Universitatea de arhitectură și urbanism „Ion Mincu”

Facultatea de Urbanism

Sisteme feeder de transport ca instrumente reducere a dependenței de

automobil și de creștere a accesibilității intermodale în zonele metropolitane
pentru dezvoltări rezidențiale existente

MASTER MOBILITATE URBANĂ

Coordonatori: Masterand:

conf. dr. arh. Mihaela NEGULESCU Ruxandra PUȘCAȘU

dr. urb. Radu PĂTRAȘCU

București 2019
Cuprins:

PARTEA I. INTRODUCERE ............................................................................................................... 3

Contextualizarea studiului și problematica cercetării .................................................................. 3
Scopuri și obiective .......................................................................................................................... 3
Ipoteze de studiu și întrebări de cercetare ................................................................................... 4
Metodologie, metode și instrumente de cercetare ...................................................................... 4
Limitări ale studiului ......................................................................................................................... 5

2
PARTEA I. INTRODUCERE

Contextualizarea studiului și problematica cercetării

Disponibilitatea noilor terenuri introduse în intravilan alături de prețul considerabil mai

redus al acestora în mediul rural au contribuit la o creștere accelerată a fondului locativ din
localitățile adiacente municipiului București. Astfel, numărul de locuințe din prima coroană de
localități au crescut, iar arealul de interes pentru locuitori s-a extins. Municipiul București și
zona sa metropolitană constituie unul dintre cele mai prolifice areale ale țării în ceea ce
privește dinamica de dezvoltare a locuire care continuă să prezinte tendințe de dezvoltare
accelerată.
Permisivitatea Planurilor Urbanistice Generale (neactualizate în ultimii zece ani) cu
privire la noile zone construite a favoriat la extindere acestora pe fostele terenuri agricole
fără o parcelare coerentă, prealabilă fără a fi susținute de o tramă stradală adecvată, corect
dimensionată, prin raportare corespunzătoare la dimensiunile ansamblurilor nou-create și cu
o infrastructură tehnico-edilitară limitată sau chiar inexistentă.
Mai mult decât atât, creșterea dependenței față de utilizarea automobilului personal
conduce la reducerea gradului de utilizare a serviciilor de transport public. Totuși,
schimbarea comportamentului de mobilitate a persoanelor și creșterea cererii de transport
public aduce beneficii multiple dintre care îmbunătățirea justificată a performanțelor
sistemului de transport public.
Situația noilor ansambluri rezidențiale are efecte negative puternice pe termen lung,
iar costurile de ameliorare a situației lor cu serviciile și infrastructura necesară locuirii sunt
deosebit de ridicate. Tendințele de expansiune în maniera în care s-au manifestat până în
prezent au avut un impact negativ negativ asupra coerenței, a gradului de dotare și de
susținere cu infrastructură a zonelor construite, conducând la disfuncționalități severe. În
lipsa unor politici unitare de dezvoltare a zonelor metropolitane cu privire la utilizarea
eficientă a terenurilor corelată cu dezvoltarea unei infrastructuri specifice (și pentru locuire)
tendința de creștere poate fi controlată (accelerată sau redusă) speculativ. Municipiul
București și zona sa metropolitană constituie unul dintre cele mai prolifice areale ale țării în
ceea ce privește dinamica de dezvoltare a locuire care continuă să prezinte tendințe de
dezvoltare accelerată accelerare.
În contextul prezentat, studiul aduce în prim-plan problematica generală a necesității
creării și adoptării unui cadru legislativ de planificare spațială integrată corelată cu
mobilitatea urbană la nivelul polilor de creștere și a zonelor lor de influență.
Motivația alegerii temei de cercetare este puternic influențată de înțelegerea
generală a severității disfuncțiilor de mobilitate cu care se confruntă aglomerațiile urbane din
România, și, cu precădere municipiul București și zona sa de influență (congestii de trafic pe
arterele rutiere majore, grad ridicat de poluare a mediului, spațiu public lipsit de atractivitate
și, adeseori, dificil de utilizat pentru deplasări nemotorizate – pietonale sau cu bicicleta ca
urmare a numărului mare de automobile staționate neregulamentar, etc.).

Scopuri și obiective

Lucrarea are trei obiective principale și anume:

1) identificarea principalelor probleme ale accesibilității (intermodale) zonele rezidențiale
existente în localitățile din ZMB ca urmare a creșterii accelerate a suprafeței construite din

3
ultimii 10 ani fără adaptare a schemei de mobilitate și fără preocupări pentru asigurarea
accesibilității intermodale și multimodale;
2) oferirea unei perspective cuprinzătoare asupra sistemelor feeder de și asupra
posibilităților de integrare (interoperabilitate, MaaS) a acestora cu sistemele principale de
transport public;
3) stabilirea unor posibile modele (teoretice) de creștere a accesibilității intermodale și
multimodale pentru dezvoltările rezidențiale existente din ZMB, utilizând sisteme feeder de
transport (public și individual) la nivel zonal și local, în vederea reducerii dependenței de
automobil.

Ipoteze de studiu și întrebări de cercetare

Studiul investighează posibilitatea adoptării unor soluții contextualizate, inovative și

sustenabile de mobilitate în vederea creșterea accesibilității intermodale a localităților din
ZMB, promovând, schimbarea modului de deplasare în interiorul zonelor rezidențiale
existente spre unul sustenabil, bazat pe mobilitate activă totodată adoptarea mobilității.
Pentru atingerea obiectivelor stabilite,pe parcursul acestei lucrări oferim răspuns la
următoarele întrebări de cercetare:

1) Care sunt principalele probleme ale dezvoltărilor rezidențiale existente în ZMB din
perspectiva accesibilității și care sunt factorii care au favorizat apariția lor?
2) Care sunt premizele integrate (urbanism și mobilitate) pentru dezvoltarea sistemelor
feeder de transport?
3) Care sunt rezolvările posibile pentru diminuarea dependenței de automobil și creșterea
accesibilității intermodale a dezvoltărilor rezidențiale existente?

Metodologie, metode și instrumente de cercetare

Secțiunea detaliază ansamblul de tehnici și de metode de cercetare utilizate pentru o

înțelegere aprofundată a problematicii studiate și a aplicabilității acesteia în vederea stabilirii
unor noi direcții de acțiune.
Cercetarea pornește de la un amplu studiu al literaturii de specialitate din domeniul
sistemelor feeder de transport, al sistemelor de integrare operațională a mobilității urbane –
mobility as a system (MaaS) și planificarea integrată a dezvoltării urbane. Sintetizarea și
ierarhizarea informațiilor este realizată în raport cu relevanța acestora legat de relația dintre
mobilitate urbană, forma urbană1 și structura urbană2.
Scenariul de mobilitate urbană pentru ansamblurile rezidențiale existente din orașul
Otopeni bazat pe introducerea sistemelor feeder de transport, detaliat în ultimul capitol al
lucrării este realizat folosind metoda back-casting 3 ,utilizată cu precădere în cazul

1
Conceptul este utilizat cu sensul de "(...) concretizarefizico-spațială al fenomenului urban în timp și
spațiu, sub aspect structural, morfologicși spațial configurativ (integralitatea aspectelor spațilae ale
concretizării fenomenului urban la un moment dat)." (Negulescu 2011, p.34)
2
Conceptul este utilizat cu sensul de "(...) complex de relații fizico-spațiale structurale (relații
topologice de distribuție spațială și relații de organizare funcțională)." (Negulescu 2011, p.35)
3
Back-casting este o noțiune introdusă de John B. Robinson în anul 1970 în domeniul studiilor
orientate spre viitor (future oriented studies), sustenabilitatea, de exemplu, care, până la acea dată
erau dominate de abordarea predictivă (forecasting) care implicau vizualizarea unui mod viitor de
evoluție a situației investigate pe baza unor analize a tendințelor actuale care nu genera soluții care
să schimbe fundamental modul de acțiune. Robinson propune o abordare în sens invers, pornind de
la o situație dorită, un obiectiv, sunt definiți pașii care trebuie parcurși pentru atingerea / îndeplinirea

4
propunerilor care pot conduce la transformări majore sau în rezolvarea unor probleme de
înaltă complexitate într-un orizont larg de timp. Aplicarea metodei back-casting presupune
stabilirea unui deznodământ viitor deziderat și definirea sistemului de pași de acțiune
necesari pentru atingerea sa. Astfel, metoda back-casting are o bună aplicabilitate în
cazurile în care se dorește direcționarea activă spre un rezultat viitor, în acest caz reducerea
dependenței de automobil în zonele metropolitane și creșterea gradului de utilizare a
alternativelor de deplasare (transport public, mijloace de deplasare activă).
În realizarea lucrării de cercetare este folosită o metodă de cercetare mixtă, calitativă
și cantitativă. Cercetarea cantitativă se desfășoară culegând și prelucrând datele primare
obținute prin tehnica observației și ale celor secundare, mult mai numeroase, datele
statistice publicate de Institutul Național de Statistică din România 4 . Pentru a obține o
imagine cât mai clară asupra particularităților de implementare a sistemelor feeder de
transport sunt folosite studiile de caz, care oferă atât informații despre aspecte obișnuite,
asupra problematicii studiate, cât și asupra unora mai puțin comune.

Limitări ale studiului

Datele colectate, analiza și interpretarea lor sunt veridice, contribuind la conturarea

unei imagini relativ complete a situației actuale a localităților ZMB din perspectiva mobilității
și a planificării urbane. Cu toate acestea, disponibilitatea lor limitată (datele puse la
dispoziție de Institutul Național de Statistică a României sunt disponibile cel mult la nivel de
UAT – comună, în cazul localităților rurale) alături de faptul că nu sunt spațializate
îngreunează procesul deductiv ale unor tendințe de dezvoltare spațiale, în lipsa altor
documente care le-ar putea clarifica. Ca urmare a faptului ca Planurile Urbanistice Generale
a localităților din ZMB nu au fost actualizate în ultimii 10 ani am întâmpinat dificultăți în
determinarea exactă a expansiunii urbane atât la nivel de localitate cât și la nivel de comună
și în localizarea noilor dezvoltări urbane și dimensiunea lor, stabilite prin documentații de
tipul Planurilor Urbanistice Zonale (PUZ). Pentru a avea o imagine cât mai completă asupra
situației actuale au fost comparate ortofoplanurile din 2005, 2008, 2009, 2010 și 2012
disponibile pe portalul ANCPI Inis Viewer, corelate cu datele spațiale extrase de pe
platforma Open Street Maps. Au fost consultate, de asemenea, hărțile realizate de serviciul
de monitorizare a terenului Corine Land Cover, însă calitatea slabă a imaginilor nu
favorizează clarificarea aspectelor menționate. Mai mult decât atât, în lipsa unor informații cu
privire la traficul din ZMB, estimările s-au făcut pe baza celor din modelul de trafic aferent
Planului de Mobilitate Durabilă (PMUD București) și urmărind frecvența utilizării unor rute
redată pe hărțile disponibile pe platforma Open Street Maps, culese pe baza informațiilor
transmise de GPS.
Din considerele detaliate anterior, afirmăm că scenariul de dezvoltare propus este
corect din punct de vedere conceptual însă, se impune colectarea de date suplimentare și
reluarea demersului în eventualitatea interesului de implementare al acestuia.

Structura și strategia lucrării

sa (Dreborg, 1996). Începturile transformării conceptului în metodă de cercetare / planificare au fost

puse 20 de ani mai târziu, în anul 1990.
4
Datele au fost culese de pe Portalul Sistemului Informațional Național Statistic în profil teritorial
(eDEMOS) care oferă accesul utilizatorilor publici și celor autorizați la rapoarte statistice disponibile la
diferite nivele teritoriale (național, macroregional, regional, județean sau la nivelul localităților – orașe
și comune), favorizând generarea tabelelor statistice conform criteriilor selectate de utilizatori.
Platforma poate fi accesată online la http://edemos.insse.ro.

5
 Lucrarea urmărește aprofundarea relației dintre mobilitate și planificarea urbană din
perspectiva utilizării sistemelor feeder de transport în vederea creșterii accesibilității
intermodale în zonele rezidențiale existente și reducerea dependenței acestora de utilizarea
automobilului personal. Această logică de abordare se regăsește în maniera în care este
organizat studiul.
Studiul este structurat în trei părți, totalizând un număr de 5 capitole. PARTEA I
INTRODUCERE realizează o incursiune în prezentarea contextului și a problematicii
cercetării accentuând oportunitatea și relevanța temei în context european și național. Sunt
stabilite ipotezele și obiectivele cercetării, fiind totodată prezentate metodologia, metodele și
instrumentele de cercetare utilizate pentru realizarea studiului. O secțiune separată este
dedicată limitărilor prezentului studiu, în care sunt prezentate caracteristicile metodologiei de
elaborare a studiului, a instrumentelor de cercetare sau ale modului de colectare a datelor și
a naturii lor care pot influența rezultatele acestuia, respectiv natura acestei influențe.
Prezentarea cestor limitări ajută cititorul să înțeleagă contextul în care s-a ajuns la
rezultateși, nu în ultimul rând, neajunsurile întâmpinate în demersul de cercetare.
PARTEA a II – a PREMIZE U&M ALE DEZVOLTĂRII SISTEMELOR FEEDER DE
TRANSPORT – ASTECTE TEORETICO – METODOLOGICE este alcătuită din 3 capitole, și
tratează, pe rând, prezentarea detaliată a sistemelor feeder de transport (definiții, clasificări,
tipologii integrare cu alte moduri de deplasare, etc.) și rolul și utilitatea introducerii lor în
contextul schimbării de paradigmă din domeniul mobilității urbane, care marchează trecerea
de la o abordare orientată spre planificarea traficului la una de planificare a deplasărilor, atât
la nivel conceptual cât și din perspectiva cadrului de reglementare existent la nivel european
și național. De asemenea, sunt tratate implicațiile urbanistice ale implementării sistemelor
feeder de transport (în comun și individual), și prezentare amplă a sistemelor feeder de
transport. Acestea sunt abordate din perspectiva ecosistemului specific – infrastructuri,
caracteristici ale serviciilor, tipuri de reglementări – reguli de utilizare a infrastructurii
specifice respectiv reguli de utilizare a spațiului public în comun cu alte moduri de transport
și a principiilor de organizare al acestuia (tipuri de accesibilitate – fizică / economică,
conectivitate, ierarhizare, integrare armonioasă, cu o estetică de calitate în contextul urban).
O secțiune separată este dedicată cadrului de planificare/implementare (normativ, legislativ,
insituțional) a sistemelor feeder de transport, la diferite nivele teritoriale (european, național,
metropolitan /regional, local).
Ultimul capitol din partea a II-a a lucrării este dedicat metodologiei de planificare a
sistemelor feeder de transport, dezvoltată pe baza aspectelor teoretice din primele două
capitole. În funcție de rezultatele evaluării ofertei de mobilitate existentă caracterizată de
tipurile de servicii existente, infrastructură specifică existentă și natura tramei stradale și de
cele ale evaluării cererii de deplasare urmărind profilul socio-demografic al utilizatorilor și
destinațiile principale a călătoriilor generate sunt propuse scenarii posibile de dezvoltare –
exemple de organizare a sistemelor feeder de transport public abordate în țările din Europa
de Vest (exemple de bune practici), urmărind caracteristicile arealelor urbane (funcționale,
morfologice, de intensitate a utilizării terenurilor, etc.) și susținerea unor direcții de dezvoltare
urbanistică. Scenariile prezentate sunt tratate atât din perspectiva măsurilor hard aplicate,
cât și ale celor soft, al căror rol este de a încuraja și impulsiona populația să utilizeze
alternativele de transport oferite și de a descuraja, reduce și înlătura comportamentele
nedorite, în vederea reducerii dependenței de automobil și a creșterii calității vieții.
În PARTEA a III-a – STUDIUL DE CAZ, este prezentată abordarea personală a
intervenției propuse constând în realizarea unor scheme de mobilitate la nivel local pentru
dezvoltări rezidențiale existente în orașul Otopeni, care valorifică accesibilitatea creată odată

6
cu extinderea magistralei de metrou M6 (Gara de Nord – Aeroportul Internațional "Henri
Coandă" Otopeni). Soluția de intervenție propusă este realizată în strânsă legătură cu
principiile teoretice de creșterea accesibilității intermodale prin intermediul sistemelor feeder
de transport, prezentate în capitolele anterioare. Prezentarea propunerii de intervenție este
precedată de o diagnoză riguroasă a ZMB care tratează integrat aspecte de mobilitate –
accesibilitate și dezvoltare urbană, și de o viziune de dezvoltare a mobilității la nivelul întregii
zone metropolitane a municipiul București, pentru o mai bună contextualizare a sa.
Ultimul capitol al lucrării, cel de concluzii, formulează noi direcții de dezvoltare pe
baza aspectelor studiate în capitolele anterioare și a concluziilor parțiale formulate.

Bibliografie:
***. (2010). Planul Integrat de Dezvoltare Urbană al orașului Otopeni (PIDU).

Biddulph, M. (2001). Home Zones: A Planning and Design Book. The Policy Press and The
Joseph Rowentree Foundation.

Dittmar, H., & Ohland, G. (2004). New Transit Town: Best Practices in Transit Oriented
Development. Washington, Covelo, London: Island Press.

Dreborg, K. H. (1996). Essence of Backcasting. Futures, vol.28, no.9, 813-828.

Ferro-Salazar, P., & Behrens, R. (2015). From direct to trunk and feeder public transport
servces in Urban South:Territorial Implications. Journal of Transport and Land-Use, 8.

Gehl, J. (2010). Cities for People. Washington: Island Press.

Holmberg, G., & Robert, K. (291-308). Backcasting: A Method For Strategic Planning. The
International Journal of Sustainable Development and World Ecology, no. 7, vol.4, 2000.

Lefebvre, H. (2012). Spatial Politics of Everyday Life and The Right to the City. New York:
Routledge.

Loukaitou-Sideris, A. (2019). Transit Oriented Develoment or Community Dividends?

Understanding the Effects of Smarther Growth on Communities. MIT Press.

Negulescu, M. (2011). Mobilitate și formă urbană:aspecte teoretice. București: Editura

Universitară Ion Mincu.

Negulescu, M. (2011). Practica urbanistică de remodelare sustenabilă a mobilității.

București: Editura Universitară Ion Mincu.

Officials, N. A. (2005). Home Zones:Challenging the Future of Our Streets. Crown.

Silva, C., Pinto, N., & Bertolini, L. (2019). Designing Accesibility Instruments: Lessons for
Their Usability for Integrated Land-Use and Transport Planning Practice. London: Routledge.

Transportation, T. C. (n.d.). Home Zones Residential Areas.