UNIVERSITATEA TEHNICA DIN MOLDOVA

MINISTERUL EDUCATIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

CATEDRA ARHITECTURA

REFERAT
TEMA: METODE DE CONSOLIDARE A ZIDARIILOR

A REALIZAT: ST.GR.ARH-092

COTRUTA CRISTINA

A VERIFICAT: LECTOR SUPERIOR

GARCONITA RITA

CHISINAU

2014
 CUPRINS

I. Notiunea de consolidare a unui monument istoric 3-4

II. Exigente fata de tipul materialelor de constructie utilizate la consolidarea
monumentelor istorice 4
III. Structuri din zidarie. Cauzele care produc deteriorarea structurilor si
elementelor din zidarie 5-6
IV. Stabilirea cauzei degradarii 6
V. Categorii de interventii 6-15
a. Injectarea fisurilor
b. Reintegrarea prin parti, desfacerea profunda a rosturilor si chituirea
lor
c. Repararea si refacerea leziunilor cu mortar special
d. Regenerarea cu injectii din amestec pe baza de ciment
e. Camasuirea zidariei
f. Tiranti centura
g. Coaserea fisurilor cu scoabe din hotel
h. Bordarea golurilor
VI. Bibliografie 16

2 |16
 I. Notiunea de consolidare a unui monument istoric

Conservarea cladirilor cu valoare istorica reprezinta o prioritate pentru cultura si civilizatia

oricarei tari, iar restaurarea, reabilitarea, conversia arhitecturala au ajuns astazi in topul
preferintelor din domeniul practicii arhitecturale si urbane.

Gradul de intervenţie asupra unui monument variază de la simple lucrări de întreţinere şi

conservare, trecând prin acţiuni de protecţie, consolidare şi întregire şi ajungând la intervenţii
complexe de restaurare şi recompunere, de dezasamblare şi reasamblare, sau, în cazuri
extreme, de translare sau reconstruire parţială. Clădirile cu o durata relativ lungă de exploatare
(de peste 50 ani) au materialele de rezistenţă mai mult sau mai puţin îmbătrânite, situaţie in
care caracteristicilor lor mecanice iniţiale sunt afectate. La zidării s-au folosit, de regulă mortare
slabe care uneori s-au măcinat in timp, iar lemnul a suferit ori putreziri ori fisurări din uscare.
Anii industrializării au accentuat agresivitatea fizico-chimică a mediului ambiant. Datorită
acestor agenţi specifici, cele mai multe dintre construcţiile vechi prezintă degradări şi avarieri
suplimentare faţă de cele ale construcţiilor mai noi, deoarece au rezistat acţiunilor seismice
repetate având rigiditatea structurală deja afectată.

Acţiunile de protecţie a monumentelor istorice trebuie să aibă în vedere următoarele:

Întreţinere: Observarea continuă a stării fizice a monumentului istoric şi ansamblul de

măsuri luate pentru menţinerea acestei stări.

Restaurare: Acţiune de înaltă specializare care are scopul de a evidenţia mărturiile istorice
incluse în monumentul istoric şi de a păstra autenticitatea acestuia.

Consolidare: Acţiune de înaltă specializare care urmăreşte îmbunătăţirea integrităţii

structurale a monumentului istoric.

Pază: Activitate care are ca scop protejarea monumentului istoric împotriva furturilor sau a
distrugerilor intenţionate (vandalisme).

Integrare socială, economică şi culturală în viaţa comunităţii locale: Înscrierea în programele

de dezvoltare şi în planificarea locală şi regională a acţiunilor de protecţie a monumentelor

3 |16
istorice.

II. Exigente fata de tipul materialelor de constructie utilizate la consolidarea

monumentelor istorice

In momentul in care cladirile istorice necesita lucrari de reparatii, reabilitare si consolidare,

se recomanda folosirea materialelor traditionale (lemnul, piatra cioplita sau turnata, betonul,
teracota, fonta si otelul), apropiate de caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor istorice
initiale. In cazul in care este necesara inlocuirea unor parti din elementele unor cladiri cu valoare
istorica, trebuie ca materialul ce substituie originalul sa prezinte caracteristici asemanatoare
legate de structura, aspect, culoare sau alte proprietati vizuale. In ultimele decenii, la
conservarea totala sau partiala a monumentelor istorice s-au folosit materiale sintetice de tipul
polimerilor acrilici, rasinilor epoxidice sau polimerice, dar si materiale moderne de tipul
compozitelor polimerice armate cu fibre. Autorii prezinta o serie de solutii de consolidare a
monumentelor istorice folosind materiale polimerice armate cu fibre cu aplicatii la elementele
structurale din materiale traditionale.

Inlocuirea materialelor de constructie originale cu materiale compozite trebuie sa satisfaca

trei criterii:

 Sa fie compatibile la exterior cu materialele originale;

 Proprietatile fizice ale materialelor compozite trebuie sa fie similare, sau avand mici
tolerante, cu ale materialelor din care au fost concepute monumentele istorice;
 Materialele noi utilizate sa fie durabile indeplinind conditiile de performanta pe o perioada
cat mai mare de timp.

Materialele care pot inlocui, partial sau total, elementele din materiale traditionale cu valoare
istorica sunt: aluminiul turnat, piatra, betonul armat cu fibre de sticla, betonul prefabricat,
compozitele polimerice armate cu fibre, betoanele epoxidice sau cu alte rasini polimerice etc.

III. Structuri din zidarie. Cauzele care produc deteriorarea structurilor si

elementelor din zidarie.

4 |16
La reabilitarea/consolidarea structurilor din zidarie trebui luate in considerare:

 Vechimea constructiei;
 Tipul zidariei:- din piatra naturala sau din caramida arsa sau nearsa;
 Materialului de legatura dintre elementele de zidarie: zidarie uscata, mortare cu lianti (de
tip argila, var, mortar de ciment);
 Sistemul structural: zidarie nearmata, zidarie armata, zidarie confinata;
 Tipul fundatiilor, etc.

Principalele cauze ale deteriorarii structurilor din zidarie pot fi:

 Imbatranirea materialului in timp (piatra si liantul de legatura);

 Lipsa intretinerii constructiei si aparitia fenomenului de condens, care implicit conduce
la degradarea materialelor utilizate la alcatuirea elementului structural;
 Degradarea terenului de fundare ca urmare a infiltratilor apelor pluviale;
 Din exploatare necorespunzatoare (incarcari de exploatare peste valorile normale);
 Din interventii necontrolate (suprimarea unor elemente de structura);
 Actiuni dinamice asupra terenului de fundare;
 Actiunea seismica.

Avariile caracteristice ale structurilor din zidarie pot fi:

 Fisuri si crapaturi in peretii din zidarie ca urmare a degradarii terenului de fundare;

 Fisurarea peretilor din actiuni orizontale dupa directia diagonalelor (tensiuni principale)
ca urmare a depasirii capacitatii portante la intindere;
 Fisurarea la baza a spaletilor din actiuni orizontale;
 Aparitia de fisuri si crapaturi la intersectile spaletilor ca urmare a lipsei unor legaturi care
sa asigure conlucrarea spatiala;
 Decuplarea spaletilor de buiandrugi sau aparitia de fisuri oblice deasupra golurilor de usi
si ferestre, tot ca efect al actiunii seismice;

5 |16
  Dislocarea si cedarea partiala a zidariei in zonele cu concentrari mari de tensiuni.

IV. Stabilirea cauzei degradarii

Inainte de a se incepe reparea zidariei este important de observat daca fisurarea zidariei
este continua sau nu; daca aceasta este continua trebuie indepartata cauza care o genereaza,
pentru a evita reaparitia fisurii dupa procesul de remediere a zidariei.
Examinarea vizuala are ca scop sa stabileasca daca deteriorarea este pasiva, adica ramane
neschimbata in timp, sau activa, inregistrandu-se o evolutie in raport cu timpul. In cazul
fisurilor/crapaturilor, trebuie inregistrate periodic dimensiunile lor (lungimea si deschiderea) si
trebuie amplasati martori din ipsos care, impreuna cu celelalte date, vor arata daca respectivele
fisuri/crapaturi sunt active sau pasive.
Urmarirea evolutiei crapaturilor in timp se poate face cu ajutorul unor repere din placute de
sticla applicate la suprafata zidului prin lipire cu mortar de ipsos, dispuse transversal pe directia
crapaturii/fisurii.

V. Categorii de interventii

La reabilitarea si restaurarea constructiilor din zidarie se disting doua mari categorii de

interventii:
 Interventii de completare;
 Interventii de consolidare.

Interventii de completare
Prin simpla alaturare vechi/nou, a reintegrarii sau complectarii cu elemente de
constructie sau corpuri noi cu diverse destinatii de functionare, pana la demolarea integrala si

6 |16
conservarea invelisului exterior vechi. Interventia necesita asigurarea echilibrului dintre
structura nou creata si cea existenta.

Interventii de consolidare
Iau in considerare doar performantele sistemului structural, incluzand solutii tehnice specifice
materialelor. Exista 2 mari clase de interventii de consolidare:

 Substituiri de componente structurale, categorie in care intra o serie de

interventii asupra: fundatiilor, peretilor portanti, elementelor structurale orizontale plane sau
boltite (ex: inlocuiri de arce si bolti cu structuri similare din beton armat sau otel, inlocuirea de
pereti din zidarie traditionala cu zidarii cu inima armata, etc.).
 Consolidari si reintegrari de componente structurale existente:- este o
interventie complexa din punct de vedere structural.

Tab. 1 Principalele metode de consolidare a zidariilor

ELEMENT STRUCTURAL METODE DE CONSOLIDARE

FUNDATII Injectari, cusaturi armate de profunzime,
subzidiri simple sau armate, grinda laterala
vierendell cu talpa inferioara largita, subzidiri
armate rezemate pe piloti forati, etc.

PERETI Injectari, cusaturi armate de suprafata,

centuri, stalpisori inglobati, camasuieli,
elemente tip ZIA, consolidari cu elemente
metalice associate, tiranti laterali vizibili,
tiranti laterali inglobati

COLOANEA Injectari, cusaturi armate de profunzime,

camasuieli, fretari cu elemente metalice

ELEMENT STRUCTURAL METODE DE CONSOLIDARE

ARCE Impanari, injectari, cusaturi armate de
profunzime, tiranti vizibili la nasteri, grinzi

7 |16
 asociate la extrados arc, arce asociate la
intrados.

BOLTI Injectari, Impanari, Centuri, Structuri

asociate, Suprabetonari

PLANSEE Inlocuirea portiunilor deteriorate cu elemente

din rasini armate, consolidarea cu platbande
si gusee, consolidarea cu cabluri si tiranti,
structuri asociate

VI. Consolidarea peretilor

A. Injectarea fisurilor

Fisurile din zidarii cu o deschidere mai mica de 10 mm pot fi etansate cu mortar. De regulă,
în fisuri cu deschiderea mai mică de 2 mm se injectează răşină epoxidică, iar pentru deschideri
mai mari se injectează amestecuri pe bază de ciment. Pentru fisuri cu o deschidere mai mare
de 10 mm, aria degradata trebuie consolidata prin aplicarea unor metode mai complexe.
Refacerea mortarului din rosturi este recomandată în cazul în care mortarul este degradat
din acţiunea unor factori de mediu (precipitaţii cu sau fără îngheţ/dezgheţ, agenţi agresivi din
atmosferă etc.) şi de asemenea în cazul mortarelor foarte slabe. Scopul injectării fisurilor este
"refacerea continuităţii aparente a zidăriei".

Injecţiile însoţite de introducerea unor elemente metalice (platbande, bare rotunde) –

denumite în injecţii armate - sporesc rezistenţa la întindere şi forfecare în zonele importante
pentru realizarea conlucrării spaţiale a pereţilor de pe direcţiile principale ale clădirii (colţuri,
ramificaţii, intersecţii).

8 |16
 B. Reintegrarea prin parti, desfacerea profunda a rosturilor si chituirea lor

Interventia este aplicabila doar in cazurile paramentelor (partea exterioară finită a unei
construcții, a unui element de construcție etc.; material care căptușește (cu scop ornamental)
această parte) zidurilor din piatra, care se prezinta intr-o stare relativ buna de conservare si
unde mortarul din rosturi si-a pierdut din proprietatile care asigurau legatura zidariei. Eficienta
sistemului este mare pentru peretii despartitori; aplicarea metodei conduce la importante
economiii de materiale.

Modul de executie:

 Desfacerea in profunzime a a rosturilor din zidarie de piatra cu ajutorul raschetelor,

evitand daltuirea si utilizarea instrumentelor mecanice;
 Spalarea cu jet de apa sub presiune;
 Rostuirea cu mortar poros, care trebuie sa ramana aparent.

Desfacerea profunda a rosturilor

9 |16
 C. Repararea si refacerea leziunilor cu mortar special
Procedeul este aplicabil pe suprafete locale inainte de a se face un tratament amplu pentru
regenerarea structurii distruse. Produsele folosite sunt cele pe baza de ciment de consistent
fluida, incarcate cu particule inerte, cu o granulometrie speciala.

Modul de executie:

 Indepartarea bucatilor de perete desprins pana se ajunge la suprafete sanatoase;

 Se curata fisurile cu apa sub presiune;
 Chituirea fisurilor.

Chituirea superficiala, necesita folosirea materialelor traditionale care includ pulberi

provenite din macinarea materialelor rezultate din cioplirea peretilor din piatra. Daca absorbtia
de apa indica stari profunde de leziune in grosimea peretelui, se recomanda tehnica de
injectare punctiforma sub presiune.

Refaceri locale cu mortar special Chituirea rosturilor cu mortar

10 |16
 D. Regenerarea cu injectii din amestec pe baza de ciment

Este o metoda eficienta daca peretii din zidarie prezinta urmatoarele afectiuni:
 Degradari ale mortarului poros sau portiuni pe care mortarul lipseste;
 Peretii cu suprafete neregulate si tencuieli desfacute;
 Prezenta unor degradari evidente.

Interventia consta in executatea unei serii

de injectii cu amestec de produse pe baza de
ciment sau de produse chimice, realizate la
presiuni variabile, in functie de conditiile oferite
de peretele de tratat.
Scopul este de a restitui peretelui rezistenta
initiala prin substitutia mortarului cu noile
materiale injectate.

Modul de executie:

 Eventualele indepartari ale tencuielii

daca exista si daca sunt lipsite de
valoarea istorico-artistica.
 Desfacerea in profunzime a rosturilor de
mortar din pereti;
 Spalarea cu un jet de apa sub presiune;
 Rostuirea paramentului cu mortar de
ciment si nisip de granulatie mare (cu
mortar poros).

Etape: Montarea tuburilor, etansarea lor si chituirea fisurilor

 Se executa foraje pentru injectie cu

ajutorul carotierelor de rotatie;
 Se fizeaza si se dispun tuburile de
injectie;
 Se uda paramentul in mai multe
reprize pana la saturare
 Injectarea amestecului.

Fluxul de injectare trebuie sa fie

continuu, fara a crea goluri de aer. Se
recomanda ca operatiunea sa inceapa de
jos in sus si din zonele perimetrale astfel
incat sa se blocheze posibilele iesiri din
Stabilirea retelei de gauri in functie de degradarea peretelui
perete. si de capacitatea sa de absorbtie

11 |16
 E. Camasuirea zidariei

Zidaria fisurata sau crapata se

poate camasui prin aplicarea pe cele
doua fete ale zidului a doua plase
sudate ɸ3 mm, cu ochiuri de 15-20 cm,
cu sau fara injectare prealabila cu
mortar de ciment. Plasele se leaga intre
ele cu agrafe din otel beton ɸ6 mm,
prevazute cu ciocuri, introduse prin
gaurile create in zidarie, pe ambele
directii, la intervale de 50-60 cm.

Camasuirea zidariei fisurate si injectarea acesteia

Camasuirea se va realiza cu mortar marca M100,

iar operatiunea de camasuire va fi precedata de
indepartarea tencuielii, a caramizilor sfaramate, de
curatarea rosturilor, si de spalarea si periarea zidariei.
Repararea fisurilor izolate se poate face cu doua plase
sudate cu ochiuri de 10 cm, aplicate in lungul fisurii si
legate intre ele cu agrafe.
Consolidarea legaturilor dintre peretii portanti si cei
de contravantuire se poate face cu plase sudate sau
cu injectii de mortar, dupa caz.
In cazul injectarilor se curata de mortar doua rosturi
orizontale de la partea superioara si se introduc doua
bare de otel beton, care se inglobeaza in mortar de
ciment.
Peretii portanti se consolideaza la intersectii cu
Consolidarea peretilor portanti cu cei de
contravantuire

plase sudate ancorate intre ele cu bare

din otel beton, introduse in rosturile
orizontale prin gauri perforate, in
minimum trei sectiuni, pe inaltimea
zidariei.
Camasuirea peretilor din zidarie, va
incepe, in general, de la nivelul Consolidarea peretilor portanti cu cei de contravantuire

12 |16
fundatiilor dintr-o centura de beton armat. In acest fel se asigura transmiterea incarcarilor la
teren.

F. Tiranti centura

Metoda este o alternativa la consolidarea zidariilor cu ajutorul tirantilor metalici.

Tirantii centura constau din armaturi petrecute in afara zidurilor, de o parte si de cealalta a lor
si care sunt betonate dupa ancorarea sau chiar pretensionate. In acest mod zidul este prins cu
doua eclise cu rol de tirant si centura. Ele se leaga din loc in loc cu bride de beton armat,
solidarizate de zid.

Consolidarea zidariilor cu tiranti si centuri

13 |16
 G. Coaserea fisurilor cu scoabe din otel

Legarea cu scoabe din otel se practica in cazul fisurilor izolate. Scoabele se fixeaza de o
parte si de alta a fisurii pe cat posibil, perpendicular pe aceasta, in zonele cu zidarie
nedegradata. Numarul scoabelor se determina functie de sectiune acestora
Si capacitatea portanta a peretelui de zidarie, cu asigurarea unei lungimi suficiente de ancorare.
In mod curent se utilizeaza scoabe din otel rotund, fixate in gauri cu mortar pe baza de ciment.
Daca este posibil se indica introducerea scaoeblor pe ambele fete ale zidariei.

In practica se intalnesc si scoabe din otel lat (platbanda), care au avantajul ca pot fi mai
simplu fixate in zid cu mijloace obisnuite.

14 |16
 H. Bordarea golurilor

Bordarea golurilor poate fi realizata prin:

 Dispunerea de armatura suplimentara in jurul golului inglobata in camasuiala,

 Inramarea golului cu o structura din beton armat;
 Inramarea golului cu profile metalice.

In cazul bordarii cu armatura, aceasta se

dispune suplimentar armaturii din camasuiala si va
fi reprezentata de minimum doua bare cu diametrul
de 12 mm, dispuse la 10 cm distanta una de
cealalta, pe conturul golului la cca 3-5 cm, de
marginea
acestuia.
Barele se
fixeaza suplimentar in zidarie cu scoabe.
Incadrarea golurilor cu o rama din beton armat se
realizeaza prin scoaterea unui rand de caramida. Daca
peretele este gros se poate efectua operatiunea separat
la interior si exterior si eventual se pot realiza legaturi
intre cele doua rame.

15 |16
 BIBLIOGRAFIE

1. Park, S. (1988). The Use of Substitute Materials on historic building exteriors,16

Preservation Brief, AIA, National Park Service, USA.
2. Borri, A., Corradi, M. & Vignoli, A. (2002). New materials for strengthening and seismic
upgrading interventions, International Workshop Ariadne 10, Arcchip, April 22-28 2002,
Prague, Czech Republic, cd-rom, 1-24.
3. Lorenzis L., Nanni, A. (2004). International Workshop on preservation of historical
structures with FRP composites, Final report, National Science Foundation
(NSF), Arlington, USA.
4. http://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2007/10/09/consolidarea-monumentelor-
istorice-influenta-materialelor-traditionale-si-compozite/#.VIXHqDGUd8E | 08.12.2014
5. http://uac.incd.ro/Art/v2n3a06.pdf | 08.12.2014

16 |16