CONSOLIDAREA PERETILOR STRUCTURALI DIN ZIDARIE

Consolidarea pereţilor structurali din zidărie pentru sporirea rezistenţei se face, de regulă, prin:
- injectarea de mortar / răşină epoxidică care permite sporirea rezistenţei peretelui la forţă tăietoare;
- placarea peretelui pe una sau pe ambele feţe cu tencuiala armată cu plasă din oţel, grile polimerice de
înaltă rezistenţă şi rigiditate,
Notă. Pentru placare nu se vor folosi plasele sudate din sârmă trasă deoarece au deformaţie specifică de
rupere mică
Consolidarea zidăriei prin confinare cu centuri si stâlpişori din beton armat aduce următoarele
avantaje
- crearea unei stări de eforturi multiaxiale prin introducerea unei forţe de compresiune în direcţie
perpendiculară pe sarcina aplicată
- sporeşte rezistenţa în faza elastică
- sporeşte capacitatea portantă
- sporeşte ductilitatea la rupere
Întroducerea stâlpişorilor din beton armat împlică spargeri importante în zidăria existentă şi
ancorarea armăturilor în fundaţii; din acest motiv soluţie trebuie adoptată numai dacă placarea zidurilor
nu este posibilă din diferite motive.
Consolidarea plinurilor orizontale de zidărie de peste goluri (uşi/ferestre) se realizează prin:
- sporirea rezistenţei la încovoiere prin introducerea imediat deasupra golului a unor profile laminate
asociate cu zidăria şi ancorate în pereţii alăturaţi.
- sporirea rezistenţei la forţă tăietoare prin placare cu tencuială armată cu plase de oţel sau cu alte
materiale cu rezistenţă ridicată la întindere
- sporirea simultană a rezistenţei la încovoiere şi la forţă tăietoare prin următoarele
elemente:
- buiandrug metalic peste gol, prins în zidărie cu şuruburi/ancore;
- centură tirant la planşeu din oţel rotund/ profile sau beton armat
- injecţii armate în zidărie şi placare cu tencuială armată

Intervenţii de consolidare de ansamblu

Intervenţii fără modificarea alcătuirii structurale existente
Lucrări pentru realizarea conlucrării între pereţii de pe direcţiile principale ale
structurii
Această categorie de lucrări este necesară în cazurile în care legăturile între pereţi, lacolţuri, ramificaţii
şi intersecţii lipsesc sau sunt insuficiente pentru a asigura transmiterea forţei de lunecare verticală
corespunzătoare comportării ca secţiune compusă. Situaţia poate proveni din:
- deficienţe de execuţie: de exemplu, ziduri neţesute ca urmare a folosirii elementelor pentru zidărie cu
înălţimi diferite în pereţii respectivi;
- intervenţii ulterioare: de exemplu, pereţi structurali adăugaţi fără ţesere cu cei existenţi.
Pentru realizarea/refacerea/consolidarea legăturilor se utilizează de regulă următoarele procedee:
- inserţia de bare de oţel rotund în găuri forate înclinat în zidărie şi umplute ulterior cu mortar;
- inserţia de bare de oţel rotund/platbande în rosturile de aşezare ale elementelor
- inserţia de stâlpişori din beton armat la intersecţia pereţilor;
- introducerea de centuri / tiranţi la nivelul planşeelor;
- post-tensionare.
Centurile vor forma conturi închise, se vor executa de preferinţă, pe ambele feţe ale peretelui.
Armarea centurilor se face conformprevederilor din P100-1/2006, 8.5.4.2.2.
Prin utilizarea tiranţilor se obţine şi:
- îmbunătăţirea legăturii între structura orizontală (planşee sau bolţi) şi structura verticală
- reducerea sau eliminarea împingerilor arcelor şi bolţilor
- sporirea forţelor de compresiune în zidărie pentru creşterea rezistenţei la forţă tăietoare.
Folosirea tiranţilor este recomandată cu zidăriile care au o rezistenţă suficient de mare. Se recomanda o
uşoară pretensionare a titanţilor în scopul obţinerii unei conlucrări structurale satisfăcătoare chiar pentru
valori mici ale încărcării.

Lucrări pentru eliminarea efectelor împingerilor

Eliminarea împingerilor laterale date de arcele sau bolţie de zidărie se realizează, de regulă prin
introducerea:
- tiranţilor din oţel, ancoraţi corespunzător în masivul de zidărie; se recomandă ca acesţi tiranţi să aibă o
pretensionare uşoară;
- centurilor din beton armat.
Împingerile laterale date de şarpante se pot elimina prin:
- adăugarea unor elemente suplimentare, recomandabil la nivelul tălpilor inferioare, destinate să preia
împingerile;
- refacerea şarpantei după o schemă statică fără împingeri.
Efectele împingerilor pot fi preluate şi prin adăugarea unor elemente structrale cu rezistenţă şi
rigiditate adecvate (contraforţi, pereţi interiori suplimentari,etc)

Intervenţii cu modificarea/completarea structurii existente

 Aceste lucrări se realizează, de regulă, prin adăugarea unor elemente structurale noi (pereţi,
stâlpi din zidărie) cu caracteristicile geometrice şi poziţiile stabilite în funcţie de categoria deficienţelor
care trebuie să fie corectate.
Eficienţa acestui tip de intervenţie este condiţionată de :
- asigurarea conlucrării cu structura existentă pentru toate tipurile de încărcări;
- integrarea fundaţiilor elementelor noi în ansamblul fundaţiilor clădirii, luând măsuri pentru evitarea
tasărilor diferenţiate

Lucrări pentru asigurarea continuităţii traseului forţelor gravitaţionale / seismice.

Această categorie de lucrări este necesară în cazurile în care:
- unii pereţi structurali nu continuă până la fundaţii;
- legătura între planşeu şi unii pereţi este întreruptă pe lungimi mari (de exemplu, golul scării lângă
perete);
- centurile perimetrale nu sunt continue (de exemplu, lipseşte centura de la nivelul
planşeului la casa scării).
Pentru corectarea acestei deficienţe se poate proceda după cum urmează:
a. Se adaugă pereţi structurali, pentru completarea discontinuităţilor din sistemul iniţial de scurgere a
eforturilor sau pentru refacerea sistemului structural iniţial dacă discontinuitatea se datorează unei
intervenţii ulterioare.
b. Se adăugă elemente verticale noi, eventual numai stâlpi, pentru preluarea directă a forţelor verticale în
cazul planşeelor cu rezemări de ordin superior.
c. Se completează sistemul de centuri.

Lucrări pentru sporirea redundanţei

Aceste lucrări sunt necesare când structura existentă nu îndeplineşte cerinţele de redundanţă
structurală precizate în P100-1/2006, 4.4.1.2.
Sporirea redundanţei se realizează prin adăugarea unor elemente structurale noi (pereţi sau stâlpi
din zidărie) în zonele în careruperea unui singur element poate provoca pierderea stabilităţii întregii
clădiri (de exemplu, în cazul spaleţilor/stâlpilor cu dimensiuni mici de la colţurile clădirilor);

PRINCIPII GENERALE DE CONSOLIDARE

Consolidarea structurilor din zidarie se poate face prin:
- refacerea zidariilor dislocate
- betonarea partiala in strepi cu beton
- injectarea si matarea fisurilor si crapaturilor
- coaserea fisurilor cu scoabe din otel
- camasuirea peretilor
 Consolidarea se poate realiza prin combinarea mai multor procedee, in functie de cauzele care au
produs avaria, mecanismul de cedare si in mod special de starea constructiei.
La efectuarea oricarei lucrari de reabilitare a structurilor din zidarie de caramida sau piatra, o
etapa principala este pregatirea zidariei, care consta in urmatoarele operatii:
- inlaturarea tencuielilor existente
- adancirea rosturilor pe o adancime de 15-20 mm
- indepartarea materialului neaderent prin frecare cu peria de sarma pana la deschiderea porilor
pietrei de zidarie
- suflarea cu aer comprimat a zonelor curatatepentru indepartarea prafului

1. Refacerea zidariilor dislocate

In zonele in care zidaria este dislocata se va proceda la demontarea ei si refacerea cu aceleasi
materiale utilizate in structura initiala. Acest principiu este important atat din punct de vedere structural
cat si arhitectural.
In cazul introducerii unor materiale cu rezistente superioare, apar zone neomogene care pot
produce concentrari de tensiuni. Din punct de vedere arhitectural, utilizarea altor materiale poate
modifica aspectul constructiei.

2. Betonarea partiala in strepi cu beton

Prin betonare partiala se intelege inlocuirea pietrei de zidarie cu beton in zonele cu fisuri si
crapaturi importante. Operatiunea consta in:
- indepartarea treptata, incepand de jos in sus a caramzilor degradate din dreptul fisurilor
- curatarea zonei de mortar
- suflarea cu aer comprimat
- udarea caramizilor din zona pentru a nu absorbi apa din beton
- turnarea betonului
Procedeul este indicat in cazul peretilor interiori si numai in situatiile in care reteserea zidariei
este dificil de realizat.

3. Injectarea si matarea fisurilor si crapaturilor

Fisurile si crapaturile de dimensiuni mari, pot fi matate cu mortar pe baza de ciment. Intrucat in
cazul peretilor grosi este dificil ca matarea sa se realizeze in profunzimea zidariei, aceasta devine faza
pregatitoare a procedurii de injectare.
Injectarea este utilizatain cazul peretilor cu fisuri izolate cat si a fisurilor in retea densa si
neregulata si poate fi realizata cu lapte de ciment, mortar fluid pe baza de ciment sau rasini epoxidice
atunci cand fisurile sunt fine.
Etapele injectarii constau in:
- curatarea de praf a fisurii, cu jet de aer sub presiune
- spalarea cu jet de apa a fisurii, daca se utilizeaza injectarea cu lapte de ciment sau mortar pe
baza de ciment
- introducerea in zidarie, la adancimi de aprox. 5 cm, la distanta de cca 1 m in lungul fisurii a
unor stuturi prin care se va face injectarea
- aplicarea unui strat de mortar de ciment pe ambele fete ale zonelor fisurate (matarea fisurilor)
- injectarea de jos in sus la o presiune de max. 3 atm
- indepartarea stuturilor dupa intarirea materialului de injectare
- repararea zonelor
Repararea zidăriilor prin injectarea fisurilor se face ţinând seama de următoarele condiţii:
- - fisurile mici (cu deschideri < 2mm) nu se pot injecta sau injectarea lor implică, în general,
materiale, dispozitive şi utilaje care nu se găsesc în dotarea curentă a întreprinderilor din
România;
- - fisurile mari (cu deschideri între 2 ÷10 mm) pot fi injectate cu procedee manuale sau
mecanice;
- - pentru fisurile foarte mari (cu deschideri > 10 mm) injectarea nu este eficientă.

DETALIU INJECTARE FARA CAMASUIRE

1-1
1

TENCUIALA

FISURA

STUTURI
Ø6-Ø8
LAPTE
DE CIMENT

SCOABE
Ø6-Ø8 STUT

AGRAFE
Ø6 - Ø8
30
cm
1,0
0
-1,1
5m

cm
80
60-
1
 4. Coaserea fisurilor cu scoabe din otel
Legarea cu scoabe din otel se face in cazul fisurilor izolate. Scoabele se fixeaza de o parte si de
alta a fisurii, perpendicular pe aceasta, in zone cu zidarie nedegradata. Numarul de scoabe se determina
in functie de sectiunea acestora si capacitatea portanta a peretelui de zidarie, cu asigurarea unei lungimi
suficiente de ancorare.
In mod curent se utilizeaza scoabe din otel rotund, fixate in gauri cu mortar pe baza de ciment.
Daca este posibil, se indica introducerea scoabelor pe ambele feteale zidariei.

BRIDA DIN OTEL LAT

5. Camasuirea peretilor
Camasuirea peretilor este indicata in cazul structurilor vechi puternic deteriorate, la care
capacitatea portanta a peretilor structurali este mult diminuata. Aceasta metoda de consolidare este
frecvent utilizata, astfel se executa camasuieli pe una sau pe ambele fete ale peretilor structurali, cu
mortar pe baza de ciment sau beton, armarea facandu-se cu plase sudate. Pentru obtinerea unei sectiuni
ductile se indica armarea cu bare independente.
Camasuirea se incepe de la nivelul fundatiilordintr-o centura de beton armat. Aceasta se executa
astfel incat sa asigure o buna conlucrare cu zidaria existenta.
Fixarea armaturilor din camasuiala se face in mod curent cu scoabe dispuse in sah la circa 20 cm
pe directie verticala si orizontala. Scoabele se fixeaza prin batere in rosturi sau pot fi introduse in gauri
in care s-a introdus mortar. In cazul camasuirii pe ambele fete, se monteaza scoabe catre trec prin zid si
leaga ambele plase de armatura. Daca se utilizeaza scoabe fixate prin batere, acestea se dispun in rosturi
verticale, inclinat la cca 10-15 ° si sefac din otel obisnuit cu diam. min. de 10 mm, lungime de 15 cm si
ciocul de 6-8 cm.
In cazul camasuielilor cu mortar, grosimea camasuielii va fi demax. 4 cm si la cea cu beton max.
10 cm, in functie de capacitatea portanta ce trebuie asigurata, dar si de tehnologia de executie (turnare in
cofraj sau torcretare).
 20cm
SCOABE

10 - 1
5°
20cm

FIXAREA ARMATURII CU SCOABE

Masterand :
ALEXA Loredan
Anul I