + m w 2 ) − ( p1 A1 + m w 1 ) = Fx ,ext
ρw 12 ρw 2
p1 + = p 2 + 2 + ∆p 12
2 2
unde Fx,ext este forţa exterioară care menţine în
echilibru conducta considerată. Admiţând că în Fig. A8.1 Determinarea coeficientului
secţiunea intermediară 1′-1′, situată în imediata pierderii locale de presiune în cazul variaţiei
vecinătate a evazării conductei, presiunea este bruşte a secţiunii de trecere
constantă pe direcţia transversală a curgerii şi
egală cu presiunea p1, forţa exterioară care trebuie aplicată pentru a menţine în echili-
bru conducta considerată este:
Fx ,ext = p 1 ( A 2 − A1 )
Ţinând cont de relaţia anterioară, ecuaţia impulsului devine:
( p 2 A 2 + m w 2 ) − ( p1 A1 + m w 1 ) = p1 ( A 2 − A1 )
ceea ce este echivalent cu:
m (w 2 − w 1 ) = A 2 ( p 1 − p 2 )
Debitul masic de fluid exprimat în secţiunea de evacuare din conductă este dat de rela-
ţia:
m = A 2 ρw 2
astfel că ecuaţia impulsului devine:
ρw 2 (w 2 − w 1 ) = p 1 − p 2
Pierderea de presiune datorată variaţiei bruşte de secţiune se obţine din ecuaţia lui
Bernoulli. Exprimând variaţia presiunii statice cu relaţia anterioară se obţine că:
( ) (
∆p = p 1 − p 2 + 21 ρ w 12 − w 22 = ρw 2 (w 2 − w 1 ) + 21 ρ w 12 − w 22 )
În urma unor calcule elementare se obţine imediat că:
∆p = 21 ρ(w 1 − w 2 )2
Pierderea de presiune datorată variaţiei bruşte a secţiunii poate fi exprimată în raport
cu viteza w1 sau w2. În primul caz, din ecuaţia de continuitate se obţine că:
w 2 = A1 w 1 A 2
de unde rezultă că:
1
2 ζρw 12 = 21 ρw 12 (1 − A1 A 2 )2
Din relaţia anterioară se obţine imediat expresia coeficientului pierderii locale de presi-
une pentru geometria considerată:

ζ = (1 − A1 A 2 )2
În mod evident se poate alege ca viteză de referinţă pentru exprimarea coeficientului
pierderii presiunii locale şi viteza w2, însă relaţia anterioară trebuie modificată în mod
corespunzător.
A8.3 Un tronson de distribuţie al unui amestec combustibil ce are compoziţia:

rCH4=0,85, rCO2=0,05 şi rH2=0,1 este format din două conducte cilindrice cu diametrele
D1=150 mm şi D2=100 mm. Pe ambele tronsoane ale conductei, având lungimile
l1=150 m şi l2=25 m, rugozitatea absolută are valoarea ε=0,25 mm. Ştiind că presiunea
barometrică este pB=750 mm Hg, presiunea manometrică la intrarea în conductă are
valoarea p1m=160 mm Hg, iar debitul vehiculat la temperatura t=25oC este de 1400
kg/oră să se determine pierderea de presiune pe cele două tronsoane, precum şi presi-
unea p2 care se stabileşte în secţiunea de ieşire a conductei.
Soluţie
Schema de principiu a conducte de distribuţie este prezentată în figura 8.2. Debi-
tul de gaz vehiculat, exprimat în uni-
tăţi SI are valoarea:
1400
m = = 0,389 kg s
3600
Fig.8.2 Schema conductei de distribuţie a
amestecului de gaze
iar presiunea absolută a gazului în
secţiunea de intrare este:
p 1 = p B + p 1m = 750 ⋅ 133,32 + 160 ⋅ 133,32 = 1,21 ⋅ 10 5 N m 2
Densitatea gazelor componente se determină cu ecuaţia termică de stare a gazului
perfect:
p1 M CH 4 p 1
ρ CH 4 = = = 0,78 kg m 3
R CH 4 T1 R CH 4 T1
p1 M CO 2 p 1
ρ CO 2 = = = 2,145 kg m 3
R CO 2 T1 R CO 2 T1
p1 M H2 p1
ρ H2 = = = 0,0975 kg m 3
R H 2 T1 R H 2 T1
iar densitatea amestecului se obţine din relaţia:
ρ am = ∑r ρi i = 0,85 ⋅ 0,78 + 0,05 ⋅ 2,145 + 0,1 ⋅ 0,0975 = 0,78 kg m 3

Folosind mărimile din tabelul 8.1, viscozităţile dinamice ale componentelor la tempera-
tura t=25oC se calculează cu relaţia (8.4), de unde rezultă:
1 + 198 273 298
µ CH 4 = 10,38 ⋅ 10 −6 = 1,124 ⋅ 10 −5 N.s m 2
1 + 198 298 273
1 + 250 273 298
µ CO 2 = 13,78 ⋅ 10 −6 = 1,50 ⋅ 10 −5 N.s m 2
1 + 250 298 273
1 + 75 273 298
µ H 2 = 8,69 ⋅ 10 −6 = 9,246 ⋅ 10 −6 N.s m 2
1 + 75 298 273
Viscozitatea dinamică a amestecului se obţine cu ajutorul relaţiei (8.6):
∑r M i i
(0,85 ⋅ 16 + 0,05 ⋅ 44 + 0,1 ⋅ 2 ) ⋅ 10 −5
µ am = i
= = 1,161 ⋅ 10 −5 N.s m 2
∑r M µ
i
i i i
0,85 ⋅ 16 1,124 + 0,05 ⋅ 44 1,5 + 0,1 ⋅ 2 0,924
Pentru calculul pierderilor liniare de presiune, se determină valoarea criteriului

Reynolds şi a raportului ε/D, corespunzătoare fiecărui tronson de conductă în parte,
apoi din figura 8.7 se obţine valoarea coeficientului ξ.
În cazul primului tronson:
4 m ε
Re 1 = = 2,84 ⋅ 10 5 ; = 1,67 ⋅ 10 −3
πD1µ D1
rezultând pentru coeficientul pierderii liniare de presiune valoarea ξ1=0,021. Viteza de

curgere a gazului prin primul tronson al conductei rezultă din ecuaţia debitului masic:
m 4 m 4 ⋅ 0,389
w1 = = = = 28,22 m s
ρA1 πD1 ρ π ⋅ 0,15 2 ⋅ 0,78
2
Pierderea liniară de presiune se calculează cu relaţia (8.80), care conduce la valoarea:

l 1 ρw 12 150 0,78 ⋅ 28,22 2
(∆p lin )1 = ξ 1 = 0,021 ⋅ = 6522,2 N m 2
D1 2 0,15 2
Pentru cel de-al doilea tronson:
4 m ε
Re 2 = = 4 ,26 ⋅ 10 5 ; = 2,5 ⋅ 10 −3
πD 2 µ D2
astfel că, din diagrama lui Moody rezultă ξ2=0,023. Viteza de curgere a gazului este:
m 4 m 4 ⋅ 0,389
w2 = = = = 63,5 m s
ρA 2 πD 2 ρ π ⋅ 0,10 2 ⋅ 0,78
2
iar pierderea liniară de presiunea are valoarea:

l 2 ρw 22 25 0,78 ⋅ 63,5 2
(∆p lin )2 = ξ 2 = 0,023 ⋅ = 9041,7 N m 2
D2 2 0,10 2
Datorită variaţiei bruşte a secţiunii, la interfaţa dintre cele două tronsoane apare
o pierdere locală de presiune. Folosind datele din tabelul 8.2 se obţine că:
ρw 22 ρw 22
(∆p loc )12 = ζ = (1 − A 2 A1 )2 = 310,6 N m 2
2 2
În aceste condiţii pierderea de presiune la trecerea gazului prin tronsonul de dis-
tribuţie este:
(∆p )12 = (∆p lin )1 + (∆p loc )12 + (∆p lin )2 = 6522,2 + 310,6 + 9041,7 = 15874 ,5 N m2
Se poate observa că valoarea obţinută este considerabilă şi se datorează pierderilor lini-
are de presiune, acestea fiind determinate de vitezele mari de curgere ale amestecului
ale amestecului de gaze prin conductă. Din acelaşi motiv, (∆plin)1<(∆plin)2, deşi l1 este
mult mai mare decât l2.
Presiunea gazului în secţiunea de evacuare din tronson rezultă din ecuaţia lui
Bernoulli:
( )
p 2 = p 1 + 21 ρ w 12 − w 22 − (∆p )12 =
= 1,21 ⋅ 10 5 +
0,78
2
( )
28,22 2 − 63,5 2 − 15874 ,5 = 1,038 ⋅ 10 5 N m 2
Rezultatul arată că presiunea în secţiunea considerată este apropiată de presiunea baro-

metrică.
A8.4 Un debit de aer m = 0,5 kg/s având presiunea frânată p1*=1,88 bar şi T1*=
=350 K este destins adiabatic reversibil într-un ajutaj geometric până la p2=p0=1,013
bar. Să se determine tipul ajutajului, parametrii de stare şi ariile secţiunilor caracteris-
tice dacă viteza aerului la intrarea în ajutaj este w1=100 m/s.
Se dau: k=1,4, R=287 J/kg.K
Soluţie
Pentru a determina tipul ajutajului se calculează presiunea critică a curgerii:
k 1, 4
 2  k −1 *  2  0 ,4
p cr =   p1 =   1,8 = 0,95 bar
 k + 1  1 + 1,4 
Se poate observa că:
p cr < p 2
de unde rezultă că destinderea este realizată de un ajutaj convergent. Diagrama h-s a

destinderii şi schema de principiu a ajutajului sunt cele din figura 8.9.
În cazul ajutajului convergent, secţiunile caracteristice sunt, în ordinea impor-
tanţei, cele de ieşire şi de intrare. În cazul primeia, folosind relaţia (8.107) se obţine că:
k −1 0 ,4
p  k  1,013  1,4
T 2 = T1*  2*  = 350  = 296,98 K
 p1   1,8 
Densitatea gazului în secţiunea de evacuare a ajutajului se calculează cu ajutorul ecua-
ţiei de stare a gazului perfect:
p2 1,013 ⋅ 10 5
ρ2 = = = 1,19 kg m 3
RT 2 287 ⋅ 296,98
Viteza w2 a gazului se obţine din relaţia (8.106):
2k  T  2 ⋅ 1,4  296,98 
w2 = RT1*  1 − 2* =
 ⋅ 287 ⋅ 350 1 −  = 326,37 m s
k −1  T1  0 ,4  350 
Aria secţiunii de evacuare se determină din ecuaţia debitului:

m 0,5
A2 = = = 1,287 ⋅ 10 −3 m 2
ρ 2 w 2 1,19 ⋅ 326,37
Pentru secţiunea de intrare, definiţia entalpiei frânate conduce la relaţia:
* w 12
T1 = T1 −
2c p
unde cp=kR/(k-1)=1004,5 J/kg.K. Înlocuind datele numerice în expresia anterioară se
obţine pentru T2 valoarea:
100 2
T1 = 350 − = 345,02 K
2 ⋅ 1004 ,5
Din ecuaţia adiabatei care uneşte stările 1 şi 1* rezultă presiunea statică a gazului la in-
trarea în ajutaj:
k 1, 4
T  k −1  345,02  0 ,4
p 1 = p 1*  1*  = 1,8  = 1,71 bar
  350 
 T1 
Densitatea gazului se determină din ecuaţia de stare a gazului perfect:
p1 1,71 ⋅ 10 5
ρ1 = = = 1,73 kg m 3
RT1 287 ⋅ 345,02
Aria A1 se obţine din ecuaţia debitului:

m 0,5
A1 = = = 2,89 ⋅ 10 −3 m 2
ρ 1 w 1 1,73 ⋅ 100
Se observă că aria secţiunii de evacuare din ajutaj este de 2,2 ori mai mică decât aria
secţiunii de intrare.
A8.5 Un debit de gaze de ardere, m = 25 kg/s, având în secţiunea de intrare p1=

=5 bar, T1 =500 K şi M1=0,20 este destins într-un ajutaj geometric până la presiunea
p2=p0=0,85 bar. În ipoteza destinderii izentropice, să se calculeze parametrii de stare ai
curgerii în secţiunile caracteristice ale ajutajului şi să se determine ariile acestor secţi-
uni.
Se dau: k=1,33, R=292 J/kg.K
Soluţie
Parametrii frânaţi ai gazelor de ardere la intrarea în ajutaj se calculează cu ajuto-
rul funcţiilor termogazodinamice ale curgerii:
 k −1 2   1,33 − 1 2 
T1* = T1Θ(M 1 ) = T1  1 + M 1  = 500 1 + 0,2  = 503,3 K
 2   2 
k 1, 33
 k − 1 2  k −1  1,33 − 1 2  0 ,33
p 1* = p 1 Π (M 1 ) = p 1  1 + M  = 5 1 + 0,2  = 5,13 bar
 2   2 
Densitatea gazelor de ardere în starea frânată se poate obţine cu ajutorul ecuaţiei de
stare a gazului perfect:
p* 5,13 ⋅ 10 5
ρ* = 1 * = = 3,49 kg m 3
RT1 292 ⋅ 503,3
Pentru a identifica tipul ajutajului care realizează destinderea, se calculează para-
metrii critici ai curgerii izentropice:
k 1, 33
 2  k −1 *  2  0 ,33
p cr =   p1 =   5,13 = 2,77 bar
 k + 1  2,33 
Se poate observa că:
p cr > p 2
astfel că pentru realizarea destinderii trebuie utilizat un ajutaj convergent-divergent.
Dimensionarea acestuia presupune determinarea ariilor corespunzătoare secţiunilor de
intrare, critice, şi de evacuare ale ajutajului. Schema de principiu a ajutajului şi diagra-
ma h-s a destinderii sunt prezentate în figura 8.11.
În secţiunea de intrare, densitatea gazelor de ardere se obţine din ecuaţia de stare

a gazului perfect:
p 5 ⋅ 10 5
ρ1 = 1 = = 3,42 kg m 3
RT1 292 ⋅ 500
Folosind pentru viteza sunetului relaţia (8.51) se găseşte că:
a 1 = kRT1 = 1,33 ⋅ 292 ⋅ 500 = 440,65 m s
Din definiţia (8.61) rezultă acum viteza de curgere:
w 1 = M 1 a 1 = 0,2 ⋅ 440,65 = 88,13 m s
ceea ce permite calculul ariei secţiunii de trecere:
m 25
A1 = = = 0,0829 m 2
ρ 1 w 1 3,42 ⋅ 88,13
Diametrul D1 este dat de expresia:
D1 = 4 A1 π = 4 ⋅ 0,0829 π = 0,325 m
Se poate observa însă că ρ1 ≅ ρ1*, astfel că pentru viteze de curgere îndeplinind condi-
ţia M<0,2, calculul secţiunii de trecere poate fi efectuat cu ajutorul densităţii frânate a
gazului.
În starea critică, temperatura se calculează cu relaţia (8.58):
2 2
Tcr = T1* = 503,3 = 432,04 K
k +1 2,33
densitatea se obţine din ecuaţia de stare a gazului perfect:
p cr 2,77 ⋅ 10 5
ρ cr = = = 2,20 kg m 3
RTcr 292 ⋅ 432,04
iar viteza critică rezultă din expresia (8.57):
w cr = a cr = kRTcr = 1,33 ⋅ 292 ⋅ 432,04 = 409,62 m s
Cunoscând parametrii critici ai curgerii izentropice, aria critică poate fi determinată din
ecuaţia debitului:
m 25
Acr = = = 0,0277 m 2
ρ cr w cr 2,20 ⋅ 409,62
ceea ce conduce la un diametru al secţiunii critice de:
D cr = 4 Acr π = 4 ⋅ 0,0277 π = 0,188 m
Pentru secţiunea de evacuare, calculul se desfăşoară după algoritmul folosit în

problema anterioară. Astfel temperatura T2 se obţine din ecuaţia izentropei care uneş-
te stările 2 şi 1*:
k −1
( )
0 , 33
T 2 = T1* p 2 p 1* k = 503,3(0,85 5,13) 1,33 = 322,21 K
densitatea ρ2 rezultă din ecuaţia de stare a gazului perfect:
p2 0,85 ⋅ 10 5
ρ2 = = = 0,903 kg m 3
RT 2 292 ⋅ 322,21
iar viteza de curgere a gazelor de ardere se calculează cu expresia (8.106)
2k  T  2 ⋅ 1,33  322,21 
w2 = RT1*  1 − 2* =
 ⋅ 292 ⋅ 503,3 1 −  = 652,9 m s
k −1  T1  0,33  503,3 
În aceste condiţii, aria secţiunii de evacuare are valoarea:

m 25
A2 = = = 0,0424 m 2
ρ 2 w 2 0,903 ⋅ 652,9
astfel că diametrul D2 are valoarea:
D 2 = 4 A 2 π = 4 ⋅ 0,0424 π = 0,232 m
Viteza sunetului în secţiunea de evacuare se calculează cu relaţia (8.51), de unde rezultă
că a2=353,47 m/s. Comparând valorile din cele trei secţiuni caracteristice, se poate
observa că viteza sunetului este continuu descrescătoare în lungul ajutajului geometric.
A8.6 Un debit de aer, m = 5 kg/s, având p1=6,52 bar, T1= 520 K şi p1*=7 bar
este încălzit într-un ajutaj termic cu fluxul de căldură Q 12 = 3250 kW, apoi este destins
ireversibil într-un ajutaj geometric, pentru care coeficientul pierderii de viteză are
valoarea ϕ=0,96, până la p3=p0=1,013 bar. Se cere:
1. Temperatura frânată T2* şi presiunea frânată p2* la sfârşitul încălzirii în ajutajul
termic.
2. Aria secţiunii de curgere a ajutajului termic.
3. Tipul ajutajului geometric şi aria secţiunii de evacuare a acestuia.
4. Coeficientul pierderii presiunii frânate în ajutajul geometric.
Se dau: k=1,4, R=287 J/kg.K
Soluţie:
În figura 8.3 este prezentată schema de principiu a celor două ajutaje. Pentru
început trebuie determinaţi toţi parametrii de stare ai fluidului la intrarea în ajutajul
termic. Din relaţia (8.131) rezultă că:
k −1 0 ,4
k −1  p*  k  7  1,4
Θ(M 1 ) = [Π (M 1 )] =  1 
k =  = 1,0205
 p1   6,52 
de unde se deduce imediat valoarea numărului Mach al
curgerii la intrarea în ajutajul termic:
2
M1 = [Θ(M 1 ) − 1] = 2 (1,0205 − 1) = 0,32
k −1 0,4
Temperatura T1* se obţine din relaţia:
T1* = T1 Θ( M 1 ) = 520 ⋅ 1,0205 = 530,66 K
1. Ecuaţia conservării energiei pentru procesul
de încălzire în ajutajul termic este:
( )
m c p T 2* − T1* = Q 12
din care rezultă că:
Q 3250 Fig.8.3 Schema de principiu a
T 2* = T1* + 12 = 530,66 + = 1178,07 K ajutajului termic şi geometric
m c p 5 ⋅ 1,004
Raportul temperaturilor frânate la curgerea prin ajutajul termic este dat de expresia
(8.159), care poate fi pusă sub forma:
2
T 2* M 22  1 + kM 12  Θ (M 2 )
=  
T1* M 12  1 + kM 22  Θ (M )
 1
Relaţia anterioară reprezintă o ecuaţie în M2:

M 22 Θ(M 2 )
=
( )
T 2* M 12 Θ M 12
(1 + kM 22)2
T1* (1 + kM ) 2 2
1
Cum membrul drept are valoarea:

( ) = 1178,07 0,32 (1 + 0,2 ⋅ 0,32 ) = 0,0799
T 2* M 12 Θ M 12 2 2
T1* (1 + kM ) 530,66 (1 + 1,4 ⋅ 0,32 )

2 2
1
2 2
folosind notaţia x = M 22 , ecuaţia anterioară devine:
0,1469x 2 − 0,5044 x + 0,177 = 0

ale cărei soluţii sunt:
x 1 = 0,397 ; x 2 = 3,037
Evident că a doua soluţie nu convine problemei deoarece determină o valoare supra-

unitară a numărului Mach, iar aceasta poate fi obţinută numai inversând sensul schim-
bului de căldură. În consecinţă:
M 2 = x 1 = 0,63
Cunoscând valoarea numărului Mach la ieşirea din ajutajul termic, presiunea statică a
fluidului se obţine din ecuaţia (8.149):
1 + kM 12 1 + 1,4 ⋅ 0,32 2
p 2 = p1 = 6,52 ⋅ = 4 ,79 bar ;
1 + kM 22 1 + 1,4 ⋅ 0,63 2
iar temperatura statică a fluidului rezultă din relaţia (8.152):
2 2
T2 M 2  1 + kM 12  M2  p 
= T1 ⋅ 22   = T1 2  2  = 1088,82 K
T1 M 1  1 + kM 22  M 12  p 1 
În aceste condiţii, coeficientul pierderii presiunii frânate are valoarea:
1, 4
σ 12 = * = 2 = ⋅
(
p Π (M 2 ) 4 ,79 1 + 0,2 ⋅ 0,63 2
p 2* )0 ,4
= 0,894
p 1 Π (M 1 ) 6,52 1, 4
p1
(
1 + 0,2 ⋅ 0,32 2 ) 0 ,4
iar presiunea frânată a gazului la ieşirea din ajutajul termic este:

p 2* = σ 12 p 1* = 0,894 ⋅ 7 = 6,26 bar
2. Pentru calculul ariei secţiunii ajutajului termic se utilizează ecuaţia debitului:
m = A 2 ρ 2 w 2
pentru care densitatea ρ2 şi viteza w2 trebuie determinate. Pentru calculul densităţii se
foloseşte ecuaţia de stare a gazului perfect:
p2 4 ,79 ⋅ 10 5
ρ2 = = = 1,53 kg m 3
RT 2 287 ⋅ 1088,82
Viteza de curgere poate fi uşor calculată deoarece în secţiunea respectivă se cunoaşte
valoarea lui M2=w2/a2. Viteza sunetului rezultă din expresia (8.51):
a 2 = kRT2 = 1,4 ⋅ 297 ⋅ 1088,82 = 661,4 m s
astfel că:
w 2 = M 2 a 2 = 0,63 ⋅ 661,4 = 416,7 m s
Pentru aceste valori, aria secţiunii de trecere a ajutajului termic este de:
m 5
A2 = = = 7,84 ⋅ 10 −3 m 2
ρ 2 w 2 1,53 ⋅ 416,7
3. Diagrama h-s a destinderii gazului în

ajutajul geometric este prezentată în figura 8.4.
Deşi curgerea este adiabat ireversibilă, tempe-
ratura şi viteza gazului în starea critică pot fi
determinate cu relaţiile (8.58) respectiv (8.57),
deoarece acestea au fost deduse fără a face nici
o referire asupra ireversibilităţilor procesului
de destindere. În consecinţă:
2 2
Tcr = T 2* = 1178,07 = 981,73 K
k +1 2 ,4
w cr = a cr = kRTcr = 628,05 m s Fig.8.4 Diagrama h-s a destinderii adiabat
ireversibile în ajutajul convergent divergent
Datorită frecării, presiunea critică este mai mi-
că decât presiunea critică teoretică. Notând cu 2t′ starea aflată la intersecţia izobarei
pcr,2=const. cu izentropa s1=const. şi considerând că ϕ este constant în lungul ajutajului,
atunci:
w 628,05
w ′2 ,t = cr = = 654 ,22 m s
ϕ 0,96
Temperatura stării teoretice 2t′ se obţine din ecuaţia energiei:
w ′22,t
T 2′,t = T 2* − = 965,03 K
2c p
Stările 1* şi 2′2,t fiind pe aceeaşi izentropă, se obţine imediat că:
k
( )
1, 4
p 2′ ,t = p cr , 2 = p 2* T 2′,t T 2* k −1 = 6,26(965,03 1178,07 ) 0.4 = 3,11 b ar
Pentru comparaţie, presiunea critică a destinderii teoretice are valoarea:

k
 2  k −1 *
p cr , 2 t =  p 2 = 3,31 bar
 k + 1
Cum pcr,2>p3 rezultă că destinderea gazului până la valoarea presiunii mediului
ambiant poate fi realizată de un ajutaj convergent divergent. Dimensionarea acestuia
presupune calculul secţiunii critice şi al secţiunii de evacuare.
Densitatea gazului în starea critică se determină din ecuaţia de stare a gazului
perfect:
p cr , 2 3,11 ⋅ 10 5
ρ cr , 2 = = = 1,104 kg m 3
RTcr , 2 287 ⋅ 981,73
iar aria secţiunii critice se obţine din ecuaţia debitului:
m 5
Acr , 2 = = = 7,21 ⋅ 10 −3 m 2
ρ cr , 2 w cr , 2 1,104 ⋅ 628,05
Viteza gazului în secţiunea de evacuare din ajutaj se obţine cu ajutorul relaţiilor
(8.108) şi (8.118), de unde rezultă:
 k −1

w3 = ϕ
2k
k −1
(
RT 2* 1 − p 3 p 2* ) k
=
 
2 ⋅ 1,4  0 ,4

= 0,96 287 ⋅ 1178,07 1 − (1,013 6,26 ) 1,4  = 941,04 m s
1,4 − 1  
Temperatura gazului la ieşirea din ajutaj poate fi exprimată prin intermediul relaţiei
(8.123), care cu notaţiile specifice problemei capătă forma:
  k −1 

(
T3 = T 2* 1 − ϕ 2 1 − p 3 p 2* ) k

   
Din relaţia anterioară rezultă valoarea temperaturii T3:
  0 ,4 

T3 = 1178,071 − 0,96 2 1 − (1,013 6,26 ) 1,4   = 737,26 K
  
Pentru calculul densităţii gazului se foloseşte ecuaţia de stare a gazului perfect:
p3 1,013 ⋅ 10 5
ρ3 = = = 0,479 kg m 3
RT3 287 ⋅ 737,26
În aceste condiţii, aria secţiunii de evacuare are valoarea:
m 5
A3 = = = 0,0111 m 2
ρ 3 w 3 0,479 ⋅ 941,04
Coeficientul pierderii presiunii frânate în ajutaj se calculează cu relaţia (8.125),
rezultând:
k
−
p   k −1  k −1

σ 23 (
= 3* 1 − ϕ 2 1 − p 3 p 2* ) k
  = 0,834
p 2    
Comparând valorile coeficienţilor σ12 şi σ23 se poate observa că, în cazul de faţă, pier-
derile de presiune din ajutajul geometric sunt superioare celor corespunzătoare ajuta-
jului termic

Termogazodinamica

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Termogazodinamica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 8

Termogazodinamica este o ramură a termodinamicii tehnice care studiază

8.1 Frecarea în fluide. Viscozitatea dinamică

La un moment dat, placa superioară este an-

Tab. 8.1 Viscozitatea dinamică µ (TN ) şi constanta C din ecuaţia lui

8.2 Criteriul Reynolds

notată cu ReC, în jurul căreia începe procesul de tranziţie de la curgerea laminară la

8.3 Ecuaţiile fundamentale ale termogazodinamicii

8.3.1 Echilibrul local

Fig. 8.3 Sistem termodinamic deschis

elementar, având centrul de greutate în punctul de coordonate (x,y,z), mărimile ter-

iar mărimile calorice specifice depind doar de mărimile termice nu şi de gradienţii

În aceste condiţii, în fiecare volum elementar echilibrul termodinamic este

Mai mult, mărimile calorice de stare, cum ar fi energia internă U şi entropia S

U (τ ) = ∫∫∫ ρ u(τ, x , y , z )dV (8.14)

S (τ) = ∫∫∫ ρ s(τ, x , y , z )dV (8.15)

Câteva precizări suplimentare se cer a fi făcute în cazul curgerii nestaţionare,

8.3.2 Mărimi medii în secţiune

Există numeroase situaţii când, alături de viteză, şi temperatura fluidului este

Toate vitezele de curgere şi temperaturile la care se va face referire în acest

8.3.3 Ecuaţia de conservare a masei

Fig. 8.4 Distribuţia de viteze în secţiunea unei conducte circulare

8.3.4 Ecuaţia de conservare a impulsului

8.3.5 Ecuaţia de conservare a energiei totale

Ea arată că variaţia în timp a energiei totale a sistemului este determinată de fluxul

Termenul δq=δqext+δqfr reprezintă căldura totală primită, iar suma δlt=δlt,ext+δlfr

8.3.6 Ecuaţia de conservare a energiei mecanice

Rezultă de aici că schimbul de căldură, δq=δqext+δqfr, determină variaţia entalpiei

Relaţia anterioară reprezintă ecuaţia de conservare a energiei mecanice a curgerii.

O particularizare importantă a ecuaţiei (8.36) se obţine pentru procesele re-

p1 + 12 ρw12 = p 2 + 12 ρw22 (8.39)

8.4 Viteza de propagare a perturbaţiei (viteza sunetului).

Fig. 8.5 Mecanismul de propagare al perturbaţiei într-un mediu compresibil

la valoarea p+dp, iar densitatea la ρ+dρ, în timp ce straturile aflate la o oarecare

Relaţia (8.45) defineşte expresia de calcul a vitezei de propagare a perturbaţiei,

Forma diferenţială a ecuaţiei termice de stare a gazului perfect este:

astfel că, ţinând cont şi de relaţia (4.37a), expresia (8.47) devine:

În aceste condiţii, din relaţiile (8.45) şi (8.50) se obţine că:

8.5 Parametrii frânaţi. Parametrii critici.

8.6 Numărul Mach. Numărul lui Ceaplâghin

8.7 Curgerea incompresibilă a gazelor prin conducte scurte

8.7.1 Ecuaţiile curgerii

de unde rezultă că variaţia energiei interne a fluidului de datorează doar căldurii de

Rezultă de aici că o curgere incompresibilă adiabată se desfăşoară suplimentar în

Lucrul mecanic de frecare determină o pierdere de presiune, a cărei definiţie este:

Folosind definiţia anterioară, relaţia (8.74) poate fi pusă sub forma:

8.7.2 Pierderi de presiune în curgerea incompresibilă cu frecare.

Pierderea de presiune datorată forţelor de frecare din fluid variază liniar în

Primele două relaţii, propuse de Blasius, respectiv de Schiller şi Hermann se com-

8.7.3 Debitul de fluid vehiculat

Într-o primă aproximaţie, densitatea ρ se determină cu ajutorul ecuaţiei termice de

Tab. 8.2 Valorile coeficientului pierderii locale de presiune

Creştere progresivă ∆p loc = 12 ζρw12

Intrare în conductă ζ = 0,5

Ieşire din conductă ζ =1

Cot curbat la 90o r/D 1 2 3 4

8.8 Ecuaţia de variaţie a vitezei în curgerea compresibilă.

astfel că ecuaţia de continuitate (8.92) devine:

8.9 Ajutajul geometric.

8.9.1 Variaţia vitezei în ajutajul geometric

Neglijând pentru început lucrul mecanic de frecare (δlfr=0), curgerea devine

Pe baza acestei ecuaţii diferenţiale se poate deduce influenţa variaţiei secţiunii de

că dA>0. Rezultă de aici că în curgerea supersonică, accelerarea fluidului este

8.9.2. Ajutajul convergent.