Ghidul Cadrului Didactic

Ghidul cadrului
didactic
2018 – 2019
Clasa a III-a
Cuprins
Planul cadru de învăţământ................................................................................. 4

Programa școlară pentru disciplina Limba și literatura română.......................... 5
Programa școlară pentru disciplina Matematică............................................... 14
Programa școlară pentru disciplina Ştiinţe ale naturii....................................... 25
Programa școlară pentru disciplina Educaţie Civică.......................................... 35
Programa școlară pentru disciplina Joc și mișcare............................................ 46
Programa școlară pentru disciplina Arte vizuale și abilităţi practice..................70
Planificare calendaristică – Disciplina Limba și literatura română .................... 80
Planificare calendaristică – Disciplina Matematică ........................................... 83
Planificare calendaristică – Disciplina Ştiinţe ale naturii ................................... 86
Planificare calendaristică – Disciplina Educaţie Civică .......................................88
Planificare semestrială – Detalieri pe Unităţi de conţinut – Disciplina Limba și
literatura română ..............................................................................................89
Planificare semestrială – Detalieri pe Unităţi de conţinut – Disciplina
Matematică ..................................................................................................... 102
Planificare semestrială – Detalieri pe Unităţi de conţinut – Disciplina Ştiinţe ale
naturii ............................................................................................................. 125
Planificare semestrială – Detalieri pe Unităţi de conţinut – Disciplina Educaţie
Civică ............................................................................................................... 130
2
3
4
Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5003/02.12.2014
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
Programa şcolară
pentru disciplina
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ
Clasa a III-a
Bucureşti, 2014
5
Notă de prezentare
Conform planului-cadru de învăţământ, aprobat cu numărul 3371/ 12.03.2013, disciplina Limba şi
literatura română se predă în clasele a III-a – a IV-a, cu o alocare de 5 ore/ săptămână.
Programa de Limba şi literatura română pentru clasele a III-a – a IV-a a fost realizată pe baza Cadrului
comun pentru dezvoltarea competenţelor de comunicare în limba maternă, dezvoltat în perioada iunie-august
2014, pornind de la concluziile studiilor dezvoltate în cadrul proiectului POSDRU 35279 Un învăţământ
performant bazat pe decizii fundamentate - Strategii de valorificare a evaluărilor internaţionale privind
rezultatele învăţării.
Acest cadru a fost structurat pentru a accentua aspectul comunicativ-funcţional al învăţării limbii şi
literaturii materne în contextul actual. Fără îndoială că limbile şi literaturile cunosc o mare diversitate.
Decupajele tradiţionale de tipul „limbă” şi „literatură” se raportează întotdeauna la elemente specifice în plan
lingvistic sau în plan literar. Totuşi, competenţele de comunicare se focalizează pe operaţii cognitive identice. În
acest sens, sunt relevante cadrele de referinţă ale studiilor internaţionale (de exemplu PISA, PIRLS), care vizează
un set de procese identice pentru măsurarea achiziţiei elevilor, indiferent de limba lor maternă.
Totodată, se remarcă iniţiativele europene care încearcă să evidenţieze jaloane comune în progresia
achiziţiei elevilor indiferent de limba pe care o vorbesc. Exemple relevante în acest sens sunt elementele
componente ale competenţei de comunicare în limba maternă conform cadrului de referinţă pentru
competenţe cheie pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi sau nivelurile stabilite în cadrul de referinţă pentru
literaturi. În această perspectivă, programa valorifică următoarele documente:
- Key Competences for Lifelong Learning — a European Reference Framework,
Recommendation of the European Parliament and of the Council of 18 December 2006, (Recomandarea
Parlamentului European vizând competenţele cheie) în Official Journal of the EU, 30 dec. 2006. Din
acest document au fost extrase elementele componente ale competenţei de comunicare în limba
maternă.
- Literary Framework for Teachers, LiFT (Cadrul de referinţă pentru literatură realizat cu sprijin
european şi pilotat în 6 ţări membre, printre care şi România), http://www.literaryframework.eu/.
Acest document a fost utilizat pentru formularea competenţelor şi a activităţilor de lectură.
- PIRLS Assessment Framework, http://timssandpirls.bc.edu/pirls2011/framework.html
(Studiul internaţional privind progresia competenţelor de lectură la finalul învăţământului primar, la
care România participă din 2001 - cu teste în limbile română şi maghiară). Acest document a facilitat
dezvoltarea unor competenţe, a unor activităţi de lectură şi structurarea conţinuturilor.
- The European Language Portfolio (Portofoliul european al limbilor)
http://www.coe.int/t/dg4/linguistic/Portfolio_EN.asp. Acest document a orientat reflecţia asupra
competenţelor de comunicare.
Alături de racordarea fără echivoc la tendinţele actuale în didactica limbii materne pe plan
internaţional, documentul de faţă îşi propune o consolidare a abordării educaţionale centrate pe nevoile
elevilor în societatea contemporană. Dincolo de retorici, sunt propuse formulări ancorate în cotidian, care să
ofere elevilor achiziţii de calitate în domeniul comunicării, în contexte semnificative de învăţare.
Din punct de vedere formal, programa de faţă continuă modelul curricular avansat de programele
pentru clasa pregătitoare, clasele I şi a II-a aprobate în 2013, fiind structurată astfel: notă de prezentare,
competenţe generale, competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare, conţinuturi, sugestii
metodologice:
- competenţele generale sunt urmărite pe întreg parcursul învăţământului primar (aceste
competenţe vizează receptarea şi producerea de mesaje în contexte semnificative pentru copii);
- competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale şi sunt vizate pe parcursul
fiecărei clase; activităţile de învăţare reprezintă exemple de sarcini de lucru (neobligatorii) prin care se
dezvoltă competenţele specifice;
- conţinuturile sunt exprimate ca: funcţii ale limbii/ acte de vorbire (gramatică funcţională),
tipologii ale textului şi elemente intuitive privind regularităţile limbii;
- sugestiile metodologice au rolul de a orienta profesorul în organizarea demersului didactic
pentru a reuşi să faciliteze dezvoltarea competenţelor.
6
Competenţe generale
1. Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare
2. Exprimarea de mesaje orale în diverse situaţii de comunicare
3. Receptarea de mesaje scrise în diverse contexte de comunicare
4. Redactarea de mesaje în diverse situaţii de comunicare
7
Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare
1. Receptarea de mesaje orale în diverse contexte de comunicare
1.1. Extragerea unor informaţii de detaliu dintr-un text informativ sau literar accesibil
- completarea unor tabele/ scheme/ organizatori grafici cu informaţii din texte audiate; reluarea audierii pentru
a completa/ transpune în tabele/ organizatori grafici cu informaţii din textele audiate
- îndeplinirea unor instrucţiuni audiate (realizarea unei figurine origami prin operaţii simple, învăţarea regulilor
unui joc nou, construirea unui obiect din materiale din natură/ reciclate pe baza unor paşi simpli, urmărirea unui
clip youtube: „Cum fac…?”)
1.2. Deducerea sensului unui cuvânt prin raportare la mesajul audiat în contexte de comunicare familiare
- folosirea unor tehnici prin încercare şi eroare pentru a descoperi semnificaţia cuvintelor
- explicarea sensului cuvântului prin mijloace verbale şi nonverbale pornind de la contextul mesajului audiat
1.3. Sesizarea unor regularităţi ale limbii prin raportare la mesaje audiate
- observarea unor mărci specifice (plural/ gen etc.)
1.4. Manifestarea curiozităţii faţă de diverse tipuri de mesaje în contexte familiare
- realizarea unor desene/ benzi desenate/ scheme pentru a ilustra ceea ce a înţeles din texte informative sau
literare simple
- vizionarea de emisiuni pentru copii (online sau TV) pe teme de interes pentru clasa de elevi
- folosirea reportofonului, a computerului etc. pentru a audia diferite texte
- audierea unor poveşti, povestiri, întâmplări, folosind reportofonul, computerul etc.
1.5. Manifestarea unei atitudini deschise faţă de comunicare în condiţiile neînţelegerii mesajului audiat
- solicitarea repetării unui mesaj (de exemplu, „Ce-ai spus?”/ „Mai spune o dată!”/ „Cred că nu am înţeles ce ai
spus”/ „Te rog să mai spui o dată”)
- solicitarea unei explicaţii (de exemplu, „Ce înseamnă că ...?”)
- exerciţii pentru depăşirea fricii de eşec: exerciţii de reascultare a mesajului; folosirea unor coduri nonverbale
pentru a semnala neînţelegerea/ înţelegerea mesajului
2. Exprimarea de mesaje orale în diverse situaţii de comunicare
2.1. Descrierea unui obiect/ unei fiinţe din universul apropiat pe baza unui plan simplu
- identificarea şi numirea unor trăsături ale obiectelor/ fiinţelor din universul apropiat
- descrierea frontală, cu sprijin din partea profesorului, a obiectelor la îndemână (pornind de la întrebări de
sprijin şi ajungând la mesaj)
- descrierea colegului de bancă, cu sprijin din partea profesorului sau a altui coleg
- colaborarea pentru descoperirea ideilor care pot structura un plan simplu
2.2. Povestirea unei întâmplări cunoscute pe baza unui suport adecvat din partea profesorului
- relatarea după întrebările investigatorului perfect (Cine? Ce? Unde? Când? Cum? De ce? Cu cine? Cu ce?)
- relatarea unei secvenţe dintr-un film/ desen animat/ clip pentru care nu există subtitrare sau sonor
2.3. Prezentarea unei activităţi realizate individual sau în grup
- formulare de răspunsuri la întrebări simple de control –„Ce ai făcut? Ce ai făcut mai întâi? Şi apoi? Dar în cele
din urmă?”
- prezentarea după plan a unei teme
- prezentarea unor evenimente ale clasei (excursie, concurs, târg de mărţişoare etc.)
2.4. Participarea la interacţiuni pentru găsirea de soluţii la probleme
- dezvoltarea de proiecte interdisciplinare la clasă, în şcoală sau în comunitate, în cadrul unui grup mic
- organizarea unui eveniment (de exemplu, o serbare, o expoziţie cu afişe realizate în urma lecturilor)
2.5. Adaptarea vorbirii la diferite situaţii de comunicare în funcţie de partenerul de dialog
- dramatizarea unor scene de poveste
- joc de rol în diverse situaţii de comunicare cu respectarea regulilor stabilite (de exemplu, „Eşti cu bicicleta în
parc şi ai găsit un pui de porumbel căzut din cuib. Este un domn pe o bancă mai încolo. Jucaţi scena!”)
3. Receptarea unei varietăţi de mesaje scrise, în diverse contexte de comunicare
3.1. Extragerea unor informaţii de detaliu din texte informative sau literare
- lectură activă, cu creionul în mână
- activităţi în perechi cu scopul de a lămuri aspecte neînţelese
- folosirea jurnalului cu dublă intrare
- utilizarea tehnicii SVÎ- Ştiu, Vreau să ştiu, Am învăţat
- formularea de întrebări şi răspunsuri prin diferite procedee (interogare reciprocă, procedeul recăutării etc.)
8
- exerciţii de citire activă prin folosirea unor simboluri specifice eficientizării lecturii (SINELG)
- utilizarea unor organizatori grafici - hărţi ale textului – pentru identificarea unor elemente privind locul, timpul,
spaţiul acţiunii
3.2. Formularea unui răspuns emoţional faţă de textul literar citit
- exerciţii de exprimare a primelor reacţii faţă de cele citite folosind modalităţi diverse: desen, mimă, schemă,
ritm/ melodie etc.
- exerciţii de tipul „dacă aş fi (personajul) ... m-aş simţi/ aş fi ...”
3.3. Formularea unei păreri despre o povestire/ personajele acesteia
- exerciţii de exprimare personală pe baza elementelor din text
- exprimarea acordului/ dezacordului faţă de acţiunile, atitudinile unor personaje
3.4. Evaluarea conţinutului unui text pentru a evidenţia cuvinte-cheie şi alte aspecte importante ale acestuia
- realizarea de diagrame, de organizatori grafici în perechi/ în echipe
- realizarea de tabele pentru a evidenţia relaţii între diferite elemente de structură sau de conţinut
3.5. Sesizarea unor regularităţi ale limbii pe baza textului citit
- observarea unor mărci specifice (de exemplu, plural/ gen etc.)
3.6. Aprecierea valorii cărţilor
- activităţi la bibliotecă
- amenajarea unui colţ de lectură în clasă
- prezentarea unei cărţi la intervale ritmice (o dată pe săptămână, o dată la două săptămâni etc.)
- derularea de proiecte de lectură în grup, care se finalizează prin realizarea unei „cărţi”; expoziţie cu asemenea
produse
4. Redactarea de mesaje în diverse situaţii de comunicare
4.1. Aplicarea regulilor de despărţire în silabe la capăt de rând, de ortografie şi de punctuaţie în redactarea de
text
- interevaluarea textelor scrise
- revizuirea textelor redactate
- discutarea problemelor apărute la despărţirea în silabe
- completarea semnelor de punctuaţie într-un text fără punctuaţie şi discutarea rezultatelor
4.2. Redactarea unor texte funcţionale simple care conţin limbaj vizual şi verbal
- realizarea unui afiş pentru promovarea unei serbări/ a unui concurs/ a unui proiect/ a unei tombole
- elaborarea unui fluturaş pentru comunicarea rezultatelor unui proiect
4.3. Realizarea unei scurte descrieri ale unor elemente din mediul apropiat pornind de la întrebări de sprijin
- elaborarea de instrucţiuni amuzante pentru obiecte la îndemână (de exemplu, „Cum este guma? La ce
foloseşte? Găseşte şi o utilizare neobişnuită!”)
4.4. Povestirea pe scurt a unei întâmplări imaginate/ trăite
- alegerea unor subiecte atractive şi construirea unei „burse a poveştilor”
- antrenamente de scriere creativă
- proiect individual/ grup: „Cartea mea” (realizarea unei cărţi şi expunerea acesteia/ prezentarea acesteia)
- scrierea unui paragraf în care se folosesc conectori de tipul: mai întâi, apoi, în cele din urmă
4.5. Manifestarea disponibilităţii pentru transmiterea în scris a unor idei
- participarea, alături de colegi şi de profesor, la realizarea programului unei serbări, a scenariului unei
dramatizări
- expoziţii de afişe/ alte produse scrise realizate în urma activităţilor
- participarea la realizarea unui jurnal al clasei
9
Conţinuturile învăţării
Conţinuturile din lista de mai jos constituie mijloace pentru dezvoltarea competenţelor de
comunicare, respectiv baza de operare prin care se structurează competenţele; conţinuturile nu se
tratează în sine; se va evita metalimbajul.
Domenii
Funcţii ale limbii (acte de vorbire) - descrierea (de obiecte, fiinţe din universul imediat)
- relatarea unei acţiuni/ întâmplări cunoscute (trăite,
vizionate, citite)
- oferirea de informaţii (referitoare la universul apropiat)
- solicitarea de informaţii (referitoare la universul apropiat)
- cererea simplă familiară, cerere politicoasă
- prezentarea (de persoane, de cărţi, a unor activităţi)
- iniţierea unui schimb verbal
Textul - textul pentru lectură are minimum 450 cuvinte
- textul literar: cu precădere narativ; fragmente descriptive
scurte; poezii scurte adecvate nivelului de vârstă
- text de informare și funcţional: afiș, fluturaș, tabel sau alt tip
de organizator grafic, carte poștală, invitaţie; în funcţie de
dotări – email
Variabilitatea limbii şi a comunicării în - intuirea claselor morfologice – substantiv, adjectiv calificativ,
contexte diferite pronume personal, verb
- intuirea numărului, a genului
10
SUGESTII METODOLOGICE
În clasele a III-a și a IV-a, este continuată construirea achiziţiilor a căror structurare a început
în ciclul anterior (clasa pregătitoare, clasele I și a II-a). Competenţele generale rămân aceleași, ceea ce
presupune dezvoltarea abilităţilor care vizează codarea și decodarea mesajelor orale și scrise.
Comunicarea elevilor are loc firesc în clasă și devine, în context școlar, obiect al reflecţiei și al
învăţării. Din acest motiv, competenţele specifice reprezintă trepte în structurarea comunicării orale și
scrise.
Receptarea mesajelor orale și scrise
Recomandăm ca textele să fie ascultate de către elevi, de câte ori este necesar, astfel încât
aceștia să poată realiza sarcinile de lucru și să își antreneze progresiv competenţele de ascultare.
Este esenţial ca elevii să comunice autentic cu cei din jur, pentru a înţelege, prin intuiţie, apoi
prin reflecţie, importanţa de a-l asculta cu adevărat pe celălalt, de a fi atent la nevoile lui, de a
empatiza și de a nu judeca. Formarea unor deprinderi de ascultător activ este o componentă
importantă a competenţei de comunicare. Astfel, contextele create în spaţiul școlii trebuie să fie
autentice, adecvate vârstei și să răspundă dorinţelor grupului de elevi.
Tot în domeniul ascultării, evidenţiem și importanţa deschiderii unor căi spre reflecţia asupra
regularităţilor limbii. Competenţele care vizează sesizarea unor regularităţi sau abateri în exprimarea
unui vorbitor conduc la conștientizarea sistemului limbii și a semnificaţiei componentelor sale.
Această achiziţie este întărită prin dezvoltarea unor competenţe similare, în receptarea mesajului
scris.
Anumite sarcini de receptare se realizează prin intermediul organizatorilor grafici. Aceștia pot
fi construiţi în forme diferite, pornind de la imaginaţia copiilor, folosind formate găsite pe internet sau
utilizând elemente din text. Exemplele ilustrate mai jos sunt selectate din Provocarea lecturii, EDP
2014, ghid realizat în cadrul proiectului POSDRU 35279.
În privinţa receptării mesajului scris, accentele formative sunt pe semnificaţii și pe explorarea
acestora la nivelul textului scris (literar și nonliterar). Structurarea competenţelor se raportează la
procesele lecturii din cadrul de referinţă PIRLS și la receptarea literaturii din cadrul LiFT. Din
perspectiva PIRLS, lectura, în scop informativ sau în scop estetic, înseamnă comprehensiune, care se
construiește treptat, de la simplu la complex, prin antrenarea a patru procese cognitive esenţiale:
identificarea de informaţii explicit formulate, realizarea de deducţii simple, integrarea și interpretarea
ideilor și a informaţiilor, evaluarea critică a conţinutului și a elementelor textuale. În demersurile
focalizate pe formarea competenţelor de lectură, cadrul didactic trebuie să proiecteze activităţi
coerente pentru antrenarea treptată a celor patru procese, care să ducă la o înţelegere profundă a
textelor, la evaluări critice, la formulare de răspunsuri personale faţă de cele citite, susţinute cu
elemente/ cu exemple din mesajele scrise.
LiFT valorifică experienţe didactice europene, valoroase în abordarea lecturii literare în
context școlar și pledează pentru importanţa trezirii interesului elevului, a motivaţiei sale, ca prim pas
pentru formarea unei atitudini pozitive faţă de cunoașterea lumii prin lectură. Este necesar ca
alegerea textelor literare ce urmează a fi abordate în clasă să corespundă nevoilor elevilor, intereselor
acestora și reprezentărilor lor despre lume. De asemenea, investigarea lumilor ficţionale, prin sarcini
simple, dar relevante pentru elevi, îi ajută să extragă informaţia semnificativă dintr-un text, să o lege
de propria viaţă, să compare lumea reală cu cea ficţională și să-și susţină punctele de vedere cu
argumente valide.
Așadar, lectura, ca abilitate de viaţă, este un scop explicit al învăţării, de maximă importanţă
pentru cunoaștere și pentru dezvoltarea personală a elevului, nefiind un mijloc pentru practicarea
vocabularului și a gramaticii.
Exprimarea orală și redactarea
În privinţa producerii de mesaje orale și scrise, accentele formative sunt puse pe valorizarea
intereselor elevilor din perspectiva exprimării de idei, de păreri, de emoţii pe tematici relevante
11
pentru experienţele lor. Succesul unor activităţi de exprimare depinde de semnificaţia lor pentru
elevul înţeles în individualitatea sa, cu un profil cognitiv și afectiv propriu. Totodată, sunt valorizate
experienţele de interacţiune care pun bazele comunicării eficiente și ale socializării.
Temele de redactare, precum și problematicile abordate în producerea orală trebuie să
traducă intenţii autentice de comunicare din perspectiva elevului. Rezolvarea unor sarcini stereotipe,
repetitive va conduce la abordări superficiale, la lipsa motivaţiei și a încrederii în sine, în propriile idei.
Din acest motiv, în prezentul document, producerea de texte orale sau scrise pune accent pe
relevanţa contextului de comunicare, pe interogare, pe explorarea universului copilului, inclusiv prin
apelul la noile tehnologii. Sunt evidenţiate, de asemenea, situaţii în care, pentru a se exprima, elevii
pot folosi și alte coduri în afara celui lingvistic (de exemplu, desene, colaje, ritm și melodie etc.).
Modelul comunicativ-funcţional și abordarea conţinuturilor
În documentul de faţă, domeniile de conţinut sunt preluate dintre cele stipulate în
Recomandarea Parlamentului European pentru formarea competenţelor cheie. Conţinuturile sunt
tratate ca bază de operare pentru structurarea competenţelor, nu ca scopuri în sine.
În privinţa elementelor de construcţie a comunicării, s-a optat pentru intuirea regularităţilor
din mesajele vehiculate și pentru identificarea acestora în context. Sesizarea semnificaţiei categoriilor
gramaticale și a claselor morfologice se poate realiza prin jocuri de imaginaţie și prin analogii
reprezentative.
Cum poate înţelege numărul și genul substantivului un copil aflat în stadiul operaţiilor
concrete? Cum ajunge să observe că toate acele cuvinte binecunoscute, pe care le folosește pentru a
numi obiectele din jurul său, au niște caracteristici comune? Un punct de acces relevant ar putea fi o
călătorie pe o planetă necunoscută, unde elevii, pentru orientare, trebuie să numească diversele
formaţiuni pe care le observă. Se pot inventa nume amuzante pe baza a ceea ce elevii identifică, pe
baza unor fotografii ale planetelor Venus, Marte etc. găsite pe internet. Alt punct de acces poate
deriva dintr-un joc de rol inspirat de un fragment vizionat din filmul E.T.. De exemplu, copiii îi arată
prietenului E.T., grădina din spatele casei, numind diverse componente și folosind gesturi:
- Un pom!
- Trei pomi!
- Uite o floare ...
Se pot utiliza orice analogii, metafore, puncte de acces care sprijină intuirea conceptelor.
Demersul constructivist, adoptat în contemporaneitate, presupune explorarea de către elevi a
realităţii comunicării în același mod în care au făcut-o, în trecut, aceia care au scris gramaticile, nu cu
scopul de a scrie ei înșiși alte tratate, ci de a comunica eficient, responsabil.
Liste orientative de autori
N.B. Listele sunt orientative – autorii de manuale/ profesorii vor selecta autorii și textele
considerate adecvate demersului propus.
Literatura română
Alexandrescu, Grigore - Fabule
Arghezi, Tudor - Cartea cu jucării
Blandiana, Ana - Întâmplări din grădina mea
Chimet, Iordan - Cele douăsprezece luni ale visului
Coșbuc, George - Poezii
Creangă, Ion – Amintiri din copilărie
Eminescu, Mihai - Poezii
Gârleanu, Emil – Din lumea celor care nu cuvântă
Kerim, Silvia - Povestiri despre prietenii mei
Naum, Gellu - Cartea cu Apolodor
Oprescu, Adrian – Tomi. O poveste
Petrescu, Cezar – Fram, ursul polar
Popescu, Adina - Miriapodul hoinar și alte povești
Sadoveanu, Mihail – Povestiri pentru copii
Sântimbreanu, Mircea – Recreaţia mare
12
Sorescu, Marin - Unde fugim de-acasă
Tudoran, Radu – Toate pânzele sus!
Topârceanu, George – Poezii
Ce poţi face cu două cuvinte? (juniorii). Antologie.
Literatură universală
Dahl, Roald - Matilda, Vrăjitoarele, Uriașul cel prietenos, Fantasticul domn Vulpe
Elwin Harris, Gemma - Întrebări mari de la cei mici la care răspund niște oameni foarte
importanţi
Ende, Michael - Punci cu porunci, Jim Năsturel și Luckas, mecanicul de locomotivă
Funke, Cornelia - Când Moș Crăciun cade din cer, Devoratorul de cărţi
Hawking, Steven - George și cheia secretă a Universului, George în căutare de comori prin
Cosmos, George și Big Bangul
Kastner, Erich - Emil și detectivii, Emil și ce trei gemeni
Maar, Paul - Sâmbăta, când vine Sambo
Nosov, Nikolai - Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi
PIRLS - Culegere. Instrumente de test, EDP 2013
Listă de site-uri utile
www.liternet.ro
http://www.itsybitsy.ro/copii/
http://training.ise.ro/course/category.php?id=89
13
Programa şcolară
pentru disciplina
MATEMATICĂ
Clasa a III-a
Bucureşti, 2014
14
Notă de prezentare
Programa școlară pentru disciplina Matematică reprezintă o ofertă curriculară pentru

clasele a III-a – a IV-a din învăţământul primar. Situată în aria curriculară Matematică și știinţe
ale naturii, această disciplină este prevăzută în planul-cadru de învăţământ, cu un buget de
timp de 4 ore/săptămână.
Programa disciplinei Matematică este elaborată pe baza unui nou model de
proiectare curriculară, centrat pe competenţe. Prin structura sa, aceasta contribuie la
dezvoltarea profilului de formare al elevului din ciclul primar. Din perspectiva disciplinei de
studiu, orientarea demersului didactic pornind de la competenţe permite accentuarea
scopului pentru care se învaţă și a importanţei dimensiunii acţionale în formarea
personalităţii elevului.
În procesul de elaborare autorii au avut în vedere recomandările europene privind
competenţele cheie, rezultatele înregistrate la testările naţionale și internaţionale pentru
învăţământul primar din ultimii ani, precum și exigenţele Cadrului de referinţă TIMSS 2011.
Din această perspectivă, elevii sunt sprijiniţi să gândească critic asupra problemelor
cotidiene, să identifice soluţii și să rezolve probleme utilizând metode diverse. Matematica
devine astfel o cale prin care pot fi rezolvate probleme curente, dezvoltând cunoștinţe,
abilităţi și atitudini utile în studiul altor discipline, în profesia viitoare și în viaţă.
Această programă promovează cele mai importante atitudini și valori care pot fi
dezvoltate prin această disciplină, precum: respectul pentru adevăr și perseverenţa pentru
găsirea celor mai eficiente soluţii, dezvoltarea de argumente și evaluarea validităţii unor
argumente. Activităţile pot fi organizate individual, frontal sau în echipe, cultivând astfel
spiritul de echipă, încrederea în sine și respectul pentru ceilalţi, toleranţa, curajul de a
prezenta o opinie personală și spiritul de iniţiativă al elevilor. Încrederea în sine și autonomia
personală sunt susţinute la nivel metodologic prin utilizarea erorii ca sursă de învăţare, prin
încurajarea obţinerii de soluţii multiple și prin aplicarea matematicii în viaţa familială și în
evenimentele trăite în clasă sau în școală. Astfel se formează interesul elevilor pentru a reuși
în învăţare și pentru continuarea studiului disciplinei. Matematica, prin activităţile
interdisciplinare propuse, contribuie la încurajarea comportamentului creativ al elevilor,
consolidând, la nivel intelectual, atitudini pozitive atât faţă de matematică, cât și faţă de alte
domenii de studiu: arte, știinţe, limbă și comunicare.
Sub aspect tematic, la clasa a III-a/a IV-a este extins spaţiul numeric și apar primele
noţiuni legate de fracţii care vor fi abordate intuitiv. De asemenea, elevii intră în contact cu
elemente de geometrie și reprezentări grafice diverse, cu măsurări și unităţi de măsură. În
acest fel, programa de Matematică are un rol important în dezvoltarea abilităţii și dorinţei
elevilor de a utiliza moduri matematice de gândire logică și spaţială, corespunzătoare
nivelului lor de vârstă pentru rezolvarea unor probleme din cotidian, astfel:
- realizarea unor calcule elementare cu ajutorul numerelor;
- identificarea unor relaţii/ regularităţi;
- explorarea caracteristicilor geometrice ale unor obiecte;
- utilizarea unor etaloane pentru măsurări și estimări.
Structura programei școlare include următoarele elemente:
- Notă de prezentare
- Competenţe generale
15
- Competenţe specifice și exemple de activităţi de învăţare
- Conţinuturi
- Sugestii metodologice
Competenţele generale vizate la nivelul disciplinei Matematică încadrează achiziţiile
de cunoaștere și de comportament ale elevului, fiind comune unui ciclu de învăţământ și
redând orientarea generală a procesului educaţional pentru disciplina Matematică.
Competenţele specifice sunt competenţe derivate din competenţele generale,

reprezintă etape în dobândirea acestora și se formează pe durata unui an școlar. Pentru
realizarea competenţelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activităţi de
învăţare care valorifică experienţa concretă a elevului și care definesc contexte de învăţare
variate. Programa propune o ofertă flexibilă de activităţi de învăţare. Cadrul didactic poate să
modifice, să completeze sau să înlocuiască aceste activităţi cu altele, adecvate clasei. Devine
astfel posibil să se realizeze un demers didactic personalizat, care să asigure formarea
competenţelor prevăzute de programă, în contextul specific al fiecărei clase.
Conţinuturile învăţării se regăsesc în inventarul achiziţiilor necesare elevului pentru
alfabetizarea din domeniul matematicii și sunt grupate pe următoarele domenii:
- Numere și operaţii cu numere
- Elemente intuitive de geometrie
- Unităţi și instrumente de măsură
- Organizarea și reprezentarea datelor
Sugestiile metodologice reprezintă o componentă a programei care propune metode
și mijloace pentru realizarea demersului didactic.
16
1. Identificarea unor relaţii/ regularităţi din mediul apropiat

2. Utilizarea numerelor în calcule
3. Explorarea caracteristicilor geometrice ale unor obiecte localizate în mediul apropiat
4. Utilizarea unor etaloane convenţionale pentru măsurări și estimări
5. Rezolvarea de probleme în situaţii familiare
17
1. Identificarea unor relaţii/ regularităţi din mediul apropiat
1.1. Observarea unor modele/ regularităţi din cotidian, pentru crearea de raţionamente proprii
- identificarea în cotidian / desene / imagini / machete / filme documentare a elementelor repetitive
- identificarea regulii de construcţie a unui șir de simboluri sau numere
1.2. Aplicarea unei reguli pentru continuarea unor modele repetitive
- realizarea unor modele repetitive (cu desene sau cu obiecte), respectând o regulă dată
- realizarea unor modele repetitive utilizând figuri/ corpuri geometrice de diferite mărimi şi culori
- generarea/ completarea unor şiruri de simboluri sau de numere folosind o regulă dată
- utilizarea unei formule de calcul (de exemplu: pentru calculul perimetrului, pentru determinarea unui număr
necunoscut dintr-o relaţie numerică)
2. Utilizarea numerelor în calcule
2.1. Recunoaşterea numerelor naturale din concentrul 0 – 10 000 şi a fracţiilor subunitare sau echiunitare, cu
numitori mai mici sau egali cu 10
- citirea unui număr şi scrierea numerelor de la 0 la 10 000 cu cifre/ litere
- identificarea, într-un număr, a cifrei unităţilor/ zecilor/ sutelor/ miilor
- compunerea şi descompunerea numerelor în/ din mii, sute, zeci şi unităţi
- numărare crescătoare şi descrescătoare din 1 în 1, din 2 în 2, din 3 în 3, cu precizarea limitelor intervalului (de
la ...până la.., mai mic decât ... dar mai mare decât ...)
- generarea unor numere mai mici decât 10 000, ale căror cifre îndeplinesc condiţii date (de exemplu, cifra
unităţilor este 1, cifra zecilor este cu 2 mai mare decât cifra unităţilor etc.)
- aproximarea (rotunjirea) numerelor naturale la diferite ordine
- formarea, scrierea şi citirea numerelor folosind cifrele romane (I, V, X)
- utilizarea cifrelor romane în situaţii uzuale (de exemplu, scrierea datei)
- identificarea, în situaţii familiare, a scrierii fracţionare
- identificarea numărătorilor şi numitorilor fracţiilor
- citirea şi scrierea fracţiilor subunitare şi a celor echiunitare
- determinarea unei fracţii când numărătorul şi/sau numitorul îndeplinesc anumite condiţii
- reprezentarea intuitivă unei fracţii subunitare date pornind de la situaţii familiare
- scrierea unor fracţii subunitare pornind de la mulţimi de obiecte, de la un desen/ reprezentare grafică sau de la
un text
2.2. Compararea numerelor naturale în concentrul 0 – 10 000, respectiv a fracţiilor subunitare sau echiunitare
care au acelaşi numitor, mai mic sau egal cu 10
- compararea a două numere mai mici decât 10 000, folosind numărătoarea poziţională sau reprezentări
- compararea unor numere mai mici sau egale cu 10 000, utilizând algoritmul de comparare
- utilizarea semnelor <, >, = în compararea numerelor sau fracţiilor cu ajutorul unor exemple concrete şi a unor
reprezentări grafice
- compararea unor fracţii cu acelaşi numitor cu ajutorul unor obiecte familiare sau a unor reprezentări grafice
2.3. Ordonarea numerelor naturale în concentrul 0 – 10 000 şi respectiv a fracţiilor subunitare sau echiunitare
care au acelaşi numitor, mai mic sau egal cu 10
- precizarea succesorului şi/sau a predecesorului unui număr
- ordonarea crescătoare/ descrescătoare a unor numere mai mici sau egale cu 10 000
- rotunjirea/ aproximarea numerelor în contexte similare unor situaţii din viaţa cotidiană
- determinarea unor numere care să respecte condiţii date (mai mic decât ..., mai mare sau egal cu ... etc.)
- ordonarea fracţiilor subunitare, folosind exemple practice din viaţa cotidiană sau reprezentări grafice
- determinarea intuitivă a unei fracţii mai mici sau mai mari decât o fracţie dată
- completarea numărătorului unei fracţii, cu respectarea unor condiţii date (de exemplu, 3/7 ≤ □/7 ), pe baza
unor exemple familiare, practice, sau a unor reprezentări grafice
2.4. Efectuarea de adunări şi scăderi de numere naturale în concentrul 0 – 10 000 sau cu fracţii cu acelaşi
numitor
- efectuarea de adunări/ scăderi de numere naturale, fără trecere şi cu trecere peste ordin, în concentrul
0 – 1000
- descompunerea numerelor în concentrul 0 – 1 000, utilizând adunarea şi scăderea, fără trecere şi cu trecere
peste ordin
18
- descompunerea numerelor în concentrul 0 – 10 000, utilizând adunarea şi scăderea, fără trecere şi cu trecere
peste ordin
- jocuri de rol care solicită compunerea/ descompunerea numerelor din concentrul 0 – 10 000
- efectuarea de adunări/ scăderi cu trecere şi fără trecere peste ordin, cu numere în concentrul 0 – 10 000,
utilizând algoritmi de calcul, descompuneri numerice şi proprietăţile operaţiilor
- efectuarea probei operaţiei de adunare, respectiv de scădere
- utilizarea proprietăţilor adunării în calcule (comutativitate, asociativitate, element neutru)
- estimarea rezultatului unui calcul din concentrul 0 – 10 000, fără efectuarea lui
- utilizarea calculatorului pentru verificarea rezultatelor adunărilor şi/sau scăderilor
- folosirea unor tehnici de calcul rapid (proprietăţile operaţiilor, descompuneri de numere etc.)
- intuirea echivalenţei unei fracţii subunitare cu o sumă sau cu o diferenţă de fracţii cu acelaşi numitor, cu
ajutorul unor reprezentări grafice sau exemple familiare
2.5. Efectuarea de înmulţiri de numere în concentrul 0 – 10 000 şi de împărţiri folosind tabla înmulţirii,
respectiv tabla împărţirii
- rezolvarea de exerciţii folosind tabla înmulţirii
- efectuarea de înmulţiri cu 10, 100
- rezolvarea de exerciţii folosind tabla împărţirii
- efectuarea de înmulţiri între numere formate cu două sau trei cifre şi numere formate cu o cifră
- efectuarea de înmulţiri între numere formate cu două cifre
- utilizarea unor proprietăţi ale înmulţirii în calcule
- scrierea unui număr ca produs de doi sau trei factori
- rezolvarea de probleme cu operaţii de acelaşi ordin/ de ordine diferite; metoda reprezentării grafice
- estimarea ordinului de mărime a rezultatului unui calcul fără efectuarea acestuia (de exemplu, 197x2 va fi mai
mic decât 200 x 30 = 600)
- utilizarea calculatorului pentru verificarea rezultatelor unor operaţii de înmulţire şi împărţire
- efectuarea probei unei operaţii de înmulţire/ împărţire
- rezolvarea de exerciţii, cu operaţiile cunoscute, respectând ordinea efectuării operaţiilor şi semnificaţia
parantezelor rotunde
3. Explorarea caracteristicilor geometrice ale unor obiecte localizate în mediul apropiat
3.1. Localizarea unor obiecte în spaţiu şi în reprezentări, în situaţii familiare
- descrierea poziţiei obiectelor din spaţiu, în raport cu alte obiecte
- descrierea structurii unui ansamblu de obiecte
- utilizarea reprezentărilor schematice/ realizarea planului clasei, marcarea sau citirea indiciilor etc.
- realizarea unor desene, respectând condiţii date
- iniţierea şi participarea la diverse jocuri de strategie în care este necesară localizarea pieselor (şah, go,
domino, ţintar etc.)
- realizarea şi completarea unor tabele respectând instrucţiuni în care se folosesc cuvintele „rând” şi
„coloană”
- stabilirea coordonatelor unui obiect într-o reprezentare grafică sub formă de reţea
- jocuri de orientare în spaţiu
- găsirea unor obiecte folosind indicii
3.2. Explorarea caracteristicilor simple ale figurilor şi corpurilor geometrice în contexte familiare
- identificarea şi denumirea figurilor geometrice plane
- recunoaşterea şi descrierea unor obiecte care au forma unor corpuri geometrice cunoscute, din mediul
apropiat (cub, paralelipiped, cilindru, sferă, con)
- conturarea figurilor geometrice plane cu ajutorul instrumentelor de geometrie/ şabloanelor (pătrat, triunghi,
dreptunghi, cerc)
- realizarea unor desene/ colaje folosind figurile geometrice învăţate
- identificarea numărului de figuri geometrice plane dintr-un desen dat/ dintr-o figură geometrică
„fragmentată”
- gruparea unor figuri sau corpuri geometrice după criterii date (număr de laturi, număr de unghiuri, formă/
număr de feţe, număr de vârfuri, număr de muchii)
- decuparea după contur a desfăşurării unui corp geometric dat: cub, paralelipiped, cilindru, con
- construirea unor corpuri geometrice folosind diverse materiale (beţişoare, scobitori, plastilină etc.)
- jocuri de construcţii cu corpuri geometrice
- realizarea unei expoziţii de fotografie având ca temă obiecte cu formă geometrică
19
- reconstituirea corpurilor geometrice prin plierea unor tipare (sau origami)
- identificarea, prin pliere, a axei/ axelor de simetrie ale figurilor geometrice
- compararea unor unghiuri prin suprapunere
4. Utilizarea unor etaloane convenţionale pentru măsurări şi estimări
4.1. Utilizarea unor instrumente şi unităţi de măsură standardizate, în situaţii concrete
- utilizarea instrumentelor şi a unităţilor de măsură standard, adecvate în realizarea unor măsurări
- măsurarea unor dimensiuni, capacităţi/ volume, mase, folosind instrumente adecvate
- înregistrarea şi interpretarea rezultatelor unor măsurători, folosind exemple din viaţa cotidiană
- identificarea şi compararea valorilor monedelor şi a bancnotelor
- compararea rezultatelor unor măsurători efectuate cu unităţi standard, cu rezultatele unor măsurători
efectuate cu unităţi de măsură non-standard
- alegerea unităţilor de măsură adecvate pentru a măsura durate de timp
4.2. Operarea cu unităţi de măsură standardizate, fără transformări
- înregistrarea activităţilor desfăşurate în şcoală într-un interval de timp stabilit (de exemplu, într-o săptămână)
- ordonarea unor date în funcţie de succesiunea derulării lor în timp (de exemplu, activităţi într-o zi/ săptămână)
- efectuarea unor calcule folosind unităţi de măsură pentru lungime, masă, capacitate (volum), unităţi monetare
- rezolvarea de probleme practice în care intervin unităţi de măsură standard
- operarea cu unităţi de măsură în efectuarea de activităţi practice/ experimentale
5. Rezolvarea de probleme în situaţii familiare
5.1. Utilizarea terminologiei specifice şi a unor simboluri matematice în rezolvarea şi/sau compunerea de
probleme cu raţionamente simple
- rezolvarea de exerciţii de tipul: „Află produsul/ câtul/ jumătatea/ sfertul/ dublul etc.”
- identificarea unor fracţii, utilizând suport concret sau desene (pizza, tort, măr, pâine, cutie de bomboane,
tablete de ciocolată etc.)
- aflarea unui termen necunoscut, folosind metoda balanţei sau prin efectuarea probei adunării/ scăderii
- utilizarea simbolurilor (<, ≤, >, ≥, =) pentru compararea unor numere sau a rezultatelor unor operaţii aritmetice
- identificarea rolului parantezelor rotunde asupra rezultatului final al unui exerciţiu
- utilizarea unor simboluri pentru numere sau cifre necunoscute, în diverse calcule sau pentru rezolvarea unor
probleme
- transformarea unei probleme rezolvate prin schimbarea datelor numerice sau a întrebării, prin înlocuirea
cuvintelor care sugerează operaţia, prin adăugarea unei întrebări etc.
- transformarea problemelor de adunare în probleme de scădere, a problemelor de înmulţire în probleme de
împărţire şi invers
- formularea de probleme pornind de la situaţii concrete, reprezentări şi/ sau relaţii matematice, imagini,
desene, scheme, exerciţii, grafice, tabele
- formularea şi rezolvarea unor probleme pornind de la o tematică dată/ de la numere date/ expresii care
sugerează operaţii
5.2. Înregistrarea în tabele a unor date observate din cotidian
- selectarea şi gruparea unor simboluri/ numere/ figuri/ corpuri geometrice după mai multe criterii date şi
înregistrarea datelor într-un tabel
- ordonarea unor evenimente/ obiecte din cotidian după anumite criterii (după dimensiuni, preferinţe)
- înregistrarea în tabele a observaţiilor din investigaţii
- extragerea şi sortarea de numere dintr-un tabel, pe baza unor criterii date
- identificarea datelor din grafice cu bare şi din tabele
- realizarea unor grafice cu bare pe baza unor informaţii date/ culese
5.3. Rezolvarea de probleme cu operaţiile aritmetice studiate, în concentrul 0 – 10 000
- identificarea şi analiza datelor din ipoteza unei probleme
- identificarea cuvintelor/sintagmelor în enunţurile problemelor care sugerează operaţiile aritmetice studiate (a
dat, a primit, a distribuit în mod egal, de două ori mai mult etc.)
- rezolvarea şi compunerea de probleme folosind simboluri, numere sau reprezentări grafice
- asocierea rezolvării unei probleme cu o reprezentare grafică/ desen sau cu o expresie numerică dată
- organizarea datelor unei investigaţii în tabel sau într-o reprezentare grafică în scopul compunerii sau rezolvării
de probleme
- rezolvarea de probleme prin mai multe metode
- identificarea unor situaţii concrete care se pot transpune în limbaj matematic
- verificarea rezultatelor obţinute în urma rezolvării unei probleme
20
Conţinuturile învăţării
Domenii
Numere şi operaţii cu Numerele naturale cuprinse între 0 – 10 000
numere - formare, citire, scriere comparare, ordonare, rotunjire
- formarea, citirea, scrierea numerelor cu cifrele romane I, V, X
Adunarea şi scăderea numerelor naturale în concentrul 0 – 10 000, fără trecere şi
cu trecere peste ordin
- adunarea și scăderea; proprietăţi ale adunării
- număr necunoscut: aflare prin diverse metode (metoda mersului invers, metoda
balanţei)
Înmulţirea numerelor naturale în concentrul 0 – 10 000
- înmulţirea a două numere de o cifră (tabla înmulţirii)
- înmulţirea unui număr cu 10, 100
- înmulţirea a două numere dintre care unul este scris cu o cifră
- proprietăţile înmulţirii
- înmulţirea când factorii au cel puţin două cifre și rezultatul nu depășește 10 000
Împărţirea numerelor naturale în concentrul 0 – 100
- împărţirea numerelor de două cifre la un număr de o cifră cu rest 0 (tabla
împărţirii dedusă din tabla înmulţirii)
Ordinea efectuării operaţiilor şi folosirea parantezelor rotunde
Probleme care se rezolvă prin operaţiile aritmetice cunoscute; metoda
reprezentării grafice
Fracţii subunitare şi echiunitare cu numitorul mai mic sau egal cu 10
- diviziuni ale unui întreg: doime, treime, ..., zecime; reprezentări prin desene
- terminologie specifică: fracţie, numitor, numărător
- compararea, ordonarea fracţiilor subunitare cu acelaşi numitor
Elemente intuitive de Localizarea unor obiecte
geometrie - coordonate într-o reprezentare grafică sub formă de reţea
Figuri geometrice
- punct, linie dreaptă, linie frântă, linie curbă, semidreaptă segment
- unghi
- poligoane: pătrat, dreptunghi, triunghi
- cerc
Axa de simetrie
Perimetrul
Corpuri geometrice
- cub, paralelipiped, cilindru, sferă, con (recunoaștere, identificarea unor elemente
specifice)
Unităţi şi instrumente de Unităţi de măsură pentru lungime
măsură - unităţi de măsură: metrul, cu submultiplii, multiplii
- instrumente de măsură: riglă, metrul de tâmplărie, metrul de croitorie, ruleta
- operaţii cu unităţile de măsură pentru lungime (fără transformări)
Unităţi de măsură pentru volumul lichidelor
- unităţi de măsură: litrul cu multiplii și submultiplii
- operaţii cu unităţile de măsură pentru volumul lichidelor (fără transformări)
Unităţi de măsură pentru masă
- unităţi de măsură: kilogramul cu multiplii și submultiplii
- instrumente de măsură: cântarul, balanţa
- operaţii cu unităţile de măsură pentru masă (fără transformări)
Unităţi de măsură pentru timp
- unităţi de măsură: ora (citirea ceasului), ziua, săptămâna, anul
- instrument de măsură: ceasul
Unităţi de măsură monetare
- unităţi de măsură: leul și banul, euro și eurocentul
- schimburi monetare echivalente în aceeași unitate monetară
21
Organizarea şi Organizarea şi reprezentarea datelor
reprezentarea datelor - tabel: rând, coloană, celulă a tabelului, date din tabel
- date din tabele: sortare, extragere, ordonare
- grafice cu bare: construire, extragerea unor informaţii
22
Sugestiile metodologice au rolul de a orienta profesorul în aplicarea programei școlare

pentru proiectarea și derularea la clasă a activităţilor de predare-învăţare-evaluare, în
concordanţă cu specificul acestei discipline.
La acest nivel de vârstă, profesorul va urmări sistematic realizarea de conexiuni între
toate disciplinele prevăzute în schema orară a clasei respective, creând contexte
semnificative de învăţare pentru viaţa reală. Elevul va învăţa, prin metode adecvate vârstei,
ceea ce îi este necesar pentru dezvoltarea sa armonioasă la această etapă de vârstă și pentru
a face faţă cu succes cerinţelor școlare.
Anumite noţiuni introduse vor fi studiate fie pentru cazuri particulare, așa cum este
cazul paralelipipedului (paralelipiped dreptunghic), fie intuitiv, recurgând la situaţii familiare.
Tot intuitiv vor fi introduse și fracţiile. Se consideră că activităţile cu fracţii au ca scop
să ofere elevilor reprezentările mentale despre acest tip de numere, ca prim pas al unei
înţelegeri cantitative a acestora. De aceea, activităţile legate de acest subiect se vor focaliza
pe identificarea expresiilor care conduc la fracţii, pe exprimarea verbală și pe explorarea
experienţelor cotidiene ale elevilor cu fracţii, văzute ca părţi ale întregului. De exemplu, o
jumătate de măr este o parte a unui măr tăiat în două părţi egale; tot o jumătate este și o
parte a unui segment tăiat în 2 părţi egale; o jumătate dintr-o mulţime de obiecte este o
mulţime mai mică, dar care are de două ori mai puţine obiecte faţă de mulţimea considerată
întreg etc. Adunarea și scăderea fracţiilor este abordată tot intuitiv, pornind de la
experienţele individuale. Se constată că două sferturi formează o jumătate. Pornind de la
astfel de exemple, elevii vor avea reprezentări mentale pentru adunările și scăderile cu fracţii
simple și astfel vor evita mai târziu erorile tipice, creându-se prerechizitele necesare pentru
abordarea algoritmică. Aceste activităţi stau la baza activităţilor de estimare a rezultatelor
unor operaţii aritmetice cu fracţii și contribuie la formarea capacităţii elevului de apreciere
critică a corectitudinii unui răspuns.
Strategii didactice
Această etapă de școlaritate reprezintă un moment important pentru stimularea
flexibilităţii gândirii, precum și a creativităţii elevului. În acest sens, cadrul didactic va insista
pe stimularea și păstrarea interesului elevului pentru această disciplină și pe dezvoltarea
încrederii în sine.
Ca metodă, jocul didactic va fi încă prezent, asigurând contextul pentru participarea
activă, individuală și în grup, care să permită exprimarea liberă a propriilor idei. Accentul se
va pune atât pe spontaneitatea și creativitatea răspunsurilor, cât și pe rigurozitatea știinţifică
a acestora.
Prin reluări succesive, antrenament mental, utilizarea suporturilor concrete și a
reprezentărilor grafice, elevul ajunge să se corecteze singur, pe măsură ce noţiunile devin
înţelese și interiorizate.
Activitatea didactică se va desfășura într-o interacţiune permanentă elev - profesor,
astfel încât să răspundă intereselor beneficiarilor. Elevii vor fi stimulaţi să întrebe, să
intervină, să aibă iniţiativă, să exprime idei și opinii despre ceea ce învaţă.
Proiectarea demersului didactic, pentru orice unitate de învăţare, începe cu studiul
programei școlare, de la competenţele generale și competenţele specifice, activităţi de
învăţare și conţinuturi. Demersul de proiectare parcurge următorii pași:
- identificarea competenţelor specifice care urmează să fie formate (în ce scop voi
face?)
23
- selecţia conţinuturilor (ce conţinuturi voi folosi?)
- analiza resurselor disponibile (cu ce voi face?)
- determinarea activităţilor de învăţare (cum voi face?)
- stabilirea instrumentelor de evaluare (cât s-a realizat?).
24
Programa şcolară
pentru disciplina
ŞTIINŢE ALE NATURII
Clasa a III-a
Bucureşti, 2014
25
Notă de prezentare
Programa școlară pentru disciplina Ştiinţe ale naturii reprezintă o ofertă curriculară pentru
clasele a III-a și a IV-a din învăţământul primar. Disciplina este prevăzută în planul-cadru de
învăţământ în aria curriculară Matematică și știinţe ale naturii, având un buget de timp de 1 oră/
săptămână.
Programa disciplinei Ştiinţe ale naturii este elaborată potrivit modelului de proiectare
curriculară centrat pe competenţe. Construcţia acestei programe a pornit de la structurarea
achiziţiilor din clasa pregătitoare, clasele I și a II-a, urmărind racordarea la Cadrul de referinţă pentru
știinţe TIMSS 2011, racordarea la Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii
Europene privind competenţele cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi
(2006/962/EC), precum și contribuţia specifică la profilul de formare al elevului din ciclul primar.
Programa acestei discipline vizează, în primul rând, formarea uneia dintre competenţele cheie
(„competenţe matematice și competenţe de bază în știinţe și tehnologii”), dar contribuie și la
formarea altora, precum: comunicarea în limba maternă, a învăţa să înveţi, competenţe în utilizarea
noilor tehnologii informaţionale și de comunicaţie, competenţe sociale și civice, iniţiativă și
antreprenoriat, sensibilizare culturală și exprimare artistică.
Studiul disciplinei Ştiinţe ale naturii vizează observarea și perceperea lumii în întregul său, cu
componentele, procesele și fenomenele caracteristice. Elevii sunt îndrumaţi să-și dezvolte
cunoașterea pornind de la explorarea și investigarea lumii înconjurătoare către o realitate mai
îndepărtată. Astfel ei se apropie de înţelegerea și experimentarea unor principii și legi universale.
Programa propune studiul integrat al știinţelor naturii, o structurare a problemelor abordate
pornind de la o serie de teme adecvate capacităţii de înţelegere a copilului de vârstă școlară mică.
Învăţarea promovată de această disciplină urmărește, în primul rând, raportarea copilului la mediul
de viaţă cu mijloacele adecvate vârstei acestuia și nu acumularea mecanică de fapte și informaţii
știinţifice. Importanţa unei abordări integrate a știinţelor naturii constă în multitudinea conexiunilor
pe care profesorul le poate face în dialog cu elevii, în implicarea elevilor în activităţi multiple de
observare, aplicare și experimentare. Astfel, se valorifică experienţa copiilor și li se dezvoltă
capacitatea de a integra informaţiile noi în modele explicative proprii, de a aplica cunoștinţele
dobândite în rezolvarea unor probleme simple din viaţa cotidiană, de a găsi soluţii la probleme noi.
Dinamica societăţii contemporane îl pune pe copil încă de la vârste fragede în contexte tot
mai variate, îi oferă situaţii la care adesea trebuie să găsească spontan rezolvare. Acestea cer repere
reprezentate de anumite valori și atitudini, capacităţi de reacţie, aptitudini formate pe parcursul
învăţării, ce îi vor facilita integrarea în mediul social și natural. Curiozitatea de a se întreba și de a
explora, spiritul investigator, interpretarea critică a observaţiilor, dorinţa de a împărtăși experienţe
proprii, receptivitatea și flexibilitatea de a aplica cunoștinţele dobândite în viaţa cotidiană sunt
atitudini dezvoltate de disciplina Ştiinţe ale naturii. Ele sunt fundamentul creării unor personalităţi
dinamice, adaptabile și integrabile care preţuiesc valori precum respectul faţă de adevărul știinţific și
faţă de orice formă de viaţă, cooperarea între persoane, toleranţa faţă de opiniile altora, grija faţă de
sănătatea proprie și a mediului înconjurător.
Disciplina Ştiinţe ale naturii vizează învăţarea prin explorare și aplicare. De aceea demersul
didactic se impune a fi deplasat de la ce se învaţă? la cum? și de ce se învaţă?. Această deplasare de
accent poate genera un dublu beneficiu: stimularea interesului de cunoaștere al copilului, care vede
utilitatea propriei munci prin achiziţiile dobândite și creșterea caracterului formativ al învăţării.
- Conţinuturi
26
Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoștinţe, abilităţi și atitudini dezvoltate prin
învăţare, care permit rezolvarea de probleme specifice unui domeniu sau generale, în contexte
particulare diverse.
Competenţele generale vizate de disciplina Ştiinţe ale naturii reprezintă achiziţiile de
cunoaștere și atitudinale ale elevului pentru clasele a III-a și a IV-a.
Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale și se formează pe parcursul
unui an școlar. Pentru realizarea acestora, programa cuprinde și exemple de activităţi de învăţare
concrete, variate care valorifică implicarea activă și învăţarea conștientă a elevului.
Ştiinţe ale naturii – clasele a III-a – a IV-a
Conţinuturile învăţării sunt grupate pe următoarele domenii:
- Ştiinţele vieţii;
- Ştiinţele pământului;
- Ştiinţele fizicii.
Sugestiile metodologice includ strategii didactice și elemente de evaluare, cu scopul de a
orienta cadrele didactice în aplicarea programei. Strategiile didactice propuse sunt multiple, adecvate
lucrului cu elevii în contextul societăţii cunoașterii.
27
1. Explorarea caracteristicilor unor corpuri, fenomene și procese

2. Investigarea mediului înconjurător folosind instrumente și procedee specifice
3. Rezolvarea de probleme din viaţa cotidiană valorificând achiziţiile despre propriul corp și
despre mediul înconjurător
28
1. Explorarea caracteristicilor unor corpuri, fenomene şi procese
1.1. Identificarea unor caracteristici ale corpurilor vii şi nevii
- observarea unor corpuri şi identificarea caracteristicilor acestora (de exemplu: organisme vii pentru
identificarea părţilor componente, diferite obiecte pentru identificarea unor proprietăţi precum formă, culoare,
transparenţă)
- utilizarea unor modele pentru identificarea caracteristicilor principale ale corpurilor reprezentate (de exemplu:
schiţe de hărţi pentru observarea suprafeţelor de apă şi uscat, mulaje ale unor tipuri de animale din diferite
grupe)
- observarea dirijată a unor scheme simple, desene pentru identificarea etapelor unor fenomene/ procese (de
exemplu: circuitul apei în natură)
- recunoaşterea unor caracteristici ale corpurilor pornind de la prezentarea unor texte ştiinţifice adaptate vârstei
elevilor, a unor poveşti sau povestiri (de exemplu: descrierea unor reacţii ale animalelor în diferite situaţii)
- observarea unor aspecte dinamice ale realităţii înconjurătoare sau mai îndepărtate de mediul de viaţă
cunoscut, prin vizionarea unor filme sau realizarea unor jocuri de rol (de exemplu, despre mişcarea apei pe
suprafaţa Pământului, despre modul în care căderea apelor, vântul pot produce energie)
- identificarea unor caracteristici ale corpurilor, fenomenelor, proceselor prin efectuarea unor experienţe simple
(de exemplu: evidenţierea diferenţelor dintre diferite surse de apă, evidenţierea mişcărilor apei pe suprafaţa
planetei, evidenţierea schimbării stării de agregare a apei şi a relaţiei cu temperatura, evidenţierea mişcării
aerului şi a influenţei vântului asupra norilor, evidenţierea unor interacţiuni între corpuri şi a efectelor lor)
1.2. Utilizarea unor criterii pentru compararea unor corpuri, fenomene şi procese
- identificarea unor criterii de comparare a unor corpuri, fenomene, procese din aceeaşi categorie (de exemplu:
diverse proprietăţi ale metalelor, diverse caracteristici ale unor animale)
- compararea unor corpuri, fenomene, procese din aceeaşi categorie în scopul stabilirii asemănărilor şi
deosebirilor între ele (de exemplu: compararea metalelor după diferite proprietăţi, a animalelor după diferite
caracteristici)
- selectarea unor corpuri după diferite criterii şi realizarea unor colecţii/ expoziţii (de exemplu: colecţii de obiecte
selectate după formă, mărime, culoare, întrebuinţări, colecţii de plante sau părţi componente ale acestora)
2. Investigarea mediului înconjurător folosind instrumente şi procedee specifice

2.1. Identificarea etapelor unui demers investigativ vizând mediul înconjurător pe baza unui plan dat
- formularea unor întrebări ce duc la necesitatea unei investigaţii pentru aflarea răspunsului (de exemplu:
„Planta are nevoie de lumină pentru a trăi?”)
- identificarea metodelor de lucru (de exemplu: observarea a două plante de acelaşi tip, crescute în condiţii
identice, dar cu iluminare diferită)
- stabilirea resurselor necesare (de exemplu: două ghivece cu muşcate plantate în acelaşi tip de sol, apă, hârtie
închisă la culoare)
- implicarea în alegerea modalităţilor de lucru (individual/ în grup)
- realizarea unor estimări, predicţii asupra subiectului supus investigaţiei (de exemplu: vor exista/ nu vor exista
diferenţe între cele două plante, exemple de posibile diferenţe)
2.2. Aplicarea planului dat pentru efectuarea unei investigaţii a mediului înconjurător
- colectarea de date utile investigaţiei din surse diferite (cărţi, reviste, internet, filme, excursii, experienţe simple)
pentru diferite etape
- parcurgerea etapelor de lucru (de exemplu: realizarea unui paravan din hârtie închisă la culoare în jurul unui
ghiveci, plasarea celuilalt ghiveci alăturat, udarea periodică a plantelor)
- realizarea de observaţii periodice asupra aspectului cercetat (de exemplu: observarea culorii frunzelor celor
două plante, a ritmurilor de creştere la cele două plante, a orientării creşterii celor două plante, a apariţiei de
noi frunze sau flori)
- realizarea de măsurători utilizând instrumente diferite (cântar, cilindru gradat, balanţă, ruletă) pentru
determinarea valorii unor proprietăţi ale corpurilor (de exemplu: măsurarea iniţială, apoi periodică a înălţimii
celor două plante)
- completarea periodică a unor fişe de observaţii cu informaţii despre fenomene şi procese din mediul
înconjurător (de exemplu: descrierea periodică a variaţiei culorii frunzelor, notarea periodică a înălţimilor celor
două plante, înregistrarea altor modificări observate)
29
2.3. Reprezentarea grafică a rezultatelor unor observaţii realizate în cadrul diferitelor etape ale demersului
investigativ utilizând tabele, diagrame, formule simple
- reprezentarea în grafice, tabele, diagrame a unor date obţinute experimental (de exemplu: realizarea unui
tabel cu date zilnice referitoare la ritmul de creştere al plantelor aflate în condiţii diferite de iluminare)
- realizarea unor desene, planşe, colaje, afişe care să ilustreze aspecte ale investigaţiei realizate (de exemplu:
realizarea unui afiş cu fotografii ale plantelor aflate în condiţii diferite de iluminare, în etape succesive ale
investigaţiei)
2.4. Formularea de concluzii pe baza rezultatelor demersului investigativ
- selectarea observaţiilor esenţiale din datele înregistrate (de exemplu: selectarea observaţiilor referitoare la
culoarea frunzelor/ la înălţimea celor două plante la începutul şi la sfârşitul experimentului)
- compararea estimărilor şi a predicţiilor iniţiale cu rezultatele obţinute (de exemplu: compararea estimărilor
iniţiale cu rezultatele care arată îngălbenirea frunzelor şi încetinirea ritmului de creştere la plantele aflate în
condiţii de iluminare slabă)
- formularea de concluzii (de exemplu: planta are nevoie de lumină, în lipsa ei aceasta se îngălbeneşte, creşterea
încetineşte)
2.5. Prezentarea concluziilor demersului investigativ realizat pe baza unui plan dat
- formularea de răspunsuri la întrebările primite din partea colegilor de clasă
- elaborarea unor materiale informative pentru ilustrarea unor rezultate din demersul investigativ (de exemplu:
afişe, desene, prezentări cu ajutorul noilor tehnologii)
- prezentarea, în cadrul unor activităţi, a rezultatelor investigaţiilor efectuate pe parcursul anului şcolar (de
exemplu: „Ziua micului cercetător”, „Târgul proiectelor ştiinţelor naturii”, „Vreau să fiu inventator”)
3. Rezolvarea de probleme din viaţa cotidiană valorificând achiziţiile despre propriul corp şi
despre mediul înconjurător
3.1. Recunoaşterea consecinţelor unui stil de viaţă sănătos asupra propriului corp
- recunoaşterea unor factori de risc asupra propriei sănătăţi, pornind de la prezentarea unor texte scurte,
vizionarea unor filme, studii de caz (de exemplu: reducerea numărului de ore de somn)
- recunoaşterea unor forme de odihnă activă şi a necesităţii lor, în urma unor discuţii (de exemplu: lectură,
activităţi artistice, sportive)
- realizarea unui program personal de echilibrare a perioadelor de învăţare cu cele de odihnă activă şi somn în
scopul aplicării zilnice
- identificarea unor reguli de protecţie în timpul realizării unei investigaţii, precum şi în viaţa cotidiană (de
exemplu: pentru utilizarea instrumentelor de măsură, manipularea unor obiecte casabile, fierbinţi)
3.2. Recunoaşterea consecinţelor propriului comportament asupra mediului înconjurător
- recunoaşterea unor forme de poluare prin observaţii realizate în natură, prin realizarea unor experienţe
demonstrative (de exemplu: plasarea în aer a unor cartonaşe albe unse cu vaselină şi observarea elementelor
reţinute de acestea)
- observarea efectului poluării asupra unor organisme prin experienţe demonstrative (de exemplu: udarea
periodică a unei plante cu suc de lămâie simulând ploile acide)
- identificarea comportamentelor distructive ale omului faţă de mediu prin jocuri de rol, simulări, chestionare
(de exemplu: chestionarea membrilor familiei, a prietenilor asupra felului în care depozitează deşeurile)
30
CONŢINUTURI
Domenii Subdomenii
Ştiinţele vieţii Caracteristici ale lumii vii - Caracteristici ale vieţuitoarelor (nevoi
de bază - apă, aer, hrană; creștere;
reacţii la schimbările mediului;
înmulţire)
- Reacţii ale unei plante la diferite
schimbări ale mediului
- Reacţii ale corpului animal la schimbări
ale mediului (temperatura) sau în
diferite situaţii (pericol, mișcare)
- Principalele grupe de animale: insecte,
pești, amfibieni, reptile, păsări,
mamifere – caracteristici generale,
exemple de reprezentanţi din mediul de
viaţă apropiat
Omul – menţinerea stării de sănătate Activitate și odihnă
Ştiinţele pământului Pământul – mediu de viaţă Apa, aerul, solul. Surse de apă - tipuri,
utilizări
- Resurse naturale - tipuri, folosire
responsabilă
- Mișcarea apei pe suprafaţa Pământului
- Schimbări ale stării de agregare a apei.
Circuitul apei
- Fenomene ale naturii: ploaie, ninsoare,
vânt, fulger, tunet
Influenţa omului asupra mediului de Poluarea apei, a solului, a aerului
viaţă
Ştiinţele fizicii Corpuri și proprietăţi Proprietăţi ale corpurilor (formă,
culoare, lungime, întindere, masă,
volum)
- Stări de agregare (solid, lichid, gaz) -
identificare în funcţie de formă și volum
- Proprietăţile unor metale. Utilizări
- Interacţiuni dintre corpuri
(gravitaţională, magnetică, electrică, de
contact - frecarea)
- Magneţi. Utilizări ale magneţilor.
Busola
Forţe și mișcare Efectele diferitelor interacţiuni dintre
corpuri (deformare, mișcare)
- Mișcare și repaus. Caracteristici ale
mișcării (distanţă, durată, rapiditate)
Tipuri de transformări ale materiei Topire, solidificare, vaporizare,
condensare
31
Sugestiile metodologice au rolul de a orienta cadrul didactic în aplicarea programei

școlare în ceea ce privește proiectarea și derularea la clasă a activităţilor de predare -
învăţare - evaluare.
În mod concret, elevii explorează lumea înconjurătoare parcurgând activităţi de
învăţare ce trebuie să pornească de la experienţa lor de viaţă. Acestea conduc la sporirea
motivaţiei și interesului pentru participarea la activitate, în particular și pentru studiul
domeniului, în general.
Activităţile de învăţare facilitează formarea și dezvoltarea tipurilor de abilităţi și
capacităţi subordonate competenţelor specifice și generale. Scopul activităţilor de învăţare
alese trebuie să mute treptat accentul dinspre simpla cunoaștere a lumii vii către aplicarea în
diverse situaţii a achiziţiilor dobândite și către raţionamentul necesar rezolvării de probleme
noi.
Strategii didactice
Cadrul didactic are ocazia de a aborda o viziune holistică în ceea ce privește predarea
știinţelor, formarea competenţelor vizate, precum și a abilităţilor de investigare știinţifică.
În elaborarea strategiilor didactice un punct de sprijin poate fi Cadrul de referinţă
pentru știinţe TIMSS 2011, disponibil în limba engleză la adresa:
http://timss.bc.edu/timss2011/downloads/TIMSS2011_Frameworks-Chapter2.pdf.
Studiul mediului înconjurător trebuie să valorifice capacitatea copiilor de a realiza
observaţii, să le stimuleze curiozitatea prin corelarea cu activităţi cotidiene și probleme
practice și să găsească răspunsuri la diverse întrebări prin demers investigaţional. Predarea-
învăţarea știinţelor trebuie să integreze la un nivel incipient, adecvat vârstei, etapele
cercetării știinţifice: observarea, formularea de întrebări/ probleme, formularea de estimări
și predicţii, realizarea de observaţii și măsurători, compararea predicţiilor cu rezultatele
obţinute din investigaţie, formularea concluziilor. Derularea, pe parcursul fiecărui semestru a
cel puţin unui experiment ce integrează toate aceste etape și prezentarea rezultatelor în
cadrul unor zile sau activităţi speciale este de natură să familiarizeze elevul cu modul de lucru
și cu beneficiile unui astfel de demers. El va dobândi aptitudinea de a-și construi singur un
plan investigaţional, de a folosi și de a mânui instrumente și date știinţifice pentru atingerea
unui scop, de a comunica cu alte persoane în timpul realizării investigaţiei sau ulterior,
prezentând rezultatele și concluziile, de a-și asuma roluri în cadrul unor grupuri. Elevul
dobândește instrumente și metode capabile să-l ajute să caute răspunsuri la întrebări diverse
și să ia decizii fundamentate în privinţa unor aspecte legate de propria persoană, de mediul
înconjurător sau de raportul dintre acestea.
Dorinţa de cunoaștere specifică vârstei trebuie orientată stimulându-i pe copii să-și
pună mereu întrebări referitoare la lumea înconjurătoare și dirijată prin activităţi de
investigare și explorare care să le faciliteze descoperirea mediului de viaţă apropiat. În acest
sens, propunem o serie de experienţe/ experimente ce pot servi ca modele de activităţi de
învăţare pentru facilitarea familiarizării prin explorare cu particularităţile mediului de viaţă și
pentru formarea la copii a competenţei de a descoperi prin investigaţie caracteristicile
corpurilor, fenomenelor, proceselor din mediul lor de viaţă și a relaţiilor dintre acestea.
Activităţile de învăţare trebuie să integreze conţinuturile știinţifice la un nivel informaţional
redus, conform cu capacitatea de înţelegere specifică vârstei. Abordarea prin explorare
directă a proprietăţilor corpurilor, a fenomenelor și proceselor din mediul înconjurător ajută
32
copilul să ia act de prezenţa acestora, să le perceapă calităţile, să le recunoască și să ajungă
pe căi intuitive la explicarea lor.
Experimentele/ experienţele propuse, ca și exemplele de activităţi de învăţare care
însoţesc competenţele specifice sunt orientative, putând fi adaptate în funcţie de
particularităţile elevilor, de resursele avute la dispoziţie sau de opţiunile cadrului didactic:
Ştiinţele vieţii:
1. Cum reacţionează o plantă la diferite schimbări de mediu? Se plasează ghivece cu
plante asemănătoare în condiţii diferite de mediu (lumină/ întuneric, apă/ uscăciune, tipuri
diferite de sol), se observă și se compară aspectul acestora după un timp.
2. Contribuie plantele la circuitul apei în natură? Se acoperă o plantă cu o pungă de
plastic, se observă picături de apă pe pereţii pungii. Ce parte a plantei intervine în pierderea
apei? Se acoperă o frunză cu vaselină, apoi cu o pungă de plastic. Se acoperă o altă frunză
numai cu o pungă. Se compară cantitatea de apă eliminată de cele două frunze.
3. Cum pot influenţa direcţia în care crește o plantă? Pe o porţiune a unui răsad de
grâu, se acoperă vârfurile tulpinilor cu hârtie, lăsându-le pe celelalte neacoperite. Dacă sunt
expuse la Soare, tulpinile neacoperite se orientează după acesta, spre deosebire de cele
acoperite.
4. Cum reacţionează corpul meu la efort? Se înregistrează pulsul, ritmul respirator
înainte și după realizarea unui număr de genuflexiuni. Se fac comparaţii. Se formulează
concluzii referitoare la modificările observate.
Ştiinţele pământului:
5. Există diferenţe între o mare și un ocean? Se aduc un vas mic cu apă (marea) și un
vas mare cu apă (oceanul). Se observă diferenţele de adâncime și mărime dintre cele două
bazine. Pentru observarea mișcării apei, printr-un tub se suflă aer pentru a se simula
formarea valurilor, iar cu ajutorul unei rigle mișcată prin apă se simulează formarea
curenţilor.
6. Apa poate avea mai multe înfăţișări? Se aduce un pahar cu apă rece, unul cu apă
fierbinte și unul în care se află gheaţă. Se prezintă stările apei: lichidă, solidă și gazoasă
(aburul care iese din paharul cu apă fierbinte).
7. Unde se duce apa? O batistă se umezește bine cu apă și se lasă la Soare/ pe
calorifer. După un timp se usucă. Ce stare avea apa când am udat batista? (lichidă). Ce s-a
întâmplat cu acea apă? (s-a transformat în stare gazoasă). Ce a produs transformarea? (sursa
de căldură).
8. Putem observa circuitul apei în natură? Un pahar de plastic cu apă se acoperă cu o
folie de plastic transparent și se lasă la o sursă de căldură. După un timp apar vapori de apă
pe folie sub forma unor picături. Dacă paharul este mișcat ușor, picăturile cad înapoi în apă
(precipitaţii lichide).
9. Cum ne putem convinge de existenţa aerului? O lumânare este aprinsă și apoi
plasată în faţa unei uși care se deschide. Mișcarea flăcării demonstrează prezenţa aerului.
10. Ce este vântul? Cum se mișcă norii? Se pun fragmente de hârtie pe podea în faţa
unei uși sau în faţa unei ferestre (se poate folosi și o aerotermă). Acestea se deschid brusc și
produc un curent de aer care mișcă hârtiile. Se face asocierea fragmentelor de hârtie cu norii.
Ştiinţele fizicii:
11. Cum pot deplasa mai ușor un obiect? Cu ajutorul unui elastic se trage o carte
așezată pe o masă. Se pun sub carte patru creioane cilindrice și se repetă operaţiunea. Se
compară efortul depus în ambele situaţii. Se identifică astfel o interacţiune de contact –
frecarea.
33
12. Ce se opune căderii obiectelor? Se dă drumul de sus concomitent la o hârtie
mototolită și la o hârtie întinsă. Se observă traiectoria și timpul în care ajung la sol. Se
constată astfel frecarea cu aerul, care depinde de forma obiectului.
13. Cum pot apropia un obiect fără să-l ating? Cu o bucată de lână, se freacă un balon
umflat, astfel încât acesta se electrizează. Se apropie balonul de bucăţi de hârtie, de un jet de
apă de la robinet, de fire de păr. Se observă efectul.
14. Cum pot îndepărta un obiect fără să-l ating? Două baloane electrizate se apropie
unul de celălalt și se observă că se resping. Între ele se pune o foaie de hârtie și se observă că
hârtia atrage ambele baloane.
Evaluarea
Deoarece activităţile de învăţare trebuie să aibă în vedere formarea competenţelor cu
toate componentele lor (cognitive, aptitudinale, atitudinale), este necesar ca evaluarea să
vizeze, de asemenea, aceleași aspecte, accentuându-și astfel caracterul formativ.
Valorificarea rezultatelor evaluării trebuie să se concretizeze nu numai în calificative, ci și în
analiza greșelilor realizate de elevi și a cauzelor acestora. De asemenea, este necesar ca
demersul de evaluare să se finalizeze cu momente de reflecţie asupra rezultatelor obţinute și
să producă activităţi remediabile, dacă este cazul.
La această disciplină propunem ca activitatea de evaluare să se sprijine pe activităţi
practice, care creează un ambient mai apropiat de viaţă în comparaţie cu instrumentele
clasice de evaluare.
Procesul de evaluare trebuie să reflecte, în acest sens, predarea și învăţarea activă,
bazată pe descoperire, prin activităţi practice și prin diverse experienţe de învăţare. Astfel,
recomandăm utilizarea unor metode moderne de evaluare precum: autoevaluarea,
inter-evaluarea, realizarea de proiecte, portofoliul și investigaţia. Dintre metodele
enumerate, investigaţia în mod deosebit îl situează pe elev într-un context autentic de
învăţare și de valorificare a achiziţiilor la această disciplină prin modul în care: formulează
problema de investigat, realizează estimări și predicţii, descrie modul și metodele de lucru,
parcurge etapele de lucru și cooperează cu ceilalţi, formulează concluzii și prezintă
rezultatele demersului investigativ în cadrul diferitelor activităţi organizate la nivelul clasei
sau al școlii.
34
Programa şcolară
pentru disciplina
EDUCAŢIE CIVICĂ
Clasa a III-a
Bucureşti, 2014
35
Notă de prezentare
Programa școlară pentru disciplina Educaţie civică reprezintă o ofertă curriculară

pentru clasele a III-a și a IV-a din învăţământul primar. Disciplina este prevăzută în
planul-cadru de învăţământ în aria curriculară Om și societate, având un buget de timp de 1
oră/ săptămână, pe durata unui an școlar.
Ca disciplină de studiu, Educaţia civică este prevăzută și în prezent la clasele a III-a și a
IV-a. În planul dezvoltării curriculare, programa disciplinei Educaţie civică este elaborată
potrivit unor noi repere faţă de cele care structurează curriculumul școlar aplicat în prezent
în învăţământul primar la aceste clase. În acest sens, menţionăm aplicarea unui nou model
de proiectare curriculară centrat pe competenţe, care înlocuiește modelul de proiectare
bazat pe obiective. Proiectarea curriculară centrată pe competenţe răspunde cercetărilor din
psihologia cognitivă, conform cărora prin competenţă se realizează transferul și mobilizarea
cunoștinţelor și a abilităţilor în situaţii noi. Din perspectiva disciplinei de studiu, orientarea
demersului didactic pornind de la competenţe permite orientarea către latura pragmatică a
aplicării programei școlare prin accentuarea scopului pentru care se învaţă, precum și prin
accentuarea dimensiunii acţionale în formarea personalităţii elevului.
Prezenta programă școlară a fost elaborată potrivit dezideratelor profilului de formare
al elevului din ciclul primar.
- Conţinuturi
Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoștinţe, abilităţi și atitudini
dezvoltate prin învăţare, care permit identificarea și rezolvarea unor probleme specifice unui
domeniu sau a unor probleme generale, în contexte particulare diverse.
Competenţele generale sunt competenţele dezvoltate prin disciplinele socio-umane
studiate în învăţământul primar.
Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an școlar, sunt derivate din
competenţele generale și reprezintă etape în dobândirea acestora. Competenţele specifice
sunt însoţite de exemple de activităţi de învăţare, care constituie modalităţi de organizare a
activităţii didactice în scopul realizării competenţelor. Programa școlară propune, cu caracter
de exemplu, diferite tipuri de activităţi de învăţare, care integrează strategii didactice și care
valorifică experienţa concretă a elevului. Cadrul didactic are libertatea de a utiliza exemplele
de activităţi de învăţare pe care le propune programa școlară, de a le completa sau de a le
înlocui, astfel încât acestea să asigure un demers didactic adecvat situaţiei concrete de la
clasă. Se asigură, în acest fel, premisele aplicării contextualizate a programei școlare și
proiectării unor parcursuri de învăţare personalizate, pornind de la specificul dezvoltării
elevilor.
36
Conţinuturile învăţării sunt organizate pe domenii și reprezintă achiziţii de bază,
mijloace informaţionale prin care se urmărește realizarea competenţelor.
Sugestiile metodologice includ recomandări de strategii didactice care contribuie
predominant la realizarea competenţelor generale, proiectarea activităţii didactice, precum și
elemente de evaluare continuă. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta cadrul didactic
în utilizarea programei școlare pentru proiectarea demersului didactic și pentru realizarea
activităţilor de predare-învăţare-evaluare, în concordanţă cu specificul disciplinei și cu
particularităţile de vârstă ale elevilor.
Demersurile de educare civică propuse prin actuala programă sunt concordante cu
spiritul și cu recomandările cuprinse în:
- Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene privind
competenţele cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC);
- Raportul către UNESCO al Comisiei Internaţionale pentru Educaţie în secolul al
XXI-lea;
- Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, 1989.
Programa școlară a disciplinei Educaţie civică are ca finalitate integrarea elevilor în
comunitate, realizată prin:
- alfabetizarea moral-civică a copiilor;
- dezvoltarea unor atitudini pozitive faţă de propria persoană și faţă de ceilalţi;
- valorificarea experienţei specifice vârstei, prin accentuarea dimensiunilor
afectiv-atitudinale asociate celei cognitive;
Educaţie civică – clasele a III-a – a IV-a 3
- iniţierea elevilor în practicarea unui comportament moral-civic într-o societate
democratică – un comportament activ, liber, responsabil, tolerant, deschis, comunicativ,
reflexiv, autoevaluativ.
În acord cu finalitatea urmărită prin studiul acestei discipline, învăţarea vizează
interiorizarea unor norme de conduită, manifestarea unor deprinderi de comportament
moral-civic pornind de la contextele firești de viaţă și de la grupurile din care fac parte elevii
la această vârstă.
Educaţia prin și pentru democraţie este un proces complex și de lungă durată.
Şcolarul mic este implicat în viaţa socială prin apartenenţa sa la familie, la grupurile de
prieteni și de învăţare, dar și prin relaţiile specifice pe care el le poate stabili cu diverse
instituţii și organizaţii din comunitatea în care trăiește (de exemplu școala, primăria, biserica,
diferite organizaţii nonguvernamentale etc.). De aceea, procesul de socializare poate și
trebuie să înceapă de timpuriu.
Programa școlară se adresează cadrelor didactice. Proiectarea activităţii didactice și
activitatea didactică propriu-zisă trebuie precedate de lectura integrală a programei școlare.
Elementele marcate prin asterisc (*) și corp de literă italic constituie recomandări
pentru cadrul didactic, pe care le poate utiliza în timpul aflat la dispoziţia sa, din bugetul total
de timp alocat disciplinei.
37
1. Aplicarea unor norme de conduită în viaţa cotidiană

2. Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în contexte de viaţă din
mediul cunoscut
3. Cooperarea cu ceilalţi pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru, manifestând
disponibilitate
38
1. Aplicarea unor norme de conduită în viaţa cotidiană
1.1. Explorarea calităţii de persoană pe care o are orice om

- exerciţii de colorare, în desene/ contururi date, a imaginilor care înfăţișează persoane
- exerciţii de prezentare, în perechi, a propriei persoane (a unor aspecte relevate pentru
identitatea proprie)
- realizarea și discutarea, în perechi, a portretului colegului de bancă
- discuţii referitoare la asemănările și deosebirile dintre persoane
1.2. Identificarea unor trăsături morale definitorii ale persoanei

- recunoașterea, în situaţii diferite, a trăsăturilor unor personaje (de exemplu, prezentate în
povești, fabule, desene animate familiare elevilor)
- exerciţii de identificare a trăsăturilor persoanei manifestate în contexte familiare elevilor (la
școală, în familie, în grupul de prieteni, în locuri publice)
- discutarea, în grupuri mici, a moralei unor fabule, a unor proverbe care ilustrează trăsături
ale persoanei
- exerciţii de apreciere a propriilor trăsături manifestate în contexte familiare
- ilustrarea prin desen, pictură, modelaj a unor comportamente morale/ imorale ale unor
personaje
1.3. Explorarea grupurilor mici şi a regulilor grupului

- recunoașterea, în situaţii date, a grupurilor mici din care face parte elevul (familia, grupul
de joacă, grupul de învăţare)
- discuţii despre grupurile mici din care elevul face parte și despre regulile grupului, pornind
de la imagini, texte, cazuri date
- realizarea, în grupuri mici, la alegerea elevilor, a unor povestiri, dialoguri, dramatizări
privind activităţile grupurilor din care fac parte elevii
2. Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în contexte de viaţă din

mediul cunoscut
2.1. Recunoaşterea unor atitudini în raport cu lucrurile, cu plantele şi animalele

- realizarea, în grupuri mici, a unei liste de lucruri utile într-o situaţie dată (de exemplu,
pentru o oră de curs, o drumeţie, o insulă pustie) și discutarea atitudinilor posibile faţă de
lucrurile menţionate
- recunoașterea unor atitudini faţă de lucruri, faţă de plante și animale, pornind de la imagini
date, lectura unor povești, fabule, vizionarea unor desene animate sau filme adecvate vârstei
elevilor, observarea unor comportamente ale copiilor și ale adulţilor în contexte familiare de
viaţă etc.
- activitate independentă de completare a unor enunţuri referitoare la lucruri, plante,
animale (de exemplu, privind lucruri care îi reprezintă, preferinţe, atitudini, comportamente
faţă de lucruri, plante, animale)
2.2. Manifestarea unor atitudini pozitive în raport cu lucrurile, cu plantele şi animalele
39
- imaginarea unor povestiri privind raporturile persoanei cu lucrurile, cu plantele și
animalele, care valorizează atitudini pozitive faţă de acestea
- realizarea, în perechi, la alegerea elevilor, a unor scurte compuneri, dialoguri, scheme,
desene, referitoare la cum anume cred elevii că le-ar plăcea lucrurilor, plantelor și animalelor
să se comporte oamenii cu acestea
- punerea elevilor în situaţia de a-și exprima gânduri, sentimente, atitudini faţă de lucruri,
plante, animale și de a susţine nevoia de lucruri, plante, animale (pornind, de exemplu, de la
imagini, texte, desene animate, filme adecvate vârstei elevilor)
2.3. Explorarea unor relaţii existente între oameni în cadrul grupului
- exerciţii de identificare, în contexte de viaţă, a unor relaţii existente în cadrul diferitelor
tipuri de grupuri
- exemplificarea unor relaţii dintre oameni în diferite grupuri, pornind de la povestiri, fabule,
desene animate adecvate vârstei elevilor și de la situaţii observate în contexte familiare de
viaţă
- simularea, în contexte date, a unor relaţii în cadrul grupurilor din care elevii fac parte
3. Cooperarea cu ceilalţi pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru, manifestând

disponibilitate
3.1. Relaţionarea pozitivă, în grupuri mici, pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru
- simularea modului în care este necesar să se comporte membrii unui grup în rezolvarea
unei sarcini de lucru, atunci când membrii grupului au opinii diferite
- exersarea cooperării în grup pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru, prin împărţirea
sarcinilor/ responsabilităţilor, respectarea cerinţelor (de lucru, de timp etc.) și prin
valorificarea calităţilor fiecărui membru al grupului
- participarea la jocuri de rol care valorizează relaţionarea pozitivă cu copiii care provin din
grupuri etnice, culturale, sociale diferite sau care au nevoi speciale
3.2. Participarea la acţiuni în grupuri mici, prin asumarea de drepturi şi îndatoriri

- activităţi în grupuri mici, pentru identificarea principalelor drepturi și îndatoriri pe care le au
în grupurile din care fac parte
- elaborarea unui regulament al clasei, cuprinzând drepturi și îndatoriri
- simularea rezolvării unor sarcini de lucru, în cadrul grupurilor din care fac parte, prin
asumarea de drepturi și îndatoriri
*3.3. Participarea la proiecte simple cu conţinut moral-civic, în cadrul clasei, al şcolii sau al
comunităţii locale
- implicarea, la nivel de clasă, școală sau la nivelul comunităţii locale, în proiecte simple, pe
diferite teme cu conţinut moral-civic
- participarea activă la realizarea proiectelor propuse de cadrul didactic, pe diferite teme (de
exemplu, valorificarea activităţilor tradiţionale/ tradiţiilor din comunitatea locală, ocrotirea
mediului înconjurător apropiat)
40
CONŢINUTURI
Domenii
Persoana Noţiunea de persoană
- Ce înseamnă să fim persoane?
- Persoana mea
- Persoana lui/ ei
Trăsături morale ale persoanei

- bunătatea opusă răutăţii
- respectul opus lipsei de respect
- sinceritatea opusă nesincerităţii
- curajul opus lașităţii
- modestia opusă lipsei de modestie
- încrederea în sine și în ceilalţi opuse neîncrederii în sine și în ceilalţi
Raporturile noastre Raporturile noastre cu lucrurile
cu lucrurile şi fiinţele - Ce sunt lucrurile?
- Nevoia de lucruri
- Lucrurile care ne exprimă: îmbrăcăminte, jucării și jocuri, cărţi,
colecţii, camera mea
- Relaţii și atitudini faţă de lucruri: proprietate, grijă/ neglijenţă
Raporturile noastre cu animalele şi plantele

- Ce sunt animalele și plantele?
- Nevoia de plante și animale
- Atitudini faţă de plante și animale: atenţie/ neatenţie, grijă/
nepăsare, delicateţe/ brutalitate, compasiune/ lipsă de compasiune,
curaj/ frică, respect/ lipsă de respect, iubire/ ură
Raporturile noastre cu ceilalţi oameni

- Grupuri mici din care facem parte (familia, grupul de prieteni,
grupul de joacă, grupul de învăţare) și relaţiile dintre membrii
acestora
- Reguli ale grupului: drepturi și îndatoriri în cadrul grupurilor mici
41
Sugestii metodologice
Programa școlară pentru disciplina Educaţie civică reglementează activitatea cadrului
didactic în ceea ce privește atât formarea competenţelor specifice la elevi, cât și proiectarea
unui demers didactic adecvat vârstei elevilor și contextelor de învăţare diferite.
Programa școlară are în vedere faptul că elevii din clasele a III-a și a IV-a se află într-o
anumită etapă a evoluţiei lor cognitive; potrivit lui Jean Piaget, copiii care sunt vizaţi, ca nivel
de vârstă, de prezentele programe școlare, se află, sub aspectul evoluţiei cognitive, în stadiul
operaţiilor concrete; în acest stadiu, copiii au o inteligenţă inductiv-logică și concretă, fiindu-
le necesar un corespondent concret în realitate. În acest sens, valoarea formativă a
strategiilor didactice utilizate în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina Educaţie
civică poate fi sporită de cadrul didactic prin valorificarea efectelor benefice ale conduitei
ludice, jocul reprezentând o componentă esenţială a activităţilor de învăţare.
Strategii didactice
Strategiile didactice care permit formarea competenţelor la disciplina Educaţie civică
au ca dominante: exemplul moral-civic ca reper de comportament, iniţiativa și voluntariatul,
participarea/implicarea și activismul civic. Este necesar ca activităţile de învăţare să asigure
continuitatea demersului explorare – valorizare – acţiune – responsabilitate, contribuind
astfel la formarea cetăţeanului activ, responsabil și capabil să trăiască împreună cu ceilalţi.
Strategiile didactice pot fi analizate pornind de la competenţele generale care
urmează să fie dezvoltate la elevi în clasele a III-a și a IV-a. Formarea la elevi a celor trei
competenţe generale presupune dobândirea de către elevi a competenţelor specifice care au
o complexitate progresivă, în cei doi ani se studiu. Ținând cont de specificul disciplinei
Educaţie civică, este recomandată utilizarea unor strategii didactice variate, aplicate într-un
cadru educaţional favorabil pentru manifestarea spiritului tolerant, deschis către
recunoașterea și interiorizarea valorilor și normelor morale, care încurajează interacţiunea
socială pozitivă, participarea/implicarea elevilor la propria formare, exersarea unor
comportamente moral-civice. Sunt recomandate strategiile didactice care dezvoltă
capacitatea de comunicare a elevilor, care stimulează explorarea și activitatea independentă
a acestora.
Cadrele didactice pot utiliza diferite tipuri de strategii didactice, precum:
a) strategii inductive bazate pe utilizarea exemplelor - din povești, fabule, desene
animate sau din viaţa reală - pentru identificarea și recunoașterea trăsăturilor persoanei, a
grupurilor mici din care elevii fac parte; exemplele pot fi utilizate și pentru identificarea unor
norme morale, a unor situaţii de respectare/încălcare a unor reguli și norme, a rolului normei
morale ca model de acţiune;
b) strategii analogice care utilizează modele - din povești sau din experienţa proprie -
pentru caracterizarea persoanei, a grupurilor din care fac parte elevii, pentru analizarea
regulilor și a relaţiilor din cadrul grupului;
c) strategii euristice bazate, de exemplu, pe: descoperire, dialog euristic,
problematizare, pentru explorarea grupurilor mici; realizarea unor povestiri, dramatizări
privind aplicarea unor reguli simple de conduită în familie, în grupul de joacă, în grupul de
învăţare; realizarea unor colaje cu imagini, fotografii care prezintă elemente specifice ale
localităţii, ţării, ale spaţiului european.
Ca educaţie pentru integrarea în colectivitate, disciplina are un accentuat caracter
practic-aplicativ și presupune respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile. Ca trasee
metodice adecvate pentru abordarea unor situaţii de învăţare, strategiile didactice care pot fi
42
dezvoltate de către cadrele didactice presupun utilizarea metodelor didactice moderne, care
permit îmbinarea activităţilor individuale cu cele de grup și frontale, contribuind la
dezvoltarea atitudinilor activ-participative și la formarea spiritului civic, astfel:
- implicarea elevilor în învăţarea prin acţiune (experienţială), în activităţi bazate pe
sarcini concrete, în învăţarea prin descoperire, prin cooperare, prin confruntarea de idei;
- utilizarea unor metode activ-participative, interactive de învăţare: discuţii, dezbateri,
tehnici și metode de gândire critică, rezolvarea de probleme, simularea, jocurile de rol - care
pun accent pe construcţia progresivă a cunoștinţelor și a capacităţilor, pe dezvoltarea
creativităţii elevilor;
- utilizarea calculatorului, ca mijloc modern de instruire, pentru creșterea gradului de
atractivitate și a dimensiunii interactive a activităţii de învăţare;
Educaţie civică – clasele a III-a - a IV-a 13
- valorificarea oportunităţilor oferite de mediul electronic de instruire (filme
didactice, prezentări cu ajutorul noilor tehnologii, ilustrări audio/video ale unor situaţii);
- implicarea elevilor în proiecte simple cu conţinut moral-civic în cadrul clasei, al școlii
sau al comunităţii locale.
Proiectele pot avea diferite teme, adecvate vârstei elevilor. Astfel, la clasa a III-a,
temele se pot referi la:
- clasă, de exemplu: „Jurnalul clasei”; „Regulamentul scris și ilustrat al clasei mele”;
- școală, de exemplu: „Şcoala mea verde”;
- comportamente moral-civice, de exemplu: „Mâinile mici fac fapte mari”; „Circulăm
și ne purtăm responsabil pe stradă”;
- tradiţii locale, de exemplu: „Târgul de Paște/Mărţișor”; „Obiceiuri de iarnă”.
Rezultatele proiectelor pot fi: un jurnal care prezintă diversele activităţi la care au
participat elevii în cursul anului școlar; un regulament al clasei ilustrat cu desene; un cod
ilustrat privind comportamentul pe stradă; un album/un portofoliu/un colaj (care prezintă:
școala și activităţi de îngrijire a spaţiilor verzi din școală; implicarea elevilor în acţiuni de
colectare de haine, jucării, rechizite pentru donaţii; tradiţii locale etc.).
La clasa a IV-a, temele proiectelor se pot referi la:
- clasă, de exemplu: „Cutia cu fapte bune”;
- școală, de exemplu: „Ziua porţilor deschise”;
- comportamente moral-civice, de exemplu, „Sunt un copil civilizat”, „Cunoaște-ţi
drepturile”, „Şcoala tuturor”;
- tradiţii locale, de exemplu: „Târgul de Paște/Mărţișor”, „Obiceiuri de iarnă”;
- monumente din România, din alte ţări europene, incluse în patrimoniul mondial
UNESCO, de exemplu: „Călător în ţara mea”, „Călător în Europa”.
Rezultatele proiectelor pot fi: o colecţie de fapte bune realizate de elevii clasei; un
cod ilustrat al bunelor maniere, pe înţelesul copiilor; un album/un portofoliu/un colaj/o
pagină web (care prezintă activităţi organizate în școală, competiţii între clase pe diferite
teme, tradiţii locale; monumente UNESCO din România, din alte ţări europene etc.).
Educaţia copiilor pentru integrarea în comunitate este un demers complex și
îndelungat. Este necesar ca acest demers derulat în context formal, în cadrul școlii, să fie
susţinut prin activităţi complementare, realizate în contexte nonformale și informale (în
cadrul parteneriatului școală-familie-comunitate), care pot valorifica, în sens creativ și
constructiv, experienţa copilului, precum:
43
- acţiuni comunitare de ecologizare a spaţiilor verzi din apropierea unităţilor școlare;
plantarea de flori și copaci; acţiuni de monitorizare a evoluţiei unei mici zone/unui rond de
flori/unui copac din școală și/sau din apropierea unităţii școlare;
- realizarea, în spaţii publice din comunitate, a unor expoziţii cu desene, pe tema
comportamentului civic;
- organizarea de târguri cu produse realizate de copii în scopul strângerii de fonduri
pentru donaţii;
- strângerea de haine, jucării, rechizite pentru grupuri defavorizate;
- vizite (la muzee, biblioteci, unităţi economice, primărie, poliţie, judecătorie), excursii
tematice etc., întâlniri ale elevilor cu reprezentanţi ai comunităţii locale, pentru cunoașterea
comunităţii (în sens restrâns sau mai larg), pentru conștientizarea rolului pe care îl are fiecare
persoană în viaţa și în funcţionarea normală a comunităţii.
Participarea părinţilor la acţiunile organizate de școală conduce la întărirea relaţiei
părinte-copil, la sporirea comunicării școală-familie, dar și la valorizarea de către adulţi a
necesităţii de a oferi exemple de implicare și comportament civic.
Proiectarea activităţii didactice
Proiectarea demersului didactic pentru o unitate de învăţare începe cu lectura
personalizată a programei școlare. Lectura se realizează în succesiunea următoare: de la
competenţe generale, la competenţe specifice, la conţinuturi, de la acestea din urmă la
activităţi de învăţare. Este necesar să se răspundă succesiv la următoarele întrebări:
- În ce scop voi face? (sunt identificate competenţele specifice de format la elevi în
cadrul respectivei unităţi de învăţare);
- Ce conţinuturi voi folosi? (sunt selectate conţinuturi);
- Cum voi face? (sunt determinate activităţile de învăţare);
- Cu ce voi face? (sunt analizate resursele, de exemplu, resurse materiale, de timp,
forme de organizare a clasei de elevi);
Educaţie civică – clasele a III-a - a IV-a 14
- Cât s-a realizat? (se stabilesc instrumentele de evaluare).
Exemplificând, proiectarea demersului didactic pentru o unitate de învăţare la clasa a
III-a (Raporturile noastre cu animalele si plantele) implică următoarele posibile răspunsuri la
întrebările formulate:
În ce scop voi face? – poate fi vizată competenţa specifică 2.2. Manifestarea unor
atitudini pozitive în raport cu lucrurile, cu plantele și animalele;
Ce conţinuturi voi folosi? – pot fi selectate, de exemplu, conţinuturile:
- Ce sunt animalele și plantele?
- Nevoia de plante și animale
- Atitudini faţă de plante și animale: atenţie/ neatenţie, grijă/ nepăsare, delicateţe/
brutalitate, compasiune/ lipsă de compasiune, curaj/ frică, respect/ lipsă de respect, iubire/
ură
Cum voi face? – pentru exemplul considerat, pot fi alese activităţile de învăţare
propuse de programa școlară: imaginarea unor povestiri privind raporturile persoanei cu
plantele și animalele, care valorizează atitudini pozitive faţă de acestea; realizarea, în perechi,
la alegerea elevilor, a unor scurte compuneri, dialoguri, scheme, desene, referitoare la cum
anume cred elevii că le-ar plăcea plantelor și animalelor să se comporte oamenii cu acestea;
punerea elevilor în situaţia de a-și exprima gânduri, sentimente, atitudini faţă de lucruri,
plante, animale și de a susţine nevoia de plante, animale (pornind, de exemplu, de la imagini,
texte, desene animate, filme adecvate vârstei elevilor); în măsura în care consideră necesar,
44
cadrul didactic poate modifica aceste activităţi de învăţare sau poate propune alte activităţi
de învăţare (de exemplu, cadrul didactic poate realiza cu elevii exerciţii de alegere a
animalului/ plantei simbol pentru sine/ pentru colegul/ pentru prietenul său și de motivare a
alegerii făcute);
Cu ce voi face? – pot fi, utilizate de exemplu, resurse materiale (povestiri, seturi de
imagini); resurse de timp (5 ore); forme de organizare a clasei de elevi (în perechi, pe grupe);
Cât s-a realizat? – utilizarea, de exemplu, a unei probe orale ca instrument de
evaluare.
Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. În acord cu
finalitatea urmărită prin studiul disciplinei Educaţie civică la clasele a III-a și a IV-a, evaluarea
este utilă și pentru elevi (prin înregistrarea progreselor pe care le fac în procesul de învăţare),
dar și pentru cadrele didactice (prin contribuţia la îmbunătăţirea activităţii didactice); pe baza
feed-back-ului primit de la elevi, cadrele didactice pot să facă schimbări în procesul de
învăţare pentru a-l îmbunătăţi (atât din perspectiva proiectării, cât și a alegerii strategiilor
didactice). Este necesar să se acorde atenţie evaluării sub cele trei forme cunoscute: evaluare
iniţială, continuă sau formativă și sumativă, ca procese definitorii de cunoaștere a
individualităţii elevilor cuprinși în procesul educaţional.
Evaluarea trebuie să se realizeze în mod preponderent ca evaluare continuă,
formativă. Alături de formele și instrumentele clasice de evaluare, recomandăm utilizarea
unor forme și instrumente complementare, cum sunt: proiectul, portofoliul,
autoevaluarea/autoevaluarea activităţii în grupuri mici, observarea sistematică a activităţii și
comportamentului elevilor. Observarea comportamentului elevilor este importantă în
programele de educaţie centrate pe elev, constituie fundamentul evaluării și constă în
urmărirea atentă și sistematică a comportamentului unui copil fără a interveni, cu scopul de a
sesiza aspectele sale caracteristice. Pentru a-l influenţa în mod optim, profesorul trebuie să
redescopere mereu copilul în dinamica ipostazelor inedite ale individualităţii lui.
Este necesar, de asemenea, ca evaluarea să se realizeze ca evaluare de competenţe,
respectiv, să pună în evidenţă ceea ce au dobândit elevii în raport cu competenţele vizate
(care includ cunoștinţe, abilităţi, atitudini), fără să fie redusă exclusiv la ce și cât anume știu
elevii.
45
Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei naţionale nr 5003/02.12.2014
Programa şcolară
pentru disciplina
JOC ŞI MIŞCARE
Clasa a III-a
Bucureşti, 2014
46
Notă de prezentare
Programa școlară pentru Joc și mișcare prezintă competenţele generale și specifice,

activităţile de învăţare, conţinuturile și sugestiile metodologice pentru această nouă
disciplină din oferta curriculară de la clasele a III-a și a IV-a, din învăţământul primar.
Disciplina este prevăzută în planul-cadru de învăţământ în aria curriculară Educaţie fizică,
sport și sănătate și are un buget de timp de 1 oră/săptămână, pe parcursul fiecărui an școlar.
Introducerea disciplinei Joc și mișcare în planurile de învăţământ ale claselor a III-a și
a IV-a accentuează rolul pe care activităţile ludice cu caracter dinamic trebuie să îl aibă în
procesul de creștere și dezvoltare a copiilor de 9 – 10/11 ani. Disciplina Joc și mișcare
subliniază potenţialul instructiv-educativ al jocurilor, ca mijloace didactice specifice perioadei
micii școlarităţi, prin faptul că valorifică tendinţa naturală a copiilor pentru mișcare. Prin
mișcare copilul explorează, cunoaște, interacţionează cu propriul corp și cu mediul
înconjurător. Cunoscând posibilităţile de acţiune asupra mediului, copilul devine încrezător în
forţele proprii și cutezător în a descoperi lumea.
Integrată în cadrul ariei curriculare Educaţie fizică, sport și sănătate, disciplinei îi
revine sarcina de a completa influenţele pe care Educaţia fizică le exercită la nivelul
personalităţii copilului, aducându-și o contribuţie considerabilă la dezvoltarea cognitivă și
socio-afectivă a acestuia prin valorificarea valenţelor jocurilor de mișcare. Potenţialul
instructiv-educativ al jocurilor dinamice poate susţine dezvoltarea inteligenţei emoţionale a
copiilor și, prin aceasta, o mai bună adaptare la solicitările mediului școlar și social.
Numeroasele tipuri de jocuri de mișcare – cu și fără obiecte, de întrecere și de cooperare, cu
roluri etc., pot sta la baza proiectării unor situaţii de instruire cu bogate influenţe benefice
asupra personalităţii copilului, căruia îi oferă posibilitatea definirii continue a trăsăturilor sale
cognitive, afective, moral-volitive.
În timp ce influenţele jocurilor dinamice asupra sferei motrice și fizice sunt
valorificate în primul rând la Educaţie fizică, în cadrul acestei discipline se va urmări
potenţarea influenţelor mișcării sub formă de joc, asupra dezvoltării cognitive și socio-
afective a copilului.
Potenţialul jocurilor de mișcare poate fi utilizat și pentru consolidarea cunoștinţelor
pe care copiii le dobândesc la alte discipline de studiu (limba română, matematică, știinţele
naturii etc.). Maniera integrată de abordare a acestor obiecte de studiu face posibilă
învăţarea/consolidarea, prin jocuri dinamice, a alfabetului, cifrelor, denumirii animalelor,
fructelor, legumelor etc. Prin faptul că îi este specifică activitatea în grup, jocul de mișcare
favorizează manifestarea relaţiilor sociale (de cooperare, de întrecere), presupunând
armonizarea intereselor individuale și a eforturilor personale cu cele ale grupului; favorizează
încadrarea în colectiv, asumarea de responsabilităţi, manifestarea atitudinii critice și
autocritice, a iniţiativei și le permite copiilor să înveţe ce înseamnă toleranţa, acceptarea
celuilalt, luarea unei decizii și asumarea consecinţelor acesteia. Jocul presupune reguli și
respectarea lor, astfel disciplina Joc și mișcare contribuie la dezvoltarea morală a copilului și
47
permite o mai bună integrare școlară și socială a acestuia. Ca urmare a situaţiilor favorabile
sau nefavorabile cu care se confruntă copilul în timpul jocului, el va trăi o gamă largă de stări
afective – bucurie, tristeţe, mulţumire, entuziasm, plăcere. Copilul are ocazia să cunoască
aceste stări, să le înţeleagă și să înveţe să le controleze, astfel încât să aibă un comportament
echilibrat, la școală și în societate.
- Conţinuturi
Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoștinţe, abilităţi și atitudini formate
prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor
probleme generale, în contexte particulare diverse.
Competenţele generale ale disciplinei Joc și mișcare vizează achiziţiile de cunoaștere
și de comportament ale elevului pentru întreg ciclul primar.
Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale, reprezintă etape în
dobândirea acestora, formându-se pe durata unui an școlar. Pentru realizarea competenţelor
specifice, în programă sunt propuse exemple de activităţi de învăţare care valorifică
experienţa concretă a elevului și care integrează strategii didactice adecvate unor contexte
de învăţare variate.
Conţinuturile învăţării sunt structurate, în mod progresiv, pe ani de studiu și
reprezintă baza de operare pentru formarea competenţelor. Astfel, ele sunt grupate pe
următoarele domenii:
1. Capacitate psiho-motrică
2. Deprinderi de comunicare și lucru în echipă
3. Stil de viaţă activ
Sugestiile metodologice includ strategii didactice și au rolul de a orienta cadrul
didactic în aplicarea programei. Pentru a facilita demersul cadrului didactic, sugestiile
metodologice includ, de asemenea, o descriere a jocurilor de mișcare oferite ca exemple în
secţiunea de conţinuturi.
Programa școlară propune o abordare flexibilă, bazată pe valorificarea competenţelor
și a experienţei profesorului, a resurselor specifice unităţii de învăţământ. Cadrul didactic
este liber să aleagă, să modifice sau să adauge activităţi de învăţare. Întregul demers didactic
este însă adaptat particularităţilor elevilor și bazat pe învăţarea prin joc. La rândul lor, elevii
sunt încurajaţi să își exprime opţiunile pentru abordarea în procesul de învăţare a anumitor
jocuri.
Prin influenţele pe care le exercită, disciplina își aduce o contribuţie importantă
asupra întregii personalităţi a copilului, contribuind la dezvoltarea acesteia încă din perioada
școlară mică.
48
1. Participarea la jocurile de mişcare, organizate sau spontane, în funcţie de capacitatea

psiho-motrică şi interesele individuale
2. Manifestarea unor comportamente sociale adecvate în activităţile ludice
49
1. Participarea la jocurile de mişcare, organizate sau spontane, în funcţie de capacitatea

psiho-motrică şi interesele individuale
1.1. Aplicarea deprinderilor locomotorii în cadrul unor jocuri de întrecere

- participarea la ștafete și jocuri cu utilizarea unor deprinderi de locomoţie
- participarea la ștafete și jocuri cu utilizarea unor deprinderi de manipulare
1.2. Manevrarea obiectelor în condiţii de cooperare intra-grup şi întrecere inter-grup

- realizarea unor sarcini motrice de manipulare a diferitelor obiecte, în cadrul unui grup
- implicarea în jocuri de mișcare cu manevrarea obiectelor, desfășurate între echipe, sub
formă de întrecere
1.3. Utilizarea deprinderilor motrice de bază pentru realizarea unor activităţi ludice, cu
caracter complex şi eforturi diferite
- participarea la ștafete cu solicitări de eforturi diferite
- parcurgerea de trasee aplicativ-utilitare
- participarea la jocuri de orientare în spaţiu
2. Manifestarea unor comportamente sociale adecvate în activităţile ludice
2.1. Gestionarea relaţiilor intra-grup şi inter-grup în activităţile de joc şi mişcare

- realizarea unor sarcini de colaborare în practicarea activităţilor de joc și mișcare
- implicarea activă în evitarea/ medierea conflictelor în activităţile de joc și mișcare
2.2. Acceptarea echilibrată a victoriei/ înfrângerii în cadrul jocurilor de mişcare

- participarea la stabilirea rolurilor și sarcinilor în echipă (căpitan de echipă, starter, arbitru,
scorer etc.)
- participare la tragerea la sorţi, la constituirea echipelor
- felicitarea coechipierilor/adversarilor
- autoanaliza randamentului propriu
- analiza randamentului echipelor
50
CONŢINUTURI
Domenii
1. Capacitate Jocuri de mișcare cuprinzând variante de mers, cu purtări de obiecte
psiho - motrică (Exemple de jocuri: Măsurătorii – deplasări cu numărarea pașilor și
transport de diferite obiecte)
Jocuri de mișcare și ștafete cuprinzând variante de alergare:

- în zig-zag
- cu ocolire de obstacole
- cu trecere peste obstacole
- cu transport și punere de obiecte
(Exemple de jocuri: Vizitiul și căluţul, Troica, Vânătorul, vrabia și
albina, Şoarecele și pisica, Poșta merge)
Jocuri de mișcare și ștafete cuprinzând variante de sărituri cu

desprindere de pe un picior și de pe ambele picioare; cu coardă
(Exemple de jocuri: Elasticul, Ferește-ţi picioarele)
Jocuri de mișcare și ștafete cuprinzând variante de aruncare și

prindere:
- aruncare lansată cu două mâini înainte, în sus și pe deasupra
capului
- prindere cu o mână prin apucare
- aruncare azvârlită la distanţă și la ţintă
(Exemple de jocuri: Suveica dublă, Vânătorii și raţele, Ciobanul își
apără oile, Țintașii iscusiţi)
Jocuri de mișcare, trasee aplicative și ștafete cuprinzând deprinderi

motrice complexe (utilitar-aplicative):
- tracţiune-împingere
- căţărare-coborâre
- tracţiune
(Exemple de jocuri: Derdelușul, Toboganul, Avionul)
Jocuri de mișcare și ștafete vizând dezvoltarea calităţilor motrice:

- viteza de deplasare în relaţie cu un partener
- forţă dinamică a trunchiului și abdomenului
- rezistenţa generală
(Exemple de jocuri: Vânătorul, vrabia și albina, Nu te lăsa frate)
Jocuri pentru orientare spaţio - temporală:

- repere statice, dinamice
- ritm
(Exemple de jocuri: Ocupă locul, Poșta merge, Cercurile zburătoare)
2. Deprinderi de Tehnici de comunicare eficientă în jocuri de mișcare
51
comunicare şi lucru (De exemplu, gesturi, semne, semnale)
în echipă
Adoptarea unor serii de roluri pentru oferirea de sprijin
necondiţionat
(De exemplu, acţiuni în perechi, grupuri mici, cu schimbarea rolurilor
la fiecare execuţie)
Ascultarea și acceptarea opiniilor celorlalţi

(De exemplu, întrebări și răspunsuri cu privire la rezultatele jocurilor)
Responsabilităţile rolurilor de conducere

(De exemplu, supravegherea respectării regulilor și a ordinii în
desfășurarea jocurilor)
Reguli de interacţiune inter-grup
(De exemplu, respectarea echipei adverse, recunoașterea
rezultatului întrecerii în cadrul jocurilor, supravegherea respectării
regulilor de către partenerii de întrecere)
(Exemple de jocuri: Remorcarea, Ancorăm corabia la mal, Între două
focuri)
3. Stil de viaţă activ Jocuri de mișcare pentru dezvoltarea funcţiilor cardiace și respiratorii
(Exemple de jocuri: Uliul și porumbeii, Năvodul, Leapșa – pe
ghemuite)
Jocuri de mișcare desfășurate în diferite anotimpuri, în aer liber

(Exemple de jocuri: Derdelușul, Cărăușii, Țintașii iscusiţi, Cursa pe
numere)
Jocuri de mișcare constituite spontan, în timpul liber, incluzând

întrecerea între grupuri
(Exemple de jocuri: Vânătorii și raţele, Ciobanul își apără oile,
Mingea la căpitan, Între două focuri)
Jocuri de mișcare pentru timpul liber desfășurate în excursii, tabere,

drumeţii
Ofertele școlilor și comunităţilor locale de practicare a activităţilor
fizice (concursuri școlare – în școală, între școli; centre locale de
iniţiere în diferite sporturi, serbări sportive)
Activităţi turistice
52
Sugestii metodologice
Programa disciplinei Joc și mișcare se adresează învăţătorilor și profesorilor pentru

învăţământ primar și are rolul de a orienta cadrele didactice în scopul proiectării și derulării la
clasă a activităţilor specifice acestei discipline.
Lectura se realizează în succesiunea următoare: de la competenţe generale, la
competenţe specifice, la activităţi de învăţare și de la acestea din urmă la conţinuturi.
Învăţătorii/profesorii pentru învăţământ primar vor proiecta demersul de învăţare în funcţie
de particularităţile clasei de elevi, de baza materială de care dispun și de dorinţele elevilor.
După o lectură aprofundată a programei, este necesar să se răspundă la următoarele
întrebări:
- În ce scop voi face? (identificarea competenţelor)
- Cum voi face? (determinarea activităţilor de învăţare)
- Ce conţinuturi voi folosi? (selectarea conţinuturilor)
- Cu ce voi face? (analiza resurselor)
- Cât s-a realizat? (stabilirea instrumentelor de evaluare)
Ținând seama de particularităţile copiilor din clasele primare, învăţătorii/ profesorii
pentru învăţământ primar vor folosi demersuri care să facă accesibil și atractiv conţinutul
lecţiei de Joc și mișcare. Jocul devine metodă, mijloc și formă de organizare, efectuat cu sau
fără întrecere, adaptat capacităţilor motrice și psihice ale elevilor. Prin activităţile motrice
copilul are posibilitatea de a cunoaște, de a explora, de a-și interioriza sau exterioriza stări și
sentimente, de a interacţiona cu propriul corp, cu colegii de joc, cu mediul înconjurător.
Treptat, el devine încrezător în forţele proprii, dornic de a descoperi lumea.
Strategiile didactice recomandate pentru lecţiile de Joc și mișcare sunt cele activ-
participative. Disciplina are un accentuat caracter practic-aplicativ, explorator care presupune
implicarea directă a elevilor. Elevii exersează abilităţi și își formează atitudini în diferite medii
de învăţare: sala de clasă, sala de sport, curtea școlii și devin responsabili pentru modul în
care se implică în jocurile și activităţile propuse. Pe parcursul acestora, este foarte important
ca elevii să se simtă bine, să-și interiorizeze starea de bucurie, să fie motivaţi intrinsec pentru
joc și mișcare.
În paralel cu activitatea motrică se va folosi limbajul de specialitate, din care să nu
lipsească metafora ca mijloc de formare a imaginii mentale și de valorificare a cunoștinţelor
însușite. La ambele clase se va pune accentul pe lucrul în perechi și în grup, favorizând
integrarea, ajutorarea și stimularea reciprocă, dezvoltarea comunicării, a toleranţei, a
rezolvării unor situaţii de tip investigativ. Se va asigura utilizarea unor materiale didactice
(mingi, cercuri, steaguri, dispozitive, instalaţii, sisteme de protecţie etc.) care să asigure
protejarea copiilor, înlăturându-se orice risc de producere a unor accidente. Se recomandă ca
resursele să fie estetice, atractive și ușor de manevrat.
Desfășurarea întregului joc sau etape ale acestuia vor fi demonstrate de către cadrele
didactice, corespunzător echipate pentru activitate motrică, insistându-se pe anumite mișcări
sau atitudini implicate de acestea.
În derularea demersului didactic se vor lua în consideraţie următoarele aspecte:
- cuprinderea tuturor elevilor în activităţile de joc și mișcare, adaptând acţiunile
motrice la particularităţile fizice și motrice ale unor elevi;
- nu se vor utiliza jocuri care presupun eliminarea elevilor;
- prin rotaţie, rolurile de conducere/ constituire echipe se vor acorda tuturor elevilor;
53
- se vor constitui grupe/ echipe echilibrate valoric, evitându-se astfel dezavantajarea
elevilor cu capacitate motrică mai scăzută;
- pentru a oferi posibilitatea de revanșă a grupei/ echipei învinse, orice întrecere
trebuie repetată de minimum 3 ori;
- un joc nou predat se va relua obligatoriu în următoarele 3 - 4 lecţii pentru a fi însușit
de către elevi;
- jocurile de mișcare se pot relua de la o clasă la alta, în contexte organizatorice noi,
respectându-se particularităţile elevilor;
- într-o lecţie se pot proiecta: un joc nou și unul însușit anterior; un joc nou și una-
două ștafete; două jocuri însușite anterior; 2 - 3 ștafete;
- jocurile și ștafetele dintr-o lecţie vor angrena echilibrat calităţile motrice și tipurile
de efort, respectiv: viteză - forţă, îndemânare - forţă, îndemânare - rezistenţă;
- pentru a permite un număr mai mare de execuţii, se vor constitui grupe sau echipe
cu efective de maximum 6 - 8 elevi; se recomandă ca la fiecare oră să existe cel puţin o formă
de întrecere (individual, pe perechi, între grupe, între echipe);
- fiecare lecţie va începe, obligatoriu, cu pregătirea organismului pentru efort
(încălzirea);
- după fiecare joc sau ștafetă se vor acorda pauze de refacere după efort;
- o parte din timpul recreaţiilor poate fi utilizată și pentru practicarea jocurilor însușite
în lecţie;
- în activităţile extracurriculare se vor integra jocuri de mișcare pe care elevii le-au
învăţat de-a lungul lecţiilor.
Evaluarea reprezintă o componentă de bază a procesului de învăţământ. Pentru
disciplina Joc şi mişcare, se realizează prin:
- evaluarea curentă, cu observarea comportamentului elevului în desfășurarea
jocurilor, vizând cu precădere executarea acţiunilor motrice ale jocului, respectarea regulilor
de joc, utilizarea deprinderilor de comunicare și lucru în echipă și îndeplinirea rolurilor
atribuite în desfășurarea jocurilor;
- evaluarea sumativă, semestrială, va avea în vedere capacitatea elevului de a
participa eficient la desfășurarea a minimum 4 jocuri de mișcare, dintre cele predate de-a
lungul semestrului, cu îndeplinire de roluri variate.
Alte criterii care pot contribui la stabilirea calificativului ce se acordă elevului sunt
reprezentate de:
- participarea la activităţi extracurriculare cuprinzând jocuri de mișcare organizate de
învăţător/profesor;
- progresul înregistrat de elev în cadrul jocurilor de mișcare.
Programa școlară include, în continuare, o prezentare a unor jocuri de mișcare. Dintre

acestea, unele sunt incluse, ca exemplificări, în secţiunea de conţinuturi. În afara jocurilor de
mișcare prezentate de programă ca exemple, învăţătorii/ profesorii pentru învăţământ primar
pot preda și alte jocuri dinamice/ ștafete corespunzătoare condiţiilor concrete în care își
desfășoară activitatea.
DESCRIEREA JOCURILOR DE MIŞCARE DATE CA EXEMPLE
1. „Acul cu aţă”
Elevii formează un cerc ţinându-se de mâini. Dintr-un punct al cercului învăţătoarea
numește, în ordine, un grup de 5-6 copii, în care primul primește rolul de „ac” iar ceilalţi 4-5
54
primesc împreună rolul de „aţă”. Copiii cu rol de „aţă” se prind cu ambele braţe de mijlocul
celui din faţă. La semnalul învăţătoarei, „acul și aţa încep să coasă”, alergând șerpuit printre
braţele copiilor din cerc. Când „coaserea” s-a terminat, „acul și aţa” își reiau locul în cerc,
următorii 5-6 copii preluând rolurile de „ac și aţă”. Dacă „aţa” se rupe în timpul deplasării,
grupul respectiv de copii, reintră în cerc, sau se oprește, refăcând (reînnodând „aţa” sau
reintroducându-o în „ac”) formaţia de coasere. Jocul se poate desfășura și sub formă de
întrecere, câștigând „acul și aţa” care au realizat cel mai rapid coaserea obiectului stabilit.
2. „Salut prietene”
Elevii formează un cerc, situându-se cu faţa spre interiorul acestuia. Învăţătoarea
numește un copil care aleargă în jurul cercului și la un moment dat atinge cu mâna umărul
unuia dintre copii, alergând în continuare. Copilul atins pe umăr, aleargă în sens invers și,
când cei doi se întâlnesc, își dau mâna și rostesc o formulă de salut, în limba română sau în
limba străină studiată. După aceea ambii copii își continuă alergarea, căutând să ajungă
primul la locul rămas liber în cerc. Dacă cel care ajunge primul la locul rămas liber este copilul
care a început jocul, schimbă rolul cu celălalt elev, care va continua jocul.
3. „Batistuţa” (sau orice obiect care poate fi apucat cu o mână)
Elevii formează un cerc, aflându-se cu faţa spre interiorul acestuia și cu ambele mâini
întinse în spate, cu palma spre exterior. Un copil, numit de învăţătoare, având în mână
obiectul care a dat denumirea jocului (castana, conul de brad, biluţa etc.) aleargă în jurul
cercului și la un moment dat, pune obiectul în mâna unui elev, continuându-și alergarea. Cel
care a primit obiectul pornește în alergare în sens opus și încearcă, și el, să ajungă primul la
locul liber. Dacă cel care a început jocul ajunge primul la locul liber, schimbă rolul cu celălalt
copil. Dacă nu reușește să ajungă primul la locul liber, preia obiectul din nou și continuă jocul.
4. „Şoarecele şi pisica”
Elevii, primind rolul de „pisicuţe” se dispun într-un cerc cu faţa spre interior. Un copil
rămâne în afara cercului primind rolul de „șoricel”. „Şoricelul” aleargă în jurul cercului și, la
un moment dat, atinge cu mâna o „pisicuţă”, continuând să alerge ca să-i ocupe locul
„pisicuţei” pe care a atins-o. „Pisicuţa” atinsă de „șoricel” îl urmărește în alergare, căutând
să-l prindă (atingă) înainte ca acesta să-i ia locul. Dacă l-a prins, „pisicuţa” revine la locul său
iniţial, iar „șoricelul” continuă jocul. Dacă nu l-a prins, „pisicuţa” devine „șoricel”.
5. „Şoarecele isteţ şi pisica periculoasă”
Elevii formează un cerc ţinându-se de mâini, cu excepţia a doi copii care primesc
rolurile de „șoricel” și, respectiv, „pisicuţă”. Pe circumferinţa cercului se „deschid” patru
portiţe, prin desprinderea mâinilor a câte doi elevi. „Şoricelul” este introdus în cerc și i se
spune că poate intra și ieși din cerc, atât prin portiţe cât și prin „găurile” formate de braţele
unite ale copiilor. „Pisica” rămâne în afara cercului și are voie să intre și să iasă din cerc, doar
prin „portiţe”. Jocul începe prin urmărirea „șoricelului” de către „pisică”, cu intenţia de a-l
prinde (atinge). Dacă „șoricelul” este prins, se pot inversa rolurile între cei doi copii sau se
numește o altă pereche care să continue jocul. În sprijinul „pisicii” mai poate interveni și o a
doua „pisică”.
6. „Al treilea fuge” sau „Prinde-l pe al treilea”
Elevii se dispun pe două cercuri concentrice, formând perechi situate la două lungimi
de braţe, una faţă de cealaltă. Doi copii, primind rolurile de urmărit și, respectiv, urmăritor
rămân în afara cercurilor, la distanţă de 2 m, unul faţă de celălalt. La semnal, cei doi aleargă
în jurul cercurilor, urmăritorul încercând să-l prindă (atingă) pe urmărit, iar acesta poate
scăpa de urmărire dacă se plasează în faţa unei perechi din cercuri. În acel moment,
perechea are în plus pe cel de-al treilea copil, care devine urmărit. Dacă urmăritorul reușește
55
să-l prindă pe urmărit, înainte ca acesta să se atașeze la o pereche, cei doi elevi își inversează
rolurile.
7. „Coşuleţul cu două toarte”
Elevii dispuși pe perechi, unul lângă altul, vor forma un coșuleţ cu două toarte, având
o mână pe șold iar cealaltă petrecută pe după braţul îndoit al partenerului. „Coșuleţele”
astfel formate se dispersează pe toată suprafaţa de joc. Selectând o pereche, învăţătoarea va
da unuia dintre copii rolul de urmărit, iar celuilalt rolul de urmăritor.
Urmăritul aleargă printre „coșuleţe” și pentru a nu fi prins de urmăritor se atașează la
una din toartele unui „coșuleţ”. În acel moment, „toarta” în plus (elevul) va deveni urmărit.
Dacă urmăritorul reușește să-l prindă (atingă) pe urmărit, înainte ca acesta să se
atașeze la un „coșuleţ”, cei doi își inversează rolurile.
8. „Ogarul şi iepurele”
Elevii sunt dispersaţi pe întreaga suprafaţă de joc primind rolul de „copaci” care
formează o „pădure”. Un copil numit de învăţătoare primește rolul de „iepuraș”, care se
deplasează prin pădure. La marginea „pădurii” apare „ogarul” unui vânător (un alt copil
numit de învăţătoare), care, văzând „iepurașul” ţâșnește (aleargă) să-l prindă. „Iepurașul”
speriat, aleargă printre copaci și ca să scape de „ogar” se așează în ghemuit în faţa unui
„copac”. În acel moment „copacul” devine „iepuraș” și este urmărit de „ogar”. Fostul
„iepuraș” se ridică în picioare și devine „copac”. Când „ogarul” reușește să prindă „iepurașul”,
cei doi își schimbă rolurile.
9. „Pescarul cu plasă” sau „Năvodul”
Pe o suprafaţă delimitată care reprezintă „lacul”, elevii deveniţi „peștișori” înoată
(aleargă) liber. Un copil desemnat de învăţătoare primește rolul de „pescar”, care aleargă
încercând să prindă (atingă) un „peștișor”. „Peștișorul” prins îl ia de mână pe „pescar” și
formează o „plasă” cu care aleargă să prindă alţi „peștișori”. Jocul continuă până când este
prins și ultimul „peștișor”. Dacă „plasa” se rupe, „peștișorul” prins în momentul acela este
eliberat și plasa se reface. „Peștișorii” nu au voie să treacă printre braţele „plasei”. Ca
recompensă, ultimul „peștișor” prins, devine „pescar”. Joc şi mişcare - clasele a III-a – a IV-a
13
10. „Semănatul şi culesul cartofilor” (sau orice „legumă” care poate fi transportată în
alergarea de viteză)
Elevii sunt organizaţi în trei echipe, dispuse în coloană câte unul, înapoia unei linii de
plecare/ sosire. În faţa fiecărei echipe se plasează (trasează) trei/ patru cercuri la distanţă de
4-5m unul faţă de celălalt. La capătul traseului se așează un reper (fanion) care poate fi
ocolit. La semnalul învăţătoarei, primii copii din fiecare echipă ridică cele 3-4 „legume”
așezate în faţa lor și din alergare „seamănă” (pun) câte o „legumă” în fiecare cerc (găletușă),
apoi ocolesc fanionul și revin la propria echipă, predând ștafeta (atingere cu palma)
următorului coechipier.
Câștigă echipa care revine prima în formaţia iniţială.
11. „Vizitiul şi căluţul”
Se alcătuiesc 2/3 echipe formate din câte 8, 10 sau 12 elevi. Fiecare echipă se așează
în coloană câte doi, înapoia unei linii de plecare/ sosire. În faţa fiecărei echipe, la distanţă de
10/15/20m se plasează un reper care poate fi ocolit. Fiecare echipă primește un cerc sau o
coardă. La semnalul de începere un elev din prima pereche se „înhamă” cu cercul sau coarda,
iar celălalt apucă cu ambele mâini „hăţurile”, respectiv cercul sau capetele corzii, pornind în
alergare până la reper, îl ocolesc și revin la propria echipă, predând cercul sau coarda
următoarei perechi și deplasându-se la coada șirului.
56
Câștigă echipa care reușește să revină prima în formaţia iniţială. La reluarea jocului,
rolurile se schimbă în cadrul fiecărei perechi.
12. „Vizitiul şi doi cai”
Acţiunea jocului este asemănătoare jocului descris anterior. Deosebirea constă în
faptul că se alcătuiesc două echipe formate din 9 sau 12 elevi, fiecare echipă așezându-se în
coloană câte trei. La semnal, doi copii din prima linie se „înhamă” cu câte un cerc sau coardă,
iar cel de al treilea preia „hăţurile” cu fiecare mână, pornind în cursă.
O variantă, când se folosește cercul, este ca elevii cu rolul celor cei doi căluţi să intre
în același cerc.
13. „Carul roman” sau „Troica”
Se alcătuiesc două echipe cuprinzând câte 12 elevi, dispuși în trei linii de câte 4 copii.
În faţa fiecărei echipe se așează câte două cercuri și două corzi, iar la distanţă de 15-
20m se plantează un reper care să poată fi ocolit. La semnalul de plecare, doi copii se
„înhamă” cu corzile și apucă cu mâna dinspre interior marginea unui cerc. Al treilea copil,
situat între cei doi, apucă cu fiecare mână cele două cercuri. Al patrulea copil apucă cu
fiecare mână capetele corzilor „căluţilor” din lateral și „atelajul” pornește în cursă. Finalul
cursei și desemnarea echipei câștigătoare sunt identice cu descrierile făcute la jocul anterior.
14. „Naveta spaţială”
Se alcătuiesc două/trei echipe situate, în coloană câte unul, înapoia unei linii de
plecare/sosire. La distanţă de 10/15/20m se trasează în dreptul fiecărei echipe o zonă de
2/2m (sau se așează câte o saltea sau bancă) care vor reprezenta zonele de aterizare de pe
satelitul/planeta în care vor fi transportaţi cosmonauţii. Primul copil din fiecare echipă va
primi câte un cerc, în care va intra trecându-l pe deasupra capului. La semnal, îl va introduce
și pe primul coechipier în cerc și împreună vor alerga până la zona de aterizare, unde
„cosmonautul” transportat va fi debarcat. „Naveta” se reîntoarce pe „pământ” preluându-l
pe următorul cosmonaut. Câștigă echipa care reușește să transporte prima toţi membrii.
La reluarea jocului, transportul se va realiza în sens opus, rolul de „navetă” revenind
altui copil.
15. „Uliul şi porumbeii”
La cele două capete ale unui spaţiu delimitat se trasează câte o zonă pentru refugiul
„porumbeilor”. Elevii primesc rolul de „porumbei” și „zboară” liber în suprafaţa de joc dintre
cele două spaţii de refugiu. Un copil, numit de învăţătoare, va primi rolul de „uliu” și va fi
plasat în afara spaţiului de joc, la mijlocul acestuia. La avertizarea învăţătoarei „uliul!”,
„porumbeii” încearcă să ajungă într-unul din spaţiile de refugiu, în timp ce „uliul” încearcă să
prindă (atingă) un „porumbel”. „Porumbelul” prins schimbă rolul cu „uliul”. Dacă „uliul” nu
prinde nici-un „porumbel”, acesta își reia locul pe marginea suprafeţei de joc, iar învăţătoarea
dă semnalul „porumbeii” zboară!, după care la semnalul „uliul”, jocul continuă.
Pentru a da mai multe șanse „uliului” se mai poate introduce, pe partea opusă a
terenului, încă un „uliu”.
16. „Şarpele îşi prinde coada”
Elevii formează un șir, ţinându-se strâns unul de altul prin cuprinderea cu ambele
braţe a mijlocului celui din faţă. La semnalul de începere a jocului, primul copil din faţă,
urmat de cei din prima parte a coloanei, încearcă, prin mișcări stânga-dreapta, să atingă
ultimul copil din coada șarpelui (coloanei). Acesta din urmă, împreună cu copiii care
formează coada șarpelui se deplasează în sens opus „capului șarpelui”, încercând să evite
prinderea (atingerea). Copilul atins, trece în faţa coloanei devenind „capul șarpelui”.
17. „Ciobanul îşi apără oile”
57
Elevii sunt împărţiţi în două echipe, una dispusă în formaţia de cerc, cealaltă formând
o coloană câte unul în mijlocul cercului, elevii fiind foarte apropiaţi unul de altul, cuprinzând
cu ambele braţe, mijlocul coechipierului din faţă. Copiii de pe cerc sunt „lupii” și primesc o
minge cu care să vâneze. Primul copil din șirul aflat în mijlocul cercului devine „cioban” și are
rolul de a-și apăra „oiţele” din spate, respingând mingea aruncată de „lupi”. „Lupii” prin pase
succesive încearcă să lovească cu mingea ultima „oiţă” din turmă, iar „oiţele” se deplasează
în funcţie de minge, ascunzându-se după „cioban”.
Jocul se desfășoară contratimp, echipele schimbându-și rolurile la fiecare trei minute.
„Oiţa” lovită (numai de la mijloc în jos) trece în faţa șirului și preia rolul de cioban.
Câștigă echipa care în cele trei minute a reușit să „vâneze” cât mai multe „oiţe”.
18. „Apărătorul cetăţii”
Elevii sunt dispuși într-un cerc, în interiorul căruia se „construiește” o cetate (2-3
mingi medicinale suprapuse; un recipient de plastic de 5 litri; capra de gimnastică etc.). Un
elev primește rolul de apărător al cetăţii, având voie să respingă mingea aruncată de cei de
pe cerc, atât cu braţele cât și cu picioarele. Dacă cetatea este atinsă, elevul care a reușit
aruncarea devine apărătorul cetăţii, iar celălalt îi ia locul în cerc.
19. „Vânătorii şi raţele”
Elevii se constituie în două echipe, una de „vânători” și cealaltă „de raţe”. Pe suprafaţa
de joc se trasează un dreptunghi/pătrat sau cerc, în interiorul cărora se plasează „raţele”.
„Vânătorii” se dispun în exteriorul figurii trasate pe sol și încearcă să „vâneze” (să atingă de la
mijloc în jos) câte o răţușcă, cu o minge pe care o pasează între ei. Se joacă contratimp,
fiecare echipă, fiind pe rând, timp de trei minute „vânători”.
Câștigă echipa care „vânează” cele mai multe răţuște în timp de 3 minute.
20. „Între două focuri”
Pe suprafaţa de joc se trasează un dreptunghi despărţit în două zone printr-o linie de
centru. Elevii sunt împărţiţi în două echipe, fiecare dispunându-se cu jumătate din efectiv
înapoia uneia din liniile de fund ale dreptunghiului, iar cealaltă jumătate se dispune, în linie,
în jumătatea dreptunghiului opusă liniei proprii de fund. Prin tragere la sorţi se acordă o
minge uneia dintre echipe care, la semnalul de începere a jocului, o pasează între cele două
linii (focuri) încercând să surprindă și să atingă cu mingea unul dintre componenţii echipei
adverse aflat între liniile proprii. Fiecare atingere cu mingea a unui adversar aduce echipei un
punct. Când mingea iese în afara terenului de joc, ea va fi repusă în joc de către echipa
adversă. După o repriză de 3 minute, echipele schimbă poziţiile liniilor, cei din centru trecând
înapoia liniilor de fund.
Câștigă echipa care acumulează cel mai mare număr de puncte.
21. „Cursa pe numere”
Elevii sunt împărţiţi pe 2-3 echipe, fiecare echipă așezându-se în coloană câte unul
înapoia unei linii de plecare/sosire. În faţa fiecărei echipe, la distanţă de 10-15-20m se așează
un reper care să poată fi ocolit. Copiii din fiecare echipă numără în continuare, fiecare
component reţinând numărul care îi aparţine. Când învăţătoarea va pronunţa sau va arăta o
cifră, copiii cu numărul respectiv
pornesc în cursă, ocolesc fanionul și revin la locul lor. Copilul care ajunge primul la
locul său aduce un punct echipei sale.
Câștigă echipa care acumulează cel mai mare număr de puncte.
22. „Calculatoarele”
Organizarea clasei pentru acest joc este identică cu cea prezentată la jocul anterior.
Diferenţa dintre aceste două jocuri constă în faptul că cifra la care un elev pornește în cursă
58
derivă din rezultatul unei operaţii matematice pe care o pronunţă sau o afișează
învăţătoarea, calculul fiind realizat de către fiecare elev (ex. 2+3; 9-7; 4x2; 27:9 etc.). Se vor
folosi operaţiile pe care le-au însușit elevii. Echipa câștigătoare se stabilește ca la jocul
anterior.
23. „Cursa vocalelor”
Clasa se împarte în 3-4 echipe a câte șapte elevi, fiecare echipă așezându-se în
coloană câte unul înapoia unei linii de plecare/ sosire. În faţa fiecărei echipe pe o distanţă de
10-15-20m se amplasează 3-4 repere dispuse în zigzag și un fanion la capătul traseului, care
să poată fi ocolit. Sub îndrumarea învăţătoarei, copiii din fiecare echipă, primesc în ordine,
denumirea vocalelor (a, ă, e, i, î, o ,u).
La pronunţarea sau arătarea de către învăţătoare a unei vocale, elevul care o
reprezintă pornește în cursă, șerpuiește printre repere, ocolește fanionul și revine la locul pe
care l-a ocupat în echipa sa. Copilul care ocupă primul locul său din echipă, aduce un punct
echipei sale.
24. „Crabii şi creveţii”
Elevii sunt organizaţi în două echipe, dispuse în linie, deoparte și de alta a unei linii de
centru, la distanţă de un metru între ele. Înapoia fiecărei echipe, la distanţă de 3-4m, se
trasează o linie „de scăpare”. Fiecare dintre cele două echipe primește denumirea uneia
dintre vieţuitoarele din titlul jocului. Așezaţi faţă în faţă în diferite poziţii (stând, pe genunchi,
așezat, ghemuit) la auzul pronunţării de către învăţătoare a unuia dintre numele din titlul
jocului, componenţii echipei numite încearcă să-i prindă (atingă) pe componenţii echipei
adverse, care, la rândul lor, încearcă să treacă, fără a fi prinși, de linia de scăpare. După
fiecare secvenţă jucată se numără elevii prinși de către o echipă. Câștigă echipa care
acumulează cel mai mare număr de adversari prinși. Pronunţia învăţătoarei trebuie să aibă o
fază pregătitoare (crrr) și o fază executorie (eveţii). Din când în când se verifică și orientarea
atenţiei copiilor pronunţându-se un cuvânt care nu trebuie să producă efectul stabilit.(ex.
crrr-etă!; crrr-eion; crrr-avată etc.)
25. „Păsărelele intră-n cuib”
Elevii sunt grupaţi câte trei, doi dintre ei apucându-se de mâini formează „cuibul” iar
al treilea intră în cuib, devenind „păsărică”. „Cuiburile” sunt răspândite pe toată suprafaţa de
joc. Învăţătoarea numește doi elevi care devin „păsărele fără cuib”.
La semnalul învăţătoarei „păsărelele zboară”, copiii aflaţi în cuiburi, ies din acestea și
aleargă simulând zborul păsărelelor. La semnalul „Păsărelele intră în cuib”, toate păsărelele,
inclusiv cei doi fără cuib, caută să intre cât mai repede într-un cuib, altul, decât cel din care
au plecat. Pentru că s-au orientat și mișcat mai încet, vor rămâne din nou, alte două păsărele
fără cuib. După 3-4 repetări ale jocului, păsărelele vor schimba rolurile cu câte unul dintre
copiii care au format cuiburile.
26. „Îndemânaticii”
Clasa se împarte în trei echipe, dispuse pe șiruri, înapoia unei linii de plecare/sosire.
În faţa fiecărei echipe se amplasează două cercuri, la distanţă de 5m faţă de linia de plecare și
între ele, traseul terminându-se la 15-20m, cu un reper care poate fi ocolit.
La semnalul de plecare, primii copii din fiecare echipă pornesc în alergare, ajung la
primul cerc, îl apucă, îl trec pe deasupra capului și-l scot pe sub picioare, aleargă în
continuare, intră în al doilea cerc și îl scot pe deasupra capului, după care ocolesc reperul de
la capătul parcursului și revin la propria echipă, predând ștafeta următorului coechipier.
27. „Fereşte-ţi capul”
59
Se constituie trei echipe egale numeric, dispuse în șiruri înapoia unei linii. La distanţă
de 1 metru de această linie se trasează o linie paralelă, înapoia căreia fiecare echipă își
trimite un
reprezentant care primește o minge. La semnalul de începere a jocului, elevul cu
mingea o pasează primului coechipier, care o prinde, o repasează înapoi și se ghemuiește.
Pasatorul transmite mingea următorului coechipier, care o prinde, o repasează și se
ghemuiește, ș.a.m.d. Când mingea ajunge la ultimul elev din echipă, acesta aleargă cu ea la
linia de pasare, timp în care fostul pasator se așează în faţa echipei sale, ceilalţi coechipieri
făcând un pas înapoi.
28. „Mingea prin tunel”
Organizarea clasei pentru acest joc este identică cu cea prezentată la jocul anterior, cu
deosebirea că elevii din fiecare echipă adoptă poziţia stând depărtat.
La semnal, copilul de la linia de pasare, lansează mingea, rostogolind-o pe sol (podea)
prin tunelul format de picioarele depărtate ale coechipierilor. Ultimul elev din echipă prinde
mingea, aleargă cu ea la linia de lansare, timp în care fostul lansator se postează în depărtat
în faţa echipei, ceilalţi copii făcând un pas înapoi.
29. „Mingea prin tunel” (variantă)
Organizarea clasei pentru joc este asemănătoare cu cea descrisă la jocul anterior, cu
deosebirea că nu se mai trasează linia de pasare/lansare. La semnal, primii copii din fiecare
echipă, care posedă câte o minge, o transmit printre picioare, din mână în mână, următorului
copil. Când mingea ajunge la ultimul copil (fără să atingă solul) acesta aleargă cu ea în faţa
echipei și o transmite în aceeași manieră mai departe. În același timp, toţi componenţii
echipei fac un pas înapoi pentru a-i face loc celui cu mingea să se plaseze la intrarea în tunel.
30. „Mingea pe pod” sau „Banda rulantă”
Jocul se organizează și se desfășoară identic cu jocul descris anterior, numai că
transmiterea mingii din mână în mână se realizează pe deasupra capului.
31. „Mingea şarpe”
Organizarea și desfășurarea jocului se aseamănă cu cele descrise la jocul anterior, cu
deosebirea că transmiterea mingiei se face cu două mâini prin răsucirea trunchiului. Dacă
mingea se primește din partea dreaptă se va transmite prin partea stângă ș.a.m.d.
32. „Fereşte-ţi picioarele”
Elevii sunt împărţiţi în 2-3 echipe, dispuși în coloană câte unul, înapoia unei linii de
plecare. Primul copil din fiecare echipă primește un baston pe care îl apucă cu o mână de
unul din capete. La semnal, copilul cu bastonul se întoarce cu faţa spre echipa sa și din
alergare, cu celălalt capăt al bastonului atingând solul/podeaua, îl trece pe sub picioarele
coechipierilor care sar pe verticală. Când purtătorul bastonului ajunge la capătul echipei sale,
transmite bastonul din mână în mână până la copilul din faţa echipei, care reia acţiunea.
33. „Vânătorul iscusit”
Elevii clasei sunt împărţiţi în două echipe egale numeric, dispuse în linie înapoia unor
linii paralele situate la 4-5m una faţă de cealaltă. La mijlocul distanţei dintre linii se așează
(trasează) un cerc în care se introduce un obiect care poate fi apucat cu o mână.
Componenţii celor două echipe numără în continuare, fiecare copil reţinând-și
numărul. Se formează astfel perechi de elevi din cele două echipe, purtând același număr.
60
Jocul începe prin pronunţarea sau afișarea de către învăţătoare a uneia din cifrele
existente, la care cei doi elevi având numărul corespunzător cifrei strigate/arătate, se
îndreaptă în viteză spre cerc, încercând să „vâneze” obiectul din interiorul acestuia și să
ajungă neprins (atins) de adversar, înapoia liniei propriei echipe.
Vânătorul care reușește să ajungă cu obiectul la propria echipă fără a fi prins sau
reușește să-l prindă pe adversar înainte ca acesta să ajungă la echipa sa, câștigă un punct
pentru echipa sa.
34. „Bucheţelele”
Elevii se deplasează liber (mergând, alergând) în spaţiul de joc. Ei reprezintă florile din
care trebuie formate buchetele. La pronunţarea sau arătarea de către învăţătoare a unei cifre
(din concentrul cunoscut de copii) aceștia se grupează în numărul corespunzător, în buchete
(ţinându-se de mâini; cuprinzându-se pe după umeri sau pe după mijloc). Copiii rămași în
afara buchetelor vor auzi din partea tuturor colegilor strigarea: „Te-ai mișcat încet, nu ești în
buchet. Grăbește-te!” Apoi jocul se reia prin desfacerea buchetelor.
35. „Cercurile zburătoare”
Elevii sunt împărţiţi în două echipe, fiecare fiind dispusă în formaţia de cerc, cu faţa
spre interior. Fiecare echipă desemnează un elev care se situează în centrul cercului unde
găsește o coardă lungă (frânghie) sau două corzi legate între ele, obligatoriu având la un
capăt atașată o îngreuiere mică (minge de oină; recipient mic de plastic etc.). La semnal,
copilul din centrul cercului apucă coarda de capătul liber și o învârte pe sub picioarele
coechipierilor. Cercul (echipa) care stă mai mult în aer, câștigă un punct. Copilul care a fost
atins de coardă și a întrerupt zborul echipei sale schimbă rolul cu elevul care învârte coarda.
36. „Mingea la căpitan”
Se formează două echipe care se dispun pe două cercuri concentrice trasate pe
sol/podea. Echipa situată pe cercul exterior își trimite „căpitanul” în mijlocul cercului interior.
Echipa de pe cercul exterior, având o minge, încearcă să o transmită „căpitanului” lor printre
braţele și picioarele elevilor din echipa adversă, situată pe cercul interior. Transmiterea mingii
spre căpitan se va face fără a depăși înălţimea copiilor. Dacă mingea ajunge la „căpitan”,
echipa realizează un punct, iar dacă mingea este transmisă înapoi de către „căpitan” se
realizează încă un punct. Se joacă pe reprize de câte 3 minute, după fiecare repriză, echipele
își schimbă rolurile.
37. „Figurile geometrice”
Pe suprafaţa de joc se trasează câte două-trei dintre figurile geometrice însușite de
elevi, încadrate într-un cerc. Din alergare liberă sau în coloană câte unul sau câte doi, la
pronunţarea de către învăţătoare a numelui unei figuri geometrice, copiii trebuie să se
orienteze și să se plaseze corect în cercul corespunzător. Copiii care nu au recunoscut figura
geometrică sau s-au plasat greșit vor fi corectaţi și îndrumaţi.
O variantă și mai atractivă este aceea în care pe suprafaţa de joc se trasează mai
multe figuri geometrice de același fel (4, 5, 6), fiind reprezentate toate figurile geometrice
însușite. La comanda învăţătoarei „Câte (cinci, patru sau șapte etc.) în triunghi!”, copiii
trebuie să recunoască triunghiurile dar să se și grupeze conform comenzii.
38. „Recunoaşte-ţi vecinii”
Din formaţia de adunare în linie pe un rând, în ordinea înălţimii, clasa se desparte în
două echipe, separate de învăţătoare care se situează în mijlocul formaţiei de adunare. După
atenţionarea „Verificaţi-vă vecinii”, învăţătoarea dă comanda de deplasare rapidă a tuturor
copiilor către diferite direcţii (la colţurile terenului/sălii, fuga marș!; sub panourile de
baschet/în porţile de handbal, fuga marș!; la copacii din faţă, fuga marș!). După ce copiii s-au
61
deplasat potrivit comenzii, după un moment de pauză, învăţătoarea dă comanda de adunare
în formaţia iniţială. Echipa care se aliniază corect și cel mai rapid, câștigă întrecerea.
39. „Revenim rapid”
Organizarea clasei este identică cu cea descrisă la jocul anterior. La comanda și
semnul învăţătoarei „Pas alergător (semn spre stânga și spre dreapta) marș!” cele două
echipe pornesc în alergare pe direcţia indicată, în coloană câte unul, îl ocolesc prin faţă pe
ultimul copil din echipă și revin în formaţia iniţială (linie). Echipa care revine prima, aliniată
corect, câștigă un punct. La următoarea repetare a jocului, deplasarea echipelor se poate
realiza prin spatele liniei.
40. „Şotronul”
Pe suprafaţa de joc se trasează 2-3 contururi, în funcţie de numărul de echipe care se
dorește a fi constituit (cercul este capul; un dreptunghi – gâtul; 4-6- dreptunghiuri suprapuse
– trunchiul; câte 3 dreptunghiuri picioarele; câte 2 dreptunghiuri - braţele). Jocul constă în
realizarea de către fiecare elev a unor variante de sărituri (cu desprindere și aterizare de pe și
pe unul sau ambele picioare; în depărtat; din depărtat în apropiat; cu întoarcere de 900 -
1800) în funcţie de modalităţile stabilite de învăţătoare. Traseul săriturilor poate fi marcat
prin cifre (și poate fi parcurs în ordine cronologică, în ordinea cifrelor pare sau impare) sau
prin săgeţi (linii, coturi, curbe).
Întrecerea între echipe poate viza atât corectitudinea execuţiilor (se înregistrează
numărul erorilor fiecărei echipe) cât și viteza cu care echipa a realizat, cu toţi membrii săi,
parcurgerea traseului respectiv.
41. „Din cerc în cerc”
Clasa de elevi se împarte în două echipe, situate în coloană câte unul, înapoia unei
linii de plecare/sosire. În faţa fiecărei echipe se trasează/montează 5 sau 8 cercuri, în formă
de șah (2 cercuri paralele, un cerc în faţă și la mijlocul acestora, din nou 2 cercuri paralele,
ș.a.m.d.). Distanţa dintre marginile cercurilor variază în funcţie de clasă, între 0,5-1,00 m. La
semnalul învăţătoarei și conform explicaţiilor date, primii elevi de la fiecare echipă
efectuează o săritură în depărtat în primele două cercuri, urmată de o săritură într-un picior
în cel de al treilea cerc, urmată de o săritură în depărtat în cercurile 4 și 5, după care o
săritură cu întoarcere de 1800 în cercul 3 și una în depărtat în cercurile 1 și 2. Apoi printr-o
săritură peste linia de plecare se predă ștafeta următorului coechipier. Învăţătoarea poate
introduce în traseu și alte variante de sărituri.
Câștigă echipa care parcurge corect traseul și ajunge prima în formaţia iniţială.
42. „Broscuţele sar în lac”
Elevii primesc rolul de „broscuţă”, cu excepţia unuia care primește rolul de „șarpe”. În
jurul suprafeţei de joc se amplasează bănci de gimnastică, capacele lăzii de gimnastică,
saltele suprapuse, etc. În mijlocul suprafeţei astfel delimitate se află „lacul”.
Sub forma povestirii, „broscuţele” după ce s-au bălăcit în „lac” (aleargă, sar din
ghemuit în ghemuit) ies din lac și se întind la soare (culcat facial sau dorsal) pe suprafeţele
înălţate, amplasate pe malul „lacului”. În jurul suprafeţei de joc se târăște (plimbă) „șarpele”.
La atenţionarea învăţătoarei „Şarpele!” acesta încearcă să prindă o „broscuţă”, iar
„broscuţele” se feresc de „șarpe” sărind în „lac”. Dacă o „broscuţă” este prinsă (atinsă),
elevul respectiv schimbă rolul cu „șarpele”. Dacă „șarpele” nu prinde nicio „broscuţă” va
continua să îndeplinească acest rol încă de 1 - 2 ori, după care va fi înlocuit cu un alt elev.
43. „Banda rulantă”
Elevii sunt împărţiţi în 2 – 3 echipe, situate înapoia unei linii de plecare. Copiii din
fiecare echipă adoptă poziţia culcat dorsal cu picioarele depărtate. Primii elevi din echipe
62
(căpitanii) au la nivelul tălpilor o minge medicinală (sau un obiect care poate fi apucat cu
două mâini) pe care, la comanda „Start!”, prin ridicarea trunchiului o apucă și o ridică
deasupra capului, după care revine în poziţia culcat dorsal, transmiţând mingea (obiectul)
următorului coechipier. Când mingea (obiectul) ajunge la ultimul elev din echipă, acesta se
deplasează cu ea în faţa echipei, așezându-se în poziţia culcat dorsal și continuând jocul.
44. „Transportul buşteanului”
Efectivul clasei se împarte în două echipe, în faţa cărora se așează câte două saltele
unite între ele. Componenţii echipei adoptă poziţia culcat dorsal cu braţele întinse în
prelungirea corpului, situându-se unul lângă altul la distanţă de 0,25m. Ultimul elev din
echipă adoptă poziţia culcat facial cu braţele întinse, situându-se peste corpurile partenerilor,
îndeplinind rolul de „buștean”. La semnalul „Start!” membrii fiecărei echipe se întorc
simultan către înainte, din culcat dorsal în culcat facial, printr-o rulare laterală, determinând
avansarea „bușteanului”. Mișcarea se repetă cu repeziciune până când bușteanul este
„transportat”. Ajuns la capăt, „bușteanul” se așează în poziţia culcat dorsal în faţa echipei, iar
ultimul copil intră în rolul de „buștean”.
Câștigă jocul echipa care revine prima în formaţia iniţială.
45. „Transportul rănitului”
Elevii sunt împărţiţi în două echipe, fiecare dispusă în coloană câte trei, înapoia unei
linii de plecare/sosire. (Se redemonstrează modul în care cei doi elevi din marginile formaţiei
de trei, formează „scăunelul” și cum elevul din mijloc („rănitul”) stă pe „scăunel” și se ţine cu
mâinile pe după
gâtul partenerilor). Toate formaţiile de câte trei elevi formează „scăunelul” fiind
pregătite să-și transporte „rănitul”. În faţa ambelor echipe se așează la 10 – 15m un reper
care poate fi ocolit. La comanda „Start!” primii trei copii din fiecare echipă pornesc în cursă,
ocolesc reperul și revin la propria echipă, predând ștafeta următorilor trei coechipieri. Câștigă
echipa care revine prima în formaţia iniţială. Întrecerea se reia, minimum de trei ori, pentru a
se schimba rolurile între elevii fiecărui grup de trei.
46. „Cărăuşii”
Se organizează 2-3 echipe, fiecare dispusă în coloană câte unul, înapoia unei linii de
plecare/sosire. În faţa, fiecărei echipe, la distanţă de 10 -15m se așează un reper care poate fi
ocolit. Fiecare echipă primește obiectul care trebuie transportat (minge umplută, recipienţi
de plastic umpluţi) specificându-se procedeul de apucare/susţinere și transport. La comanda
„Start!”, primii copii din fiecare echipă preiau obiectul de jos, parcurg traseul, ocolesc reperul
și revin la propria echipă, unde predau obiectul următorului coechipier și trec la coada
șirului.
47. „Cobiliţa”
Clasa se organizează ca și la jocul descris anterior. Obiectul de transport îl reprezintă
un baston care are atârnate la ambele capete câte un recipient de plastic cu toartă, umplut,
cu capacitate de 1,5/2 litri. La comanda „Start!” primul copil din echipă, ajutat de cel de al
doilea, așează bastonul sprijinit pe ambii umeri, înapoia gâtului, ţinând cu mâinile toartele
recipienţilor atârnaţi de baston și pornește în cursă. După ce ocolește reperul de la capătul
traseului revine la echipă și predă „încărcătura” următorului coechipier. Echipa care revine
prima în formaţia iniţială câștigă întrecerea. Pentru a ușura sarcina de transport, recipienţii
pot fi legaţi de baston, înainte de începerea jocului.
48. „Unde-s doi puterea creşte”
63
Se constituie două echipe dispuse în coloană câte doi, înapoia unei linii de
plecare/sosire. La 10 – 15m de această linie, în faţa fiecărei echipe se plasează un reper care
poate fi ocolit. În faţa fiecărei echipe se află un baston, în mijlocul căruia este atârnat un
recipient de 5 litri. La semnal, prima pereche din fiecare echipă, apucă cu o mână catetele
bastonului, ridică încărcătura și pornește în cursă. După ocolirea reperului, revin la propria
echipă, predând bastonul cu „încărcătura” următoarei perechi și se așează la coada coloanei.
Câștigă echipa care revine prima în formaţia iniţială. O variantă atractivă de transportat în
pereche, este aceea în care cu două bastoane sunt transportaţi doi recipienţi atârnaţi în
mijlocul acestora, elevii din pereche aflându-se unul înapoia celuilalt.
49. „Ajută-te singur”
Clasa se organizează în două echipe, care se dispun în coloană câte unul, înapoia unei
linii de plecare/sosire. În faţa fiecărei echipe se plasează două bănci de gimnastică, una în
prelungirea celeilalte și un reper care poate fi ocolit, la distanţă de 10 - 15m. La semnal,
primii copii din fiecare echipă se culcă facial pe bancă și se deplasează pe suprafaţa acesteia
prin tracţiuni/împingeri cu ajutorul braţelor sau/și al picioarelor, după care aleargă, ocolesc
reperul de la capătul traseului și revin la propria echipă, predând ștafeta următorului
coechipier. Învăţătoarea va alterna variantele de tracţiune-împingere, de la o întrecere la alta.
50. „Remorcarea”
Elevii sunt organizaţi ca și la jocul anterior, numai că primii doi copii din fiecare echipă
primesc rolurile de „remorcă” și, respectiv „remorcat”. „Remorca” se situează în stând
depărtat cu banca între picioare, iar „remorcatul” se culcă facial pe bancă, cu braţele întinse
înainte. La semnal, „remorca” apucă palmele „remorcatului” și îl tractează până la capătul
celor două bănci, după care ambii elevi, ţinându-se de mână, aleargă până la reper, îl ocolesc
și revin la propria echipă, predând ștafeta următorilor doi coechipieri. La reluarea jocului, se
vor schimba rolurile în cadrul fiecărei perechi. „Remorca” poate realiza tracţiunea atât cu faţa
cât și cu spatele spre „remorcat”.
În fiecare variantă, câștigă echipa care revine prima în formaţia iniţială. Joc şi mişcare
- clasele a III-a – a IV-a 20
51. „Avionul”
Elevii clasei sunt împărţiţi în două echipe, fiecare dispunându-se în coloană câte 3,
înapoia unei linii de plecare/sosire. În faţa fiecărei echipe se așează 2 – 3 bănci de gimnastică,
una în continuarea celeilalte. La semnal, unul din cei trei elevi din prima linie se așează în
culcat facial la capătul băncii, cu braţele întinse înainte, iar ceilalţi doi elevi, situaţi de o parte
și de alta a băncii, îl tractează apucându-l de mâini. După parcurgerea traseului, revin în
viteză la propria echipă și predau ștafeta următoarei linii de trei elevi. La următoarele reluări
ale jocului, se schimbă rolurile în fiecare linie de câte trei copii.
52. „Toboganul”
Clasa se împarte în 2 – 3 echipe, dispuse în coloană câte unul, înapoia unei linii de
plecare/sosire situată la 10m faţă de peretele sălii unde sunt montate scările fixe. În faţa
fiecărei echipe se agaţă de scara fixă o bancă de gimnastică în poziţie oblică faţă de sol.
La semnal, primii copii din fiecare echipă, aleargă, se caţără pe scara fixă pe lângă
banca agăţată, o încalecă și ţinându-se cu mâinile de marginile băncii, alunecă pe șezut până
ating solul cu picioarele. Apoi se deplasează rapid și predă ștafeta următorului coechipier.
53. „Derdeluşul”
64
Organizarea jocului este asemănătoare cu cea descrisă la jocul anterior, cu deosebirea
că în faţa fiecărei echipe se plasează două bănci agăţate de scara fixă, în poziţia oblică faţă de
sol.
La semnal, primul copil din fiecare echipă se caţără pe banca înclinată, cu ajutorul
braţelor și picioarelor, apoi încalecă cealaltă bancă și alunecă pe șezut până atinge solul,
după care aleargă și predă ștafeta următorului coechipier.
54. „Cursa broscuţelor”
Elevii clasei sunt împărţiţi în două echipe care se situează în coloană câte unul,
înapoia unei linii de plecare/sosire. În faţa fiecărei echipe se așează două bănci de
gimnastică, una în prelungirea celeilalte, iar la 10 – 15m de bănci se plasează un reper
(fanion) care poate fi ocolit. La semnal, primul copil din fiecare echipă apucă marginile băncii
cu mâinile și prin săltare vine în poziţia sprijin ghemuit pe bancă, apoi mută braţele în faţă și
trece în poziţia sprijin depărtat cu picioarele pe sol. Mișcările se repetă alternativ până la
capătul băncilor, după care elevul aleargă, ocolește fanionul și revine cât mai repede la
echipa sa, predând ștafeta.
55. „Cursa iepuraşilor”
Organizarea jocului este asemănătoare cu cea descrisă la jocul anterior. Se
deosebește doar acţiunea motrică, în care elevul situat lateral faţă de bancă, apucă marginile
acesteia și prin săltare își trece picioarele de cealaltă parte a băncii. Apoi urmează mutarea
către înainte a braţelor și trecerea picioarelor peste bancă. După ce s-au parcurs ambele
bănci, elevul aleargă, ocolește fanionul și revine în viteză la propria echipă, predând ștafeta.
56. „La circ”
Elevii clasei sunt împărţiţi în două echipe, situate în coloană câte unul. În faţa fiecărei
echipe se plasează câte 1 – 2 bănci de gimnastică, cu partea lată în sus. La semnal, copiii urcă
pe bancă și se deplasează în echilibru în una dintre variantele comandate de învăţătoare (cu
purtare/depunere/ culegere de obiecte, cu pășire peste acestea, cu trecerea prin și peste
obstacole, cu adoptarea a diferite poziţii, deplasare laterală sau cu spatele spre direcţia de
înaintare etc.). Dacă nivelul de manifestare a echilibrului este corespunzător, se poate trece la
deplasări pe banca situată cu partea îngustă în sus sau înclinată.
Câștigă echipa care înregistrează cel mai mic număr de dezechilibrări. Joc şi mişcare -
clasele a III-a – a IV-a 21
57. „Lupta cocoşilor”
Elevii sunt împărţiţi pe perechi, alcătuite din copii de același sex și cu înălţimi și
greutăţi relativ egale. La semnal, timp de 30"/1', elevii, prin sărituri succesive într-un picior,
cu braţele ridicate, cu palmele pe șold sau la spate, încearcă să-și dezechilibreze partenerul,
împingându-l cu umărul. La epuizarea timpului stabilit, învăţătoarea verifică frontal, prin
ridicare de mână, care dintre copii au reușit să-și dezechilibreze partenerul de mai multe ori.
58. „Nu te lăsa, frate!”
Elevii sunt organizaţi pe perechi, de același sex și relativ egali ca potenţial fizic, situate
între două linii paralele la distanţă de 3m una faţă de cealaltă. Fiecare pereche primește un
baston de gimnastică, pe care îl apucă (cu palmele intercalate) la mijloc și îl fixează între
piepturile lor. La semnal, fiecare copil din pereche încearcă să-l împingă pe partenerul de joc,
dincolo de linia din spatele acestuia. Jocul se desfășoară pe secvenţe de 10" - 15" și continuă
până când unul dintre componenţii perechii reușește să-l împingă pe partener de 3 – 5 ori,
aspect care se verifică frontal, ca și la jocul anterior.
65
59. „Nu te lăsa, frate!” (variantă)
Elevii sunt organizaţi ca și la jocul anterior, numai că cei care alcătuiesc perechea se
așează pe podea, spate în spate, cu tălpile pe sol și genunchii îndoiţi. Fiecare pereche
primește un baston pe care îl fixează între ei, trecându-l printre braţe, cu coatele îndoite. La
semnal, fără a se ridica, fiecare copil încearcă să-și împingă partenerul, prin forţa picioarelor,
peste linia din spatele acestuia. Stabilirea învingătorului se realizează frontal ca și la jocul
anterior.
60. „Mingea călătoare”
Se constituie trei echipe, fiecare elev din echipă situându-se în poziţia așezat depărtat
pe banca din faţa echipei. Primii elevi din fiecare echipă primesc câte o minge (normală sau
umplută) pe care, la semnal o transmite, cu două mâini pe deasupra capului următorului
coechipier. Când mingea ajunge la ultimul elev din echipă, acesta se ridică, aleargă și se
așează în depărtat pe bancă, în faţa echipei, transmiţând mingea următorului coechipier.
Între timp, ceilalţi copii de pe bancă se deplasează către înapoi prin alunecare pe șezut,
pentru a-i face loc celui care se va așeza în faţă. Transmiterea mingii, la următoarele reluări
ale jocului se poate face prin lateral, stânga sau dreapta, ori șerpuit.
61. „Ancorăm corabia la mal”
Elevii sunt împărţiţi în două echipe, dispuse în coloane (strânse) câte unul, aflate faţă
în faţă la distanţă de 1 – 1,5m, separate la mijlocul distanţei de o linie trasată pe sol. Copiii
ambelor echipe apucă cu palmele, o frânghie, egal repartizată ca lungime celor două echipe.
La semnal, ambele echipe încearcă să deplaseze prin tracţiune, echipa adversă, peste linia de
mijloc. Se joacă de 3, 5, 7 ori stabilindu-se echipa câștigătoare finală.
62. „Echipa de intervenţie rapidă”
Se constituie trei echipe, fiecare așezându-se lateral pe câte o bancă. La semnal,
întreaga echipă se ridică în picioare și îl urmează în alergare pe primul elev, care ocolește
banca și se reașează în lateral pe bancă. Echipa care revine prima în poziţia iniţială câștigă
întrecerea. Pe parcursul întregii acţiuni se păstrează ordinea în formaţie.
63. „Echipa de intervenţie rapidă” (variantă)
Clasa este împărţită în trei echipe, membrii fiecăreia așezându-se (încălecând) banca.
La semnal, întreaga echipă se ridică în picioare și își urmează „căpitanul”, care ocolește banca
prin stânga sau prin dreapta (conform comenzii) și ajuns la capătul ei, se deplasează în
depărtat (cu banca între picioare) așezându-se când ajunge la capătul din faţă al băncii. Toţi
membrii echipei execută aceeași acţiune.
Câștigă echipa care revine prima în formaţia iniţială. Joc şi mişcare - clasele a III-a – a
IV-a 22
64. „Suveica simplă”
Elevii clasei se împart în două echipe, fiecare dintre acestea divizându-se în două
coloane câte unul, egale numeric, situate faţă în faţă, înapoia unor linii trasate la 2 – 3m, una
faţă de cealaltă. Fiecare echipă deţine o minge, pe care o ţin „căpitanii” (aflaţi de aceeași
parte). La semnal, „căpitanul” transmite (pasează, rostogolește) mingea coechipierului său
din coloana din faţă și se deplasează la coada șirului. Elevul care a primit mingea, o transmite
la rândul său coechipierului din faţă și se deplasează la coada coloanei proprii. Câștigă echipa
al cărei „căpitan” ajunge primul în formaţia iniţială. Pe tot parcursul acţiunilor, după ce elevul
a transmis mingea și se deplasează spre capătul din spate al coloanei sale, ceilalţi copii fac un
pas înainte, pentru ca următorul „pasator” să ajungă la linia trasată pe sol.
65. „Suveica dublă”
66
Clasa se organizează ca și la jocul anterior. Ca noutate apare faptul că după ce s-a
transmis mingea coechipierului din coloana din faţă, „pasatorul” se deplasează la capătul din
spate al coloanei din faţa sa. Ca urmare elevii vor fi de câte două ori în coloanele iniţiale.
66. „Suveica încrucişată”
Se utilizează aceeași organizare ca și la jocul anterior, numai că cele două coloane ale
aceleiași echipe nu se mai așează faţă în faţă, ci în diagonală. Transmiterea mingii se face pe
diagonală, având grijă ca mingea să nu se ciocnească de mingea echipei adverse. După pasă,
executantul se va deplasa la coada șirului propriu. Când se dorește creșterea complexităţii,
atât pasa cât și deplasarea la coloana opusă se fac pe diagonală.
67. „Automobilele”
În spaţiul de joc, elevii aleargă primind rolul de automobile. Într-un colţ al spaţiului de
joc se marchează o zonă de 3 – 4 metri pătraţi unde va funcţiona „service”-ul, iar în alt colţ se
va marca o zonă unde va funcţiona „spitalul de urgenţă”. Elevii primesc misiunea de a
„conduce” cu prudenţă, să evite „accidentele” (ciocnirile) și să respecte culorile semaforului
(arătate sau strigate). Înainte de începerea jocului, copiii vor pronunţa în cor: la galben
încetinim, la roșu ne oprim, la verde pornim (eventual cu cântec). La semnal, copiii pornesc
„motoarele” și intră în circulaţie (aleargă) simulând zgomotul motoarelor. Învăţătoarea, prin
rostirea sau prin arătarea de cartonașe/steguleţe colorate, va alterna culorile „semaforului”,
urmărind și corectând (după caz) reacţiile copiilor. „Automobilele” (copiii) care s-au ciocnit
vor fi duși, unul la „service” și celălalt la „spital”.
Jocul continuă până când în suprafaţa de joc rămân 6 – 8 „automobile” care vor fi
declarate ca fiind cel mai bine conduse.
68. „Ursul doarme!”
Pe suprafaţă de joc se trasează un cerc mare, în afara căruia sunt situaţi elevii. În
mijlocul cercului se trasează un cerc mic care va simula „bârlogul ursului”. Unul dintre copii
va primi rolul de „urs” și va sta ghemuit în „bârlog”. Jocul începe prin apropierea copiilor de
„bârlogul ursului” cântând:
Ursul doarme, ursul doarme.
Şi pare lihnit de foame,
Oare pe noi ne-a simţit,
Fugiţi, că s-a și trezit.
Pe ultimul vers, „ursul” se scoală și încearcă să prindă (atingă) unul dintre copii,
înainte ca acesta să iasă în afara cercului mare. Toţi copiii aleargă încercând să scape de „urs”.
Dacă un elev este prins, acesta va schimba rolul cu „ursul”. Dacă „ursul” nu prinde
nici-un copil, va continua jocul îndeplinind încă o dată același rol.
69. „Vânătorul, vrabia şi albina”
Elevii clasei sunt dispuși într-un cerc, cu interval de două lungimi de braţe, între ei.
Învăţătoarea desemnează trei copii atribuindu-le rolurile de „vânător”, „vrabie” și „albină”,
situându-i în afara cercului, la distanţe egale între ei.
La semnalul de începere a jocului, cei trei copii pornesc în alergare, „vânătorul”
încercând să prindă (atingă) „vrabia”, dar ferindu-se în același timp de „albină” care încearcă
să-l „înţepe” (prindă). Joc şi mişcare - clasele a III-a – a IV-a 23
„Albina” fuge după „vânător” dar trebuie să se ferească de „vrabie” care vrea să o
mănânce (prindă). Cei trei pot alerga atât în afara cercului cât și prin cerc, traversându-l.
Copilul prins (atins) schimbă rolul cu un alt elev de pe cerc.
67
70. „Leapşa”
Pe o suprafaţă de joc delimitată, copiii aleargă liber. Unul dintre copii primește rolul
de prinzător. La începerea jocului, prinzătorul aleargă încercând „să dea leapșa” (să-l atingă)
pe un copil. Elevul care a primit „leapșa” încearcă să o transmită mai departe, altui copil.
71. „Leapşa pe ghemuite”
Organizarea este identică cu cea de la jocul descris anterior. Deosebirea constă în
faptul că elevul urmărit poate scăpa de „purtătorul de leapșă” dacă se ghemuiește, caz în
care prinzătorul aleargă după alt copil.
72. „Ţintaşii iscusiţi”
Clasa se împarte în trei echipe, dispuse în coloană câte unul, înapoia unei linii trasată
la 3m paralel cu peretele. La 0,5m distanţă faţă de perete se amplasează două bănci de
gimnastică unite cap la cap, paralele cu zidul. Căpitanii celor trei echipe primesc câte o minge
umplută (săculeţ cu nisip, recipient de plastic umplut), pe care, la semnalul de începere a
jocului, o aruncă cu două mâini de jos, în spaţiul dintre perete și bancă. Indiferent dacă a
reușit sau nu să nimerească „ţinta”, preia mingea și foarte repede o înmânează următorului
coechipier.
Câștigă echipa care a acumulat cel mai mare număr de „ţinte” lovite.
73. „Mingea apel”
Elevii sunt organizaţi în formaţia de cerc. Un copil numit de învăţătoare, primește o
minge și pătrunde în interiorul cercului. Din mers, aruncă mingea în sus și pronunţa numele
unui coleg/colegă. Copilul strigat iese repede din cerc, urmărește mingea și încearcă să o
prindă. Dacă cel strigat pe nume a prins mingea, continuă jocul, locul său în cerc fiind luat de
elevul care l-a strigat. Dacă cel strigat nu a reușit să prindă mingea, revine la locul său din
cerc, jocul fiind continuat tot de elevul care a făcut „apelul”.
74. „Poşta merge”
Elevii clasei se dispun în formaţie de cerc. Un copil numit de învăţătoare primește
rolul de „poștaș” și adoptă poziţia sprijin ghemuit, în mijlocul cercului. „Poștașul” strigă:
„Poșta merge de la Tudor la Felicia” (numele a doi copii aflaţi pe circumferinţa cercului).
Copiii numiţi încearcă, prin alergare, să schimbe locurile între ei. În același timp „poștașul”
încearcă să ocupe unul din locurile celor doi. Dacă cei doi copii numiţi au reușit să-și schimbe
locurile, „poștașul” continuă jocul. Dacă „poștașul” a reușit să ocupe unul din locurile celor
doi elevi numiţi, elevul rămas fără loc, devine „poștaș” și continuă jocul.
75. „Infanteriştii”
Clasa se împarte în două echipe, dispuse în coloană câte unul, înapoia unei linii de
plecare situate la 15 – 20m de peretele pe care sunt amplasate scările fixe. În faţa fiecărei
echipe se așează: câte două saltele unite cap la cap, în mijlocul cărora se află un obstacol pe
sub care se trece; o bancă dispusă longitudinal, un gărduleţ; o bancă de gimnastică cu partea
îngustă în sus.
La semnal, primul copil din fiecare echipă pornește pe traseu, realizând o târâre joasă
cu trecere pe sub obstacol, o deplasare prin tracţiune pe banca de gimnastică, sar peste
gărduleţ, se deplasează în echilibru pe bancă, urcă pe o scară fixă și coboară pe cealaltă, după
care aleargă și predă ștafeta următorului coechipier.
Câștigă echipa care a încheiat prima parcurgerea traseului de către toţi elevii.
76. „Ocupă locul”
Aliniaţi pe o linie, elevii sunt atenţionaţi să își verifice vecinul din partea dreaptă și din
partea stângă. La semnal, elevii se deplasează pe direcţiile și către reperele indicate de
68
profesor. La următorul semnal, se deplasează rapid în formaţia de linie, ocupându-și locul
iniţial.
69
Programa şcolară
pentru disciplina
ARTE VIZUALE ŞI ABILITĂŢI PRACTICE

Clasa a III-a
Bucureşti, 2014
70
Notă de prezentare
Programa școlară pentru disciplina Arte vizuale și abilităţi practice reprezintă o ofertă
curriculară pentru clasele a III-a și a IV-a din învăţământul primar, înscriindu-se în categoria
disciplinelor abordate integrat. Situată la intersecţia ariilor curriculare Arte și Tehnologii,
disciplina este prevăzută în planul-cadru de învăţământ cu un buget de timp de 2 ore
/săptămână la clasa a III-a și 1 oră /săptămână la clasa a IV-a.
Programa disciplinei Arte vizuale și abilităţi practice este elaborată potrivit unui nou
model de proiectare curriculară, centrat pe competenţe. Demersul didactic promovat de
programă contribuie la conturarea profilului de formare al absolventului de învăţământ
primar prin utilizarea mijloacelor specifice disciplinei: extinderea posibilităţilor de
comunicare interumană prin imagine, apelul la trăirea artistică, exprimarea liberă și creativă.
- Conţinuturi
- Sugestii metodologice.
Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoștinţe, abilităţi și atitudini
dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a
unor probleme generale, în contexte particulare diverse.
Competenţele generale vizate la nivelul disciplinei Arte vizuale și abilităţi practice
jalonează achiziţiile de cunoaștere și de comportament ale elevului pentru întregul ciclu
primar.
Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale, reprezintă etape în
dobândirea acestora și se formează pe durata unui an școlar. Pentru realizarea
competenţelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activităţi de învăţare care
valorifică experienţa concretă a elevului, integrând strategii didactice adecvate unor contexte
de învăţare variate. Exemplele de activităţi au doar valoare orientativă. Pentru formarea
competenţelor specifice, profesorul este cel care își alege și proiectează activităţile de
învăţare în funcţie de specificul disciplinei, de particularităţile de vârstă ale elevilor și de
interesele fiecărui copil, de mijloacele și de materialele pe care le are la dispoziţie. Toate
acestea presupun personalizarea demersului didactic, prin implicarea activă și creativă a
profesorului.
Conţinuturile învăţării constituie elemente de bază ale celor două domenii integrate,
mijloace informaţionale prin care se urmărește realizarea competenţelor. Astfel, ele sunt
grupate pe următoarele domenii:
- Desen
- Pictură
- Modelaj
- Machete și modele
71
- Foto
Sugestiile metodologice includ elemente de proiectare a activităţii didactice, precum
și elemente de evaluare continuă. Este necesară o abordare specifică vârstei, bazată în esenţă
pe stimularea învăţării prin joc, pe individualizarea învăţării, pe dezvoltarea interesului
copilului și pe implicarea în activitate.
Disciplina Arte vizuale și abilităţi practice își păstrează caracterul de noutate în raport
cu disciplinele studiate până în prezent în învăţământul primar, fiind o disciplină integrată.
Principalele argumente care au determinat abordarea integrată a artelor vizuale și a
abilităţilor practice în cadrul aceleiași discipline de studiu sunt următoarele:
- La început de secol XXI suntem expuși unei avalanșe de informaţii și influenţe, multe
din acestea venind pe cale vizuală. Explorarea de către elevi a acestor aspecte specifice
limbajului vizual măresc șansele ca aceștia să facă alegeri pertinente și corecte.
- Punerea în legătură a elevului cu o mai mare varietate de domenii artistice, precum
și îmbinarea acestora cu experienţa concretă a realizării unor produse, au drept consecinţă
creșterea sensibilităţii pentru frumos, sporirea îndemânării și încrederii în variate posibilităţi
de exprimare a sinelui, consolidând respectul pentru valori, tradiţii și semeni.
Din domeniul artelor vizuale programa vizează expresia artistică prin pictură,
desen/grafică, modelaj/sculptură, prin arte decorative textile, monumentale, ceramice,
vestimentaţie sau bijuterii, prin arhitectură și/sau scenografie, prin fotografie și chiar prin
artele spectacolului. Realizarea manuală a unor produse prin combinarea armonioasă de
abilităţi, responsabilitate și inteligenţă reprezintă componenta abilităţi practice a programei.
Programa pentru Arte vizuale și abilităţi practice contribuie la educarea elevilor în
spiritul competenţei cheie sensibilizare și exprimare culturală, care este recomandată la nivel
european, prin: cultivarea sensibilităţii elevilor; aprecierea diversităţii exprimării artistice;
recunoașterea rolului factorilor estetici în viaţa de fiecare zi; dezvoltarea abilităţilor creative
ale elevilor și exersarea acestora în diferite contexte.
72
1. Explorarea de mesaje exprimate în limbaj vizual într-o diversitate de contexte

2. Realizarea de creaţii funcţionale şi/sau estetice folosind materiale şi tehnici adecvate
73
1. Explorarea de mesaje artistice exprimate în limbaj vizual într-o diversitate de contexte
1.1. Recunoaşterea unor mesaje comunicate prin imagini în contexte familiare

- participarea la discuţii despre comunicarea prin imagine (de exemplu, imaginea ca
document; imaginile folosite în scop informaţional de-a lungul timpului)
- discuţii despre patrimoniul local: construcţii reprezentative și ambient urban/ rural,
vestimentaţie, obiceiuri, colecţii, obiecte de patrimoniu etc.
- identificarea rolului mesajelor vizuale prin studierea de broșuri, pliante, albume de artă,
vizionarea de filme, documentare, clipuri, reclame
- formularea de întrebări privind diversitatea mesajelor exprimate prin publicitatea stradală
- participarea la discuţii despre comunicarea prin imagine în pictură, desen/ grafică, modelaj/
sculptură, arte decorative textile, monumentale, ceramice, vestimentaţie sau bijuterii,
arhitectură și/ sau scenografie, fotografie și prin artele spectacolului legate de mesajul
transmis
1.2. Diferenţierea caracteristicilor expresive ale elementelor de limbaj plastic în compoziţii

şi în mediul înconjurător
- participarea la exerciţii-joc de observare a elementelor de limbaj plastic din natură și din
compoziţii plastice
- participarea la exerciţii-joc de observare a culorilor și a griurilor colorate și neutre în spaţiul
înconjurător și în compoziţii plastice
- exerciţii de identificare a unor elemente de expresie de limbaj plastic în forme plastice
plane realizate prin: fuzionare, curgere liberă, stropire forţată, scurgere aderentă, dirijarea
jetului de aer, sfoară colorată
1.3. Manifestarea receptivităţii faţă de mesajele exprimate prin limbaj vizual

- analiza liberă și personală a mesajelor transmise prin limbaj vizual (de exemplu, exerciţii-joc
de stabilire a asemănărilor și deosebirilor dintre exprimarea în limbaj fotografic și limbajul
artelor plastice pe aceeași temă)
- realizarea unei colecţii de fotografii cu o temă dată/aleasă
- iniţierea de proiecte la nivel de clasă pentru realizarea de albume de pictură sau fotografie
- audierea de povestiri sau vizionarea de documentare despre artiști români cunoscuţi
2. Realizarea de creaţii funcţionale şi/sau estetice folosind materiale şi tehnici

adecvate
2.1. Utilizarea în contexte variate a materialelor în funcţie de proprietăţi ale acestora şi de
tehnici de lucru adecvate
- selectarea de diverse materiale (culori de apă, tușuri, creioane, pensule, etc.), în vederea
utilizării acestora
- asocierea tehnicilor adecvate materialelor selectate (tehnici ale culorilor de apă, tehnici
mixte, tehnici ale colajului etc.)
- realizarea de elemente de limbaj plastic (de exemplu, linii de diferite tipuri cu piatra, creta,
creioane moi etc.; linii cu margini clare, accentuate sau slab vizibile etc.)
74
- exerciţii de diversificare a ariei de utilizare a elementelor de limbaj plastic în scopul
amplificării potenţialului lor expresiv: puncte, linii de diferite tipuri realizate cu peniţe,
pensule, creioane, cărbune de desen, cărbune presat, cretă, pensule, pene etc. pe suprafeţe
de hârtie, pânză, ceramică etc.; forme obţinute prin amprentare, fuzionare, curgere dirijată,
stropire, sfoară înmuiată în culoare și alte tehnici specifice culorilor de apă
- exerciţii de obţinere a efectului de transparenţă sau opacitate prin tehnici ale culorilor de
apă (de exemplu, acuarelă, guașe, tempera ș.a.)
- realizarea de texturi de suprafaţă folosind tehnici și materiale diferite
2.2. Realizarea de creaţii funcţionale în diverse tehnici pe diferite suporturi (hârtie,

confecţii textile, ceramică, sticlă etc.)
- realizarea de produse utile și estetice, pentru viaţa de zi cu zi, pentru decorarea cărora se
pot folosi diferite procedee:
- stropirea cu pensula pe foaia umedă sau uscată, cu stiloul, cu periuţa, cu pulverizatorul etc.
- tamponarea suprafeţei colorate cu o bucată de hârtie mototolită, înmuiată în culoare sau cu
o ștampilă realizată din fructe, legume, flori etc.
- dirijarea culorii cu un jet de aer, prin suflarea liberă sau printr-un tub a unor pete de culoare
fluidizată, în diferite sensuri
- imprimarea cu ajutorul unor materiale textile îmbibate cu culoare etc.
- plierea hârtiei
- scurgerea culorii
- suprapunerea foliei de plastic
- decolorarea cu pic
- tehnica Batik (introducerea unei coli îndoite în culoare)
- aplicarea culorii cu ajutorul degetelor (dactilopictura)
- confecţionarea de marionete/ jocuri/ produse care vor fi utilizate apoi la clasă în scop
didactic
- decorarea/ personalizarea de tricouri și sacoșe confecţionate din material textil prin pictare
cu pigmenţi-coloranţi cu termofixare
- decorarea/ personalizarea unor seturi cană – farfurie și compoziţii pe suport ceramic (plăci
de faianţă) cu pigmenţi-coloranţi specifici
2.3. Valorificarea elementelor de limbaj plastic în compoziţii tematice

- explorarea ipostazelor liniei în reprezentări grafice
- realizarea de contururi, decupaje, colaje, amprentări, zgârieri etc.
- exerciţii de schiţare, prin linie expresivă, a unor forme ușor de recunoscut
- exersarea obţinerii expresivităţii, prin combinarea elementelor de limbaj plastic
- colectarea din natură de forme, fragmente sau materiale (pietre, frunze, lemne etc.) cu
scopul de a le conferi noi valenţe expresive, artistice
- explorarea proprietăţilor expresive ale formelor naturale
- realizarea de produse din diferite tipuri de hârtie: carton, hârtie colorată, creponată,
ondulată, cerată etc. cu scop decorativ, cu ocazia sărbătorilor, a zilelor de naștere
- obţinerea expresivităţii prin tehnici neconvenţionale (de exemplu, hârtie mototolită, gumă
de șters, cartof etc.)
2.4. Modificarea expresiei plastice iniţiale prin remodelare
75
- explorarea relaţiei dintre modul în care lucrurile se simt și modul în care arată (de exemplu,
textura obiectelor naturale și fabricate etc.)
- confecţionarea unui costum din haine vechi (de exemplu, coaserea unui șiret sau a unei
benzi pentru a realiza o mantie)
- realizarea de produse (podoabe pom, jucării, obiecte de vestimentaţie, obiecte de decor
etc.) utilizând materiale reciclabile (hârtie, plastic, fire, doze de aluminiu etc.)
- folosirea aparatului de tocat hârtia pentru a obţine fâșii de hârtie ce pot fi rulate și
transformate în podoabe sau obiecte de decor
- schimbarea funcţiei unui articol de vestimentaţie prin intervenţii tehnice variate
- explorarea în contexte diverse a materialelor reciclabile ca resursă inepuizabilă de
creativitate, expresivitate și manualitate
- utilizarea tehnicilor tradiţionale și moderne de reciclare a materialelor
2.5. Participarea la activităţi integrate adaptate nivelului de vârstă, în care se asociază

elemente de exprimare vizuală, muzicală, verbală, kinestezică
- realizarea de compoziţii plastice, obiecte și machete după diferite sugestii tematice, povești,
poezii, cântece, muzică, teatru
- imaginarea și schiţarea unui complex, cu o varietate de spaţii pentru utilizare (de exemplu,
„casa pe care mi-aș dori-o”)
- fotografierea unor aspecte/ momente din cadrul evenimentelor desfășurate și realizarea
unor albume, expoziţii foto
- schiţarea și crearea de decoruri pentru serbări școlare, evenimente tematice
76
CONŢINUTURI
Domenii
Desen Tehnici de lucru
trasare, haşurare
Elemente de limbaj plastic
punctul, linia, forma
Pictură Tehnici de lucru
tehnici specifice de aplicare a culorilor (efectul de transparenţă/ opacitate)
- amestecuri cromatice și acromatice
- obţinere de forme spontane/ dirijate prin: fuzionare, curgere liberă, stropire
forţată, scurgere aderentă, dirijarea jetului de aer, sfoară colorată, monotipie
linia, punctul, culoarea (culori primare, culori binare, culori reci, culori calde,
nuanţe și tonuri), forma
Modelaj Tehnici de lucru
presare, modelare liberă
volum, plan, linie
Machete şi Tehnici de lucru
modele - cu hârtie: Origami, Tangram, Quilling, colaj
- cu materiale textile: împletire, tăiere, croire, coasere, lipire etc.
forme plane și spaţiale, texturi
Foto Elemente de limbaj:
forma, lumina și culoarea
77
Sugestiile metodologice au rolul de a orienta cadrul didactic în aplicarea programei
școlare pentru proiectarea și derularea la clasă a activităţilor de predare-învăţare-evaluare, în
concordanţă cu specificul disciplinei Arte vizuale și abilităţi practice.
Cadrul didactic va urmări sistematic realizarea de conexiuni între toate disciplinele
prevăzute în schema orară a clasei respective, creând contexte semnificative de învăţare
pentru viaţa reală. Astfel, disciplina Arte vizuale și abilităţi practice poate sprijini dezvoltarea
motricităţii, prin exerciţiile de trasare, modelare, prin coordonarea mână-ochi sau prin
utilizarea instrumentelor de lucru specifice. Studiul susţine achiziţiile dobândite de elevi prin
intermediul altor discipline de învăţământ, de exemplu, la Matematică, prin abilitatea de
sesizare a formelor și a volumului diverselor obiecte. Activităţile de învăţare propuse îi
implică activ pe elevi și contribuie la cultivarea simţului estetic, la dezvoltarea abilităţilor lor
creative.
Strategii didactice
Programa permite o abordare didactică flexibilă, adaptată la particularităţile de vârstă
și individuale ale copiilor, din perspectiva opţiunilor metodologice ale fiecărui profesor. În
abordarea integrată a acestei discipline, se recomandă utilizarea unor strategii didactice prin
care se încurajează iniţiativa și libertatea de exprimare prin limbaj vizual. La această vârstă
este foarte important accentul pus pe elementul ludic, prin care se cultivă spontaneitatea
constructivă și creatoare a copiilor.
Abordarea integrată permite cadrului didactic să propună teme și subiecte dorite de
elevi la această vârstă, organizând cunoașterea ca un tot unitar, închegat. Se recomandă
realizarea de secvenţe didactice în care elevii își pot manifesta libertatea de alegere atât în
ceea ce privește tehnicile, cât și în ceea ce privește subiectele realizate. Noutatea tehnicilor,
însă, obligă la o mai mare atenţie acordată calităţii materialelor și la verificarea datelor
înscrise de producător în privinţa respectării standardelor europene de siguranţă a sănătăţii
elevilor.
Pentru o mai bună organizare și realizare a orelor de Arte vizuale și abilităţi practice,
sunt selectate și prezentate în tabelul de mai jos materiale și instrumente necesare
desfășurării activităţii.
78
În tabelul de mai jos sunt incluse sugestii de creaţii sau produse ale activităţii elevilor,
exemple ce vin în sprijinul cadrului didactic, care pot fi realizate în procesul didactic.
Domenii
Desen desen liber, schiţe de obiecte unicat
(podoabe, decoraţiuni)
Pictură compoziţii plastice, pictură pe material textil,
ceramică
Modelaj obiecte decorative, figurine
Machete și modele obiecte decorative, bijuterii, jucării, figurine
Foto colecţii de fotografii
Susţin demersul didactic realizat în clasă:
- întâlniri cu oameni de cultură, cu artiști populari etc.;
- vizită la Muzeul Satului pentru participarea la ateliere de ţesut, olărit, sculptură în
lemn și piatră;
- vizită la muzee de artă sau la diferite expoziţii de artă;
- participarea la evenimente cultural-artistice sau la diferite festivaluri;
- organizarea unei expoziţii/ a unui târg cu vânzare cu produsele confecţionate de
elevi, în scopul valorificării produselor realizate și/ sau al exersării abilităţilor antreprenoriale;
- organizarea unei tombole cu produsele realizate de elevi;
- participarea la ateliere creative pe diferite teme (de exemplu, confecţionare de
marionete, construirea de căsuţe din lemn pentru animale, realizarea de broderii pe diferite
materiale, bricolaj).
Evaluarea reprezintă o componentă intrinsecă a predării și învăţării. Se recomandă cu
prioritate abordarea modernă a evaluării ca activitate de învăţare. În acest context, sunt
adecvate metode precum: observarea sistematică a comportamentului elevilor, urmărind
progresul personal, autoevaluarea, realizarea unor proiecte care să valorifice achiziţiile
copiilor și să stimuleze în același timp dezvoltarea de valori și atitudini, în contexte firești,
sincretice, adaptate vârstei, construirea de portofolii. Procesul de evaluare va pune accent pe
recunoașterea experienţelor de învăţare și a competenţelor achiziţionate de către copii în
contexte nonformale sau informale. Evoluţia copilului va fi înregistrată, comunicată și
discutată cu părinţii. În întreaga activitate de învăţare și evaluare va fi urmărit, încurajat și
valorizat progresul fiecărui copil.
79
Planificare calendaristică – Disciplina Limba şi literatura română
Aria curriculară: Limbă şi comunicare

Număr de ore: 5 ore/ săptămână
Număr total de ore: 175 ore
NR. COMPETENŢE UNITĂŢI DE CONŢINUTURI SĂPTĂMÂNA NR.
CRT. SPECIFICE CONŢINUT ORE
1. 1.1. Funcţii ale Texte suport din manual S I-II 10
1.2. limbii Reactualizarea şi completarea
1.3. cunoştinţelor din clasa a II-a:
1.4. - Propoziţia și textul
1.5. (reactualizare)
2.2. Textul. Înţelegerea textului
3.5. scris (reactualizare)
4.1. - Textul. Așezarea textului în
4.2. pagină (reactualizare)
- Extragerea unor informaţii de
detaliu dintr-un text literar
simplu
- Semne de punctuaţie: punctul,
semnul întrebării, semnul
exclamării, virgula, două
puncte, linia de dialog
(reactualizare)
- Cuvântul. Silaba. Sunetul și
litera
- Scrierea imaginativă
(reactualizare)
- Scrierea funcţională. Biletul.
Afișul. Scrisoarea. Felicitarea
(reactualizare)
Evaluare iniţială
2. 1.1. Funcţii ale Texte suport din manual S III-IV 10
1.2. limbii Deducerea sensului unui cuvânt prin
1.5. raportare la mesajul audiat în
contexte de comunicare
- Cuvinte cu formă diferită și
sens asemănător
- Cuvinte cu sens opus
- Cuvinte cu mai multe sensuri
- Cuvinte asemănătoare ca
formă, dar diferite ca sens
Evaluare
3. 1.5. Funcţii ale Texte suport din manual S V-VI 10
4.3. limbii Aplicarea regulilor de scriere corectă
4.4 (scrierea ortogramelor)
80
4.5 - Să scriem corect „i-a” și „ia”
- Să scriem corect „i-au” și „iau”
- Să scriem corect „l-a” și „la”
- Să scriem corect „ne-am” și
„neam”
- Să scriem corect „ne-a” și
„nea”
- Să scriem corect „să-i” și „săi”
4. 1.4. Textul Texte suport din manual S VII-VIII 10
4.2. Redactarea unor texte funcţionale
4.5. simple care conţin limbaj vizual şi
verbal
- Afișul
- Fluturașul
- Cartea poștală
- Invitaţia
- E-mailul
Evaluare
5. 1.1 Textul Scrierea imaginativă S IX - XIII 25
1.2 Extragerea unor informaţii de detaliu
1.4 din texte informative
1.5 Textul informativ
3.1 - Ştiu – Vreau să știu – Am
3.2 învăţat
3.3 - Cuvintele-cheie
3.4 - Utilizarea organizatorilor
grafici
3.6
- Citirea activă a unui text
4.2
folosind simboluri
Extragerea unor informaţii de detaliu
din texte literare
Textul literar
- Harta textului. Jurnalul cu
dublă intrare
6. 1.1 Textul Scrierea despre textul literar/ S XIV - XVII 20

1.2 Extragerea unor informaţii de detaliu
1.5 din texte literare
2.1 - Formularea unui răspuns
3.1 emoţional faţă de textul citit
3.2 - Evidenţierea aspectelor
3.3 importante dintr-un text
3.4 literar. Ideile principale
- Evaluarea unui apocrif
3.6
Redactarea de mesaje în diverse
4.1
situaţii de comunicare
4.3
Realizarea unei scurte descrieri
81
7. 1.1 Textul Textul literar S XVIII - XXI 20
1.2. - Cadranele. Tabelul T
1.4. - Formularea de întrebări și
1.5 răspunsuri
2.1 Redactarea de mesaje în diverse
2.2 situaţii de comunicare
2.3 - Descrierea unei fiinţe pe baza
2.4 unui plan simplu de idei
- Povestirea pe scurt a unei
2.5
întâmplări trăite. Scrierea
3.1, 3.2, 3.3,
paragrafelor în care se folosesc
3.4, 3.6 conectorii narativi: mai întâi,
4.1, 4.4, 4.5 apoi, în cele din urmă
- Transmiterea în scris a unor
idei
8. 1.3. Variabilitatea Intuirea claselor morfologice S XXII-XXXIII 60
3.4. şi Substantivul
4.4. regularităţile - Substantive care denumesc un
limbii singur/ mai multe obiecte
- Genul substantivelor
Adjectivul
Pronumele personal
Cuvinte care arată numere
Verbul
9. 4.1 Textul Redactarea de mesaje în diverse S XXXIV 5
4.4 situaţii de comunicare
4.5 - Povestirea pe scurt a unei
întâmplări imaginate
- Transmiterea în scris a unor
idei
10. Recapitulare Repetăm ce am învăţat! S XXXV 5
Evaluare
82
Planificare calendaristică – Disciplina Matematică
Aria curriculară: Matematică

Număr de ore: 4 ore/ săptămână
NR. COMPETENŢE UNITÂŢI DE CONŢINUTURI SĂPTĂMÂNA NR.
CRT. SPECIFICE CONŢINUT ORE
1. Reactualizarea Numerele naturale de la 0 la 1 000 I-II 8
cunoştinţelor Adunarea și scăderea numerelor
din clasa a II-a naturale de la 0 la 1 000 fără/ cu
trecere peste ordin
Înmulţirea și împărţirea numerelor
naturale de la 0 la 100
Evaluare iniţială
2. 1.1. Numerele Formarea numerelor naturale de la 1 III-V 12

1.2. naturale 000 - 10 000
2.1. cuprinse între Citirea și scrierea numerelor naturale
2.2. 0 – 10 000 de la 1 000 - 10 000
2.3. Compararea și ordonarea numerelor
naturale de la 1 000 - 10 000
Rotunjirea numerelor naturale
Formarea, citirea și scrierea
numerelor cu cifrele romane I, V, X
Repet ceea ce am învăţat!
Vreau să știu mai mult!
3. 2.4. Adunarea şi Adunarea și scăderea fără trecere VI-X 20
5.1. scăderea peste ordin
5.2. numerelor Adunarea numerelor de la 0 - 10 000
5.3. naturale de la cu trecere peste ordinul unităţilor
0 – 10 000 Adunarea numerelor de la 0 - 10 000
fără/ cu cu trecere peste ordinul zecilor
trecere peste Adunarea numerelor de la 0 - 10 000
ordin cu trecere peste ordinul sutelor
Adunarea numerelor de la 0 - 10 000
cu trecere peste ordinele unităţilor și
zecilor
cu trecere peste ordinele zecilor și
sutelor
cu trecere peste ordinele unităţilor,
zecilor și sutelor
Scăderea numerelor de la 0 - 10 000
cu trecere peste ordinul unităţilor
cu trecere peste ordinul zecilor
83
cu trecere peste ordinul sutelor
cu trecere peste ordinele unităţilor și
zecilor
cu trecere peste ordinele zecilor și
sutelor
cu trecere peste ordinele unităţilor,
zecilor și sutelor
Alte scăderi
Evaluare
4. 2.5. Înmulţirea Înmulţirea când unul dintre factori XI-XIV 20

5.1. numerelor este o sumă
5.2. naturale de la Înmulţirea când unul dintre factori
5.3. 0 la 10 000 este o diferenţă
Înmulţirea unui număr de două cifre
cu un număr de o cifră
Înmulţirea unui număr de trei cifre cu
un număr de o cifră
Înmulţirea numerelor de două cifre
Înmulţirea numerelor de trei cifre cu
un număr de două cifre
Înmulţirea numerelor naturale cu 10,
100
Evaluare
5. 2.5. Împărţirea Împărţirea unui număr de două cifre XV-XIX 20
5.1. numerelor la un număr de o cifră când restul
5.2. naturale în este 0 (zero)
5.3. concentrul 0 – Ordinea efectuării operaţiilor
100 Împărţirea unei sume/ diferenţe la un
număr de o cifră
Evaluare
6. 2.4. Probleme care Probleme în care se cunoaște suma și XX-XXI 8
5.1. se rezolvă prin diferenţa numerelor
5.2. metoda Probleme în care se cunoaște suma și
5.3. figurativă câtul numerelor (raportul)
(grafică) Probleme în care se cunoaște
diferenţa și câtul numerelor (raportul)
Evaluare
7. 2.1. Fracţii Fracţii subunitare și echiunitare cu XXII-XXIV 12

2.2. numitorul mai mic sau egal cu 10
2.3. Scrierea fracţiilor
5.1 Compararea fracţiilor subunitare cu
5.2 același numitor
5.3 Ordonarea fracţiilor subunitare cu
84
același numitor
Evaluare
8. 1.2. Elemente Localizarea unor obiecte XXV-XXVIII 12
3.1 intuitive de Punct, linie dreaptă, semidreaptă,
3.2 geometrie segment de dreaptă
5.1 Linie frântă. Linie curbă
5.2 Jocuri de construcţie
5.3 Unghiul
Poligoane
Pătratul
Dreptunghiul
Triunghiul
Cercul
Cubul, paralelipipedul
Cilindrul, sfera, conul
9. 1.2 Unităţi şi Unităţi de măsură pentru lungime. XXIX – XXXII 16
4.1 instrumente Metrul. Multiplii și submultiplii
4.2 de măsură metrului
5.1 Unităţi de măsură pentru lungime.
5.2 Organizarea datelor în tabele
5.3 Unităţi de măsură pentru volumul
lichidelor. Litrul. Multiplii și
submultiplii litrului
Unităţi de măsură pentru masă.
Kilogramul. Multiplii și submultiplii
kilogramului
Unităţi de măsură pentru timp. Ora
(citirea ceasului)
Unităţi de măsură pentru timp. Ziua,
săptămâna, anul
Unităţi de măsură monetare. Leul și
banul
Unităţi de măsură monetare. Euro și
eurocentul
10 Recapitulare XXXIII - XXXV 12
finală
Evaluare
85
Planificare calendaristică - Disciplina Ştiinţe ale naturii
Aria curriculară: Ştiinţe

Număr de ore: 1 oră/ săptămână
Unităţi de Competenţe Conţinuturi Nr. Perioada
învăţare specifice ore
1. Ştiinţele 1.1, 2.1, 2.2, Caracteristici ale lumii vii
vieţii 2.3, 2.4, 2.5, Caracteristici ale vieţuitoarelor (nevoi de 6 ore S I-XVIII
2.6, 3.1, 3.2 bază - apă, aer, hrană; creștere; reacţii la
schimbările mediului; înmulţire) 1 ore
Reacţii ale unei plante la diferite schimbări 3 ore
ale mediului 7 ore
Reacţii ale corpului animal la schimbări ale
mediului (temperatura) sau în diferite 1 ore
situaţii (pericol, mișcare)
Principalele grupe de animale: insecte,
pești, amfibieni, reptile, păsări, mamifere –
caracteristici generale, exemple de
reprezentanţi din mediul de viaţă apropiat
Omul - menţinerea stării de sănătate
Activitate și odihnă
2. Ştiinţele 1.1, 1.2 Pământul - mediu de viaţă 7 ore XIX- XXV
pământului 2.1, 2.2, 2.4, Apa, aerul, solul. Surse de Apă - tipuri,
2.5 utilizări
3.1, 3.2 Resurse naturale - tipuri, folosire
responsabilă
Mișcarea apei pe suprafaţa Pământului
Schimbări ale stării de agregare a apei.
Circuitul apei
Fenomene ale naturii: ploaie, ninsoare,
vânt, fulger, tunet
Influenţa omului asupra mediului de viaţă
Poluarea apei, a solului, a aerului
3. Ştiinţele 1.1, 1.2 Corpuri - proprietăţi 9 ore S XXVI-
fizicii 2.1, 2.2, 2.3, Proprietăţi ale corpurilor (formă, culoare, XXXIV
2.4, 2.5 lungime, întindere, masă, volum)
3.1, 3.2 Stări de agregare (solid, lichid, gaz) -
identificare în funcţie de formă și volum
Proprietăţile unor metale. Utilizări
86
Unităţi de Competenţe Conţinuturi Nr. Perioada
învăţare specifice ore
Interacţiuni dintre corpuri (gravitaţională,
magnetică, electrică, de contact - frecarea)
Magneţi. Utilizări ale magneţilor. Busola
Forţe şi efecte
Efectele diferitelor interacţiuni dintre
corpuri (deformare, mișcare)
Mișcare și repaus.
Caracteristici ale mișcării (distanţă, durată,
rapiditate)
Tipuri de transformări ale materiei
Topire, solidificare, vaporizare, condensare
87
Planificarea calendaristică – Disciplina Educaţie Civică
Aria curriculară: Om şi societate

Număr de ore: 1 oră/ săptămână
Unitatea de învăţare Competenţe Conţinuturi Nr. ore

specifice
1. Persoana 1.1, 1.2, 1.3, 2.3, Noţiunea de persoană
3.1, 3.3  Ce înseamnă să fim persoane?
 Persoana mea
 Persoana lui/ ei
12
Trăsături morale ale persoanei
 Bunătatea şi răutatea
 Respectul şi lipsa de respect
 Sinceritatea şi nesinceritatea
 Curajul şi laşitatea
 Modestia şi lipsa de modestie
 Încrederea opusă neîncrederii în
sine şi în ceilalţi
2. Raporturile 1.3, 2.1, 2.2, 2.3, Raporturile noastre cu lucrurile
noastre cu lucrurile 3.1, 3.2, 3.3  Ce sunt lucrurile?
şi fiinţele  Nevoia de lucruri
 Lucrurile care ne exprimă 22
 Relaţii şi atitudini faţă de lucruri
Raporturile noastre cu animalele şi
plantele
 Ce sunt animalele şi plantele?
 Nevoia de plante şi animale
 Atitudini faţă de plante şi animale
Raporturile noastre cu ceilalţi oameni
 Grupuri din care facem parte
 Familia
 Grupul de prieteni
 Grupul de joacă
 Grupul de învăţare
 Relaţiile în cadrul grupului
88
Planificare semestrială pe unităţi de conţinut
Disciplina Limba şi literatura română
Nr. Unitate de Competenţe Săpt./ Nr.
Conţinuturi vizate/ Detalieri de conţinut Obs.
crt. conţinut specifice ore
1. Funcţii ale 1.1. Texte suport din manual S I-II 10

limbii 1.2. Reactualizarea şi completarea cunoştinţelor din clasa a II-a: ore
1.3. Propoziţia și textul (reactualizare)
1.4.  Alcătuirea unor propoziţii simple și dezvoltate cu cuvinte de sprijin/ pe baza unor
1.5. imagini/ cu expresii date
2.2.  Delimitarea cuvintelor în propoziţii
 Completarea unor propoziţii cu cuvinte potrivite
3.5.
 Ordonarea cuvintelor într-o propoziţie
4.1. Textul. Înţelegerea textului scris (reactualizare)
4.2.  Ordonarea propoziţiilor date pentru a obţine un text
 Formularea de întrebări și răspunsuri care vizează informaţii desprinse dintr-un
text
 Eliminarea propoziţiilor intruse dintr-un text
Textul. Așezarea textului în pagină (reactualizare)
 Transcrierea unui text dat respectând normele de așezare în pagină
 Plasarea corectă a titlului, alineatelor
 Așezarea corectă a textului în versuri în pagina caietului
Extragerea unor informaţii de detaliu dintr-un text literar simplu
 Completarea unor enunţuri cu informaţii din textele citite
 Completarea unor texte lacunare cu cuvinte potrivite
Semne de punctuaţie: punctul, semnul întrebării, semnul exclamării, virgula, două
puncte, linia de dialog (reactualizare)
 Exerciţii de identificare a semnelor de punctuaţie învăţate și a modalităţilor de
utilizare a acestora
89
 Sesizarea intonaţiei corecte sau incorecte a unor propoziţii interogative,
enunţiative sau exclamative
 Formularea unor propoziţii interogative, enunţiative, exclamative
 Completarea unor propoziţii/ texte cu semnele de punctuaţie care lipsesc
 Utilizarea corectă a semnelor de punctuaţie
Cuvântul. Silaba. Sunetul și litera
 Despărţirea cuvintelor în silabe
 Pronunţarea corectă a vocalelor și consoanelor
 Alcătuirea familiei de cuvinte
 Exerciţii de clasificare/ grupare a cuvintelor în funcţie de numărul de silabe/
litere
 Exerciţii de alcătuire a unor cuvinte cu ajutorul silabelor date
 Exerciţii de ordonare a silabelor/ literelor dintr-un cuvânt
 Exerciţii de identificare a vocalelor/ consoanelor din cuvintele date
 Exerciţii de completare a unor cuvinte cu grupurile de sunete care lipsesc
 Exerciţii de alcătuire a unor propoziţii și de precizare a numărului de cuvinte
dintr-o propoziţie
 Exerciţii de selectare a cuvintelor după ceea ce denumește fiecare
 Exerciţii de identificare a silabelor, sunetelor/ literelor dintr-un cuvânt
Scrierea imaginativă (reactualizare)
 Redactarea unor texte de scurtă întindere pe baza unor imagini, cu cuvinte/
expresii date, pe bază de întrebări
Scrierea funcţională. Biletul. Afișul. Felicitarea (reactualizare)
 Redactarea de bilete/ felicitări/ afișe
Evaluare iniţială
2. Funcţii ale 1.1. Texte suport din manual S III-V 10

limbii 1.2. Deducerea sensului unui cuvânt prin raportare la mesajul audiat în contexte de comunicare
1.5. Cuvinte cu formă diferită și sens asemănător
 Exerciţii de identificare a cuvintelor cu sens asemănător și formă diferită pentru
cuvintele date
90
 Selectarea perechilor de cuvinte cu sens asemănător și formă diferită
 Găsirea cuvintelor cu sens asemănător și formă diferită pentru expresii date
 Completarea unor careuri cu cuvinte cu sens asemănător și formă diferită
 Alcătuirea unor propoziţii cu cuvinte cu sens asemănător și formă diferită
 Folosirea dicţionarului pentru identificarea sensurilor unor cuvinte
Cuvinte cu sens opus
 Exerciţii de identificare a cuvintelor cu sens opus pentru cuvintele date
 Selectarea perechilor de cuvinte cu sens opus
 Completarea unor texte în versuri cu cuvinte cu sens opus
 Completarea unor careuri cu cuvinte cu sens opus
 Alcătuirea unor propoziţii cu cuvinte cu sens opus
Cuvinte cu mai multe sensuri
 Exerciţii de identificare a cuvintelor cu mai multe sensuri
 Găsirea sensurilor unor cuvinte polisemantice
 Identificarea sensurilor unor cuvinte polisemantice pornind de la imagini
 Alcătuirea unor propoziţii cu cuvinte cu mai multe sensuri
Cuvinte asemănătoare ca formă, dar diferite ca sens
 Exerciţii de identificare a cuvintelor asemănătoare ca formă, dar diferite ca sens
 Obţinerea de cuvinte noi prin înlocuirea/ adăugarea de sunete/ litere noi
 Stabilirea sensului unor cuvinte asemănătoare ca formă
 Completarea unor tabele cu cuvinte asemănătoare ca formă, dar diferite ca sens
 Alcătuirea unor propoziţii cu cuvinte asemănătoare ca formă, dar diferite ca sens
Evaluare
3. Funcţii ale 1.5. - Texte suport din manual S V-VI 10
limbii 4.3. Aplicarea regulilor de scriere corectă (scrierea ortogramelor)
4.4 Să scriem corect „i-a” și „ia”
4.5 - Explicarea folosirii cratimei în scrierea unor cuvinte
- Selectarea ortogramelor/ cuvintelor în enunţuri date
91
- Completarea unor texte lacunare cu ortograme/ cuvinte
- Completarea unor tabele cu ortograme/ cuvinte
- Scrierea corectă a unor enunţuri care conţin ortograme scrise greșit
- Alcătuirea unor enunţuri cu ortograme/ cuvinte date
- Redactarea unor texte de scurtă întindere cu grupuri de cuvinte care conţin
ortograme
Să scriem corect „i-au” și „iau”
- Explicarea folosirii cratimei în scrierea unor cuvinte
- Completarea unor texte lacunare cu ortograme/cuvinte
ortograme
Să scriem corect „l-a” și „la”
ortograme
Să scriem corect „ne-am” și „neam”
92
ortograme
Să scriem corect „ne-a” și „nea”
ortograme
Să scriem corect „să-i” și „săi”
ortograme
Evaluare
4. Textul 1.4. Texte suport din manual S VII-VIII 10

4.2. Redactarea unor texte funcţionale simple care conţin limbaj vizual şi verbal
4.5. Afișul
- Realizarea unor afișe pentru promovarea unei serbări/ concurs/ proiect, etc.
- Expoziţii cu afișe realizate în urma activităţilor
Fluturașul
- Elaborarea unor fluturași pentru promovarea unor produse, servicii
- Expoziţii cu fluturașii realizaţi în urma activităţilor
Cartea poștală
- Realizarea unor cărţi poștale (ilustraţie și text)
93
- Completarea corectă a datelor destinatarului
- Expoziţii cu cărţile poștale realizate
- Realizarea unor colecţii individuale/ colective cu cărţi poștale diverse
Invitaţia
- Relizarea de invitaţii pentru diferite evenimente
- Expoziţii cu invitaţii realizate în urma activităţilor
E-mailul
- Comunicarea între elevi sau între elevi și profesori pe o diversitate de subiecte
prin e-mail
- Scrierea unor e-mailuri și transmiterea lor colegilor/ prietenilor/ profesorilor/
membrilor familiei
Evaluare
5. Textul 1.1 Scrierea imaginativă S IX- XIII 25
1.2 Extragerea unor informaţii de detaliu din texte informative. Textul informativ
1.4 Ştiu – Vreau să ştiu – Am învăţat: ”Delfinii”
1.5 - Utilizarea brainstorming-ului în formularea de idei
3.1 - Formularea de întrebări în legătură cu o temă dată. Formularea de întrebări și
3.2 răspunsuri prin diferite procedee (interogare reciprocă, procedeul recăutării etc.)
3.3 - Lectura activă a textului, cu creionul în mână
- Utilizarea tehnicii SVÎ- Ştiu, Vreau să știu, Am învăţat
3.4
- Exerciţii de căutare în text a unor informaţii pentru stabilirea semnificaţiilor unor
3.6 numere
4.2 - Completarea unui tabel cu informaţii din text, respectând conectorii: la început, apoi,
în final
- Formularea unor opinii personale în legătură cu un aspect al textului
- Realizarea de diagrame pentru stabilirea unor asemănări și deosebiri (diagramele
Wenn)
- Selectarea unui răspuns corect dintr-o varietate de răspunsuri în legătură cu scopul
unui text informativ.
Cuvintele-cheie: ”Ghiocelul”
- Utilizarea brainstorming-ului (metoda ciorchinelui) în formularea de idei
94
- Lectura activă a textului, cu creionul în mână
- Exerciţii de identificare a cuvintelor-cheie dintr-un text informativ
- Formularea temei unui text informativ pornind de la cuvinte-cheie date
- Exerciţii-joc pentru extragerea informaţiilor de detaliu în scopul evidenţierii
cuvintelor-cheie
Utilizarea organizatorilor grafici: ”Renii”
- Utilizarea brainstorming-ului în intuirea temei unui text informativ
- Folosirea unor tehnici prin încercare și eroare pentru a descoperi semnificaţia
cuvintelor
- Explicarea sensului cuvântului prin mijloace verbale și nonverbale; folosirea
dicţionarului pentru a verifica înţelegerea unor cuvinte necunoscute
- Completarea unor tabele/ scheme/ organizatori grafici cu informaţii din
texte audiate/ citite; reluarea audierii pentru a completa/ transpune în tabele/
organizatori grafici informaţii din textele audiate/ citite
- Formularea de răspunsuri la întrebări care vizează conţinutul textului și înţelegerea
acestuia
- Realizarea de organizatori grafici cu informaţii esenţiale din text (ciorchinele)
- Lectura activă, cu creionul în mână; selectarea argumentelor/ dovezilor din text
pentru a justifica părerea
- Realizarea de tabele pentru a evidenţia relaţii între diferite elemente de structură sau
de conţinut (cauză – efect)
Citirea activă a unui text folosind simboluri: ”12 curiozităţi despre apă”
- Lectură activă, cu creionul în mână
- Exerciţii de citire activă prin folosirea unor simboluri specifice eficientizării lecturii
(SINELG)
- Completarea unor tabele/ scheme/ organizatori grafici cu informaţii din texte
audiate/ citite; reluarea audierii pentru a completa/ transpune în tabele/ organizatori
grafici cu informaţii din textele audiate/ citite
- Redactarea unui text funcţional (afișul) cu sprijinul unor informaţii extrase din textul
informativ
- Formularea părerii personale/ Exprimarea acordului/ dezacordului faţă de acţiunile,
atitudinilor unor personaje
95
- Identificarea unui răspuns emoţional pe marginea textului citit (atitudinea faţă de
actul lecturii)
- Exerciţii de exprimare a primelor reacţii faţă de cele citite folosind modalităţi diverse:
desen, mimă, schemă, ritm/ melodie etc.
- Exerciţii pentru depășirea fricii de eșec: exerciţii de reascultare a mesajului; folosirea
unor coduri nonverbale pentru a semnala neînţelegerea/ înţelegerea mesajului
pornind de la contextul mesajului audiat; organizatori grafici cu informaţii din textele
audiate
Extragerea unor informaţii de detaliu din texte literare
Textul literar
Harta textului. Jurnalul cu dublă intrare: ”Povestea unei furnicuţe care nu avea încredere în
ea”
- Formularea unui răspuns emoţional
- Identificarea cuvintelor-cheie
- Extragerea din textul literar a unor dovezi, argumente în scopul susţinerii unor
afirmaţii
- Utilizarea unor organizatori grafici - hărţi ale textului – pentru identificarea unor
elemente privind locul, timpul, spaţiul acţiunii, titlul, autorul, personajele, cauza
acţiunii etc.
- Folosirea jurnalului cu dublă intrare
- Exerciţii de tipul „dacă aș fi (personajul) ... m-aș simţi/ aș fi ...”
- Realizarea unui desen care redă secvenţe din textul citit
6. Textul 1.1 Scrierea despre textul literar/ Extragerea unor informaţii de detaliu din texte literare S XIV - 20
1.2 Formularea unui răspuns emoţional faţă de textul citit: ”Ninge” de Ion Agârbiceanu XVII
1.5 Evaluarea unui apocrif
2.1 - Exprimarea personală pe baza elementelor din text
3.1 - Exerciţii de tipul „dacă aș fi (personajul) ... m-aș simţi/ aș fi ...”
3.2 - Identificarea momentelor narative principale din text
- Formularea ideii principale pentru un fragment
3.3
Evidenţierea aspectelor importante dintr-un text literar. Ideile principale
3.4
- Precizarea cuvintelor-cheie pentru un fragment de text
3.6
96
4.1 - Formularea ideii principale pentru un fragment
4.3 - Redactarea unui paragraf în scopul ilustrării unei idei principale
Evidenţierea aspectelor importante dintr-un text literar. Ideile principale: ”Norocul şi
Mintea” de Ion Luca Caragiale
- Redactarea unui scurt text cu cuvintele-cheie (Metoda Termeni în avans)
- Exerciţii de discriminare a aspectelor secundare într-un fragment de text de aspectul
esenţial
- Formularea de idei principale pentru fragmente de text
- Formularea părerii personale/ Exprimarea acordului/ dezacordului faţă de acţiunile,
atitudinilor unor personaje
Evaluarea unui apocrif
- Exerciţii-joc de consolidare a noţiunilor de cuvinte-cheie și conectori narativi
- Evaluarea unor răspunsuri pentru itemi daţi cu scopul identificării unor erori și
corectarea acestora
Redactarea de mesaje în diverse situaţii de comunicare

Realizarea unei scurte descrieri
- Realizarea unor scurte texte descriptive pe baza unor întrebări de sprijin: Umerașul
amuzant, Floarea mea preferată
7. Textul 1.1 Textul literar S XVIII - 20

1.2. Cadranele. Tabelul T: Ricky, devoratorul de tabletă XXI
1.4. - Formularea de răspunsuri la întrebări care vizează înţelegerea textului
1.5 - Utilizarea Stab metodei Cadranele
2.1 - Identificarea mesajelor care au legătură cu un text citit
- Stabilirea ideii principale pentru un fragment citit
2.2
- Ordonarea momentelor narative din text
2.3 - Precizarea cuvintelor-cheie pentru textul citit
2.4 - Formularea părerii personale/ Exprimarea acordului/ dezacordului faţă de acţiunile,
2.5 atitudinilor unor personaje
3.1, 3.2, 3.3, - Utilizarea metodei Tabelul T
97
3.4, 3.6
4.1, 4.4, 4.5 Formularea de întrebări şi răspunsuri
- Explicarea cuvintelor necunoscute cu ajutorul dicţionarului
- Exerciţii de încercare și eroare privind termenii potriviţi unor imagini date
- Lectura activă, cu creionul în mână
- Formularea de răspunsuri la întrebări care vizează înţelegerea textului
- Completarea unui text lacunar cu informaţii de detaliu din text
- Exerciţii de transcriere
- Utilizarea metodei Cadranele penru a identifica imagini vizuale, auditive și de
mișcare în textul liric
- Formularea de întrebări pentru textul literar
- Construirea de întrebări în situaţii de viaţă (Întrebările reporterului)
- Exerciţii-joc de integrare a unor cuvinte-cheie în structuri prestabilite (Metoda
Cvintetul)
Redactarea de mesaje în diverse situaţii de comunicare

Descrierea unei fiinţe pe baza unui plan simplu de idei: Colegul meu/ Colega mea
- Identificarea unor trăsături fizice și morale
- Alcătuirea unui plan simplu de idei
- Redactarea unei scurte descrieri pe baza planului simplu de idei
Scrierea paragrafelor în care se folosesc conectorii narativi: mai întâi, apoi, în cele din urmă
- Asocierea conectorilor narativi fragmentelor adecvate: Salata de fructe
- Redactarea unui scurt text folosind conectorii narativi: Mă pregătesc pentru școală
Povestirea pe scurt a unei întâmplări trăite
- Formularea de întrebări care vizează descrierea unor experienţe de învăţare comune
elevilor (un proiect, o sebare, o excursie)
- Redactarea de paragrafe pe baza conectorilor narativi ”mai întâi”, ”apoi”, ”în cele din
urmă” în scopul prezentării unei activităţi realizate de elevi în comun
Transmiterea în scris a unor idei
- Redactarea de mesaje pe baza unor imagini (paragrafe scurte de 4-5 enunţuri)
- Prezentarea în scris a unor situaţii de viaţă trăite (absenţa de la școală în cazul bolii,
98
dezamăgirea pe care o aduce un prieten)
8. Variabilita- 1.3. Intuirea claselor morfologice S XX- 65
tea şi 3.4. Substantivul. Substantive care denumesc un singur/ mai multe obiecte. Genul substantivelor XXXIV
regulari- 4.4. - Exerciţii de identificare a substantivelor într-un text
tăţile limbii - Exerciţii de recunoaștere a substantivelor după număr/ ceea ce denumesc
- Exerciţii de pronunţare/ scriere corectă a unor substantive
- Completarea unor enunţuri/ texte lacunare cu substantive
- Completarea unor tabele cu substantive
- Găsirea substantivelor cu sens asemănător/ opus celor date
- Exerciţii de grupare/ clasificare/ ordonare a unor substantive
- Exerciţii de despărţire în silabe a unor substantive
- Exerciţii de schimbare a numărului unor substantive
- Alcătuirea unor propoziţii cu substantive date
- Realizarea acordului gramatical
- Exerciţii de transformare a altor părţi de vorbire în substantive
- Redactarea unor texte de scurtă întindere folosind substantive
Adjectivul
- Exerciţii de identificare a adjectiivelor într-un text
- Exerciţii de pronunţare/ scriere corectă a unor adjective
- Completarea unor enunţuri/ texte lacunare cu adjective
- Completarea unor tabele cu adjective
- Găsirea adjectivelor cu sens asemănător/ opus celor date
- Exerciţii de grupare/ clasificare/ ordonare a unor adjective
- Exerciţii de despărţire în silabe a unor adjective
- Alcătuirea unor propoziţii cu adjective date
- Realizarea acordului gramatical între adjectiv și substantivul determinat
- Exerciţii de transformare a altor părţi de vorbire în adjective
- Exerciţii de atribuire de însușiri potrivite unor substantive date
- Redactarea unor descrieri de scurtă întindere folosind adjective
Pronumele personal
- Exerciţii de identificare a pronumelor într-un text
- Exerciţii de scriere corectă a unor pronume personale
99
- Completarea unor enunţuri/ texte lacunare cu pronume personale
- Completarea unor tabele cu pronume personale
- Exerciţii de intuire a persoanei și numărului pronumelor personale
- Exerciţii de înlocuire a unor substantive cu pronumele personale corespunzătoare
- Alcătuirea unor propoziţii cu pronume personale date
- Redactarea unor texte de scurtă întindere folosind pronume personale
Cuvinte care arată numere
- Exerciţii de identificare a cuvintelor care arată numere într-un text
- Exerciţii de pronunţare/ scriere corectă a cuvintelor care arată numere
- Completarea unor enunţuri/ texte lacunare cu cuvinte care arată numere
- Alcătuirea unor propoziţii cu cuvinte care arată numere
- Redactarea unor texte de scurtă întindere folosind cuvinte care arată numere
Verbul
- Exerciţii de identificare a verbelor într-un text
- Exerciţii de scriere corectă a unor verbe
- Completarea unor enunţuri/ texte lacunare cu verbe
- Completarea unor tabele cu verbe
- Găsirea verbelor cu sens asemănător/ opus celor date
- Exerciţii de grupare/ clasificare/ ordonare a unor verbe
- Exerciţii de despărţire în silabe a unor verbe
- Exerciţii de schimbare a numărulu/ timpului/ persoanei unor verbe
- Alcătuirea unor propoziţii cu verbe date
- Realizarea acordului gramatical
- Exerciţii de transformare a altor părţi de vorbire în verbe
- Redactarea unor texte de scurtă întindere folosind verbe
9. Textul 4.1 Redactarea de mesaje în diverse situaţii de comunicare S XXXIV 5
4.4 - Povestirea pe scurt a unei întâmplări imaginate/ Redactarea unui text cu ajutorul
4.5 unor benzi desenate
- Utilizarea conectorilor narativi în cadrul textelor redactate
- Transmiterea în scris a unor idei/ Redactarea unui text de prezentare a unei zile din
jurnalul clasei
100
10. Recapitulare Repetăm ce am învăţat! S XXXV 5
Evaluare Aventurile lui Tom Sawyer – fragment după Mark Twain
Tribobia
Gigantul albastru
101
Disciplina Matematică
Nr. Unitate de Competenţe Săpt./ Nr.
Conţinuturi vizate/ Detalieri de conţinut Obs.
crt. conţinut specifice ore
1. Reactualiza Numerele naturale de la 0 la 1 000 S I-II 8 ore

rea Numirea, citirea și scrierea numerelor de la 0 la 1 000
cunoştinţe -reprezentarea numerelor punând în evidenţă sistemul poziţional de scriere a cifrelor
lor din -numărare cu pas dat crescător și descrescător
clasa a II-a Compunerea și descompunerea numerelor naturale în sute, zeci și unităţi
Precizarea succesorului și predecesorului unui număr
Compararea numerelor naturale
Ordonarea crescătoare/ descrescătoare a numerelor naturale
Rotunjirea/ aproximarea numerelor naturale
Adunarea şi scăderea numerelor naturale de la 0 la 1 000 fără/ cu trecere peste ordin
Efectuarea de adunări și scăderi cu numere naturale, fără/ cu trecere peste ordin cu numere
de la 0 - 1 000
Aflarea termenului necunoscut
Compararea unor sume/ diferenţe
Probleme cu adunări și scăderi
Înmulţirea şi împărţirea numerelor naturale de la 0 la 100
Tabla înmulţirii
Tabla împărţirii
Aflarea numărului necunoscut
Determinarea unor numere care să respecte condiţiile date (de ... ori mai mic, cu ... mai mic,
102
de ... ori mai mare, cu ... mai mare)
Rezolvarea de exerciţii cu operaţii de același ordin/ ordine diferite
Probleme care se rezolvă cu operaţiile învăţate
Evaluare iniţială
2. Numerele 1.1. Formarea numerelor naturale de la 1 000 - 10 000 S III-V 12
naturale 1.2. Formarea numerelor cu ajutorul reprezentărilor grafice (abac, tabele)
cuprinse 2.1. Completarea de tabele cu numere, cu respectarea claselor și ordinelor
între 2.2. Compunerea și descompunerea numerelor în mii, sute, zeci și unităţi
0 - 10 000 2.3. Exerciţii de precizare a ordinului unei cifre în cadrul unul număr de forma abcd
Număr par, impar. Cifră pară, impară, identică, distinctă, consecutivă
Determinarea unor numere naturale după criterii date
Citirea şi scrierea numerelor naturale de la 1 000 - 10 000
Scrierea numerelor naturale folosind termenii: de la până la, cuprinse între, mai mari decât și
mai mici decât etc.
Scrierea numerelor cu cifre și cu litere
Exerciţii de numărare cu pași daţi
Scrierea numerelor după diferite criterii: pare, impare, consecutive etc.
Determinarea numerelor pe baza unor condiţii: cu cifre distincte, identice, nenule, nule, pare,
impare etc.
Identificare de numere în texte funcţionale și scrierea lor cu cifre
Compararea şi ordonarea numerelor naturale de la 1 000 - 10 000
Utilizarea semnelor de relaţie <, >, = în compararea numerelor
Selectarea informaţiilor numerice dintr-un grafic sau tabel și interpretarea lor: cel mai mare
număr, cel mai mic, ordonarea crescătoare a numerelor
Exerciţii de ordonare crescătoare și descrescătoare a unor numere
Numărare cu pași daţi (din 100 în 100, din 500 în 500)
Identificarea regulii de formare a unor șiruri și completarea șirurilor
Rotunjirea numerelor naturale
Exerciţii de rotunjire a numerelor la zeci, sute, mii
103
Identificarea într-un șir de numere a numerelor situate mai aproape de mii întregi
Exerciţii-joc de rotunjire a numerelor naturale: ”Recensământul populaţiei”, ”Aruncă la
ţintă!”, ”Cartonașele Anei”
Formarea, citirea şi scrierea numerelor cu cifrele romane I, V, X
Numerele naturale de la 1 la 10
Semnificaţia cifrelor romane I, V
Reguli de formare a numerelor de la 1 la 10
Situaţii cotidiene în care este utilizată scrierea numerelor cu cifre romane: numerotarea
secolelor în istorie, numerotarea sălilor de clasă într-o școală, numerotarea anilor de studiu
etc.
Scrierea cu cifre arabe a unor numere scrise cu cifre romane
Scrierea cu cifre romane a unor numere scrise arabe
Ordonarea numerelor de la 1 la 10 scrise cu cifre romane
Numerele de la 10 la 39
Semnificaţia cifrei romane X
Reguli de formare a numerelor de la 10 la 39
Scrierea cu cifre romane a numerelor de la 10 la 20
Reguli de stabilire a secolului în istorie - exemple
Scrierea cu cifre romane a unor secole în care au avut loc evenimente istorice semnificative
Scrierea cu cifre arabe a unor numere scrise cu cifre arabe
Compunerea și descompunerea numerelor de la 0 la 10 000
Completarea de șiruri numerice cu numerele lipsă
Exerciţii de comparare și ordonare a numerelor
Alegerea unei variante corecte de scriere a unui număr cu litere
Exerciţii de rotunjire a numerelor naturale
Determinarea numerelor după criterii date
Vreau să ştiu mai mult!
Descompunerea numerelor în sumă de produse
104
Stabilirea valorii de adevăr a unor enunţuri matematice
Determinarea unor numere într-un șir, respectând condiţiile date
Exerciţii de completare a cifrelor în perechi de numere comparate
Completarea unor șiruri numerice lacunare
Completarea cifrei lipsă în exerciţii de rotunjire a numerelor la mii întregi
3. Adunarea 2.4. Adunarea şi scăderea fără trecere peste ordin S VI-X 20
şi scăderea 5.1. Efectuarea de adunări și scăderi fără trecere peste ordin cu numere în concentrul 0 – 10 000
numerelor 5.2. utilizând algoritmi de calcul
naturale de 5.3. Estimarea rezultatului unui calcul în concentrul 0 – 10 000 fără efectuarea lui
la Folosirea unor tehnici de calcul rapid
0 - 10-000 Efectuarea probei operaţiei de adunare
fără/cu Aflarea termenului necunoscut
trecere -rezolvarea ecuaţiilor folosind proba operaţiei
peste ordin -stabilirea regulilor prin care se determină numărul necunoscut
Compararea unor sume/ diferenţe folosind semnele <, >, =
Rezolvări de probleme
-înţelegerea legăturii dintre date, condiţii și cerinţe în textul unei probleme
-dirijarea raţionamentului de rezolvare spre aflarea necunoscutei
Exerciţii de compunere de probleme după expresii numerice, scheme, tabele cu date înscrise
Adunarea numerelor de la 0 - 10 000 cu trecere peste ordinul unităţilor
Efectuarea de adunări cu trecere peste ordin cu numere în concentrul 0 – 10 000 utilizând
algoritmi de calcul
Estimarea rezultatului unui calcul în concentrul 0 – 10 000 fără efectuarea lui
Folosirea unor tehnici de calcul rapid
Efectuarea probei operaţiei de adunare
-rezolvarea ecuaţiilor folosind proba operaţiei
-stabilirea regulilor prin care se determină numărul necunoscut
105
Adunarea numerelor de la 0 - 10 000 cu trecere peste ordinul zecilor
algoritmi de calcul
Adunarea numerelor de la 0 - 10 000 cu trecere peste ordinul sutelor
algoritmi de calcul
106
Exerciţii de compunere de probleme după expresii numerice
Adunarea numerelor de la 0 - 10 000 cu trecere peste ordinele unităţilor şi zecilor
algoritmi de calcul
Adunarea numerelor de la 0 - 10 000 cu trecere peste ordinele zecilor şi sutelor
algoritmi de calcul
Exerciţii de compunere de probleme după expresii numerice, scheme,tabele cu date înscrise
Adunarea numerelor de la 0 - 10 000 cu trecere peste ordinele unităţilor, zecilor şi sutelor
algoritmi de calcul
107
Scăderea numerelor de la 0 - 10 000 cu trecere peste ordinul unităţilor
Recunoașterea situaţiilor concrete sau a expresiilor care presupun efectuarea operaţiei de
scădere
Efectuarea de scăderi cu trecere peste ordin cu numere în concentrul 0 – 10 000 utilizând
algoritmi de calcul
Efectuarea probei operaţiei de scădere
Completarea datelor în tabele
-analiza părţilor componente ale unei probleme
-identificarea cuvintelor/ sintagmelor în enunţurile problemelor care sugerează operaţiile
aritmetice studiate
-întocmirea planului de rezolvare
-scrierea rezolvării unei probleme sub forma unei expresii matematice
-identificarea datelor unor probleme din grafice și tabele
-realizarea unor grafice cu bare pe baza unor informaţii date
108
-rezolvarea problemelor prin mai multe metode
Scăderea numerelor de la 0 - 10 000 cu trecere peste ordinul zecilor
scădere
algoritmi de calcul
aritmetice studiate
Scăderea numerelor de la 0 - 10 000 cu trecere peste ordinul sutelor
scădere
algoritmi de calcul
109
aritmetice studiate
Scăderea numerelor de la 0 - 10 000 cu trecere peste ordinele unităţilor şi zecilor
scădere
algoritmi de calcul
110
aritmetice studiate
Scăderea numerelor de la 0 - 10 000 cu trecere peste ordinele zecilor şi sutelor
scădere
algoritmi de calcul
aritmetice studiate
Scăderea numerelor de la 0 - 10 000 cu trecere peste ordinele unităţilor, zecilor şi sutelor
111
scădere
algoritmi de calcul
aritmetice studiate
Alte scăderi
Evaluare
4. Înmulţirea 2.5. Înmulţirea când unul dintre factori este o sumă S XI-XIV 20
numerelor 5.1. Recunoașterea situaţiilor concrete care presupun efectuarea de operaţii de înmulţire și
naturale de 5.2. adunare
la 5.3. Urmărirea respectării ordinii efectuării operaţiilor și folosirea parantezelor rotunde
0 la Rezolvări de probleme cu date numerice identificând mai multe soluţii de rezolvare
10 000 Transformarea problemelor în exerciţii
Înmulţirea când unul dintre factori este o diferenţă
112
Recunoașterea situaţiilor concrete care presupun efectuarea de operaţii de înmulţire și
scădere
Urmărirea respectării ordinii efectuării operaţiilor și folosirea parantezelor rotunde
Rezolvări de probleme cu date numerice identificând mai multe soluţii de rezolvare
Transformarea problemelor în exerciţii
Înmulţirea unui număr de două cifre cu un număr de o cifră
înmulţire
Efectuarea de înmulţiri utilizând algoritmi de calcul
Efectuarea probei operaţiei de înmulţire
Estimarea rezultatului unei înmulţiri fără efectuarea ei
Scrierea unui număr ca produs de doi sau trei factori
Folosirea proprietăţilor operaţiei de înmulţire pentru efectuarea unor calcule rapide
Rezolvarea de exerciţii cu operaţiile cunoscute respectând ordinea efectuării operaţiilor si
semnificaţia parantezelor rotunde
Rezolvări de probleme ce presupun operaţii de înmulţire
Compuneri de probleme după scheme și desene
Înmulţirea unui număr de trei cifre cu un număr de o cifră
înmulţire
113
Rezolvare de exerciţii cu operaţiile cunoscute respectând ordinea efectuării operaţiilor și
Înmulţirea numerelor de două cifre
înmulţire
Rezolvare de exerciţii cu operaţiile cunoscute respectând ordinea efectuării operaţiilor si
Înmulţirea numerelor de trei cifre cu un număr de două cifre
înmulţire
114
Rezolvare de exerciţii cu operaţiile cunoscute respectând ordinea efectuării operaţiilor și
Înmulţirea numerelor naturale cu 10, 100
Efectuarea unor exerciţii de înmulţire a unui număr cu 10, 100
Descompunerea unui număr format din sute, zeci și unităţi într-o sumă de produse în care
unul dintre factori este 10 sau 100
Rezolvări/ compuneri de probleme pornind de la numere date
Evaluare
5. Împărţirea 2.5. Împărţirea unui număr de două cifre la un număr de o cifră când restul este 0 (zero) S XV-XIX 20
numerelor 5.1. Recunoașterea situaţiilor concrete sau a expresiilor care presupun efectuarea operaţiei de ore
naturale în 5.2. împărţire
concentrul 5.3. Efectuarea de împărţiri utilizând algoritmi de calcul
0 - 100 Efectuarea de exerciţii cu proba prin aceeași operaţie sau prin operaţie inversă
Exerciţii de obţinere a jumătăţii, sfertului, treimii..., zecimii a unui număr
Completarea datelor în tabel
Aflarea deîmpărţitului/ împărţitorului
Rezolvarea de probleme cu date numerice care solicită operaţia de împărţire
Compuneri de probleme cu date numerice/ după scheme, desene
Ordinea efectuării operaţiilor
Rezolvarea unor exerciţii ce conţin operaţii de același ordin și de ordine diferite cu/ fără
paranteze
Exerciţii de completare a semnelor operaţiilor matematice
Exerciţii de consolidare a tehnicilor de calcul însușite
115
Exerciţii de completare cu paranteze rotunde pentru a obţine un rezultat dat
Împărţirea unei sume/ diferenţe la un număr de o cifră
Recunoașterea situaţiilor concrete care presupun efectuarea de operaţii de împărţire și
adunare/ scădere
Urmărirea respectării efectuării ordinii operaţiilor și folosirea parantezelor rotunde
Evaluare
6. Probleme 2.4. Probleme în care se cunoaşte suma şi diferenţa numerelor S XX-XXI 8

care se 5.1. Utilizarea unor simboluri, desene pentru numere în rezolvarea unor probleme
rezolvă 5.2. Transformarea unor probleme rezolvate prin schimbarea datelor numerice sau a întrebării
prin 5.3. prin înlocuirea cuvintelor care sugerează operaţia, prin adăugarea unei întrebări
metoda Transformarea problemelor de adunare în probleme de scădere, a problemelor de înmulţire
figurativă în probleme de împărţire și invers
(grafică) Formularea de probleme pornind de la situaţii concrete, reprezentări și/ sau relaţii
matematice, imagini, desene, scheme, exerciţii, grafice, tabele
Formularea și rezolvarea unor probleme pornind de la o tematică dată
Probleme în care se cunoaşte suma şi câtul numerelor (raportul)
Utilizarea unor simboluri, desene pentru numere în rezolvarea unor probleme
Transformarea unor probleme rezolvate prin schimbarea datelor numerice sau a întrebării
prin înlocuirea cuvintelor care sugerează operaţia, prin adăugarea unei întrebări
Transformarea problemelor de adunare în probleme de scădere, a problemelor de înmulţire
în probleme de împărţire și invers
Formularea de probleme pornind de la situaţii concrete, reprezentări și/ sau relaţii
Probleme în care se cunoaşte diferenţa şi câtul numerelor (raportul)
Utilizarea unor simboluri, desene pentru numere în rezolvarea unor probleme
Transformarea unor probleme rezolvate prin schimbarea datelor numerice sau a întrebării
prin înlocuirea cuvintelor care sugerează operaţia, prin adăugarea unei întrebări
116
Transformarea problemelor de adunare în probleme de scădere, a problemelor de înmulţire
în probleme de împărţire și invers
Formularea de probleme pornind de la situaţii concrete, reprezentări și/ sau relaţii
Evaluare
7. Fracţii 2.1. Fracţii subunitare şi echiunitare cu numitorul mai mic sau egal cu 10 S XXII- 12
2.2. Exerciţii de divizare a unui întreg într-un număr de părţi egale XXIV
2.3. Diviziuni ale unui întreg: doime, treime, ..., zecime (citire, scriere)
Reprezentarea intuitivă a unor fracţii utilizând desene, hașuri
Scrierea fracţiilor echiunitare şi subunitare
Scrierea unor fracţii subunitare pornind de la mulţimi de obiecte, de la un desen/
reprezentare grafică sau un text
Identificarea numărătorilor și numitorilor fracţiilor date
Determinarea unor fracţii când numărătorul și/ sau numitorul îndeplinesc anumite condiţii
Completarea numărătorului/ numitorului unei fracţii cu respectarea unor condiţii date
Compararea fracţiilor subunitare cu acelaşi numitor
Compararea unor fracţii cu același numitor cu ajutorul unor obiecte familiare sau a unor
Ordonarea fracţiilor subunitare cu acelaşi numitor
Determinarea intuitivă a unei fracţii mai mici sau mai mari decât o fracţie dată
Ordonarea fracţiilor subunitare, folosind exemple practice din viaţa cotidiană sau
Intuirea echivalenţei unei fracţii subunitare cu o sumă sau cu o diferenţă de fracţii cu același
numitor, cu ajutorul unor reprezentări grafice sau exemple familiare
Evaluare
8. 1.2. Elemente Localizarea unor obiecte XXV- 12
117
3.1 intuitive de Observarea planului clasei și legenda cu semne și simboluri convenţionale. Stabilirea valorii XXVIII
3.2 geometrie de adevăr a unor enunţuri legate de planul clasei
5.1 Realizarea planului unei camere de copil după indicaţii precise și legendă prestabilită
5.2 Poziţionarea unor elemente în rândurile și coloanele unui tabel
5.3 Stabilirea coordonatelor pieselor de șah poziţionate pe o tablă de șah
Punct, linie dreaptă, semidreaptă, segment de dreaptă
Asocierea noţiunilor corecte cu elementele geometric date (punct, dreaptă etc.)
Identificarea semidreptelor într-un desen complex
Exerciţii de construcţie a unor segmente de dreaptă. Utilizarea instrumentelor de geometrie
în exerciţii de construcţie
Identificarea instrumentelor necesare efectuării măsurărilor
Poziţiile unei drepte/ semidrepte. Exerciţii de construcţie
Linie frântă. Linie curbă
Jocuri de identificare a liniei frânte și curbe
Asocierea unor desene cu linia frântă/ curbă
Completarea tabelară cu informaţii observate într-un desen (numărul de segmente, poziţia
segmentelor)
Argumentarea unei păreri personale folosind limbajul matematic adecvat și noţiunile
specifice
Jocuri de construcţie
Exerciţii de construcţie a linie frânte deschise și închise
Poziţia unui segment de dreaptă: orizontală, verticală, oblică
Construirea de desene imaginative din linii curbe
Construirea unei linii frânte deschise din segmente de dreaptă cu lungimi date
Stabilirea valorii de adevăr a unor enunţuri matematice privitoare la elementele de
geometrie studiate (segmente de dreaptă, lungimea unui segment)
Formularea unui enunţ adevărat/ fals pe baza unui desen cu elemente de geometrie
Unghiul
Recunoașterea unghiului. Definiţia unghiului. Componentele unghiului (vârfuri, laturi).
118
Notarea unghiului
Compararea unghiurilor
Construirea de unghiuri pornind de la elemente date
Poligoane
Recunoașterea, definirea poligonului
Exerciţii de construire a unor poligoane cu 3, 4, 5 laturi
Componentele poligonului (vârfuri, laturi)
Perimetrul poligonului
Pătratul
Exerciţii de observare/ recunoaștere/ intuire a pătratului
Construirea de pătrate pornind de la elemente geometrice date
Intuirea axelor de simetrie ale pătratului
Definiţia pătratului. Stabilirea valorii de adevăr a enunţurilor cu conţinut matematic
Jocuri de trasare a axelor de simetrie în desene. Exerciţii practice de pliere pentru
descoperirea axelor de simetrie
Calculul perimetrului pătratului
Rezolvarea de probleme care implică perimetrul pătratului, calculului lungimii unei laturi a
pătratului
Jocuri de construcţie cu beţișoare
Dreptunghiul
Exerciţii de observare/ recunoaștere/ intuire a dreptunghiului
Construirea de dreptunghiuri pornind de la elemente geometrice date
Identificarea dreptunghiurilor dintr-o mulţime de poligoane (prin colorare)
Definiţia dreptunghiului, elemente componente (lăţime, lungime)
Stabilirea de asemănări și deosebiri între pătrat și dreptunghi
Intuirea axelor de simetrie a dreptunghiului. Exerciţii practice de pliere pentru descoperirea
axelor de simetrie
Jocuri de trasare a axelor de simetrie în desene
Stabilirea valorii de adevăr a unor enunţuri matematice care vizează dreptunghiul
119
Calculul perimetrului dreptunghiului (formule de calcul)
Rezolvarea de probleme care implică perimetrul dreptunghiului, calculului lungimii unei laturi
Triunghiul
Exerciţii de observare/ recunoaștere/ intuire a triunghiului
Construirea de triunghiuri pornind de la elemente geometrice date
Definiţia triunghiului
Intuirea axelor de simetrie a dreptunghiului
Calculul perimetrului triunghiului
Rezolvarea de probleme care implică perimetrul triunghiului
Formularea de enunţuri adevărate sau false despre un triunghi observat
Joc de intuire a ariilor ”Tabla de joc a Sandei” (dreptunghi, pătrat, triunghi)
Cercul
Observarea unor elemente comune și distincte a liniilor curbe și frânte
Compararea unui cerc cu o linie curbă deschisă pentru evidenţierea unei asemănări și a unei
deosebiri între ele
Stabilirea de adevăr a unor enunţuri matematice care vizează figurile geometrice studiate
Desenarea unor figuri geometrice într-un tabel respectând coodonatele date
Cubul, paralelipipedul
Exerciţii de asociere a obiectelor cu corpuri geometrice
Observarea cubului și cuboidului și identificarea componentelor (feţe, vârfuri, muchii)
Joc de construcţie (obţinerea unui cuboid din cuburi)
Cilindrul, sfera, conul
Asocierea obiectelor cu corpuri geometrice
Intuirea figurii geometrice pe care se sprjină conul și cilindrul
Stabilirea valorii de adevăr a unor enunţuri matematice care vizează corpurile geometrice
studiate
Completarea unor desene cu dreptunghiurile lipsă
Recunoașterea figurilor și corpurilor geometrice învăţate
120
Exerciţii de numărare a figurilor geometrice și de completare a datelor obţinute în tabel
Joc de construcţie: interiorul și exteriorul unei figuri geometrice
Identificarea elementelor componente pentru cub, cuboid, con, cilindru, sferă
Rezolvarea de probleme care implică perimetrul unor figuri geometrice (pătrat, dreptunghi)
Scrierea denumirilor potrivite pentru corpurile geometrice date
Interiorul și exteriorul unei figuri geometrice
Rezolvarea de probleme
Utilizarea metodei grafice în reprezentarea lăţimii și lungimii dreptunghiului
9. 1.2 Unităţi şi Unităţi de măsură pentru lungime. Metrul. Multiplii şi submultiplii metrului XXIX – 16
4.1 instrumente Identificarea instrumentelor de măsură pentru lungime XXXII
4.2 de măsură Completarea enunţurilor lacunare despre multiplii și submultiplii metrului
5.1 Efectuarea de estimări și măsurări reale
5.2 Exprimarea în cm a lungimilor reprezentate pe rigle
5.3 Efectuarea de calcule cu unităţile de măsură pentru lungime
Alegerea unităţii de măsură pentru o situaţie dată (înălţimea unui bloc, lungimea unei agrafe
de birou, înălţimea unui copil, diagonala unei plasme, grosimea unei cărţi)
Rezolvarea de probleme cu unităţile de măsură pentru lungime
Unităţi de măsură pentru lungime. Organizarea datelor în tabele
Rezolvarea de probleme de interpretare/ reprezentare a datelor din tabele și grafice cu bare,
situaţii în care intervin probleme practice
Extragerea și sortarea de numere dintr-un tabel, pe baza unor criterii date
Unităţi de măsură pentru volumul lichidelor. Litrul. Multiplii şi submultiplii litrului
Alegerea unităţii de măsură și a instrumentelor de măsură pentru măsurarea capacităţii unor
vase
Exerciţiu de intuire a multiplilor și submultiplilor litrului și transformări cu aceștia
Măsurarea unor capacităţi/ volume folosind instrumente adecvate
Rezolvarea de probleme practice în care intervin unităţi de măsură standard (Reţeta pentru
suc)
121
Efectuarea de calcule cu unităţi de măsură pentru volumul lichidelor
Interpretarea/ extragerea datelor din tabel
Rezolvarea de probleme practice care implică operarea cu unităţi de măsură pentru volumul
lichidelor
Unităţi de măsură pentru masă. Kilogramul. Multiplii şi submultiplii kilogramului
Estimarea masei diferitelor corpuri și alegerea unităţii de măsură adecvate
Utilizarea instrumentelor și a unităţilor de măsură standard, adecvate în realizarea unor
cântăriri
Exerciţii intuitive de transformări cu unităţi de măsură
Estimarea unor cantităţi necesare în realizarea unei reţete culinare (cantităţi exprimate în
kilograme sau grame)
Compararea rezultatelor unor măsurători efectuate cu diferite unităţi standard (5000 g = 5
kg)
Efectuarea de calcule cu multiplii și submultiplii kilogramului
Rezolvarea de probleme practice care implică operaţii cu unităţi standard
Unităţi de măsură pentru timp. Ora (citirea ceasului)
Exerciţii de reprezentare a orei pe cadranul unui ceas mecanic
Citirea ceasului. Exprimarea duratelor unor activităţi (mersul trenului între două localităţi)
Efectuarea de operaţii cu unităţi de măsură pentru timp (ora, minutul)
Interpretarea/ reprezentarea datelor din grafice cu bare, situaţii în care intervin probleme
practice
Înregistrarea activităţilor desfășurate într-un interval de timp stabilit (activităţile unei zile de
vacanţă și duratele aferente)
Rezolvarea de probleme cu unităţi de măsură pentru timp
Unităţi de măsură pentru timp. Ziua, săptămâna, anul
Efectuarea unor transformări/ calcule folosind unităţi de măsură pentru timp
Denumirile lunilor anului
Ordonarea unor date în funcţie de succesiunea derulării lor în timp (numele unor copii în
ordinea descrescătoare a vârstei lor)
122
Alegerea unităţilor de măsură adecvate pentru a măsura durate de timp
Identificarea datelor dintr-un grafic cu bare/ tabel. Extragerea și sortarea de numere din
grafic/ tabel, pe baza unor criterii date
Rezolvarea de probleme practice în care intervin unităţi de măsură standard
Unităţi de măsură monetare. Leul şi banul
Identificarea și compararea monedelor și bancnotelor
Efectuarea de calcule în care intervin unităţi monetare (leul și banul)
Efectuarea de schimburi valorice cu monede și bancnote
Identificarea datelor dintr-un tabel. Extragerea și sortarea de numere din grafic, pe baza unor
criterii date și operarea cu aceste date pentru rezolvarea unor cerinţe
Unităţi de măsură monetare. Euro şi eurocentul
Moneda de 1 euro
Mondele de 1, 2, 5, 10, 20, 50 eurocenţi
Bancnotele de 5, 10, 20, 50, 100, 200, 500 euro
Efectuarea de calcule în care intervin unităţi monetare
Identificarea și compararea monedelor și bancnotelor
Efectuarea de schimburi valorice cu monede și bancnote
Rezolvarea de probleme practice în care intervin unităţi de măsură standard
Operarea cu unităţi de măsură în efectuarea de activităţi practice/ experimentale
Identificarea datelor dintr-un grafic cu bare. Extragerea și sortarea de numere din grafic, pe
baza unor criterii date
Exerciţii de precizare a orei pe cadranul unui ceas dimineaţa și seara
Rezolvarea de probleme cu unităţi de măsură (volum, timp, valoare, masă)
Interpretarea datelor dintr-un tabel (calendarul lunii decembrie, anul 2016)
Extragerea și sortarea de numere dintr-un tabel, pe baza unor criterii date
Reprezentarea datelor într-un tabel
10 Recapitular XXXIII - 12
123
e finală XXXV
Evaluare
124
Ştiinţe ale naturii
Nr. Unitate de Competenţe Săpt./
Conţinuturi vizate/ Detalieri de conţinut Nr. ore Obs.
crt. conţinut specifice Dată
1. DESCOPERIM 1.1, 2.1, 2.2, Caracteristici ale vieţuitoarelor S I - VI 6 ore

MINUNILE VIEŢII 2.3, 2.4, 3.1 De ce au nevoie vieţuitoarele?
- exerciţii de identificare a nevoilor de bază: apă, aer, hrană
Caracteristici ale - experimente pentru demonstrarea nevoilor de bază ale vieţuitoarelor
lumii vii - problematizarea, în vederea formulării unor situaţii-problemă la care
elevul trebuie să găsească răspunsuri adevărate, structurate logic
Ciclul vieţii
- identificarea diferitelor stadii de creștere ale vieţuitoarelor
- conștientizarea evoluţiei familiale
- completarea unor jocuri didactice cu informaţii știinţifice
Înmulţirea vieţuitoarelor
- îmbogăţirea vocabularului știinţific
- joc didactic
- munca în perechi
Cum reacţionează vieţuitoarele la diversele schimbări ale mediului?
- notarea schimbărilor survenite în urma unui experiment știinţific
- exerciţii de stabilire a valorii de adevăr
- exerciţii de completare a informaţiilor lipsă
Recapitulare
Evaluare
Reacţii ale unei plante la diferite schimbări ale mediului
Adaptarea la variaţiile de temperatură
125
Adaptarea la lumină
Reacţii de apărare
- activitate practică în perechi
1.1, 2.1, 2.2, - exerciţii de stabilire a valorii de adevăr S VII 1 ore
2.3, 2.4, 2.5, - experimentul
- problematizarea unor situaţii în vederea punerii elevului în situţia de a
găsi răspunsuri logice
- jocul didactic
Reacţii ale animalelor la schimbările de mediu
Adaptarea la variaţiile de temperatură.
Adaptarea la lumină
Reacţii de apărare
- realizarea de proiecte interdisciplinare, în perechi sa în echipă
- exerciţii de stabilire a asemănărilor și a deosebirilor dintre două
1.1, 2.1, 2.2, vieţuitoare 3 ore
2.3, 2.4, 2.5, - jocul didactic S VIII- X
- exerciţii de completare a informaţiilor lipsă
Recapitulare
Evaluare
Principalele grupe de animale
Ce sunt insectele?
Ce sunt peștii?
Ce sunt amfibienii?
Ce sunt reptilele?
S XI- XVII
Ce sunt păsările?
Ce sunt mamiferele?
1.1, 1.2, 2.2, S XVIII 7 ore
- identificarea principalelor caracteristici ale fiecărei grupe de animale
2.3, 2.4, 1 oră
- munca cu atlasul zoologic sau diferite enciclopedii
2.51.2, 2.2, - jocul didactic – aritmogriful
3.1, 3.2 - exerciţii de analiză și sinteză – identificarea legăturii dintre întreg și o
parte a acestuia
126
- exerciţii de identificare a asemănărilor și deosebirilor
- completarea datelor în tabel
Recapitulare
Omul – menţinerea stării de sănătate
Cum ne păstrăm sănătatea?
- exerciţii de identificare a unui stil de viaţă sănătos
- exerciţii de analiză și sinteză privind menţinerea stării de sănătate
2. DEZLEGĂM 1.1, 1.2 Pământul - mediu de viaţă S XIX -XXV 7 ore
TAINELE 2.1, 2.2, 2.4, Apa, aerul, solul
PĂMÂNTULUI 2.5 - identificarea diferitelor surse de apă - tipuri, utilizări
3.1, 3.2 - exerciţii de identificare a diferitelor situaţii sugerate în desen
Ştiinţele - problematizarea
Resurse naturale - tipuri, folosire responsabilă
pământului
- exerciţii de identificare a răspunsurilor dezirabile
- experimental
- exerciţii interdisciplinare
Mișcarea apei pe suprafaţa Pământului
- exerciţii de identificare
- experimentul didactic
- problematizarea
Schimbări ale stării de agregare a apei. Circuitul apei
- exerciţii de completare cu elemente potrivite în vederea stabilirii unor
situaţii posibile
- problematizarea
Fenomene ale naturii: ploaie, ninsoare, vânt, fulger, tunet
- exerciţii de completare a datelor în tabele
- identificarea caracteristicilor fiecărui fenomen
Influenţa omului asupra mediului de viaţă
127
Poluarea apei, a solului, a aerului
- exerciţii de analiză și comparaţie a diferitelor situaţii privind poluarea
- experiment
- comunicare asertivă
Recapitulare
Evaluare
3. EXPLORĂM 1.1, 1.2 Proprietăţi ale corpurilor S XXVI- 9 ore
LUMEA 2.1, 2.2, 2.3,  Formă și culoare XXXIV
ÎNCONJURĂTOA 2.4, 2.5 - exerciţii de identificare a proprietăţilor corpurilor după formă și culoare
RE 3.1, 3.2 - exerciţii de analiză a unor situaţii problemă
- identificarea șirurilor logice
 Lungime și întindere
Ştiinţele fizicii
- exerciţii de transformare a unităţilor de măsură
- exerciţii practice
- înscrierea datelor în tabele
 Volumul
- problematizarea
- învăţarea prin descoperire
- experimentul
- jocul didactic: rebus
 Masa corpurilor
- exerciţii de formare a unor reprezentări corecte privind masa
corpurilor
- transformări
- înscrierea datelor în tabel
- experimentul
Stări de agregare (solid, lichid, gaz). Topire, solidificare, vaporizare, condensare
- exerciţii de identificare a diferitelor stări de agregare
- problematizarea
128
Proprietăţile unor metale. Utilizări
- exerciţii de identificare a diferitelor metale și utilizarea lor
- exerciţii practice
- exerciţii de formare a unor reprezentări corecte
Forţe şi efecte
Interacţiuni dintre corpuri (gravitaţională, magnetică, electrică, de contact -
frecarea)
- activitate practică
- problematizarea
- experimentul
Magneţi. Utilizări ale magneţilor. Busola. Electrizarea corpurilor
- problematizarea
- experimentul
Mișcare și repaus
- analiza sistematică a unui fenomen fizic
- exerciţii de identificare și completare a informaţiilor lipsă
- experimentul
- jocul didactic
Recapitulare
Evaluare
Recapitulare finală
129
Educaţie Civică
Nr. crt. Unitate de Conţinut Competenţe Activităţi de învăţare Nr. de
specifice ore
Unitatea I - Persoana
A. Noţiunea de persoană
1 Activitate introductivă 2.3, 3.2  prezentarea manualului și a caietelor care se vor folosi 1 oră
 dezbatere cu întreaga clasă referitor la obiectul educaţiei civice
 jocuri de autocunoaștere și de cunoaștere a colegilor
2 Ce înseamnă să fim persoane? 1.1  identificarea imaginilor care înfăţișează persoane 1 oră
 concurs: întocmire a unei liste de cuvinte ce denumesc persoane
 exersarea vocabularului prin exerciţii diverse
3 Persoana mea 1.1, 1.2  prezentarea propriei persoane 1 oră
 identificarea termenilor care stabilesc identitatea propriei persoane
 întocmirea unei fișe cu datele de identitate
4 Persoana lui/ei 1.1, 1.2  jocuri de rol 1 oră
 realizarea portretului colegului de bancă
 stabilirea de asemănări și deosebiri între persoane
5 Recapitulare. Evaluare 1.1, 1.2, 2.3, 3.3  exerciţii de completare a unor propoziţii lacunare 1 oră
 exerciţii de alegere a variantei potrivite
 completarea unor rebusuri
 analizarea unor situaţii concrete
B. Trăsăturile morale ale persoanei
6 Bunătatea și răutatea 1.2, 1.3  realizarea unor scurte povestiri sau dialoguri care să vizeze 1 oră
trăsăturile morale ale persoanei
 rezolvarea sau construirea unor rebusuri având drept conţinut
130
specifice ore
trăsăturile morale ale persoanei
7 Respectul și lipsa de respect 1.2, 1.3, 3.1  completarea unor propoziţii cu termeni potriviţi 1 oră
 ilustrarea prin desene a comportamentelor dezirabile sau
indezirabile
 argumentarea unor fapte care conduc la obţinerea sau pierderea
respectului
 folosirea în contexte diferite a „cuvintelor magice”
8 Sinceritatea și nesinceritatea 1.2, 1.3  prezentarea unor texte literare care surprind trăsături morale ale 1 oră
persoanei
 jocuri de rol
 întocmirea unei fișe cu personaje literare care sunt un simbol al
sincerităţii sau al minciunii
9 Curajul și lașitatea 1.2, 1.3  identificarea unor proverbe și zicători care fac referire la trăsăturile 1 oră
morale
 dramatizare de texte
 dezbateri, în scopul soluţionării unor dileme
10 Modestia și lipsa de modestie 1.2, 1.3  analizarea unor situaţii concrete 1 oră
 rezolvarea unor sarcini de lucru prin cooperare
 studiu de caz
11 Încrederea opusă neîncrederii în sine și în 1.2, 1.3, 3.1  exerciţii de apreciere a propriilor trăsături manifestate în contexte 1 oră
ceilalţi familiare
 simularea unor situaţii concrete din viaţa de zi cu zi
12 Recapitulare. Evaluare 1.2, 3.3  completarea unor enunţuri lacunare 1 oră
 exerciţii de identificare a trăsăturilor morale
 alcătuirea unor scheme
Unitatea 2 – Raporturile noastre cu lucrurile şi fiinţele
A. Raporturile noastre cu lucrurile
13 Ce sunt lucrurile? 2.1, 3.1  explicarea cuvântului lucru în contexte diferite 1 oră
 discutarea procesului de transformare suferit de fiecare lucru
131
specifice ore
 exerciţii de identificare a unor lucruri din imagini și din mediul
apropiat
14 Nevoia de lucruri 2.1, 2.2, 3.1  jocul Mimă: mimarea unor acţiuni specifice meseriei preferate 1 oră
 propunerea unor soluţii de valorificare a lucrurilor nefolositoare
 să identifice diferite tipuri de îmbrăcăminte și când trebuie acestea
purtate
15 Lucrurile care ne exprimă 2.1, 2.2  identificarea lucrurilor care dovedesc preocupările, interesele, 1 oră
pasiunile lor
 prezentarea unor colecţii de obiecte
 exerciţii de identificare a unor obiecte personale
16 Relaţii și atitudini faţă de lucruri 2.1, 2.2, 3.2  comentarea unor atitudini faţă de lucruri 1 oră
 identificarea cauzelor devenirii lucrurilor inutile
 enumerarea lucrurilor personale, apoi a celor care aparţin tuturor
 dezbatere asupra apărării dreptului la proprietate
17 Recapitulare. Evaluare 2.1, 2.2, 3.3  studii de caz pe baza atitudinii faţă de lucruri 1 oră
 rezolvarea de rebusuri
 realizarea unei colecţii de lucruri reciclabile și realizarea unei
expoziţii
B. Raporturile noastre cu animalele şi plantele
18 Ce sunt animalele și plantele? 2.1, 3.1  realizarea unor desene despre planta/ animalul favorit 1 oră
 lecturarea unor curiozităţi despre plante și animale
 concurs de ghicitori
19 Nevoia de plante și animale 2.1, 3.1  discutarea modului în care plantele și animalele influenţează viaţa 1 oră
omului
 intonarea unor cântece, poezii
20 Atitudini faţă de plante și animale 2.1, 2.2  identificarea atitudinii oamenilor vizavi de plante și animale, pornind 2 ore
de la imagini și de la texte literare
 realizarea unui panou cu plante și animale protejate de lege
 prezentarea, cu ajutorul unor texte de mică întindere, a părerilor
referitoare la modul cum le-ar plăcea plantelor și animalelor ca
132
specifice ore
oamenii să se comporte cu ele
21 Recapitulare. Evaluare 2.1, 2.2, 3.3  completarea unor enunţuri referitoare la plante și animale 1 oră
 punerea elevilor în situaţia de a-și exprima gânduri, sentimente
legate de plante și animale
C. Raporturile noastre cu ceilalţi oameni
22 Grupuri din care facem parte 2.3, 3.2  observarea unor imagini relevante și discutarea comportamentelor 1 oră
personajelor
 identificarea grupurilor din care fac parte
 comentarea unor articole din „Convenţia cu privire la drepturile
copilului"
23 Familia 1.2, 1.3, 2.3, 3.2  numirea activităţilor desfășurate de fiecare membru al familiei 2 ore
 identificarea relaţiilor de rudenie – arborele familiei
 prezentarea unor drepturi și îndatoriri ale copilului în cadrul familiei
24 Grupul de prieteni 1.2, 1.3, 2.3, 3.2  comentarea unor proverbe 2 ore
 dezbaterea unor aspecte legate de grupul de prieteni: interese,
simpatii, antipatii, nevoia de parteneri de joacă
 discutarea criteriilor după care își aleg prietenii
25 Grupul de joacă 1.2, 1.3, 2.3, 3.2  alegerea unor atitudini corespunzătoare în anumite situaţii într-un 1 oră
grup de joacă și argumentarea alegerii făcute
 enumerarea regulilor unor jocuri și comentarea urmării
nerespectării acestora
25 Grupul de învăţare 1.2, 1.3, 2.3, 3.1,  identificarea relaţiilor care se stabilesc între colegii de clasă 2 ore
3.2  prezentarea situaţiilor în care se poate lucra în echipă
 conceperea unui regulament al elevilor din calsele P-IV
 discutarea Regulamentului școlar
26 Reguli ale grupului 1.3, 2.3, 3.2  exemplificarea unor situaţii de conflict în familia proprie și 1 oră
prezentarea modalităţii în care s-a rezolvat
 descoperirea îndatoririi ce corespunde fiecărui drept
 realizarea unor afișe cu reguli care trebuie respectate în diverse
situaţii
133
specifice ore
27 Recapitulare. Evaluare 1.3, 2.3, 3.2  stabilirea corespondenţei între regulile grupului și consecinţa 1 oră
nerespectării lor
 comentarea unor proverbe și zicători
 selectarea dintr-o listă dată a trăsăturilor pozitive/ negative de
caracter ce apar în cadrul grupului
28 Recapitulare finală 2.3  jocuri de rol 2 ore
 rezolvarea de rebusuri
 completarea de enunţuri lacunare
 stabilirea valorii de adevăr a unor enunţuri
134

Ghidul Cadrului Didactic

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghidul Cadrului Didactic

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghidul cadrului

Planul cadru de învăţământ................................................................................. 4

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Programa școlară pentru disciplina Matematică reprezintă o ofertă curriculară pentru

Competenţele specifice sunt competenţe derivate din competenţele generale,

1. Identificarea unor relaţii/ regularităţi din mediul apropiat

Sugestiile metodologice au rolul de a orienta profesorul în aplicarea programei școlare

ŞTIINŢE ALE NATURII

1. Explorarea caracteristicilor unor corpuri, fenomene și procese

2. Investigarea mediului înconjurător folosind instrumente şi procedee specifice

Sugestiile metodologice au rolul de a orienta cadrul didactic în aplicarea programei

Programa școlară pentru disciplina Educaţie civică reprezintă o ofertă curriculară

1. Aplicarea unor norme de conduită în viaţa cotidiană

1. Aplicarea unor norme de conduită în viaţa cotidiană

1.1. Explorarea calităţii de persoană pe care o are orice om

1.2. Identificarea unor trăsături morale definitorii ale persoanei

1.3. Explorarea grupurilor mici şi a regulilor grupului

2. Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în contexte de viaţă din

2.1. Recunoaşterea unor atitudini în raport cu lucrurile, cu plantele şi animalele

2.2. Manifestarea unor atitudini pozitive în raport cu lucrurile, cu plantele şi animalele

3. Cooperarea cu ceilalţi pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru, manifestând

3.2. Participarea la acţiuni în grupuri mici, prin asumarea de drepturi şi îndatoriri

Trăsături morale ale persoanei

Raporturile noastre cu animalele şi plantele

Raporturile noastre cu ceilalţi oameni

Programa școlară pentru Joc și mișcare prezintă competenţele generale și specifice,

1. Participarea la jocurile de mişcare, organizate sau spontane, în funcţie de capacitatea

1. Participarea la jocurile de mişcare, organizate sau spontane, în funcţie de capacitatea

1.1. Aplicarea deprinderilor locomotorii în cadrul unor jocuri de întrecere

1.2. Manevrarea obiectelor în condiţii de cooperare intra-grup şi întrecere inter-grup

2. Manifestarea unor comportamente sociale adecvate în activităţile ludice

2.1. Gestionarea relaţiilor intra-grup şi inter-grup în activităţile de joc şi mişcare

2.2. Acceptarea echilibrată a victoriei/ înfrângerii în cadrul jocurilor de mişcare

Jocuri de mișcare și ștafete cuprinzând variante de alergare:

Jocuri de mișcare și ștafete cuprinzând variante de sărituri cu

Jocuri de mișcare și ștafete cuprinzând variante de aruncare și

Jocuri de mișcare, trasee aplicative și ștafete cuprinzând deprinderi

Jocuri de mișcare și ștafete vizând dezvoltarea calităţilor motrice:

Jocuri pentru orientare spaţio - temporală:

Ascultarea și acceptarea opiniilor celorlalţi

Responsabilităţile rolurilor de conducere

Jocuri de mișcare desfășurate în diferite anotimpuri, în aer liber

Jocuri de mișcare constituite spontan, în timpul liber, incluzând

Jocuri de mișcare pentru timpul liber desfășurate în excursii, tabere,

Programa disciplinei Joc și mișcare se adresează învăţătorilor și profesorilor pentru

Programa școlară include, în continuare, o prezentare a unor jocuri de mișcare. Dintre

ARTE VIZUALE ŞI ABILITĂŢI PRACTICE

1. Explorarea de mesaje exprimate în limbaj vizual într-o diversitate de contexte

1. Explorarea de mesaje artistice exprimate în limbaj vizual într-o diversitate de contexte

1.1. Recunoaşterea unor mesaje comunicate prin imagini în contexte familiare

1.2. Diferenţierea caracteristicilor expresive ale elementelor de limbaj plastic în compoziţii

1.3. Manifestarea receptivităţii faţă de mesajele exprimate prin limbaj vizual

2. Realizarea de creaţii funcţionale şi/sau estetice folosind materiale şi tehnici

2.2. Realizarea de creaţii funcţionale în diverse tehnici pe diferite suporturi (hârtie,

2.3. Valorificarea elementelor de limbaj plastic în compoziţii tematice

2.4. Modificarea expresiei plastice iniţiale prin remodelare

2.5. Participarea la activităţi integrate adaptate nivelului de vârstă, în care se asociază

Aria curriculară: Limbă şi comunicare

6. 1.1 Textul Scrierea despre textul literar/ S XIV - XVII 20

Aria curriculară: Matematică

2. 1.1. Numerele Formarea numerelor naturale de la 1 III-V 12

4. 2.5. Înmulţirea Înmulţirea când unul dintre factori XI-XIV 20

7. 2.1. Fracţii Fracţii subunitare și echiunitare cu XXII-XXIV 12