Statistica Economica Unitatea I PDF

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAŢI
DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FRECVENŢĂ REDUSĂ

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
STATISTICĂ ECONOMICĂ
Anul I, semestrul I
RODICA PRIPOAIE
ROSE-MARIE PUŞCACIU
Editura Universitară Danubius, Galaţi

2011
© Toate drepturile pentru această lucrare sunt rezervate autorilor. Reproducerea ei
integrală sau fragmentară este interzisă.
Editura Universitară „Danubius” este recunoscută de

Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice
din Învăţământul Superior (cod 111/2006)
ISBN 978-606-533-191-4
Tipografia Zigotto Galaţi

Tel.: 0236.477171
Statistică economică 2
CUPRINS
1. Statistica şi rolul ei în cunoaşterea fenomenelor şi proceselor economice.
Observarea, sistematizarea şi prezentarea datelor statistice
Statistica şi rolul ei în cunoaşterea fenomenelor şi proceselor 8
economice
Observarea, sistematizarea şi prezentarea datelor statistice 15
Indicatori statistici 25
Obiectivele specifice unităţii de învăţare
Rezumat 38
Teste de autoevaluare 38
Bibliografie minimală 39
2. Indicatorii tendinţei centrale (mărimile medii)

Indicatorii tendinţei centrale (mărimile medii) 41
Mediana 48
Modul (Dominanta) 49
Analiza statistică a variaţiei faţă de tendinţa centrală 51
Rezumat 67
3. Sondajul statistic şi utilizarea lui în economie
Teoria elementară a sondajului 71
Tipuri de sondaj 73
Rezumat 86
4. Analiza de regresie, de corelaţie şi a seriilor cronologice

Analiza de regresie 90
Metode de analiză a legăturilor statistice 92
Metode de corelaţie 95
Corelaţia neparametrică 99
Serii cronologice 114
Analiza statistică a sezonalităţii seriilor cronologice 125
Indicii 129
Rezumat 145
Bibliografie (de elaborare a cursului)
Rodica Pripoaie Statistica şi rolul ei în cunoaşterea fenomenelor şi proceselor economice.
INTRODUCERE
Modulul intitulat Statistică economică se studiază în anul I şi vizează
dobândirea de competenţe în domeniul statisticii.
După ce vei învăţa acest curs, vor fi dobândite următoarele competenţe
generale: cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice disciplinei,
explicarea şi interpretarea unor idei specifice acesteia, precum şi proiecte
teoretice şi/sau practice de aplicare a noţiunilor specifice; proiectarea şi
evaluarea activităţilor practice specifice disciplinei; utilizarea unor metode,
tehnici şi instrumente de investigare şi aplicare; manifestarea unor atitudini
pozitive şi responsabile faţă de domeniul ştiinţific în care se regăseşte
disciplina, cultivarea unui mediu ştiinţific centrat pe valori şi relaţii
democratice, valorificare optimă şi creativă a propriului potenţial în activităţile
ştiinţifice, participarea la propria dezvoltare profesională.
Competenţele pe care le vei dobândi sunt următoarele:
• asumarea informaţiilor esenţiale din curs şi din bibliografie;

• motivarea indicatorilor tendinţei centrale;
• uzitarea sondajului statistic în prognoza economică;
• operarea cu coeficienţii, indicii şi seriile cronologice în situaţiile
date.
Conţinutul este structurat în următoarele unităţi de învăţare:
- Statistica şi rolul ei în cunoaşterea fenomenelor şi proceselor
economice. Observarea, sistematizarea şi prezentarea datelor statistice
- Indicatorii tendinţei centrale (mărimile medii)
- Sondajul statistic şi utilizarea lui în economie
- Analiza de regresie şi de corelaţie
În prima unitate de învăţare intitulată “Statistica şi rolul ei în cunoaşterea

fenomenelor şi proceselor economice. Observarea, sistematizarea şi
prezentarea datelor statistice” se va regăsi operaţionalizarea următoarelor
competenţe specifice:
-însuşirea noţiunii de fenomen de masă
-folosirea noţiunii de tabel statistic simplu şi de tabel cu dublă intrare
-aplicarea grupării statistice pentru sistematizarea şi prezentarea datelor
statistice
- deprinderea folosirii metodei grupării statistice
- realizarea de referate aplicative legate de problematica modulului
- discuţii cu specialişti în domeniu.
După ce se va studia continutul cursului, se va parcurge bibliografia
recomandată. Pentru aprofundare şi autoevaluare se propun exerciţii şi teste
adecvate.
După ce se parcurge informaţia esenţială, în a doua unitate de învăţare
“Indicatorii tendinţei central(mărimile medii)” se vor achiziţiona, o dată cu
cunoştinţele oferite, noi competenţe:
-explicarea corectă a noilor concepte
-înţelegerea noţiunilor de bază ale tendinţei central
-înţelegerea noţiunii de medie simplă şi ponderată
-determinarea corectă a medianei şi a modului pentru o serie de
frecvenţe
- înţelegerea noţiunilor de bază ale variaţiei şi asimetriei
- înţelegerea noţiunii de amplitudine, abatere individuală faţă de medie
- determinarea corectă a abaterii medie liniară, dispersiei, abaterii medie
pătratice şi a coeficientului de variaţie pentru o serie simplă şi pentru o
serie de frecvenţe
- deprinderea folosirii noţiunilor de: medie aritmetică, armonică şi
geometrică simplă şi ponderată
- deprinderea folosirii noţiunilor de medie, mediană şi mod
- calculul diferitelor tipuri de medii simple şi ponderate
- calculul medianei şi a dominantei
- calculul abaterii medie liniară, dispersiei, abaterii medie pătratice şi a
coeficientului de variaţie pentru o serie simplă şi pentru o serie de
frecvenţe
- realizarea de referate aplicative legate de problematica modulului
care vor permite să se aplice în probleme concrete de natură economică
cunoştinţele învăţate. Ca să se poată evalua gradul de însusire a cunoştinţelor,
va fi rezolvată o lucrare de evaluare care după corectare va fi primită cu
observatiile adecvate şi cu strategia corectă de învăţare pentru modulele
următoare.
În a treia unitate de învăţare intitulată “Sondajul statistic şi utilizarea lui în
economie” se va regăsi operaţionalizarea următoarelor competenţe specifice:
-explicarea corectă a noilor concepte
-înţelegerea noţiunilor de bază ale teoriei elementare a sondajului
-determinarea corectă a indicatorilor numerici asociaţi unui anumit tip
de sondaj
- înţelegerea sondajului pentru o caracteristică numerică şi pentru o
caracteristică nenumerică (alternativă)
- deprinderea folosirii noţiunilor de sondaj şi de eroare medie de
reprezentativitate, eroare maximă admisă şi de volum al eşantionului
- folosirea corectă a modalităţilor de alcătuire a eşantionului
- calculul indicatorilor asociaţi fiecărui tip de sondaj repetat şi nerepetat,
pentru o caracteristică alternativă sau nealternativă
După ce se va studia continutul cursului, se va parcurge bibliografia
recomandată. Pentru aprofundare şi autoevaluare se propun exerciţii şi teste
adecvate.
După ce se parcurge informatia esentială, în a patra unitate de învăţare
“Analiza de regresie, de corelaţie și a seriilor cronologice” se vor achiziţiona, o
dată cu cunostinţele oferite, noi competenţe:
- explicarea corectă a noilor concepte
- însuşirea noţiunii de coeficient şi de raport de corelaţie
- învăţarea modului de obţinere a coeficienţilor de corelaţie
neparametrică Spearman, Kendall şi Feschner
Rodica Pripoaie Statistica şi rolul ei în cunoaşterea fenomenelor şii proceselor economice.
Observarea, sistematizarea şii prezentarea datelor statistice
- însuşirea
şirea metodei interpolării
interpol şii a metodei celor mai mici pătrate
p
- deprinderea
eprinderea folosirii corecte a metodei celor mai mici pătratep
- deprinderea
eprinderea determinării
determin corecte a ecuaţiei iei de regresie
- folosirea
olosirea corectă
corect a metodelor de regresie şii de corelaţie
corelaţ
- folosirea
olosirea corectă
co a metodelor de corelaţie ie neparametrică
neparametric
- însuşirea
şirea modului de calcul a unui indice
- aprofundarea
profundarea metodei extrapolării
ex rii seriilor cronologice
- învăţarea
area modului de descompunere a unui fenomen complex prin
ăţarea
metoda substituţiei
substitu în lanţ şi a metodei influenţelor ţelor izolate ( a restului
nedescompus)
- deprinderea
eprinderea folosirii corecte a conceptului
conceptului de serie cronologică
cronologic
- deprindere
eprinderea folosirii corecte a indicilor
- folosirea
olosirea corectă
corect a metodelor de extrapolare a seriilor cronologice,
precum şi
ş a celor de descompunere a unui fenomen complex.
care vor permite săs se aplice în probleme concrete de naturănatur economică

cunostintele învătate.
învă Ca să se poată evalua gradul de însusire a cunostintelor,
cunostint
vor fi rezolvate
te teste de evaluare car,e după corectare, vor fi primite cu
observatiile
iile adecvate şi cu strategia corectă de învăţare
ăţare pentru modulele
următoare.
Pentru o învăţare
ăţare eficientă
eficient ai nevoie de următorii paşii obligatorii:
• Citeşti
ti modulul cu maximă
maxim atenţie;
• Evidenţiezi
iezi informaţiile
informa esenţiale
iale cu culoare, le notezi pe hârtie, sau le
adnotezi în spaţiul
spa alb rezervat;
• Răspunzi
spunzi la întrebări
întreb şi rezolvi exerciţiile propuse;
• Mimezi evaluarea finală,
final autopropunându-ţi o temă şi rezolvând-o
rezolvând fără să
apelezi la suportul scris;
• Compari rezultatul cu suportul de curs şi explică-ţii de ce ai eliminat anumite
secvenţe;
• În caz de rezultat îndoielnic reia întreg demersul de învăţare.
învăţare.
Pe măsură ce vei parcurge modulul îţi î i vor fi administrate două
dou lucrări de
verificare pe care le vei regăsi
reg la sfârşitul unităţilor
ilor de învăţare
înv 2 şi 4. Vei
răspunde în scris la aceste cerinţe,
cerin folosindu-te te de suportul de curs şi de resurse
suplimentare indicate. Vei fi evaluat după dup gradul în care ai reuşit reu să
operaţionalizezi
ionalizezi obiectivele. Se va ţine cont de acurateţea
ea rezolvării,
rezolv de modul
de prezentare şi de promptitudinea
promptit răspunsului.
spunsului. Pentru neclarităţi
neclarit şi informaţii
suplimentare vei apela la tutorele indicat. 70% din notă va proveni din
evaluarea finală,
finală 20% din temele de control şii 10% din teste.
N.B. Informaţiaia de specialitate oferită
oferit de curs este minimală.
minimal Se impune în
consecinţă,, parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate si rezolvarea
sarcinilor de lucru, a testelor şi lucrărilor
rilor de verificare. Doar în acest fel vei
putea fi evaluat cu o notă
not corespunzătoare efortului de învăţareare.
1. STATISTICA ŞI ROLUL EI ÎN CUNOAŞTEREA
FENOMENELOR ŞI PROCESELOR ECONOMICE.
OBSERVAREA, SISTEMATIZAREA ŞI PREZENTAREA
DATELOR STATISTICE
1.1. Statistica şi rolul ei în cunoaşterea fenomenelor şi 8
proceselor economice
1.2. Observarea, sistematizarea şi prezentarea datelor statistice 15
1.3. Indicatori statistici 25
Rezumat 38
Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, veți avea capacitatea:
• să se poată explica corect noile concepte;
• să se definirească noţiunea de obiect şi metodă a Statisticii;
• să se utilizeze noţiunile de observare, prelucrare şi sistematizare a
datelor statistice;
• să se utilizeze noţiunea de indicator statistic;
• să se prezinte noţiunile de bază utilizate în statistică.
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 8 ore
1.1. Stistica şi rolul ei în cunoaşterea fenomenelor şi proceselor economice

1.1.1. Noțiuni introductive. Statistica – apariţia şi dezvoltarea sa ulterioară
Ce este Statistica şi de ce se studiază această disciplină? În ce domenii de
activitate se utilizează? Când au apărut primele înregistrări de date statistice?
Acestea sunt câteva întrebări pe care ni le punem în mod firesc şi la care vom
găsi răspunsul în cadrul acestui capitol.
Înainte de a da o definiţie Statisticii şi de a răspunde la întrebarea de ce se
studiază aceasta, să începem prin a observa în ce domenii se foloseşte
Statistica. Astfel, auzim sau citim aproape în fiecare zi în mass-media despre
rata inflaţiei, deficitul bugetar, indicele puterii de cumpărare, salariul mediu pe
economie, valoarea coşului zilnic, cursul de schimb al principalelor valute sau
clasamentul echipelor de fotbal sau clasamentul pe medalii al ţărilor
participante la Olimpiada de vară de la Beijing din acest an. Ce reprezintă toate
aceste informaţii? Cum se obţin ele? Cum se pot ele interpreta? Sunt câteva
întrebări pe care poate nu ni le punem atunci când venim în contact cu aceste
informaţii, dar care totuşi pot contura un prim răspuns la întrebările: în ce
domenii se foloseşte Statistica şi de ce se studiază această disciplină. Astfel
toate aceste informaţii din mass-media, şi nu numai, reprezintă date statistice,
al căror scop şi utilitate sunt evidente. De asemenea, tot date statistice sunt şi
informaţiile referitoare la rata mortalităţii, rata natalităţii, gradul de ocupare a
populaţiei active sau rata şomajului pe judeţe sau la nivelul întregii ţări. Astfel,
se constată că datele statistice sunt necesare în toate domeniile de activitate. În
opinia profesorului univ. dr. Elisabeta Jaba în lucrarea „Statistică”, Ed.
Economica, Bucureşti, 1997, „utilizarea informaţiei disponibile pentru a ajunge
la cunoaşterea faptelor şi, pe această bază, la ameliorarea deciziilor din orice
domeniu al activităţii umane devine posibilă prin statistică”.
Definiţie
Astfel putem spune că statistica este ştiinţa care studiază aspectele cantitative
ale fenomenelor social-economice de masă, fenomene care variază în timp şi
spaţiu, pornind de la conţinutul calitativ al acestora
Clasificare
Se consideră că „rădăcinile istorice ale statisticii moderne sunt:
- statistica practică, în sensul unor înregistrări sistematice sau izolate, ce pot fi
asimilate unor observări statistice utilizate şi azi;
- statistica descriptivă, ca disciplină de învăţământ şi de concepere a statisticii
practice necesară conducerii de stat;
- aritmetica politică şi calculul probabilităţilor, ca fundamentare conceptuală
şi mod de interpretare a fenomenelor în statistica modernă”1 .
1) Statistica practică reprezintă cea mai veche formă de activitate statistică şi
datează conform documentelor descoperite, de mai multe milenii. În opinia
profesorului Elisabeta Jaba în lucrarea „Statistică” activitatea statistică în
forma sa incipientă, cunoscută sub denumirea şi de „prestatistică” datează de
peste 6 milenii şi se practica sub formă de numărătoare a populaţiei şi de
evidenţă a bunurilor materiale. Aceasta servea unor scopuri fiscale, militare,
demografice şi administrative. Încă din antichitate se efectuau un fel de
recensăminte statistice (inventarieri) în Egipt, China, Grecia, Imperiul Roman
referitoare la numărul populaţiei (census), la inventarierea aurului sau a
pământului (cadastru). După ocuparea Daciei, administraţia romană introduce
practica unor statistici privind evidenţa populaţiei, producţiei şi consumului,
cunoscute sub denumirea de „tabularium”.
Odată cu dezvoltarea meşteşugurilor şi a comerţului, are loc o primă scindare a
informaţiilor în două categorii: cele ţinute în interesul negustorilor şi
comercianţilor privaţi cu ajutorul contabilităţii şi cele culese pentru a fi puse la
dispoziţia conducerii statului. Termenul de statistică provine de la cuvântul
„status” cu sensul de stare, situaţie, poziţie şi „din cuvântul stato, cu înţeles
limitat de stat”.2 De asemenea, în aceeaşi perioadă, evidenţa căsătoriilor,
naşterilor şi deceselor, era realizată de către preoţi.
2) Statistica descriptivă apare şi se dezvoltă în secolele al XVI-lea şi al XVII-
lea în cadrul universităţilor, alături de practica statistică. Această şcoală a fost
numită astfel, întrucât reprezentanţii săi considerau că statistica trebuie să se
ocupe de descrierea situaţiei geografice, economice şi politice a unui stat.
Statistica descriptivă realiza doar „descrierea statelor sau a unor părţi ale
acestora fără să se ocupe şi de cunoaşterea regularităţilor care se manifestau în
interiorul lor, a legilor care guvernau aceste fenomene.
3) Aritmetica politică apare în Anglia, odată cu publicarea lucrării lui William
Petty – „Aritmetica politică”, şi reprezintă un curent nou şi important în
dezvoltarea statisticii ca ştiinţă. „În concepţia acestui curent, statistica
reprezintă un mijloc de analiză a datelor înregistrate prin care se cercetează
cauzele, legităţile de manifestare a fenomenelor de masă, de tip colectiv”3.
Şcoala aritmeticii politice pune bazele statisticii moderne, întrucât introduce
noţiuni precum: medie, proporţie, regularitate, cauzabilitate, reprezentativitate
1
Biji, E.M.; Petcu, N.; Wagner, P., Lilea, E.; Vătui, M. – „Statistică”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1999, p. 10 şi Balei, T; Biji, E.; Tövissi.; Wagner, P.; Isaic-Maniu, Al.; Korka, M.; Porojan, D. – „Statistică
teoretică şi economică”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996, p. 12.
2
Balei, T.; Anghelache, C; Ţiţan, E. – Op. cit., p. 14.
3
Jaba, E., - „Statistică”, Ed. a II-a, Ed. Economică, Bucureşti, 1998, p. 9.
şi utilizează metode cantitativ numerice pentru studierea fenomenelor
economice şi sociale. Încep să se efectueze numeroase cercetări în domeniul
demografiei şi criminalităţii, de către L.A.I. Quételet, pe baza legii numerelor
mari şi a probabilităţilor, motiv pentru care Quételet este considerat şi
fondatorul statisticii moderne.
Începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, o dată cu apariţia
calculului probabilităţilor statistica utilizează metodele matematice tot mai
frecvent, în vederea determinării cauzelor care generează fenomenele şi
procesele din societate, dar şi pentru cercetarea legilor care le guvernează şi nu
în ultimul rând şi pentru realizarea previziunii ştiinţifice.
Apare ulterior statistica inductivă, ai cărei reprezentanţi de seamă au fost:
Fisher, Jule, Pearson, Cebâşev, Marcov şi alţii. Astfel, statistica începe să fie
folosită nu doar pentru studierea trecutului şi prezentului, ci şi pentru
elaborarea unor ipoteze asupra modului în care se vor comporta în viitor
aceleaşi fenomene.
1.1.2. Obiectul şi metoda Statisticii
Definiţie
Statistica are ca obiect de studiu fenomenele social-economice de masă în
cadrul cărora acţionează legile statistice şi care variază în timp şi spaţiu. În
opinia prof. univ. dr. Elisabeta Jaba în lucrarea „Statistică”4, obiectul de
studiu al Statisticii îl constituie „mişcările curente-continue ale fenomenelor şi
proceselor ce-şi au existenţa sub formă de colectivităţi”. Se precizează în
aceeaşi lucrare că profesorul Alexandru Bărbat considera că: „fenomenele, nu
pot deveni obiect de studiu al statisticii în forma lor de substanţă materială, ci
numai sub formă de mişcare, şi anume, sub formă de mişcări curente-
continue”.5
Definiţie
Fenomenele de masă denumite şi fenomene de tip colectiv, fenomene
stochastice sau fenomene atipice, sunt acele fenomene care apar ca rezultat al
influenţei exercitate de un număr mare de cauze şi condiţii variabile, cu grade
şi sensuri diferite de influenţă. Astfel, fenomenele de masă sunt acele
fenomene care se produc într-un număr mare de cazuri, variază de la un caz la
altul şi sunt de fapt forme individuale de manifestare concretă sub raport
organizatoric, în timp şi spaţiu.
Legile statistice care acţionează în cadrul acestor fenomene de masă
evidenţiază de fapt tendinţa predominantă în cadrul formelor individuale de
manifestare a fenomenelor, dar aceasta nu se poate identifica la nivelul fiecărui
4
Jaba, E. – Op. cit., p. 12.
5
Bărbat, A. – „Teoria statisticii sociale”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972, p. 30.
element component al colectivităţii totale supuse cercetării. În vederea
determinării şi verificării legilor statistice care guvernează fenomenele de masă
trebuiesc analizate toate formele individuale de manifestare a fenomenului
cercetat, astfel încât să se poată manifesta legea numerelor mari.
Obiectul Statisticii, îl reprezintă studierea fenomenelor social-economice de
masă în cadrul cărora acţionează legile statisticii, precum şi studierea
aspectelor cantitative ale fenomenelor de masă, dar având în vedere conţinutul
calitativ al acestora.
Definiţie
Metoda Statisticii este constituită din ansamblul operaţiilor, tehnicilor,
procedeelor, principiilor metodologice şi metodelor de investigare statistică a
fenomenelor de masă, „în variaţia lor curentă-continuă în timp, în spaţiu şi din
punct de vedere calitativ”6.
Clasificare
Aceste procedee şi metode utilizate în cadrul procesului de cercetare statistică
se aplică în cadrul următoarelor etape:
- definirea problemei;
- observarea statistică;
- prelucrarea şi analiza datelor statistice;
- analiza şi interpretarea rezultatelor;
- formularea concluziilor statistice.
1. Definirea problemei presupune stabilirea scopului observării, a fenomenului
observat şi elaborarea planului de cercetare.
2. Observarea statistică constă în înregistrarea fiecărui caz în parte; aceasta se
realizează fie prin raportări statistice, dări de seamă, înregistrări exhaustive ale
unei populaţii (recensăminte, etc.), fie prin sondaje.
3. Prelucrarea şi analiza datelor statistice. Prelucrarea datelor statistice
presupune: sistematizarea datelor, prelucrarea lor cu ajutorul metodelor
statistice în vederea eliminării abaterilor individuale, calcularea indicatorilor
statistici, măsurarea gradului de intensitate a legăturilor, măsurarea influenţei
factorilor, determinarea funcţiilor de regresie, extrapolarea în vederea
prognozării fenomenului cercetat, precum şi estimarea parametrilor şi
verificarea ipotezelor statistice.
Procesul de cercetare statistică se finalizează cu etapa de analiză şi interpretare
a rezultatelor, precum şi cu cea de formulare a concluziilor care trebuie să
evidenţieze variante probabile de apariţie a fenomenului respectiv în viitor. În
perioada actuală, statistica este considerată o disciplină de graniţă, care asigură
cercetărilor ştiinţifice un caracter interdisciplinar şi care se aplică în toate
6
domeniile în care fenomenele de masă pot fi exprimate cantitativ-numeric şi
variază ca formă de manifestare în timp şi spaţiu.
Apariţia şi dezvoltarea în ultima perioadă a unor ştiinţe precum: cibernetica,
informatica economică şi de gestiune, econometria, teoria sistemelor, biometria
ş.a. au impulsionat utilizarea din ce în ce mai mult a metodelor statistice. În
practică, interdependenţa dintre statistică şi celelalte discipline se concretizează
în analiza teoretică ce se realizează înaintea oricărui studiu statistic, şi mai ales
în formularea concluziilor statistice privind fenomenele cercetate cu ajutorul
metodelor statistice.
1.1.3. Noţiuni de bază utilizate în Statistică
În vederea realizării unor cercetări statistice corecte şi pentru evitarea unor
interpretări confuze, statistica utilizează un limbaj unitar, format din noţiuni
(concepte) de bază precum: colectivitate statistică, unitate statistică,
caracteristici statistice şi indicatori statistici.
Definiţie
Colectivitatea statistică denumită şi populaţie statistică reprezintă totalitatea
elementelor care au caracteristici esenţiale comune, adică totalitatea
elementelor omogene.
Clasificare
Colectivităţile statistice pot fi: statice şi dinamice. În cazul colectivităţilor
statice timpul este constant, iar în cazul celor dinamice, spaţiul şi forma
organizatorică sunt constante.
Colectivităţile statice exprimă o stare şi reprezintă un existent (stoc) la un
moment dat, în timp ce colectivităţile dinamice exprimă un proces sau un flux,
adică o devenire în timp, iar elementele componente trebuie înregistrate pe un
interval de timp, şi nu doar la un moment dat ca în cazul colectivităţilor statice.
Exemplul 1: Colectivităţi statice:

Populaţia municipiului Galaţi la data de 1
ianuarie 2011.
Suprafaţa arabilă a României la data de 1
ianuarie 2011.
Exemplul 2: Colectivităţi dinamice:
Căsătoriile încheiate în municipiul Galaţi în
cursul anului 2011.
Naşterile din municipiul Galaţi în cursul lunii
aprilie 2011.
Clasificare
Prof. univ. dr. Elisabeta Jaba apreciază în lucrarea „Statistică” că o
colectivitate statistică poate fi în funcţie de gradul de cuprindere, fie o
colectivitate totală atunci când cuprinde totalitatea elementelor componente,
fie o colectivitate parţială, de selecţie (eşantion) atunci când cuprinde un
număr reprezentativ de unităţi extrase dintr-o colectivitate totală ce nu poate fi
înregistrată în totalitate, din cauză că ar fi neeconomică sau pentru că prin
înregistrare, elementele colectivităţii ar fi distruse.
Definiţie
Unităţile statistice sunt acele elemente care formează colectivitatea statistică,
iar ansamblul acestor unităţi reprezintă volumul sau efectivul colectivităţii (n).
Unităţile statistice trebuie să fie independente şi obiective astfel încât să poată
fi studiate fie separat, fie la nivelul întregii colectivităţi. De asemenea, unităţile
statistice trebuie definite clar în vederea identificării lor corecte în momentul
observării şi înregistrării astfel încât să nu se creeze confuzii şi să se obţină
date nereale.
Clasificare
Unităţile statistice se clasifică din mai multe puncte de vedere, astfel:
1. unităţi statice şi dinamice, în mod analog cu acele colectivităţi pe care le
compun şi din care provin.
2. unităţi statistice simple şi complexe. Cele simple sunt acele unităţi statistice
compuse dintr-un singur element, în timp ce unităţile statistice complexe sunt
formate din mai multe unităţi simple şi sunt rezultatul modului de organizare
socio-economic al colectivităţii
Exemplul 3: Unităţi statistice simple:
- persoana (individul);
- elevul;
- studentul.
Unităţi statistice complexe:
- familia;
- clasa de studiu; secţia; anul de studiu.
Definiţie
Unităţi statistice active şi pasive. Cele active sunt cele care transmit în mod
direct date statistice despre ele, precum şi despre unităţile statistice pe care le
reprezintă, iar unităţile statistice pasive sunt cele despre care se transmit datele
statistice.
Definiţie
Caracteristicile statistice denumite şi variabile statistice sau variabile
aleatoare sunt acele criterii care definesc unităţile unei colectivităţi statistice,
adică „acea proprietate care este comună tuturor unităţilor unei colectivităţi
statistice”7, dar care variază ca formă de manifestare sau ca nivel de dezvoltare.
„Variaţia nivelului unei caracteristici de la o unitate la alta dă caracteristicilor
statistice caracterul de variabile aleatoare”8.
Clasificare
Variabilele sau caracteristicile statistice se clasifică după mai multe criterii,
astfel:
1) după importanţa lor, caracteristicile pot fi:
a) esenţiale – cele care se regăsesc la nivelul tuturor unităţilor
colectivităţii statistice;
b) neesenţiale – cele care se regăsesc doar la unele dintre unităţile
colectivităţii.
2) după conţinutul lor pot fi:
a) de timp – evidenţiază apartenenţa unităţilor statistice la un moment dat
sau la un interval de timp;
b) de spaţiu (teritoriale) – evidenţiază apartenenţa unităţilor statistice la un
anumit „teritoriu; altfel spus arată situarea în teritoriu a unităţii”9;
c) atributive (calitative) – „exprimă esenţa, natura unităţilor”10.
3) după modul de exprimare sunt:
a) numerice (cantitative) – cele măsurabile şi care pot fi exprimate
numeric;
b) nenumerice (calitative) – cele care nu pot fi măsurate numeric şi care
sunt exprimate prin cuvinte.
4) după modul de manifestare, caracteristicile statistice sunt:
a) alternative (binomiale sau binare) – sunt cele care nu pot lua decât
două valori;
Exemplul Un candidat la un examen poate fi admis sau respins,
4: astfel se pot asocia valorile DA pentru admis sau NU
pentru respins; de asemenea, se pot asocia coduri
numerice 1 pentru DA şi 0 pentru NU.
b) nealternative – cele care pot lua valori distincte pentru fiecare unitate a
colectivităţii statistice.
7
Balei, T.; Anghelache, C.; Ţiţan, E. – Op. cit., p. 19.
8
9
Isaic-Maniu, Al.; Korka, M., Porojan, D. – Op. cit., p. 22.
10
5) după felul variaţiei pot fi:
a) caracteristici cu variaţie discontinuă (discretă) – cele care nu pot lua
decât anumite valori în cadrul unui anumit interval de valori;
b) caracteristici cu variaţie continuă – cele care pot lua orice valoare în
cadrul unui anumit interval de valori.
6) după modul de obţinere, sunt:
a) caracteristici primare – cele care se obţin în cursul procesului de
culegere a datelor;
b) caracteristici derivate – cele care se obţin după prelucrarea datelor
culese, pe baza unui anumit model de calcul.
Definiţie
Indicatorul statistic reprezintă „rezultatul numeric al unei numărători, al unei
măsurători statistice a fenomenelor şi proceselor de masă sau al unui calcul
asupra datelor obţinute printr-o înregistrare statistică”11.
Clasificare
Indicatorii statistici se pot clasifica după mai multe criterii, şi anume:
1) după modul de obţinere, pot fi:
a) primari – „sunt rezultatul unei măsurători statistice şi exprimă, în mărime
absolută, o dimensiune oarecare a unei colectivităţi sau a unui element al
acesteia”12;
b) derivaţi – sunt acei indicatori obţinuţi după preluindicatorilor primari.
2) după gradul de cuprindere, pot fi:
a) sintetici – „expresii numerice ale categoriilor economice de sinteză”13 – de
exemplu P.I.B., P.I.N., P.G.B., etc.;
b) analitici – evidenţiază structura unei colectivităţi, precum şi factorii de
influenţă.
3) după modalitatea de exprimare, sunt:
a) indicatori exprimaţi sub formă de mărimi absolute;
b) indicatori exprimaţi sub formă de mărimi relative;
c) indicatori exprimaţi sub formă de mărimi medii.
11
12
Ibidem, p. 26.
13
Idem, p. 26.
1.2. Observarea, sistematizarea şi prezentarea datelor statistice

1.2.1. Noţiuni introductive
Cercetarea statistică este un proces complex de culegere a datelor, de
prelucrare a acestora şi ulterior de analiză şi interpretare a rezultatelor. Altfel
spus, cercetarea statistică reprezintă procesul de cunoaştere a fenomenelor de
masă cu ajutorul metodelor statistice”14.
Cercetarea statistică se realizează pe parcursul a trei etape, şi anume:
1. observarea statistică sau culegerea datelor;
2. prelucrarea datelor statistice;
3. analiza şi interpretarea rezultatelor.
Astfel, „datele individuale obţinute prin observarea statistică sunt supuse, apoi,
prelucrării statistice, proces prin care îşi pierd individualitatea, regăsindu-se
doar prin trăsăturile lor esenţiale cristalizate, prin generalizare şi abstractizare,
în informaţii statistice”15.
În cadrul procesului de cercetare statistică se întocmeşte un program de
cercetare statistică care sistematizează problemele ce trebuie rezolvate în cele
trei etape ale cercetării.
1.2.2. Observarea statistică
Definiţie
Observarea statistică reprezintă „un proces complex de identificare, măsurare
şi înregistrare a fenomenelor de masă, de tip colectiv, în forma lor individuală
şi concretă de manifestare”16.
Observarea statistică este de fapt înregistrarea tuturor valorilor (variantelor)
caracteristicilor cuprinse în programul cercetării, după o metodologie unitară.
Datele obţinute în urma observării statistice trebuie să îndeplinească condiţia
de volum şi condiţia de calitate. Condiţia de volum se referă la necesitatea
culegerii datelor de la un număr suficient de mare de unităţi statistice, astfel
încât legea numerelor mari să se poată manifesta, adică influenţa factorilor
aleatori să se poată compensa reciproc şi astfel să se obţină o valoare tipică
pentru întreaga masă de fenomene de acelaşi conţinut. Condiţia de calitate se
referă la necesitatea culegerii unor date autentice, întrucât altfel nu se vor
obţine rezultate reale, ci acestea vor fi afectate de erori. În vederea
eficientizării acestei activităţi de culegere a datelor se elaborează în prealabil
un program al observării statisticii.
14
15
16
Idem, p. 29.
Definiţie
Programul observării statistice urmăreşte rezolvarea unor probleme referitoare
la: scopul observării, obiectul observării, delimitarea colectivităţii, definirea
unităţilor de observare, programul observării, formularele de înregistrare,
timpul şi locul observării, problemele organizatorice.
1. Scopul observării trebuie să se subordoneze scopului cercetării statistice.
2. Obiectul observării se referă la colectivitatea ce este supusă cercetării
statistice sau la unităţile care se înregistrează în funcţie de scopul urmărit.
3. Delimitarea colectivităţii supuse cercetării trebuie realizată atât în timp, cât
şi în spaţiu pentru a nu exista neclarităţi în cursul operaţiei de culegere a
datelor.
4. Definirea unităţilor de observare. Unităţile de observare sunt elementele
componente ale colectivităţii supuse cercetării statistice. Este important ca în
cazul unei observări totale să nu se omită nici o unitate statistică, iar în cazul
unei observări parţiale nu trebuie omisă nici o unitate reprezentativă.
5. Programul observării cuprinde de fapt o listă a tuturor caracteristicilor ce
trebuiesc înregistrate, precum şi modalităţile concrete de culegere a datelor. „El
se concretizează în întrebări, care sunt înscrise în formulare statistice (fişe –
care se completează pentru o singură unitate de observare şi liste – care se
completează pentru mai multe unităţi)”17.
6. Formularele de înregistrare sunt însoţite de norme metodologice şi tehnice
imprimate direct pe formularul respectiv sau în alte anexe denumite
„instrucţiuni de înregistrare”. Formularele „cuprind un sistem de indicatori ce
urmează a fi completaţi, cazul rapoartelor statistice, sau un set de întrebări,
cazul chestionarului”18. Formularele completate „reprezintă punctul de plecare
în prelucrarea statistică”19.
7. Timpul şi locul observării.
Timpul observării poate fi privit din două puncte de vedere astfel: timpul la
care se referă datele înregistrate şi timpul înregistrării. „Timpul la care se
referă observarea se alege în aşa fel încât fenomenul observat să fie surprins
într-o stare normală, caracteristică”20.
Definiţie
Locul observării este acel loc în care există fenomenul suspus cercetării.
17
Balei, T.; Anghelache, C.; Ţiţan, E. – „Statistică”, Ed. Economică, Bucureşti, 1996, p. 24.
18
19
Idem, p. 34.
20
Ibidem, p. 34.
8. Problemele organizatorice se referă la îndeplinirea tuturor condiţiilor în
vederea desfăşurării observării statistice în condiţii cât mai bune. În acest scop
se recrutează şi se instruieşte personalul care culege datele, se întocmeşte lista
unităţilor de înregistrare, se organizează teritoriul şi se întocmeşte harta
acestuia, se organizează activităţile conexe procesului de culegere a datelor, se
elaborează devizul şi se asigură fondurile necesare derulării întregii activităţi.
1.2.3. Metode de observare statistică

Clasificare
Metodele de observare statistică se clasifică după mai multe criterii, şi anume:
1) din punct de vedere al gradului de cuprindere al numărului de unităţi în
cadrul procesului de observare, pot fi:
a) observări totale (înregistrări totale);
b) observări parţiale (înregistrări parţiale).
1.a. Observările totale se realizează prin înregistrarea tuturor unităţilor
colectivităţii, după criterii unitare potrivit programului observării. În această
categorie sunt cuprinse înregistrări, precum: recensământul şi raportările
statistice (dările de seamă statistice);
1.b. Observările parţiale se realizează prin înregistrarea doar de la o parte din
unităţile colectivităţii (eşantion sau colectivitate de selecţie), parte care trebuie
să fie reprezentativă în raport cu întreaga colectivitate.
2) din punct de vedere al modului în care este caracterizat fenomenul,
observările pot fi:
a) statice – cele care înregistrează date referitoare la volumul şi structura unei
colectivităţi statice, delimitată ca volum la un moment dat;
b) dinamice – cele care înregistrează derularea unui proces care evoluează în
timp, care este într-o continuă transformare.
3) din punct de vedere al modului de organizare, observările pot fi:
a) cu caracter permanent denumite şi curente, continue – cele în care datele
sunt înregistrate sistematic;
b) observări speciale – sunt organizate de către organul oficial central de
statistică de fiecare dată când este necesar, în vederea realizării unei analize cât
mai aprofundate a fenomenelor complexe existente în societate.
4) din punct de vedere al timpului de efectuare, observările se pot clasifica,
astfel:
- observări curente – cele în care unităţile colectivităţii sunt observate
permanent;
- observări periodice (de momente) – sunt observări special organizate
în vedere obţinerii de date asupra colectivităţilor neincluse în observaţiile
curente;
- observări unice (ocazionale) vizează fenomene cu caracter de
discontinuitate.
Cele mai utilizate metode de observare statistică sunt:
1 – recensământul;
2 – rapoartele statistice (dările de seamă statistice);
3 – ancheta prin sondaj;
4 – ancheta statistică;
5 – monografia, ş.a.
1.2.4. Prelucrarea şi sistematizarea datelor statistice

Definiţie
Prelucrarea statistică este procesul prin care datele înregistrate sunt
sistematizate şi modelate statistic, rezultând astfel o serie de indicatori statistici
care pot caracteriza statistic fenomenul studiat. În cadrul procesului de
prelucrare statistică, datele înregistrate îşi pierd individualitatea în vederea
obţinerii indicatorilor statistici care pot evidenţia trăsăturile esenţiale comune
ale colectivităţii cercetate, relaţiile de interdependenţă dintre fenomene,
precum şi modificările care se produc în structura colectivităţii respective.
„Prelucrarea statistică se foloseşte în două sensuri, într-un sens mai larg care
este sinonim cu conţinutul etapei de cercetare statistică, deci de trecere de la
date individuale la indicatori generalizatori şi într-un sens mai restrâns, care se
referă la prelucrarea primară, adică la sistematizarea datelor observării ca
primă operaţie a acestei etape”21.
Sistematizarea datelor statistice „presupune ordonarea acestora în funcţie de
omogenitatea lor. Rezultatul sistematizării se prezintă într-o formă comod de
manevrat, prin serii, tabele şi grafice”22. Astfel, colectivităţile statistice se
împart în grupe omogene, în funcţie de una sau mai multe variabile esenţiale,
comune tuturor unităţilor statistice; această operaţie poartă denumirea de
grupare statistică sau clasificare statistică, iar grupele rezultate se mai
numesc şi clase. Variabila după care se grupează unităţile colectivităţii poartă
denumirea de caracteristică de grupare.
Gruparea are un rol deosebit de important în obţinerea unor indicatori statistici
corecţi, întrucât modul de grupare permite evidenţierea tipurilor calitative
21
Biji, E.; Petcu, N.; Wagner, P.; Lilea, E.; Vătui, M. – „Statistică”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1999, p. 43
22
Jaba, E. – Op. cit., p. 49
existente în cadrul colectivităţii cercetate. „În urma grupării statisticii rezultă
şiruri de date ordonate după variaţia, în sens crescător sau descrescător, a
caracteristicilor de grupare”23.
1.2.5. Metoda grupării statistice

Definiţie
Gruparea statistică constă în centralizarea unităţilor unei colectivităţi pe
grupe omogene din punct de vedere al uneia sau mai multor caracteristici. O
grupă este considerată ca fiind omogenă atunci când unităţile aparţin aceluiaşi
tip calitativ, adică diferă foarte puţin între ele. Gruparea este o operaţie absolut
necesară atunci când volumul datelor înregistrate este mare, întrucât oferă o
anumită claritate asupra colectivităţii cercetate.
Clasificare
Grupările statistice se pot clasifica după mai multe criterii, astfel:
1. după numărul caracteristicilor de grupare, pot fi:
a) gruparea simplă se realizează după o singură caracteristică de grupare, de
exemplu gruparea I.M.M.- urilor după Cifra de Afaceri anuală realizată;
b) gruparea combinată (complexă) se realizează după variaţia simultană a
două sau mai multe caracteristici de grupare; se grupează unităţile după o
primă caracteristică numită caracteristică primară, obţinându-se o primă
grupare; fiecare grupă astfel obţinută se împarte în subgrupe după variaţia celei
de a doua caracteristici de grupare (caracteristica secundară); fiecare subgrupă
se va divide în funcţie de variaţia celei de a treia caracteristici de grupare,
ş.a.m.d., dar se recomandă ca gruparea combinată să se realizeze pentru maxim
3-4 caracteristici de grupare pentru a nu se diviza foarte mult colectivitatea
cercetată;
2. după natura caracteristicii de grupare, pot fi:
a) grupări după caracteristici de timp sau de spaţiu – se realizează atunci când
timpul sau spaţiul sunt caracteristici esenţiale pentru datele de grupare; se obţin
grupe omogene ce caracterizează dezvoltarea fenomenelor în timp sau în profil
teritorial;
b) grupări după o caracteristică calitativă, pot fi:
b.1. grupările după o caracteristică calitativă exprimată atributiv (prin
cuvinte) poartă denumirea de clasificări şi evidenţiază grupele tipice din cadrul
colectivităţii;
b.2. grupările după o caracteristică calitativă exprimată numeric (cu variaţie
discretă, cu variaţie continuă) conduc la obţinerea de şiruri de date ordonate.
23
Idem, p. 50
În cazul caracteristicilor cu variaţie discretă gruparea se face pe variante, iar în
cazul caracteristicilor cu variaţie continuă, gruparea se realizează pe intervale
de variaţie.
1.2.6. Probleme legate de gruparea statistică

Definiţie
O serie reprezintă o ordonare de date numerice în ordine crescătoare sau
descrescătoare, în funcţie de mărimea acestora. Diferenţa dintre numărul cel
mai mare şi cel mai mic reprezintă câmpul de variaţie a datelor sau
amplitudinea seriei.
Exemplul Dacă se iau în analiză 50 societăţi comerciale, iar cifra
1: de afaceri lunară cea mai mare este de 35 mii lei, iar cea
mai mică este de 2 mii lei, câmpul de variaţie sau
amplitudinea este de: 35 - 2 = 33 mii lei.
Definiţie
Pentru a rezuma o mare cantitate de date este necesară împărţirea acestora în
clase (grupe). După aceea se procedează la determinarea numărului de date
care aparţin fiecărei clase, iar acest număr se numeşte frecvenţa clasei.
Definiţie
Ordonarea într-un tabel a datelor pe clase şi corespunzător a frecvenţelor
fiecărei clase se numeşte distribuţie de frecvenţe.
Exemplul Distribuţia frecvenţelor pentru 1000 de firme în funcţie de
2: cifra de afaceri lunară.
Distribuţia cifrei de afaceri
CA(mii lei) Numărul de firme

0,5 – 1 270
1 - 1,5 330
1,5 – 2 100
2 - 2,5 150
2,5 – 3 50
3 - 3,5 50
3,5 – 4 20
4 - 4,5 10
4,5 – 5 20
TOTAL 1000
Prima clasă, de exemplu, cuprinde firmele cu o cifră de afaceri lunară cuprinsă
între 0,5 şi 1 mii lei şi este indicată cu simbolul 0,5-1. Deoarece 270 de firme
au cifra de afaceri lunară aparţinând acestei clase, frecvenţa absolută a primei
clase va fi 270. Datele ordonate pe baza distribuţiei frecvenţelor se numesc
date regrupate. Prin regrupare se pot pierde multe informaţii cu privire la datele
individuale, dar regruparea prezintă avantajul unei vederi sintetice asupra
datelor iniţiale şi observarea relaţiilor dintre acestea.
Definiţie
Notaţia utilizată pentru definirea unei clase, de exemplu 0,5-1 (vezi tabelul
2.1.) se numeşte intervalul clasei respective. Numerele 0,5 şi 1 se numesc
limitele clasei; numărul mai mic, 0,5, se numeşte limită inferioară a clasei,
iar numărul mai mare, 1, se numeşte limita superioară a clasei. Termenele de
clasă şi interval al clasei se utilizează de fapt, fără a se face distincţie între ele,
deoarece intervalul unei clase este de fapt simbolul utilizat pentru clasa
respectivă.
Amplitudinea intervalului unei clase este diferenţa dintre limita superioară şi
limita inferioară a acelei clase şi se mai numeşte şi amplitudinea clasei sau
mărimea intervalului de grupare. Dacă toate intervalele de clasă ale unei
distribuţii de frecvenţă au aceeaşi amplitudine, atunci amplitudinea comună se
va nota cu „K”. În acest caz, K se poate determina şi ca diferenţă între limitele
inferioare a două clase succesive sau ca diferenţă între limitele superioare a
două clase succesive.
Exemplul 3: Pentru datele din tabelul 2.1., K = 1 – 0,5 = 1,5
- 1 = 2 – 1,5 = …= 5 – 4,5 = 0,5 mii lei
Mărimea intervalelor de grupare se determină în funcţie de amplitudinea de
variaţie a caracteristicii (A) şi numărul de grupe (h), pe baza relaţiei:
A
K= ,
h
unde A = xmax –xmin, iar
xmax = valoarea maximă a caracteristicii x;
xmin = valoarea minimă a caracteristicii x;
h = numărul de grupe.
Valoarea centrală a unei clase se obţine însumând limita inferioară şi cea
superioară a unei clase şi împărţind suma obţinută la 2.
Exemplul 4: Valoarea centrală a primei clase din tabelul 2.1.
0,5 + 1
va fi: = 0,75 .
2
Exemplul 5: Valoarea centrală a ultimei clase din tabelul 2.1.
4,5 + 5
va fi: = 4,75 .
2
Valoarea centrală a unei clase se poate determina şi cu relaţia:
k k
xi = xmin + = xmax − ,
2 2
unde: xmin = limita inferioară a grupei;
xmax = limita superioară a grupei;
k = mărimea intervalului.
Reguli generale pentru formarea distribuţiilor de frecvenţe
1. Se determină cea mai mare şi cea mai mică valoare a datelor seriei pentru a
stabili câmpul de variaţie sau amplitudinea (diferenţa dintre cea mai mare
valoare şi cea mai mică valoare).
2. Se divide câmpul de variaţie într-un număr stabilit de clase cu aceeaşi
amplitudine. Dacă nu este posibil atunci se vor utiliza clase cu diferite
amplitudini (intervale de clasă inegale). Numărul claselor este de regulă
cuprins între 5 şi 20.
3. Se determină numărul de valori care aparţin fiecărei clase. Acest număr
reprezintă frecvenţa clasei respective.
1.2.7. Prezentarea datelor statistice în tabele

Seriile statistice rezultate în urma grupării şi centralizării datelor statistice se
sistematizează cu ajutorul tabelelor statistice. Aceste tabele statistice pot fi
simple sau cu dublă intrare.
Clasificare
Definiţie
Rezultatul sistematizării datelor prin grupare îl reprezintă distribuţiile
statistice denumite şi serii statistice. Seriile statistice se clasifică după mai
multe criterii, astfel:
1) după numărul caracteristicilor de grupare, pot fi:
a) seriile unidimensionale (univariate) prezintă două şiruri paralele de date,
dintre care primul şir reprezintă valorile caracteristicii de grupare, iar cel de-al
doilea şir reprezintă frecvenţa de apariţie, adică numărul de unităţi statistice
care corespund fiecărei variante.
b) seriile bidimensionale (bivariate) „prezintă variaţia unităţilor unei
colectivităţi simultan după două caracteristici de grupare”24.
24
Jaba, E. – Op. cit., p. 58
c) seriile multidimensionale (multivariate) prezintă variaţia unităţilor unei
colectivităţi statistice simultan după trei sau mai multe caracteristici de
grupare.
2) după natura caracteristicii de grupare, pot fi:
a) serii de timp (dinamice) prezintă valorile caracteristicii în raport cu timpul;
b) serii de spaţiu (teritoriale) prezintă variaţia în teritoriu a fenomenului
cercetat;
c) serii calitative prezintă variaţia unităţilor colectivităţii statistice după o
caracteristică calitativă.
Definiţie
Orice tabel statistic trebuie să cuprindă următoarele elemente:
1. Titlul tabelului trebuie să precizeze caracteristica de distribuţie şi
colectivitatea cercetată.
2. Titlurile interioare cuprind colectivitatea observată şi sistemul de
caracteristici pentru care s-au centralizat datele.
3. Unitatea de măsură se înscrie în titlul tabelului dacă este comună pentru
toate elementele, sau în titlurile interioare, dacă elementele sunt exprimate în
unităţi de măsură diferite.
4. Notele se menţionează sub tabel şi sunt marcate cu (*).
5. Sursa datelor se menţionează sub tabel, în mod explicit.
6. Macheta tabelului trebuie să prezinte toate rubricile completate iar când
datele nu există, rubrica respectivă se completează cu simbolul „ - „.
Tabelul simplu se utilizează pentru prezentarea unei serii statistice

unidimensionale. Tabelul simplu se prezintă astfel:
Modelul unui tabel simplu
Frecvenţ Frecvenţ
Caracteristi Frecvenţ Efectivul
a a relativă
ca a relativă cumulat
absolută cumulată
xo – x1 n1 f1 N1 F1
.
.
.
xi-1 – xi ni Fi Ni Fi
.
.
.
xk-1 – xk nk Fk Nk Fk
Total n 1 - -
Sursa: Jaba, E - „Statistică”, Ed. Economică, Bucureşti, 1998, p. 62.
ni
unde: n = ∑ ni ; f = ; ∑f = 1, i = 1, k .
∑ ni
i
i
i
Tabelul cu dublă intrare se utilizează pentru prezentarea unei serii statistice

bidimensionale. Tabelul cu dublă intrare se prezintă astfel:
Modelul unui tabel cu dublă intrare
yi
y1 ... yj ... yp ni.
xi
x1 n11 ... n1j ... n1p n1.
. . . . . . .
. . . . . . .
. . . . . . .
xi ni1 ... nij ... nip ni.
. . . . . . .
. . . . . . .
. . . . . . .
xm nm1 ... nmj ... nmp nm.
n.j n.1 ... n.j ... n.p n..
Sursa: Jaba, E. – Statistică, Ed. Economică, Bucureşti, 1998, p. 62
Tabelul combinat – este acel tabel în care colectivitatea este sistematizată sub
formă de grupări combinate, după două sau mai multe caracteristici.
Tabelul de asociere – se foloseşte pentru a prezenta şi caracteriza legătura
dintre două caracteristici alternative. Tabelul de asociere se prezintă astfel:
Modelul unui tabel de asociere
yi
y1 y2 Total
xi
x1 A B a+b
x2 C D c+d
Total a+c b+d (a+b)+(c+d)=
(a+c)+( b+d)
Tabelul de asociere poate fi folosit şi pentru caracteristici nealternative,
transformate în variabile alternative, utilizând spre exemplu media (unităţi sub
şi peste nivelul mediu)”25.
1.3. Indicatorii statistici

„În sensul cel mai larg, indicatorul statistic este expresia numerică a unor
fenomene, procese, activităţi sau categorii economice şi sociale, definite în
timp, spaţiu şi structură organizatorică şi care se regăsesc cu o anumită
periodicitate în statisticile oficiale, naţionale şi internaţionale.”26
Indicatorii statistici se obţin în urma procesului de cercetare statistică, şi au „un
conţinut real, obiectiv determinat, o formulă proprie de calcul şi o formulă
specifică de exprimare”27 .
Indicatorii statistici rezultaţi în urma cercetării statistice se împart în două mari
categorii, şi anume:
1 – indicatori primari sau exprimaţi în mărimi absolute;
2 – indicatori derivaţi sau exprimaţi în mărimi relative.
1.3.1. Indicatori primari sau exprimaţi în mărimi absolute

Definiţie
Indicatorii primari se obţin în urma sistematizării datelor, şi „prezintă, sub
formă de mărimi absolute, volumul unui ansamblu de unităţi sau valoarea unei
caracteristici, pe total sau pe grupe”28. Indicatorii primari sau absoluţi exprimă
nivelul caracteristicii cercetate. Aceşti indicatori se obţin „fie prin înregistrare
directă, fie prin însumare parţială sau totală a datelor individuale de acelaşi
fel”29.
Clasificare
Indicatorii primari sau absoluţi se împart în două categorii, şi anume:
• Indicatori de nivel;
• Indicatori ai variaţiei absolute.
25
Popescu, I. D. – Op. cit., p. 61.
26
Balei,T.; Biji, E.; Tövissi, L.; Wagner, P.; Isaic-Maniu, Al.; Korka, M.; Porojan, D. – „Statistică teoretică şi
economică”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996, p. 64.
27
Balei,T.; Anghelache, C.; Ţiţan, E. – „Statistică”, Editura Economica, Bucureşti, 1996, p. 42.
28
29
Definiţie
Indicatorii de nivel exprimă valoarea caracteristicii cercetate sau volumul
unui ansamblu de caracteristici. Indicatorii de nivel pot fi:
• indicatori individuali rezultă în urma înregistrării directe şi evidenţiază
nivelul (valoarea) caracteristicii cercetate pentru fiecare unitate statistică;
• indicatori sintetici „în mărimi absolute se obţin prin agregarea datelor
şi reprezintă rezultatul centralizării pe grupe sau pe ansamblul colectivităţii.
Însumarea directă a elementelor considerate în calculul indicatorilor sintetici
este posibilă doar pentru elemente omogene. /…/ Agregarea, în cazul
elementelor eterogene, impune folosirea unor coeficienţi de echivalenţă. În
economie, agregarea elementelor se face, de regulă, în unităţi valorice (prin
intermediul preţului) sau în unităţi de timp de muncă (ore-om, de exemplu)”30.
Definiţie
Indicatorii variaţiei absolute se obţin „prin compararea, sub formă de scădere
a două nivele ale aceluiaşi indicator”31.
Definiţie
Variaţia absolută (spor) şi simbolizată prin ∆1/x 0 se determină cu relaţiile
următoare:
∆1/x 0 = xi − xi , la nivelul fiecărui element „i”
1 0
sau
∆1/x 0 = ∑ xi1 − ∑ xi0 , la nivelul ansamblului fenomenului X.
Indicatori exprimaţi în mărimi absolute au o sferă de comparabilitate redusă.

Aceştia reprezintă elementele de bază pentru determinarea unor indicatori
derivaţi, exprimaţi în mărimi relative şi mărimi medii.
1.3.2. Indicatorii derivaţi sau exprimaţi în mărimi relative

Definiţie
Indicatorii derivaţi se obţin prin prelucrarea indicatorilor exprimaţi în mărimi
absolute, prelucrarea acestora se realizează prin „diferite metode şi procedee de
calcul (comparaţii, abstractizări, generalizări)”32.
Mărimile relative rezultate în urma raportării sunt exprimate printr-un număr
întreg, sau printr-o fracţie. În vederea creşterii semnificaţiei rezultatului, acesta
se înmulţeşte cu 100, 1.000 sau 10.000 şi se va exprima astfel, în procente,
promile, prodecimile, ş.a.m.d.; se procedează astfel, atunci când indicatorul
care se raportează este foarte mic faţă de baza de raportare, iar rezultatul nu ar
fi sugestiv. Indicatorii exprimaţi în mărimi relative sunt instrumente absolut
30
Jaba, E. – Op.cit., p. 94.
31
Idem, p. 94.
32
Balei, T.; Anghelache, C.; Ţiţan, E. – Op.cit., p. 43.
necesare pentru analiza activităţilor economice, dar ridică o serie de probleme
în ceea ce priveşte alegerea bazei de raportare şi asigurarea comparabilităţii
datelor raportate.
Clasificare
Mărimile relative utilizate în cadrul analizei statistice se pot grupa astfel:
• mărimi relative de structură;
• mărimi relative de corespondenţă sau de coordonare;
• mărimi relative ale dinamicii;
• mărimi relative de intensitate;
• mărimi relative ale planului sau programului.
Definiţie
Mărimile relative de structură (ponderi sau greutăţi specifice sau
frecvenţe relative) evidenţiază raportul dintre parte şi întreg, şi exprimă
ponderea unui anumit element în totalul colectivităţii din care face parte. Se
determină cu ajutorul relaţiilor:
ni
a) fi = , unde ∑f = 1 , i = 1, n , pentru frecvenţe;
∑ ni i
∑x ij
i = 1, m
b) gi = j
, unde ∑g =1,  , atunci când se cunosc valorile
∑∑ x
i
ij  i = 1, r
j j
centralizate pe grupe;
1
c) g = ⋅ xi ni , atunci când se cunosc numai produsele de frecvenţe.
∑ xi ni
i
Mărimile relative de structură calculate faţă de aceeaşi bază de raportare, dau

prin însumare 1 (dacă sunt exprimate în coeficienţi) sau 100 (dacă sunt
exprimate în procente); aceste mărimi relative au proprietatea de adunare şi de
scădere. Mărimile relative de structură se reprezintă cu ajutorul diagramelor de
structură (diagramele circulare şi diagramele prin suprafeţe prezentate în cap.
2.3.3.)
Definiţie
Mărimile relative de corespondenţă sau de coordonare arată raportul
numeric care există între „doi indicatori de acelaşi fel, aparţinând unor grupe
ale aceloraşi colectivităţi statistice sau unor colectivităţi statistice de acelaşi fel,
dar situate în spaţii diferite”33.
Mărimile relative de coordonare se determină pe baza relaţiilor:
XA X
KA/ B = × 100 sau K B / A = B ×1.000 ,
XB XA
unde: X A = nivelul grupei A;
33
Balei,T.; Biji, E.; Tövissi, L.; Wagner, P.; Isaic-Maniu, Al.; Korka, M.; Porojan, D. – Op. cit., p. 73.
X B = nivelul grupei B;
Definiţie
Mărimile relative ale dinamicii mai sunt denumite şi ritmuri sau indici ai
dinamicii. Indicii dinamicii caracterizează variaţia medie relativă a
fenomenelor în timp şi în spaţiu pentru a realiza o comparaţie a acestora,
precum şi pentru a măsura influenţa diverşilor factori asupra unui fenomen
complex.
Clasificare
Aceşti indicatori se împart în:
1. Indici cu bază fixă – reprezintă raportul între nivelul unui fenomen la
un moment dat şi cel înregistrat în perioada de bază;
2. Indici cu bază mobilă – reprezintă raportul între nivelul unui fenomen
la un moment dat şi cel înregistrat în perioada anterioară, deci la două
momente de timp consecutive.
În funcţie de complexitatea fenomenului supus cercetării statistice, aceste
mărimi relative (indicatorii utilizaţi pentru caracterizarea nivelului şi variaţiei
în timp) se grupează astfel:
a) Indicatorii exprimaţi prin mărimi absolute – exprimă nivelul sau
modificările de nivel ale unui fenomen care evoluează în timp.
• sporul absolut „exprimă cu câte unităţi de măsură s-a modificat
valoarea individuală dintr-o perioadă faţă de o perioadă bază de comparaţie
(fixă sau mobilă)”34; altfel spus, evidenţiază cu cât s-a modificat un fenomen la
un moment dat faţă de un alt moment, considerat ca bază de comparaţie;
• sporul cu bază fixă se calculează ca diferenţă între orice termen al
seriei şi termenul iniţial, astfel:
∆ iy/ 0 = yi − y0
• sporul cu bază în lanţ se calculează ca diferenţă între doi termeni

consecutivi ai seriei, astfel:
∆ iy/ 0 = yi − yi −1
b) Indicatorii exprimaţi prin mărimi relative – se obţin prin raportarea a

două nivele absolute.
• ritmul sau indicele de variaţie sau indicele de dinamică „se exprimă
sub formă de coeficient sau în procente şi semnifică de câte ori (de cât la sută)
s-a modificat valoarea caracteristicii faţă de perioada bază de comparaţie (fixă
sau mobilă)”35 arată de câte ori a crescut sau a scăzut nivelul unui fenomen la
un moment dat faţă de un moment bază de comparaţie;
34
Isaic-Maniu, Al., Mitruţ, C., Voineagu, V. – „Statistica pentru managementul afacerilor”, Ed. Economică,
Bucureşti, 1995, p. 248
35
Isaic-Maniu, Al., Mitruţ, C., Voineagu, V. – Op. cit., p. 250
• ritmul cu bază fixă se determină astfel:
yi y
Riy/ 0 = sau Riy/ 0 = i ⋅100 ;
y0 y0
• ritmul cu bază mobilă se calculează cu ajutorul relaţiei:

yi y
Riy/ i −1 = sau Riy/ i −1 = i ⋅100 ;
yi −1 yi −1
• ritmul sporului – „arată cu cât la sută s-a modificat nivelul înregistrat,

din caracteristica analizată, într-o anumită perioadă faţă de nivelul din perioada
bază de comparaţie”36, adică arată cu cât s-a modificat (procentual) nivelul
fenomenului în perioada curentă faţă de perioada bază de raportare;
• ritmul sporului cu bază fixă se determină pe baza relaţiei:
∆ iy/ 0 yi − y0 yi
ri y/ 0 = = = − 1 = Ri / 0 − 1
y0 y0 y0
• ritmul sporului cu bază mobilă se calculează astfel:

∆ iy/ i −1 yi − yi −1 y
ri /yi −1 = = = i − 1 = Ri / i −1 − 1
yi −1 yi −1 yi −1
c) Indicatorii medii – evidenţiază fie nivelul, fie variaţia termenilor unei serii.
„Pentru caracterizarea tendinţei centrale în seriile de termeni absoluţi şi
relativi, este necesar să se calculeze indicatorii medii specifici: nivelul mediu,
modificarea medie absolută, indicele mediu de dinamică, ritmul mediu al
modificării relative”.37
• sporul mediu sau nivelul mediu – „reflectă modificarea medie pe
unitatea de timp înregistrată de un fenomen într-o perioadă. Se calculează ca o
medie a sporurilor individuale cu bază în lanţ, după relaţia:
∆y =
∑∆ i / i −1
=
∆ n / 0 yn − y0 38
= „ ;
n n n
• ritmul mediu al variaţiei – denumit şi indice mediu de variaţie,
evidenţiază de câte ori s-a modificat în medie pe an nivelul unui fenomen într-
o anumită perioadă (fenomenul evoluează după o progresie geometrică);
• ritmul mediu al sporului – evidenţiază în expresie relativă cu cât s-a
modificat în medie pe an nivelul unui fenomen într-o anumită perioadă.
r = R − 1 sau r = R − 100 .
36
Idem, p. 251
37
Ibidem, p. 253
38
Jaba, E. – Op. cit, p. 376
Definiţie
Mărimile relative de intensitate arată raportul dintre doi indicatori absoluţi,
de natură diferită, dar între care există o relaţie de interdependenţă. Se
determină în general pe baza relaţiei
yi
xi =
zi
unde: yi, zi = caracteristici primare,

şi arată câte unităţi din valoarea caracteristicii „yi” revin la o singură unitate a
valorii caracteristicii „zi” sau
x=
∑y i
∑z i
pentru nivelul total al caracteristicii „xi”.

În vederea creşterii semnificaţiei rezultatului, raportul se poate înmulţi cu 100,
1.000 sau 10.000, atunci când ordinul de mărime dintre indicatorii yi şi zi este
foarte mare.
Mărimile relative de intensitate „evidenţiază gradul, intensitatea de răspândire
a fenomenului în raport cu variabila la care se raportează”39. Mărimile relative
de intensitate sunt utilizate în economie pentru a exprima eficienţa economică,
gradul de înzestrare tehnică a muncii, coeficientul de mecanizare şi
automatizare a muncii, productivitatea muncii etc.
Definiţie
Mărimile relative ale planului (programului) se calculează în ţările cu
economie de piaţă, doar la nivelul agenţilor economici pentru a urmări modul
de realizare a programelor de aprovizionare, producţie şi desfacere. Mărimile
relative ale planului se reprezintă grafic cu ajutorul diagramelor prin coloane.
Pentru determinarea mărimilor relative ale planului (programului), se utilizează
relaţiile:
x pl
1. k pl / 0 = ⋅100 denumit coeficientul sarcinii de plan;
x0
x1
2. k1/ pl = ⋅ 100 denumit coeficientul realizării planului;
x pl
x1
3. k1/ 0 = ⋅ 100 denumit coeficientul de dinamică.
x0
Între cele trei mărimi relative există relaţia: k1/ 0 = k pl / 0 ⋅ k1/ pl , unde:
39
Jaba, E. – Op. cit, p. 99
Perioada
Perioada curentă
de bază
Realizat Planificat Realizat
(programat)
x0 xpl x1
Sursa: Balei, T; Biji, E.; Tövissi, L; Wagner, P.; Isaic-Maniu, Al.; Korka, M;
Porojan, D – Statistica teoretică şi economică, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996, p. 74.
Exemple:
1. (a) Ordonaţi următoarele 10 firme în funcţie de profitul net pe care l-au
realizat în cursul anului 2007, într-o serie.
Firma Profit net (mii lei)
J 10
I 9
H 5,5
G 2
F 7
E 4
D 3
C 2,5
B 8
A 5,8
(b) Determinaţi câmpul de variaţie .
Soluție :
(a) Seria în ordine crescătoare a mărimii profitului net se prezintă astfel:
G(2), C(2,5), D(3), E(4), H(5,5), A(5,8), F(7), B(8), I (9), J(10).
Seria în ordine descrescătoare a mărimii profitului net se prezintă astfel:
J(10), I (9), B(8), F(7), A(5,8), H(5,5), E(4), D(3), C(2,5),G(2).
b) Deoarece cea mai mică profitului net este realizată de firma G în valoare de
2 mii lei, iar cea mai mare de către firma J în valoare de 10 mii lei, câmpul de
variaţie al profitului net este de 10 – 2 = 8 mii lei.
2. În tabelul următor este prezentată distribuţia frecvenţelor pentru cifra de

afaceri în cazul analizei acestui indicator la nivelul a 100 de firme.
Frecvenţa firmelor după producţia marfă
Cifra de afaceri (lei ) Numărul de firme

40.000 - 60.000 15
60.000 - 80.000 20
80.000 - 100.000 30
100.000 - 120.000 25
120.000 - 140.000 10
TOTAL 100
Se cere să se determine:
a) Limita inferioară a clasei a patra;
b) Limita superioară a clasei a doua;
c) Valoarea centrală pentru clasa nr. 5;
d) Amplitudinea clasei a patra;
e) Frecvenţa clasei a doua;
f) Frecvenţa relativă a primei clase;
g) Clasa cu frecvenţa cea mai mare;
h) Procentul firmelor care au o cifră de afaceri mai mare de 80.000 lei;
i) Procentul firmelor care au o cifră de afaceri mai mică de 100.000 lei.
Solutie:
a) Răspuns: 100.000 lei.
b) Răspuns: 80.000 lei.
c)Valoarea centrală pentru clasa nr. 5 este =1/2(120.000 + 140.000) =
130.000 lei.
d) Amplitudinea clasei a patra = limita superioară a clasei a patra - limita
inferioară a clasei a patra = (120.000 - 100.000) = 20.000 lei.
În acest exemplu toate clasele au aceeaşi amplitudine : 20.000 lei.
e) Răspuns: 20
f) Răspuns: 15/100 = 0,15 = 15 %.
g) Răspuns: clasa a treia (80.000 - 100.000) lei.
Această clasă se numeşte clasă modală, iar frecvenţa sa se numeşte frecvenţa
clasei modale.
h) Numărul total al firmelor care au o cifră de afaceri lunară mai mare de
80.000 lei = 30+25+10 = 65. Procentul firmelor cu o cifră de afaceri mai
mare de 80.000 lei = 65/100 = 0,65 = 65 %.
i) Numărul firmelor care au o cifră de afaceri lunară mai mică de 100.000 lei
= 15 + 20 + 30 = 65.
Procentual, aceste firme reprezintă : 65/100 = 0,65 = 65 %.
3. Dacă valorile centrale ale unei distribuţii de frecvenţe pentru indicatorul

„Datorii totale” (exprimat în mii lei), observat la 50 de firme sunt: 4, 7, 10,
13, 16. Se cere:
a) amplitudinea claselor;
b) limitele claselor.
Soluție:
Amplitudinea claselor = diferenţa comună între valorile centrale succesive =
7 – 4 =10 – 7 = 13 – 10 = 16 – 13 = 3 mii lei.
b) Deoarece toate clasele au aceeaşi amplitudine, pentru determinarea
limitelor claselor procedăm astfel:
1/2(4 + 7) = 5,5; 1/2(7 + 10) = 8,5; 1/2(10 + 13) = 11,5;
1/2(13 + 16) = 14,5.
Limita inferioară a primei clase este: 5,5 - 3 = 2,5, iar limita superioară a
ultimei clase va fi: 14,5 + 3 = 17,5.
4. Se dă distribuţia frecvenţelor pentru indicatorul „profitul net” (exprimat în
mii lei) urmărit în cazul a 100 de firme, în cadrul tabelului
Profitul net Număr de
(mii lei) Firme
0–5 10
5 – 10 4
10 – 15 28
15 – 20 3
20 – 25 5
TOTAL 50
Construiţi:
a) histograma
b) poligonul frecvenţelor
Soluție:
Histograma
5. Folosind datele din problema 3 construiţi:

a) distribuţia frecvenţelor relative;
b) histograma acestei distribuţii de frecvenţe relative;
c) poligonul frecvenţelor relative.
Solutie:
a) Distribuţia frecvenţelor relative este prezentată în tabelul următor şi se
obţine din distribuţia frecvenţelor din problema 3 împărţind frecvenţa fiecărei
clase la frecvenţa totală şi exprimând rezultatul în procente.
Profitul net Frecvenţa
relativă
(mii lei)
%
1-3 20
3-5 8
5-7 56
7-9 6
9-11 10
TOTAL 100
b) şi c) histograma frecvenţelor relative şi poligonul frecvenţelor relative se

obţin luând pe axa absciselor Profitul net, iar pe axa ordonatelor frecvenţa
relativă, ca în figura 2.21.
Histograma frecvenţelor relative şi poligonul

frecvenţelor relative
6. Se dau datele din tabelul următor:
Date convenţionale
x 1 1 1 1 2 2 3 3 4
0 2 3 5 8 9
1 3 5 8 0 5 0 7 0
1220
1700
2260
3250
4010
6260
9010
1370
1600
100
260
650
820
y
10
50
Se cere:
a) Grupaţi datele precedente după caracteristica x şi respectiv y în 5
grupe egale;
b) Determinaţi valoarea centrală pentru fiecare grupă de la punctul a);
c) Găsiţi clasa cu frecvenţa cea mai mare;
d) Determinaţi frecvenţele relative pentru cele 5 clase de la punctul a);
e) Procentul firmelor pentru care x este mai mare decât 16 şi procentul
firmelor pentru care y este mai mare decât 3200;
f) Determinaţi frecvenţele absolute cumulate ascendent şi descendent
pentru cele 5 clase;
g) Determinaţi frecvenţele relative cumulate ascendent şi descendent;
h) Construiţi poligonul frecvenţelor şi histograma pentru gruparea
datelor de la punctul c);
i) Construiţi curba frecvenţelor absolute cumulate ascendent şi
descendent;
j) Construiţi curba frecvenţelor relative cumulate ascendent şi
descendent.
Solutie:
 A 16000 -10
 K y = h = = 3200
5
Se determină: 
 K = A = 40 - 0 = 8
 x h 5
a) Date convenţionale
Frecve Frecvenţa fi
nţa fi absolută
x y
absolu
tă
0–8 0 – 3200 9
8 – 16 3200 – 6400 3
16 – 24 6400 – 9600 1
24 – 32 9600 – 12800 0
32 – 40 12800 – 16000 2
TOTAL TOTAL 15
b) Valori centrale
Valoarea Valoarea centrală a
x centrală a y clasei
clasei
0–8 4 0 – 3200 1600
8 – 16 12 3200 – 6400 4800
16 – 24 20 6400 – 9600 8000
24 – 32 28 9600 – 12800 11200
32 – 40 36 12800 - 16000 14400
c) Pentru caracteristica x clasa cu frecvenţa cea mai mare este [0 – 8] cu

frecvenţa absolută 5, aşa cum se observă din tabelul de la punctul a). Pentru
caracteristica y clasa cu frecvenţa cea mai mare este [1 – 3200] cu frecvenţa
absolută 9, aşa cum se observă din tabelul de la punctul a).
d) Frecvenţe relative
Frecvenţa Frecvenţa
x relativă(%) y relativă(%)
fi ∑f i fi ∑f i
0– 8 33,33 0 – 3200 60
8 – 16 26,67 3200 – 6400 20
16 – 24 13,33 6400 – 9600 6,67
24 – 32 13,33 9600 – 12800 0
32 - 40 13,33 12800 - 16000 13,33
TOTAL 100 TOTAL 100
e) Procentul firmelor pentru care x este mai mare decât 16 este:

13,33 + 13,333 + 13,333 = 40% (de la punctul d).
Procentul firmelor pentru care y este mai mare decât 3200 este:
20 + 6,67 + 13,33 = 40% (de la punctul d).
f) Însumarea frecvenţelor
Frecvenţe Frecvenţe
x absolute absolute cumulate
ascendent Descendent
0–8 5 5 15
8 – 16 4 9 10
16 – 24 2 11 6
24 – 32 2 13 4
32 – 40 2 15 2
TOTAL 15 - 0
Însumarea frecvenţelor
Frecvenţe Frecvenţe
y absolute absolute cumulate
ascendent Descendent
1 – 3200 9 9 15
3200 – 6400 3 12 6
6400 – 9600 1 13 3
9600 – 12800 0 13 2
12800 - 16000 2 15 2
TOTAL 15 - 0
g) Însumarea frecvenţelor (%)

Frecvenţe Frecvenţe absolute cumulate
x
absolute ascendent Descendent
0–8 33,33 33,33 100,00
8 – 16 26,67 60,00 66,67
16 – 24 13,33 73,33 40,00
24 – 32 13,33 86,67 26,67
32 - 40 13,33 100,00 13,33
TOTAL 100 - 0
Însumarea frecvenţelor (%)

Frecvenţe Frecvenţe absolute cumulate
y
absolute ascendent descendent
0 – 3200 60 60 100
3200 – 6400 20 80 40
6400 – 9600 6,67 86,67 20
9600 – 12800 0 86,67 13,33
12800 - 16000 13,33 100 13,33
TOTAL 100 - 0
h)
i)
16
14
12
10
8 ascendent
fi 6
4 descendent
2
0
8 16 24 32 40
x
Curba frecvenţelor absolute pentru caracteristica x

20
15
10 ascendent
fi
descendent
5
0
3200 6400 9600 12800 16000
y
Curba frecvenţelor absolute pentru caracteristica y

j)
120
100
80
60 ascendent
40
descendent
20
0
8 16 24 32 40
Curba frecvenţelor relative cumulate pentru caracteristica x
120
100
80
ascendent
60
40 descendent
20
0
3200 6400 9600 12800 16000
Curba frecvenţelor relative cumulate pentru caracteristica y.
Rezumat
Statistica este ştiinţa care studiază aspectele cantitative ale fenomenelor
social-economice
economice de masă,mas fenomene care variazăă în timp şi spaţiu,
con inutul calitativ al acestora. Statistica are ca obiect de
pornind de la conţinutul
T studiu fenomenele social-economice
social de masă în cadrul cărora
c acţionează
e legile statistice şi care variază în timp şi spaţiu. Metoda Statisticii este
s constituită din ansamblul operaţiilor,
opera iilor, tehnicilor, procedeelor, principiilor
t metodologice şi metodelor de investigare statisticăă a fenomenelor de
masă,, în variaţia
varia lor curentă-continuă în timp, în spaţiu spaţ şi din punct de
vedere calitativ.
calitativ
T
Sarcina de lucru 1
În urma unei anchete de sondaj pe un eşantion de 10 firme reprezentativ pentru o

colectivitate generală, privind mărimea Cifrei de Afaceri s-au obţinut datele din
tabelul următor:
CA
Firma
- mii lei –
A 2
B 30
C 10
D 15
E 20
F 30
G 17
H 5
I 12
J 13
Se cere:
a) Construiţi diagrama în bare;
b) Construiţi diagrama prin coloane;
c) Construiţi distribuţia frecvenţelor cumulate ascendent şi descendent.
Observație: Sarcina de lucru va fi verificată de către tutore în cadrul
întâlnirilor tutoriale.
Test de autoevaluare 1
1. Amplitudinea variaţiei
varia pentru cifra de afaceri obţinutăă de o firmă
firm pe ultimele
4 luni (exprimată în mii lei) 4; 4,8; 5,5; 6,75 este:
a) 2,75
b) 1,39
c) 2,85
variaţ pentru cifra de afaceri obţinută de o firmă pe ultimele 4 luni
(exprimată în mii lei) 14; 14,8; 15,5; 16 este:
a) 2,75
b) 1,39
c) 2
a) 2,75
b) 1,39
c) 5
4. Amplitudinea
mplitudinea variaţiei
a) 7,5
b) 7,39
c) 7
(exprimată în mii lei) 14; 18; 15,5; 26 este:
a) 12
b) 11,39
c) 12,5
6. Determinaţii abaterea medie liniară

liniar a variaţiei numărului
rului de salariaţi
salariaţ ai unei firme pe
ultimii patru ani, ştiind că numărul
numă salariaţilor a fost: 6; 8; 10; 20.
a) 29
b) 31
c) 32
7. Statistica este ştiinţa

ţa care studiază:
studiaz
a) aspectele
le calitative ale fenomenelor social-economice
social de masă,, fenomenele variabile în
timp şi spaţiu,
iu, pornind de la conţinutul
con cantitativ al acestora;
b) aspectele cantitative ale fenomenelor social-economice
social de masă,, fenomenele variabile în
timp şi spaţiu, pornind
ind de la conţinutul
con calitativ al acestora;
c) aspectele calitative ale fenomenelor economice de masă,mas , fenomenele care sunt constante în
timp şi spaţiu.
8. Valoarea centrală a unei clase se determină:

determin
a. ca o semisumă a limitei inferioare şi a celei superioare a unei clase;
b. însumând limita inferioarăă şi
ş cea superioară a unei clase şi împărţind
ind valoarea obţinută
ob la 2;
c. făcând diferenţaa între limita superioară
superioar şi cea inferioară a unei clase şi apoi împărţind
valoarea obţinută la 2.
9. Colectivitatea statistică reprezintă:

a. o mulţime
ime de elemente care au toate aceleaşi
acelea caracteristici;
b. totalitatea elementelor care au caracteristicile esenţiale
esen comune;
c. o multitudine de elemente care au caracteristicile esenţiale
esen diferite.
10. Histograma este reprezentarea

repreze grafică pentru:
a. o serie cronologică, într-un un sistem de coordonate rectangulare, în care pe axa OX se
reprezintă anii iar pe axa OY valorile seriei respective;
b. repartiţia
ia pe clase de valori, formată
format dintr-oo succesiune de dreptunghiuri alăturate,
al care au
suprafeţele proporţionale
ionale cu frecvenţa
frecven fiecărei clase;
c. repartiţia
ia pe clase de valori, formată
format dintr-o linie frântă,, care uneşte perpendicularele
ridicate din centrele claselor înscrise pe axa absciselor, perpendiculare care sunt proporţionale
propor
cu frecvenţele.
Bibliografie
ie minimală
minimal
• Balei,T.; Biji, E.; Tövissi, L.; Wagner, P.; Isaic-Maniu,
Isaic Maniu, Al.; Korka, M.; Porojan,
D. – „Statistică teoretică şi economică”, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996, p. 22 - 64.
• Baron Tudor, Biji Elena şi colab. – Statistică teoretică şi economică,
economică Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996, p. 12-
12 43.
• Mitruț C., Isaic-Maniu
Maniu Al., Voineagu V.: Statistică, Ediția a II-a, a, Ed. Universitară,
București, 2004, p. 20-25.
• Jaba Elisabeta – Statistică,
Statistică Ed. Economică, Ediția a IV-a, a, Bucureşti, 2007,
2007 p. 9 – 13.
• Pripoaie Rodica – Statistică Economică,
Economică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2008, p.
10 – 30.

Statistica Economica Unitatea I PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Statistica Economica Unitatea I PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAŢI

DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ ŞI FRECVENŢĂ REDUSĂ

Editura Universitară Danubius, Galaţi

Editura Universitară „Danubius” este recunoscută de

Tipografia Zigotto Galaţi

2. Indicatorii tendinţei centrale (mărimile medii)

4. Analiza de regresie, de corelaţie şi a seriilor cronologice

Bibliografie (de elaborare a cursului)

• asumarea informaţiilor esenţiale din curs şi din bibliografie;

În prima unitate de învăţare intitulată “Statistica şi rolul ei în cunoaşterea

care vor permite săs se aplice în probleme concrete de naturănatur economică

1.2. Observarea, sistematizarea şi prezentarea datelor statistice 15

1.3. Indicatori statistici 25

Obiectivele specifice unităţii de învăţare

1.1. Stistica şi rolul ei în cunoaşterea fenomenelor şi proceselor economice

Exemplul 1: Colectivităţi statice:

1.2. Observarea, sistematizarea şi prezentarea datelor statistice

1.2.3. Metode de observare statistică

1.2.4. Prelucrarea şi sistematizarea datelor statistice

1.2.5. Metoda grupării statistice

1.2.6. Probleme legate de gruparea statistică

Distribuţia cifrei de afaceri

CA(mii lei) Numărul de firme

1.2.7. Prezentarea datelor statistice în tabele

Tabelul simplu se utilizează pentru prezentarea unei serii statistice

Sursa: Jaba, E - „Statistică”, Ed. Economică, Bucureşti, 1998, p. 62.

Tabelul cu dublă intrare se utilizează pentru prezentarea unei serii statistice

x1 n11 ... n1j ... n1p n1.

xi ni1 ... nij ... nip ni.

xm nm1 ... nmj ... nmp nm.

n.j n.1 ... n.j ... n.p n..

Sursa: Jaba, E. – Statistică, Ed. Economică, Bucureşti, 1998, p. 62

1.3. Indicatorii statistici

1.3.1. Indicatori primari sau exprimaţi în mărimi absolute

Indicatori exprimaţi în mărimi absolute au o sferă de comparabilitate redusă.

1.3.2. Indicatorii derivaţi sau exprimaţi în mărimi relative

Mărimile relative de structură calculate faţă de aceeaşi bază de raportare, dau

• sporul cu bază în lanţ se calculează ca diferenţă între doi termeni

b) Indicatorii exprimaţi prin mărimi relative – se obţin prin raportarea a

• ritmul cu bază mobilă se calculează cu ajutorul relaţiei:

• ritmul sporului – „arată cu cât la sută s-a modificat nivelul înregistrat,

• ritmul sporului cu bază mobilă se calculează astfel:

unde: yi, zi = caracteristici primare,

pentru nivelul total al caracteristicii „xi”.

(b) Determinaţi câmpul de variaţie .

2. În tabelul următor este prezentată distribuţia frecvenţelor pentru cifra de

Cifra de afaceri (lei ) Numărul de firme

3. Dacă valorile centrale ale unei distribuţii de frecvenţe pentru indicatorul

5. Folosind datele din problema 3 construiţi:

b) şi c) histograma frecvenţelor relative şi poligonul frecvenţelor relative se

Histograma frecvenţelor relative şi poligonul

6. Se dau datele din tabelul următor:

c) Pentru caracteristica x clasa cu frecvenţa cea mai mare este [0 – 8] cu

e) Procentul firmelor pentru care x este mai mare decât 16 este:

g) Însumarea frecvenţelor (%)

Însumarea frecvenţelor (%)

Curba frecvenţelor absolute pentru caracteristica x

Curba frecvenţelor absolute pentru caracteristica y

Curba frecvenţelor relative cumulate pentru caracteristica x

Curba frecvenţelor relative cumulate pentru caracteristica y.

În urma unei anchete de sondaj pe un eşantion de 10 firme reprezentativ pentru o

6. Determinaţii abaterea medie liniară

7. Statistica este ştiinţa