MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE ISTORIE, GEOGRAFIE ŞI RELAŢII
INTERNAŢIONALE
DEPARTAMENTUL DE ISTORIE
ŞCOALA DOCTORALĂ

TEZĂ DE DOCTORAT

Din istoria modernă şi contemporană

a Ţării Oaşului
– Lumea tradiţională şi vendeta –

REZUMAT

Conducător ştiinţific,
Prof. univ. dr. Ioan GODEA
Doctorand,
Mihali Nicoară

Oradea
2013

1
 CUPRINS

ARGUMENT 4
Capitolul 1. File de istorie. Ţara Oaşului 14
1.1. Originea numelui 26
1.2. Teoria ausonilor 29
1.3. Aşezările 36
Capitolul 2. Firea oşeanului 43
2.1. Profilul criminalului de penitenciar 59
2.2. Criminalitatea 67
Capitolul 3. Procesele – Dosarele tribunalului 81
3. 1. Omoruri din ură dusă pe neamuri (vendeta) 84
3. 2. Omoruri din cauza alcoolului şi omoruri împotriva autorităţilor 88
3. 3. Omoruri la nuntă, la joc, la colindat, la sâmbră 92
3. 4. Omoruri între ciobani 97
3. 5. Omoruri pentru avere 99
3. 6. Omoruri pentru femei 101
3.7. Crime la baluri, la un meci de fotbal, la pălinci, la revelion şi pentru
hoţie 102

3. 8. Registrele bisericeşti 106

3. 9. Crime din ziare 124
3. 10. Crime povestite 127
Capitolul 4. Studiu de caz 138
Capitolul 5. Moartea şi înmormântarea 158
Capitolul 6. Cântecul cuţitului – cultura crimei 185
Capitolul 7. Vânătoarea 196
Capitolul 8. Vendeta 208
Capitolul 9. Justiţia 224
Capitolul 10. Vendeta în literatură, muzică, arte plastice şi film 256
CONCLUZII 296
GLOSAR 298
BIBLIOGRAFIE 299
ANEXE 307

2
 REZUMAT

Teza de faţă apare pe un teren gol, neexploatat de nimeni în nicio perioadă

istorică. Parafrazând un istoric contemporan – Lucian Boia –, lucrarea Din istoria
modernă şi contemporană a Ţării Oaşului – lumea tradiţională şi vendeta este o
monografie altfel, este o monografie antropologică, pentru că în atenţie stă mai mult
comportamentul indivizilor din această zonă cercetată şi dorinţa acestora de a-şi face
singuri dreptate. Societatea rurală trăieşte într-o lume arhaică unde clepsidra timpului se
scurge foarte încet. În cuprinsul acestei teze avem în vedere două secole de istorie. Dar,
pentru a înţelege mai bine fenomenul cercetat, am făcut o extensie în timp atunci când
am vorbit de justiţia populară, vânătoare şi vendetă.
Schema metodologică a acestei lucrări este simplă, am ales două căi principale:
una a etnologiei, antropologiei, dreptului cutumiar şi alta a istoriei, prin observarea
societăţii, unde, un rol covârşitor, l-a avut interviul şi chestionarul. În paralel, am studiat
fondurile de arhivă existente pe această tematică (vendeta), consemnate de autorităţile
judecătoreşti şi cele ecleziastice. Documentele de arhivă sunt relevante în acest sens:
dosarele penale, fondul penitenciarului din Satu Mare, registrele de stare civilă, în mod
special registrul răpausaţilor. Acestea scot la lumină argumente, care demonstrează că
fenomenul vendetei a avut o mare amploare în satele din Ţara Oaşului. Abordarea
acestui subiect este una interdisciplinară, de aceea am folosit uneltele antropologului,
etnologului, sociologului, psihologului, istoricului şi teologului. Paleta celor
intervievaţi este diversă, de la ţărani la intelectuali ai satului şi până la judecători şi
profesori universitari. Omul zilelor noastre are tendinţa de a contemporaneiza tradiţia 1.
Cunoaşterea codului comportamental, în cazul nostru firea oşeanului, observarea
obiceiurilor şi manifestărilor folclorice, sunt, în esenţă, cheia aplicării metodelor de
cercetare.
Constantin Brăiloiu în lucrarea sa, Bocete din Oaş, subliniază faptul că,
examinând separat textul fără muzică, nu ni se dezvăluie nimic esenţial. Bocetul cules
de la Bledea Luşca din Bixad este relevant pentru lucrarea noastră:

1
Constantin Brăiloiu, Bocete din Oaş, Bucureşti, Ed. Atelierele Socec, 1938, p. 9-10

3
 „Uo, şe cân m-am înturnat
Vai, tată mort te-am aflat
Uo, peste drum aruncat
Şi la inimă giungheat”.
În câmpul de observaţie trebuie să fie cuprinsă şi actualitatea şi trecutul.
Cercetarea arhivelor este necesară pentru a netezi drumul cercetării de teren, un tip de
chestionar despre obiceiurile juridice, care să se aplice în satele din Ţara Oaşului în
perioada interbelică ar fi fost foarte necesar. Chestionarul trebuie să respecte timpul şi
gradul de abstractizare. De aceea, tipul de antropologie culturală urmăreşte viaţa
materială şi spirituală. Avem o antropologie a vestimentaţiei, a alimentaţiei, o
antropologie a emoţiei şi a interpretării simbolurilor. După cum susţine H.H. Stahl:
„Chestionarele stârpesc puterea de creaţie şi de iscodire a monografistului.” 2 Nu am
purtat mult după mine chestionarul. Un tip de chestionar cu 10 întrebări l-am aplicat la
100 de tineri din trei sate din Ţara Oaşului: Bixad, Moişeni şi Cămârzana. Segmentul de
vârstă cercetat a fost cel cuprins între 18 şi 24 de ani. La întrebarea „Care este cea mai
gravă agresiune asupra ta?”, peste 50% dintre cei chestionaţi au răspuns „Să fiu
insultat”. La întrebarea „Dacă se întâmplă să fii insultat cum răspunzi?”, peste 80%
dintre cei chestionaţi au răspuns: „Îl agresez şi eu.” La întrebarea „Cine crezi că ar
trebui să-ţi facă dreptate (familia, justiţia, altcineva)?”, peste 80% au răspuns „Eu
însumi”.
Se ştie că în zona Oaşului cuţitul are semnificaţii aparte. Pentru tine ce înseamnă
el?: un instrument pentru tăiat – 10%; un instrument pentru apărare – 20%; un
instrument pentru răzbunare – 20%; pe ceilalţi nu i-a interesat această întrebare. La
întrebarea „Un om de onoare este”: 1. Un om pe care-l respectă ceilalţi – 30% 2. Un om
pe care ceilalţi îi ştiu de frică – 70% .
Înarmat cu aceste răspunsuri, am tras în cele din urmă o concluzie care este
optimistă pentru viitor. Tinerii din Ţara Oaşului nu mai poartă cuţit şi doar un procent
de 20% ar folosi cuţitul pentru răzbunare, în timp ce răspunsul legat de onoare care
impune încă un om pe care ceilalţi îi ştiu de frică în proporţie de 70%, este încă
alarmant. Aşa că, odată aplicat chestionarul, am putut să folosesc o altă metodă care ne-
a adus răspunsurile cele mai desăvârşite la întrebările noastre şi anume interviul. Am
intervievat de-a lungul a cinci ani de cercetare pe Moiş Ioan, Irina Man, Nicolae Bura,

2
H.H. Stahl, Tehnica monografiei sociologice, Bucureşti, Ed. Institutului Social Român, 1934, p. 13

4
Gheorghe Pop, Emanoil Rus, Victor Pop, Iacob Pop şi prof. univ. dr. Petre Iluţ.
„Interviul mizează pe aceleaşi principii de bază: conversaţie, dialog, interogatoriul,
întrevederea”3. Aici este nevoie de o oarecare iscusinţă pentru a putea obţine
informaţiile de care ai nevoie fără prea mare implicare, fără a influenţa răspunsul
performerului. Ne-am propus să tratăm acest subiect pentru că este o problemă cu care
s-a confruntat societatea rurală şi urbană din Oaş şi continuă încă să se manifeste:
„Relaţia dintre violenţă şi societate, dintre violenţă şi istorie este una foarte complexă şi
investigaţia impune cu necesitate abordări nuanţate, care să ţină seama de relaţiile foarte
complexe care se stabilesc între o mulţime de factori, psihologici, biologici, sociali etc.,
atunci când încercăm să limpezim resorturile intime şi să inventariem multitudinea de
cauze ca şi mecanismele care generează un comportament violent. 4 Se impune o
întrebare firească: de ce ucid oamenii? sau de ce ucid oşenii? Răspunsul vine de la sine.
Pentru că sunt netemători de moarte, mândri şi indiferenţi, sunt iubitori de libertate şi le
place să-şi satisfacă poftele instinctive. „Sunt foarte curajoşi […] pe la judecăţi nu prea
umblă, căci dreptatea şi-o fac singuri, prin obişnuitele bătăi.” 5
O cercetare a Ţării Oaşului de către echipele interdisciplinare s-a desfăşurat în
anii 1974-1978, iar o primă tentativă de înfăţişare a rezultatelor a fost comunicată
printr-un număr special din revista „Napoca Universitară”.
„O dimensiune a cercetării a constituit-o şi aceea de problematică juridică,
echipa identificând realitatea oşenească a dreptului «viu», drept folosit în viaţa cotidiană
de către populaţia oşenească, drept care sprijinindu-se pe legea scrisă, o depăşeşte, este
alături de aceasta sau chiar împotriva ei”. Acest „drept viu”, obiceiul oşenilor de a-şi
face singuri dreptate este, de altfel, bine reprezentat în ţâpuritura oşenească, care „taie”
chiar oamenii legii:
„Nici jandaru nu-i dă fier
Să nu meargă brişca-n el”.
Această reacţie a oşenilor de a se „tăia” la nunţi, la sâmbre şi la jocul de
duminică în văzul lumii, nu trebuie privită ca o „devianţă”, ca o intenţie criminală. De
obicei, un fecior (oşean) îl cresta pe celălalt oşean pentru a-l „însemna”, într-un conflict
ce-i îndemna pe rivali să-şi dovedească bărbăţia. Astfel, funcţia „crestăturii”, de obicei

3
R. Daval, Traité de psychologie sociale, tome I, Paris, PUF, 1963, p. 121
4
Toader Nicoară, Istorie şi violenţă – lecturi posibile în Caiete de antropologie istorică, anul I, nr. 2, iulie-
decembrie 2002, p. 7
5
Vasile Scurtu, Cercetări folklorice în Ugocea românească în Anuarul Arhivei de Folklor, Cluj, volum
VI, 1942, p. 129

5
în omoplat sau în locuri ce nu afectau organele vitale, e mai degrabă ritualică şi o găsim
încriptată în chiar mentalitatea de a fi oşean.
„I-os oşean făcut aşa
Cu cuţât şi cu curea.” 6
În 1978, în 10 iunie, a avut loc o sesiune de comunicări şi referate în Satu Mare
despre Ţara Oaşului, unde este prezentată lucrarea Comportamentul cultural oşenesc
(Arhiva familiei Aluaş). După cum se ştie, Ţara Oaşului este celebră printre altele, prin
numărul mare de migranţi (temporari) care, de decenii, străbat distanţe mari, zone
întinse, în căutare de lucru. Fenomenul se pare că e relativ nou, căci o lucrare
monografică în limba maghiară 7, apărută la începutul veacului al XIX-lea, menţiona
faptul că oşenii trăiesc într-o zonă închisă ieşind din ea doar până la Seini ca să
procedeze la un schimb elementar de mărfuri. Privind istoric migraţia, Ion Aluaş afirmă
că „fenomenul creşte spectaculos” între 1896 şi 1925 de la 11,5% cât înregistra în
ultimele decenii ale secolului al XIX-lea cu circa 30%, iar în deceniile următoare ale
secolului al XX-lea ajunge la circa 45%, iar astăzi, la 80%. Se pare că, după sesiunea de
comunicări ştiinţifice ce păstra structura planului iniţial de cercetare monografică,
proiectul realizării şi tipăririi Monografia Ţării Oaşului a fost abandonat, iar publicarea
textelor finale ale diverşilor specialişti fiind orientată spre reviste de specialitate.” 8
Proiectatul număr din „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, cu monografia
Ţării Oaşului nu s-a realizat niciodată, nici monografia, în ipostază de carte așa cum
susține și H.H. Stahl, datorită, în principal, „atitudinii regimului faţă de cercetările
sociologice”. Unele articole şi studii, nu cele semnate de Ion Aluaş, poartă pecetea
dureroasă „a limbii de lemn”, din care răzbat însă judecăţi memorabile faţă de om ce
aduc în prim-plan originala lume a oşenilor, care, iată, în limbajul cel mai simplu ca
într-o ţâpuritură, radiografiază umanul din oşenie, prin condiţia umană însăşi, ridicată la
rang absolut”. Într-o călătorie la Paris în 1966, Ion Aluaş îl întâlneşte pe Fernand
Braudel. „Istoricul lor renumit, m-a primit, în fine. În chipul cel mai firesc jucat, mi-a
dat toate lămuririle cerute şi mi-a promis fără să fi făcut măcar o aluzie, o mulţime de
cărţi. Într-o altă zi am servit masa cu Braudel şi am discutat despre naţionalism. 9

6
Ion Zimveliu, Obiceiuri juridice din Ţara Oaşului în „Napoca Universitară”, Cluj, mai 1979, p. 8
7
Antal Szirmay, Szathmár vármegye fekvése, történetei, és polgári esmérete, Buda, Kir. Magyar
Universitas, 1810, p. 7
8
Traian Vedinaş, Ion Aluaş. Recitind paradigma gustiană. Dosarul „Țara Oașului”, în coord. Ilie
Bădescu, Ozana Cucu-Oancea, Gh. Şişeştean, Tratat de sociologie rurală, Bucureşti, Ed. Mica Valahie,
2011, p.76-81
9
Ion Aluaş (1927-1994), Memoriile unui intelectual scrise de prietenii lui, Cluj-Napoca, Ed.Limes, 2012

6
 Henri H. Stahl notează că: „în orice orânduire socială avem o puzderie de voinţe
individuale, neorganizate, acte de decizie personale, care se aseamănă uneori între ele.
Pentru cei de mult morţi, nu dispunem de mijloace de a ne informa asupra intenţiilor lor.
O imensă parte din viaţa socială ne lipseşte, atunci când facem studii de istorie. Astăzi
putem investiga ca la microscop părerile, motivările, psihologia, mentalitatea oricărui
cetăţean am dori. Din păcate nu putem sta de vorbă cu Ştefan cel Mare, deşi dacă s-ar
putea o convorbire de un ceas cu el, ar fi mai valoroasă decât toate cronicile la un loc.” 10
Henri H. Stahl ne trimite spre o zonă de investigare a socialului în care documentele de
arhivă nu mai contează. Interviul este o formă supremă de investigare a evoluţiei
individului în societate.
Lucrarea de faţă este organizată pe zece capitole, care intenționează, prin
informaţiile prezentate, să aprofundeze subiectul legat de fenomenul vendetei.
Capitolul I, File de istorie, Ţara Oaşului, descrie spaţiul şi evoluţia vieţii rurale
din satele Ţării Oaşului. Este interesant faptul cum, în concepţia sătenilor, etimologia
satelor se explică adesea prin înfăptuirea unei crime. Această teorie se aplică şi la
întemeierea primei mănăstiri din Ţara Oaşului din localitatea Bixad, ceea ce i-a
determinat pe călugări să creadă că asupra ţinutului s-a aplicat un blestem divin şi că, de
atunci, oamenii se ucid între ei ca pedeapsă pentru uciderea egumenului mănăstirii,
Isaia, în anul 1703. Primul capitol se încheie cu prezentarea etimologică a aşezărilor din
Ţara Oaşului.
În capitolul al II-lea – Firea oşeanului – am încercat să răspundem la întrebarea
de ce ucid oamenii, iar răspunsul vine din partea filosofului Thomas Hobbes: „în natura
omului găsim trei cauze principale de ceartă: mai întâi concurenţa, în al doilea rând,
neîncrederea, în al treilea rând gloria. Prima îl face pe om să dea năvală la câştig, a doua
pentru siguranţă, a treia pentru reputaţie. 11 Toţi cercetătorii Ţării Oaşului în lucrările lor
au făcut referiri la firea oşenilor: Ion Muşlea, Vasile Scurtu, Dimitrie Gusti, Ioan
Buşiţia, I.A. Candrea, Remus Vârnav.
Ioniţă G. Andron, în Monografia satului Racşa,12 oferă un capitol special
intitulat Crimele răcşenilor. În Ţara Oaşului nu avem criminali. „Ei ucid urmând un

10
Henri H. Stahl, Teoria şi practica investigaţiilor sociale, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
1975, p. 99
11
Thomas Hobbes, Leviathanul (fragmente), în coord. Emanuel-Mihail Socaciu, Filosofia politică a lui
Thomas Hobbes, Iaşi, Ed. Polirom, 2001, p. 78
12
Ioniţă G. Andron, Racşa, vatră de neam românesc, Baia Mare, Ed. Gutinul,1996, p. 118

7
ritual străvechi ca într-o piesă de teatru, ca într-o tragedie antică”13. Oşenii se ghidează
după o lege nescrisă în lumea în care trăiesc „sângele porunceşte sânge”. Tot aici am
făcut cunoscute teoriile care au dus la naşterea criminologiei moderne şi am întocmit cu
ajutorul fişelor existente la Arhivele Statului din Satu Mare, portretul criminalului în
registru de carceră, care se aseamănă, într-un fel, cu portretul robot al juristului Cezare
Beccaria.14 Cei ce ucid în Ţara Oaşului au vârsta între 20 şi 24 de ani. Oşeanul este un
tip coleric, puternic excitabil, exploziv, nestăpânit. Ucide pentru mândrie, pentru
onoare, pentru dragoste, pentru pământ. Are înălţimea de 1,60-1,65, fruntea verticală,
nasul acvilin, bărbia ovală, mustăţi castanii sau portocalii, ochii albaştri şi, mai
întotdeauna, un semn particular – fie o urmă de tăietură, fie o cicatrice în creştetul
capului sau o tăietură la piept, deasupra ţâţei.
Capitolul al III-lea este cel mai vast şi cuprinde procesele din dosarele de
tribunal cercetate. Aici am reuşit să realizăm o clasificare a omorurilor:
a. omoruri din ură dusă pe neamuri;
b. omoruri din cauza alcoolului;
c. omoruri împotriva autorităţilor;
d. omoruri la nunţi şi la jocuri;
e. omoruri între ciobani;
f. omoruri pentru avere;
g. omoruri pentru femei;
h. omoruri pentru hoţie.
Cercetând registrele de stare civilă, ne-au permis o inventariere a crimelor în
cele 20 de aşezări ale Ţării Oaşului, în marginea registrelor răpausaţilor, unde preoţii au
trecut cauza morţii sau tipul de moarte violentă unde, în majoritatea cazurilor, s-a folosit
cuţitul. Aici se mai adaugă crimele culese din ziare şi crimele povestite.
În capitolul al IV-lea intitulat sugestiv Studiu de caz, am adus în centrul atenţiei
un caz tipic de vendetă. În primăvara anului 1988, Bledea Mihai – zis Tămăşcău – îl
umileşte pe Boboi Mihai şi îl pune să stea în genunchi în faţa lui, în văzul sătenilor.
Pentru lezarea demnităţii, Boboi Mihai, ajutat de fratele său, Boboi Iacob şi prietenul
Bogdan Vasile, se răzbună. După ce îl poartă cu căruţa o noapte prin localitatea Bixad,
unul împlântă cuţitul în victimă, unul conduce căruţa şi unul cântă din vioară; îl duc pe
Bledea Mihai pentru a-l arăta tatălui autorilor crimei şi a-i spune că: „neamul a fost

13
Ismail Kadare, Generalul armatei moarte, Editura Polirom, Iaşi, 2002, p. 84
14
Cesare Beccaria, Despre infracţiuni şi pedepse, Bucureşti, Ed. Rosetti, 2001, p. 103

8
spălat de ruşine şi pleacă cu fruntea sus să facă 25 de ani de închisoare.” 15 Acest proces,
ca şi altele, de altfel, nu s-a ţinut în sala de judecată a tribunalului, ci direct la căminul
cultural din localitatea Bixad, locul unde aveau domiciliul autorii omorului. Procesele
erau adevărate spectacole şi aveau un rol preventiv, dar, după cum arată statisticile, n-au
avut niciun efect educativ. Autorii vendetei din dosarul 883/1988 declară că i-au nutrit
victimei un sentiment de răzbunare, că nu regretă comiterea faptei și că pot primi orice
pedeapsă. A scăpat satul de unul care îşi bătea joc de toţi. Regretă că nu a mai ucis încă
pe unul din fraţii Bledea. Tribunalul, pentru motivele arătate în numele legii, în baza
articolului 174 Cod penal, se pronunţă cu ani grei de închisoare pentru cei trei autori: un
număr de 70 de ani.
În capitolul al V-lea am insistat pe rânduielile de înmormântare şi pe
înmormântarea–nuntă.Aici se prezintă poezia morţii, care, fie că este bocet, verş sau
stărostire, surprinde etapele prin care trece familia mortului până ce traversează tot
ritualul, chiar şi o dare de seamă a cheltuielilor de înmormântare este prezentată pentru
a arăta cu cât fast sunt duşi pe ultimul drum cei ucişi de cuţit. De la înmormântare nu
lipsesc trâmbiţaşii şi fanfara. Sexul şi moartea au propriul lor timp:
„Uă,uă, o, o!
Nu ţi-o fost vreme să mori
Ţ-o fost vreme să te-nsori”.
La aceste înmormântări se joacă steagul, feciorii şi fetele joacă în jurul sicriului.
Cu toate că numai o vioară cântă, se creează impresia că ar cânta o întreagă orchestră.
Bocitoarele au mai mult tragism în voce, iar preotul citeşte verşul la capul mortului în
timp ce peste sicriu se împart daruri oferind oi şi colaci..
„Cu venire m-ai gătat
Între flori m-ai aşezat
Din Paris până-n Bixad”.16
Însă povestea morţii lui Tătar Mihăiţă, ucis la Paris, în iunie 2009, nu se opreşte
aici. Oşenii se vor întoarce la Paris peste 3 ani şi în locul unde a fost ucis tânărul, vor
ridica o cruce. Meşterul Dumitru Pop de la „Cimitirul Vesel” din Săpânţa a lăsat scris
pe cruce:
„O moarte fulgerătoare
M-o dat jos de pe picioare

15
Arhiva Tribunalului Satu Mare, dosar 883/1988, fila 280
16
Interviu cu Bele Vasile, 42 ani, municipiul Baia Mare, martie 2012

9
 Eu am vrut mult binele
El mi-o luat zilele
Ardă-te focul, cuţât,
Că iute m-ai omorât.” 17
În acest ritual al trecerii tânărului prin lume, a tânărului care nu a cunoscut
împlinirea sexuală, mai este nevoie de o călătorie, de o reîntoarcere la locul unde a fost
ucis. Moartea este pecetluită cu această cruce, care va purta aducere aminte pentru cel
dispărut şi pentru tot neamul său, până în ziua în care va fi răzbunat.
Capitolul al VI-lea este rezervat cântecului cuţitului pentru că în satele din Oaş
există mai multe variante ale acestuia. Atunci când se strigă despre cuţit în horă sau la
nuntă moare cineva: „Se pare că la ciupercă, în timpul competiţiilor explicite între
dansatori şi cântăreţi, violonistul nu are doar rolul unui simplu arbitru; el se erijează, de
asemeni, în stimulator, în persoana care îndeamnă la luptă pe unul sau pe altul dintre
adversari” 18.
Oşenii pun mâna pe cuţit şi ucid instinctual fără regrete, după care fug sau se
predau autorităţilor. În Oaş, orice crimă este povestită, cântată în versuri, însemnată în
registrele bisericeşti şi uneori chiar invidiată. Oşenii iau legătura cu sângele încă din
tinereţe. Cuţitul deschide curgerea sângelui. De cum un tânăr se deprinde să meargă în
sat la fete, cuţitul îşi schimbă utilitatea, devine un obiect de apărare. „Cuţitele se arătau
în horă să se vadă că le au şi, cu cât erau interzise, cu atât le perfecţionau mai mult, le
păstrau şi le ascundeau să nu fie confiscate de autorităţi” 19:
„O sută de cămârzani
Mi-o ieşit în drum cu pari
C-o rugină de cuţât,
Eu pă tăţi i-am prăpădit”.
Cuţitul este şi o formă de revoltă. De aceea, strigătura în horă a unui fecior
despre cuţit, este un verdict, o formă de judecată: aşa îşi anunţă el fraţii sau familia că se
va folosi de cuţit să ucidă:
„Ş-a meu cuţât îi cuţât
Taie-n om ca în pământ”.

17
Interviu cu profesorul Iacob Pop, 68 de ani, localitatea Bixad, martie 2012
18
Jacques Bouët, Bernard Lortat-Jacop, Speranţa Rădulescu, Din răsputeri. Glasuri şi cetere din Ţara
Oaşului Bucureşti, Ed.Institutului Cultural Român, 2006, p. 85
19
Interviu cu profesorul Iacob Pop, 68 de ani, localitatea Bixad, martie 2013

10
 Cuţitul exprimă temperamentul oşenilor. Cuţitul simbolizează principiul activ
care modifică materia primă. Cuţitul reprezintă ideea de execuţie judecătorească, dar, în
acelaşi timp, înseamnă şi moarte şi răzbunare:
„Io când dau cu cuţâtu,
Cântă ca şi trăznetu”.
Cuţitul este o armă eficientă de luptă când vrei să răneşti sau să omori pe cineva.
Sensibilitatea şi vulnerabilitatea oşeanului este legată de mândrie: „Dintr-o nimica tătă,
nu-i place unuia cum gioacă ceilalţi, vezi nelipsitul cuţit şi curge sânge, de atâtea ori se
face moarte de om. Ca un fel de scuză, oşeanul îşi spune cu un aer fatal – sângele
porunceşte.”20
„Unde umblu io sara
Altu n-are ce cota
Din cuţât l-oi dumnica”. 21
Aceasta este cultura crimei care s-a dezvoltat în Ţara Oaşului cu ajutorul
cuţitului, care are cântecul lui.
Capitolul al VII-lea vorbeşte despre vânătoare. Am adus această poveste ca
argument în a explica de ce ucid atât de uşor unii oşeni. În societăţile arhaice care
trăiesc din vânătoare, oamenilor care ucid zilnic şi sunt obişnuiţi cu sânge de animal, le
este uşor să-şi ucidă semenii fără a avea remuşcări. În lucrarea Vânătoarea odinioară în
Ţara Oaşului care se află încă în manuscris, Ioniţă G. Andron spune că în anul 1920, în
unele comunităţi din Oaş, se trăia din vânătoare. În această carte autorul realizează mai
multe portrete excepţionale de oameni, vânători şi hăităi: Hârzoabă din Bixad, Ferdi din
Huta, Văsâca Surdului din Certeze, Cozma Mihai Crâşcaru din Negreşti, Ionuʼ lui
Dănilă din Racşa, toţi aceştia aveau câte o crimă la activ. Georges Bataille susţine că:
„În vendetă, moartea desăvârşeşte o caracteristică a transgresiunii care este specifică
animalului; în ritul sângeros este relevarea unei profunzimi. Numai un omor
spectaculos este susceptibil de a releva ceea ce de obicei scapă atenţiei”. 22
După această incursiune în lumea vânătorii, lucrarea se concretizează pe alte
două capitole: vendeta şi justiţia populară. Despre vendetă, profesorul Paul H. Stahl a
susţinut la Şcoala de Sociologie din la Paris în perioada 1978-1979, un curs cu acest
nume, unde prezenta tipul de vendetă la popoarele din sudul-estul Europei. În lucrarea

20
Ion Muşlea, Cercetări în Ţara Oaşului, în Anuarul de Folclor, vol. III, Cluj, 1932, p. 214
21
Interviu cu profesorul Pamfil Bilţiu, 70de ani, municipiul Baia Mare, ianuarie 2013
22
Georges Bataille, Erotismul, Bucureşti, Ed. Nemira, 1998, p. 40

11
aceasta 23, codul nescris al vendetei din Oaş se intersectează cu Kanunul albanezilor. Ca
formă superioară de prezentare a vendetei, avem exemplul operei scriitorului Ismail
Kadare, încununat cu premiul Nobel.
În ultimului capitol se face referinţă la filmul Nunta în Ţara Oaşului realizat de
regizoarea Elisabeta Bostan în anul 1960. Din mărturisirile regizoarei, aflăm că „Două
săptămâni am căutat pe feciorul care a jucat rolul mirelui. Şi în sfârşit l-am găsit. Avea
o voce de aur şi era apreciat între feciori şi când m-am uitat mai bine la el avea şi două
crestături de cuţit pe frunte. Atunci am înţeles că filmul va fi reuşit. Când filmam mai
bine, mirele a dat drumul la o ţâpuritură:
„La mândra ţâţele-n sân
Gândeşti că-s căptiţi de fân
Cea cu chischineu galbân
Fosta podină de fân
Şi la nemţi şi la români” 24.
În această lume plină de erotism şi-a găsit loc prielnic şi vendeta pentru a
îmblânzi spiritele nărăvaşe. Supravieţuiau întotdeauna cei puternici ca într-o formă
primară de selecţie naturală.
Lucrarea de faţă este o teză la istorie bazată pe oralitate şi documente. Noi am
căutat urmările evenimentului, ştirea care a transmis senzaţionalul pe care omul modern
îl caută zilnic, fără să se mai sature de el. Însă aceşti uriaşi care îşi fac singuri dreptate
ne-au cucerit cu toată muzica vieţii lor, încât la capătul drumului, i-am privit ca pe nişte
învingători, chiar dacă nu le pasă în fiecare clipă de viaţa şi de moartea lor.
„Ţara Oaşului este cel mai scump loc din lume. Când încep să văd colinele pe
care le-am călcat cu paşii mei, vârful Arşiţei, «Leul», Coasta Hediului şi altele, intru
într-un fel de transă, mă cuprind emoţiile. Acolo sunt părinţii mei înmormântaţi, ei au
turnat în mine tot ceea ce sunt. În Oaş nu există vendetă. Eu cunosc sufletul oşenilor.
Oşenii sunt nişte oameni dotaţi nativ cu intelect şi cu o spontaneitate deosebită, au un
simţ al dreptăţii ancestral, mai accentuat ca la orice neam pe care l-am întâlnit.
Ei nu pot ierta greşeala, sunt împotriva firii lui Dumnezeu, şi pedepsesc pe cei
care le-au greşit. De aici intră adesea în conflicte mai mari sau mai mici, iscate pe
motive banale sau întemeiate de cele mai multe ori cu un creier sub influenţa alcoolului
scot cuţitul şi ucid, duc la reflexii violente. Oşenii sunt foarte mândri, competiţia este

23
Paul H. Stahl, Triburi şi sate din sud-estul Europei, Editura Paideia, Bucureşti, 2000, p. 94.
24
Interviu cu Elisabeta Bostan, 68 de ani, localitatea Bucureşti, mai 2013

12
între ei o armă. Şi cu toate acestea există o cauzalitate a crimelor. Noi oşenii, nu am
primit nimic de la lume, truditori până la epuizare, mândrii de ceea ce facem, nu iubim
justiţia. Ei îşi doresc totul, nu poţi face rezultate dacă eşti călăuzit de sentimente
mărunte de aceea joacă mereu pe fiecare carte între viaţă şi moarte”. 25
O lucrare despre cazuri de vendetă în România nu s-a mai scris. Lucrarea Din
istoria modernă şi contemporană a Ţării Oaşului - lumea tradiţională şi vendeta- este
prima monografie care vorbeşte despre răzbunare. După ce am cercetat dosarele penale
din satele Oaşului din secolul trecut am ajuns la concluzia că a plecat sub pământ un sat
de oşeni de 2500 de suflete în urma vendetelor 26, în timp ce, în Albania, numai de la
revoluţia din 1990 au murit în vendete peste 20.000 de oameni 27. Individul izolat nu are
nici o putere, ansamblul grupului căruia îi aparţine îl răzbună. Vendetele demonstrează
în mod clar principiul de solidaritate al grupului şi îşi are izvorul într-un trecut
îndepărtat.
În satele albanezilor din munţi, o văduvă poate fi luată în căsătorie de ruda cea
mai apropiată a soţului. Când femeia ar trece peste acest interdict atunci ar urma o
vendetă. Acest lucru se întâmplă şi în Ţara Oaşului până la începutul secolului al XX-lea.
În Ţara Oaşului multă vreme au fost interzise căsătoriile cu fete din alte sate. Acest lucru
era considerat o mare ruşine. În lucrarea prezentată am făcut o incursiune şi în lumea
albanezilor pentru a găsi anumite asemănări cu vendeta din Ţara Oaşului. La albanezi, cel
care a ucis se ascundea în casă într-un turn ca să scape de vendetă, locul lui era adesea
luat de către femeie. În Oaş, ucigaşul era deferit justiţiei, dar asta nu însemna nimic, când
cel care a ucis ieşea din închisoare era adesea urmărit şi era ucis tot cu cuţitul.
În zilele noastre am întâlnit cazuri când codul legilor nescrise ale vendetei
oşenilor s-au întâlnit cu Kanumul albanezilor. Întotdeauna moartea se plăteşte cu
moarte.
În spaţiul sud-dunărean pentru a se opri vendetele, mamele feciorilor ucişi, au
adoptat ucigaşii fiilor şi i-au adus în casa lor. În Oaş, vendetele sunt tot mai rare din
cauză că tinerii pleacă în lume şi intră în contact cu alte culturi. În Oaş încă mai există
credinţa că acolo unde a fost moarte de cuţit şi s-a vărsat sânge, acolo umblă noaptea
duhurile necurate.

25
Interviu cu Petru Big, avocat,70 de ani, Baia Mare, martie 2008
26
Arhiva Tribunalul Satu Mare, dosare Sentinţe Penale: 1956, 1964, 1966, 1970, 1971, 1972, 1975, 1976,
1987, 1988, 1989, 1990, 1991, 1992, 1995, 1996, 2003, 2004, 2007
27
Interviu cu Renate Winter, judecător, Kosovo în Evenimentul zilei, Bucureşti, 9. 07. 2010, p. 2

13
 Prin această lucrare am vorbit de spiritual justiţiar al oşenilor: „De felul lor sunt
oameni veseli. Nu prea iau în serios viaţa şi nu se impresionează prea mult de mizeriile
ei. Fatalismul poporului nostru îşi găseşte aici întruparea cea mai perfectă”, zice Vasile
Scurtu 28.
În această lume plină de erotism, în care în portul femeilor domină culorile roşii,
paharele de pălincă trec unul după altul, ironia este aruncată autorităţilor şi femeilor
pline de păcat, la o vorbă aruncată aiurea, la o cât de neînsemnată ofensă pentru a cere
sânge, cuţitele ies din teacă în orice împrejurare. Aceste întâmplări sunt descrise în
paginile acestei lucrări.
Aceşti „eroi” nu au nevoie de nici o judecată divină. Am prezentat aici existenţa
unei legi care a funcţionat de secole „sângele porunceşte sânge”, iar oamenii îşi fac
dreptate singuri pentru că niciodată nu au timp suficient să aştepte până la judecata de
apoi. Nu frica de a fi pedepsit îl sperie pe oşean, cât mai ales groaza de a se afla în
conflict cu grupul din care face parte, care-l determină să se supună obiceiului şi
tradiţiei. Opinia grupului se exprimă mai întotdeauna prin ostracizare şi batjocură.
Indivizii din Oaş luptă să nu se încalce numeroasele interdicte ale unei societăţii
tradiţionale. După dreptul lor cutumiar, ofensa poate fi fapta unui singur individ sau a
familiei care hotărăşte acţiunile şi judecata. Lumea care a trăit după legea „frumuseţea şi
fecioria sunt ca o podoabă de care la urma urmei te lipseşti dacă lipseşte zestrea”, începe
să se destrame. Părinţii nu mai împing astăzi copiii la căsătorie. Puterea părintească a
intrat în declin. Spectacolul a luat locul tradiţiei. Tinerii nu se mai sacrifică pentru
bătrâni şi nu mai ascultă de aceştia. Lumea tradiţională a zilelor noastre este în agonie,
trece printr-o acută perioadă de transformare. Iar lucrul cel mai fericit este acela că
numărul vendetelor este în scădere. În 2007 doar 7 omoruri au fost în toată Ţara
Oaşului. Nunţile sunt astăzi spectacole fastuoase în care se amestecă portul, luxul,
muzica tradiţională cu maşinile străine, baloanele, cameramanii şi porumbeii.
„Pălincuţa di ce-i bună?
De băut sara pe lună
Cu fata care-i nebună.”
Acesta este ritmul impus de a-ţi trăi viaţa în Ţara Oaşului sau în orice loc de pe
planetă.

28
Vasile Scurtu, op.cit., p.196

14
 În Ţara Oaşului s-a constituit o concepţie juridică obştească. Actele şi
înţelegerile dintre oameni au alcătuit un drept ţărănesc şi cutumiar. Judecata a avut la
bază trei atribute fundamentele: rânduiala, omenia şi dreptatea. Trebuie să remarc faptul
că ultimul capitol este rezervat subiectului despre vendetă reflectat în literatură, în film,
în muzică şi în artele plastice. Multă vreme Ţara Oaşului a fost izolată, aproape
necunoscută în istoria ţării. Prin lucrările artiştilor, spiritul acestor oameni va deveni
mai cunoscut. Un pictor din Oaş, Vasile Pop Negreşteanu prin pânzele sale a ajuns
cunoscut în lume. Un sculptor din Oaş, Ioan Torz şef de decoruri la Opera din Viena a
făcut carieră în Europa. Romanul Oşenii al lui Ştefan Pop Tarniţa a fost retipărit. Filmul
despre nunta din Oaș al regizoarei Elisabeta Bostan a fost copiat şi circulă prin Oaş.
Lucrarea de faţă se adaugă la celelalte lucrări pentru a face cunoscut acest colţ
de ţară în lumea ştiinţifică cât şi în lumea civililor de rând, care trăiesc pe mai departe în
anonimatul istoriei.

15
 BIBLIOGRAFIE

Izvoare arhivistice:

Arhivele Naţionale-Serviciul Judeţean Satu Mare:

Fondul Penitenciarului Satu Mare nr.12
Dosar nr 6 Sentinţe penale pe anul 1920
Dosar nr.7 Deţinuţi eliberaţi
Dosar nr.11 Sentinţe penale pe anul 1926
Dosar nr.12 Evidenţa deţinuţilor
Dosar nr.24 Sentinţe penale
Mandate de arestare
Mandatul nr. 916 pe anul 1936.

Fondul Protopopiatului Ţării Oaşului:

„Matricola Răpausaţilor” din Racşa, Negreşti, Vama, Tur, Turţ, Gherţa Mare, Gherţa
Mică, Moişeni, Certeze, Călineşti, Bizad,Târşolţ, Cămârzana, Tarna Mare.

Arhiva Tribunalului din Satu Mare:

Dosare Sentinţe Penale: 1956, 1964, 1966, 1970, 1971, 1972, 1975, 1976, 1987, 1988,
1989, 1990, 1991, 1992, 1995, 1996, 2003, 2004, 2007.

Lucrări generale:

Andron, Ioniţă G., In Memoriam, Negreşti-Oaş, Ed. Muzeul Ţării Oaşului, 2012
Andron, Ioniţă G., Racşa – Locuri şi oameni, Baia Mare, Ed. Gutinul, 2001
Andron, Ioniţă G., Vânătoarea în Ţara Oaşului, manuscris
Anonymus, Notarius, Gesta Hungarorum, Bucureşti, Ed. Mentor, 2001
Ardelean, Livia, Istoria economică şi socială a Maramureşului între 1600-1700, Ed.
Ethnologica, Baia Mare, 2012
*** Art Bunavestire XXII, Negreşti-Oaş, Ed. Muzeul Ţării Oaşului, 2008
*** Art Bunavestire XXVII, Negreşti-Oaş, Ed. Muzeul Ţării Oaşului, 2013
*** Astra film festival, Sibiu, 15-21 oct. 2012

16
*** Astra film festival, Sibiu, 2011
Bitiri, Maria, Câteva date privind paleoliticul în Satu Mare, în Studii şi comunicări,
Satu Mare, 1980
Bolovan, Sorina Paula, Familia în satul românesc din Transilvania, Cluj-Napoca, Ed.
Fundaţia Culturală Română, 1999
Bouët, Jacques, Lortat-Jacop, Bernard, Rădulescu, Speranţa, Din răsputeri. Glasuri şi
cetere din Ţara Oaşului, Bucureşti, Ed. Institutului Cultural Român, 2006
Bosovschi, Adela Maria. Podoabe din Ţara Oaşului, Baia Mare, Ed. Zestrea, 2009
Brăiloiu, Constantin, Bocete din Oaş, Bucureşti, Ed. Atelierele Socec, 1938
Buzsor, Ligia Greta, Rituri de trecere – Moisei, Baia Mare, Ed. Casei Corpului Didactic
„M. Montessori”, 2010
Candrea, I. A., Graiul din Ţara Oaşului, în „Buletinul Societăţii Filologice”, Bucureşti,
Ed. Socec, 1907
Chevalier, Jean, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, vol. I-III, Bucureşti, Ed.
Artemis, 1994.
Chioreanu, Ioan. Muzică populară din Oaş. Bulciugul miresii. 1997
Chioreanu, Ioan. Ţara Oaşului - Ştiinţă şi remedii, Baia Mare, Ed. Eurotip, 2007
Ciucă, Valeriu, Sociologie juridică generală, Iaşi, Ed. Sagitarius, 1994
*** Codul Penal al R.S.R, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1977
*** Codul Penal, Bucureşti, Ed. de Stat, 1955
*** Cronologia istorică a Ungariei, vol. IV, Budapesta, 1982
Doboşi, Alexandru, Din istoria Sătmarului, Satu Mare, Ed. Presa Liberă, 1937
*** Documente privind istoria României. Veacul XI, XII, XIII. Seria C. Transilvania,
vol. I (1075-1250), Bucureşti, Ed. Academiei, 1951
*** Documente privind istoria României. Transilvania, vol. II (1251-1300), Bucureşti,
Ed. Academiei, 1978
Dorner, E. Anton., Evreii din Comitatul Satu Mare în sec. XVII (1723-1760), Cluj-
Napoca, Ed. University Press, 1998
Drăgan, Ioan, Nobilimea românească din Transilvania (1440-1514). Ed. Enciclopedică,
Bucureşti, 2000
Drăganu, N., Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei şi a onomasticei,
Bucureşti, Ed. Imprimeria Naţională, 1933
Episcopia greco-catolică de Mukacevo, Documente II, Satu Mare, Ed. Muzeului
Sătmărean, 2012

17
Filipaşcu, Alexandru, Istoria Maramureşului, Baia Mare, Ed. Gutinul, 1997
Focşa, Gheorghe Spectacolul nunţii din Ţara Oaşului, Satu Mare, Ed. Muzeului
Sătmărean, 1999
Focşa, Gheorghe. Ţara Oaşului. Studiu etnografic, cultură materială, vol. II, Bucureşti,
Ed. Muzeul Satului, 1975
*** Formă, culoare, timp. Negreşti Oaş, 2007
Gennep, Arnold van, Riturile de trecere, Iaşi, Ed. Polirom, 1996
Gusti, D., Orghidan, C., Vulcănescu, M., Leonte, V., Enciclopedia României, Bucureşti,
Ed. Imprimăria Naţională, 1939
Haiduc, Gheorghe Vămeanul, Monografia Mănăstirii Bixad din Ţara Oaşului, Cluj-
Napoca, Ed. Napoca Star, 2005
Halmi Negreşteanu, Ion. Folclor oşenesc, Satu Mare, Ed. Lamura, 1998
Iancu, Ştefan, Ţara Oaşului = The Land of Oas = Le Pays d 'Oas = Il Paese Oas, Satu
Mare, 2006
Ilieş, Marin, Ţara Oaşului. Studiu de geografie regională, Cluj-Napoca, Ed. Presa
Universitară Clujeană, 2006
*** Imagini şi permanenţe în etnologia românească, Chişinău, Ed. Ştiinţa, 1992
Iordan, Iorgu, Toponimie românească, Bucureşti, Ed. Academiei, 1963
Iustinian, Instituţiile lui Iustinian, trad. dr. doc. Vladimir Hanga, București, Ed. Univers
Juridic, 2009
*** Istoria României, vol. I, Bucureşti, Ed. Academiei, 1960
Kligman, Gail, Nunta mortului, Iaşi, Ed. Polirom, 1998
Konrad Lorentz. Aşa-zisul rău. Despre istoria naturală a agresiunii, Bucureşti, Ed.
Humanitas, 1998
Maniu, Basiliu, Disertaţiune istorico-critică şi literară, Timişoara, 1857
*** Maramureş - Vatră de istorie milenară, Cluj-Napoca, Ed. Dragoş Vodă, 1997
Marchiş, Ioan, Simbolistica artelor non-verbale, Baia Mare, Ed. Ethnologica, 2011
Maxim, Atanasie. Memorii, Baia Mare, Ed. Scriptorium, 2009
Mihali, Nicoară. Danţul din Oaş (Colindatul), (DVD), Baia Mare, Ed. Zestrea, 2008
Mihali, Nicoară Înmormântarea ca spectacol, în Imagini şi permanenţe în etnologia
românească, Chişinău Ed. Ştiinţa, 1992
Mihalyi de Apşa, Ioan, Diplome maramureşene, vol. I Istoria Comitatului Maramureș,
Sziget-Maramureş. 1900.

18
Mihalyi de Apşa, Ioan, Diplome maramureşene din secolele XIV-XV, ediţia a II-a, Cluj-
Napoca, Ed. Societăţii Culturale Pro Maramureş „Dragoș Vodă”, 2000
Mihalyi de Apşa, Ioan, Diplome maramureşene din secolele XIV-XV, ediţia a IV-a,
Cluj-Napoca, Ed. Societăţii Culturale Pro Maramureş „Dragoș Vodă”, 2009
Mihalyi de Apşa, Ioan, Diplome maramureşene din secolele XIV-XV, ediţia a IV-a,
Cluj-Napoca, Ed. Fundaţia Pro Maramureş, 2010
Mizser, Lajos, Szatmár vármegye, 1864-1866, Nyíregyháza, 2001
Molnar, Doina, Culegere de folclor de pe Valea Tarnei Mari, Ed. Citadela, Satu Mare,
2012
Nedici, Gheorghe, Istoria vânătoarei şi a dreptului de vânătoare, Bucureşti, Ed.
Ziarului „Universul”, 1940
*** Negreşti Oaş - Trecut şi prezent, Cluj-Napoca, Ed. Efes, 2012
Ovidiu, Tristele, Bucureşti, Ed. Biblioteca pentru toţi, 1968
Pârvan, Vasile, Getica, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1982
Pop, V., Din Ţara Oaşului: Strigături (țipurituri), oraţii de nuntă, bocete). Bixad, Ed.
Tipografia „Sf. Vasile”, 1937
Pop, Dariu. Mărturii strămoşeşti, Satu Mare, Ed. Athenaeum, 1932
Pop, Iacob, Vorbe de mult uitate, Satu Mare, Ed. Ecoprint, 2011
Priscus, Ambasadele, Bucureşti, Ed. Tipografia Bucovina, 1936
Prodan, David. Iobăgia în Transilvania sec. XVI., Bucureşti, Ed. Academiei, 1967
Puşcaş, Ioan Viman, Negreşti-Oaş. Trecut-prezent, Cluj-Napoca, Ed. Fundaţiei pentru
Studii Europene, 2012
Radosav, Doru, Consideraţii istorice asupra ethosului românesc din Ţara Oaşului, în
Judeţul Satu Mare: monografie, Bucureşti, Ed. Sport-Turism, 1981
Răchişan, Delia Anamaria. Metode de cercetare. Cercetarea etnologică de teren, Baia
Mare, Ed. Universităţii de Nord, 2011
*** „Revista de sociologie”, 1936
*** Revista „Familia”, 1868-1872
*** Revista „Limes”, anul II, Zalău, 1999
Rossetti, Nathalie, Against blood justice (film pe DVD), 2008
Rostás, Zoltán, Strada Latină nr. 8. Monografişti şi echipieri gustieni la Fundaţia
Culturală Regală „Principele Carol”, Bucureşti, Ed. Curtea Veche, 2009
Rousseau, J. J., Discurs asupra originii şi inegalităţii dintre oameni, Bucureşti, Ed.
Incitatus, 2001

19
Rus, Emanuil, arhim., Mănăstirea Bixad, Oradea, Editura Lumina, 1995
*** Satu Mare – Studii şi comunicări, Satu Mare, 1980
Schönherr, Gyula, Nagy Banya, Budapesta, 1910
Stahl, Henri H., Tehnica monografiei sociologice, Bucureşti, Ed. Institutului Social
Român, 1934
Stahl, Henri H., Teoria şi practica investigaţiilor sociale. vol. I-II, Bucureşti, Ed.
Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1974-1975
Suciu, Coriolan Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, vol. II, Bucureşti, Ed.
Academiei , 1967
Szirmay, Antal, Szathmár vármegye fekvése, történetei, és polgári esmérete, Buda, Kir.
Magyar Universitas, 1810
Dumitrescu, N.S., Dobrescu, Al., Murăraşu, D., Tinerimea română în Sătmar şi Oaş,
Bucureşti, Ed. Tipografiei Universul, 1935
*** Ţara Oaşului – Transilvania. Anul 72, nr. 4. Sibiu, 1941
Vârnav, Remus, In Memoriam Ioniţă G. Andron, Negreşti-Oaş, Ed. Muzeul Ţării
Oaşului, 2012
Velcea, Ioan, Ţara Oaşului. Studiu de geografie fizică și economică, Bucureşti, Ed.
Academiei,1964
Vişovan, Ştefan. Interferenţe româno-ucrainiene în toponimia Maramureşului, Baia
Mare, Ed. Umbria, 2001
Vulcănescu, Romulus, Etnologie juridică, Bucureşti, Editura Academiei, 1970

Lucrări speciale:
Aluaş, Ioan (1927-1994), Memoriile unui intelectual scrise de prietenii lui, Cluj-
Napoca, Ed. Limes, 2012
Andron, Ioniţă G. Racşa, vatră de neam românesc, Baia Mare, Ed. Gutinul, 1996
Ardelean, Petru, Violenţa în lumea rurală în Crişana în sec. XVIII-XIX, manuscris,
Oradea, 2010
Bataille, Georges, Erotismul, Bucureşti, Ed. Nemira, 1997
Bădescu, Ilie, Cucu-Oancea, Ozana, Şişeştean, coord., Gh., Tratat de sociologie rurală,
Bucureşti, Ed. Mica Valahie, 2011
Beccaria, Cesare, Despre infracţiuni şi pedepse, Bucureşti, Ed. Rosetti, 2001
Bobiţă, Ioana, Rituri de trecere, Baia Mare, Ed. Zestrea, 2010

20
Daniela Bălu, Nicolae Bura, Viorel Ciubotă, Adela Dobrescu, Natalia Lazăr, Maria
Lobonţ Puşcaş, Ioan Viman, Negreşti-Oaş. Trecut-prezent, Cluj-Napoca, Ed.
Fundaţiei pentru Studii Europene, 2012
Daval, R. Traité de psychologie sociale, tome I, Paris, PUF, 1963
Ficeac, Bogdan. De ce ucid oamenii, Bucureşti, Ed. Rao, 2011
Foucault, Michel. A supraveghea şi a pedepsi - Naşterea închisorii, Bucureşti, Ed.
Humanitas, 1997
Godea, Ioan, Moralitate, mentalitate şi osândă, Timişoara, Ed. Vest, 2011
Hobbes, Thomas, Leviathanul (fragmente), în coord. Emanuel-Mihail Socaciu, Filosofia
politică a lui Thomas Hobbes, Iaşi, Ed. Polirom, 2001
Kadare, Ismail, Aprilie spulberat; Cine a adus-o pe Doruntina; Mesagerul tristeţii;
Comisia serbării, Iaşi, Ed. Polirom, 2004
Kadare, Ismail, Florile îngheţate din martie, Iaşi, Ed. Polirom, 2003
Kadare, Ismail, Generalul armatei moarte, Iaşi, Ed. Polirom, 2002
Mihali, Nicoară, Vendetta (film pe DVD), Baia Mare, Ed. Zestrea, 2007
Ostahie, Corneliu, Artişti, ateliere, galerii (eseuri, cronici, interviuri). Editura „Karta
Graphic”, Ploiești, 2009
Pahlavan, Farzaneh, Comportamentul agresiv, Iaşi, Ed. Institutul European, 2011
Pele, Alexandru, Al cincilea anotimp, Ed. Abaddaba, Oradea, 1997
Petrescu, Nicolae. Primitivii – Organizare instituţii, credinţe, mentalitate, București,
Ed. Casa Şcoalelor, 1944
Platon, Leges VII, Bucureşti, Ed. Iri, 1995
Pop, Iacob, Vida, Florin, Cultul morţilor – Obiceiuri şi tradiţii din Ţara Oaşului,
Oradea, Ed. Scheda, 2012
Pop, Simion, Prefaţă la Albumul de fotografii Ioniţă Andron, Cluj-Napoca Ed. Dacia,
1977
Rossetti, Nathalie, Finocchiaro, Turi, Fără vărsare de sânge, filmul documentar pe
DVD, Franţa, 2008
Scurtu, Vasile, Cercetări folklorice în Ugocea Românească (Jud. Satu Mare), Bucureşti,
Academia Română, nr. VI, 1942
Socaciu, Emanuel-Mihail, coord., Filosofia politică a lui Thomas Hobbes, Iaşi, Ed.
Polirom, 2001
Stahl, Paul H., Triburi şi sate din sud-estul Europei, Bucureşti, Ed. Paideia, 2000
Ştefănescu, Barbu. Societate rurală, violenţă şi ritual, Oradea, Ed. Universităţii, 2004

21
Tarniţa, Ştefan. Oşenii, Satu Mare, Ed. Citadela, 2012
Ţiproc, Iosif, Griga lui Ianoş, Satu Mare, Ed. Solstiţiu, 2008
Ursa, Victor, Criminologie, Cluj-Napoca, Ed. Argonaut, 1996
Vedinaş, Traian Ion Aluaş. Recitind paradigma gustiană. Dosarul „Țara Oașului”, în
coord. Ilie Bădescu, Ozana Cucu-Oancea, Gh. Şişeştean, Tratat de sociologie
rurală, Bucureşti, Ed. Mica Valahie, 2011
Vulturescu, George, Linie pură - cuţitul = Ligne pure - le couteau = Pure line - the
knife, Baia Mare, Editura Scriptorium, 2007

Articole

Alexa, Doina, Ion Nistor inedit în Maramureş, în revista „Pro Maramureş”, vol. III,
Cluj-Napoca, 1997
Brudariu, Adrian, Monografia comunei Belinţi – cercetări asupra manifestărilor etico-
juridice, în rev. „Sociologia Românească”, Bucureşti, 1936
Burlă, Vasile, D-l Paul Hunfalvy şi teoria lui Roësler, în „Revista pentru Istorie,
Arheologie şi Filologie” (G.G. Tocilescu), II-III, Bucureşti, 1883
Buşiţia, Ioan, Ţara Oaşului, în revista „Familia”, Budapesta,1869, nr. 14 din 6/18,
aprilie
Buşiţia, Ioan, Ţara Oaşului II, în revista „Familia”, Budapesta.1869, nr. 13 din 30
martie-30 aprilie
Ciubotea, Viorel, Populaţia în Ugocea, în Satu Mare. Studii şi comunicări, Satu Mare,
2008
Crişan, Mircea, Cultura crimei, în ziarul „Gazeta Maramureşului”, 14 noiembrie 2012
Cucuiet, Lucian, Vechi obiceiuri juridice în Ţara Oaşului, în „Acta Musei
Porolissensis”, vol. X, Zalău, 1986
Davidescu, A., Sifilisul şi alcoolul, în ziarul „Satu Mare”, nr. 80, 26 dec. 1926
Dumitrescu, N.S., Dobrescu, Al., Murăraşu, D., Tinerimea română în Sătmar şi Oaş,
Editura Tipografiei „Universul”, Bucureşti, 1935
Făcăoaru, I., Antroposociologia, rev. „Sociologia românească”, Bucureşti, 1936
Focşa, Gheorghe, Spiritul Ţării Oaşului, în „Revista de Sociologie”, Bucureşti, 1936
Gavriş, Clement, egumen, ziarul „Satu Mare”, 1923
Ilie, Emanuela, Nordul Cuvintelor, în revista „Viaţa Românească”, Bucureşti, 2008
Lungu, Radu, Premieră excepţională la Filarmonică în „Ora de Cluj”, 25 feb. 2012

22
Măgurean, Dan, O tragedie născută din dragoste şi alcool, ziarul „Gazeta de Nord-
Vest”, 22 mai, 1999
Mihali, Nicoară, Şcoala în Ţara Oaşului, în revista „Şcoala Maramureşeană”, nr.
24/2008
Muşlea, Ion, Ţara Oaşului, în revista „Transilvania”, Sibiu, anul 72, iunie nr. 4/1941
Muşlea, Ion, Cercetări în Ţara Oaşului, în „Anuarul de Folclor”, vol. III, Cluj, 1932
Nicoară, Toader, Istorie şi violenţe. Lecturi posibile în „Caiete de antropologie istorică”,
anul I, , nr. 2, 2002
Tăutu, Aloisie, Vechimea românilor din Ţara Oaşului, în revista „Buna Vestire”, nr.
4/1966, nr. 1-2/1967, Roma, 1975
Virag, Paula, Deviaţii comportamentale ale familiei din Ţara Oaşului, în secolul al XIX-
lea, în Satu Mare. Studii şi comunicări, Satu Mare, 2005
Voicilă, Ciprian, Strigoiul lui Kadare, ziarul „Cuvântul”, 2010
*** Ziarul „Evenimentul zilei”, 9.07.2010
*** Ziarul „Informaţia zilei”, Satu Mare, 16 iunie 2009
Zimveliu, Ion, Obiceiuri juridice din Ţara Oaşului, în „Napoca Universitară”, Cluj,
mai, 1979

Informatori de teren:
Barnişca, Maria, Bixad, 42 de ani, (interviu, decembrie 2000)
Bele, Vasile, Baia Mare, 42 de ani, (interviu, martie 2012)
Big, Petru, avocat, Baia Mare, 70 de ani (interviu, martie 2008)
Bilţiu, Pamfil, profesor, Baia Mare, 70 de ani, (interviu, ianuarie 2013)
Bostan, Elisabeta, Bucureşti, 68 de ani (interviu, mai 2013)
Bura, Nicolae, primar, Negreşti-Oaş, 50 de ani (interviu, ianuarie 1998)
Bura, Maria, Cămârzana, 34 de ani (interviu, 1998)
Ciocan, Gheorghe, Certeze, 68 de ani (interviu, ianuarie 2012).
Ciorba, Ioan, Negreşti 70 de ani (interviu, aprilie 1998)
Finta, Ioan Pupăzâlă, Bixad, 70 de ani, (interviu, noiembrie 2011)
Iluţ, Petru, prof. univ. dr., Cluj-Napoca, 60 de ani (interviuri, februarie, martie 2013)
Man, Irina, Bixad, 42 de ani (interviu, 24 decembrie 2000)
Moiş, Ionu, Moişeni, 80 de ani (interviu, septembrie 1998)
Pop, Gheorghe, preot, Cămârzana, 54 de ani (interviuri, mai, 2 septembrie 2012)
Pop, Griga Piţoc, Bixad, 80 de ani (interviu, iunie 2000)

23
Pop, Iacob, Bixad, 68 de ani (interviu, 14 martie 2013)
Pop, Victor, judecător, 75 de ani (interviu, în perioada 1952-1970)
Rus, Emanuil egumenul Mănăstirii Bixad, Bixad, 40 de ani (interviu, martie 1998)
Rus, Mitruţ din, Rus, 65 de ani (interviu, martie 2013)
Tămaş, Vasile, preot, Bixad, 50 de ani, (interviu, iunie 2012)
Vasile al lui Grigor, Indrei al lui, Racşa, 78 de ani (interviu 1998)

24