MEȘTEȘUGURI

STRĂVECHI ÎN
SUDUL OLTENIEI
ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA
 ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA

4 5

O P
lăritul – Vădastra, județul Olt
Vădastra este o localitate pe malul Dunării, în
sudul României. Aici s-a descoperit una din cele
mai vechi civilizații ale Europei, datând de acum 7000
de ani. Această cultură neolitică din epoca pietrei, este
deosebit de rafinată, reprezentând o provocare pentru
specialiști. Vasele negre cu incizii albe au desene geome-
trice sofisticate, dovadă a unei spiritualități remarcabile.
Cultura neolitică Vădastra înseamnă o întreagă civilizație
(locuințe, port, tradiții) ale cărei elemente se păstrează
până astăzi în cultura română.
Tehnica obținerii culorii negre a vaselor prin ardere diri-
jată a fost descoperită de meșterii populari din comună.
ottery - Vadastra, Olt County
Vadastra is a settlement on the Danube’s shore, in
southern Romania. Here one of the oldest civilizations
of Europe was found, dating back 7000 years. This Neolithic
culture is very refined and represents a real challenge for ar-
chaeologists. The black vessels are carved with sophisticated
geometric white incisions, proof of a remarkable spirituality.
The archaeological evidence found at Vadastra is representa-
tive for an entire civilization (housing, port, traditions) whose
elements are preserved even today in Romanian culture. This
unique black colour of Vadastra pottery is an outcome of re-
peated burning sessions. The technique was discovered by
pottery craftsmen from the villages.

3
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

4
 ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA

8 9

10 11

5
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

6
ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA
12

7
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

O
lărit – Oboga, Romana, Balș, județul Olt
La Oboga, județul Olt, mai sunt încă olari care să po-
vestească despre meșteșugul lor de-o viață - olăritul.
Pământul care va fi folosit la realizarea vaselor și obiec-
telor din lut este adus de către olari de toamna, ca să
înghețe, transformându-l astfel într-un material de lu-
cru mai bun. Olarii din Oboga aduc pământul din malul
Oltețului, luat de la o adâncime de 2, 3 metri.
Înainte de a prelucra lutul, trebuie săpat de câteva ori,
încă de când este adus, udat și curățat de impurități –
pietre, rădăcini. După aceste prime procedee este dus la
malaxor, pentru a fi frământat, presat și udat de mai mul-
13 te ori, devenind un material de lucru elastic și fin. Abia
atunci poate fi dus în atelier la prelucrat.
În atelier pământul este frecat, bătut bulgări de dimensiuni
corespunzătoare obiectelor pe care olarul vrea să le facă. Lu-
tul trebuie bătut bine ca să ajungă de consistența plastilinei.
Principalele instrumente ale olarului sunt roata, fichiasul
și plotogul. Bulgărele de lut se netezește, se îngăurește,
se așază pe roată cât mai centrat ca să nu iasă strâmb.
Odată așezat, i se dă forma vasului care urmează să fie
făcut. Pentru asta se folosesc fichiasul și degetele ca să
netezească, în timp ce olarul învârte roata. Plotogul se
pune pe buza vasului ca să iasă rotund și drept. Mâna
meșterului trebuie să stea fixă în timp ce netezește și dă
forma vasului.
Un olar cu experiență poate să lucreze până la 100 de vase
pe zi. De obicei sunt implicați mai mulți membri ai unei
familii în practica acestui meșteșug – bărbatul este cel care
prelucrează vasele din lut, iar femeia le decorează.
După ce sunt gata vasele, se lasă la zvântat pentru a putea
fi decorate. Instrumentul folosit la decorarea vaselor din
lut este cornul de vită, având în vârf o pană de găină sau
de gâscă. Coarnele sunt foarte rezistente și de obicei se
transmit din generație în generație. Pentru fiecare culoa-
14 re se folosește câte un corn.

15 16
 ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA

17 18

19 20

P
ottery - Oboga, Romana and Bals (Old county)
There are still potters at Oboga who pass on
the secrets of this technique to their apprentices.
The clay is brought by potters in autumn, to freeze, thus making it a better working mate-
rial. Potters obtain this clay from the bank of the Oltet river, at a depth of 2-3 meters. They
spade this clay several times, douse it and remove it’s impurities (roots and stones). It is
then ready to be blended (kneaded, squeezed and soaked), thus becoming an elastic and
soft material. Only then can it be taken for processing in the workshop. The clay is then
rubbed, and shaped into balls of appropriate size depending on the desired outcome. It
must be repeatedly beaten in order to obtain a softness similar to plasticine.
The pottery wheel and two unique romanian tools (“fichiasul” and “plotogul”) are re- 21
quired when making these pots. The clay ball is smoothed, drilled through, and positioned

9
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI
Culorile folosite la decorat sunt naturale, făcute din pă-
mânt. Roșul de exemplu se obține dintr-un pământ bo-
gat în oxid de fier numit ruseală. Pământul trebuie trans-
format într-o pastă de consistența laptelui, fiind râșnit,
amestecat cu apă și trecut prin sită. Se folosesc culori
deschise dar și culori închise, predominând verde, rugi-
niu, negru, alb, galben și roșu.
În ce privește decorurile, ceramica de Oboga este ase-
mănătoare cu ceramica de Horezu dar în ceramica de
Oboga există un câmp de respirație față de ceramica de
Horezu, care e încărcată – vasul este încărcat de motive
decorative.
În Oboga, dar și în restul Olteniei, se fac ulcioare cu
modele complexe, bogat ornamentate și intens colorate.
Ulcioarele sunt vase care necesită multă îndemânare și
răbdare în prelucrarea lor.
23
22
centrally on the wheel. Once set, it is given the form of the
pot using the fingers and the “fichias”. The “plotog” is set on
the lip of the pot, while the potter spins the wheel. Steady
hands are required to smooth and give form to the pot.
An experienced potter can complete up to 100 pots a day,
but normally, several members of a family are involved
in this craft. The male’s role is making the pots, the fe-
male’s - decorating them.
Once the pots are ready, they must be dried in the sun
before decorating can begin. The main tool used for
decorating clay pots is the horn with a goose or chick-
en feather. The horns are very resistant and are usually
passed down from generation to generation. A different
horn is used for each colour. Colours used for decorat-
ing and made out of clay. Red, for instance is obtained
from a soil rich in iron oxide. The clay must be made
into milky paste by grounding, mixing with water and
filtering. Both light and dark colours are used, but green,
copper, black, white, yellow and red are predominant.
In comparison to Horezu pottery, which features tight-
ly decorated patterns, Oboga style makes use of less
decorations, set in a loose pattern.
ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA

24

25

11
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

12
ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA
26

13
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

27

Olarii din Oboga și Oltenia, în general, le dau diverse forme,

repezentând diverse figurine (animale, păsări) sau având mai
multe brațe. Aceste ulcioare se foloseau mai ales în trecut, la
nunți – sătenii erau invitați la nuntă de doi flăcăi, călare pe cai
împodobiți. Flăcăii treceau pe la fiecare casă și împărțeau vin în
astfel de ulcioare, invitând oamenii la nuntă. Pe mesele mirilor și
ale nașilor se aflau astfel de ulcioare umplute cu vin.
După ce au fost decorate, vasele se smălțuiesc și se ard în cup-
toare speciale. Cuptoarele, în Oltenia, se fac în pământ, ca să nu
se dilate din cauza căldurii și ca să păstreze căldura mai bine.
Pe marginea cuptorului se face un canal, pentru ca focul să nu
ajungă direct la vase, iar focul se întețește treptat. Meșterii cu
experiență își dau seama de temperatură chiar în funcție de cu-
28 loarea flăcării. Pentru ardere se folosește lemn de brad și gârniță.
 ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA

29 30

31 32

In Oboga and Oltenia, potters prefer jugs with complex pat-

terns and intense colours. These jugs are given unique shapes 33
such as birds or animals or several arms.
The jugs were used in the past to announce weddings.
Two lads riding garnished horses and carrying such jugs filled
with wine visited the villagers, inviting them to the wedding.
At the wedding feast, wine was drunk from such jugs at the
groom’s table.
After being decorated, the pots are glazed and burned in spe-
cial furnaces. Furnaces in Oltenia are inside the earth, to bet-
ter maintain the heat. On the edge of the furnace, a ditch is
dug to keep the fire from reaching the pots.
Experienced potters know the temperature depending on the
flame’s colour. Pine and oak wood are used to make the fire.

15
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

34

NCONDEIATUL
OUĂLOR
EGG DECORATING

35
ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA

36

37 38

17
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI
Î E
ncondeiatul ouălor – Dobridor- județul Dolj, Că-
lui și Balș - județul Olt
Meșteșugul încondeierii ouălor se practică încă și as-
tăzi așa cum se practica în trecut.
Ouăle se aleg să fie proaspete și cu coaja de preferință
albă. Se spală cu apă și cu oțet, se fac două incizii fine în
ambele capete pentru a fi golite de conținut și se lasă la
uscat. După ce s-au uscat sunt astupate cele două incizii
pentru ca vopseaua să nu intre în interiorul lor atunci
când sunt scufundate în culoare. Condeiul cu care se de-
senează decorurile este un bețișor de lemn ce are fixată
la unul din capete o pâlnie minusculă confecționată din
alamă, prin care este petrecut un fir de păr de porc. Culo-
rile se aplică începând cu cea mai deschisă și continuând
până la cea mai închisă. Se folosesc încă destul de mult
vopsele naturale. Prima culoare în care scufunzi oul este
galbenă și se obține din coaja de măr pădureț care se fierbe
și căreia i se adaugă piatră acră după ce au fiert cojile de măr.
18
39
gg decorating - Dobridor - Dolj county, Calui
and Bals - Olt County
The egg decorating craft is still practiced today as it
was in the past.
The craftsmen chose fresh eggs with white skin. The eggs
are then washed with water and vinegar, two tiny inci-
sions are made in both ends to be emptied of content and
then allow to dry.
After drying the two incisions are filled so that the paint
does not come inside when they are immersed in color.
The special pen with which you draw is a wooden stick
that is clamped at one end a tiny funnel made of brass,
with a pig hair. Colors are applied starting with lightest
and continuing with a darker.
Natural dyes are still widely used. The first color in which
the eggs are sunk is yellow (obtained from boiled crab
bark to which alum stone is added).
 ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA
40
Ouăle se pun în apa galbenă, puțin călduță. După ce și-au
căpătat culoarea se scot și se pun la uscat, apoi se pică
ceară pe locul unde dorim să rămână culoarea galbenă,
pentru a o proteja de amestecul cu alte culori.
A doua culoare în care se pun ouăle este culoarea roșie
care se obține prin fierberea a minim un kilogram de
petale de mac. După ce au fiert petalele de mac, se adau-
gă piatră acră. Ouăle se fierb în culoarea roșie 10, 15
minute, după care se pun la uscat și se acoperă cu ceară
locurile în care dorim să rămână culoarea roșie.
Ultima culoare în care se pun ouăle, este culoarea nea-
gră. Negrul este foarte important în acest proces pentru
că dă culoarea de final a oului, cea mai intensă. Culoarea
neagră se obține din coajă de anin și arțar care se fierb și
cărora li se adaugă și piatră vânătă sau piatră acră. Ouăle
se pun în culoarea pregătită după ce aceasta s-a răcit vreo
10, 15 minute. În ultima etapă ouăle uscate se pun în apă
călduță, pentru a topi ceara aplicată pe fiecare culoare,
rămânând astfel culorile așa cum dorim să rămână.
41
Eggs are placed in yellow water, slightly warm. After be-
ing colored, they are taken out and dried and waxed in
areas that must retain the colour.
The second color used is red (obtained by boiling at least
one kilogram of poppy petals). After boiling the poppy
petals, alum stone is added. Eggs are boiled in red dye
for 10 to 15 minutes, then put to dry and covered with
waxed in a similor fashion as before, but with regards to
the red colour.
The last color used is black. Black is very important
in this process as it gives the final color of the egg,
the most intense. The black colour is obtained from
boiled bark of black alder and maple to which alum
stone or bluestone are added. Eggs are placed in
color after it has been cooled for 10 to 15 minutes.
In the last stage, the dried eggs are placed in warm
water melting the protective wax and thus unraveling
the colours.
42
19
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

20
ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA
43

21
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

44

NSTRUMENTE
MUZICALE
45
MUSICAL INSTRUMENTS
 ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA

46

47 48

23
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI
C
onfecționarea instrumentelor muzicale populare – flu-
ier, ocarine – Localitatea Terpezița, județul Dolj, locali-
tatea Corbeni- județul Olt și câteva localități din Vâlcea
Meșteșugul confecționării ocarinelor este o tradiție în Terpezița /
Dolj, care s-a transmis din tată în fiu.
Primele ocarine confecționate în scopul comercializării au fost
lucrate pentru câțiva artiști din țară. Ulterior, văzând că produ-
sele au căutare, meșterii din comună au participat la mai multe
festivaluri de artă populară desfășurate în țară, apoi la expoziții cu
vânzare în Germania, America și sud-estul Europei.

50

51

M
anufacture of popular musical instruments - flute,
ocarina - Terpezita - Dolj county, Corbeni - Olt
county, and some villages from Valcea county
The craft of making ocarina is a tradition in Terpezita, Dolj
countyl, which has been handed down from father to son.
The first ocarinas were made for several artists in the country.
Then, seeing that products are sought, the craftsmen of the vil-
lage participated in many folk art festivals held in the country
and, later on expositions and fares in Germany, America and
Southeast Europe.
49

24
ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA

52

53 54

25
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

26
ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA
55

27
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

56

OVOARE
57
OLTENEȘTI
OLTENIAN CARPETS

28
ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA

58

59

29
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI
C O
ovoare oltenești – Osica de Sus, județul Olt
Bechet și Argetoaia- județul Dolj
În Oltenia, Zona Romanațiului este renumită
pentru confecționarea covoarelor oltenești. Specificul
acestor covoare, de aici, din sudul țării, este acela că au
un colorit foarte viu în comparație cu covoarele produse
în alte zone ale țării.
Covoarele se lucrează atât pe războaie de țesut verticale,
cât și orizontale, pe care se face mai întâi urzeala, folo-
sind drept instrument bătătorul în formă de furculiţă.
Se acordă mare atenţie firului de urzeală, acesta repre-
zentând „scheletul” oricărei ţesături. Prin urzit, firele de
pe mosoare sunt așezate pe o lungime stabilită, care va
fi lungimea țesăturii, iar numărul firelor va da lățimea
viitoarei țesături. Năvăditul reprezintă stabilirea numă-
rului de ițe și ordinea în care acestea sunt ridicate sau
coborâte, el fiind similar cu ceea ce astăzi am numi un
program care conduce la obținerea unui anumit tip de
țesătură. Practic, prin năvădire se înțelege trecerea firelor
de urzeală prin ițe. După ce s-a terminat țesutul, se taie
firele de urzeală și se trece la finisarea țesăturii. La finisa-
re se leagă nodurile firelor de urzeală, se curăță țesătura
de impuritățile ascunse ale lânii și se calcă țesătura.
Materiile prime utilizate în meşteşugul ţesutului au fost
inul, cânepa şi lâna, prelucrate în gospodăriile proprii. Fi-
rele de urzeală şi de bătătură suportau un lung proces de
prelucrare. Astfel, pentru realizarea produselor din lână,
după tunderea oilor, urmează spălatul lânii, scărmănatul,
dărăcitul, pieptănatul prin fusălăi şi torsul. Se foloseau în
acest scop unelte cunoscute: piepteni, fusălăi, fus, drugă,
răşchitor, letcă, vârtelniţă şi altele. Astfel pregătită, lâna ia
drumul ţesutului. Astăzi se folosește în mod special lâna
sau bumbacul. Urzeala trebuie să se potrivească tipului
de lână folosit la țesutul covoarelor. După ce s-a făcut ur-
zeala se poate trece la lucrul covorului.
Se folosesc atât culori naturale cât și din cele chimice.
Culorile naturale se obțin din plante: din vrejurile de ar-
dei - culoarea verde, din frunzele de nuc - culoarea maro,
din frunzele de ceapă - culoarea bej deschis, iar culorile
roșu și negru de obicei sunt chimice, pentru că din plante
se obțin mai greu.
În ierarhia valorilor artei populare ocupă un loc deosebit
scoarțele și chilimurile. Ca tip de țesătură scoarța este de
veche tradiție fiind piesa decorativă principală de interi-
or din zestrea fetelor de țărani. Confecționarea și posesia
de scoarțe confereau prestigiu social fetelor cu îndemâ-
nare tehnică. Transportarea zestrei la casa ginerului se
făcea printr-un adevărat ceremonial, unde fiecare piesă
trebuia să fie prezentată comunității.
Scoarța oltenească se impune prin motivul vegetal.
De obicei, câmpul și chenarul scoarței oltenești sunt
30
ltenian Carpets - Osica de Sus - Olt county, Be-
chet and Argetoaia - Dolj county
In Oltenia, the Romanati area is famous for manu-
facturing carpets. Unique to these rugs are its vivid colors,
not found in carpets in any other parts of the country.
The carpets are made on both vertical and horizontal
looms. The first step in making them, is using a beater
fork-shaped tool to make the warp. Special attention is
given to the warp yarn, the literal skeleton of any carpet.
By warping, yarn bobbins are placed in an established
length, which is the carpet’s length and the number of
threads represents the carpet’s width.
”Navaditul” represents determining the number of knives
and the order in which they are raised or lowered; it is
similar to what we would call today a program that pro-
duces a certain type of fabric. Basically, by navadire, warp
threads passing through the knives.
After the weaving is finished, warp threads are cut.
The final stage involves binding the nodes, cleaning hid-
den dirt from the wool fabric and ironing. Carpet making
materials used were linen, hemp and wool, processed in
their own households. Warp and weft yarns bear a long
manufacturing process. Thus, to complete wool products,
after shearing, wool washing, combing with a special tool
and skewering is necessary.
The following tools were used in this regard: combs, skew-
ers, wheels and many others.
Nowadays wool or cotton are most commonly used. The
warp must match the type of wool used in carpet weaving.
After the warp is finished, work can begin on the carpet.
Both natural and chemical colours can be used. Natural
colors are obtained from plants: green is obtained from
the stalks of green pepper, brown from the leaves of wal-
nuts, beige from the leaves of onions and red and black are
usually chemicals.
In the hierarchy of folk art values, a special is reserved for
Kilims and Stelims.
As a fabric, Stelims are the main decorative carpets for the
peasant girl’s dowry.
Manufacture and possession of Stelims were a symbol
of prestige skill for the girl in question. Transporting the
dowry to the groom’s household was a ceremony at which
each and every piece was proudly presented to the com-
munity. The Oltenian Stelim has a vegetal pattern and,
usually, the frame and interior are covered by bouquets
of flowers, leaves and branches (daisies and tulips) hori-
zontally displayed. Decorative composition is developed
by using figurative (birds, animals and humans) or an-
thropomorphic motifs - often women figures in dance or
movement through different characters sometimes appear
as small components of a real scene.
ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA

60

61

31
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

62

32
 ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA
acoperite cu buchete și ramuri cu frunze și flori (marga-
rete, lalele) dispuse orizontal în rânduri dese.
Compoziția ornamentală este dezvoltată prin folosi-
rea unor motive figurale (animale și oameni) integrate
compoziției vegetale. Motivele antropomorfe – figuri de
femei adesea în mișcare prinse în horă sau diverse per-
sonaje apar uneori ca fiind componentele unei veritabile
mici scene. Coloritul scoarțelor este nuanțat și rafinat.
Câmpurile, de obicei colorate în bleumarin, vișiniu, azu-
riu, verde, cafeniu se remarcă prin strălucirea lor inegala-
bilă. În repertoriul ornamental al scoarțelor apar adesea
păsări, animale și diferite personaje.
Spre deosebire de celelalte țesături, chilimul se caracteri-
zează prin anumite particularități atât în ceea ce privește
dimensiunile cât mai ales în ceea ce privește ornamentația,
forma dreptunghiulară, bine proporționată și cu un de-
cor preponderent vegetal și zoomorf având unele motive
de import împletite organic cu cele de tradiție autohtonă.
Este confecționat dintr-o foaie lată, lucrat în tehnica chi-
lim, care permite realizarea unor motive bine conturate.
Covorul oltenesc este considerat unul dintre cele mai va-
loroase tipuri de scoarță românească. Regăsim simbo-
luri și motive care provin din inventarul artei țărănești și
brâncovenești, motive a căror semnificație este legată de
sensul fundamental al spiritualității românești ca vorbele
vieții, calul și călărețul, cocoșul, cucul, cerbul. Coloritul este
dat de albastrul ultramarin, verdele pastelat, roșu vișiniu care
reprezintă fondul și determină cromatica ornamentelor.
Stelim colours are refined and nuanced. The main back-
ground is blue, purple, azure, green, brown and has areas of
unequalled brightness.
Unlike other fabrics, the kilim is characterized by certain
peculiarities both in terms of size and ornamentation. The
latter is rectangular, well proportioned, with a mainly
vegetable and zoomorphic decoration and a mix between
turkish and native motifs. It is made from a wide sheet,
worked in carpet technique, which allows well-defined
reasons. It is made from a wide sheet, worked in kilim
technique, which allows well-defined decorations.
The Oltenian Carpet is considered one of the most valu-
able types of Romanian bark. Motifs and symbols from
peasant art and Brancoveanu style can be identified, sym-
bols related to the fundamental meaning of Romanian
spirituality such as life words, horse and rider, rooster,
cuckoo, deer. They are often of an ultramarine blue, pastel
green or cherry red colour that makes up the background
and determine ornaments.
63
64
33
 MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

66

USĂTURI
65
POPULARE
SEWING, EMBROIDERING
34
ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA
67 68 69

70 71 72

73

35
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

74

36
 ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA
C M
onfecţionarea (cusutul, brodatul) portului
popular oltenesc – Poboru, Cezieni, Icoana,
Curtișoara, Priseaca - județul Olt
Grijile femeilor erau în principal hainele și țesăturile
din interior. Portul țărănesc avea ca cea mai răspân-
dită piesă cămașa. Lungimile ei variază, uneori până
ceva mai jos de brâu, alteori până la glezne. Partea de
sus a cămășilor este bogat decorată, la femei această
decorațiune ajungând să acopere masiv porțiunea de
peste umeri.
Pe cap femeile purtau basma sau maramă din fir de bo-
rangic. Acesta este unul dintre elementele legate de obi-
ceiuri, întru-cât un important moment al nunții este
acoperirea capului miresei, semn ca a devenit femeie.
De acum încolo ea nu mai poate intra în biserică decât
cu capul acoperit. Bărbații purtau pe cap căciula cea mai
mare parte a anului. Chiar după moarte, erau îngropați
cu căciula pe cap, pentru a o purta și in lumea de dincolo.
75
anufacturing (sewing, embroidering)
Oltenian costumes - Poboru, Cezieni, Icoa-
na, Curtisoara, Priseaca - Olt county
A woman’s main household tasks were making clothes
and interior fabrics.
The long shirt is the most commonly worn piece of peas-
ant clothing and varies in length from the ankles to the
lower waist.
The upper part of the shirt is richly decorated. Men’s
shirts featured decorations around the neck and women’s
shirts also added decorations on the shoulders, the arms
and breast.
Women wore head scarfs or veils of silk thread.
This tradition draws its roots from covering the girl’s
head at weddings, a symbol of becoming a woman.
As of now, she may only enter church with her head cov-
ered. Men wore fur caps most of the year and, after death,
were buried with it.
37
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

76

OSTUME POPULARE
ROMÂNEȘTI
ROMANIAN Folk COSTUMES

38
 ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA
C F
ostume populare – Craiova, Bechet, județul
Dolj; Cezieni, județul Olt
Portul popular atrage atenția prin măiestrie și di-
versitate. Fiecare zonă etnografică a avut un specific în
ce privește portul popular, piesele de port fiind mărci de
recunoaștere a membrilor comunității, mijloace de apre-
ciere a vârstei și a stării sociale.
Portul țărănesc avea ca cea mai răspândită piesă, cămașa.
Lungimile ei variază, uneori până ceva mai jos de brâu,
alteori până la glezne. Partea de sus a cămășilor este bo-
gat decorată, la femei această decorațiune ajungând să
acopere masiv porțiunea de peste umeri. Pe cap, femei-
le purtau basma sau maramă din fir de borangic. Acesta
este unul dintre elementele legate de obiceiuri, întrucât
un important moment al nunții este acoperirea capului
miresei, semn că a devenit femeie. Din acest moment ea
nu mai poate intra în biserică decât cu capul acoperit. În
timpul ceremoniei nupțiale capetele năframei erau ținute
de cei doi miri, semn al veșnicei legături ce se formează
între ei. Bărbații purtau căciula pe cap, cea mai mare parte a
anului. Chiar după moarte, erau îngropați cu căciula pe cap,
pentru a o purta și în lumea de dincolo.
Acoperământul de cap, la femei, și cămașa, atât la femei
cât și la bărbați au o folosință specială: năframa era fo-
losită la nuntă, ca semn al transformării tinerei fete în
femeie căsătorită, dar aceeași năframă era pusă în bradul
de pe mormântul celui mort necăsătorit. Cămășile purtate
în timpul nunții de către mire și mireasă sunt păstrate apoi
toată viața, ele fiind și veșmântul lor de înmormântare. În pi-
cioare încălțămintea obișnuită era opinca, pusă peste obiele,
învelitoare din benzi de țesătură din lână, ce apăra piciorul.
Costumele se confecționau atât pentru portul de zi cu zi
dar și pentru diverse ocazii: hora, nunta, sărbători.
Costumele de zi cu zi erau simple, fără cusături și broderii.
Costumul popular de sărbătoare din zona Romanați
(județul Olt), purtat de femeie, se compune dintr-o că-
maşă, o ie cu poale, care pot face sau nu corp comun; cele
două zăvelci sau boscelele, aşezate una în faţă, cealaltă
în spate, apoi marama pentru acoperitul capului, având
diferite moduri de a fi legată, în funcţie de vârstă şi con-
diţia socială. Cămaşa are altiţă cusută cu roşu. Poalele au
şabac, sunt frumos cusute, alese în război, de asemenea,
de culoare roşie; sunt împodobite cu paiete, dar mult mai
puţine faţă de celelalte zone, în care costumul poate fi
încărcat şi cu mărgele. La costumul de Romanaţi frapea-
ză acel roşu, precum şi motivele policrome: galben, alb,
albastru, verde. Se remarcă, de asemenea, pe zăvelcile de
sărbătoare la femei, diferite motive: coarnele berbecului,
pomul vieţii, hora, diferite motive zoomorfe, avimorfe,
chiar antropomorfe, care au o vechime pierdută în timp.
Costumul de bărbat în zona Romanaţi, cel de vară de
exemplu, se compune din izmene împodobite cu şabac
şi colţişori pe margine, croşetaţi în casă, o cămaşă cu
poale, lungă, peste genunchi. Bărbaţii se încingeau cu
un brâu colorat, ales în război, tot de culoare roşie, cu
diverse modele. Brâul pentru muncă era mai închis la cu-
loare, de regulă negru. Cămaşa bărbătească era aleasă în
olk Costumes - Craiova, Bechet, judetul Dolj;
Cezieni, Olt County
Each ethnographic area had a specific character-
istics in terms of costumes and wearable items, means
to identify community members, assess age and social
status. Headgear, for women and shirts, for both men
and women have special meanings: the veil was used
at weddings as a sign of the transformation from girl to
woman but the same veil was placed in the pine at the
funeral of a single young person. Common footwear for
these cultures was a special kind of leather sandals called
„opinci” worn over wool foot wraps. There were two large
uses for costumes: common costumes for day-to-day use
and celebration costumes for special occasions such as
marriages, holidays. The common costumes were simple,
and featured no stiches or embroidery.
The holiday folk costume of the Romanati area (Olt
county) worn by women consisted of: a long shirt, two
special embroided fabrics („zavelci” or „boscele”) knit
from the waist down both in front and on the back of the
shirt and the veil which was stitched differently depend-
ing on age and wealth. The shirt was decorated with a red
woven pattern around the neck sleeves. The two special
fabrics mentioned above are masterfully loomed in a red
pattern. Other colours used in the making of this fab-
ric are yellow, white, blue and green. The decorating pat-
terns have symbolistic value for Romanian history such as
ram horns, the tree of life, the dance. The summer male
costume from the Romanati area is composed of special
tight pants (called „izmene”) embroided and knitted, o
long, over the knee shirt. Around the waist the men wore
a special belt named „brau”, also loomed in red patterns.
The usual belt for working was decorated in black. As
for headgear, a straw hat was worn by men. The winter
male suit included a rough pair of pants named „itari”,
homemade from thick wool and adorned with chenille, a
cape named Shuba - very thick and decorated with blue
chenille on the sleeves and, in some cases, a hood (in-
fluences from Boian -Olt county).
All these traditional items were painstakingly and skill-
fully worked by women in ancient looms. Shirts, pants
and the veils were woven from silk threads.
In the Cezieni common of Olt County, people still cel-
ebrate the holiday of the „ie”(the traditional women shirt
mentioned above) every year around St. Elijah. This holi-
day feast dates from the time of Princess Brancoveanu,
who had a mansion in the village Cezieni.
Princess Brancoveanu gathered all the orphan girls from
the village at the manor during World War II and gave
them work. It offered girls the necessary materials to
make such a shirt. To encourage them to finish work on
the shirts, the Princess organized a village dance the first
tuesday after Easter every year. She offered prizes to eve-
ry girl who finished a shirt during winter. This custom
has survived to this day.
The „calusar suit” was and still is worn at the „calus”
dance, whose origin is related to Roman military dances
and wars. This dance is dynamic, passionate and repre-
sents a symbol for fighting off evil spirits and protecting
39
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

78

79

77

40
 ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA
80
război, cu şabace, mai puţin împodobită decât o cămaşă
de femeie. Alt accesoriu este pălăria din paie.
Costumul de iarnă includea acei pantaloni de dimie sau
abă, iţarii, confecţionaţi din lână foarte groasă, împodo-
biţi cu găitane. Nu poate lipsi şuba, foarte groasă şi deco-
rată cu găitane bleumarin pe la mâneci, iar în unele zone
avea şi glugă, o influenţă din zona Boianului (județul
Olt). Toate aceste articole tradiţionale erau lucrate cu
migală şi pricepere de femei, la străvechile războaie de
ţesut. Iile, cămăşile, izmenele şi maramele se ţeseau din
borangic, motivele fiind alese pe rosturi, în război.
Deși tradiția portului și realizării costumului popular
este pe cale de dispariție, sunt zone în care se încearcă
păstrarea și reînvierea meșteșugului confecționării de
costume populare.
81
the community. The Pentecost is the only occasion when
the „calus” is danced. The „calusar” suit strongly resembles
Roman military war suits. The hat is made out of different
fabrics and adorned with fringes and ribbons represent-
ing a roman soldier’s headgear. A special decorated stick
replaces the roman legionnaire’s short sword. The shirt and
skirt are decorated with red threaded patterns (red symbol-
izing the power to ward off evil spirits). A system of belts
cover the shirt: 2 diagonal red/black belts form Xs on the
back and front of the chest and a third belt is tied around
the waist. This system of belts symbolizes the roman breast-
plate. The lower part of the costume is made up of leggings
and greaves. Foot wraps and „opinci” replace the tradition-
al roman sandals. They are adorned with spurs and bells.
During the dance the spurs and bells make specific sounds
meant to banish evil spirits and dispel negative energy.
41
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

83

82

84

42
 ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA

85 86

Costumul de călușar – Întru-cât se crede că originea obiceiului se afla în dansurile și războaiele militare romane, călușul este
un dans, dinamic, ce implică forță dar și pasiune, cu ajutorul căruia membrii formației se luptă cu spiritele rele încercând
să asigure protecție întregii comunități. Costumul purtat de călușari pe perioada Rusaliilor se aseamănă fizic dar și simbolic
cu costumul de lupta al soldaților romani din războaie, astfel: pălăria este confecționată din stofă și împodobită cu ciucurași
și panglici, reprezentând coiful soldatului luptător; bățul reliefează sabia cu care aceștia luptau și se apărau; cămașa și fusta
cusută cu arnici roșu (încă din timpuri vechi și necunoscute, roșu este culoarea puterii prin care se alungă spiritele rele,
aduc belșugul și bunăstarea); brâu (bete sau diagonala) - călușarul poartă deasupra cămășii, atât pe față cât și pe spate, un
“X” format din aceste bete, fapt ce simbolizează scutul și ideea de apărare; pantaloni și jampieri; pantofi – opinci prevăzute
cu pinteni- acesta este totodată și obiectul care are una din cele mai mari puteri carmice, favorabile, întrucât sunetul lăsat de
ciocnirea opincilor dotate cu pinteni sperie și îndepărtează orice energie și spirit negativ.

43
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

87

COANE
88

ICONS
 ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA
I W
coane pe lemn și sticlă, pictura populară pe lemn
și sticlă – Craiova,județul Dolj; Corbu, Slatina
județul Olt
Conform datelor deținute de Muzeul Olteniei, există
informaţii că meşterii iconari din Transilvania treceau
munţii pentru a-şi vinde icoanele în Oltenia şi, de foarte
multe ori, campestau în mănăstirile din nordul provinci-
ei. Icoanele pe lemn datează, din secolul al XVIII şi, mai
ales, din sec. al XIX-lea. Majoritatea icoanelor pe lemn
exprimă pictura ţărănească în relaţie directă cu icono-
grafia bisericilor din secolele al XVIII lea şi al XIX-lea.
De-a lungul anilor, și mai cu seamă în ultimul secol,
meșteșugurile tradiționale au fost supuse unei serii de
89
ood and glass icons and folk paintings -
Craiova (Dolj county) and Corbu, Slatina
(Olt county)
According to data held by the Museum of Oltenia,
craftsmen icon painters of Transylvania crossed over
the mountain to sell their crafts in Oltenia and, often
stayed in monasteries in northern Oltenia. Wood icons
date back from the eighteenth and nineteenth century.
Most of these icons express the direct relation between
peasant paintings and the iconography of eighteenth and
nineteenth century churches.
Over the years, and especially in the last century, tradi-
tional crafts have undergone a series of changes, and the
45
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI
90
schimbări, iar numărul meșteșugarilor a scăzut în mod
alarmant. Despre unele meșteșuguri se poate vorbi doar
la trecut, altele sunt în stare latentă. Pictura populară
constituie unul dintre cele mai importante capitole din
vechea artă românească. Tradiția bizantină, datorată
circulației pictorilor - zugravi de biserici pe cele două
versante ale Carpaților și utilizării izvoadelor și manu-
alelor de pictură a dăinuit până la jumătatea secolului al
XIX-lea.
46
91
92
number of craftsmen has decreased alarmingly.
Folk painting is one of the most important chapters of
the old Romanian art. The Byzantine tradition, due to
the movement of folk artists - church painters on the two
sides of the Carpathians - and use of painting textbooks
and historical testimonies, lasted until the mid nine-
teenth century. Icon painting is, alongside murals, an im-
portant branch of folk painting and was done on wood,
canvas, metal or glass, with the purpose of adorning
 ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA

67

93

47
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

94

Pictura icoanelor e, alături de cea murală, o ramură im- houses. Its defining feature is the folk element of life.
portantă a picturii populare. Painting on glass is a very late occupation, compared with
Zugrăvirea icoanelor se făcea pe lemn, pânză, metal sau icons painted on wood and cloth (banners). In peasant
pe sticlă, în scopul împodobirii caselor țărănești și intri- houses, glass icons were placed on towels, near pegs with
gă prin utilizarea de elemente folclorice. dishes and pots.
Pictura pe sticlă este o îndeletnicire destul de târzie,
comparativ cu icoanele zugrăvite pe lemn și pânză (pra-
pori). În casele țărănești, icoanele pe sticlă erau așezate 95
alături de ștergare, cuiere cu blide, ulcioare etc., obiecte
decorative ce se armonizau, dând interiorului o unitate
compozițională.
Icoanele – inițial obiecte de cult (cu atribute protectoare
și vindecătoare), îmbogățite cu valențe artistice, actual-
mente sunt privite și ca obiecte de artă care se integrea-
ză perfect sensibilității moderne. Din aceeași categorie,
a obiectelor populare cu conotație religioasă, care sunt
considerate în zilele noastre „arta decorativa”, fac parte:
pristolnicele, crucile de mâna și troițele.

48
ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA

96

97 98

99

49
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

100

ĂȘTI
POPULARE
Folk Masks
50
 ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA
101

102

51
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI
M
ăști populare - Osica, Drăgănești Olt -
județul Olt și câteva localități din Vâlcea
Măiestria cu care sunt confecționate măștile
justifică existența unui adevărat meștesug, ce presupune
calități deosebite pentru cel care îl practică: imaginație,
talent, îndemânare, și un deosebit simț al umorului.
Pentru confecționarea măștilor se folosește o gamă largă
de materiale: materiale textile, piele și blană de animale,
fasole, lână, pene de păsări, mărgele, nasturi, câlți de câ-
nepă, etc. În compunerea lor intră de asemenea bucăţi de
metal sub formă de plăci sau cercuri, sfoară groasă colo-
rată, pene de păsări, câlţi de cânepă, păr de cal sau porc,
carton colorat, mărgele, nasturi, bucăţi de sticlă, boabe
de fasole, coarne de animal, oglinzi etc. Deseori în con-
strucţia măştilor se folosesc resturi de obiecte altădată
utile: doage de cofe, funduri de putini. Cele mai utilizate
unelte pentru confecționarea măștilor sunt cuțitul, scoa-
ba, foarfeca, ciocanul, tesla, sfredelul, cleștele.
Un adevărat depozit de obiceiuri şi simboluri străvechi,
măştile aveau la început un rol ritualic. Prin jocurile cu
măşti oamenii au dorit să influenţeze benefic destinul,
să-şi asigure bunăstarea, să alunge spiritele rele sau să ca-
pete bunăvoinţa spiritelor lumii de dincolo.
Personaje din mitologia populară şi din folclor sunt pre-
zentate şi ele în această lume fantastică ce se dezlănţuie cu
tăria unui ritual la anumite date ale anului, în miezul iernii
de Crăciun şi Anul Nou, în preajma solstiţiului de vară, de
Rusalii, sau cu prilejul unor evenimente memorabile din
devenirea individului şi a colectivităţii, cum ar fi nunta şi
moartea. Măștile se folosesc în cadrul unor ritualuri ale
fertilității, ale chemării ploii, vânătorii sau în dansuri ri-
tualice. Doar bărbații sunt cei care se maschează și este
interzisă divulgarea numelui celui mascat, obiceiuri de-
rivate probabil din străvechile ritualuri de inițiere. Vatra
satului este scena pe care se desfășoară jocurile populare
cu măști, spectatorii fiind membrii colectivității.
Măştile au reprezentări antropomorfe și zoomorfe și în-
truchipează chipul omului în diferite ipostaze (fericire,
tristeţe, tinereţe, bătrâneţe). Regăsim astfel, măşti de
moş, babă, ţigan, uncheşi, bădărani, ţapi, draci, etc.
Unele din cele mai interesante urme, prin varietatea şi
expresivitatea lor, se află în România răspândite în toa-
te provinciile istorice: Moldova, Transilvania, Oltenia,
Muntenia, Dobrogea.
104
52
103
F
olk masks - Osica, Drăgănești Olt - Olt county
and some villages fromValcea county
The Craftsmanship with which masks are made
justifies the existence of a true set of skills required for
those who practice it: imagination, talent, skill, and a
great sense of humor.
Mask-making requires a wide range of materials: textiles,
leather and fur, beans, wool, bird feathers, beads, buttons,
hemp tow, metal slabs or circles, thick colored rope, horse
or pig hair, colored cardboards, pieces of glass, animal
horns, mirrors. Often masks also contain debris of once
useful objects: coffee staves, little bottoms. The most com-
monly used tools in mask-making are: knives, clamps,
scissors, hammers, adzes, drills and pliers. A true reposi-
tory of customs and ancient symbols, masks initially had
a ritual role. This ritualistic mask dance symbolizes life,
man’s wish to beneficially influence destiny, to ensure the
welfare of the household, to drive away evil spirits or to
gain the favor of spirits of the underworld.
Popular mythological and folk figures are also presented
in this fantasy world that is celebrated on certain dates
of the year, in midwinter, Christmas and New Year’s Eve,
around the summer solstice, the Pentecost, or on special
occasions such as wedding and death. Masks are used in
rituals of fertility, rain calling, hunting or dances. Only
men are allowed to weak masks and the disclosure of
one’s name is forbidden -probably derived from ancient
customs, rituals of initiation. The center of the village is
the scene that unfolds popular games with masks.
The masks have anthropomorphic and zoomorphic rep-
resentations and embody the image of man in different
situations (happiness, sadness, youth, old age). Identi-
fiable masks include the old man, the old woman, the
gypsy, the uncle, the oaf, goats, demons and so forth.
ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA
105

53
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

106

OJOCĂRIE
Sheepskin Wintercoat Crafting
107

54
ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA

108

55
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI
109
C S
ojocărie - Vădastra, județul Olt
Tradiția cojocăritului în județul Olt, deși începută
în Vădastra, s-a practicat intens la Corabia, oraș
circulat în vremuri, unde exista un singur meșter care
lucra cu ucenici din diverse părți ale județului, care mai
apoi duceau meșteșugul în satele de unde veneau.
Lâna de oaie trece prin mai multe procedee înainte de a
putea fi folosită pentru a croi din ea cojoacele și pieptarele,
și se prelucrează de obicei pe toată durata verii. Pielea tre-
buie curățată de lână și argăsită, iar materialul care rămâne
pentru croială se numește iră. Argăsitul sau tăbăcitul pie-
ilor de oaie avea rolul de a le face trainince, impermeabi-
le și flexibile. Operaţiunea constă în acoperirea pe partea
jupuită cu un amestec de tărâţe de grâu, chişleac sau zer
şi sare, după care se rulează şi se aşează într-un ciubăr, la
cald, unde sunt lăsate să dospească aproximativ o săptă-
mână. Urmează spălatul, uscatul la umbră şi apoi trasul cu
cârligul, după care urmează înălbitul, utilizându-se nalba
– sort de ipsos – împrăştiată pe toată suprafaţa şi apoi ra-
derea cu ajutorul unei raşpe speciale, de obicei confecţio-
nată dintr-un capăt de coasă fixată într-un mâner de lemn.
Fiecare cojocar avea propriile sale reţete de prelucrare,
care constituiau un obicei de familie, cât şi propriile mo-
mente pe care le considera optime pentru prelucrarea ul-
terioară, care erau destăinuite doar membrilor familiei,
cojocarii de obicei, neprimind ucenici, practica din urmă
fiind specifică doar atelierelor orăşeneşti.
56
110 111
heepskin Wintercoat Crafting - Vadastra- Olt
County
Sheepskin wintercoat crafting is a tradition in Olt
county. Although the tradition originally began at Va-
dastra, it was also practiced at Corabia by a craftsman
and his many apprentices, apprentices who spread the
tradition in their own villages.
Wool sheep goes through several processes before it can
be used to make coats and doublets, and is usually pro-
cessed during the summer.
The skin should be cleaned and tanned in order to be
used, and the obtained material is called an „ira”.
Tanning sheepskin makes it resistant, waterproof and
flexible. This transformation consists of: skinning the
sheep, coating the skinned part of the fur with a mixture
of wheat bran, whey and salt, rolling and depositing it in
a tall kit for a duration of a full week to soften.
The sheepskin is then washed, dried (in an area avoiding
sunlight), stretched, bleached using mallows spread over
its surface.
Each craftsman had his own recipe for this skinning pro-
cess, which usually was a family custom.
This process was passed down from generation to gener-
ation and no divulged outside the family. The craftsman
never took on apprentices outside the family.
The craftsmen process sheepskin, goatskin, ramskin into
objects and clothing for festive ocassions: „fuspelţuri” -
 ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA
112

57
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI
Cojocarii prelucrau și mai prelucrează, pieile de oaie, de
miel, dar și de berbec și confecționau obiecte de port săr-
bătoresc, fuspelţuri – cergi sau plocăzi căptuşite cu blană,
folosite ca învelitori sau ca aşternut, bondiţe sau pieptare,
cușme, căciuli, brâie.
Bondiţa sau pieptarul, cum i se mai spune în zona Olteniei, se
regăsește în numeroase forme, rămânând piesa reprezentati-
vă a portului popular de zi cu zi, putând fi purtată chiar şi sub
cojoc, în toate anotimpurile anului. Pieptarul este un obiect
de îmbrăcăminte fără mâneci, un cojocel scurt din blană de
oaie care acoperă partea superioară a corpului. Pieptarele se
foloseau în special pentru a ține de cald dar aveau și câteva
elemente artizanale și puteau fi purtate și la sărbători. Piepta-
rul se croiește pe iră. Se croiesc patru părți: doi piepți și două
bucăți pentru spate. Cele patru părți se lucrează separat – se
decorează -, după care se asamblează. Apoi se pune zăgăra-
ua (o margine-contur de culoare neagră, din lână). La sfârșit
se pune pe interior piele cu lână, ca să fie călduroasă, și se
încheie. Pieptarele bărbătești se încheie pe partea stângă, pe
lateral. Primul trasament care se face pe iră – și care va fi apoi
cusut cu ață verde – se numește ,,drumul robilor’’. Apoi se cos
buline de culoare roșie care se numesc ,,stele’’. După buline
se cos rozete (cercuri zimțate, stilizate), care reprezintă razele
soarelui. Restul spațiului se umple cu cusături (flori ale gră-
dinii și ale câmpului). Aceleași cusături se fac și pe pieptarele
femeiești și pe cele bărbătești.
În vremuri, pieptarele făceau parte din zestrea fetelor mai
ales. Pieptarele erau foarte scumpe – la târg, oamenii dădeau
un car de grâu ca să poți lua lâna din care să faci un pieptar.
58
fur blankets and sheets, fur coats, fur caps and belts.
The bodice or „Bondita”, as it is called in Oltenia, has
many forms and is the representative piece of day-to-day
folk clothing. It can be worn under waistcoat regardless
of season.
The „Bondita” is a sleeveless sheepskin waistcoat that as-
sures body warmth in both day-to-day activities as well
as holidays or festivals.
Over time, these breastplates, for lack of a better word,
have been decorated in various patterns.
This bodice is tailored from four pieces of „ira” - two for
the back and two for the front. The four pieces are each
decorated separately and then sewn together.
The first step of decorating an „ira” was sewing a green
threaded pattern called „the road of slaves” into the ma-
terial. Red threaded circles -called Stars - are then sewn
parallel to the mentioned pattern.
After the Stars are finished, rosettes in the shape of the
sunrise are sewn. The remaining space is decorated with
small sewn flowers. The same decorations are made onto
both female and male versions of the bodice. After being
sewn, it is hemmed using a piece of black wool named
„zagarea”. Lastly, wool is stitched to the insides.
The male version of this bodice is closed using buttons
positioned on the lower left part of the torso.
Bodices were part of a girl’s dowry, were very expensive
and were often worth as much as a cart of grain.
113
 ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA

114

59
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI
115

EST DE
PĂMÂNT
116
Earth Ovens
 ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA
Ț est de pământ – comuna Milcov, județul Olt
Țestele de pământ sunt specifice județului Olt și
datează încă din vremea stăpânirii romane.
Dintre toate sistemele folosite pentru copt pâinea în
județul Olt însă, cel mai vechi este țestul.
Țestul se confecționa la începutul secolului trecut într-o at-
mosferă plină de multe credințe magice. Erau anumite zile,
imediat după Paşte, când grupuri de femei se adunau la un
loc şi după un minuțios sistem de practici, călcau şi mo-
delau țesturi de pământ. Bătrânii îşi amintesc că țesturile
se făceau la sărbătoarea Ropotinului. În majoritatea satelor
sărbătoarea Ropotinului se ținea a treia marți după Paşte.
Sunt şi sate în care aceste sărbători se țineau trei marți, trei
joi şi trei sâmbete după Paşte, ori numai joile după Paşte.
În credințele poporului, aceste zile erau adevărate sărbători
în care, „dacă sunt serbate atunci nu bate piatra sau gheața,
adică grindina, pometurile şi semănăturile”.
Țestul se lucrează de femei, adunate în grupuri de 3 – 5
persoane. Se folosesc 5,6 saci de pământ, un sac de humă
și un sac de balegă de cal și câteodată și câlți. Se amestecă
pământul, huma, balega de cal si câlții, se udă și se lasă
peste noapte învelit. A doua zi amestecul se bate, se sapă,
se mai udă cu apă și se frământă cu picioarele de nouă ori.
Lutul astfel pregătit se împarte în „guguloaie” şi se mode-
lează cu mâna pe un muşuroi de paie şi frunze, în forma
unui clopot aşezat cu gura în jos. Tehnica de confecţio-
nare a ţestului este similară cu cea a ceramicii primitive,
117
E
arth ovens - Milcov commune, Olt county
Earth ovens - called „test” - are specific to Olt
county and date back to the early years of the Ro-
man occupation and is the oldest bread baking system in
Romania.
At the beginning of the 20th century the „test” was a mys-
tic symbol for life and spirituality in a small community
and they were only built on certain dates. Village elders
remember these ovens being built during the Ropotin
celebration. In most villages this holiday is celebrated on
the third Tuesday after Easter, but some villages celebrat-
ed this event every three Tuesdays, Thursdays and Sat-
urdays after Easter. The days when „test” were built were
also occasions for special holidays and rituals - mainly
rituals for good weather.
These ovens were built by women in groups of three to
five. Five sacks of dirt, one sack of loam, one sack of horse
dung and tow were mixed together and soaked. The fol-
lowing day, the mixture is watered, spaded, battered and
knead nine times using the feet.
The clay obtained is then made into small balls and
spread over a leaf and straw hillock in the form of a bell.
The technique of making this oven is similar to primitive
61
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI
modelată cu mâna şi lăsată să se usuce la soare. La partea
superioară a clopotului se fac două orificii, prin care se
introduce „fierul țestului”, cu ajutorul căruia se agață de
lanțul coşului când se pregăteşte pentru copt.
Prima dată când se pune la foc țestul, se pun cărămizi de o
parte și de alta a lui ca să nu se aburească și să nu se rupă.
În județul Olt, în comunele Fărcaşele şi Milcov se con-
fecţionează şi în prezent ţesturi din pământ, acest lucru
fiind un apanaj în exclusivitate al femeilor. Faptul că doar
femeile fac ţesturi, cel mai probabil este urmarea unor
implicaţii de natură magico–religioasă, care au persistat
în decursul timpului.
62
pottery and, upon completion, the oven is left to dry in
the sun. Two holes are made in the upper part of the bell,
through which an iron rod was inserted. The rod was
hanged by an iron chain in the kitchen.
The first time the oven is used, bricks are laid out on the
sides, so that the oven does not brake.
In the communes of Farcasele and Milcov such ovens are
still made by women every year. The fact that only wom-
en make such ovens is related to the mythic and religious
symbolism of fertility.
118
ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA
119

63
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI
120

RELUCRAREA
FIERULUI
IRON WORKING

64
 ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA
P I
relucrarea fierului – Brâncoveni, Drăgănești
Olt, județul Olt
Ateliere de fierărit mai existau în prima jumătate a
secolului XX în fiecare comunitate rurală, deservind so-
licitări locale, adică producerea de instrumente agricole
sau repararea lor, producerea de instrumente de tăiere
sau despicare a lemnului, de accesorii necesare în con-
struirea caselor, de potcoave pentru vite etc. Ele erau in-
dispensabile comunităţilor.
Arhitectura unui asemenea atelier ţinea de posibilităţile
proprietarului. Recuzita unei fierarii cuprindea în pri-
mul rând cuptoare de încălzit fierul ce trebuia bătut. Se
ardeau, ca şi la topitoriile fierului cărbunii obţinuţi de la
bocşerii, iar focul era întreţinut cu ajutorul foalelor făcu-
te din piele, acţionate de obicei prin presiune, cu piciorul.
Dincolo de cuptor, activitatea în atelier se derula în ju-
rul nicovalei sau ileului cum îi spuneau în zonă, una sau
două în fiecare atelier, pe care era bătut fierul încălzit,
înmuiat pentru obţinerea piesei dorite. Baterea se făcea
cu ciocane speciale, în frunte cu barosul, iar manipularea
lui se făcea cu ajutorul cleştilor, şi ele diverse: „cleştele
cu tureac mare” (cu mânere lungi), cu care se lucra când
unealta era în foc; „cleştele cu colţ”, „cleştele cu tureac
mic”, cleştele pentru reparat barostul”. Dintre instrumen-
tele specifice acestui meștesug, mai erau și tăietoarea
pentru fier, „şutăul”, un recipient cu apă, troc, pentru ră-
cirea fierului lucrat în vederea călirii lui.
Transmiterea meşteşugului se făcea de obicei de la tată la
fiu, dar şi prin angajare de ucenic.
În fierării se realizau cu precădere unelte agricole pre-
cum: sape, hârleţe, seceri, coase. Sapele erau şi ele de di-
ferite categorii, ele având formele în funcţie de utilizarea
lor. Astfel, sapa ascuţită pentru pământul mai tare, sapa
rotundă pentru pământul mai afânat, târsa pentru so-
lurile mai pietroase sau pentru curăţirea terenurilor de
târşi, respectiv spini. Sapele şi secerile erau făcute în serii
mari pentru că erau absolut necesare muncilor agricole.
Coasele vin mai târziu în repertoriul de instrumente al
fierăriilor, pentru că, se ştie, iniţial cerealele se tăiau cu
secera, ca şi porumbul, de unde şi tăierea cerealelor se
numea secerat, nu cosit ca la fâneţe. De asemenea, re-
alizarea coaselor era mai pretenţioasă, puţini fierari se
încumetau la ea.
Fierarii asigurau însă şi feroneria necesară pentru con-
struirea carelor şi cociilor. Confecţionate din lemn, aces-
te mijloace de transport aveau foarte multe întărituri,
piese de legătură etc. din fier, începând cu resteiele şi cu-
iul de la jug, care puteau fi însă şi de lemn, şi continuând
cu armăturile ce se aplicau pe loitre, pe şiregle, pe leuci,
cuiele ce legau ruda de car, dricul din faţă cu cel din spa-
te, rafurile de pe roţi, lanţurile ce legau şireglele sau erau
folosite la împiedicatul carului pe povârnişuri abrupte.
ron Working - Brâncoveni, Drăgănești Olt, Olt
county
Blacksmithing workshops were still used in the first
half of the twentieth century in rural communities and
produced agricultural tools, woodcutting and splitting
tools, construction tools and horseshoes crucial to the
community’s needs.
The size of the workshop depends on the wealth of the
owner. The heart of the workshop was the forge, where
iron was heated to a point where it could be given shape.
Coal was used in the forge and bellows maintained the
fire. Every workshop included an anvil called „ileu” used
for shaping iron. Shaping the iron was done using a
sledgehammer.
Smiths handled the iron differently in each phase of the
process: large tongs for heating the iron, pliers, small
tongs and a special kind of pliers used for repairing the
sledgehammer. Other tools necessary in a forge were the
whetstone and a bucket or keg of water for cooling the
iron. The craft was usually handed down from father to
son, but taking on apprentices was not uncommon.
Answering to the needs of the village, blacksmiths were
often tasked with making large quantities of agricultural
tools such as sickles, scythes and spades.
Spades came in different shapes depending on their use:
sharp spades for rough land, round spades for soft land
and pickaxes for rocky land or clearing thorns. Sickles
were initially used for harvesting cereals but, in time,
some blacksmiths began producing the sickle’s more use-
ful cousin, the scythe.
Blacksmiths also supplied the necessary iron compo-
nents for carts and carriages including nails, rebars for
the side of the cart, the iron parts of the wheel, chains
and others.
Smiths were also tasked with supplying carpenters and
woodcutters with their tools: peaveys, single bit axes,
double bit axes, pickeroons, pickaxes.
Peaveys were used for moving logs, double bit axes to
hew the wood, single bit axes for cutting small pieces of
wood and pickeroons for making holes.
Blacksmiths engraved their mark on both agricultural
and carpentry tools. In any fare, a blacksmith’s mark was
viewed as a certificate of warranty for the item on which
it was engraved.
There is a Folk Village Museum in Fagetelu commune of
Olt county where traditional blacksmithing tools can be
found on display.
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI
Importante erau, dintre uneltele realizate de fierari, şi cele pentru practicarea unor meşteşuguri, în special pentru
lucrul cu lemnul. Printre ele: ţapinele, securile, şpranţul, bărzile, teslele, târnăcoapele. Ţapinele erau folosite în exploa-
tările forestiere pentru manipularea buştenilor, securile mari cu coadă lungă (şpranţuri) pentru cioplirea, finisarea
grinzilor mari de lemn, bărzile cu coadă scurtă, de obicei curbată, tot pentru cioplit, teslele pentru scobirea lemnului
pentru torace, dălţi speciale, sfredele. Atât instrumentarul agricol cât mai ales instrumentarul din dulgherit era fru-
mos decorat de meşteri, prin ştanţare, cu o serie de semne ce reprezentau de fapt şi marca de meşter. În orice târg
semnul de meşter era o garanţie pentru cumpărătorul care mai folosise unelte cu semnul meşterului respectiv.
In județul Olt, în comuna Făgețelu, există un Muzeu al Satului care păstrează obiecte de meșteșug tradițional, printre
care și obiecte specifice meșteșugului fierăriei.

121

66
 ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA

122

67
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

123

MPLETITURI
VEGETALE
Plant weavings
124
 ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA
125
Î P
mpletituri vegetale /prelucrarea artistică a papurei
- obiecte decorative, de uz casnic, jucării - Băilești
M
- județul Dolj; Călui - județul Olt
eșteșugul împletitului, în special din paie, ca și
toate meșteșugurile din fibre naturale de altfel,
este cunoscut încă din antichitate.
În ziua de azi meșterii care mai practică meșteșugul
împletitului confecționează diverse obiecte decorative,
obiecte de uz casnic sau jucării din paie de secară, ovăz,
orz sau grâu, acestea fiind materiale 100% naturale.
Deși numărul practicanților este tot mai mic, cei care
împletesc fac acest lucru atât pentru supraviețuire ca
modalitate de existență cât și datorită acțiunii poziti-
ve a paielor prin proprietățile lor curative, demonstra-
tă și de specialiști sau chiar a practicării propriu-zise a
meșteșugului.
Alun - Împletitul din nuiele de alun sau răchită este cu-
noscut din cele mai vechi timpuri. Dacă cele mai groase
nuiele erau folosite pentru coșuri de porumb sau garduri
în jurul curților, din nuielele mai subțiri se făceau coșuri
126
lant weavings / artistic processing of reeds - dec-
orative and household objects, toys - Bailesti,
Dolj county; Calui - Olt county
The art of weaving, especially straw, like all other crafts
from natural fibers, has been known since antiquity.
Nowadays’ craftsmen who still practice the art of weav-
ing, only make decorative, household objects and toys
from natural materials such as straw, oats, barley or
wheat. The few left knitters only practice their craft as a
way of life and of strengthening their health through the
curative properties of these plants.
Weaving hazel tree twigs or willow switches into wicker
has been practiced since the beginning of time.
Thicker pieces of wicker were used to make corn baskets
and fences and the thin pieces were used in the produc-
tion of fruit baskets. Weaving these baskets was handled
by the women, as it requires great patience and attention
to detail. There are several stages to this process, the first
of which involves obtaining the necessary raw materials
from hazelnut or spruce trees.
69
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI
pentru căratul fructelor sau a strugurilor. De împletitul coșurilor se ocupă mai mult femeile deoarece se cere migală
iar întreaga operațiune necesită parcurgerea mai multor etape. Într-o primă fază se procură materia primă care poate
fi alunul sau molidul după caz. După ce se fierb nuielele pentru o elasticitate și o rezistență mai mare, se despică cu un
obiect tăios și se împletesc.
Pănușa - Împletiturile din pănușă sunt răspândite mai mult în Transilvania, dar există și în celelalte zone ale țării.
Pănușa, adică foaia ce învelește știuletele de porumb, este folosită pentru diverse obiecte decorative sau de uz casnic
cum ar fi: flori, linguri, genți și poșete, perne pentru scaune etc. Procedeul de împletire a pănușei se aseamănă cu cel de
împletire a papurei. Împletit propriu-zis este firul rezultat prin răsucirea foilor de porumb. Acestea se alipesc, apoi se
introduce foaia următoare cu fața subțire înainte, după care se continuă răsucirea. Răsucirea se face spre partea stângă,
iar împletirea spre dreapta. Produsul final poate fi ornamentat după cum dorește fiecare meșter. Elementele decorative
sunt lucrate separat și aplicate la final pe coșuri, poșete sau genți.
Papura - Folosită la obiecte a căror uzură și umiditate este mare, papura a fost din cele mai vechi timpuri considerată
un material solid și ușor de găsit în apropierea așezărilor omenești cum ar fi bălți sau iazuri. Ea poate fi utilizată atât
la confecționarea de obiecte de gospodărie cât și pentru realizarea de decorațiuni.
În prezent se utilizează 3 metode de împletire a obiectelor din papură.
Cea mai cunoscută modalitate este împletitul după calapod. Prima dată se face un model din lemn al obiectului care
trebuie realizat. Procesul începe de la baza calapodului folosind unul, două sau chiar trei fire răsucite de papură sau
fire separate, de o calitate mai bună. Se fac prin metoda calapodului tăvițe, pălării, coșuri sau coșulete și „țesături”
pentru îmbrăcarea buteliilor de sticlă sau a damingenelor atât pentru protecție cât și pentru un aspect plăcut.
O altă metodă este împletitul papurei prin utilizarea războiului vertical de țesut. Se confecționează în acest sens rogo-
jinele la care urzeala poate fi din fire de papură răsucită, din cânepă sau liber de tei. Bătătura însă trebuie să fie întot-
deauna din fire de papură. Sacoșele pentru piață se pot realiza prin această metodă.
A treia metodă este confecționarea articolelor folosind o bandă împletită din trei fire de papură. Se pot realiza
ștergători, diverse suporturi de formă ovală, rotundă sau pătrată. Banda obținută se coase utilizând tot fire de papură.
Prin această metodă pot fi confecționate chiar și obiecte de încălțăminte tradițională.
Pai - Meșteșugul este realizat de femeile pricepute deoarece presupune îndemânare, migală și un dezvoltat simț al esteticului.
Paiele, fragile pe de o parte dar și extrem de rigide, împletite respectând anumite reguli, sunt recoltate în lunile iulie –
august când cerealele ajung la maturitate și la nuanța de un alb – gălbui.
Pentru a obține lungimea maximă ele se taie de la nivelul pământului după care se expun la soare cel mult două zile ca
să aibă o culoare uniformă. Paiul se taie de la noduri și i se scoate învelișul deoarece este folosit doar miezul. În final
se obțin cam 7-8 categorii din paiele prelucrate, pentru fiecare găsindu-se diverse întrebuințări. După ce au fost tăiate
și curățate se umezesc în vase cu apă pe toată lungimea lor. Astfel pregătite, paiele sunt utilizate la împletitul pălăriilor
de lucru sau de sărbătoare.

127

70
ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA
129

128
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

130

The third method involves using a rush ribbon (made

from three rush thread) to create doormats, various
round or square supports and traditional footwear.
The craft of straw weaving involves painstaking efforts,
great patience, attention to detail and aesthetic sense.
Straws make good material for weaving if harvested dur-
ing July and August when they reach maturity.
The white-yellow colour indicates that they are now rig-
id and fragile and can be easily used in wicker weaving.
The straw is cut at the base to ensure maximum length
and then left out in the sun for two days to blend colour.
Upon cutting the straws, the outer layer is trimmed and
discarded and the core of the straw is sunk in water. Af-
131 ter drying, the straw is woven into common or festive hats.

72
 ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA
The wicker wands were boiled until becoming elastic and sturdy and then split in two and woven together.
Corn husk leaf weaving is widespread in Transylvania but is also common in the south of the country. Corn leaves are
used in the making of various decorative objects such as flowers, spoons, purses, handbags and chair pillows. Weaving
corn leaves is similar to weaving rushes. Through the twisting of corn leaves a weaving thread is obtained. The corn
leaves are bound together, then the next leaf is added with the thin side up and the twisting continues. The twisting is
done on the left side and the weaving on the right side. Decorative elements are prepared beforehand and then added
to the final product, depending on craftsman preference.
Rush - Used for objects whose wear and humidity is high, rush was always considered a solid and easily obtainable
material. It can be used both in the making of household objects and decorations. Currently, three main techniques
for rush weaving exist, the most common among them being pattern weaving. Initially a wooden model of the desired
object is crafted. Starting from the base of this model, one, two or even three rush threads are woven together upward.
Trays, hats, baskets and bottle covers are made in this way.
Another method involves vertically looming the rush. Mattings and market baskets are made in using this technique.

132

73
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

RTA LEMNULUI
WOOD ART

133

74
ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA

134

135 136

75
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI
A W
rta lemnului, cioplitul în lemn și os - lăzi de zestre,
furci de tors, linguri, ploște, casete, bâte ciobănești,
codriște de bici, troiţele, obiectele gospodăreşti –
localitățile Craiova - județul Dolj; Câmpia Boianului, Cor-
bu, Iancu Jianu - județul Olt
Creator al unei arte de o mare bogăție și originalitate, po-
porul român a făurit valori artistice pline de fantezie în
domeniul sculpturii lemnului. Cu unelte simple ca secu-
rea, ferăstrăul, tesla, horjul, scoaba, cuțitul, dalta, compa-
sul, potricala, ghinul, tiparul de pirogravat au fost create
de-a lungul timpului forme și figuri diferite de la o zonă
la alta a țării dar unite toate pe pământ românesc.
Experiența milenară în arta lemnului a învățat meșterii
întrebuințarea adecvată a fiecărei esențe lemnoase: bra-
dul și stejarul – la construcții; fagul – pentru lăzi de zes-
tre; cornul și alunul – pentru bâte ciobănești și codiriști
de bici; frasinul – pentru cadre de uși și ferestre; paltinul
și teiul – pentru furci de tors, linguri, ploște și casete.
Meșteșugarii români au simțit întotdeauna nevoia să
înfrumusețeze obiectele produse de ei. În arta româneas-
că a prelucrării lemnului, stilul ornamental predominant
este cel geometric, dar în decorul obiectelor din lemn sunt
76
137
ood and bone carving, dowry chests, pitch-
forks, spoons, flasks, caskets, bats, whip
handles, traditional wooden crosses -
Craiova, Dolj county; Campia Boianului, Corbu, Ian-
cu Jianu - Olt county
Wood carving and engraving has been practiced in Olte-
nia for hundreds of years.
The tools used for wood processing are: axes, saws, wood
chisels, claw hammers, mallets, rasps, awls, gimlets,
gouges, compasses.
Craftsmen understood long ago that the different types
of wood were used for different tasks: Oak and pine -
construction, beech - dowry chests, cornel and hazel
- sheepherder walking sticks, whip handles, ash - door
and window frames, sycamore and linden - pitchforks,
spoons, flasks and caskets.
Romanian masters always decorated their crafts in dif-
ferent styles but the main pattern used was geometrical
and the themes were ones related to flowers, animals and
humans.
Each geographic region of the country had its own
craftsmen and, thus, its own decorative styles. These are
 ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA

138

răspândite și motivele florale, zoomorfe și antropomorfe.
În diferite regiuni ale țării, pornind de la stâlpii casei, care
pot fi stâlpi cu măr, stâlpi rotunzi, în formă de cruce, stâlpi
șerpuiți s-au diferențiat diferite terminologii decorative:
măr, roata, brâu, creste în cruci, scara mâței, șerpi, zimțuri,
stea, pară, chip de om etc.
Aceste forme, generale sau particulare, sunt folosite de toți
meșterii populari din România chiar și în ziua de astăzi.
Ei vor lăsa moștenirea strămoșească către cei tineri, care va
fi dusă mai departe, căci, până la urmă, arta tradițională în-
semnă continuitate și evoluție.
most easily noticed in house support pillars which
were engraved with various decorations such as ap-
ples, wheels, belts, crosses, snakes, stairs, stars, pears,
human faces etc. All of these decorations have mystic
connotations to Romanian beliefs and traditions.
These shapes are still used in modern times by the few
remaining Romanian craftsmen.

140

139

77
MEȘTEȘUGURI STRĂVECHI ÎN SUDUL OLTENIEI

1 – 12  Ceramica nesmălțuită – Vădastra, județul Olt

13 – 16  Ceramica smălțuită – Oboga, județul Olt

17 -20  Meșteșugul olăritului – Oboga, Romana, județul Olt

23  Cuptor pentru arderea ceramicii – Oboga, județul Olt

21, 22, 24, 25  Ceramica smălțuită și nesmălțuită – Oboga, Romana, județul Olt

26 – 27  Meșteșugul Olăritului – județul Olt

31 Cuptor pentru arderea ceramicii – Călui, județul Olt

28 – 33  Ceramica smălțuită și nesmălțuită – județul Olt

34, 36, 40, 41  Încondeiatul ouălor – Călui, Balș (județul Olt); Dobridor (județul Dolj)

35, 37, 38, 39, 42, 43  Ouă încondeiate, județul Olt și Dolj

44-55  Instrumente muzicale – zona Terpezița (Dolj); Corbeni (Olt); Vâlcea

56, 58, 59  Țesutul covoarelor – Osica, județul Olt; Bechet, Argetoaia, județul Dolj

57  Unealtă tradițională pentru tors manual

60, 61, 62, 63  Carpete, scoarțe, covoare oltenești

65-75  Cusături populare zona Olteniei, județele Olt și Dolj

76, 78, 80 – 86  Costume populare, zona Olteniei, județele Olt și Dolj

77, 79, 84  Costum de călușar, zona Olteniei, județele Olt și Dolj

87 - 93  Icoane pe lemn - Corbu, județul Olt

94 – 99  Icoane pe sticla – Slatina, județul Olt

100 – 105  Măști populare - Osica, Drăgănești Olt - județul Olt

106 – 114  Cojocărit – zona Vădastra, județul Olt

115 – 119  Țeste de pământ – zona Olteniei

120 – 122  Prelucrarea fierului – Brâncoveni, Drăgănești Olt, județul Olt

123 – 132  Împletituri vegetale - Băilești- județul Dolj, Călui -județul Olt

133 - 140  Arta lemnului cioplit - Craiova Dolj, Câmpia Boianului, Corbu, Iancu Jianu- județul Olt
 ANCIENT CRAFTS IN SOUTHERN OLTENIA

1 – 12  Crockery – Vadastra, Olt county

13 – 16  Glazed pottery – Oboga, Olt county

17 -20  Pottery – Oboga, Romana, Olt county

23  Furnace used in pottery masking – Oboga, Olt county

21, 22, 24, 25  Crockery and glazed pottery – Oboga, Romana, Olt county

26 – 27  Pottery – Olt county

31 Furnace used in pottery masking – Calui, Olt county

28 – 33  Crockery and glazed pottery – Olt county

34, 36, 40, 41  Egg decorating – Calui, Bals (Olt county); Dobridor (Dolj county)

35, 37, 38, 39, 42, 43  Decorated eggs - Olt county, Dolj county

44-55  Musical instruments – Terpezita (Dolj); Corbeni (Olt); Valcea

56, 58, 59  Carpets manufacturing – Osica Olt, county; Bechet, Argetoaia, Dolj county

57  Traditional tool for manual thread spinning

60, 61, 62, 63  Carpets, upholstery, oltenian rugs

65-75  Sewing, embroidering - Oltenia region, Olt county, Dolj county

76, 78, 80 – 86  Folk costumes, Oltenia region, Olt county, Dolj county

77, 79, 84  The „calusar” suit - Oltenia region, Olt county, Dolj county

87 - 93  Wood icons - Corbu, Olt county

94 – 99  Glass icons – Slatina, Olt county

100 – 105  Folk masks - Osica, Draganesti Olt - Olt county

106 – 114  Sheepskin Wintercoat Crafting – Vadastra region, Olt county

115 – 119  Earth ovens– Oltenia region

120 – 122  Iron working – Brancoveni, Draganesti Olt,Olt county

123 – 132  Plant weavings - Bailesti- Dolj county, Calui - Olt county

133 - 140  Wood art - Craiova Dolj, Campia Boianului, Corbu, Iancu Jianu- Olt county
 CUPRINS
Olărit................................................................................... 2
Încondeiatul ouălor........................................ 16
Instrumente populare................................... 22
Covoare oltenești............................................. 28
Cusături populare............................................ 34
Costume populare românești.................. 38
Icoane...................................................................... 44
Măști populare................................................... 50
Cojocărie............................................................... 54
Țest de pământ................................................... 60
Prelucrarea fierului........................................ 64
Împletituri vegetale........................................ 69
Arta lemnului..................................................... 75
CONTENT
Pottery........................................................................ 2
Egg decorating................................................... 16
Musical instruments...................................... 22
Oltenian carpets............................................... 28
Sewing, embroidering................................... 34
Romanian folk costumes............................. 38
Icons......................................................................... 44
Folk masks............................................................ 50
Sheepskin Wintercoat Crafting.............. 54
Earth ovens.......................................................... 60
Iron working....................................................... 64
Plant weavings................................................... 69
Wood art................................................................ 75
 Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului
Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional
Str. Apolodor nr. 17, București, Sector 5
Telefon: 0372 11 14 09
Email: info@mdrt.ro
www.inforegio.ro
Organism Intermediar: Direcția Gestionare Fonduri Comunitare pentru Turism
B-dul Dinicu Golescu, nr. 38, Sector 1, București
Telefon: 0372 14 40 00, Fax: 0372 14 40 01
Beneficiar: Federația Patronatelor din Regiunea Oltenia F-PRO
Brazda lui Novac, bl. N 11-12, parter
Telefon: 0351 41 60 41
E-mail: office@fpro.ro
www.fpro.ro

1 2 3

4 5 6

7 8
Legendă
Foto coperta 1: Meșteșugul olăritului, Oboga, Olt
Foto 1: Ceramică Vădastra, Olt
Foto 2: Icoane pe lemn Corbu, Olt
Foto 3: Cojocărit Vădastra, Olt
Foto 4: Încondeierea ouălelor Călui, Olt
9
Foto 5: Feronerie Brâncoveni, Olt
Foto 6: Cojocărit Vădastra, Olt
Foto 7: Costum popular femeie zona Olteniei
Foto 8: Costum de călușar Osica, Olt
Foto 9: Instrumente muzicale, Olt

Investim în viitorul tău!

Proiect selectat în cadrul Programului Regional și co-finanțat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională

Sudul Olteniei, județele DOLJ și OLT - între istorie și folclor

Federația Patronatelor din Regiunea Oltenia F-PRO
APRILIE 2012
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială
a Uniunii Europene sau a Guvernului României

Copyright © F -PRO.Toate drepturile rezervate.