Nicolae Boc§ae

TARILE ROMANE SI BALCANII

In s e c o l u l a l x i x -l e a
§1 iNCEPUTUL SECOLULUI XX

Pentru uz intern

Cluj-Napoca, 2002
 Revolutiiie Balcanice

Criza Imperiului Otomao la inceputui secolului al XlX-lea

Revolutiiie balcanice de la inceputui secolului al XlX-lea i§i au radacinile in criza

generala care a minat Imperiul otoman in tot cursul secolului al XVIII-lea pe plan politic,
militar, economic §i social. Cea mai mare parte a teritoriilor balcanice faceau parte din
rtnperiul otoman, care stapanea in Europa 616.000 Km 2 §i o populatie de 9 milioane de
locuitori. In fruntea statului se afla sultanul care centralizaintreagaputere in stat, conducea
in mod absolut, ajutat de marele vizir §i marele muftiu (§eful religios). Organul executiv
era divanul, din care facea parte, alaturi de cei doi demnitari, serakerul (ministrui de
razboi), Kapudan Pasa (ministrui marinei), ministrui de exteme, de fmante, al politiei,
cativa intendenti.
Din punct de vedere administrativ provinciile europene erau impartite in 5 regiuni
administrative (vilaeturi): Rumelia, Bosnia, Silistra, Creta, Gezair (in insule). Vilaetele
erau impartite in sangeacuri, iar acestea in voievodate §i agalacuri. in fruntea acestor
vilaeturi se afla un begler beg cu sediul la Monastir. Alaturi de aceasta impartire
administrativa exista §i o subampartire in funcpe de religie. Au fost stabilite 4 milleturi
pentru supu§ii ortodoc§i, anneni, gregorieni, romano-catolici §i evrei. Dinsecolul al XlX-lea
a fost recunoscut §i cultul protestant.
§efii administrapei locale erau numiti direct de la Constantinopol. Cele 5 regiuni erau
impartite in 9 subdiviziuni: Rumelia, Bosnia, Belgrad, Slikoder (Scutari), Ianina, Negropont,
Morea (Peloponez), Candia, Creta §i Arhipelag.
Pe langa aceste provincii, parti integrante ale Imperiului otoman, existau tari care
aveau relatii speciale cu Poarta, traduse in plata unui tribut §i alte obligatii, tari care nu au
fost pa§alacuri turce§ti §i aveau drept de autoguvernare, respectiv unde nu a fost instaurat
sistemul feudal §i politic otoman. Este cazul Principatelor Romane, Moldova §i Tara
Romaneasca, al unor insule grece§ti.
La nivelul fiecarei unitati administrative §eful administratiei era ajutat de un consiliu
divan), de o ierarhie administrativa cu atributii in perceperea impozitelor, in justitie sau
politic. O racle, targurile §i comunele aveau propria organizare in funcfie de traditia locala.
In teritoriile europene ale Impreiului otoman anumite zone beneficiau de o iarga
autonomie administrativa §i religioasa. De§i au fost recunoscute religiile mentionate §i
tolerat exerci|:iul religios in limbile nationale, supu§ii cre§tini nu aveau drepturi egale cu
musulmanii. Numai musulmanii puteau ocupa funcfii publice. De§i autorita|ile otomane
nu au dus o politica oficiala de convertire la islamism, unele regiuni din Balcani, majoritar
creatine la ocuparea de turci, au devenit pana la inceputui secolului al XIX preponderent

5
musulmane: Bosnia, Hertegovina. Creta. Albania, anumite zone din Muntii Rodope.
Procesul de islamizare a avut motivatii difenie. de regula tendinta unor caiegorii socials
de a-§i mentine o anumita poziiie sociala, politica si privilegiile aferente.
Majoritatea populatiei a ramas ata^ata religiei sale, apartinand milletului ortodo>:
Biserica ortodoxa din Balcani se afla sub jurisdictia Patriarhiei ecumenice de la
Constantinopol, considerate ca o parte a sistemului de stat otoman. Ea reprezenta populatia
ortodoxa in raport cu oficialitatea otomana. La nivel local biserica avea jurisdictie in
probleme morale, de lege etc. In perioada dominatiei otomane ierarhia bisericeasca la
nivelurile superioare era impartita dupa criterii nationale: patriarhul de la Constantinopc.
avea intaietate asupra lumii grece^ti, sarbii ortodoc§i se aflau sub jurisdictia patriarhuiu;
de la Ipec (Pec), iar ortodoc§ii bulgari se aflau sub autoritatea patriarhului de la Ohrid
in ciuda unei indelungate dominatii otomane, popoarele balcanice §i-au pastrat
individualitatea nationals, s-au conservat grupurile etnice. Barierele sociale §i religioase
intre stapanii musulmani §i populatia cre§tina, structura militara a sistemului otom ar.
incapacitatea de a integra supu§ii cre§tini, absenta unei culturi turce care sa inlocuiasca
traditia culturala a comunitatii rurale balcanice, a propriului stat medieval, caracteru
conservativ, patriarhal al acestei civilizatii rurale, care i§i mentine individualitatea prin
intermediul traditiei orale, a folclorului §i al bisericii, explica structura etnica §i confesiona'. 1
preponderent cre§tina la inceputui secolului al XlX-lea. Biserica ortodoxa a avut un r
deosebit in conservarea grupurilor etnice, a individualitatii nationale, a solidaritatii >i unitain
lumii creatine. Ea a intre|;inut cu incepere din evul mediu spiritul antiotoman, rezisten:a
populatiei creatine impotriva regimului dominatiei otomane. Biserica a jucat un rol impor­
tant in organizarea §i sustinerea mi§carilor antiotomane din Balcani in tot cursul secoluh :
al XlX-la.
De?i nucleele etnice s-au mentinut in Balcani, din cauza deselor razboaie, epidenr.
a expeditiilor de represalii turce§ti s-au produs deplasari ale acestor grapuri din locun.e
lor de origine, cu implicatii in formarea statelor nationale §i trasarea grani^elor etnice
Spre exemplu dominatia otomana a impins nucleul etnic sarb spre nord, spre regiur:
periferice ale imperiului. Colonizarile sarbe au ajuns panain Srem, Banat, Bacica, Slavonia.
Lika, Dalmatia. Albanezii descind 111 Kosovo §i in unele parti din Epir, atingand Grec.a
centrala. Colonizarile otomane §i albaneze au provocat emigrari de greci in regiumie
mediteraneene.
Structura sociala §i administrativa a teritoriilor europene, cu larga autonomie a
comunitatilor, a contribuit la afirmarea unor notabilitati locale, ce detineau puterea :r.
administratie, pe plan economic, care aveau forte proprii militare, cod zabasi (Grecia .
stare§nia (Serbia), ciorbagii (Bulgaria), dar §i §efi militari sau politiei ai populatiei.
recunoscuti §i acceptati ca atare, care devin lideri nationali locali. Razboaiele purtate de
marile puteri cu Poarta,la care s-au inrolat §i voluntari din randul popoarelor cre§tine, au
dat na§tere unei paturi cu experienta militara, exersata in razboaie, care va juca u n r :.
important in toate mi^carile antiotomane din Balcani. Formarea elitelor balcanice in secolu;
XIX a avut o components militara notabila.
conservate de secole, specificul administratiei otomane, structura geograficS §i cea sociala
au favorizat conservarea tipurilor de solidarity traditionale, specifice vechiului regim:
familia, satul, biserica. AceastS perpetuare a solidarita|ilor traditionale se explica §i prin
sistemul legislativ complex ce a functional, in care s-au suprapus legea musulmana,
legea bisericeasca cre§tina §i cutuma (obiceiul). Izolarea comunitatilor, sistemul economiei
naturale, in unele zone organizarea tribala au mentinut individualitatile §i specificul local,
dar nu s-au realizat interference sau relajii intre diferite comunitSti.
Formarea noilor solidaritati specifice modemitatii, structurarea unui nou tip de societate,
cristalizarea noului tip de solidaritate nationals au generat clivaje §i divizSri in lumea
Balcanilor intre musulmani §i cre§tini, in primul rand, datorate privilegiilor de care a
beneficiat minoritatea musulmana, statutului de inferioritate al majoritatii cresjtine, care
suporta greutatea darilor: pe produsele pamantului, ale meseriilor, pe avere, dareape cap
in schimbul prestarii serviciului militar, permis numai musulmanilor, care nu o plateau,
obligatiile la intrefinerea drumurilor, la efectuarea unor lucrari publice, la constructia
fortificatiilor sau obligatiile suplimentare in timp derSzboi.
Clivaje au existat §i in interiorul populatiilor creatine. Grecii au ajuns la o pozitie
dominanta in imperiu, atat pe plan economic, politic, cat §i bisericesc. Ei detineau inalte
demnitati prin intermediul fanariotilor, controlau Principatele Dunarene, Patriarhia de la
Constantinopol §i intreaga biserica ortodoxa din Turcia a ajuns sub controlul grecilor.
Beneficiind de sprijinul guvemului otoman, aceasta a abolit patriarhia sarba de la Ipek
(1766) §i arhiepiscopatul bulgar de la Ohrid (1767). Patriarhia controla 8 milioane de
supu§i cre?tini, ceea ce reprezenta 1/4 dinpopulafia imperiului.
Trecerea de la societatea patriarhala, bazata pe economia naturala spre un nou tip
de societate, diferentiata si structurata, a generat noi clivaje in lumea balcanica. Penetratia
capitalists in economia balcanica, in urma dezvoltarii comerlului mediteranean, a meseriilor,
dezvoltarea ora§elor ca centre administrative, militare, economice sau religioase, a
porturilor la incruci§area drumurilor comerciale §i a cailor maritime, perfecjionarea
sistemului de exploatare a pamantului, au ridicat categorii sociale noi, realizand transferul
progresiv al initiativei economice de la patura dominanta turco-otomana la noile forte
care se ridica in interioml societStii balcanice: negustorii, preponderent greci, evrei, armeni,
vlahi, sarbi, meseria§i, ierarhia bisericeasca, conducatori militari locali, notabilitati locale.
Populatia ora§elor devine eterogena din punctul de vedere etnic ?i confesional. Deplasarile
de populatii au complicat structura etnica a lumii rurale, unde s-au format comunitati
mixte sau coexistau alaturi una de alta comune de diferite etnii sau religii.'
Cel mai mult a contribuit la structurarea societatii balcanice transformarea sistemului
proprietatii. Sistemul de proprietate traditional timar incepe treptat sa fie inlocuit de un
alt tip, cz/flikul, care s-a adaptat mai repede la sistemul economiei de piata. El putea fi
transmis urma§ilor, spre deosebire de timar, putea fi instrainat. Transformarea sistemului
de proprietate a contribuit la scaderea puterii centrale in provincii, la apari|ia unor lideri
musulmani locali, ayani, care devin notabilii locali, ce detin puterea economica, autoritatea

7 ’■
pe plan local, sunt agenjii puterii sau fac legatura cu aceasta. Ei au ajuns la un grad
ridicat de independents in provincii, §i-au organizat propriile forte militare. Noul sistem
de proprietate a dus la cre§terea obligatiilor in munca ale tSranilor, la care se adaugS un
sistem fiscal oneros §i abuziv prin sistemul de repartee §i percepere a darilor §i coruptia
iunctionarilor.
La sfar§itul secolului al XYIII-lea Imperiul otoman a traversat o gravS criza ce
anunta iminenta sa destramare, provocatS de transformarea sistemului feudal otoman.
anarhia interna de la nivelul provinciilor, slabiciunile puterii centrale §i incapacitatea acesteia
de a mai controla provinciile, dezorganizarea §i indisciplina armatei, lnfrangerile succesive
in numeroasele razboaie pe care le poartS de la sfar§itul secolului al XVII-lea, pierderile
teritoriale, de numeroasele rascoale §i mi§cari antiotomane ce bulverseaza intregul imperiu.
Aceasta realitate aduce pe scena europeanS o problems noua, Chestiunea Orientals,
care in esentS a fost o problems de succesiune a Imperiului otoman ce i§i dezvSluia
slabiciunea §i care oferS imaginea unei iminente prSbu§iri §i dezmembrSri.

Chestiunea orientals in secolul XVIII

In secolul al XVIII-lea Chestiunea Orientals a fost o problems europeanS. Factori:
ei trebuie cSutati in decSderea Imperiului otoman §i rivalitatea dintre marile puteri pentru
mo^tenirea acestuia, din momentul in care acesta a Incetat sa mai fie o amenintare
pentru Europa clasicS §i devine un obiect de litigiu european. Problema succesiunii a
pus-o mai intai Austria, apoi Rusia, fiecare incercand sa o rezolve in beneficiul exclusiv.
Rivalitatea dintre acestea §i interventia puterilor maritime, care §i-au aparat interesele
comerciale ?i securitatea cSilor de comunica|ii maritime, apara Imperiul otoman de la
destramarea ce parea iminenta la inceputui secolului al XVIII-lea. Pana in secolul ai
XVIII-lea Chestiunea orientals a fost o problems de apSrare a civilizatiei europene, 2
cre^tinatatii. incepand cu acest secol, aceastS problema intrS intr-o faza nouS. Deorece
otomanii nu mai amenintS securitatea continentului, marile puteri incep sa manifes: ■
interes pentru mentinerea Imperiului otoman ca 0 necesitate pentru echilibrul european.
Politica Rusiei de a-i alunga pe turci din Europa §i a dobandi controlul stramtorilor a
devenit 0 amenintare pentru pacea continentului. Franta a fost primaputere care a formula:
principiul integritatii Imperiului otoman, dar nu a fost singura care a militat pentru a-I
impune. Austria, Prusia §i Anglia 1-au adoptat, pe mSsurS ce interesele proprii §i ale
echilibrului european au fost amenintate de expansiunea rusS. Dupa interpretarea lui
Wurm, in secolele XVIII §i XIX Chestiunea orientals era “problema posibilitStii §i a
mijloacelor de a evita tulburarile care puteau rezulta pentru echilibrul european din
slabiciunile Portii §i din puterea Rusiei”. Pentru W. Miller “problema Orientului Apropiat
poate fi definite ca problema umplerii vacuumului creat de treptata disparitie a Imperiului
otoman din Europa”. Majoritatea istoricilor au vazut elementele esentiale ale Chestiunii
orientale in decaderea Imperiului otoman §i in rivalitStile marilor puteri. J. Ancel scria:
Chestiunea Orientals s-a nSscut din dislocarea Imoeriului otoman... Pe de alta parte.
 ________ rauiuuii, ciupcuc, am amoituleputerilor care se precizeaza
spre sfar^itul secolului al XVIII-lea. M. Lheritier: Chestiunea Orientului, care nu apare
decat ca o chestiune teritoriala §i politics, constS in fond in jocul tuturor for|elor ce
concurs in viata Orientului. Istoricii ru§i au formulat douS interpretari asupra acestei
probleme. Zapadniki, reprezentafi de Soloviov, defineau Chestiunea Orientals ca un
moment din lupta seculars intre Asia §i Europa. Pentru slavofili, reprezentati de Danielevski,
Chestiunea orientals era lupta lumii germano-romane §i catolice cu lumea greco-slava §i
ortodoxS.
In esentS ea se reducea la stapanirea Constantinopolului §i la posesiunea stramtorilor,
potrivit credintei ca cine le stSpane§te avea hegemonia asupra intregului Orient^Hapo-
■eon spunea: “Constantinopolul a fost a§ezat pentru a fi centrul si sediul dominatiei
-HJiersale”. Chestiunea stramtorilor reprezenta in fond Chestiunea Orientals. Din
amichitate panS in secolul al XlX-lea, cauza conflictelor a fost mereu aceea§i: stramtorile
libera navigatie prin acestea.
Problema orientals a fost o chestiune de echilibru politic §i de forte. Evolutia ei
A

urmeazS in fond traseul sistemului politic european. In secolul al XVIII-lea a crescut

ponderea problemelor coloniale, a cSilor de comunicatie pe mare. Tot atunci centrul de
greutate al politicii continentale s-a deplasat spre rSsarit, pe fondul procesului de dilatare
a Europei, de extindere a ei spre rSsarit §i de recuperare a teritoriilor din aceastS parte a
continentului. AceastS modificare in sistemul politic european se produce la sfar§itul
secolului XVII §i inceputui secolului XVIII, cand dispar de pe prima scena a politicii
europene o seria de state si se ridica altele - Rusia, Austria §i Prusia - interesate in'
Chestiunea Orientals. In egalS mSsurS problemele generate de aceastS chestiune vor
avea consecinte §i asupra evolutiilor din Europa occidentals.
In secolul al XVIII-lea patru puteri au avut interese marcate in Chestiunea Orientals:
Franta, Anglia, Austria §i Rusia. Politica francezS a avut o influents preponderentS la
Constantinopol panS la Marea Revolutie. Ea a rezistat tuturor intrigilor sau loviturilor din
cauza intereselor economice ce au consolidat intelegerea politics. Imperiul otoman a
indeplinit pentru Franta functia unui veritabil imperiu colonial, fSra a-i impune cheltuieli
de administrate. Pe langa avantajele politice §i economice, Fran|a a beneficiat §i de unul
moral: §i-a asumat in timp protectia catolicilor din zonS.
Anglia a avut un rol mai §ters in afacerile orientale panS in secolul XVIII. Numai in
ajunul expeditiei lui Napoleon in Egipt, M. Britanie a con§tientizat interesele ei specifice
in Levant. Nu se constituise Imperiul Indiilor §i nu a devenit important decat dupa cucerirea
coloniilor franceze. Adversaral principal al M. Britanii era Franta, nu Rusia. Ridicarea
Rusiei a fost consideratS la Londra o §ansS economics pentru britanicv de aceea in
secolul XVIIIM . Britanie a sus^inut ascensiunea Rusiei.
Austria s-a angajat activ in Problema Orientals dupa 1683. Prin politica sa de
Reconquista, Casa de Habsburg a inceput, de fapt, dezmembrarea Imperiului otoman.
Pacea de la Karlowitz (1699) marcheaza inceputui dezmembrSrii Imperiului otoman,
cand turcii pierd toate teritoriile de la nordul Dunarii cu exceptia Banatului. Pacea de la
Passarowitz (1718) i-a adus Banatul, Oltenia, Belgradul §i o fa^ie din Bosnia, deschizandu-i

9
calea de expansiune in direcfia Constantinopol §i Salonic. Prin aceasta a dobandit up.
avans considerabil asupra Rusiei. Balansul politicii austriece in secolul al XVIII-lea intre
Occident §i Orient au impiedicat-o sa devina o putere orientals. Ea nu avea suficiente
resurse pentru a susfine hegemonia sa in lumea germanS, in Italia §i o politica de cuceriri
in Orient. Incoerenta §i politica sa contradictorie in Orient s-a manifestat in tot cursul
secolului al XVIII-lea. In 1726 a incheiat un tratat de alianta cu Rusia, prin care renunta
la pozitia sa privilegiata in Orient §i se angaja sa nu mai urmSreasca avantaje in aceasta
zona. Preocuparea lui Carol VI pentru a asigura tronul fiicei sale 1-a obligat la aceasta
repliere. Abia dupa ce Pragmatica Sanctiune a fost recunoscuta de marile puteri, Aus­
tria a reluat politica de expansiune in Orient. In 1737 a intervenit in rSzboiul ruso-turc
pentru a compensa pierderile suferite in Vest. Infrangerea Austriei §i pacea de la Bel grad
(1739) au scos Austria din Peninsula BlacanicS, Turcia suspnuta de Franta a exploata:
rivalitatea ruso-austriacS, astfel cS Viena a pierdut tot ce a cucerit in 1718. Imperiul
otoman a reca§tigat frontiere naturale: Sava, DunSrea, Muntii Carpati. Cu aceasta
inaintarea Austriei spre Orient a fost opritS pentru 125 de ani.
Din acest moment Rusia va juca rolul principal in Chestiunea Orientals, spre ea se
vor indrepta sperantele cre§tinilor din Balcani. Nemaiputand sa objina avantaje, Austria
se vamSrgini sS impiedice expansiunea Rusiei, sS mentinS statu quo-ul, sS evite invecinarea
cu primejdioasa rivals. DupS ce un timp Austria a urmSrit singurS §i in avantajul ei
exclusiv dezmembrarea, intr-o alta faza a politicii sale s-a strSduit s&atinga acest obiectiv
in colaborare cu Rusia, sfar§ind prin a adopta principiul integritatii Imperiului otoman.
Politica orientals a Rusiei nu dateazS din secolul XVIII, cand aceasta intra, ca si
Austria^ in categoria puterilor, pe prima scenS a politicii continentale. Ea decurge din
logica dezvoltSrii statului rus §i din traditia acestuia, pentra care razboaiele cu tStarii au
luat infati§area unor razboaie in acela§i timp religioase §i nationale. Fuziunea patriotismu' u:
cu credinta a generat un mesianism razboinic in mentalitatea colectivS ruseascS, car;
s-a acordat foarte bine cu proiectele de cucerire §i dominatie ale tarilor, Asumandu-si
mo§tenirea Bizantului §i pSstrStoarea credintei ortodoxe, Rusia a devenit punctul de atrac::e
pentru popoarele ortodoxe din Balcani. Moscova a devenit a treia Roma, iar poporu1.rus
a devenit poporul bland, investit cu misiunea providentialS de a-i elibera pe cre^tini de sub
dominatia necredincio§ilor. AceastS credinta a asigurat suportul popoarelor balcanice
pentru expansiunea rusS spre S.E. Europei, un avantaj considerabil fata de competitors
Rusiei in Problema Orientals, care a transformat-o in cel mai primejdios adversar-al
Portii. Petru I a avut o contributie majora la politica orientals a Rusiei. Hegemonia ca§tigatS
in Nord, unde a eliminat Polonia §i Suedia, a redat Rusiei libertatea de actiune in Sud §i i-
a trasat proiectul expansiunii spre Balcani.
SchimbSrile ce au avut loc in sistemul politic european au influentat Chestiunea
Orientals. Politica confuzS a Fran^ei §i rSsturnarea aliantelor a influentat indirect
problemele orientale. Tratatul cu Austria din 1756, orientat contra Prusiei §i Angliei. a
dus la apropierea Rusiei de Prusia. Franta a pierdut influenta ?i controlul in Polonia.
Consecin^a a fost destrSmarea acesteia §i discreditarea politicii franceze in Orient. De
asemenea, pierderea Sileziei de catre Habsburgi a generat raporturi de ostilitate intre
auauiu-piu»ai/g, v i u a j j c pcuuu riusia, au uuusaoTai pzcsugiui liu rreaenc 11 §1 au
plasat Prusia in categoria puterilor. Aceasta rivalitate austro-prusaca a orientat politica
austriaca spre Rusia §i Franta, orientare mentinutS panS la Revolufia FrancezS de
cancelarul Kaunitz. InsS {arina Ecaterina II a optat pentru alianta cu Prusia. Tratatul
dintre Rusia ?i Prusia a transformat Rusia in arbitral politicii continentale §i i-a deschis
posibilitatea de a relua politica de expansiune in Orient. Dupa ce a trecut pe planul
secund al politicii europene timp de 25 de ani din cauza problemelor occidentale
(succesiunea la tronul Austriei, razboiul de 7 ani, rivalitStile coloniale anglo-
franceze),Ecaterina a Il-a a impus-o din nou Europei, reluand politica de expansiune a lui
A

Petra I. In 11 aprilie 1764 a semnat tratatul cu Prusia, substituind sistemului politic creat
de Petra I, bazat pe alianta cu Austria, sistemul nordic ruso-prusac. In 1768 s-aredeschis
problema orientals prin razboiul ruso-turc, care a dus la ocuparea Principatelor Romane
de armatele ruse§ti, primite ca eliberatoare de populatia autohtonS. Progresele ruse§ti au
deierminat interventia puterilor, nelini§tite de avansul expansiunii ruse§ti. Austria $i Prusia
au acceptat sa medieze. Pretentiile exagerate ale Rusiei fata de Poarta au determinat
Austria sa incheie tratatul secret cu Poarta din 6 iulie 1771. Austria se angaja sa ajute
Poarta Otomana in recucerirea provinciilor pierdute in schimbul unor compensatii
teritoriale. indeosebi pretentia Rusiei de a anexa Principatele Romane a provocat reactiile
puterilor. Dupa congresele de pace de la Focgani $i Bucuresti, din 1772, criza orientals
s-a incheiat prin pacea de la Kuciuk Kainargi, din 10/21 iulie 1774. Rusia a obtinut: Azov,
Kerci, Yenikale, Kinbum, teritoriile dintre Bug §i Nipru. TStarii din Cuban $i Crimeea au
obtinut independent §i dreptul de a-§i alege liber hanul, fara amestec strSin. Poarta
recunoa§te Rusiei libertatea de navigate §i comert in marile §i porturile imperiului, trecerea
’ibera prin stramtori, privilegiile comerciale de care beneficiau supu§ii natiunilor celor mai
favorizate, dreptul de a infiin|a consulate in imperiu, dreptul Rusiei de protectfe asupra
cre§tinilor ortodoc§i din Imperiul otoman, dreptul de amnistie §i emigrare pentru supu§ii
cre§tini care au luptat alSturi de Rusia. Principatele Romane dobandesc un statut aparte
prin recunoa§terea reprezentan^ilor acestora la Constantinopol. Perioada 1768-1774 a
fost una a preponderen^ei rase in Orient. Tratatul deschide mari posibilitSti expansiunii
ruse in Orient $i, prin protecjia asupra supu§ilor ortodoc§i, Rusia obtine posibilitatea
amestecului permanent in afacerile interne ale Portii.
Tratatul de la Kuciuk-Kainargi a provocat reajia Austriei, care a cerat Portii provincia
Bucovina pentru a lega provinciile sale orientale (Transilvania) cu teritoriile poloneze
acmzitionate inurmaprimei impSrfiri a Poloniei. In 1775 Turcia a semnat conventia prin
care ceda Bucovina Austriei.
ConsecventS conceptiei de politica externS avansatS de Kaunitz, Austria a urmSrit
dislocarea alian|ei ruso-prusace §i incheierea unui tratat cu Rusia, care sS ducS la izolarea
Prusiei. In 1781 s-a incheiat tratatul de asistentS mutuala dintre Rusia §i Austria prin
care cele douS puteri i§i garantau compensatii reciproce in caz de beneficii teritoriale.
Xoua alianta a permis Ecaterinei II sa lanseze planul sSu oriental care viza Oceakov,
reritoriul dintre Bug §i Nistru, 2 insule in arhipelag §i dacS operatiile militare permiteau
alungarea turcilor din Europa, restaurarea Imperiului bizantin §i formarea regatului dacic
din Tara Romaneasca, Moldova §i Basarabia ca un stat tampon intre Austria §i Rusia. in
compensate Austria a pretins Hotin §i tinutul din jur, Oltenia, cele doua maluri ale Dunarii
de la Belgrad la Nicopole, cu ora§ele Vidin, Or?ova §i Belgrad, tot teritoriul de la rasarit
de Belgrad, inclusiv Istria §i Dalmatia vene^iana. Rusia a renuntat la acel proiect grandios,
dar a obtinut in 1783 tratatul comercial cu Poarta, care ii asigura avantaje egale cu cele
acordate Frantei. In 1783 Rusia a ocupat Crimeea, Kuban, ins. Taman, practic intreg
taramul nordic al Marii Negre, prin care se incheia programul lui Petru I de a aduce la
granita sudica frontiere naturale. In 1784 §i Austria incheia un tratat comercial cu Poarta,
in acelea§i conditii avantajoase. Alianta austro-rusa a adus beneficii mari Rusiei. Razboiul
ruso-austro-turc dintre 1788-1789 s-a incheiat cu pacea de la Sistov (1790. semnata
cu Austria, §i pacea de la Iasi (1792). incheiata cu Rusia.
Ultima stabilea pe Nistru frontiera dintre cele doua imperii §i ocuparea Oceakovului
de catre ru§i, consacrand superioritatea Rusiei in Balcani in raport cu Austria, insa
alianta ruso-austriaca a determinat reactia intregii Europe, ceea ce a salvat Turcia de la
dezmembrare. Mai ales Anglia a ajuns sa con§tientizeze ca mentinerea integritatii
Imperiului otoman corespundea cel mai bine intereselor sale §i ale echilibrului european.
De acum inainte in tot secolul al XlX-lea Anglia va fi garantul cel mai important al
integritatii Imperiului otoman.
Inperioada Revolutiei franceze §i a razboaielor napoleoniene, Chestiunea Orientals
a suferit o evolupe capitala, provocata nu numai de rivalitatile dintre puteri, cat mai ales
de rena§terea nationala a popoarelor creatine din Balcani, care introduce in complicata
problema principiul nafionalitatilor §i solutia statelor nationale, ca o posibila rezolvare a
chestiunii, care se va dovedi cel mai redutabil fenomen in secolul XIX. Revolutia francezi
§i principiile pe care le-a difuzat, receptate §i asimilate relativ repede in Balcani, au
provocat o efeivescen^a nationala care s-a generalizat rapid in toata Peninsula Balcarica.
ridicand o bariera intre Rusia §i Turcia. Franta revolutionara §i napoleoniana a incura a:
mi§carile de emancipare ale popoarelor, atat in numele principiilor pe care le-a raspandi:
in toata Europa, al suveranitatii popoarelor §i al dreptului la libera dispunere, car si -
propriilorinteresepolitice sau militare, ca§tigandun imens prestigiuprintre cre§tini:
Principatele Romane panS. in insule. Revolupa a modificat §i protagoni§tii Chestiur.:.
Prusia nu a mai facut figura de mare putere, Austria, angajata in coalitiile impotrh a
Frantei, a fost preocupata numai sa impiedice destramarea Imperiului otoman sau si
obtina compensatii in cazul ca§tigurilor teritoriale de cStre alte puteri. in aceste condit::
Rusia, Franta §i Anglia vor ocupa primul plan al scenei politice §i militare orientale.
Campionul integritatii Imperiului otoman, cel mai putemic sustinator va fi de acum
Anglia, interesata sa mentina securitatea cailor de comunicatie cu India. De aceea
diplomatia britanica s-a straduit sa evite orice pericol ce putea sa ameninte Poarta, sa
evite orice hegemonie sau pretext de interventie ruseasca in Balcani. Antagonismul ruso-
britanic, inaugurat de criza Oceakovului, va create in intensitate pe masura ce inaintam in
secolul al XlX-lea, dominand viata diplomatica, sistemul relatiilor intemationale §i oprinc
expansiunea Rusiei spre stramtori.
 substituind-o cu politica de influents a Rusiei la Constantinopol §i in regiune. Expeditia lui
Napoleon in Egipt a aruncat Poarta in brafele Rusiei, care a instituit un real protectorat
asupra Imperiului otoman, ca^tigand pentru scurt timp de la guvemul otoman mai mult
decat a obtinut prin rSzboaie.
Politica orientals a Frantei a suferit o evolufie interesantS. Regimul revolutionar a
reluat politica orientals a monrahiei franceze in beneficiul propriu, strSduindu-se sS punS
in mi^care auxiliarii traditionali ai Frantei, Suedia, Polonia, Turcia, pentru a crea diversiuni
in spatele Austriei §i Prusiei. Progre'siv insS atitudinea Fran|ei s-a modificat, pe mSsura
: e propaganda francezS s-a bucurat de o primire favorabilS printre cre§tinii din Balcani.
Diplomatia franceza s-a vSzut obligatS sSabandoneze dogma integritStii Imperiului otoman
' in virtutea dreptului popoarelor de a dispune liber de insele. Ideea de cucerire a Egiptului
^ venit in logica acestei concepts §i dezvoltari politice, Napoleon a utilizat Chestiunea
: nentalS ca “un mijloc de diversiune §i de tranzactie”, pentru a disloca coalitia adversarilor.
Competitia lui Napoleon cu adversarii sai a dominat Chestiunea Orientals, cSreia Franta
>2 acordat o im portant necunoscuta panS atunci.
0 stransS conexiune s-a realizat de la inceput intre Revolutia franceza §i Chestiunea
Jrientala. Razboaiele din Orient au impiedicat puterile sa intervinS in favoarea lui Ludovic
XVI. a detumat atentia Ecaterinei II de la Polonia. Revolutia §i de^teptarea Poloniei au
retinut Austria §i Rusia, ceea ce a oferit o mai mare libertate de actiune Imperiului
otoman prin degajarea frontului oriental, implicit salvand.u-1 de la prSbu§ire.
Ideea reactivSrii Portii §i-a facut repede loc la Paris, pe mSsurS ce simpatia Turciei
pentru Franta revolutionarS a crescut, in paralel cu propaganda revolutionarS in Balcani
si la Constantinopol. Conflictele din sanul coloniei franceze de la Constantinopol au
impiedicat pentru moment fructificarea capitalului de simpatie existent la Constantinopol.
In ciuda eforturilor lui Descorches, ambasadoral Frantei in Turcia, Imperiul otoman a
recunoscut Republica FrancezS numai dupS pacea de la Amiens.
Campania din Italia ?i cucerirea Venetiei au adus cu sine reluarea politicii orientale
franceze ce urmSrea instaurarea hegemoniei Frantei in Mediterana Orientals. Pacea de
la Campo Formio (1797) a asigurat Frantei o pozitie dominants in Mediterana Centrala,
stabilind-o in flancul Imperiului otoman, de unde putea interveni oricand.
Campania lui Napoleon din Egipt, ce a marcat sfansiiul politicii franceze in favoarea
integritStii Imperiului otoman, a ridicat marea coalitie din 1799 impotriva Frantei. A
favorizat, de asemenea, alianta ruso-turcS, care a detenninat modificarea politicii ruse§ti
sub Alexandru I, renuntarea la politica de cuceriri in favoarea politicii de influents,
considerand cS este mai util un vecin slab $i influentabil.
Dupa pacea de la Amiens (1802) Poarta a incheiat un tratat cu Franta, care garanta
integritatea Imperiului otoman §i reinnoia vechile capitulatii Frantei. De acum Franca
renuntS a mai intrebuinta Poarta ca un auxiliar contra Austriei. Turcia interesa Franta
numai din punct de vedere comercial. In 1804 Rusia a semnat tratatul de alianta cu
Austria, care a stat la baza celei de-a treia coalitii din 1805. Infrangerea rapidS a Austriei
i-a determinat pe Talleyrand sS propuna imparatului cunoscutul sau plan oriental, prin

13
care spera sa angajeze Austria in Orient spre a bara drumul Rusiei spre Balcani, oferindu-:
Principatele Romane §i teritoriile bulgare. Napoleon nu a acceptat planul, iar prin pacea
de la Pressburg (1805) a luat Austriei Venetia, Dalmatia, Istria. Prin victoriile de ia
Austerlitz, lena, Arcole §i Rivoli, Franca revenea in contact cu problemele orientaie.
Diplomatia franceza a incurajat lupta polonezilor, a facut legaturi cu insurgen|ii sarbi §i cu
pa§alele rebele de la Vidin §i Silistra, a intentionat sa transfere armata din Dalmafia pe
Dunare pentru a ridica popoarele din Caucaz impotriva Rusiei. In aceea§i logica a facut
eforturi sa reca§tige Poarta, desemnand ambasador la Constantinopol pe experimental;/.
Sebastiani, care a reu§it sa mobilizeze toate fortele in favoarea organizarii armatei pen:';
un conflict cu Rusia, care 111 1806 a declarat razboi Portii. Incapacitatea Turciei de a
realiza un front stabil contra Rusiei 1-a determinat pe Napoleon sa abandoneze Poar:a.
incheind tratatul de la Tilsit cu tarul Rusiei. Acesta prevedea ca Franta sa medieze pac ea
dintre Rusia §i Turcia, iar In caz de e§ec sa coopereze cu Rusia pentru scoaterea turci'.::
din Europa. Chiar daca relatiile dintre Rusia §i Franta s-au intarit, neintelegerile pri ;
impartirea teritoriilor turce§ti au afectat colaborarea dintre cele dou& puteri. Rusia dcrea
sa anexeze Principatele Romane pe care le-a ocupat. Franta a considerat msuficierue
compensative oferite - Albania §i Moreea, conditionand evacuarea Prusiei de evacuare;
Principatelor sau anexarea Sileziei. Pentru a limita pretenpile Rusiei, Franta a incer; a: 1
asocieze §i Austria la impartirea Imperiul otoman, facandu-i 0 oferta oficiala in a. . :
sens in 1808. Evenimentele din Spania au impiedicat planurile orientaie franceze r : a
pacea de la Erliir.t, Rusia a obtinut retragerea francezilor din Marele Ducat al Var^: :
anexarea Finlandei §i a Principatelor Dunarene, cee ce deschidea mari perspec: ;
expansiunii ruse§ti spre Balcani.. Aceasta pace a provocat, insa, apropierea Angl:; ;.
Poarta. Prin pacea zisa de la Dardanele (1807), Marea Britanie garanta suverar
otomana asupra stramtorilor §i obtinea mari avantaje pentru comertul englez. Se :a:e— .; _
trecerea vaselor de razboi prin stramtori in timp de pace, ceea ce devine 0 t
intemationala.
In 1809 Napoleon a reluat politica orientala. Dupa infrangerea Austriei. pnr. r ; : ; .
de la Viena (1809), Casa de Habsburg a pierdut toate provinciile de la Marea A a n
din care Napoleon a fonnat Provinciile Ilire. Aceasta ii deschidea posibilita:ea re
proiectului oriental, dar in 1810 Rusia §i Franta nu s-au putut intelege asupra plar.-_ a-
impartire a Imperiului otoman. Din nou divergentele dintre puteri au sal vat Tar:: a a: ;
disparitie. Pentru a obliga Poarta sarecunoasca anexarea Principatelor, ho;ar;:; a I - _r_
Rusia a reluat ofensiva in Balcani, oprita numai de perspectiva iminentei invaz: r _- .
Pacea de la Bucure$ti, din 28 mai 1812, 1-a eliberat pe |ar de pericolul m e: n* erf - i
otomane la DunSre in momentul in care Napoleon invada Rusia. Tarul a prim . - I
Basarabiei §i, prin aceasta, 0 pozitie dominanta la Dunarea de Jos. A obtina: l t a-
pentru sarbi, care au primit, insa, mai putin decat le-a oferit Poarta anteric:
Campania din Rusia a pus capat politicii orientaie a lui Napoleon, dm rare a.
obtinut nimic. Congresul de la Viena a evitat sa discute Chestiunea Orien:a'.a re- r . . -
reactiva divergentele dintre puteri. Politica de impartire s-a dovedit inaplicabila . J
otoman din cauza imposibilitafii de a gasi parti echivalente. Solutia dezmembrl-;. 1~ - . - ;_
otoman in beneficiul puterilor a e§uat, oferind natiunilor din Balcani pos ? . a a : ; 1
conferi o solutie nationals Problemei Orientaie.
 Lupta marilor puteri pentru hegemome m unent, care a salvat Turcia de la destramare,
a favorizat, in schimb, mi§carile de emancipare ale popoarelor. Istoria formarii natkmilor
modeme ?i a statelor nationale in Balcani va fi inseparabila de rSzboaiele ruso-turce §i de
difuzarea ideilor Revolutiei franceze in sud-estul Europei.
Un rol important in procesul de rena§tere nationala a popoarelor din Balcani 1-a avut
difuzarea ideilor iluminismului §i ale Revolufiei franceze. Iluminismul in Europa de sud-
est a avut o putemica coloratura nationala, a stimulat cercetarile privind limba §i istoria,
normarea §i cultivarea limbii literare, progresul instructiei si educatiei, a spiritului laic,
emanciparea individului §i a comunitatilor, asimilarea ideilor democratice, a drepturilor
omuhii si cetateanului, a dreptului popoarelor. Iluminismul francez a influentat cu precadere
..lumea greaca, in timp ce Aufklarung-ul german a fost asimilat de natiunile din Imperiul
:. ibsburgic, sarbi, romani, croati. Grecii au avut un rol esential in difuzarea ideilor iluministe,
contribuind la rena^terea culturala a popoarelor din Balcani, la cristalizarea unei elite
. :e. reformatoare. Carturari ca Rhigas §i Korais la greci, Dositei Obradovici §i Vuk
Karadzici ia sarbi, Paisie Hilandarski §i Sofronie din Vratsa, Samuil Micu, Gheorghe
Sincai §i Petru Maior la romani au contribuit prin opera lor la cristalizarea unui model
culrural national, ce fuziona principiile democratice ale iluminismului cu ideea nafionala.
Ideologia Revolutiei franceze s-a propagat in sud-estul Europei prin regiunile
mediteraneana, adriatica, prin Ungaria §i Principatele Romane, direct sau prin intermediul
emisarilor francezi, a negustorilor, diplomatilor sau al ofiterilor din amiata. Indeosebi mi§carea
ce emancipare a grecilor a fost decisiv influentata de spiritul revolutionar francez. Ocupatia
franceza din Insulele Ionice a stimulat mi^carile revolutionare din regiune. Scrierile politice
_le lui Rhigas Velestinlis - Proclamation, Declaration des droits d e l’homme, Projet de Con-
sniution - ce imbinau principiile democratice §i nationalism!!!, chema popoarele din Rumelia,
Asia Mica, din insule §i din Principatele Romane la insurec^ie pentru crearea unei republici
elene, fondatape principiile de libertate, egalitate, fratemitate §i suveranitate a popoarelor.
1deologia Revolutiei franceze s-a extins in Albania, Muntenegru, Dalmatia, Bosnia, Slovenia,
Croatia, in Banat, Transilvania §i Principatele Dunarene.
Popoarele din Balcani - grecii, rornanii, sarbii - au adresat memorii lui Napoleon
revendicand formarea statelor nationale sub protectia Frantei.
Criza sistemului otoman s-a manifestat §i in starea de anarhie, dezordine §i instabilitate,
instaurata de ayanii rebeli, care au refuzat sa se supuna autoritatii sultanului, de miscarile
tarane§ti, de activitatea haiducilor (clefti), a cetelor militare care actionau independent
de miscarile popoarelor asuprite (mi§carea greaca, romaneasca, a muntenegrenilor sub
Petru I, a sarbilor).
Tendintele reformatoare sus|inute de majoritatea factorilor politiei de la Constantinopol
nu au intrunit unanimitatea in ceea ce prive§te directia §i sensul reformelor. Un curent
conservator sustinea reintoarcerea la practicile anterioare, menfinerea traditiei islamice,
majoritate au sustinut modemizarea imperiului dupamOdelul occidental. Primele incercari
ce reforme au e§uat din cauza opozipei notabililor locali. Selim III a fost primul sultan
care a inceput un program de reforme. A inceput organizarea armatei pentru a limita
influenta corpului de ieniceri, tot mai putin subordonati autoritatii centrale. in 1792 a
organizat un corp de infanterie instruit §i echipat dupa model occidental (Noul Ordin), a
inceput reforme mai timide in administratie §i domeiiiul fiscal, in 1807 Selim III a fost

15
detronat de ieniceri, conservatori §i ayanii r&sculati, care 1-au adus la tron pe Mustafa IV.
Partizanii lui Selim, sub conducerea lui Mustafa Pasa (Bayractar) au atacat in 1808
Constantinopolul §i au instalat sultan pe Mahmud II, care a condus imperiul pana in 1838,
realizand reforma.
Puterea ayanilor a ajuns atat de mare in unele zone, incat acesteia s-au desprins
aproape deplin de Constantinopol. in aceasta perioada autoritatea centrala s-a confruntat
indeosebi cu trei rebeli, care, intr-o forma sau alta, au influentat soarta Peninsulei Balcanice:
Pasvanoglu Osman Pa§a din Vidin, Ali Pa§a din Ianina §i Mahomed Ali Pa§a din Egipt.
Pasvanoglu s-a declarat independent in 1795, stabilindu-§i re§edinta la Vidin §i a ramas
intr-o continua revolta fata de Constantinopol. Ali Pa§a a devenit in 1788 guvernatorul
districtului Ianina, intinzandu-§i repede dominatia asupra teritoriilor invecinate: Tesalia,
Epir, Albania. Avand nevoie de fortele sale, Poarta 1-a numit in 1799 guvernatorul Rumeliei,
pe care a dejinut-o $i a pierdut-o de cateva ori, in functie de nevoile Portii. Aceasta 1-a
folosit impotriva lui Pasvanoglu, a Rusiei. Abia in 1820 a inceput sultanul campania
pentru anihilarea acestui rebel, care a ridicat cre$tinii la lupta pentru a contracara actiunea
sa. Asediat in Ianina, a murit in 1822. Mehmet Ali s-a afirmat in Egipt in luptele contra lui
Napoleon, a urcat repede in ierarhia militara §i administrativa, devenind in 1806 guvemator
al Egiptului. A ramas in serviciul Porfii, remarcandu-se in reprimarea rasculatilor din
Asia Mica, in activitatea din Sudan. Pentru a participa la inabu§irea insurectiei grece§ti,
Poarta i-a promis insula Creta ca posesiune personala §i conducerea Peloponezului pentru
fiul sau Ibrahim Pa§a. infrangerea Turciei in 1828-1829 1-a impiedicat sa-§i primeasca
rasplata, motiv pentru care a atacat Siria in 1832, provocand o criza europeana. Intentiona
sa creeze un mare imperiu arab in jural Marii Ro§ii, format din Egipt, Sudan §i teritoriile
arabe din Asia Mica. Alti rebeli au activat la Silistra, in Bulgaria de Sud.
Revolutia franceza a stimulat organizarea unor societati secrete, conspirative,
revolutionare
> sau cu caracter cultural national.
i Sub inflnenta t masoneriei,* activa in
Principatele Romane, in Insulele Ionice, in Austria, Rusia s-au creat asemenea societati
secrete, cum a fost cea creata in Tesalia (1800). Doua societati au jucat un rol important
in mi§carea de eliberare greaca, atat pe plan cultural, cat §i national: Hotel grec, creata
in 1813 la Paris de greci §i francezi filoeleni §i a doua, infiintata in 1812, din initiativa
britanica, cu scopul de a salva monumentele istorice §i de a construi $coli in Grecia. Cea
mai cunoscuta §1 mai activa in mi§carea de emancipare a grecilor a fost Philiki Hetairia.
fondata la Odesa in 1814.

Revolutia sarba
Situatia din pa^alacul Belgradului reflecta foarte bine realitS-tile Imperiului otoman.
Pustiirile provocate de numeroasele razboaie, actiunile haiducilor §i dezordinile create de
ieniceri au creat in pa§alac haos, o stare de insecuritate, acuzata de populatia locala.
Obiectivul principal al mi^carii sarbe^ti la sfar?itul secolului al XVIII-lea era obtinerea
autonomiei §i a dreptului de autoguvemare. Pentru a contracara influenta ienicerilor §i a
dahiilor, Selim III a venit in intampinarea cererilor sarbe^ti, desemnand o administratie
care sa coopereze cu populatia locala impotriva dahiilor. El inaugura astfel politica de
cooperare cu cre§tinii impotriva ayanilor rebeli. Sultanul a emis trei finnanuri (decrete) -
locala: dreptul de a aduna smguri dame, de a puna anne, de a organiza propria milijie,
limitarea abuzurilor sistemului de proprietate ciftlik. Ele nu au fost aplicate, insa an devenit
programul politic al mi^cSrii sarbe§ti in perioada urmatoare.
Izbucnirea insurectiei sarbe a fost strand legata de problema ienicerilor. Pentru a
; ontrabalansa puterea acestora, guvernatorul Belgradului Hadji Mustafa Pa§a a sustinut
politica de cooperare cu popula|ia locala. lenicerii au fost ajutati de Pasvanoglu sapreia
: r.Tolul asupra Belgradului. Sultanul a ficut noi concesii sarbilor in domeniul organizarii
n::ii:are. Aceasta alianta dintre otomani §i cre^tini a dus la infrangerea lui Pasvanoglu.
Schimbarea raportului de forte la Constantinopol in favoarea conservatorilor a pus
capat politicii de colaborare a administrate! locale cu sarbii, cu urmari dezastruoase
pentru localnici. lenicerii sus^inuti de Pasvanoglu au revenit la Belgrad, Mustafa Pa§a a
f: =: asasinat. In 1802, 4 ofiteri (dahi) au preluat puterea, punand capat dreptului de
... Dnomie al sarbilor §i instaurandunregim de teroare. Populafias~arefugiatin munti, a
inceput sa organizeze autoapararea. Central rezistentei a fost regiunea §umadia, unde
un iider (notabil) local, Petru Karagheorghevici a reu$it sa adune pana in 1804 un numar
ae 30.000 luptatori. La inceputui anului 1804 ienicerii au inceput masacral notabililor
sarbi, ceea ce a determinat localnicii sa organizeze autoapararea.
In februarie 1804, 300 de notabili sarbi s-au mtrunit la Orasac §i 1-au ales pe
Karagheorghevici comandant, declan§and astfel insurectia sarba. Petru Karagheroghevici
avea experienta politica §i militara, a facut parte din militia sarba. A fost acceptat drept
conducator unic, de§i fiecare regiune avea propriul conducator, ceea ce a facut ca de la
inceput sa se confrante orgolii, rivalitati, interese aparte. In partea de vest lider era Iacov
Xenadovici, la rasarit Milenko Stoikovic §i Petr Dobmac. Karagheorghevici a sustinut o
conducere unica, dar rivalii s-au impotrivit. Este meritul fundamental al lui Caragheorghe
caa reu$it sa dea o conducere unica insurectiei, fiind acceptat conducator suprem, calitate
in care semna ordinele cu titlul voievod suprem, comandant al Serbiei, conducator.
In aceasta faza a insurectiei, liderii au negociat cu autoritatile otomane un program
limitat la recunoa§terea drepturilor de autonomie: indep&rtarea ienicerilor, arnnistie
generala, titlul de Knez suprem pentru Karagheorghevici, cu autoritate peste intreaga
populatie din pa§alac, care sa-i reprezinte in fata autoritatilor otomane, taxele §i tributul
sa fie fixate odata, sa nu mai fie marite arbitrar, ienicerii sS nu mai defina proprietati
rurale, limitarea dreptului musulmanilor de a mai locui in ora$e, libertatea religiei, comertului
si comunicatiilor pentru sarbi. in 1804 insurectia a reu§it sa infranga ienicerii, eliberand
un intins teritoriu. Conducerea insurectiei a incercat sa intemationalizeze problema sarba.
Au cerut sprijin Rusiei, care a recomandat negocieri cu Poarta.
in 1805 sultanul Selim a renunjat la cooperarea cu sarbii, trimitand doua armate
impotriva insurgentilor. Insurectiaisi modifica astfel caracteral, dintr-o actiune indreptata
impotriva ienicerilor se transforma intr-o miscare impotriva dominatiei otomane. Insurgentii
au intrant armatele turce§ti in luptele de la luvankovac (1805), Misar §i Deligrad (1806),
eiiberand intregul pa§alac §i in ianuarie 1807 au cucerit Belgradul.
Izbucnirea razboiului ruso-turc in 1806 a schimbat situatia intema|ionala a insurectiei.
Poarta a acceptat sa faca concesii, recunoscand cererrle impale ale sarbilor. Rusia a
incurajat rezisten^a sarbilor, care, in noua conjuncture, au cerut independent deplina.
In^elati cu privire la misiunea col. Paulucci la Belgrad, sarbii au optat pentru un program

17
maximal, care sustinea refacerea vechiului stat sarb prin unirea tuturor sarbilor :
independenta acestuia. Karagheorghevici a respins propunerile de pace ale Portii ni ir.
1809 a lansat o vasta ofensiva spre Sangeac pentru a anexa Muntenegru §i a ridica la
lupta Bosnia. Insurectia sarbS a atins apogeul in perioada 1806-1808, dupa care a urma:
declinul. Pentru ca nu avea resurse suficiente ca sa reziste, a devenit dependents de
raporturile austro-otomane §i ruso-otomane.
Evolutia evenimentelor depindea, insa, in mare masurS de situa^ia internationals.
Apropierea ruso-franceza a avut urmSri nefaste pentru sarbi, Armistitiul incheiat de
Poarta cu Rusia a lasat insurectia descoperita din punct de vedere militar. La Constantinopol
Selim III a fost inlocuit cu Mahmud II. Pe plan intern, Karagheorghevici s-a confrunta:
cu o actiune de opozitie, care a cSutat sa-i limiteze puterile. In 1808 el s-a declarat prin:
ereditar, dar a acceptat sa colaboreze cu un consiliu de guvemSmant.
In aceste conditii ofensiva sarba a fost infrantS laNi§, insurectia a trecut la defensiva
pe toate fronturile. in iunie 1810 trupele ruse§ti au intrat in Serbia §i a inceput o mai buna
cooperare militara ruso-sarba. Dar iminenta invazie franceza in Rusia §i pacea ruso-
turcS din 1812 au determinat retragerea trupelor ruse§ti. Campania din Rusia a provocat
ruptura ruso-sarba §i a izolat complet revolutia. Tratatul de pace de la Bucure§ti a oferit
sarbilor mult mai putin decat le-au acordat otomanii la inceput, dar pentru prima oara
A

intr-un tratat international inscria o anumita autonomie pentru sarbi. In acelasji timp, tratatul
semnifica negatia statului creat de insurgent!, deoarece prevedea revenirea otomanilor in
Serbia.
Insurgentii au respins prevederile tratatului, continuand lupta pentru independenta
deplina. Eliberat pe toate fronturile, guvemul otoman §i-a concentrat fortele impotriva
Serbiei. Trei armate au atacat simultan din Bosnia, Ni§ §i Vidin §i in octombrie 1813 au
ocupat Belgradul.
Cea mai mare realizare a insurectiei a fost formarea unui nucleu al statului modern,
3

creand o serie de institutii care §i-au asumat prerogativele acestuia: adunarea nationala,
care a functional ca organ legislativ, promulgand reglementarile cu caracter constitutional
din 1808 §i 1811, a statuat situatia constitutionals a lui Karagheorghevici, Consiliu!
administrate, creat in 1805, a functionat ca un guvem central. S-au realizat progrese in
domeniul instructiei, s-a creat Marea ^coalS. Revolutia a ruinat sistemul feudal otomar.
a trecut numeroase proprietSti in mainile sarbilor. Revolutia a realizat intemationalizarea
problemei sarbe§ti.
Poarta a promovat o politica de conciliere in Serbia. In octombrie 1813a dat amnistie
generala. Multi conducStori sarbi s-au reintors din Austria, au ocupat fimctii in administratis.
Insurectia sarbS din perioada 1804-1813 a reprezentat prima formS in procesul de
emancipare
A
a sarbilor. Remtoarcerea turcilor nu a insemnat restaurarea Vechiului Regim.
In 11/23 aprilie 1815a izbucnit a doua insurectie, avandca §efpe Milos Obrenovici.
Turcii au fost infranti la Rudnik, Palez §i Cacak, iar teritoriul Serbiei a fost eliberat.
ConfrantatS cu ofensiva a doua armate otomane trimise din Bosnia §i Rumelia, lipsitS de
ajutor international, aceastS insurectie a optat pentru o altS linie politics: compromisul cu
autoritatile otomane pentru a obtine autonomia. S-au inceput negocieri dificile, s-a incercat
intemationalizarea problemei la Congresul de la Viena. Recunoa§terea acestor aspiratii
la autonomie s-a facut prin convenda din 1826 de la Ackerman, tratatul de pace de la
Adrianopol §i hati§eriful otoman din 1730.
 tuturor iugoslavilor. In armata revolutionary s-au inrolat voluntari din toate provinciile.
Sarbii din Imperiul Habsburgic au oferit arme, provizii, specialist!, profesori. Doua revolte
locale - Tican §i Krusica - au fost direct provocate de insurectie. Granicerii sarbi s-au
inrolat in armata revolutionary. Insurectia a avut ca plan strategic uniunea cu Muntenegru,
declan§area insurectiei in Bosnia §i Hertegovina. Deta§amente de insurgenti au actionat
in aceste provincii, contribuind la ridicarea populatiei din zona, in 1813 s-a ajuns chiar la
uniunea cu Muntenegru, proclamata la Boka Kotorska, dar nu a intrat in vigoare. Planul
de unificare a iugoslavilor a fost inaintat de Karagheorghevici imparatului Napoleon,
cerandu-i eliberarea de sub dominatia otomana §i unirea sub sceptrul imparatului francez.
in egala masura insurecpa sarba a avut un putemic ecou in Balcani. Mi^carile otomane
” din teritoriile bulgare, sustinute militar de comandantii sarbi, au fost, in fapt, o prelungire
a insurectiei sarbe. Izolati dupa pacea de la Pressburg, sarbii au decis sa se sprijine pe
fortele rasculate din Balcani. De altfel, inca de la declan§area insurectiei in 1804,
conducatorii acesteia au hotarat sa o extinda in pa^alacurile vecine. Sofronie Vracsanski
a organizat un comitet bulgar de eliberare in Principate, voluntari bulgari au luptat in
armata de eliberare sarba. Deta§amente mixte sarbo-bulgare au ajuns pana aproape de
Sofia, stimuland actiunea haiducilor §i revoltele tarane§ti. in 1809 haiducul Veliko a facut
o incursiune in teritoriile bulgare, iar in 1810 reprezentantii bulgarilor au propus
conducatorilor insurectiei o ac|iune comunS contra turcilor.
Un putemic ecou a avut insurectia §i apelul lui Karagheorghevici la solidaritate in
teritoriile grece§ti, in Albania §i Rumelia. Insurectia greaca din 1808 a fost urmarea
acestui apel. La apelul lui Constantin Ipsilanti s-a format in Tara Romaneasca A
legiunea
greaca, ce numara 1500 de voluntari, comandata de Nicolas Pangalos. In alta parte a
Balcanilor a actionat in 1807 Nikotzaras, pentru a deschide o cale libera de comunicatie
cu Serbia peste Macedonia. Insurgentii greci au obtinut ajutor din partea fanariotilor.
Dositei Filitti, mitropolit, patriarhul, mitropolitul din Vidin au mediat intre insurgenti §i
Poarta, ca §i printul Constantin Ipsilanti, Capo d’Istria. Acesta din urma a consiliat
reprezentantii sarbi la Viena cu ocazia congresului de pace. In 1816 a lucrat pentru
confederarea Tarii Romane^ti, Moldovei §i Serbiei.

Revolutiiie romana §1 greaca

Anul 1821 a readus in atentia Europei chestiunea orientala ca urmare a declan§arii
revolupilor romana §i greaca. Strans legateiin organizare §i desfa§urare, cele doua revolutii
au avut un impact §i consecinte intematioijale mai mari decat insurectia sarba. Izbucnirea
celor doua insurectii sta in stransa legatura'cu activitatea societatii secrete Philiki Hetairia.
Ea s-a organizat in 1814 la Odesa, cu scopul de a organiza grecii din diaspora pentru
insurectie. Ea reprezenta a s p ira te de emancipare ale elenismului exterior, mai evoluat
din punct de vedere economic, politic §i ideologic. Ea a traversat cateva faze, sporindu-§i
baza sociala prin recrutarea unor aderenti de diferite etnii, de origine sociala diversa §i
chiar cu interese divergente. De la o societate. conspirativa, organizata dupa model
masonic, ea a evoluat pana la o insurectie generala, care sa reuneasca cre§tinii din
Balcani impotriva Portii. In 1817 Petru Karagheorghevici, membra al Eteriei, a fost
msarcinat sa ridice din nou Serbia la insurectie, dar acest proiect era in contradictie cu
linia politica a lui Milo§, care 1-a 51 asasinat. In cadrul Eteriei s-au confrunat doua linii
politice: una care sustinea realizarea obiectivelor sale cu sprijinul factorului extern, ai
marilor puteri; cealaltS, care sustinea insurectia nationala armata. Din 1818 Eteria a
inceput sa pregateasca mai activ insurectia care viza un teritoriu vast in Balcani.
Principatele Romane, Serbia, Bulgaria, Insulele, Tracia, Macedonia, Epir, Moreea. in tc:
acest teritoriu a creat baze de actiune, a organizat grupuri de aderenti. Un rol importan:
in organizarea insurectiei a revenit Principatelor Romane, unde eteri^tii au ca§tigat domni.
fanariop, marile familii fanariote, conducStori din administrate. Dupa refuzul lui Capo
d’Istria, in 1820 in fruntea Eteriei a ajuns Alexandra Ipsilanti, fiul fostului domnitor d: r.
Principate.
Acesta a realizat reorganizarea Eteriei si a elaborat planurile insurectiei. In octombr _
1820 reuniunea §efilor Eteriei a examinat variantele planurilor de insurectie. Prima varian .1
sustinea o ridicare generala in Peloponez, in paralel cu 0 insurectie generala in Balcar.
A doua varianta lega insurectia din Grecia de 0 actiune a Serbiei spre Bosnia §i srr^
Bulgaria, atragerea Muntenegrului, fixand astfel fortele otomane. Planul militar al Eterie.
miza pe doi factori: ridicarea popoarelor din Balcani §i interventia militara a Rusiei :r.
sprijinul acestora. In aceste planuri Principatele Romane, unde Eteria avea numero'
aderenti printre notabilii locali, trebuiau sa serveasca cabaza de operatiuni. Coresponder.;:
lui Ipsilanti cu Milo§ Obrenovici, prin care ii solicita declan^area insurectiei, a fost confisca: .
de turci. Printul sarb era in negocieri cu Poarta pentru a obtine titlul de print ereditar si r. _
era de acord sa angajeze Serbia intr-o nouS insurectie, mai ales ca Eteria era sustinu::
de unii dintre adversarii sai. Planurile de insurectie nu s-au realizat nici in Bulgaria. n:c: 'r.
Muntenegru.
In aceste conditii s-a pus in aplicare un plan minimal, care prevedea izbucnir: a
insurectiei in Principate, in Oltenia, cu misiunea de a provoca 0 defectiune in Princip a:
care sa retina atentia otomanilor §i sa favorizeze trecerea trapelor eteriste peste Dunare
A

In acest scop a fost insarcinat cu organizarea ei Tudor Vladimirescu, inipat in taine.s

Eteriei, trimis cu spriiin material in Oltenia de comitetul boieresc provizoriu ce conduces
tara dupa moartea domnitorului. Din motive politice, pentru a nu atrage atentia Portii >: .:
evita 0 interventie militara, a conferit mi^carii 0 orientare sociala, prezentand-o ca indrepta'J."
impotriva boierilor §i a domnilor fanarioti, reu^ind sa atraga in insurectie 0 mare varieta:e
de grapuri sociale: taranime libera, claca^i, boieri mici §i mijlocii, negustori, meseria?:.
oameni cu experienta militara, panduri, fo^ti participanti la razboiul raso-turc. A extins
insurectia In toata Oltenia, unde a creat baze de operatiuni §i centre fortificate.
in 22 februarie/6 martie 1821 a inceput §i insurectia In Moldova, declan^ata de
trupele eteriste, care au venit din Rusia. Eteri§tii au ocupat principalele centre, cu sprijinul
direct al printului fanariot, au masacrat populatia musulmana din ora§e. Au adresat ur
manifest locuitorilor din Principate, chemandu-i la insurectie. In aceastS fazS a insurectiei.
conducStorul ei, Tudor a lansat un program social §i national, ce prevedea InlSturarea
c i u u ^ u i i i v n u r n a u .m i i i i o u i c i i .i t 9 1 l a j j t j . v c p t i . c a l l U p U ^ i l C l U I , S U U I U C U U C U t X e 'd m i l C i p a t e l O r ,

invocand mereu vechile drepturi §i privilegii ale Principatelor. Tudor a negociat cu boierii
din divan, a inlaturat administrate fanariota, ocupand intregul Principat. La 26 mai a
ocupat ora§ul Bucure§ti. La randul sau insurectia eterista a progresat in Moldova, la 27
it:21 Ipsilanti a ajuns la Bucure§ti. Cei doi conducatori au impar^it administrajia din Tara
Romaneasca §i au stabilit un acord pentru o colaborare in viitor. Incertitudinile §i punctele
rix ase nesolutionate s-au referit la sustinerea politica §i militara de catre Rusia, pe care
>e baza tot planul insurectiei. Eteri§tii nu au putut sa demonstreze acest sprijin. Mai mult,
a dat publicitatii oficial dezavuarea insurectiei grecilor §i romanilor, ceea ce a modificat
*.:■:s. evolutia celor doua insurectii. Tudor Vladimirescu a negociat rapid o intelegere cu
b : ierii, cu care a incheiat un acord, precizand ca actiunea lor are un caracter antifanariot,
f.ind indreptata impotriva domnilor care au incalcat vechile privilegii §i drepturi ale tarii.
Era o intoarcere abila, care avea acordul tuturor forjelor din |ara, care facea din Tudor
= rm entul unei politiei nationale, al unei unitati a tuturor fortelor Principatului in fata
r_rc 1or. Dorea astfel sa preintampine o interventie turceasca in Principat, in absenta unui
rpri: in politic §i militar rusesc. In acela§i sens a negociat in numele boierilor cu pa§alele
:a Dunare. Izolat politic, Tudor §i-a pierdut sprijinul propriilor capitani, a fost rapit §i
pentruincalcareajuramantului. A reu§it timp de doua luni sa stapaneasca efectiv in
7 ara Romaneasca, conducand caun adevarat print, subordonandu-§i intreaga administratie.
A zc mnit in numele principiilor modeme de suveranitate a poporului, dreptate, libertate,
r.z'.iiate, fericire ob§teasca. In ultima faza a facut apeluri de unire a tarilor romane
per.rru a rezista unei interventii turce§ti. Influentat de ideologia Revolutiei franceze §i de
re\ oluiia sarba a promovat o ideologie a carei tinta era poporul/natiunea, in acceptiune
: - iaia $i nationala. El a denumit insurectia organizata, forta sa militara de peste 8000 de
ameni, adunarea norodului, a difuzat un program intitulat Cererile norodului romanesc.
Trupele otomane au ocupat repede principatul, au intrant eteri§tii la Draga§ani, ultimele
:ez:s:ente la man&stirea Secu (Tara Romaneasca) §i la Sculeni in Moldova. Ipsilanti a
fugit in Austria.
Insurectia din Principatele Romane a fost preludiul revolutiei grece^ti.
Spre deosebire de revolutia sarba, revolutia greaca a fost mai complexa, cu un
:~pact international mai putemic, datorat pozitiei geografice §i geopolitice a Greciei in
'. . terana, care a determinat interventia puterilor. Societatea greaca era mai complexa
:: ferentiata, cu o burghezie mai putemica in insule, sensibila la ideile revolutionare, cu
- a n clivaje intre diferite regiuni §i categorii sociale, ce au grevat asupraunitatii de actiune
i .-.surectiei. Aceasta nu a putut sa instaleze o conducere centrala, manifestandu-se
i #
: ; --:a:, in diferite zone, adesea fara legatura intre ele, in frunte cu lideri locali, cum a
::s: Kolokotronis in Peloponez, Karaiskakis in Rumelia. Geografia Greciei a impus o
de lupta de guerila. Deseori, din cauza rivalitatilor, conduc&torii locali au ajuns sa
:-e lupte chiar intre ei.

21
 Insurectia din Grecia nu a fostcoordonatacu cea din Principatele Roman^Jn partea
de nord, rascoala grecilor a fost provocata de abuzurile trupelor otomane trimise impotriva
lui Ali Pa§a, asediat in Ianina. Grecii au luptat alaturi de Ali Pa§a impotriva unitatilor
guvemului central. In Peloponez, la chemarea lui Alexandra Ipsilanti, primapi greci au
organizat o intranire la Vostitza, in ianuarie 1821, pentru a pregati insurectia. In martie
calendaral vechi ortodox au inceput rascoalele la ICalavrita, Maina, Kalamata. In 23
martie, mitropolitul Germanos, membra al Eteriei, a proclamat la manastirea Sfanta Lavra
insurectia generala. In 28 martie senatul din Messenia a difuzat o proclamape catre
popoarele Europei, prin care anunta hotararea poporului grec de a-§i cuceri independenta.
Pana in 2 aprilie 1821 insurectia a cuprins tot Peloponezul, apoi partea de rasarit a
Greciei 'centrale, a blocat Atena, apoi in aprilie a cucerit insulele Hydra, Psara §i flota
• A * 1 ,
acestora. Insurgentii au ocupat Atena, Teba, Missolonghi. In mai s-a rasculat Tesalia, in
iunieCandia. Revolutia a traversat trei faze: l) 1821 - 1825, fazadecre§tere§iextindere;
2) 1825 - 1827 - o perioada de criza, provocata de ofensiva Egiptului contra revolutiei; 3)
1827 - 1829 - perioada interventiei marilor puteri. Insurectia a fost una dintre cele mai
sangeroase, datorita amestecului de populatie cre$tina §i musulmana, a rivalitatilor dintre
conducatorii locali. Au cazut victime masacrelor zeci de mii de musulmani (Chios 1822)
sau cre^tini (Peloponez, aprilie 1821). Insurectia a provocat o vie emotie in opinia publica
europeanS, care s-a solidarizat cu cauza grecilor. Datorita acestei solidaritati, specifice
mentalitatii romantice, solidara cu natiunile oprimate, problema greaca a devenit cea mai
importanta pe agenda politica europeana. Mai ales masacrarea patriarhului §i a mitropolitilor
ortodoc§i la Constantinopol, in aprilie 1 82 1 , a provocat reactia marilor puteri in frunte cu
Rusia s?i solidarizarea opiniei europene.
in timpul insurectiei a inceput organizarea unei autoritati centrale statale, sustinuta
de o serie de personality din diaspora, revenite in tarS pentru a participa la insurectie.
Demetrios Ipsilanti, de exemplu, sustinea formarea unui stat unitar centralizat.
In 1822, Adunare Nationala de la Epidaura a proclamat independenta Greciei, a
promulgat Constitutia §i a ales pe Mavrocordat ca pre§edinte al Republicii elene.
Constitutia a fost conceputa dupa modelul regimului Directoratului francez. Dorind
sa evite concentrarea puterii in mana unui singur om, a incredin^at puterea unui comitet
din 5 persoane, condus de Mavrocordat. Format din notabili §i insulari, consiliul nu a fost
recunoscut de to^i militarii sau de unii dintre tarani. Cea mai grava problema pe plan
intern a fost provocata de Kolokotronis, caraia i s-a luat conducerea militara pentru a
instaura controlul civil asupra militarilor. Acesta a dizolvat guvemul, constituindu-se doua
centre de putere: unui la Nauplion, in frunte cu Kolokotronis, altul la Kranidi, unde s-a
retras guvemul in frunte cu Koundouriotis, la care s-au asociat Zaimes §i Kolletis, ce vor
avea un rol important in viata politica greaca. Alte conflicte interne s-au inregistrat in
1824 intre Peloponez §i Rumelia. Luptele cu Poarta s-au desfa§urat cu succese de
amandoua partile pana in 1825, cand se produce o modificare a raportului de forte prir:
interventia lui Mohamed Ali, la cererea Constantinopolului. Trupele otomane au ocupat
Creta, au atacat din Peloponez cu trupele egiptene §i din nord cu armatele guvemului
 Rusia a reactionat prima, inca din 1821, dupa spanzurarea patriarhului, cand a dat un
ultimatum Turciei, apoi a rapt relatiile diplomatice cu Poarta. Interventia concertata austro-
britanicS a oprit Rusia Set decla.n§eze un conflict oriental, transformand criza dintr-o
problema bilateralS, ruso-turca, intr-una europeana. Rusia nu a sustinut revolutia greaca,
cum nu au facut nici puterile Sfmtei Aliante, care au optat pentru principiul interventiei
impotriva mi§cariior revolutionare, pentru apararea legitimitatii. Austria $i Marea Britanie
au manevrat pentru a rapi Rusiei orice pretext de interventie in Balcani, au determinat
Turcia sS-§i retragS trupele din Principatele Romane $i sa instaleze domnitori pamanteni
in cele doua tari, in locul domnilor fanario|i, compromi§i de actiunea Eteriei.
Opinia publica europeana a avut un rol important in interventia marilor puteri, in
intemationalizarea problemei grece§ti. Vazandu-§i amenintate interesele comerciale,
Marea Britanie a intervenit tot mai mult pentru a impiedica o Grecie independenta sub
influenta Rusiei. Pentru a evita o interventie individuals, a?a cum a hotarat congresul
Sfmtei Aliante, M. Britanie a atras Rusia §i Franta intr-o actiune comunS in chestiunea
preacS. in 1826 a fost incheiat protocolu! de la Petersburg, intre Rusia $i Marea Britanie,
prin care cele doua puteri s-au angajat sa medieze la Constantinopol pentru o Grecie
autonoma. In 1827 prin tratatul de la Londra, Franta adera la intelegerea anterioara, cele
3 puteri angajandu-se sa medieze fomiarea unui stat autonom grec.
Fortele aliate au instalat blocada navalS in jurul Greciei §i in octombrie 1827 au
repurtat victoria navala de laNavarin asupra Turciei, care a deschis practic o nouS criza
orientals. Londra a acceptat interventia militara rusS §i in aprilie 1828 a inceput un nou
rSzboi ruso-turc, care a decis soarta statului grec.
In Grecia situatia politics s-a imbunStStit. Guvemul Koundouriotis a fostmlocuit cu
guvemul Zaimes. in 1827 s-a desfa§urat a treia adunare nationals, care a promulgat
Constitutia de la Troezene §i 1-a invitat pe Capo d’lstria sS vinS in Grecia ca pre^edinte.
In 1828 acesta a venit in Grecia §i a inceput organizarea unui guvem putemic §i a unei
administra^ii centralizate. Nu a intrunit sufragiile tuturor liderilor §i a fost asasinat in
1831. UrmStorul guvem a avut ca lideri pe fratele lui Capo d’lstria, Kolokotronis §i
Kolletis, dar nu a rezistat din cauza nein|elegerilor §i rivalitStilor interne. Incapacitatea
grecilor de a se organiza a determinat interventia celor 3 puteri, care au decis independenta
Greciei, in granite mai restranse §i forma de guvemSmant monarhicS. Tratatul de la
Londra, din februarie 1830, dintre M. Britanie, Franta $i Rusia a hotSrat formarea regatului
grec independent, garantat de cele trei puteri. Dupa refuzul lui Leopold de Saxa Coburg,
de a ocupa tronul Greciei, in 1832 cele trei puteri 1-au desemnat pe Otto de Bavaria ca rege
al Greciei, instalat in 1833 sub numele Othon I.
La insurectia greacS au participat fortele intregului elenism. Ea a provocat rSscoale
§i agitatii in celelalte regiuni care erau in afara teritoriului controlat de revolutie. Numero§i
voluntari din aceste provincii au luptat in armata revolutionarS.

23
 Revolutia a provocat mi§cari §i printre celelalte popoare slave. Petru I al
Muntenegnilui scria semnificativ: “destinul poporului grec va decide destinul tuturor
popoarelor coreligionare aflate sub biciul otoman”. Slavii dm Macedonia, Bulgaria au
participat cu deta§amente proprii la revolutie.
Cele doua revolutii au pus bazele statelor sarb §i grec, au declan§at procesul de
formare a statelor nationale in Balcani, de modemizare a economiei §i societatii balcanice.
au dat un nou contur Chestiunii Orientaie, asociindu-i principiul de nationalitate.
 Statele balcanice in secolu! al XlX-lea

Prin pacea de la Adrianopol (1829), in Balcani s-au format state autonome §i a

-inceput procesul de modemizare institutionala, de edificare a unor state modene, dupa
model occidental. Fara exceptie, conducatorii statelor balcanice, desprinzandu-se din
sistemul politic otoman, s-au confruntat cu problemele instaurarii unei forme de
guvemamant adecvate structurilor existente, a formarii unei administrate centralizate,
instaurarii unor raporturi de egalitate pentru toti cetafenii, cu modemizarea economiei,
societatii, a invatamantului, a drumurilor §i cailor de comunica|ie.
In condi|:iile existentei unor societati patriarhale, cu o structura preponderent
t&raneasca, in curs de diversificare §i structurare, cu o populate urbana eterogena din
punct de vedere etnic §i confesional, ca de altfel numeroase regiuni din Balcani, aplicarea
mecanica a modelelor constitutionale occidentale nu s-a adecvat intotdeauna structurilor
ssociale §i culturale existente. Formarea sistemelor politice modeme a intampinat o serie
de obstacole ce decurgeau din tradijiile autonomiilor locale anterioare §i rivalitatile dintre
liderii politiei, din dificultatile trecerii de la starea excepfionala a insurectiei la o viata
politica normals, din maniera specifics in care s-au format la inceput partidele politice, in
jurul unor personalitati politice sau militare cu trecut in revolutiiie incheiate sau cu pozifii
sociale §i politice in tara. Formarea sistemelor politice modeme s-a facut treptat, in mai
multe etape, de regula evoluand de la un sistem absolutist spre un regim mai apropiat de
modelul occidental.
„ '
..j /

Serbia

Acesta a fost cazul principatului autonom al Serbiei. Forma de guvemamant instaurata

dupa 1816 era una specifica, ce decurgea din revolutie, din rolul de conducator politic §i
militar al lui Milo§ Obrenovici. El a condus intr-o maniera absolutista, a fost recunoscut
cu titlul knez suprem. Obiectivele domniei sale la inceputuri vizau precizarea statutului
international al Serbiei, recunoa§terea domniei ereditare pentru familia Obrenovici, fixarea
granitelor statului, indepartarea militarilor §i functionarilor otomani din funcfii. Continuand
politica de injelegere §i colaborare cu turcii, in 1817 a obtinut recunoa§terea domniei
ereditare. Pe plan extern, statutul Serbiei a fost precizat prin conventia de la Ackerman
(1826) §i tratatul de la Adrianopol (1829), care recunosc statutul de autonomie al
principatului §i instaureaza protectoratul Rusiei alaturi de suzeranitatea otomana. Poarta
a recunoscut acest statut prin hatiseriful din 1830, inclusiv succesiunea domniei in familia
Obrenovici. Profitand de dificultatile Portii §i de prezenta ru§ilor la Constantinopol in
sprijinul sultanului, contra pa§ei din Egipt, in 1833 Milo§ Obrenovici a anexat Krajna,
Cacak, Timoc, Krusevac, Cma Reka, Uzice, regiuni stSpanite de insurgenti sarbi in
timpul revolutiei, stabilind astfel granitele principatului pana la 1878 intre Timoc, Dunare.
Ni§, Ra§ca §i Drina.
Cele mai mari dificultati le-a intampinat Milo§ in centralizarea adminstratiei. Tradit:i:e
de autonomie locala la nivelul statului sau al regiunii au determinat liderii locali sa 5;
opunS politicii de centralizare, sustinand un fel de uniune de republici §i jude|e, restaurarei
sistemului patriarhal, adoptarea unei constitutii sau carta care sa limiteze puterea printulu:
Curtea supremS creata in 1815a fost ignoratS. Hati§eriful din 1830 prevedea o adunare
nationala §i un consiliu, dar Milo§ nu 1-a aplicat. Consulatele strSine infiintate in decemui
patru al secolului al XlX-lea - Austria (1835), M. Britanie (1837), Franca (1838) - s-au
amestecat in disputa dintre domn $i opozitia fata de acesta. O rascoala din 183 5 determir 1
pe Milo§ sa faca concesii. In 1835 permite convocarea adunSrii nationale, institute crea:l
de revolutie, care adopta Constitutia de la Stretenje, elaboratS dupa model francez. Era
o constitute liberals, care prevedea separarea puterilor, egalitatea cetStenilor, limitars;.
puterii prin^ului. Printul impSr^ea puterea legislativS §i executivS cu Skup§tina forma:!
din 100 de membri. Constitutia nu a fost acceptatS de domnitor. De comun acord cu
Rusia, Poarta a promulgat Hati§eriful din 1838 (Regulamentul otoman), care va sta h
baza guvernSrii Serbiei pana la 1869. Era mai degraba un statut administrativ deea:
constitutie. Prevedea desfiintarea obligatiilor feudale, puterea legislativS era incredin:_:i
unui Consiliu de stat, format din 17 membri, numiti de domn pe viatS; domnul avea dre;:
de veto absolut; mini§trii erau numiti dintre membrii Consiliului §i erau subordonati acestuia
Regulamentul punea capSt domniei absolute in Serbia, limita puterea printului prin atribut;;1;
stabilite consiliului, instaura un sistem administrativ centralizat, care §i-a impus contrc
asupra formelor de administratie locala. DupS abolirea institutiei spahiei la 1833, in 1S3:
a fost promulgatS legea restaurSrii pamantului, ce a pus capSt marii proprietati, garantan i
un minim micii proprietati. Ustavul din 1838 sanctiona statutul micii proprietati, recunoscand
tSranilor dreptul de deplinSproprietate. Taranii au devenit astfel proprietari pe terenun.e
preluate de la musulmani dupS revolutie §i au fost cei mai fideli sustinStori ai regimului lu:
Milo§. In anii 1860-1861 §i 1873 au fost date noi legi in problema pSmantului.
Printul Milo§ a reglementat §i chestiunea bisericeasca, care dupS desfiintarea
Patriarhiei din Pec a intrat sub jurisdictia patriarhului din Constantinopol. Prin hati§erifal
din 1830 a fost recunoscut! biserica nationala sarba. Patriarhul a acceptat in 1831
emanciparea bisericii sarbe de sub controlul grec. Mitropolitul a primit titlul de mitropolit
al Belgradului §i a intregii Serbii, primul fiind Petru Iovanovici, educat in Imperiul
habsburgic.
Pentru pregStirea cadrelor necesare administratiei, printul Milo§ a inceput organizarea
sistemului national de educate, in 1833 a fost promulgatS legea pentru organizarea
t A .

invStSmantului primar. In 1831 s-a infiintat §i prima tipografie.

Imediat dupS promulgarea Regulamentului otoman, Milo$ a abdicat, incredintand
domnia fiului sau Mihail, care a domnit panS in 1842, cand a fost rSstumat §i a pSrSsit
tara. Adunarea nationals formats din opozantii familiei Obrenovici 1-a ales domn pe
Alexandra Karagheorghevici. Aceasta semnifica victoria sustinStorilor regulamentului
din 1838, care au format Partidul constitutional, adversar al domniei absolute, partizanii
era condus de Toma Vucici Peri$ici, Avram Petronievici, Ilia Gara^anin.
3erioada constitutionals, cum a fost denumita, nu a fost lipsita de convulsii interne,
ie:erminate de conflictul dintre consiliu §i prinf. Alexandra nu era un prin| ereditar, nu
- ■:: susrinere popular! Conflictul s-a intensificat dupa 1855, cand domnitorul aincercat
: e.mine consiliu!, ciocnindu-se cu o opozi^ie tot mai puternica, ce reunea aderentii
• dinastii §i personalitati ce vor alcatui viitorul Partidliberal, partizanii unui regim
ir ~ : cratic. In spiritul tradifiei politice sabesti, dar §i a unei mentalitati romantice ei vedeau
rers; nificata vointa natiunii intr-o adunare nationala.
in 1858 a fost convocata la Kraguevac adunarea nationala (numita a Sf. Andrei),
. e ‘.-a detronat pe Alexandra §i 1-a numit domn pe Milo§. Prin aducerea vechiului domn
•- i utist s-a pus capat perioadei constitutional, care a reu§it sa instaureze sistemul
- 1 —.r.istrativ centralizat, a introdus in 1844 codul civil, dupa modelul celui austriac, a
-: Aementat functiile guvemamentale §i din administratie, meseriile, sistemul de invafamant.
5 -1 cnstalizat o elita birocratica, formata in §colile din Austria sau la universitati europene.
? e plan extern guvemul nu a realizat progrese, fiind preocupat mai ales de elaborarea
e: poliiici nationale care sauneasca conationalii aflati sub diferite stapaniriin granitele
furc!ai national. Aceasta politica nationala a fost schitata in 1844 in planul numit
\ ucertania, elaborat de Ilia Gara§anin pentru prin|ul Alexandru. Proiectul prevedea
rer.aurarea statului medieval al tarului Du§an, avand ca nucleu Serbia autonoma, care
_*rr.a sa anexeze Bosnia, Herzegovina, Muntenegru, Srem, Banat, Bacica §i Albania de
N :ri. cu ie§ire la Marea Adriatica, teritorii considerate sarbe^ti din punct de vedere
e~:c. cu preponderenta sarbS §i ortodoxa. Gara§anin propunea o ampla campanie de
::: - aganda in Austria, Serbia, sprijinul Angliei §i Frantei.
Restaurarea domniei absolute nu a pus capat instabilitatii politice din Serbia, unde
: -: u format trei centre de putere: domnul, consiliul §i adunarea nationala. In lupta pentru
r _;ere politica s-au format douapartide politice: liberalii, care sustineau suprematia adunarii
r.i*icnaie §i conservatorii, favorabili preponderentei politice a domnului §i a consiliului. In
anuarie 1855 a fost promulgate legea ce prevedea intrunirea adunarii nationale periodic,
a ? ani, numai cu competence consultative.
Dupa moartea printului Milo§, la domnie urmeaza fiul acestuia Mihail Obrenovici,
c onsiderat cel mai eficient domnitor al Serbiei modeme. Forma de guvemamant a Serbiei
a fost monarhia absoluta, careia a incercat, cel putin formal, sa-i confere un caracter
: cnstitutional. De§! a exercitat puterea suprema in stat, a facut-o in cadrul legal existent.
A urilizat in acest sens adunarile nationale care s-au intrunit in 1861, 1864, 1867. S-a
- azat tot timpul guvemarii pe Partidul conservator, cel mai important mmistru fiind Ilia
Gara^anin. S-a preocupat de intarirea armatei, in 1861 a introdus serviciul militar obligatoriu
A

pentru toti barbatii intre 20-25 ani, a organizat militia nationala. In 1863 Serbia avea
-A 000 soldap la o populatie de 1,1 milioane locuitori, fiind cea mai putemica din Balcani,
chiar daca era slab echipata. intre 1862-1867 a obtinut retragerea gamizoanelor otomane
c:n cele 6 ora$e fortificate, singuml semn al suzeranitatii Portii a ramas tributul. Pe plan
extern a sustinut mi^carile de eliberare a poparelor balcanice, indeosebi bulgarii, a incheiat
adante cu Muntenegru (1866), Grecia (1867), Romania (1868).

27
 • ^
S-a confrantat cu o puternica opozitie fata de regimul autocratic. In 1868 a fost
asasinat. In fruntea statului a venit printul Milan, fiul fratelui sau; minor, a fost pus sub
protec|ia unei regente, care a intranit adunarea nationala, alc&tuita din 500 persoane, ce
a devenit constituanta §i a elaborat in 1869 noua constitute a Serbiei. Constitutia retine
idei mai vechi, specifice traditiei politice sarbe§ti, dar preia §i o parte din propunerile
Partidului liberal: de§i pastreaza puteri relativ mari pentru domn, a conferit adunan:
nationale un rol mai important, a redus atributiile consiliului la functiile unui comite:
administrativ. Delegatii in adunarea nafionala erau ale§i (75%) §i numiti (25%). Adunarea
se intranea anual, avea drept de initiative legislative, aproba sau anula legi, dar prin alte
prevederi competentele ei erau limitate. De§i nu avea o autoritate predominant^ in stat.
Domnul avea puteri constitutional mari: domnia era ereditara in familia Obrenovici:
domnul putea revoca adunarea cand refuza sa voteze bugetul; inscria drepturile omului;
cetateanului, drepturi civile - egalitatea cetatenilor, dreptul de proprietate, libertatea
cuvantului, a presei, dreptul la apel
Serbia ainregistrat progrese in domeniul economiei, al transporturiior §i comunicatiilor.
In 1855 a fost introdus telegraful. Transformarea agriculturii intr-una cerealiera a
defavorizat cre^terea vitelor, a necesitat in 1873 o noua lege a pamantului, ce garan.a
minimul proprietati taranesti supuse faramitarii. S-a imbunatatit sistemul de instructie 5:
educatie nationala, realizandu-se un progres sensibil al alfabetizarii (4,2% in 1866 era::
alfabetizati). In 1855 s-a infiintat Biblioteca Nationala, muzeul, iar in 1856 Academia de
§tiinte.

Grecia
Grecia a obtinut in 1830 cel mai favorabil statut international dintre toate stateie
balcanice: regat independent sub protectoratul celor 3 mari puteri Franta, Marea Britanie
§i Rusia. Regele desemnat de puteri, Othon I de Bavaria, a venit in Grecia in IS33.
stabilimdu-§i capitala in Nauplion. Fiind minor, regele Ludwig i-a asociat un consiliu ce
re g e n fo rm a t din oameni foarte capabili §i cu expenenta in administratia Bavariei -
Armansperg pre§edinte, von Maurer, jurist, gen. von Heidecik, von Abel secretar, Greiner,
consilier.
Consiliul de regents a inceput organizarea unei administratii unitare §i centraliza.e.
dupa modelul napoleonian. in pofida disensiunilor, Armansperg §i-a mentinut influer.ia
pana in 1837, cand a fostinlocuit de von Rudhardt, iar prim ministru a devenit Constant:r
Zographos, primul grec in aceasta functie. De?i grecii au dorit un regim constitutionai :r.
timpul revolutiei, marile puteri §i curtea Bavariei au preferat o monarhie absoluta. Ierari::a
administrativa era controlata de bavarezi, de§i exista §i un consiliu ministerial, format din
greci, dar nu avea nici o putere. Consiliul de regenta a organizat administratia locaia. a
organizat biserica nationala, armata §i flota, sistemul de invatamant §i institutiile financiare
ale tarii. Preocuparea majora a fost inlocuirea formelor de autoguvernare locala crea:e
de revolufie. Inceputui a fost facut chiar in timpul revolutiei, a fost continuat apoi sub
Capo d ’lstria in 1828, care a decretat organizarea Peloponezului in 7 provincii, imparti:e
 jjcuu u w a uuuiu ui mucin oameni am aiara ureciei propnu-zise, rupti de realitatile
locale.
Aceasta preocupare a continuat sub regenta. S-a urmarit centralizarea administrate!,
aplicarea unor legi §i modele uniforme. Grecia a fost impSr|ita in 1833 in 10 provincii
n jinarhii), fiecare avand ca subdiviziuni judetele (eparhii) si municipalitati (deme). Guvemul
: entral controla administratia la toate nivelurile.
Deoarece biserica greaca se afla sub tutela patriarhului de la Constantinopol, controlat
de Poarta, regenta a urmarit emanciparea acesteia §i separarea de patriarhia ecumenica.
Reglementarea statutului bisericii grecesti s-a facut de un sinod episcopal, sub indrumarea
_ Maurer, dupa modelul bisericii mse §i a celei catolice din Bavaria. Noul regulament a
d: r. emis in 1833. Acesta prevedea: independent bisericii grece§ti de patriarhia din
Constantinopol; administratia ecleziastica era incredintata sinodului, ai carui membrii erau
itumifi de rege, care devenea capul bisericii. S-a efectuat §i reforma manastirilor, cele cu
mai putin de 6 calugari au fost inchise, proprietatile au fost preluate de stat, care folosea
veniturile lor pentru nevoile bisericii §i ale educafiei. Reforma bisericii a generat opozitii
pe plan intern §i complicate pe plan international, determinate de pozitia patriarhului care
a refuzat sa accepte separata. Rusia a mediat conflictul §i in 1850 s-a realizat acordul
prin care patriarhul a recunoscut biserica nationala greaca, separata de patriarhia din
Constantinopol. Prin legea din 1852 biserica era condusa de un sinod, in frunte cu un
arhiepiscop din Grecia, care nu putea sa ia nici o decizie far& avizul unui reprezentant al
guvemului (procurator). Prin aceasta lege biserica a ramas subordonata guvemului civil.
Organizarea armatei §i mai ales integrarea militarilor care au participat 1a revolutie
in fortele regulate s-a realizat dificil din cauza costurilor foarte mari, ce absorbeau aproape
jumatate din bugetin 1835. Armata a fost supradimensionala, ajungandin 1835 la 7.000
de oameni, inclusiv jandarmeria, din care jumatate erau mercenari.
Sub consiliul de regenta s-a organizat sistemul grec de invatamant cu §coli primare,
secundare §i o universitate la Atena, mfiintata in 1837. Mult controversata a ramas
reglementarea problemei limbii. Consiliul a introdus limba literarS, necunoscuta de popor,
ca limba oficiala, de cultura, de invatamant, a presei. Von Maurer a organizat justkia, a
codificat legile civile. Practic sub domnia lui Othon I ?i a regentei a inceput organizarea
statului modem grec.
Cea mai grava problema cu care s-a confruntat noul stat a fost cea fmanciara.
Sustinerea unei administratii modeme intr-o tara cu resurse limitate s-a dovedit dificila
pentru autoritati, care nu au schimbatprea mult sistemul fiscal fata de perioada otomana.
N'ai ales perceperea impozitelor a generat abuzuri §i coruptie, facand ineficient sistemul.
De§i Grecia era o monarhie absoluta, sistemul de guvem&mant nu a fost represiv, a
favorizat formarea §i activitatea partidelor politice. In primele doua decenii de la cucerirea
independentei, partidele s-au delimitat in functie de optiunea pentru una din puterile
protectoare. Scena politics a fost dominata de 3 partide, ale caror origini trebuie insa
cautate in perioada revolutionary: partidul britanie, partidul ms §i partidul francez. Pana
la razboiul Crimeii cel mai popular a fost Partidul francez, condus de lanis Kolletis, care
a sustinut o politica de expansiune nationala; al doilea partid ca influenta a fost Partidul
ms (Napist), care a sustinut o linie conservatoare §i ortodoxa. In timpul revolutiei a fost

29
condus de Kolokotronis $i Capo d’lstria, dupa revolutie de Andreas Metaxas. Partidul
britanie, condus de Mavrokordatos, a sustinut regenfa, programul ei de reforme §i un
regim constitutional.
Othon s-a confruntat cu resentimentele populatiei fata de o dinastie strSina, care ii
repro§a faptul ca nu a renun tat la religia catolica, ca nu a sustinut revolta insulei Creta din
1841 impotriva stapanirii otomane. Criza interna s-a agravat in deceniul cinci din cauza
dezastrului fman^elor publice, soldate anual cu deficite, in ciuda supravegherii instaurate
de Franta in 1838. Puterile protectoare au cerut reducerea cheltuielilor publice; singurul
domeniu unde se puteau face era armata, ceea ce a provocat nemultumiri impotriva
Partidului francez aflat la putere.
Problema reglementSrii puterilor in stat printr-o constitute, sus^nuta /\
de Partidul
britanig, a devenit preocuparea principals in viata politica intemS. In 1843 a avut loc o
lovitura de stat, realizatS de armata, sustinuta de Partidul britanie, cel ms §i partial de cel
francez, avand ca scop limitarea puterilor regelui printr-o constitute.
Regele a convocat adunarea constituanta (septembrie 1843-martie 1844), in care a inclus
?i reprezentant ai teritoriilor aflate sub stapanirea otomana: Macedonia, Epir, Tesalia. Rolul
de conducator in adunare 1-au avut Mavrokordatos §i Kolletis. Marile puteri, Franta §i M.
Britanie, au sustinut ideea constitutiei care sa reglementeze raporturile dintre puteri, dar nu
erau de acord cu puteri prea mari acordate corpurilor legislative. Constitutia din 1844 a fost
o constitute conservatoare, elaborate dupa modelul regimului monarhiei din iulie, din Franta.
Constitutia instituiaun parlament bicameral. Camera (vouli) era aleasa pe baza sufragiului
barbatesc universal, Senatul (gerousia) era format din membri numiti pe viafS de rege, cu
acordul primului ministm, dintre cetatenii de vaza. Regele avea drept de veto absolut asupra
proiectelor de legi; numea §i destituia mini^trii, care ii erau subordonafi direct. Constitutia
inscria drepturile fundamental cetatene§ti: egalitatea in fafa legii, libertatea presei, dreptul de
intmnire. Partidele au colaborat in elaborarea constitutiei, ce adopta principiile politice §i
formele constitutionale modeme la traditia proprie.
Grecia a devenit monarhie constitutional a. Dupa lovitura de stat s-au succedat
guvernele Metaxas, apoi Mavrokordatos-Trikoupis. Dupa adoptarea constitutiei, alegerile
au fost castigate de Kolletis, care In coalite cu Metaxas sau numai singur a condus pana
in 1847, cand a murit. A avut o sustinere populara deoarece a promovat programul
national - Megale Idea (Marea Idee), care sustinea unificarea tuturor teritoriilor grece§ti.
In numele dublei traditii a Greciei antice §i a Bizantului, programul Marea Idee sustinea
rena§terea Imperiului bizantin, prin incorporarea in statul grec a urmStoarelor provincii:
Epir, Tesalia, Macedonia, Tracia, insulele din Marea Egee, Creta, Cipm, Rumelia de Est,
coasta apuseana a Asiei Mici. Nu toate erau teritorii etnice grece§ti, ci zone in care s-a
manifestat influenta elenismului. Sustinut de intelectualitatea greaca, programul a generat
un curent nationalist, care a provocat reactia M. Britanii, adversara expansiunii grece§ti
§i favorabila statu-quo-ului. Revoltele din Creta (1841) §i Insulele Ionice (1848-1849)
impotriva Portii au deteriorat raporturile cu Londra, ajungand la un conflict in 1850. Cele
3 crize orientate care s-au succedat 1831-1839, 1839-1840, 1853-1856 au favorizat
politica nationalists greacS, dar a inrSutatit raporturile Greciei cu Franta §i M. Britanie §i
a imbunStStit raporturile cu Rusia. Prezenta flotei franco-britanice la Pireu in perioada
1854-1857, infrangerea Rusiei, au pus capSt agita|ii.lor nationaliste grece§ti, aducand la
guvemare partidul britanie in frunte cu Mavrokordatos.
-n ^ u iw iiw m ia n v ia i w h v ju iu u u u u w v , ^-w w x*%^.*,v/* v . . * v w> U v

nesolutionarea chestiunii agrare, deoarece reforma agrara promovata de revolute a

favarizat notabilii, $aranii primind loturi reduse ca intindere. 0 noua generatie s-a ridicat
ir. viata politica, formata din reprezentantii clasei de mijloc, functionari, tineri intelectuali,
in frunte cu Epaminondas Delegheorghis, care au contestat constitutia din 1843, sustinand
:• democratic parlamentara, limitarea autoritatii regelui, administrate eficienta. Vechile
partide au fost inlocuite de grupari politice eliberate de tutela puterilor, conduse de
Delegheorghis, Dimitrios Voulgaris, Zaimis. Autoritatea lui Othon s-a erodat din cauza
dpsei unui mo§tenitor, a complicatiilor intemationale.
Lovitura de stat din 1862, infaptuita de tineri ofiteri §i sustinutS de oameni politiei din
_:pozirie, a condus la rastumarea lui Othon, care s-a refugiat in Bavaria. Consiliul de
regenta, constituit din Voulgaris, Kanaris §i Venizelos Roufos, a format un nou guvem,
din care cele mai importante personalit&ti au fost Delegheorghis, Zaimis §i Al.
Koumoundouros. La propunerea Marii Britanii, cele trei puteri protectoare 1-au acceptat
C2 rege pe printul George din dinastia daneza, care a devenit George I de Grecia §i a
domnit pana in 1913 cu mult succes.
in martie 1863 adunarea nationala constituanta 1-a acceptat cu titlul de rege ai
elenilor, ceea ce desemna ca supu§i ai sai §i grecii din afara regatului.
Adunarea nationala a elaborat o noua constitute, con forma optiunilor fortelor interne
grece§ti, dup& modelul Constitutiei belgiene din 1831. Noua constitute prevedea un
parlament unicameral, ales prin sufragiu universal masculin, direct si secret. Unica camera
2 parlamentului avea 150 membri, ale§i pe 4 ani; mini§trii erau subordonati parlamentului.
F:egele avea puteri destul de mari, numea §i destituia mini^trii, avea dreptul de a dizolva
camera, de a declara razboi §i incheia tratate. Constitutia a fost ratificata in 1864. Primele
guveme ce au condus Grecia pe baza acesteia au fost guvernul Kanaris in 1864, inlocuii
de guvernul Koumoundouros in 1865. A urmat o perioada de instabilitate politica intre
1864-1881, cand s-au succedat 9 scrutine §i 31 de guveme. Sistemul politic s-a diversificat,
constituindu-se un sistem multipartidist, chiar daca numitele partide erau ni§te factiuni
formate in jural unor person alitati.

Turcia europeana
Dupa pacea dela Adrianopol, Peninsula BalcanicS, cu exceptia Greciei, a Principatelor
P.omane §i a Muntenegrului, se afla sub jurisdictie otomana. Teritoriile europene ale
imperiului sultanilor cuprindeau: Dobrogea, Bulgaria, Serbia, Bosnia, Hertegovina, Tesalia,
Epir, Albania, Creta, insulele. in teritoriul acestora existeu insule de autonomie locala,
administrate de autohtoni. Poarta se confranta cu lupta de emancipare a popoarelor §i cu
tendintele autonomiste ale ayanilor, cu disputele marilor puteri pentru succesiune.
Slabiciunile dovedite pe plan intern §i international au impus tuturor fortelor politice
necesitatea reformelor. Realizarea refomielor §i modemizarea imperiului era greu de
infaptuit din cauza influentei preponderente a religiei la Constantinopol. Religia statea la
baza statului, slujitorii Islamului (ulema) controlau educatia, cultura, legislatia, refuzand
orice influenta occidentals. Directia reformelor §i obiectivele acestora erau cele ale tuturor
statelor nationale care s-au ridicat pe rainele imperiului: formarea unei administrate
centralizate, disciplinate, care sa adopte legi §i regulamente unitare pentru intregul imperiu.
Initiativa reformelor a apartinut sultanului §i unui grup de functionari care-1 sustineau.
Acestea au introdus timid reprezentarea electorilor, controlul corpului legislativ asupra
guvemului. De cele mai multe ori reformele s-au facut in situatii de criza, sub presiunea
puterilor. Dupa primele incercari de reforma ale lui Selim III, Mahmud II s-a concentrat
impotriva ayanilor rebeli. A inabu§itrevolta lui Pasvanoglu §i Ali Pa§a, dar nu a reu§it
sa-1 infranga pe Mahomed Ali Pa§a, care a domnit in Egipt ca un domnitor independent.
El a ca§tigat ierarhia islamica pentru ideea de reforma a armatei, care a provocat revolta
ienicerilor. Sultanul a inabu§it-o §i a desfiinfat in 1826 corpul acestora. De§i a cedat lui
Mohamed Ali insula Creta pentru sprijinul acordat in confruntarea cu revolutia greaca,
acesta s-a declarat nemultumit de faptul ca guvemul otoman i-a promis guvemarea
A

Peloponezului pentru Ibrahim Pa§a, fiul sau §i a pretins in schimb Siria. In decembrie
1832 a fost infrant cu sprijinul Rusiei, care a incheiat cu Poarta tratatul de la Unkiar
Iskelesi, tratat de alianta §i asistenta mutuala prin care s-a restaurat domina^a rasa la
Constantinopol.
Mahmud II a inceput programul de reforme cu modemizarea armatei, apeland la specialist:
din Europa, dupa care s-a concentrat asupra chestiunilor politice. §i-a asigurat controlul
absolut asupra imperiului §i a inceput politica de intarire a autoritatii centrale in provincii. in
general crearea unor institutii putemice. A modificat denumirea traditionala a ministerelor
dupa cele similare europene, a creat Consiliul de minijtri in frunte cu primul ministra. a
subordonat acestuia administratia provinciilor. Pentru nevoile administratiei s-a creat un sistem
de invafamant laic, in 1827 o §coala militara, in 1831 s-a efectuatrecensamantul otoman. in
1830 a aparut primul ziar in limba turca, in 1834 a fost organizat sistemul postal, s-a trecu:
la modemizarea coslumului,* a moravurilor, a educatiei. Din 1834 au fostf infiintate > ambasade »
permanente in marile capitale europene.
In 1839 a avut loc a doua criza egipteana, incheiata cu infrangerea sultanului de
Mahomaded Ali. A fost necesara interventia puterilor pentm a opri dezastrul §i a-i
detemiina pe noul sultan Abdul Medjid sa reformeze imperiul. Marile puteri au semna:
convenfia de la Bosfor din 1841, care punea zona sub controlul international, stabilind
interdictia pentru navele de razboi sa treaca prin Bosfor in timp de pace.
Domnia lui Abdul Medjid (1839-1861) a inaugurat o perioada de reforme, numita
Tanzimat, ce~§i propuneau salvarea imperiului. Reformele au fost infaptuite de noua
generatie de birocrati formati in Occident, in frunte cu Mustafa Re§id Pa§a. Ele au fost
posibile datorita situatiei intemationale favorabile Portii dintre 1841 -1853, cand Rusia §i
Marea Britanie au conlucrat in politica fata de Poarta. Marea Britanie a semnat in 1838
un tratat comercial foarte avantajos, care i-a sporit influenta la Constaninopol §i a deschis
Imperiul otoman marfurilor britanice.
Programul de reforme a fost inaugurat prin Hati§eriful de la Giilkhane (1839), care
a insemnat un progres in procesul de modemizare a imperiului, deoarece asigura viata,
averea §i libertatea de con§tiin$a a tuturor cetatenilor imperiului, egalitatea acestora in
consacratS juridic egalitatea musulmanilor cu supu§n crestini. In reforma adnnnistratiei a
fost urmarit modelul francez de administratie. In 1840 s-a introdus o noua forma de
guvemSmant local, potrivit cSreia puterea guvematorilor era limitata de un consiliu format
din notabili, numiti de sultan, din care faceau parte §i cre§tinii. Dupa model francez a fost
codificata legislatia bazatS pe principiul egalitatii cetStenilor, a fost organizat sistemul
educatiei laice.
Procesul de reforme a fost intrerapt de noua criza orientals, incheiatS cu infrangerea
§i izolarea Rusiei. Noua conjuncture internationals a favorizat reluarea programului de
reforme de o noua generatie de reforaiatori, de formatie europeanS, in frunte cu Fuad
Pa§a sau Ali Pa§a. Bazate pe ideea egalitatii in drepturi a tuturor cetStenilor, reformele
%
au abolit impozitul pe cap de locuitor, au acordat cre§tinilor dreptul de a purta arme. Dar
cel mai important document al epocii reformelor a fost Decretul din 1856, promulgat sub
presiunea marilor puteri, care reconfinna $i completa pe cel din 1839. In fapt acesta era
o declaratie de principii ce proclama egalitatea cetatenilor in justitie, educatie, religie, la
plata impozitelor.
Teritoriile europene ale Turciei aveau in 1849 o populatie de aproximativ 15 milioane
(farS Principatele Romane §i Serbia), dintre care 5.700.000 erau musulmani §i 9.180.000
erau cre§tini. Existau bulgari, 4,5 milioane crestini §i 100.000 musulmani; sarbi: 2.460.000
cre§tini §i 400.000 musulmani; albanezi: 383.000 cre§tini §i 300.000 musulmani; greet
1.127.000 cre§tini §i 50.000 musulmani, osmanlai cre§tini 700.000.
Patriarhia de la Constantinopol avea sub jurisdictia sa 108 dioceze, 86 cu rang de
mitropolii, dintre care 55 erau in Balcani. Majoritatea mitropolitilor §i arhiepiscopilor erau
greci, treptat au aparut §i sarbi, bulgari, aromani.
Dupa 1829 procesul de islamizare s-a diminuat foarte mult, doar populatia albanezS
din pa§alacurile Pristina §i Przren a trecut masiv la Islam intre 1839-1848.
Imperiul a facut mari progrese intre 1850-1870 in domeniul comunicatiilor. in 1855
s-a instalat telegraful la Constantinopol, apoi s-a extins in tot imperiul, stabilind legatura
cu Europa. in 1860 a inceput construirea cailor ferate, care devin o importantS cale de
patrundere a ideilor politice §i economice europene.
in 1861 devine sultan Abdul Aziz, care a continuat reformele inainta§ului, avand ca
prim mini§tri pe Fuad §i Ali. In 1864 a fost promulgatS legea vilayetelor (provinciilor),
prin care s-a reorganizat imperiul dupS acela§i model francez; guvematorii provinciilor
erau numiti de guvemul central, ajutati de consilii administrative §i adunari provinciale.
Legea continua uniformizarea administratiei §i centralizarea imperiului. S-au produs
schimbSri $i in guvemul central, a fost ISrgit Consiliul de mini^tri §i aprimit noi competence
legislative, s-a format o Curte supremS de justice, intre 1866-1876 a fost emis un nou
cod de legi, bazat pe legea musulmanS, s-aImbunStStit sistemul de mvS|5mant, la nivel
primar §i secundar, in 1868 s-a infiintat Liceul francez din Galatasaray.
Treptat elanul reformator a scSzut din cauza imprejurSrilor intemationale, in primul
rand infrangerea Frantei in 1870, care au afectat capacitatea Porfii de a controla integral
imperiul. in 1861 s-au unit Principatele Romane §i li ^-a recunoscut autonomia, in 1860-

33
1861 au obtinut autonomia Siria §i Libanul, intre 1866-1868 Creta a fost bulversata deo
noua rascoala. in 1870 Rusia a denuntat clauzele Tratatului de la Paris, in 1875 a izbucnit
rascoala din Bosnia §i Hertegovina. Toate acestea au demonstrat incapacitatea Portii de
a integra cre§tinii. E§ecul reformelor a fost complicat §i de simaiia fmanciara dezastruoasa,
provocata de masivele impmmuturi exteme, ale caror dobanzi au ajuns in 1875 la 50%
din venitul tarii. in 1876 statul a dat faliment §i a intrerupt plata dobanzilor, De§i a crescut
volumul comertului, privilegiile comerciale acordate Marii Britanii au diminuat mult
veniturile statului. Cu exceptia legii agrare din 1858, care dadea pamantul statului
arenda§ilor, in detrimentul taranilor care lucrau acest pamant, Poarta nu a reglementat
regimul proprietatii funciare.
Reformele nu au reu§it sa realizeze o cetatenie otomana comuna, sa concilieze
poparele, ele au fost impuse de sus, de o minoritate de tehnocra^i, dupa model european,
dar nu au satisfacut supu^ii de rand, nici pe musulmani, nici pe cre§tini. Ele au fost
combatute atat de conservator!, care acuzau nerespectarea traditiei otomane, cat §i de
un gmp care le considerau insuficient de radicale. S-a cristalizat o patura de intelectuali
nemultumiti cu ritmul §i moderatia reformelor. in 1865 unii dintre ace§tia au devenit
membri ai Tinerei Societati Otomane, a carei ideologic era o combinatie de islamism §i
idei progresiste. Ei admirau civilizatia occidentals, o doreau in Turcia, dar cu pastrarea
traditiilor §i a identitatii musulmane. Lozinca lor era Libertate §i Patrie §i doreau sa uneasca
cre§tinii §i musulmanii intr-o cetatenie otomana, limitarea puterii sultanului, reprezentarea
poporalui.
Abdul Aziz a fost rastumat in 1876 printr-o lovitura de stat organizata de Midhat
Pa§a. succesorul sau a fost detronat dupa cateva luni. A urmat pe tron Abdul Hamid
II, care, sub presiunea puterilor, a promulgat o noua constitutie (decembrie 1876), reclamata
§i de fortele interne. Era o constitutie conservatoare, ce acorda mari puteri sultanului.
Acesta numea mini^trii, aproba acte legislative, dizolva corpul legislative a fost proclamat
calif sacru. Puterea legislativa era detinuta de Senat, pus sub influenta sultanului §i Camera,
formata din deputafi ale§i indirect. Constitutia enunfa drepturile cetatene^ti §i punea
premisele unei justipi independente. Cetatenii erau egali, dar islamul era religia de stat.
Constitutia accentua unitatea imperiului.

Teritoriile ibntgare
Teritoriile bulgare au avut o evolutie aparte, datorita pozitiei geografice, apropierii de
Constantinopol, ce a permis un control mai sever al Portii, a pustiirilor ce le-au.suferit in
urma expeditiilor de jaf ale kirdzjaliilor, a razboaielor succesive. Dezvoltarea nationals a
fost mai lenta, biserica §i putinele §coli erau dominate de clerul grec. Societatea rurala
bulgara era dominata de notabili numiti ciorbagii,care faceau parte din sistemul otoman §i
erau interesati in mentinerea acestuia. Dupa revolutia greacS §i unirea Principatelor
Romane, pozitia bulgarilor s-a imbunatatit. A fost eliminat monopolul grec 1a. Poarta, iar
Bulgaria a devenit principala furniznare a rn n c to M in ^ i-ii- r------ j
 _uvuruui uc emancipare nationala a bulgarilor de sub domina^ia
r-iomana, aceasta nu a avut un caracter de masa, populatia nu s-a integrat in proportie
prea mare. Mi§carea a avut insa un dublu sens, eliberarea de sub stapanirea otomana $i
emanciparea de sub controlul ecleziastic §i cultural grec, instaurat de Patriarhia ecumenica.
Innintarea primelor §coli laice, la inifiativa lui Vasil Aprilov, la Gabrovo in 183 5, apoi la
S Kazanlak § . a a facut posibilS, instructia la nivel superior, la universitati europene.
A -r te §coli insa s-au confruntat cu lipsa cartilor in limba bulgara, a profesorilor. Primele
. In: in limba bulgara s-au tiparit la Belgrad, Bucure^ti sau Constantinopol. Numai dupa
rizboiul Crimeii au inceput sa apara carti in limba bulgara pe teritoriul Bulgariei. Ca
:~fca literara a fost adoptat dialectal vorbit in Bulgaria de Est.
Emanciparea culturala §i laicizarea societati au fost impiedicate de controlul Patriarhiei
r : -menice asupra bisericii bulgare. Formarea unei biserici nationale bulgare autonome
zi’l de Patriarhia greaca era ceruta de intreaga societate bulgara. Spre deosebire de
ceielalte state nationale Grecia, Serbia, Principatele Romane Unite, unde separatia
: . ' ericiior nationale s-a facut dupa organizarea unui guvem autonom sau independent, in
r -.: jd 2 emanciparea bisericeasca a precedat formarea statului autonom §i a administratiei
csponale.
Miscarea de emancipare de sub jurisdictia grecilor a fost inaugurate de Neofit Bozveli
iiarion Makariopolski, la inceput la Tmovo, apoi din 1845 la Constantinopol. Ea a
:: rmuiat cererea ca bulgarii saprimeasca episcopi de nationalitate bulgara, ale§i de cleral
■ uigir. In aceasta disputa Rusia a sustinut pozitia patriarhului, iar sultanul a bulgarilor,
_: :eptand sa deschida o bisericS bulgara la Constantinopol in 1849.
In 1858 patriarhul a convocat primul din seria celor 7 concilii ortodoxe care au avut
:: inire 1858-1872, la care au fost convocati §i bulgari. Cererea bulgarilor de a avea
-: :; :-pi nationali a fost respinsS de patriarh, dar acesta a confirmat ca episcop pe llarion
• riopolski. Al doilea conciliu 1-a anatemizat pe episcop, dar bulgarii au reu$it sa
- ulga noi concesii patriarhiei: dreptul de a scrie §i tipari carti religioase in limba bulgara.
' jreseie uniatismului la Vidin §i pericolul prozelitismului greco-catolic au intarit curentul
- : rabil formarii bisericii nationale bulgare. §i ambasadorul Rusiei la Constantinopol a
z:er. enit pentru a obtine un compromis intre patriarh §i biserica bulgara.
.-Jte 3 concilii, convocate in problema bisericii bulgare in 1863,1864,1866 au e§uat.
i" i : . ;:e imprejurari, in 1866 conducatorii bisericii bulgare au alungat episcopii greci din
rri:: riile bulgare§ti. Autoritatea patriarhului inceta astfel de facto, nu §i de iure.
Pentru a evita un nou conflict, guvemul otoman a cerut partilor sa ajunga la un
.rromis. Singurul obstacol care a mai rSmas a fost teritoriul de jurisdic|ie al bisericii
~ _i:e, pe care patriarhul il dorea cat mai restrans.
.-irrnanul otoman din 1870 a rezolvat cea mai mare parte a problemelor: a format un
: irhjt bulgaresc, granitele acestuia includeau Plovdiv §i Vama. Art. 10 continea o
_*r tiere care a generat conflicted viitoare dintre sarbi, greci §i bulgari: dac5 2/3 din
. ■;rii unui tinut doreau sa fac& parte din exarhat, dorinta lor trebuia indeplinita. De§i

35
nu a fost recunoscut de patriarh §i nici nu au fost stabilite noile granife ale exarhatului, in
ianuarie 1872 bulgarii au anuntat ca accepta prevederile firmanului. A fost convocat al
/\
6 -lea conciliu, unde episcopul Ilarion a fost excomunicat. In 1872 a fost desemnat in
fruntea exarhatului Antim I. Acesta a proclamat independenta bisericii bulgare, dar a
fost declarat schismatic de patriarh.
A
In paralel cu independent bisericii, diferite grupuri militau pentru autonomia sau
independenta politica realizatape cale revolutionarS. ActivitSti cu caracter insurectionar
de mai mici dimensiuni au existat §i 111 perioada anterioarS. PanS in 1868 a prevalat
tactica organizSrii unor deta§amente in afara Bulgariei, care urmau sS fie trimise peste
DunSre; Din 1868 tactica mi§cSrii bulgare se modifies, accentul s-a pus pe organizarea
acestor deta$amente pe teritoriul bulgar. Elita societatii bulgare era divizata in privinta
liniei politice ce trebuia sS 0 urmeze miscarea nationals bulgara intre adeptii cSii pa§nice,
diplomatice §i adeptii solutiei revolutionare.
Primele planuri ale mi§cSrii bulgare au fost elaborate in Serbia §i in Principatele
Romane, unde organizatiile bulgare erau tolerate.
Ele au avut ca protagoni§ti pe Gh. Rakovski, Vasil Levski, Liuben Karavelov, Hristo
Botev. La inceputui deceniului §apte Serbia a fost centrul actiunilor bulgare. Guvemul
sarb 1-a ajutat pe Rakovski sS organizeze 0 legiune bulgarS, sS tipSreascS carti, pamflete,
0 revista (“LebSda Dunarii”), Adept al ideilor liberale, a sustinut federalizarea bulgarilor
cu romanii $i sarbii, nu §i cu grecii. Din 1862 central mi^carii bulgare s-a mutat la Bucure§ti,
unde conspiratorii bulgari au gasit un teren prielnic de manifestare, sustinuti de liberalii
radicali romani. in 1866 au fost trimise 2 companii peste DunSre. In ciuda e§ecurilor
inregistrate, tactica cetelor inannate a continuat. in 1868 s-a organizat ceata lui Hagi
DimitSr §i §tefan Karadja, trimisa peste Dunare la Stara Planina pentra a organiza un
guvem revolutionar care sS coordoneze rascoala generals a bulgarilor.
DupS moartea lui Rakovski, mi§carea bulgara a fost dominatS de Karavelov, Levski
§i Botev. Primul a fost cel mai moderat, spera la un compromis cu sultanul, care urma sa
devinS regele Bulgariei. Ulterior a pSrSsit aceastS idee pentra 0 federatie balcanicS.
Vedea eliberarea Bulgariei numai printr-o rSscoalS generals in Balcani. Vasil Levski
dorea separarea Bulgariei de Turcia printr-o rascoalS generala a bulgarilor. Pentra aceasta
considera necesarS crearea unei retele revolutionare in Bulgaria §i in acest scop a trecut
in 1869 Dunarea pentru a organiza comitete revolutionare. Hristo Botev era socialist,
visa 0 revolutie socialS de masS, organizarea Bulgariei intr-o republics, units cu alte
republici balcanice intr-o federatie.
In 1870 diferite organizatii §1 lideri au format Comitetul Central revolutionar bulgar.
La reuniunea acestuia din 1872, de la Bucure§ti, la care au participat §i lideri din teritoriile
bulgare, s-a realizat un acord asupra programului §i tacticii de urmat - insurectia.
Karavelov a devenit pre?edinte, Levski §i DimitSr Obsti au primit misiunea sS organizeze
comitete revolutionare in Bulgaria. La izbucnirea crizei orientaie din 1875, Hristo Botev
§i Stefan Stambolov au facut pregatiri pentru 0 rSscoalS ce trebuia sS izbucneascS la
Loveci, Stara Zagora, Sliven, § u m en , Trnovo §i Ruse. Insuficient organizatS §i lipsitS de
adeziunea populatiei, rSscoala de la Stara Zagora a esuat.
. ..iuuccica mi ccukuvski, pregama in Komania. irebwa sa izbucneascS in 1876. Bulgaria
- fost impartita in 4 regiuni: Tmovo, Sliven, Vratsa, Plovdiv. Centrul mi§cSrii a fost fixat
2 Plovdiv, unde s-au numit conducStorii. Stability pentru 13 mai, a izbucnit mai devreme
. 'ece autoritatile au descoperit planurile. FSra coordonare §i adeziune populara a
fc st inabu§ita cu cruzime de turci.

Muntenegru

In ciuda dimensiunilor mici §i a saraciei, Muntenegru a jucat un rol important in

^ A

... , ini. Intre 1781-1830 domnitorul Petar I Petrocic, care era §i §eful bisericii, a intSrit
?3 tulpe plan intern, i-a dublat teritoriul §i a luptat contra Portii intre 1819-1821 §i 1828-
: 1 - Crma§ul sau Petar II Njego§, marele poet, a continuat politica de consolidare a
a a:: ritatii statului asupra triburilor rebele §i orientarea antiotomanS. Danilo I (1852-1860)
- bunut domnia ereditarS in familia Petrocic. Urma§ul sau Nikita (1860-1918) a dezvoltat
:r ;a:ii stranse cu Serbia §i a continuat politica antiotomana. Pana in 1870 interesul major
Muntenegrului era alipirea Hertegovinei §i obfinerea unui port la AdriaticS. Pana la
. uc srirea independents, Muntenegru a fost un centru perpetuu al rSscoalelor creatine.
In prima parte a secolului, Bosnia-Hertegovina a fost un centru de rezistenta al
- an:lor, refractar oricarei reforme in imperiu §i favorabil mentinerii traditiilor otomane.
in aceste provincii a avut loc o convertire masivS la islamism. Notabilii locali numiti begi
beg . de origine slava, de limba sarba, au imbrati^at islamismul pentru a-§i mentine
n : zip a privilegiata in societate, puterea economica §i politica, au sustinut sistemul otoman,
aneo ri impotriva tSranilor de aceea§i etnie. Pana in 1850 au rezistat pSstrand o autonomie
:: rala fata de Constantinopol, dupa care s-a restaurat autoritatea guvemului central in
aceste provincii.

Principatele Romane: Moldova §i Tara Romaneasca

in Principatele Romane - Tara Romaneasca §i Moldova - cel mai important rezultat al

revc iatiei din 1821 a fostrestaurarea domniilor nationale in 1822. Efect al revolutiei §i al
pres: jnilor intemationale, abandonarea regimului fanariot §i revenirea Portii la dorrmitori de
: n rine romanS a inaugurat procesul de modemizare a societStii §i statului. Este o schimbare
: r regim politic, semnificand transformarea sistemului politic romanesc incepand cu institufia
i :mniei. Chiar dacS structura institutionala nu s-a modificat preamult, restaurarea deomniilor
? amantene a avut o valoare simbolicS pentru societatea romaneasca, semnificand restaurarea
echilor libertap ce le-au avut Principatele inainte de fanarioti, domnia reprezentand de acum
un factor de solidarizare nationala, exponents a intereselor natiunii. Restaurarea domnilor
r arionali a inaugurat dezbaterea in legSturS cu viitoarea organizare a statului, cu modenizarea
• atiilor §i a societati, cristalizand doua tendinje: liberals §i conservatoare. in timpulprimilor

37
doranitori au inceput activitatea comitetele pentru reforme, preconizate prin Conven^ia de la
Ackerman (1826), care recuno§tea Principatelor Romane individualitatea politica §i stabilitatea
interna.
Tratatul de la Adrianopol din 1829 a consacrat individualitatea politica a tarilor romane,
care nu mai sunt considerate provincii ale Imperiului otoman, a instituit protectoratui
Rusiei asupra Principatelor DunSrene §i a marcat cre§terea influentei ruse§ti in cele
doua tari. Rusia garanta autonomia Principatelor in raport cu Poarta, administratia nationala,
domni ale?i pe viata. Tratatul fixa granita Principatelor cu Poarta, dadea drept tarilor
romane sa organizeze o militie nationala, sa organizeze cordoane sanitare, punea capat
monopolului otoman asupra comertului romanesc §i instituia libertatea navigatiei pe Dunare.
In perioada 1829-1834, Principatele Romane s-au aflat sub o administrate militara
ruseasca, ca urmare a prevederilor tratatului de la Adrianopol. Sub regimul ocupatiei
ruse§ti s-a inceput procesul de reforme §i modemizare, s-au fmalizat lucrarile pentru
redactarea Regulamentelor organice, acte fundamentale ce reglementau organizarea
tarilor romane, a institutiilor §i societatii.
Regulamentele organice au instaurat un inceput de separatie a puterilor in stat, chiar
daca aceasta ramane incompleta. Puterea executiva o detinea domnul, ales de o adunare
ob§teasca extraordinary compusa din reprezentantii boierilor, ai ora$elor §i judetelor.
Puterea legislative o detinea in comun domnul §i adunarea ob§teasca ordinara. Adunarea
vota bugetele §i impozitele. De§i limitate de adunarea ob§teasca, puterile domnului au
ramas in continuare foarte mari. Mini§trii erau numiti de domn §i erau responsabili in fata
acestuia. Regulamentele inaugureaza inceputui autonomiei comunale. Justipa a fost
organizata separat de administratie, intr-o ierarhie riguros stabilita. Regulamentele au
instituit ministeral public, procurori, judecatori §i avocati, a prevazut garantii privind libertatea
persoanei, aprecizat legile in vigoare. In materie fiscala, regulamentele au introdus un
sistem modem de impozitare, dar mentine scutirea de dari a boierimii. Regulamentele au
reglementat organizarea sanitara, a instructinnii publice, au prevazut masuri pentru
dezvoltarea economica, libertatea comertului, incurajarea manufacturilor si a
Industrie!, desfiintarea vamilor interne, au reglementat statutul proprietatii
funciare.
Regulamentele organice au accelerat procesul de modemizare in tarile romane, au
limitat suzeranitatea otomana, au oferit un cadru propice modemizarii institutiilor politice
?i administrative. Au sporit insa foarte mult influenta Rusiei in tarile romane, au creat un
sistem legal de interventie a Rusiei in afacerile interne ale Principatelor prin dreptul
acordat puterii protectoare de arbitru intre domn §i adunarea ob§teasca. Regulamentele
instaurau un regim de tranzitie spre modemitate, reflectand stadiul de tranzitie pe care-1
traversa societatea romaneasca de la vechiul Regim la unui modem. Regulamentul
reprezinta o ipostaza a reformismului secolului XVIII, in care etatismul a fost componenta
fundamentals.
Domniile instaurate pe baza Regulamentelor organice - Alexandra Ghica (1834-
1842), Gheorghe Bibescu (1842-1848) in Tara Romaneasca, Mihail Sturdza( 1834-1849)
in Moldova - au realizat un insemnat progres pe calea civilizatiei §i culturii, au promovat
 Sistemul politic instaurat de Regulamentele organice reprezmta un inceput ai regimuiui
r modem, instaurand principii §i practici apropiate de cele europene: un mceput de
:e;:m parlamentar, ingradirea puterii domne§ti, separata incomplete a puterilor in stat,
.rr^rea institutiilor statului modem-guvem, ministere, responsabilitatea mini§trilor,
: :_^nizarea modema a justrfiei, crearea sistemului fiscal modem. Ele inaugureaza
; .r rsirea unui constitutionalism, in functie de care se vor exprima tentativele ulterioare
: r j rganizare. In ciuda progreselor inregistrate, regimul regulamentar a fost unui oligarhic,
resrrictiv pentru majoritatea categoriilor sociale, ceea ce i-a atras contestarea din partea
\:.ere: mi§cari liberale. Contestatia a avut $i o components nationala, determinate de
inciaiizarea amestecului ms in afacerile interne ale Principatelor. Contestafia s-a
rr.amfestat sub forma opozitiei in adunarile ob§te§ti, in afara acestora pe plan intern §i
:r.:emaiional, prin organizarea unor societati secrete sau conspiratii, ce preconizau chiar
. -.anizarea unor insurectii contra domnilor (1839, 1840). in Principatele Romane au
::-s: organizate mai multe societati secrete dupa modelul masoneriei, dintre care cea mai
:n.^ortanta a fost Fratia (1843) care a pregatit revolutia de la 1848.
Izbucnirea revolutiei europene a incurajat noua generate politick, formata la §coala
rirr.antismului politic european, sa treaca la aplicarea modelului revolutionar pentm
re.ilizarea programului de democratizare §i modemizare. Catip de revolutie, revolutia din
ranle romane se integreaza modelului revolutiilor nationale din Europa centrala §i de sud-
esl : ^rmuland obiective similare cu cele intalnite in revolutiiie europene: constitutionalism,
rrgun reprezentativ, extinderea dreptului de vot, drepturi §i liberta|i individuale, liberalism,
democratizare, autonomie politica, inlaturarea dominatiei straine, unificare statalape baze
rationale, dezvoltarea comertului §i industriei, desfiintarea privilegiiior feudale, desfiintarea
: bagiei, improprietarirea taranilor, egalizare sociala. Revolutia a avut manifestari variate,
;e L o provincie la alta, in functie de evolutia evenimentelor intemationale sau de specificul
:‘ecirei provincii. O dezvoltare particulara a avut revolutia romanilor din Imperiul
"absburgic, cu evolutii diferite la romanii din Transilvania, din Ungaria §i din Austria.
Obiectivul principal al romanilor din aceste provincii a fost salvgardarea autonomiei acestor
provincii in care reprezentau majoritatea etnica, amenintate sa fie incorporate Ungariei,
V:r odinei sarbe$ti §i Galitiei. Cea mai dramatica evolutie s-a inregistrat in Banat §i
Transilvania, unde evenimentele au provocat un razboi civil la care au participat etniile
din Austria.
Numai in Tara Romaneasca liderii au avut in vedere un model de revolutie, cel
irancez, pe care au incercat sa-1 aplice in perioada existentei regimuiui revolutionar.
Preocupati sa organizeze noua putere, au creat guvemul provizoriu dupa modelul
Directoratului francez, comisarii de propaganda, institute echivalenta cu comisarii
Conventiei franceze, garda nationala §i au preconizat convocarea Adunarii Constituante.
Chiar §i in perioada scurtei guvemari revolutionare, s-au inspirat din programul legislativ
ai Marii Revolutii franceze: au legiferat egalitatea in drepturi a evreilor §i a populatiei de
alta credinta cu majoritatea, desfiintarea privilegiilor feudale, au legiferat principiile de

39
liberate, egalitate, fratemitate caprincipii ale noului regim, desfiintarea cenzurii, a declarat
tricolorul ca steag national, desfiintarea iobagiei §i improprietarirea taranilor.
In Transilvania, revolutia romana a creat la randul ei institutii noi - adunarea nationala,
comitetul national, garda nafionala, prefecturile §i legiunile dupa modelul roman,
opunandu-se uniunii fortate a Transilvaniei cu Ungaria. In ultima faza a revolutiei, romanii
din Banat, Transilvania §i Bucovina au adoptat un program unitar §i o linie politica comuna,
ilustrate in memoriul din 25 februarie 1849, prin care susfineau federalizarea Austriei pe
baze nationale, organizarea unei autonomii nationale romane§ti in Imperiul habsburgic,
cu un cap politic §i unui bisericesc, o adunare care sa reprezinte proportional toate etniile,
cu drept de a folosi limba romana in afacerile publice §i politice.
Ideile programatice ale revolutiei de 1a. 1848 s-au realizat partial, in perioada imediat
urmatoare, prin reformele domnitorilor Conventiei de la Balta Liman (1849). Conventia
de la Balta Liman, dintre Rusia §i Turcia, a restabilit regimul regulamentar in Principate,
a modificat in sens autoritar regulamentele, a limitat autonomia Principatelor. Domnitorii
numiti pe o perioada de 7 ani in baza acestei conventii - Grigore Al. Ghica in Moldova §i
Barbu §tirbei in fa ra Romaneasca - au incercat sa reformeze statul $i societatea pe
bazaprincipiilor de la 1848, promovand reforme in domeniul agrar, administrativ, edilitar,
in organizarea armatei §i invatamantului. in timpul acestor domnitori a inceput sa se
organizeze mi§carea unionista, ce avea ca program unirea Principatelor Romane.
Programul mi^carii sustinea unirea celor doua principate, autonomia ?i neutralitatea noului
stat, print strain care sa nu apartina dinastiilor din tarile limitrofe, adunare reprezentativa
§i guvem constitutional. Adunarile ad-hoc, convocate in baza hotararilor congresului de
la Paris au adoptat cele patru puncte ale mi§carii unioniste ca rezolutii finale, inaintate
Comisiei europene care s-a deplasat in Principate pentru a studia viitoarea organizare a
tarilor. Adunarile au facut §i propuneri de reforme §i de modemizare a statului, economiei,
societatii.
9

Conferinta marilor puteri de la 1858 a elaborat Conventia de la Paris, cu valoare de

lege fundamentals, care organiza noul regim din Principate. Conventia intarea §i dezvolta
articolele tratatului din 1856 privind Principatele Romane §i adauga stipulafii noi:
suzeranitatea otomana §i garan|ia coiectiva a marilor puteri, eliminand protectoratul
unilateral rusesc; autonomie, administratie libera, fara ingerinta Portii, separatia incompleta
a puterilor in stat. Conventia acorda doar o confederatie a celor doua state, pastrand doi
domnitori, doua guveme, doua capitale, doua armate, o comisie legislative comuna pentar
legile de interes general. Puterea legislative era exercitata in comun de domn, adunarea
legislative §i comisia centrala. Puterea judecatoreasca era independente. Conventia inscria
egalitatea in materie fiscale, egala accesibilitate la functii, garantarea libertatilor publice,
abolirea privilegiiior §i monopolurilor, introduce un sistem electoral bazat pe un cens foarte
ridicat, ceea ce a redus numeral celor cu drept de vot.
Adunarile elective din cele doue tari au desemnat acela§i domnitor pe tronurile celor
doue Principate, Alexandra loan Cuza, ceea ce a facut posibila unirea celor doua tari.
Domnia lui Alexandra loan Cuza inaugureaza regimul politic al Conventiei de la Paris,
care a realizat in tarile romane tranzitia spre regimul politic modem, parlamentar §i
_ _ _ w ■C U C iliU i UUJLl^tilULlWiiaiu cu.v x^^iLi v v^ijuaW j v ^ jljlul a u i ^ i U i 11 m m uuv u a j^ v v tw , vcu.^ ciu

: 1 . dificila functionarea mecanismului statului §i al unui context politic nou, caracterizat

- n - ipamia unor grupari politice de diferite nuante ideologice, ce inaugureaza procesul
: r . -fta.izare a parti delor politice modeme. Odata cu domnia lui Cuza s-a incheiat faza
ir-:".: zica din evolutia celor doua curente care au dominat viata politica romaneasca
r._I dm deceniul trei al secolului - liberalismul §i conservatorismul - regimul parlamentar
il .. r. ■entiei favorizand aparitia unor grupari distincte ca doctrina sau program. In cele
: _ ir rjicipate s-au cristalizatgrupari denuantaconservatoare, liberal-radicala §i liberal-
: : erata. Pe toata durata domniei lui Cuza conservatorii au delimit majoritatea in camere
: : r.:d prevederilor electorale restrictive ale Conventiei.
Pnma perioada a domniei lui Cuza (1859-1861) a fost consacrata consolidarii unirii,
rr: unc a^terii pe plan international a dublei alegeri a lui Cuza §i a unirii depline. Ea s-a
racieri:zat printr-o instabilitate politica, datorata divizarii for|elor politice, lipsei de
i?_n:ate §i experienta parlamentara. In septembrie 1859 a fost recunoscuta pe plan
: ; anonal dubla alegere, iar in decembrie 1861 unirea deplina printr-un firman otoman.
- ueasta perioada, efortul principal pe plan intern s-a concentrat spre unificarea in
, maiiul legislativ §i administrativ. In 1860 a fost infiintata Universitatea din Ia§i. A
: -a etapa (1862-1864) a domniei lui Cuza este etapa reformelor realizate intr-un ritm
alert, a masurilor pentru unirea deplina, unirea administrativa, legislative,
;. entralizarea, organizarea comunala. S-a organizat Consiliul superior al instructiunii
: _:.:ce, Directia generala a arhivelor statului, Consiliul de Stat. Au fost promulgate legi
:: ir.e importante: secularizarea averilor manastire§ti, legea contabilitatii, legea comunala,
egea consiliilor judetene dupa modelul legisla^iei franceze. Datorita prevederilor
:: ntradictorii ale Conventiei, care faceau dificila guvemarea, a opozitiei tot mai putemice
ain IS63, Al. loan Cuza propune un proiect de constitutie elaborat dupa modelul constitutiei
iranceze din 1852, care preconiza o guvemare personala autoritara, In 2/14 mai Cuza a
dat o lovitura de stat, a dizolvat camera §i a mceput o noua perioada, cea a guvemarii
_-icritare (1864-1866). A adoptat prin plebiscit Statutul dezvoltator al Conventiei de la
Paris §i o noua lege electoraia.
Statutul modifica in sens autoritar conventia, sporind drepturile puterii executive,
' imitand prerogativele legislativului. Statutul introduce sistemul parlamentar bicameral,
cu a doua camera controlata de domn. Modificarea conventiei a fost recunoscuta pe
plan international in 16/28 iunie 1864, printr-un act aditional la Conventia de la Paris,
unde era recunoscuta autonomia tSrii, dreptul de a legifera fara ingerinte exteme. Statutul
restimia Romaniei §i guvemului sau atributele suveranitatii. In aceasta perioada s-a
egiferat reforma agrara, prin care taranii deveneau proprietari pe loturile ce le-au avut in
folosinta, s-a infiintat Universitatea din Bucure§ti (1864), §coala de poduri §i ?osele, s-a
. otat legea instructiunii publice, care sta la baza invatamantului modem romanesc, a fost
adoptat codul civil pe baza codului Napoleon, s-a laicizat starea civila, s-a creat o autoritate
sinodaia centraia ca premisa a autocefaliei bisericii romane§ti, au fost adoptate codul
penal, codurile de procedure. civila §i penala, legea organizarii judecatore§ti, au fost infiintate

41
inalta curte de Justitie, Consiliul medical superior, curfile cu jurati. Au fost promovate
reforme in viata economica §i sociala ce au stimulat dezvoltarea capitalista, a industriei
pe baze ma§iniste, modemizarea cailor de transport, afirmarea categoriilor sociale
burgheze.
Unirea §i refomiele lui Cuza a.u pus bazele statului modem, au creat un stat nou, de
care au beneficiat categorii mai largi de cetafeni in comparatie cu regimul regulamentar
anterior. Reformele au unificat institutiile, au dat o organizare unitara statului, armatei, au
contribuit la democratizarea regimuiui politic, au asigurat o dezvoltare culturala fara
precedent, progresul instractiei §i alfabetizarii, dezvoltarea invatamantului secundar §i
profesional-tehnic, crearea invatamantului superior, dezvoltarea artei, §tiintei. Prin opera
sa reformatoare, societatea romaneasca a intrat in ritmul §i standardele modeme,
europene. Guvemarea autoritara §i izolarea t&rii pe plan international au determinat coalitia
liberal-conservatoare sa procedeze la o lovitura de stat in 11/23 februarie 1866, care a
detronat printul.
Domnia lui Cuza incheia o lunga perioada de reforme incepute inainte de 1848. In
timpul acestei domnii a fost accelerat ritmul reformelor, procesul de modemizare, incheindu-
se un lung proces de tranzitie spre regimul politic modem, spre o societate stracturata in
liniile ei esentiale dupa modelul burghez, european. Chiar daca procesul de stmcturare a
noii societati este multintarziat in comparatie cu Europa occidentala, directi a de dezvoltare
evolueaza spre o economie capitalista §i o societate burgheza. Spre deosebire de Europa
occidentala, unde evolutia spre modemitate s-a realizat in mod natural, de-a lungul a
catorva secole, in spatiul romanesc structurile socio-economice au fost obligate de sus in
jos sa se transforme prin actiunea reformatoare, in care factorul politic §i statul au avut
rolul esential, substituindu-se agentilor sociali care au realizat transformarea sociala sau
economica in alte tari.
Epoca lui Cuza este un exemplu tipic pentru reformismul secolului al XlX-lea, de
modemizare a societatii §i a statului intr-un proces convergent, in care statul a avut un rol
decisiv, pregatind Romania pentra a trece intr-o faza noua a evolutiei sale, aceea a
consolidarii capitalismului, a stabilirii regimuiui politic modem, parlamentar, al monarhiei
constitutionale.
Dupa refuzul lui Filip de Flandra de a accepta tronul Principatelor Unite, Romania a
traversat o perioada de criza politica interna §i externa, provocata de prelungirea vacantei
tronului §i opozitia marilor puteri fata de aducerea unui print strain, conform hotararilor
adunarilor ad-hoc din 1857. Rusia §i Turcia au incercat sa divizeze tara in cele doua state
anterioare, invocand hotararea din decembrie 1861, care recuno§tea unirea celor doua
principate numai in timpul domniei lui Cuza. Proclamarea lui Carol de Hohenzollem ca
dommtor, prin plebiscit §i prin hotararea parlamentului din 10 mai 1866, a solutionat criza
?i a permis organizarea noului regim al monarhiei constitutionale, in urma promulgarii
constitutiei, adoptata de Adunarea Constituanta la 11 iulie 1866. Elaborata dupa modelul
Constitutiei belgiene din 1830, sintetizand traditia constitutionaia anterioara, legea
fundamental a incorpora principiile constitutionale modeme: principiul suveranitatii
nationale, principiul guvemamantului reprezentativ, principiul separatiei puterilor in stat.
..iiiuiicuiiie, ai mvioiaDiiita|ii 51 iresponsabilitatii monarhului. Prin noua constitute Romania
d£\ enea o monarhie constitutionals ereditara, in care domnitorul era §eful statului. Domnul
r Ltea convoca, dizolva sau proroga camerele parlamentului, avea drept de inifiativa
legislative, sanctiona §i promulga legile, numea §i revoca mmi§trii, era §eful armatei,
cznferea gradele militare, ordinele. Avea drept de gratiere, de amnistie, de a declara
razboi, de a bate rnoneaa, de a incheia tratate. Parlamentul Romaniei era bicameral,
: rmat din Adunarea Deputatilor §i Senat. Adunarea Deputatilor avea dreptul exclusiv
: e i vota bugetul. Puterea judecatoreasca era incredintata judecatorilor, iar instanta
: - ?:rma era inalta Curte de Casatie.
Sistemul electoral era bazat pe votul censitar §i capacitar. Constitutia prevedea patru
::legii la alegerea deputatilor §i doua pentru Senat, in functie de venitul locuitorilor.
I : r :•iiTuria din 1866 a stat la baza sistemului politic al Romaniei modeme §i contemporane.
s nferit revizuiri in 1879, cand a fost modificat art. 7, ce conditiona naturalizarea de
re :g:a cre?tina, realizandu-se laicizarea cetafeniei, in 1884, cand au fost modificate
: olele privind §eful statului, ce decurgeau din proclamarea regatului §i acordarea
i -..-'. .i de rege lui Carol I, cele privind sistemul electoral, prin reducerea num&rului de
: lezi: :a trei pentru Adunarea Deputatilor. Prin adoptarea constitutiei a fost consacrata
_r. _ : unitatea statului, s-au consolidat institutiile fundamentale ale statului.
Insiaurarea regimuiui parlamentar modem a facut posibila restructurarea gruparilor
p : :::e rnodeme. Gruparile politice liberale §i conservatoare au evoluat spre aliante §i
r_ r uni ce premerg formarea partidelor politice modeme. Alianta gruparilor liberale din
l i t " a permis guvemarea liberala din perioada 1867-1868, cand s-au succedat trei
r - erne. Au fost puse bazele Academiei Romane (1867), a fost promulgate legea de
■ ganizare a armatei (1868), legea Camerelor de comert ?i industrie. Dupa guvemarea
gruparilor de centru (1868-1870), Romania a traversal o criza dinastica (1870-1871),
:: -uiicnataprin aducerea la guvemare a coalitiei gruparilor conservatoare (1871-1876).
. - •emui conservator Lascar Catargiu a inaugurat perioada de stabilitate in viata politica
- ?.. maniei. A luat masuri pentru dezvoltarea proprietatii funciare, a sistemului de credit,
r v.ir ierea retelei de comunicatii, perfectionarea sistemului monarhiei constitutionale.
 Chestiunea orientala in secolul XIX
- crizele -

Europa de dupa 1815a fost dominata de sistemul Sfmtei Aliante, de ideea legitimitatii
§i a echilibrului. Prin congresele Sfmtei Aliante cele 4 mari puteri au impus principiul
interventiei impotriva mi^carilor revolutionare cu mandat din partea Sfmtei Aliante. M.
Britanie s-a impotrivit acestui prmcipiu, dar a fost izolata ?i la congresele de la Tropau
(1820), Laybach (1821), Verona (1822) puterile continentale au impus acest principiu.
Spre deosebire de congresul de la Aix-la-Chapelle (1818), unde tarul a propus principiul
interventiei colective, acum s-a convenit asupra interventiei individuale a fiecarui stat.
Hotararile acestor congrese au influentat $i Chestiunea orientals, cel putin in timpul
crizei din 1821, pentra ca dupa 1823 sistemul nu mai functioneaza in termenii de mai sus.
Rusia a sustinut principiul intervenfiei, sperand sa primeasca mandat pentru a interveni in
Balcani. Revolutia romana §i Eteria au fost concepute in legatura cu acest principiu,
mizandu-se pe interventia militara otomana, ce ar fi dat pretext de interventie tarului.
Insurectia eterista §i cea romaneasca au determinat reactia Turciei §i interventia
puterilor. Relatiile ruso-turce s~au deteriorat rapid. Motivul disputei era dreptul de
interven|ie militara a Portii pentra a restabili ordinea in Principatele Romane. Rusia invoca
hati^eriM din j.802, ce garanta inviolabilitatea teritoriului Principatelor §i preciza ca
interventia nu poate avea loc decat cu acordul Rusiei. Rusia avea nevoie de timp pentra
a crea starea de insurectie §i dezordine in Balcani, care sa-i ofere pretextul de interventie.
Imprudentele lui Al. Ipsilanti au compromis tot ceea ce diplomatia rasa a realizat la
Constantinopol prin ambasadorul Stroganov. La randul ei M. Britanie, prin noul ambasador
la Constantinopol, lord Strangford a prezentat cele doua insurectii ca o instigate rasa §i o
conspiratie impotriva Imperiului otoman. Congresul Sf. Aliante de la Laybach a condamnat
cele doua insurectii, comparandu-le cu cele din Spania §i Italia §i a decis sa le combata.
In acest context tarul a fost obligat sa dezavueze public §i oficial insurectiile eterista §i
romaneasca. Austria a sustinut Poarta, obligand tarul sa condamne oficial insurectiile.
Spanzurarea patriarhului ?i a mitropolitilor la Constantinopol, in 22 aprilie 1821, la
Pa§ti, a schimbat raportul de forte in favoarea Rusiei. Rusia acuza Poarta de exterminarea
cre§tinilor §i invita marile puteri la o actiune comuna contra Turciei, ceea.ce semana cu
un manifest de razboi. Poarta nu renunta la ideea ocupatiei militare in Principate, Rusia
nu o accepta. A urmat oprirea de catre Poarta a exportului de grau prin stramtori, ceea
ce a dus la ruptura. La 3 iunie 1821 Rusia a prezentat Portii doua note violente in limbaj,
care determine interventiile puterilor. Acestea au dat o nota cornunS prin care aparau
autoritatea legitima contra revolutiei §i-i dadeau mandat acesteia s& reformeze
administratia. Congresul european a condamnat revolutia greaca in numele legitimitatii §i
nota comuna, in care declara ca orice incercare de dezmembrare a Imperiului otoman §i
de modificari teritoriale in Orient va intampina opozi|ia Portii.
Criza orientala s-a agravat in august 1821 prin ruperea relatiilor diplomatice dintre
Rusia §i Poarta. Din nou au intervenit Austria §i Marea Britanie. Mettemich a negociat
de pe o platforma ce acorda Principatelor Romane locul principal, sustinand evacuarea
i ?: de turci, reorganizarea administratiei acestora in conforaiitate cu spiritul tratatelor,
rumirea noilor domni. Poarta face concesii §i in august 1821 decreta amnistia pentru
*: :ui:orii acestora. Conferinta puterilor de la Viena a hotarat sa oblige Poarta la evacuarea
■: :ala a Principatelor de trupele de interventie otomane §i numirea noilor domni autohtoni
Ir cele doua tari. Congresul de la Viena a salvat pacea in Orient. Prin abilitatea lui
.'■'.erernich §i cooperarea austro-britanica, conflictul bilateral ruso-turc a fost transferat
p e plan international, ridicand intre cei doi rivali blocul statelor europene. Sub presiunea
acestora Poarta a evacuat |arile romane §i a numit domni indigeni.
Experienta din 1821 a facut ca Anglia §i Austria sa mentina aceea^i tactica a
:rn entiei europene in Orient, in locul interventiei unilaterale ruse. Fara a se impotrivi
H_^:ei, au obligat-o sa accepte cooperarea cu celelalte puteri europene.
In chestiunea greaca marile puteri au cautat sa o limiteze pentru a nu declan§a un
r.Lzboi general in Balcani. A primat ideea echilibrului in defavoarea soartei grecilor. De§i
A

- plistrat initiativa, politica Rusiei in aceasta criza orientala a fost prudenta. In februarie
1:15 tarul declara solidaritatea Rusiei cu puterile europene.
Insurectia din 1821 a contribuit substantial la intemationalizarea chestiunii romane§ti.
N:ul tar Nicolae I abandona chestiunea greaca in 1826, marginindu-se sa-§i largeascS
irfluenta in Principate. Separand problema greaca de cea romaneasca, |arul satisfacea
:.:eresele Angliei, disloca alianta acesteia cu Austria §i ca^tiga libertate de actiune in
Principate. Anglia renunta la intelegerea cu Austria §i i§i asocia Rusia in sud-est pentru
A
a-i :empera expansiunea. Protocolul dirL4.apriUe_1.826Jmpartea de influenta. In
• chimbul Principatelor Romane, Rusia asigura Anglia de neamestecul sau in problemele
mediteraneene. Conventiade la Ackerman a recunoscut individualitatea politica a statelor
'.r.in e , chiar daca nu $i calitatea lor de subiect al dreptului international, in anexa la
.: rventia bilaterala ruso-turca. In pofida avantajelor castigate in Principate, Rusia nu
puiea actiona unilateral aici. Precedentul interventiei europene a fost creat in 1821 §i
chiar daca el nu va mai functiona dupa acela§i model, Rusia nu va mai putea da o
-riolvare unilaterala problemelor celor doua Principate, de§i tarul le considera de
c : mpetenta exclusiv ruseasca. Astfel Principatele evolueaza relativ repede de la o
5:ipAnire autoritara fanariota la un condominium turco-rus §i la interventia europeana, ce
'rprezenta preludiul protectoratului european.
Interventia Frantei in Chestiunea orientala §i tratatul din 1827 au relansat problema
.reaca in politica europeana, far£ a modifica impatirea sferelor de influenta convenita.
?-zboiuIxuso-turc din 1828-1829 a contribuit la incordarea relatiilor Rusiei cu Anglia §i
.1 o apropiere franco-britanica. Fara sa modifice sferele de influenta, tratatul de la

46
Adrianopol a rezolvat problema greaca in sensul politicii britanice, in schimb a deschis
mari posibilitati Rusiei in Principatele Romane §i in Marea NeagnL
Incepand din 1826 Principatele Romane apar ca entitati de sine statatoare. Tratatul
de la Adrianopol a consacrat aceasta imagine §i cariera europeana a chestiunii romane§ti.
Actul aditional la tratatul ruso-turc recunoa§te individualitatea politico juridica a
Principatelor, statutul juridic de larga autonomie interna §i externa, instituind protectoratul
rus. In general politica Rusiei in Orient, in particular cea relativa la Principatele Romane
se modifica. Tarul a renuntat la politica de anexiuni in favoarea cre§terii influenfei sale in
zona. Tarul a ales solatia unui Imperiu otoman slab in vecinatatea Rusiei in locul unor
state nationale viabile, pentru a interveni mai usor in afacerile balcanice.
Aceasta linie politica a fost urmata in timpul primei crize egiptene. Tratatul de la
Unkiar Iskelessi (8 iulie 1833) asigura Rusiei o mare influenta in politica Portii. Aceasta
influenta s-a intarit dupa conferinta de la Munchengraetz (6 septembrie 1833), unde s-au
garantat reciproc teritoriile poloneze, iar Austria renunta la interesele sale in Imperiul
otoman, in schimbul sprijinului acordat de Rusia la inabu§irea mi§carilor liberale din
Germania. Intelegerea a durat insa foarte putin, Austria a renuntat sa se mai asocieze
Rusiei.
A doua criza egipteana a accentuat contradictiile dintre puteri. Antanta franco-
britanica, care a function at un timp scurt, dispare. Angajata de partea lui Mohamed Ali,
Franta a ramas izolata; Anglia si-a restabilit pozitiile in Orinetul apropiat, sustinuta de
Rusia.
Conventia strantorilor de la Londra, din 13 iulie 1841, a readus Franta in concertul
european, dar a consfmtit triumful diplomatic al Angliei. Aceasta consacra integritatea
imperiului otoman sub garantia marilor puteri, inchiderea stramtorilor pentru vasele militare
in timp de pace, inlocuirea protectoratului rus la Poarta cu protectoratul marilor puteri.
Criza a provocat schimbarea raporturilor dintre puteri, regruparea puterilor. Rusia ramane
dominanta in Principatele Romane. Antanta ruso-britanica se reface §i rezista pana in
1846, cand se desface. Franta se orienteaza spre puterile conservatoare, in timp ce
Marea Britanie devine aparatoarea mi§carilor nationale din Europa de Sud-Est, iar Rusia
are o libertate deplina de mi§care.
Dupa pacea de la Adrianopol, teritoriile balcanice au devenit teatrul a numeroase
mi§cari indreptate impotriva guvemului otoman sau a rebelilor musulmani: insurectia de^
laNi§ (1841), rascoalele din insule, in Tesalia, in regiunea Salome, Athos, insurectia din
Creta (1841), punctul culminant al crizei egiptene. Mi§carile balcanice au fost incurajate
de Grecia, mai ales prin cabinetul Kolletis, care sustinea Marea Idee $i de emigratia
poloneza, condusa de printul Czartoryski, care avea agenti la Belgrad, Constantinopol ?i
in Principate pentra a provoca mi§cari antirase§ti. Ea a colaborat cu Gara^anin in
elaborarea planului Nacertanje §i cu boierii romani pentra declan$area unei insurectii
romano-polone. Bulgarii au organizat rascoale la Tmovo (1835) ?i BrSila (1841-1843).
In teritoriile albaneze au avut loc insurectii in 1844, 1845, culminand cu insurectia din
1847.
 » X J X X X 4-7 > ■» »

rose§ti in cele doua tari romane a determinat consulii marilor puteri sa actioneze in sprijinul
fortelor dispuse sa actioneze impotriva suprema|iei ruse§ti. Intre 1831-1848 au fost
adresate 96 de memorii marilor puteri, prin care elita politica romaneasca §i-a facut
cunoscute dezideratele. Programul national romanesc, expus reprezentan|ilor marilor
puteri. sustinea unirea Principatelor Romane, independenta noului stat, print strain §i
garantia colectiva a Europei. Tendintaboienlor de a intemationaliza chestiunea romaneasca
nu a fost sustinuta de diplomatia franco-engleza, de§i consulii celor doua tari in Principatele
au atras atentia cabinetelor occidental asupra importantei strategice a Principatelor, a
valorii lor economice §i mai ales politice, ca un posibil obstacol in calea expansiunii ruse.
Opozitia romaneasca fata de Regulamentele organice §i fata de regimul politic instaurat
de acestea, sub control rusesc, a dobandit proportiile unei opozitii nationale fatS de amestecul
rus in afacerile interne ale Principatelor, fata de domina|ia rasa in zona. Diplomatia
occidentala, insa, a sustinut ca legatura Principatelor cu Poarta reprezinta unica sursa de
salvare pentru a nu fi anexate de Rusia, iar capitulatiile tarilor romane cu Poarta unica
legatura cu Europa. Mi§carea lui loan Campineanu din 1837-1839, cu un program mai
precis elaborat, a solicitat sprijinul cabinetelor englez §i francez. A incheiat cu Adam
Czartoryski un acord pentru o insurectie romano-polona, care sa duca la formarea statelor
roman §i polonez. Ea a antrenat §i pe domnitorul Mihail Sturza, insa refuzul guvemelor
occidentale de a o sprijini au pus capat acestei actiuni. A doua mi§care, preconizata sa
izbucneasca in 1840 in Oltenia, a fost inabu§ita in faza pregatirilor. Consecvente liniei
politice traditionale, atat Franta, cat fi Marea Britanie nu au putut separa chestiunea
romaneasca de aceea a integritatii Imperiului otoman.
Problema romaneasca apare la inceputui crizei din 1821 ca o parte a Chestiunii
Orientaie, apoi tot mai mult ca o chestiune de sine statatoare. Ea apare cu tot mai mare
vigoare in perioadele de criza ale Problemei orientaie, atunci cand §i propaganda
romaneasca a fost mai activa pentru a intemationaliza chestiunea romaneasca.
In preajma revolutiilor de la 1848 sistemul politic european era profund divizat.
Orientarea Frantei spre puterile conservatoare a determinat politica ei de neinterventie §i
moderate, care a deschis camp liber statelor adversare revolutiei sa intervina.
Revolutia de la 1848 a antrenat teritoriile romane §i iugoslave din Austria §i cele
doua Principate Romane§ti. Mai ales revolutiiie din Imperiul Habsburgic §i cele din Tara
?:omaneasca au avut consecinte pentru raporturile interetnice din zona.
In teritoriile iugoslave, Slavonia, Croatia §i Voivodina, revolutia a incercat sa realizeze
programul national al grapurilor respective. Dupa izbucnirea revolutiei de la Viena, saboral
:roat a cerut separarea Croatiei de Ungaria, unirea Croatiei, Dalmatiei §i Slavoniei.
Sarbii din Banat §i Voivodina in adunarea de la Karlowitz, din mai 1848, au cerut separarea
de Ungaria, recunoa§terea Voivodinei ca teritoriu national sarbesc §i unirea acesteia cu
Dalmatia, Croatia §i Slavonia.
Romanii din Transilvania, prin adunarea din 15 mai 1848 de la Blaj, au sustinut
autonomia Transilvaniei §i au respins uniunea acesteia cu Ungaria, propusS de revolutia
maghiara. Astfel sarbii, croatii $i romanii din Transilvania s-au ridicat impotrivaprogramului

48
revolutiei maghiare, ce sustinea refacerea vechiului regat medieval al Sfantului §tefan in
granitele Ungariei Mari. Numai romanii din Ungaria au participat alaturi de unguri in
revolutie, actionand impotriva sarbilor pentra separatia bisericii romane§ti din Ungaria de
/V
mitropolia sarba de la Karlowitz. In razboiul civil care a izbucnit in monarhia austriaca,
sarbii, croatii §i romanii din Transilvania au luptat alaturi de guvemul liberal de la Viena
impotriva Ungariei, iar romanii din Ungaria alaturi de liberalii unguri impotriva Austriei.
Revolutia din 1848 din Muntenia a formulat programul national de modemizare §i
democratizare a regimuiui politic §i a societajii, statului din cele doua Principate. Pe plan
extern, revolutia a creat instrumentele pentra intemationalizarea problemei romane§ti, a
incercat sa modifice statutul intemafional al Principatului §i sa exercite dreptul de a
intretine relatii pe plan international in mod direct, eludand suzeranitatea otomana care
interzicea acest lucru. Revolutia §i-a propus abolirea formelor de limitare a suveranitatii
§i incheierea de relatii pe picior de egalitate cu toate statele. Revolutia a instaurat un
regim dupa modelul Revolutiei franceze. A creat un guvem provizoriu, dupa modelul
Directoratului, din 5 persoane, in locul printului alimgat, cu atributii legislative §i execu­
tive, un cabinet dupa modelul celui existent anterior, garda nationala, a proiectat alegeri
pentra Adunarea Constituanta si a proclamat programul national ca o veritabila constitutie
a principatului. In realitate, era numai o declaratie de principii cu valoare constitutionala,
care trebuia sa stea la baza viitoareai Constitute. Guvemul provizoriu, prin ministerul de
externe a numit agenti diplomatici in Austria, Ungaria, Franta, Turcia §i pe langa
parlamentul german de la Frankfurt, cu misiunea de a obtine recunoa^terea noului regim
instalat la Bucure§ti. Guvemul a negociat cu Suleiman pa§a, trimisul Portii. Locotenenta
domneasca care a inlocuit guvemul provizoriu, formats din 3 persoane, in spiritul
prevederilor Regulamentului Organic, a fost recunoscut de Poarta §i de consulii straini
acreditati. Reprezentantul tarii la Poarta a fost asimilat cu un agent diplomatic, marcand
inceputui unor relatii noi cu Turcia, bazate pe recunoa§terea individualitatii statului roman.
Pe teritoriul roman nu putea fi exercitata decat puterea autoritatii romane§ti, orice
interventie, chiar §i a puterii suzerane, fiind considerata o invazie. Prin aceasta prevedere
regimul jurisdictiei consulare a fost anulat. Guvemul a luat masuri pentru int&rirea
capacitatii de aparare a tarii, atribut al suveranitatii, neexistent pana acum. Revolutia a
incercat sa creeze un subiect de drept international calitativ nou, chiar daca Poarta treptat
a incalcat o parte din cuceririle mentionate, limitand statutul de autonomie al Locotenentei,
in final incalcand acordul cu principatul roman in urma presiunilor Rusiei §i a politicii de
expectativa franco-britanica. Interventia militara rasa §i turca punea capat revolutiei
romane, trimitand in exil cea mai mare parte a conducatorilor.
Exilatii romani s-au a§ezat in diferite ora§e din Turcia, in Europa occidentala, in
Austria §i Germania, continuand sa sustina programul national pe canalele politice §i in
randurile opiniei publice. Practic, exilul romanesc a contribuit poate cel mai mult la pro­
paganda chestiunii romane§ti §i la intemationalizarea acesteia. La sudul Dunarii s-au
refugiat revolutionarii romani, unguri, polonezi, in Bulgaria, Grecia, in Serbia, in Turcia la
Brussa, Pera, la Constantinopol. Ei au sustinut focare de rascoala, mai ales in Bulgaria,
unde are loc o insurectie in regiunea Vidin (1850).
i r r r a:at in cercurne pounce, cat §i m opnna puuuua. jcahui lumouvDt o-a wuuuuwu m
_cainra cu tactica de urmat in viitor. Grupul de la Paris, care a reu$it sS ca§tige adeziunea
- i . rrapi exilatilor a aderat la linia mazziniana, ce sustinea o revolutie generala in Europa
r r r a ll si de Rasarit, la care sa participe toate poparele opriraate de st&paniri straine.
: rrkr:: au aderat la Comitetul central democratic european prin Dumitra Bratianu, unui
: a r t ce: mai activi propagator! ai chestiunii romane in Franfa §i Marea Britanie, unde a
- rm :: i: un curent de opinie in favoarea unirii Principatelor. E§ecul liniei revolutionare
- -: l : rura de stat a lui Napoleon §i convocarea congresului de pace de la Paris au
. t— - emigratia romaneasca sa recurga la solutia diplomatics, ca§tigarea adeziunii
■ : ■ r propaganda chestiunii romane§ti prin bro§uri, manifeste, memorii adresate
r r si parlamentelor occidentale, interpelari, articole de presa, mitinguri de
>: :': n:e cu aceasta problema. in toate aceste ocazii exilul romanesc a sustinut unirea
R x c rarelc r, independenta noului stat, print strain pe tronul Romaniei, garantia Europei,
i _ : z ardu-le prin nevoia formarii unui stat tampon la gurile Dunarii, avanpost al
C - r - crane: occidentale §i bariera in calea expansiunii ruse§ti.
Irar :rea revolutiilor prin interventia militara ruso-turca, restabilirea ordinei de drept
jc : r ire 5: a statu-quo-ului au consolidat pozitia Rusiei in Balcani §i pe continent. Numai
a - r errala din 1853 vapune capat hegemoniei ruse§ti in snd-estul Europei.
?-:: r :; r : ierea crizei orientaie in 1853 inagureaza o noua faza §i in istoria sistemului
t . r_r: r n n , a sistemului relatiilor intemationale pe continent, caracterizata printr-un
atr: al statelor cu regimuri democratice. Se modifica raportul de forte de pana
ir :.rr e ..:pe principiul echilibrului, in favoarea hegemoniei aliantei franco-hritanice.
s r l fa . rza: miscarile liberale §i de nationalitate pe continent. A pus capat sistemului
sf - : - ar:e si principiilor acesteia.
I r r a : rlentala a readus Europa de sud-est in atentia concertului european pe fondul
a:: generate §i a slabiciunilor Imperiului otoman, a intensificarii mi§carilor de
ana am lire c t sustineau rezolvarea Chestiunii Orientaie prin constituirea statelor nationale,
a eaesif ~ rr :treselor economice §i politice ale marilor puteri pentru regiunea Dunarii de
.ins s a Balcanilor.
!r icesi context pozitia Principatelor Romane a dobandit valoare la intersecpa
iBfcrrsek r ir. ergente ale puterilor din concertul european prin a§ezarea lor geografica,
p ir.a i '1 _ : r ir comertul european, prin important# europeana a Dunarii §i a gurilor sale.
m 1. : Sc In r re; urari problema romaneasca a devenit una din cele mai importante probleme
me rafi : europene. De§i ea apare la inceputui crizei legata de ansamblul Chestiunii
Crsstt.. : destinul Turciei, pe masura evolutiei:acesteia individualizarea chestiunii
M a c r arelcr Dunarene din ansamblul Problemei orientaie a progresat, ceea ce a facut
peso I ar: raarei ei independent de politica legitimists, ce a dominat pana acum.
r re I '55-1866 relatiile dintre puteri au fost influentate de evenimentele din Italia,
SUbxi * Scales .vig-Holstein, Serbia, Muntenegru, Siria, Grecia $i Neapole. Ponderea lor
■fog d : t r : a. aar trei au dominat scena politica europeana: chestiunea italianS, polona §i
- ■ T easel. Chestiunea romaneasca a mceput in anii razboiului Crimeii ca o problema

50
exclusiv a Principatelor, pentru ca intre anii 1855-1859 sa devina o problema international!
Dupa 1856 a avansat pe primul loc al agendei diplomatice europene, cedand acest loc in
1859 problemei italiene.
Cum se explica acest interes al marilor puteri pentru Principatele Dunarene? Noua
criza orientala a pornit de la diferendul franco-rus pentru locurile Sfmte de la lerusalim.
Rusia sustinea biserica ortodoxa, Franca pe cea catolica. In 1852 guvemul otoman a
anuntat hotararea ce favoriza Franta. Rusia a reacf:ionat violent, a mobilizat armata §i a
inceput in februarie 1853 negocieri cu Poarta. Aceasta a respins pretentiile exagerate
formulate de Rusia, sustinuta putemic de Marea Britanie.. Rusia a rapt relatiile diplomatice
cu Poarta. Teritoriul romanesc
A
oferea singura posibilitate pentru trecerea trapelor ruse
pe uscat spre Balcani. In primavara §i vara anului 1853 diplomatia europeanS a fost
preocupata sa impiedice ocuparea Moldovei §i Munteniei de Imperiul rus. In pofida
avertismentelor primite, la 4 iulie 1853 arinatele rase§ti au invadat Principatele $i au
ocupat Bucure§tiul, declan^and razboiul cu Turcia. Evenimentul a avut implicatii serioase
in relatiile diplomatice, in primul rand pentru Austria, vechiul aliat al Rusiei din 1848,
salvat de la prabu§ire prin interventia rasa impotriva insurgentilor unguri. Interventia a
fost considerata un casus belli din punctul de vedere al integritatii Imperiului otoman.
Austria a conditional raporturile cu Rusia de eliberarea teritoriului Principatelor.
Consecintele militare §i politice ale ocupatiei ruse in Principatele Romane au fost
urmatoarele: intrarea escadrei franco-britanice in Bosfor, care a grabit declan§area
razboiului, tentativa diplomatiei franceze de a atrage Austria de partea aliantei occidentale.
Desfa§urarea evenimentelor a scos in ev id en t importanta Principatelor pentru evitarea
razboiului. Acesta a fost obiectul a numeroaselor actiuni diplomatice de mediere a
conflictului: memorandul conferiiiiei delaTherapia,din i 6 iulie.1853, la care au participat
Anglia, Austria, Franta §i Rusia, protocolul conferintelor de la Balta Laman, din 25 iulie
1853, incheiat intre Turcia, Anglia, Austria, Prusia §i Franta,nota de la Viena, din august
1853 §i intalnirea imparatilor Rusiei, Austriei §i a regelui Prasiei la Olmiitz, in septembrie
1853. In octombrie 1853, Poarta a declarat razboi Rusiei, dupa ce in septembrie Austria
a cerut oficial retragerea trapelor din tarile romane. La 9 februarie 1854, Austria §i
Prusia s-au declarat solidare cu Franta si Anglia in sustinerea integritatii Imperiului otoman,
a carei condipe era evacuarea teritoriului tarilor romane de armatele ruse§ti. La sfar§itul
lunii februarie 1854 puterile europene au somat Rusia sa evacueze Principatele Dunarene,
iar la sfar§itul lui martie 1854 au respins propunerile Rusiei de stingere a conflictului. -
Decisive in evolupa crizei s-au dovedit raporturile austro-rase. Rusia a oferit Vienei
protectoratul comun raso-austriac asupra Principatelor Dunarene ca pret al neutralitatii
Imperiului babsburgic, dar Viena a respins oferta. Chestiunea Principatelor Romane a
fost in centrul conflictului. Rusia le-a ocupat pentru a obliga Poarta sa accepte toate
pretentiile sale, apoi a conditional evacuarea lor de plecarea flotei aliate din Marea Neagra
§i stramtori. Puterile europene au facut din aceasta chestiune cauza imediata a razboiului
$i a pacii.
La 12 martie 1854 a fost: senrnaUratatulde aiiantairancorenglez, urmat de conferinta
de la Viena, din aprilie 1854, unde Austria $i Prusia aprobau aceasta alianta, declarandu-se
puteri. Chestiunea romana a constituit una din problemele pnncipale ale dezbatem puterilor
s: ie ea depindea in mare parte mentinerea sistemului de aliante continental. In ceea ce
private Principatele Dunarene, clauzele tratatului prevedeau: mentinerea suzeranitatii
; romane, garanjia marilor puteri, excluderea protectoratului exclusiv, a oricarui drept de
-.r.gerinta, administratie independenta national! armata nationala, libertatea cultelor, a
legislatiei, comertului, navigatiei, revizuirea statutului in vigoare, trimiterea unei comisii
europene in Principate pentru documentare in vederea viitoarei organizari a tarii, intrunirea
doua adunari ad hoc care sa formuleze dorintele Principatelor Dunarene, ce vor fi
’‘naintate conferintei marilor puteri, careia ii apartinea hotararea defmitiva privind
: rganizarea Principatelor; in caz de tulburare a lini^tii publice, Poarta trebuia sa decida
impreuna cu puterile contractante masurile necesare, o interventie neputand avea loc
fara un acord prealabil intre puterile garante. Congresul transfera Moldovei sudul
Basarabiei, cu judetele Cahul, Ismail §i Bolgrad, prevedea neutralizarea Marii Negre.
Dunarea a devenit prin congresul de la Paris o problema international! In chestiunea
Dunarii, esentiala pentru comertul european, tratatul de la Paris prevedea libertatea
navigatiei, formarea Comisiei europene a Dunarii, din reprezentantii marilor puteri §i a
unei comisii permanente, constituita din reprezentantii statelor riverane. Rusia a fost
indepartata de la gurile Dunarii prin mcorporarea celor 3 judete din sudul Basarabiei la
Moldova.
Tratatul mentinea Serbia sub suzeranitatea Portii, dar inlocuia protectoratul exclusiv
rus cu cel european. Poarta pastra dreptul de a avea gamizoane in Belgrad §i in alte §ase
cetati din Serbia. Pentru celelalte teritorii din Imperiul otoman tratatul nu a adus schimbari
in statutul lor juridic. Sultanul s-a angajat sa proclame egalitatea crestinilor cu musulmanii.
Problemele fundamentale ale Principatelor Romane au fost transferate viitoarelor
r.egocieri intemationale. Prin instaurarea garantiei europene s-a accentuat individualitatea
politica a tarilor romane, intarind ideea ca nu fac parte din Imperiul otoman, Congresul
consacra noul statut international al Principatelor Romane §i calitatea de subiect al dreptului
international. Congresul a promovat principiul de nationalitate in raporturile intemationale
o inovatie in practica diplomatica europeana, consultarea vointei populatiei din tarile
romane. Prin instituirea garantiei colective a marilor puteri, statutul politic al Principatelor
Romane intra in dreptul public european, prin apelul lor la autodeterminare (in sens de
consultare a vointei populatiei) a promovat principiul nationalitatilor in relatiile intemationale."'
Problema unirii Principatelor Romane a fost ridicata oficial de contele Walevski in ^edinta
din 8 martie 1856. Atitudinea puterilor fata de unirea romanilor a impartit congresul in
doua tabere. Din tabara potrivnica unirii faceau parteTurcia, Austria §i jmediat dupa
congres Marea Britanie. Tratatul din 30 martie 1856 nu a oferit romanilor unirea, dar a
mlesnit-o, a facut posibila realizarea ei de romani intr-o conjunctura favorabila. Problema
Principatelor a determinat Austria, Anglia §i Franta sa incheie in aprilie 1856 conventia
pentru garantarea independentei §i a integritatii Imperiului otoman. Orice incalcare a
integritatii Imperiului otoman devenea pentru puterile semnatare casus belli. Poarta era
acceptata in concertul european, dar avantajele aduse Turciei erau mici.
unite cu puterile occidentale in ideea mentinerii integritatii Imperiului otoman, evacuarea
Principatelor Romane fiind considerata conditia esentiala in acest sens. Astfel Rusia a
ramas izolata pe plan international, contribuind la aceasta abandonarea ei de catre Aus­
tria §i atragerea Vienei de partea aliantei occidentale. Motivul pentru care austriecii au
abandonat pe ru$i a fost ocuparea Principatelor Dunarene.
Aceasta actiune unilateral^ a Rusiei a determinat Austria sa treacS. la o actiune de
forta pentru a inlocui ocupatia rasa cu propria ocupatie. Prin conventia cu Prusia, din 20
aprilie 1854, a obtinut sprijinul Prusiei §i al dietei germane pentru aceasta ocupatie §i
pentra asigurarea intereselor germane in zona. Protocoalele din mai 1854, incheiate intre
Anglia, Austria, Franta ?i Prusia, au facut legatura intre tratatul de alianta franco-britanic
$i conventia austro-prusaca, precizand ca scopul celor patru puteri era mentinerea
integritatii Imperiului otoman §i evacuarea tarilor romane de trupele tariste. Un alt act
important, care demonstreaza locul Principatelor in relatiile intemationale, a fost conventia
turco-austriaca de la Boiadji-Kioi (14 iunie 1854), in baza careia austriecii au trecut la
A

ocuparea militara a tarilor romane, sustinuti de puterile occidentale. In august 1854,

Anglia, Austria, Franta §i Turcia au convenit asupra conditiilor puse Rusiei pentru incheierea
pacii: inlocuirea protectoratului tarist asupra Principatelor Romane cu garantia marilor
puteri, libertatea de navigatie pe Dunare; revizuirea tratatului din 1841 cu privire la
stramtori; desfiintarea dreptului de protectie pe care-1 detineau puterile asupra
coreligionarilor din Imperiul otoman. In august 1854, Frama §i Anglia au declarat razboi
Rusiei. Ostilitatile s-au purtat pe teritoriul Crimeii, concentrandu-se asupra asediului
Sevastopolului.
Principatele Dunarene au fost ocupate de austrieci in perioada august-septembrie
1854. La 26 noiembrie 1854, printr-un act adkional la conventia austro-prusaca,
Principatele au fost introduse in sistemul federal german de aparare, act la care a aderat
§i dieta germana. Prin tratatul anglo-franco-austriac din decembrie 1854, ocupatia
austriaca primea noi garantii, intarind sperantele unei preponderente austriece in Orient.
Rusia a acceptat cele patru puncte ca baza a negocierilor la sfarsjitul lunii noiembrie
1854, insa deschiderea oficiala a conferintei preliminare de pace a avut loc la Viena abia
in 15 martie 1855, cu participarea Angliei, Framei, Turciei, Austriei §i Rusiei. Conferima
a luat in dezbatere cele 4 puncte §i in acest mod chestiunea Principatelor a fost adusa in
fata concertului european. Cand Franta a pus in discutie unirea celor doua Principate
Romane, Rusia a cerut consultarea vointei populatiei. Conferinta de la Viena a realizat
recunoa§terea formala a problemei romane§ti, a acceptat sistemul de garantie european
asupra celor doua Principate, a scos in evidema importama acestora pentru Dunare.
Rezolvarea problemei Principatelor Romane a fost incredintata conferintei de la
Constantinopol din februarie 1856, care nu a ajuns la un punct de vedere unitar, fiecare
putere sustinandu-§i pozitia specifica.
Austria tindea sa se substituie Rusiei in controlul asupra Dunarii de Jos. Dupa caderea
Sevastopolului, la 8 septembrie 1855, manevrele Austriei determina apropierea Frantei
ie Rusia §i acceptarea mtrunirii congresului european la Paris.
 i sinD U ire o e l o n e p e c u r iu m e m . ^ u u g i c s u i a p u a u tip civ y v /u u v ^ ^

; sporit influenta Frantei §i Angliei pe continent, in detrimental puterilor conservatoare.

?.egruparea de forte s-a remarcat in functie de atitudinea puterilor fata de unirea
Principatelor Romane. Franta lui Napoleon III a sustinut principiul nationalitatilor atat cat
-: nvenea intereselor franceze. A dorit un stat mare romanesc, cu un regim democratic,
:ije sa fie o zona de influenta franceza §i o bariera in calea expansiunii rase. Rusia a
sustinut unirea din motive de oportunism politic. De§i a fost cel mai mare adversar al
unirii, diplomatia rasa a sustinut pozitia Frantei pentru a disloca alianta franco-britanica §i
i ie§i din izolarea diplomatic^ la care supus-o razboiul Crimeii. Cum rivalitatea cu Anglia
?i Austria era de notorietate, singura putere spre care se putea orienta Rusia a fost
' Franta, cu care avea in comun problema unirii romanilor. Sardinia §i Prusia au exploatat
inteligent chestiunea romaneasca in favoarea propriei cauze §i s-au folosit de ea pentra
a ;uca un rol activ in politica continental! Austria era Impotriva principiului nationalitatilor
si nu-i convenea un mare stat roman in granitele provinciilor sale orientaie, locuite de o
populatie majoritar romaneasca. Turcia s-a opus unirii Principatelor pentru ca a vazut in
ea un atentat la integritatea Imperiului otoman. Anglia a recunoscut pentra scurt timp
necesitatea unirii, insa dogma integritatii Portii §i atitudinea prounionista a Rusiei au arancat
guvemul britanie in tabara adversarilor unirii tarilor romane.
Dupa congresul de la Paris divergence dintre puteri s-au adacit mai ales in legatura
cu evacuarea Principatelor Romane de austrieci, de care erau legate $i alte chestiuni
intemationale. In aceasta chestiune Franta s-a apropiat de Rusia. Conferin£a puterilor de
ia Paris, din ianuarie 1857, a decis ca Imperiul habsburgic sa paraseasca teritoriul
Principatelor pana in 30 martie. Cooperarea ruso-franceza a functional §i in chestiunea
granitei Basarabiei, a Deltei Dunarii. Tratatul de la Paris, din 9 iunie 1857, acorda Insula
Serpilor §i Delta Dunarii integral Portii. In chestiunea Dunarii, Austria a urmarit sa ca§tige
o pozitie privilegiata §i controlul la Dunarea de Jos prin comisia permanenta a statelor
riverane. La compiicarea relatiilor dintre puteri a contribuit §i falsificarea alegerilor din
Moldova pentra adunarea ad-hoc a Moldovei. La 1 august 1857, Franta, Rusia, Prusia §i
Sardinia au anuntat ruperea relatiilor diplomatice cu Poarta, conflictul amenintand serios
alianta anglo-franceza. Europa era in fa£a unui nou razboi. Perspectivele destramarii
aliantei puterilor occidentale a determinat Franta §i Anglia sa accepte ideea compromisului
si a concesiilor reciproce. Acordul de la Osborne, din august 1857, a consacrat acest
compromis. Anglia a acceptat anularea alegerilor falsificate din Moldova, iar Franta a
cedat in chestiunea unirii Principatelor.
Sub semnul acestui compromis s-a desfa§urat conferinja puterilor de la Paris, din
1858, care a aprobat statutul Principatelor. Aetul final al conferintei, Conventia de la
Paris, cuprindea principiile fundamentale de organizare a Principatelor. Conventia a instituit
principii democratice de organizare a statutului, a introdus drepturile fundamentale ale
omului §i cetateanului, un sistem electoral bazatpe votul censitar, separa|ia puterilor in
stat, a instalat un regim parlamentar modem, a desfiintat rangurile §i privilegiile de na§tere,
a creat un regim politic care face tranzi|ia spre regimul parlamentar modem. In ceea ce

54
prive§te unirea tarilor romane, Conventia prevede o confederate a celor doua Principate,
pastrand doi domnitori, doua guveme, doua parlamente, doua amiate §i o comisie comuna
pentru elaborarea legilor de interes general pentra amandoua tarile.
Statutul international al Principatelor era cel de vasalitate si de garantie colectiva.
Vasalitatea fata de Poarta se traducea in plata tributului. Domnii ale§i trebuiau investiti
de sultan timp de o luna de la alegere; puteau fi luate masuri de aparare a tarii numai
impreuna cu puterea suzerana, armata putea fi marita numai cu 1/3 fata de Regulamentul
anterior. Principatele aveau drept de reprezentanti la Constantinopol; Principatele nu
aveau drept sa incheie conventii cu alte state; tratatele incheiate de curtea suzerana erau
aplicabile §i Principatelor.
Dubla alegere a lui Alexandra loan Cuza pe tronul celor doua Principate a fost
recunoscuta de conferinta intemationala a puterilor numai pe timpul domniei lui Cuza.
De asemenea conferinta ambasadorilor de la Constantinopol, din septembrie 1861, a
recunoscut unificarea deplina a celor doua tari cu un singur guvem §i un singur parlament
pe durata domniei lui Cuza, dupa ce a normalizat raporturile cu Poarta in septembrie
1860, cand a fost primit in vizita oficiala la Constantinopol.
Unirea celor doua Principate Dunarene §i formarea statului roman modern a facut o
mare impresie in Balcani, mai ales in Serbia, care era preg&tita sa unneze exemplul
Romaniei.
In opozitie cu politica marilor puteri de mentinere a statu-quo-ului in Balcani, Romania
a sustinut mi§carile de eliberare a popoarelor de sub dominatia otomana, venind astfel in
conflict cu puterile garaote. in 1862 a susjinut Muntenegru in razboiul acestuia cu Poarta,
a sustinut tranzitul de arme din Rusia pentru Serbia (1862), in pofida complicatiilor
intemationale ce le-a provocat. Cand au avut loc ciocnirile sangeroase la Belgrad, in
1862, intre turci §i sarbi, Romania a concentrat trape la granita Serbiei ca raspuns la
concentrarea fortelor turce§ti la Vidin. Relatiile bilaterale dintre Romania §i Serbia s-au
dezvoltat foarte mult, ducand la formarea agentiilor diplomatice de la Belgrad §i Bucure^ti
in 1863. Secularizarea averilor manastire§ti in 1863 a deteriorat raporturile Romaniei cu
Rusia, Turcia, cu patriarhul de la Constantinopol §i calugarii de la Locurile Sfinte, dar a
fost perceputa ca un model pentru celelalte nafiuni balcanice. Dupa lovitura de stat din
mai 1864, la 28 iunie 1864 marile puteri au semnat Actul aditional al Conventiei de la
Paris, prin care s-au adus modificari acesteia, restituind Romaniei o serie de atribute ale
suveranitatii, s-a largit considerabil autonomia tarii, s-a instaurat un regim de guvemare
personala a lui Cuza.
Detronarea lui Cuza in februarie 1866 a fost rezultatul izolarii Romaniei pe plan
international, al coalitiei fortelor liberale §i conservatoare care programatic au sustinut
hotararile adunSrilor ad-hoc, in primul rand aducerea unui print strain. Detronarea lui
Cuza a deschis o criza interna §i intemationala in condi|iille vacantei tronului §i a presiunilor
Turciei, Rusiei §i Austriei pentru desfacerea tarii in cele doua Principate, invocand acordui
puterilor pentra unirea deplina numai pe durata domniei lui Cuza. Criza s-a acutizat din
cauza refiizului puterilor de a accepta un principe strain pe tron. Diplomatia romaneasca
a facut o legatura intre mentinerea unitatii statului §i printul strain ?i a actionat cu sprijinul
 : :. :: 'ferinta internafionala a puterilor convocata pentru a lua masuri impotriva
Xurrir ti ?e canale diplomatice a fost obfinuta recunoa§terea lui Carol pe tronul Romaniei,
: 1 - : _- •: ; : nditionarile §i limitanle stabilite de Poarta.
::. i lui Cuza de sus^inere a mi§carilor antiotomane din Balcani a fost continuata
i- £■_ ; — coalitiei liberale din Romania in perioada 1867-1868, in vederea provocarii
-T-- -. _ : generale care sa duca la cucerirea independentei.
A m i IS56 a insemnat o recrudescenta a mi§carilor popoarelor balcanice. Au avut
iac ~:r- - :t ir. Vechea Serbie §i mai ales in Creta, care §i-a proclamat independenta $i
_z . .-nnl grec. Rascoala s-a extins in Epir, Tesalia. provocand solidarizarea populatiei
. _ revolta din aceste regiuni. in Grecia s-a inregistrat o mi^care de voluntari
ars I : mi^carea din Creta. Grecii din Romania au dat o declaratie prin care
sEsrr rr. :I:a din Creta.
K csk anui in care s-au reluat negocierile pentru realizarea unei aliante balcanice,
obs >- _reasca statele existente intr-un efort antiotoman comun. S-au reluat tratativele

■ id - ; ie:ersa tratatului greco-sarb, incepute in 1860, continuate in anii urmatori §i

in r r r ir it cauza neintelegerilor privind impartirea teritoriului turcesc. Grecia a dorit
a n t: . . ::rlu pana la Balcani, inclusiv Macedonia intreagS §i impartirea Bulgariei in
■ in*-- 5r— :are visa un stat mare slav, voia integral teritoriul Bulgariei. In 14/26 au-
b s I s: semnat tratatul sarbo-grec, care prevedea purtarea in comun a razboiului
j_ : _ i ;; ~ r itta eliberare, dreptul de autodetenninare pentm popoarele creatine, acestea
s i st — : easca impartirii teritoriului balcanic de marile puteri, sarealizeze alianta cu
E a r >; Muntenegru. in chestiunile teritoriale acordul prevede numai pretentiile
■ h e :: . - - r Epir si Tesalia pentm Grecia, Bosnia §i Hertegovina pentru Serbia.
I- ±ic as: spirit a fost incheiat §i tratatul Serbiei cu Muntenegru, la Cetinje, in 5
■ p •*-B r : _ t IS 66. El prevedea insurectie generala in partea europeana a Turciei, operatii
m xz r _r irea Muntenegrului cu statul sarb.
~ r:-i_rlie balcanice reluau mai vechile idei romantice de rascoala generala a
2b ccart : * : ratin e din Turcia, urmata de o actiune militara comuna a statelor balcanice
ar 7_r;:ei. eliminarea interventiei marilor puteri, eliberarea Balcanilor numai cu
-it a r : fine Succesul obtinut in 1866 de Romania prin aducerea dinastiei straine a
u r mare ecou la popoarele din sudul Dunarii §i a sporit prestigiul statului roman in
a a iL~ : - r^lcanice, care au cemt Romaniei incheierea unor aliante. Pozitia Romaniei
n r: s: Imperiul otoman a obligat guvemele romane§ti §i domnitorul la o politica
e i -I ; "-centa, pentm a nu provoca reactia puterilor garante. La sfar§itul anului
1* r : rirduri Carol a respins oferta printului Ipsilanti pentru incheierea unei aliante
-zrecesti. in primavara anului 1867 s-au intensificat mi§carile popoarelor din
ia il Obrenovici a intrat in tratative cu bulgarii. La Bucure§ti, emigratia bulgara
i r i r .ri: si a hotarat organizarea a doua legiuni bulgare la Belgrad. Regele George
3rsc t: i rim is un emisar la Carol in vederea unei actiuni comune impotriva Portii.
Raspunsul romanesc a conditional cooperarea cu Grecia de solidarizarea tuturor popoarelor
creatine din Balcani §i de neamestecul marilor puteri in lupta de eliberare a popoarelor
balcanice, opinie imparta§ita §i de Ilia Gara§anin, ministrui sarb.
Relatiile Romaniei cu Serbia au evoluat foarte bine inca din timpul lui Cuza. Imediat
dupa urcarea lui Carol pe tron, Dumitru Bratianu a fost trimis in misiune la Belgrad
pentru a sonda cercurile politice sarbe cu privire la atitudinea Serbiei fata de noul domnitor.
Ristici a dat asigurari ca Serbia va sustine Romania in cazul unei interventii otomane. in
vara anului 1867, Mihail Obrenovici i-a scris lui Carol ca toti cre§tinii din Balcani i§i
puneau sperantele in Romania §i printul Carol, care se putea bizui pe Serbia. De altfel
Serbia a fost primul stat care a recunoscut noul regim din Romania. Ilia Gara§anin a
declarat inca din mai 1866 ca interesele Romaniei §i Serbiei coincideau. Numirea lui I.
A. Cantacuzino ca agent la Belgrad a consolidat politica de consultare §i cooperare cu
Serbia. Un alt eveniment care a contribuit la consolidarea relatiilor romano sarbe a fost
vizita printului Mihail Obrenovici la Bucure§ti in aprilie 1867. Cu acest prilej s-a definit
interesul comun al celor doua tari, cucerirea independentei §i s-a avansat ideea unei
aliante intre cele doua state. E§uand tratatul in patru - Grecia, Serbia, Muntenegru §i
Romania - s-a realizat tratatul romano-sarb, incheiat la 20 ianuarie 1868 §i ratificat de
cei doi domnitori. Tratatul stabilea ca obiectul aliantei era progresul celor doua tari, scopul
acesteia era acordarea de asistenta, ajutor §i mentinerea unei atitudini binevoitoare
reciproce, dezvoltarea relatiilor comerciale. Raporturi de prietenie au fost stabilite din
1867 §i cu Muntenegru, unde a fost trimis in misiune de informare I. A. Cantacuzino.
Guvernele liberale din Romania (1867-1868) au promovat o politica de susfinere a
mi§carilor de eliberare a popoarelor creatine. Au sustinut activitatea emigratiei bulgare
din Romania, coordonata de Comitetul central secret bulgar, condus de Rakowski (infiintat
in mai 1866). in Romania mai functionau $i alte organiza£ii, §coli, exista o presa bulgara.
De exemplu Societatea de binefacere, ce colabora cu diplomatia rasa, care a elaborat un
plan de formare a statului sarbo-bulgar sub dinastia Obrenovici. Aceste organizatii
pregateau deta§amente armate in Romania, ce erau trimise in Bulgaria pentru a aprinde
o rascoala. Puterile garante au repro§at guvemelor romane§ti aceasta toleranta fata de
cetele bulgare. Indeosebi Austro-Ungaria reclama puterilor intentia Romaniei de a
redeschide criza orientala pentm a obtine independenta. in vara anului 1868, dupa o
recrudescenta a mi§carii bulgarilor, Poarta a solicitat puterilor garante o ancheta in Romania
%
in chestiunea deta§amentelor bulgare, evitata in ultimul moment de guvernul roman, care
nu a putut evita insa presiunea intemationala pentm inlocuirea liberalilor radicali de la
guvem.
Noul guvem de orientare moderala (1868-1870) a adoptat o alta linie politica, bazata
pe cooperarea cu puterile garante $i cu Poarta, pentra a obtine recunoa?terea unor drepturi
de autonomie. Pentm a ameliora raporturile cu Poarta, guvemul a luat masuri pentm a
opri trecerea deta^amentelor bulgare la sudul Dunarii. In decembrie 1868 Turcia a rapt
relatiile cu Grecia §i a dat dispozitii Serbiei §i Romaniei sa inchida porturile pentru vasele
grece§ti §i s§. expulzeze supu§ii greci, ceea ce a provocat o reactie puternica a Bucure§tiului,
care a obligat guvemul otoman sa-§i retraga nota.
; trerta i t anexare a msulei Lreta. in aoua randuri guvemul grec a trimis pe ipsilanti la
5 _. _-e s:i pentru a incheia o alian{;& intre cele doua state, dar printul Carol a declinat
— : rr tmul pentru redeschiderea Chestiunii Orientaie, considerand ca. trebuiebine pregatit.
5 - ratal un proiect de tratat, care a suferit o serie de modific&ri. A e^uat §i tentativa
:: -; he:ere a unui tratat in patru cu celelalte state balcanice.
Conferinta de la Londra din 1870, care a discutat §i cererea Rusiei de denunfare a
. i_ztl:-r rratatului de la Paris, nu a abordat cererea printului Carol adresata suveranilor
: : pe: pentru instalarea unui regim autoritar in Romania §i consolidarea pozitiei dinastiei
r r r rea anoa§terea independentei. S-a discutat insa chestiunea Dunarii. In privinta Comisiei
trine, conditiile de numire urmau a fi stabilite printr-o infelegere a puterilor riverane,
:'_s" i P.omaniei §i Serbiei. De asemenea s-a prelungit activitatea Comisiei Dunarii pe

Sihimbarea raportului de forte in Europa dupa victoria Prusiei in razboiul franco-

p ~-' i; rl formarea Imperiului german a afectat §i evolutia Chestiunii orientaie. Inevitabil
r a : ~ directiile vizate de politica germana va fi Turcia. Venirea lui Andrassy la conducerea
: exteme a Imperiului austro-ungar a modificat sensibil politica extema a guvemului
it la \ ena, a provocat o orientare rapida spre Germania. Austro-Ungaria devine un
i -: al Germaniei §i un pion al expansiunii acesteia in Orient. Austro-Ungaria nu are alta
i::t:;;t de urmat pentru politica sa externa decat sud-estul Europei, angajandu-se cu
ate ronele in competitia cu Rusia in aceasta zona. Pentm a mentine un echilibru intre
: tie doua mari rivale §i a le impiedica sa realizeze o alianta cu Franta, pentm a izola
Fraria si a o bloca sa declan§eze un razboi revan§a, Germania lui Bismarck a mceput
tditlearea sistemului de aliante bismarckian prin a§a numita Alian|a celor trei imparati.
lr.fringerea Frantei §i izolarea acesteia a creat o mai mare libertate de manevra Turciei
r 1rlent, complicand mult raporturile in zona. Guvemul otoman a inceput sa dezvolte o
: :r.. i mai ferma si provinciile sale europene §i in statele aflate sub suzeranitatea otomana.
Denuntarea clauzelor tratatului de la Paris, mai ales neutralitatea Marii Negre, au mar it
pe>:b:liiaiile de acfiune ale Rusiei in Balcani §i au sporit prestigiul acesteia in fata popoarelor
balcanice.
P.ascoalele din Bosnia §i Herzegovina au redeschis in 1875 Chestiunea Orientala.
5:raa:ia intemationala s-a modificat substantial, iar societatea balcanica a traversat
preiaeeri importante prin aparitia unor noi grapuri sociale interesate in progresul eco-
n : mic si social, modemizarea sistemului politic §i a societatii. Curentele politice §i ideologice
• - au raspandit printre popoarele balcanice, ce amestecau o gama larga de idei §i concepfii
: : . ial-politice, de la romantismul national §i panslavism, pana la liberalismul democratic,
-adicalismul revolutionar sau socialismul utopic, subsumate ideii de eliberare nationala.
Atmosfera favorabila mi§carilor de eliberare, rascoalelor sau insurectiilor a fost
Ir trennuta de o serie de societati §i organizatii, cum au fost societatea Tineretului sarb
ir.it, formata la Budapesta §i Viena dupa modelul Tugenbund sau al Tinerei Italii sau
Societatea sarba de eliberare §i unificare, fondata in 1871 la Cetinje. Prima era o
irganizatie liberala, democrata, culturala, ce sustinea ideile pa^optiste de autodeteiminare

58
§i suveranitate nationala, constitutionalism §»i parlamentarism, eliberarea ?i unificarea
poporului sarb. Mi§carea tinerilor sarbi s-a raspandit in Serbia, Bosnia, Herzegovina, in
Muntenegru ?i pe litoralul adriatic. Ea a avut o evolupe distincta in Serbia, unde s-a
transformat intr-o mi§care liberala §i politica §i in afara granitelor Serbiei, unde a luat un
caracter national §i revolutionar. Mai ales in Bosnia §i Herzegovina s-a realizat conjunctia
intre Tineret §i actiunea revolutionar! A doua societate a avut un caracter conspirativ,
revolutionar. Avea ca obiectiv organizarea unor actiuni conspirative cu scopul eliberarii
§i unirii sarbilor in comun cu celelalte popoare, care aveau scopuri asemanatoare. Avea
un comitet central, comitete regionale §i locale, care din 1872 au inceput pregatiri in
Bosnia §i Hertegovina pentru insurectie. Activitatea ei era suspnuta §i de sociali§tii sarbi
Svetozar Marlcovic §i Vasa Pelagic.
Sub influenta ideilor liberale s-a procedat la analiza Chestiunii Orientaie §i a raporturilor
balcanice, cu scopul de a formula o solutie coerenta acestei probleme, a o asambla intr-o
conceptie politica globala, in acord cu evolutia europeana §i exigentele puterilor. Intr-o
lucrare consacrata Problemei Orientaie, Mihailo Desancic Polit a sustinut ideea unei
confederatii balcanice, bazata pe principiul nationalitatilor, menita sa inlocuiasca Imperiul
otoman §i sa transforaie Balcanii intre-o “Elvetie orientala”; Svetozar Miletic, §eful
Partidului National Sarb din Voivodina, a sustinut aceea§i teza a confederapei popoarelor
balcanice in lucrarea sa Problema orientala (1877). Polit vedea solutia Chestiunii Orientaie
cu sprijinul Europei, incercand sa acomodeze interesele balcanice cu cele ale concertului
european, in timp ce Miletic sustinea solutionarea ei prin fortele proprii ale popoarelor din
Balcani, invocand dreptul natural al luptei popoarelor pentru libertate. Vladimir Iovanovic,
§eful Partidului liberal din Serbia, ideologul societapi Tineretului sarb, sustinea o alianta a
statelor balcanice fondata pe principiul Balcanii popoarelor balcanice. Inspirat de ideile
lui Mazzini §i ale Tinerei Italii, conceptia lui, un amestec de romantism national §i libera­
lism, incerca sa lege cultura patriarhala sarba liberalismului occidental. Colegul sau din
organizatia Tineretul sarb, bulgarul Ljuben Karavelov era pentru o federatie a tarilor
libere din Balcani ca parte a Statelor Unite ale Europei. Socialistul Svetozar Marko-vic
vedea procesul de eliberare nationala realizat printr-o revolutie generala, sociala §i nationala
§i o federatie balcanica bazata pe principiul individului liber, o federatie de republici
balcanice libere. Revolutionarul democrat Vasil Levski sustinea rasturnarea tiraniei
despotice otomane, formarea unor republici democratice §i comunitatea popoarelor
balcanice cu drepturi egale. Hristo Botev vedea eliberarea Bulgariei printr-o insurectie
de masa, cu caracter social, care sa duca la fonnarea unei republici a slavilor de sud.
/ Teritoriul celor doua provincii, Bosnia §i Hertegovina, a fost intr-o stare continua de
agitatie §i nemultumire din cauza impozitelor §i taxelor la care a fost supusa populatia. a
agravarii progresive a redeventelor senioriale, la care s-a adaugat §i o recolta proasta.
Situatia meseria§ilor din ora§e s-a deteriorat dupa desfiintarea regimuiui corporativ in
1851, care a sporit concurenta produselor importate. Factorul religios a avut un rol
secundar in insurectia din Bosnia §i Hertegovina, deoarece populatia ortodoxa era
amestecata cu grapuri catolice, cu mase compacte de populate musulmana, reticenti la
mi§carea nationala §i cu evrei, care sustineau puterea otomana^/
 _ or, trimiterea unor delegatii la Viena §i Constantinopol cu plangeri contra abuzunlor
— _r.e. prin cereri de ajutor adresate Serbiei §i Muntenegrului pentru sustinerea unei
_rec± in provincii.
V r. rol deosebit in mentinerea unei atmosfere favorabile insurectiei a avut guvemul
i r : . -re a intre|inut o vie propaganda nationalists in aceasta zona/Dupa o perioada de
uaie, cauzata de moartea principelui Mihail, regenta minorului Milan a reluat
: *:. 1:irile de insurectie. Sistemul era acela§i ca §i in anii ’60. In fnrntea organizatiei se
lTA Z : rr.itetul din Belgrad, compus din arhimandritul N. Ducic, vechiul insurgent din
- : ma, M. Ljubibratic §i comerciantului bosniac, N. Okan, membra al vechiului
•o i . e sirb al lui I. Gara§anin. Organizatia era in contact cu regentul Ristic, cea mai
r re r aria personalitate din Serbia. A intretinut agenti secrep in toate ora§ele mai mari
. ' rep -ne. Comitetul a elaborat planul de insurectie, reluand planul din 1868 al lui Okan,
z ~ i : iruia aceasta trebuia sa izbucneasca in Hertegovina, urmand sa se extinda in
5 - - r rin interventia companiilor instruite in Serbia, sa formeze un guvem provizoriu in
: . .n acest moment Serbia §\ Muntenegru urmau sa declare razboi Portii. Asemenea
- ir_r. _^elaboratin 1870capitanulOreskovic§ifrateleGrgaSkanic,ultimulactionand
ir " .. ul clerului catolic din Hertegovina occidentala.
I '.z : >"0 Serbia a negociat cu Poarta cedarea Bosniei sub administratia sarba. In anii
iia: Romania (1873), cat §i Serbia preconizau proclamarea independentei. Aceasta
: i jrma \ iza §i unificarea Bosniei, Hertegovinei §i a Vechii Serbii (Kosovo) cu Serbia.
Ii 1S~3 Serbia urmarea sajoace rolul Piemontului inBalcanj/La pregatirile pentra
' area insurectiei a colaborat §i societatea Tineretul sarb, care a colaborat cu guvernul
Sen r i pentra realizarea unui mare stat independent in Balcani, format din Muntenegru,
5 Hertegovina, Bulgaria. Preconiza declan^area insurectiei in Hertegovina, in
i - a anului 1871, urmata de cea din Bosnia. Actiunea Tineretului sarb a fost urmata
-: . rearea Societatii pentru unificare §i eliberare sarba din Cetinje, care avea comitete la
3: p r a i Novi Sad, Cetinje, dar a fost lipsita de fonduri. §i Partidul revolutionar sarb,
. - ~e S. Markovic, ainceputin 1871-1872 pregatirile pentra o revolutie na|ionala $i
. - I pe teritoriile otomane. in 1872 a fondat Comitetul revolutionar de eliberare, cu
:. ~ f.catii in Serbia §i Muntenegru, la care a participat §i Partidul National Sarb.
hi timp ce Bosnia cauta ajutor in Serbia, Herzegovina avea contacte cu Muntenegru.
I . - i insurectia din anii ’60, triburile hertegovinene situate de-a lungul frontierei cu
' - m enegru au dobandit o semiautonomie, exemplu urmarit §i de celelalte regiuni.
'replr.riie pentru insurectie s-au intensificat in Hertegovina interioara, locuita intr-o
r - : r : r.ie mai mare de etnici sarbi. Emigratia herfegovineana a hotarat in 1872 la Belgrad
i ierlan§eze insurectia in anul 1873 cu ajutoral Muntenegralui. Ei erau in legaturS'cu
- • i • A
r . : zii bulgari (Panait Hitov), care preg&teau in Serbia insurectia bulgara. In februarie
sefii de triburi au decis sa declan§eze rebeliunea, au fost desemnati §efii rebeliunii,
: ire ir. toamna anului 1874 au cerut ajutor Muntenegralui. Masacrul muntenegrenilor de
' - ? zdgorica, de catre turci, in octombrie 1874 a inflamat atmosfera generala.

60
 /Calatoria lui Francisc Iosif I in Dalmatia, in 1875, de-a lungul firontierelor Bosniei,
Hertegovinei a incurajat izbucnirea revoltei populatiei, lasand s5 se fnteleaga ca Austro-
Ungaria dore§te Hertegovina.
De§i s-a decis izbucnirea revoltei in primavara anului 1875, iar printul din Muntenegru
a prorais sprijin pentru toamna anului 1875, insurectia a inceput in 9 iulie 1875 in
Herzegovina, dupa care s-a intins in Bosnia. Ea a crescut in amploare, ajungand pana in
primavara anului 1876 la aproximativ 15,000 de insurgenti, care aveau de infruntat o
forta otomana de 30.000. A fost incurajata de rezolutia principelui Muntenegralui de a
sus£ine insurectia. Asistenta calificata din Muntenegru, organizarea §i instruirea
deta§amentelor insurectionare, pe teritoriul acestui stat, a asigurat rebelilor unitatea de
organizare §i comanda, capacitatea de a sustine un front continuu.
Insurectia in Hertegovina a antrenat pe cea din Bosnia, unde inceputui a fost fixat
pentra 18 august, dar, in afara planurilor, a fost devansata la mijlocul lunii. DacS in
Hertegovina au participat §i catolici, croati, in Bosnia la revolta au raspuns numai sarbii.
Aglomerarile musulmane din Bosnia Centrals §i de Nord-Est au ramas in afara insurectiei.
In aceste conditii s-au cristalizat doua centre in Bosnia, in nord §i in sud-vest. Spre
deosebire de Hertegovina, unde operatiunile au dus la ocuparea §i controlul cailor de
comunicatie, la eliberarea localita^ilor, izoland pe turci in ora§ele fortificate, in Bosnia
operatiunile au avut mai mult caracteral luptelor de guerila, sub forma de incursiuni sau
diversiuni. Serbia a sustinut mi§carea din Bosnia de Nord. La Belgrad s-a infiinfat Comitetul
de ajutorare a insurgentilor, in frunte cu metropolitul Mihail, care dirija de fapt rascoala,
o sustinea cu fonduri, arme §i voluntary"
Conducerea rascoalei in Bosnia de Nord o avea Comitetul principal al insurectiei de
la Nova Gradiska, care a organizat in decembrie 1875 adunarea insurectionara de la
Jamaica, sub conducerea lui I. Gutesa, care a decis fonnarea unui guvem provizoriu §i a
cerut ajutor puterilor europene.
/in teritoriile bulgare insurectia a fost pregatita de emigratia bulgara din Romania,
care in august 1875 a ales noul Comitet central revolutionar bulgar, in frunte cu H. Botev
§i a decis declan§area insurectiei. La sfar§itul lunii septembrie a izbucnit in regiunea
Stara Zagora. Pregatirea insurectiei nu a avut un caracter de masS.. Mi§carea a fost
opera unor intelectuali tineri, negustori, preoti §i inva|:atori, nu s-a bucurat de adeziunea
populatiei. S-a raspandit insa ideea ca are sprijin extern, austriac sau rus. Divergentele
dintre lideri au impiedicat generalizarea ei in 1875. S-a decis inceputui insurecfiei in mai
1876, in patra regiuni delimitate, cel mai bine fiind organizata in zona Plovdiv. A izbucnit
in 20 aprilie /2 mai 1876 §i Benkovski a preluat conducerea acesteia intr-un singur centra,
in mai §i H. Botev incearca sa relanseze alte zone, dar a fost ucis. R&scoala bulgarilor a
fost inabu§ita sangeros, au fost masacrati 30.000 de bulgari.
in iunie 1876 au intratin razboi impotriva Portii, pentru sustinerea cre§tinilorrasculati,
in ordine Muntenegru §i Serbia. Raportul de forte a fost inegal §i au intervenit marile
puteri. Chestiunea Orientala revenea in actualitate.
Rusia relua politica sa traditionala fata de Balcani dupa reculul inregistrat in urma
razboiului Crimeii. In Rusia s-auprofilat de la mceput doua linii politice: unain frunte cu
 l :e pu:eri europene; alta, reprezentata ae ignciucv, .
: r i cu cercurile panslaviste, carea dorea actiune independenta a Rusiei in Balcani
a ia o directie mi§carii slave din pensinsula §i a instala dominatia rasa in Balcani/'
■ :oamna lui 1876 au prevalat in politica rasa chestiunile continental, din toamna
: r va concentra in primul rand asupra celor balcanice, ca urmare a infrangerilor
:r : _e :re$tini pe campurile de lupta §i a presiunii opiniei publice, a cercurilor militare
: Ingrijorat de prestigiul Rusiei in randurile popoarelor slave din Balcani, in
. r._lui 1876 Gorceakov a anunfat puterile ca, daca nu se pun de acord asupra
hjiu! r r : gram de reforme in favoarea propoatelor creatine, Rusia va interveni singura.
-- _i:ro-Ungaria a urmarit dupa 1871 directia Salonic in politica sa externa. Ea viza
: : =ire influenta in Bosnia §i Hertegovina, sa obtina Sangeacul Novi Pazar, care se
. . n;re Muntenegru §i Serbia. Indirect dorea sa blocheze dezvoltarea unei mi^cari
i - : in Balcani sub egida Rusiei.
.ire.: Britanie dorea mentinerea integritatii Imperiului otoman, blocarea expansiunii
~. : rrt >Tamtori/Cercurile politice britanice nu aveau o pozijie unitara fata de o eventuala
- : _n: 1a Constantinopol pentru a obliga sultanul sa dea reforme in favoarea cre§tinilor.
; - : - liberala in frunte du Gladstone era ostila sultanului din cauza atrocitatilor in
3l. r i_ ; pinie imparta§ita §i de o parte a conservatorilor. Disraeli era impotriva presiunilor
a 1 : ;•_L*iiinopol pentru a nu comprornite influenta britanica la Poarta.
Criza s-a amplificat din 11 moiembrie 1876, cand tarul s-a declarat public decis sa
: ~ ni cu armele dac& puterile nu se decid sa intervina pe langa sultan pentru reforme.
? ri~_ i evita interventia > Rusiei,7 a fost convocata conferinta
y
ambasadorilor in decembrie
~~ Constantinopol, cu misiunea de a impune Turciei un program de reforme.
■ :a a propus un plan dupa care Bosnia §i Bulgaria obtineau autonomia
- m - srativa in cadrul imperiului.
7 er.tru a evita acest pericol, sultanul a promulgat constitutia din decembrie 1876 §i
. m _r:i: convocarea unui parlament unde puterile creatine puteau formula revendicari.
1 :: ~ _1 unilor turci nu dorea sa acorde privilegii populatiei creatine. Divizate, marile
r - : ~ nu au putut realiza o actiune colectiva impotriva Turciei.
I 5eeul marilor puteri in impunerea refonnelor a deschis cale libera interventiei militare
- - >r. in Chestiunea Orientala. inainte de a se angaja, Rusia a negociat cu Austro-
r ir. - impatirea sferelor de influenta la Reichstadt (1876) §i Budapesta (ianuarie 1877).
I : .. i- n r u l neutralitatii §i chiar al actiunii binevoitoare, Austro-Ungariaprimea Bosnia §i
1■: - : g \ ina, Rusia angaj andu-se sa desfasoare operatiuni in partea occidentala provinciei.
lr.tr-o ultima incercare de a salva pacea in Orient §i a evita interventia militara rusa,
t _ erie au semnat in martie 1876 protocolul de la Londra, prin care au cerut Turciei
rtf: m e in beneficiul populatiei creatine.
In Romania guvemul conservator a urmarit pana in 1875 largirea autonomiei §i
re: _n: isterea atributelor suveranitatii, dreptul de a incheia conventii comerciale bilaterale,
- inul Portii §i al puterilor garante, a incercat sa obtina acordul pentru proclamarea
t A

■ :::endentei Romaniei. Incheierea conventiei comerciale cu Austro-Ungaria §i

62
recunoa§terea caracterului de agentie diplomatica oficiala agentiei romane din Viena, in
1875, au favorizat apropierea Romaniei de Austro-Ungaria, obiectiv important, consecvent
urmarit de guvemul conservator din 1871. Conventia comerciala a pus capat interdictiei
otomane formulate in 1866 §i 1873, inaugurand seria tratatelor comerciale cu toate
puterile, cu exceptia Angliei. Ele semnificau emanciparea economica a Romaniei de sub
suzeranitatea Turciei §i largirea autonomiei exteme.
Odata cu izbucnirea Crizei Orientaie, Romania a adoptat o politica de neutralitate §i
expectativa rezervata, de§i interesata, precizand la Constantinopol, in august 1875, ca va
mentine aceasta pozitie cata vreme spera sa realizeze consolidarea existentei nationale
in deplin3 intelegere cu Poarta. Pozi|ia geografica a Romaniei intre Rusia §i Turcia
conferea o mare complexitate atitudinii romane^ti, presata de puterea suzeranS sa i se
alature §i de intentiile Rusiei de a traversa teritoriul romanesc in dram spre Balcani. Nota
diplomatica din 4/16 ianuarie explica pregatirile militare facute de statul roman §i intentia
de a apara cu armele orice incalcare a neutralitatii, provocand reactiile negative ale
puterilor prin tonul ei ferm §i indraznet.
Guvemul liberal care a venit in fruntea farii (1876) a mentinut pozitia de neutralitate
cu conditia recunoa§terii independentei. Era o neutralitate binevoitoare fata de Serbia,
deoarece a facilitat transporturile de arme spre Belgrad §i a obtinut neutralizarea Dunarii
pe traseul care separa cele doua £ari, venind astfel in sprijinul Serbiei. Pozitia Romaniei a
fost exprimata in nota ministrului M. Kogalniceanu din 16/28 iunie. Deoarece politica de
neutralitatea nu era garantata printr-un act international, noul ministra de exteme Nicolae
Ionescu, adversar declarat al Rusiei, incepe actiunea diplomatica pentru completarea
prevederilor tratatului de la Paris printr-un act destinat sa garanteze neutralitatea Romaniei.
O delega|ie romaneasca a fost trimisa la conferinta ambasadorilor de la Constantinopol
pentra a obtine aceasta recunoa?tere, dar puterile au refuzat sa discute problema. Anumite
prevederi ale constitutiei otomane au provocat o mare nemultunire la Bucure?ti.
A
In paralel, in noiembrie 1876 premierul I. C. Bratianu a inceput negociri cu Turcia
pentru a incheia o convenpe de trecere a trapelor ruse§ti peste teritoriul Romaniei. Deoarece
Rusia facea presiuni pentru incheierea conventiei, preocupat sa evite transformarea
teritoriului tarii in teatra de operafiuni, consiliul de coroana ?i guvernul roman accepta
semnarea conventiei cu Rusia in 4 aprilie 1877. A explicat aceasta pozitie Romania nu
putea sa impiedice Rusia, pentru ca nici Europa nu a impiedicat-o. A fost numai o conventie
de trecere a trapelor ruse^ti, prin care se garanta integritatea teritoriului Romaniei §i se
reglementau raporturile trapelor ruse cu administratia.
Respingerea protocolului de la Londra a accelerat pregatirile Rusiei de razboi, care
a declarat ca face razboiul pentru a obliga sultanul sa amelioreze scoarta popoarelor
cre§t.ine. Pentru a lini§ti Marea Britanie, a declarat ca nu intentioneaza sa ocupe
Constantinopolul, nici sa impuna unilateral o revizuire a statutului stramtorilor. La 12/24
aprilie 1877 aimatele ruse^ti au trecut granita far! aprobarea autoritatilor romane, care
au protestat in fata puterilor. Dupa aprobarea conventiei cu Rusia in corpurile leguitoare,
interpretata de Poarta ca un tratat de alianta, guvemul otoman rape relatiile diplomatice
cu Romania §i incepe o serie de atacuri impotriva teritoriului romanesc. In 30 aprilie/12
: ezervandu-§i dreptul de a-§>i fixa pozitia dupa razboi.
De§i o parte a cercurilor politice romane^ti au dorit o colaborare activa in razboi
ilaturi de Rusia, aceasta a respins oferta romaneasca, declarand ca este suficient de
: emica pentru a infrange Turcia. Rusia se temea ca exemplul Romaniei va fi urmat de
S erbia, ceea ce indispunea Viena. Romania a negociat o colaborare militara cu condi|ia
is:gurarii unui comandament separat §i a unui sector de front distinct. Ofensiva rasa a
• imtat pana la Plevna. Rezistenta otomana de aici a determinat pe comandantul trapelor
;:n Balcani s£ ceara interventia armatei romane. Caderea Plevnei a insemnat zdrobirea
lermitivS a armatei turce§ti. Ru§ii au inaintat peste Balcani, in ianuarie 1878 au ocupat
Airianopolul §i au inaintat spre Constantinopol. Turcia a cerut armistitiu.
Romania, Serbia §i Muntenegru nu a fost primite la tratativele de armistitiu, de§i au
cerat-o pentra ca au avut o contributie la infrangerea Turciei. Rusia a incercat doar sa
negocieze cu Romania conditiile stabilite in ianuarie 1877 la Budapesta: anexarea Bosniei
m Hertegovinei la Austro-Ungaria, anexarea sudului Basarabiei la Rusia §i acordarea
teritoriului Dobrogei Romaniei in schimbul celor trei judete basarabene.
inaintarea armatelor ruse^ti in directia Constantinopol a provocat reactia prompta a
Marii Britanii §i a Austro-Ungariei. Prima ameninta ca va lua masuri pentra a proteja
interesele sale in Balcani, iar in 15 ianuarie 1878 Austro-Ungaria a cerut Rusiei sa nu
incheie pacea in afara unui congres european. in fata acestor amenintari, guvemul rus a
cerut comandantului §ef sa incheie armistitiul, care s-a facut in 31 ianuarie 1878. Dar
linia politica reprezentata de Gorceakov a fost infranta in Rusia de partizanii unei politiei
agresive fata de Poarta. Ambasadoral Ignatiev a negociat cu Turcia fara sa aiba avizul
puterilor. In aceasta situatie, in 15 februarie escadra britanica intra in Marea Marmara,
iar la 28 februarie 1878 Viena anunta ca pregate§te mobilizarea.
In fata acestor amenintari, Ignatiev a stabilit clauzele tratatului cu Rusia fara sa mai
consulte puterile, nici macar pe cancelaral Gorceakov. La 3 martie 1878 a fost semnat
tratatul de pace de la San $tefano, care prevedea: Rusia anexa in partea asiatica a
Imperiului otoman ora§ele Kars, Baiazid §i Batum, iar in partea europeana Dobrogea.
Prevedea cre§teri teritoriale pentra Serbia (valea superioara a Moraviei) §i pentru
Muntenegru (acces la Marea Adriatica), independenta Romaniei §i un statut de autonomie
pentru Bosnia §i Llertegovina. Teritoriile bulgare erau deta§ate de Poarta §i formau Marele
Principat autonom al Bulgariei, care se intindea de la Dunare la Marea Egee, ingloband
Rumelia o mare parte a Macedoniei, Imperiul otoman pastra o parte a teritoriilor sale
europene, dar acestea erau taiate in doua tronsoane, Tracia Orientala de o parte, Albania
§i Campiile Vardarului de cealalta parte. Rusia crea un putemic avanpost pentru
expansiunea sa in Balcani. Prin tratat se puteau mentine garnizoanele ruse in Balcani
timp de doi ani, ceea ce asigura Rusiei o influenza deplina.
Puse in fata faptului implinit, puterile au cerut convocarea congresului european
pentra reviziurea tratatului de la San §tefano. Austro-Ungaria a fost nemultumita de
prevederile acestuia, care nu mai respecta acordul de la Budapesta, de formarea Bulgariei
mari ca zona de influenza rasa, ca §i de marirea exagerata a teritoriului statului Muntenegru.

64
Nemuljumite au fost §i statele balcanice, Grecia, Serbia §i Romania, care au incercat
sa-$i coordoneze eforturile in perspectiva congresului european, solicitand participarea
la congres.
La 6 martie 1878 Gorceakov a acceptat congresul. In pregatirea acestuia Marea
Britanie §i Austro-Ungaria au recurs la: negocieri separate cu Rusia. Con§tienta ca nu
mai poate rezista unei confruntari cu aceste tari, Rusia a reglementat divergentele cu
acestea prin aranjamentele preliminare congresului, din 30 mai cu Marea Britanie §i 6
iunie cu Austro-Ungaria. Acestea au consacrat disparifia Bulgariei Mari, din care se
formau 2 principate, Bulgaria autonoma §i Rumelia, ultima supusa Imperiului otoman, dar
cu un guvernator cre§tin; partea de sud a Rumeliei, litoralul Marii Egee a r&mas parte
integrants a imperiului, fara nici o restrictie. Acordul cu Marea Britanie privea §i Turcia
asiatica. Rusia pastra aici numai Kars §i Batum, se angaja formal sa nu se mai extinda in
aceasta regiune. Aceeasi tactica a negocierilor bilaterale a folosit-o §>i in cazul Romaniei,
de la care a dorit sa obtina recunoa§terea schimbului de teritorii, sudul Basarabiei in
schimbul Dobrogei §i acordul pentm realizarea unui coridor in Dobrogea pentm a stabili
comunicatii cu armata §i administratia rasa din Bulgaria. Romania respinge toate cererile
rase$ti §i ameninta cu rezistenta armata, punand fortele sale in stare de lupta m fata
armatelor ruse§ti. Rezistenta Romaniei a fost sustiimta de Austro-Ungaria.
Congresul international, reunit la Berlin intre 15 iunie -13 iulie 1878, sub pre^edentia
lui Bismarck, a confirmat acordurile anteritoare, ad&ugand cateva detalii: reducerea
sensibila a teritoriilor acordate Serbiei §i Muntenegralui la San §tefano; promisiunea
acordata Greciei pentra a obtine o cre^tere teritoriala in Tesalia; obligatia pentra Romania
de a ceda Rusiei Basarabia de Sud in schimbul Dobrogei. Congresul a acordat Austro-
Ungariei dreptul de a administra cu titlu provizoriu Bosnia-Hertegovina, de a intredne
garnizoane in Sangeacul Novi Pazar, pentru a apara directia Salonic. Statele mici au fost
acceptate sa-§i expuna pozitia in §edintele in care se discutau interesele lor.
Bilanml crizei orientaie a fost favorabil in primul rand Austro-Ungariei, care §i-a
asigurat o pozine dominanta in partea occidentala a Peninsulei Balcanice. Anglia a
impiedicat destramarea imperiului otoman, dar nu a putut sa evite pierderile teritoriale
care 1-au slabit. Prin acordul din 4 iunie 1878 cu Poarta, Marea Britanie a primit
administratia provizorie a insulei Cipra, in schimbul unei aliante defensive pentru protejarea
Turciei asiatice.
Rusia a obtinut rezultate inferioare eforturilor §i aspiratiilor sale. A contribuit la
slabirea Imperiului otoman, a facut figurS de protejare a slavilor, cu mari consecinte in
viitor. Prestigiul sau a fost diminuat pentra ca a trebuit sa renunte la Bulgaria Mare.
Repro§ul Rusiei s-a indreptat impotriva Angliei ?i Germaniei c& au favorizat coalitia
europeana impotriva sa. Pana la San §tefano, Bismarck a mentinut echiditanta intre
Rusia §i Austro-Ungaria pentra a nu compromite Alianta celor trei imparati. Abia dupa
acest moment a intervenit pentra a convinge Rusia sa renunte la proiectul Bulgariei
Mari. Dupa ce Rusia a renuntat la acest proiect, a mediat incheierea pacii. Geimania nu
i-a fost ostilS, dar Criza Orientala a pus capat Aliantei celor trei imparati, determinandu-i
pe Bismarck sa declare congresul de la Berlin cea mai mare eroare a viepi sale^/
 Statele Balcanice

(1878-1914)

de pace de la Berliira consacrat patru state nationale independente, cu

- _- t -; : conationali in afara granitelor, Serbia, Muntenegru, Grecia §i Romania, a pus
- . 5 r u i bulgar restrans, autonom, cu o populate bulgara ramasa in continuare sub
5 - - ■ : r rjrceasca, cu interese divergente ale puterilor in zona, cu diferende de frontiera,
• ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ • ■ • ■ ■ I

... r.Tetinut o atmosfera de nemultumiri, revolte, insurectii ce stau la baza mai

r i r . z e balcanice. Perioada de stabilitate politica intemationala a oferit insa un cadru
ii tmerelor state sa dezvolte o politica de consolidate, modemizare statala §i
. ila, a economiei §i societafii, pe masura integrarii tot mai accentuate in sistemul
:. ' : :::c politic european.

Bulgaria
-; m area statului national §i autonom Bulgaria, o consecinta importanta a tratatului,
- :_ielor existente o noua entitate politica, cu un program intern §i extern ambitios,
- ~::niiat, in parte, tendintele afirmate de mi^carea nationala, pe de alta parte a
- ..: r r : bleme noi dosarului oricum complex §i complicat al chestiunii balcanice.
Bulgaria a fost cel mai nou stat balcanic, constituit dupa tratatul din 1878, care, de§i
. ?ub suzeranitate otomana, a beneficial de o larga autonomie politica fi bisericeasca
f _- :ec:oratul marilor puteri. Natiunea bulgara a fost, insa, nemulfumita de prevederile
i?_ ... revendicand pentru statul bulgar granifele fixate unilateral la San §tefano.
. j i r -1 urma sa primeascS. un domn §i un regim constitutional sub garantia europeana.
7r~ •. - .Ir macedoniene au fost restituite Portii, iar Rumelia orientala a primit o organizare
■:: i i in cadrul Imperiului otoman, cu un guvemator de religie cre^tina, desemnat de
. ulur cu aprobarea marilor puteri.
T -pa Berlin, Bulgaria a intrat sub influenta §i controlul Rusiei, care in baza tratatului
:: i . rmpe de ocupatie $i o administratie formata in cea mai mare parte a ei in Rusia.
_ . ir.a a devenit pentru o perioada de timp avanpostul dominafiei ruse in Balcani.
1: ganizarea noului stat, a administrate! §i a regimuiui politic s-a facut de comisarul
linte de retragerea ru^ilor din Bulgaria. Acesta a propus un proiect de constitutie
- rata de constitutive Romaniei §i Serbiei, neacceptata, insa, de curtea din Petersburg,
rr.trtsrA sa dea Bulgariei un regim politic model, care sa constituie un centra de atrac|ie
: e r r : bulgarii din Rumelia §i un exemplu pentru Balcani. Rusia a lasat deplina libertate
_: constituante intrunite in febmarie 1879 la Tmovo. Inca de la formarea statului
. in viata politica s-au confruntat doua curente, liberal §i conservator, care vor pune

67
bazele viitoarelor partide. Disputa in jurul chestiunii constituttionale a delimitat cele doua
tendinte: conservatorii, majoritari in adunare, sustineau preeminen^a puterii executive in
stat, puteri constitutionale mari pentru domnitor, un parlament bicameral. Pe plan extern
sustineau orientarea Bulgariei spre Rusia. Liberalii, in frunte cu fo§tii revolu^ionari
Karavelov, Traikov, Stambolov, militau pentru un regim parlamentar, cu mari puteri acordate
legislativului §i libertatile civile garantate. Constitutia de la Traovo, din 1879, a fost o
constitute liberala, care instituia preeminenta puterii legislative in stat. Erau prevazute
doua adun&ri: adunarea nationala, care era for legislative §i o mare adunare nationala,
careia ii reveneau problemele cu caracter exceptional: teritoriale, constitutionale, alegerea
domnitomlui. Adunarea legislative era aleasa prin votul universal al barbatilor, vota bugetul
§i legile noi. Domnitorul putea emite decrete intre sesiunile adunarii, dar acestea trebuiau
validate de parlament. Numai adunarea avea drept de initiative legislative. Puterile
domnului erau mari: convoca §i dizolva adunarea, o putea proroga, numea guvernul §i in
functiile oficiale din stat, era comandantul armatei, mini§trii erau responsabili fata de
domn §i adunare. Din punct de vedere administrativ, Bulgaria era impartite in unitati
teritoriale numite okruzi, avand ca subdiviziuni okoliuri, iar acestea comune sau ob§tini.
Prefectul era asistat de un consiliu ales pe trei ani. Ob§tina avea o mare tradi^ie in
Bulgaria, constitutia a protejat-o, instituind un consiliu ales din care apoi se alegea primarul
§i viceprimarul. S-a mentinut astfel un sistem de autoguvemare locala. Justitia era separata
de administratie. Constitutia inscria libertatile civile fundamentale: libertatea cuvantului,
presei, de intrunire, garantarea proprietatii private, secretul corespondentei, dreptul la
petitie.
Marile puteri au hotarat la Berlin ca domnitorul sa nu fie dintr-o dinastie importanta
a Europei. A fost desemnat Alexandm de Battenberg, print de Hesse, care a inteles sa
conduce singur tara, acordand guvemarea unui conservator. Pentru a sustine programul
seu de politica externa, ce viza unirea Rumeliei Orientaie, printul a inceput organizarea
modeme a armatei, a^ezandun rus in fruntea ministerului de resort. Tarul ms considera
Bulgaria ca un satelit al Rusiei, in fruntea armatei §i administrate! au fost desemnati
numai ru§i, ceea ce a provocat nemultumiri in tara §i a ridicat o opozitie impotriva printului.
Relatiile mso-bulgare au intrat in declin. Partidele politice s-au unit cu domnitorul impotriva
dominatiei §i influentei ruse§ti.
Rumelia Orientala a fost incredintata spre organizare unei comisii intemationale,
care a redactat un statut organic din 495 articole, nefunctional din cauza lipsei de unitate
a lucrerilor comisiei. Era o regiune autonoma, al carei suveran era sultanul, iar guvemator
Aleko Pa§a. Promulgate in aprilie 1879, constitutia organice prevedea o adunare regionala
ca organ legislativ, format din 36 deputati ale$i §i 20 numiti. Provincia era locuite de
populate bulgara, turce §i greaca. In Rumelia proprietatea funciara a fost distribuite
teranilor, care au devenit mici proprietari.
Datorite stracturii etnice a populatiei, lupta politice s-a manifestat pe baze nationale
intre partidele bulgar, turc §i grec. La alegerile din octombrie 1879 bulgarii au obtinut 40
de locuri in adunare din 56. Asigurandu-§i o pozitie dominanta, mi§carea politice bulgara
s-a separat in doue tending - liberale §i conservatoare - dupe modelul celor din Bulgaria
propriu-zisa Conservatorii sau unionist!i, msofili, sustineau unirea cu Bulgaria. Amandoue
partidele sustineau unirea cu Bulgaria, liberalii insa sprijineau guvemul central turc. La
- ~ _ . . u i a ^ u u n v w ) j j x w j - jv .---------— ----- — ---------------- ^

- : iemonstratii sau memorii adresate marilor puteri.

Ir. 1880 a luat fiinta Comitetul bulgar central secret, care avea ca program formarea
3 . . m ei Mari. Un comitet identic s-a infiinjat pentru Bulgaria de Sud. Au devenit foarte
e in 1884-1885 sub Z Stojanov, cand au organizat numeroase demonstrate pentru
in - r In vara anului 1885 noul Comitet central ales, din care faceau parte §i reprezentantii
-----Alexandru, a decis sa proclame unirea ca un fapt implinit. Fortele politice au
. ^_i:inerea armatei. In 5/17 septembrie 1885 a fost declan§ata insurectia, a fost
: nvem atorul Kru§tevici §i s-a proclamat unirea Rumeliei cu Bulgaria in 6/18
rr:r-? rie Printul Alexandru a recunoscut unirea in 8/20 septembrie 1885, in ziua
im r e a preluat conducerea provinciei §i a numit noile autoritati. Unirea a provocat
. - : l zip^omatica majora, deoarece au fost violate prevederile tratatului de la Berlin. Pe
A

- in m em fortele politice, inclusiv domnitorul, au adoptat o atitudine antiruseasca. In

■ mza s-a rezolvat prin numirea pnntului Milan in fruntea provinciei pe o perioada de
5 m . Puisia a acuzat printul Alexandru pentru deteriorarea relatiilor ruso-bulgare §i a
re . , inlaturarea lui in august 1886. Mitropolitul Kliment, filorus, a format un nou
. . e n Liberalii condu§i de Stambolov au dat o contralovitura, 1-au rastumat pe Kliment
repus pe Alexandru, care insa a abdicat.
5 ±~_I noului guvem, Stambolov, trebuia sa rezolve vacanta tronului, evitand presiunea
R l . - i ire nu dorea intrunirea marii adunari nationale. Deoarece Stambolov a organizat
. r enru adunare, Rusia a rupt relatiile diplomatice cu Bulgaria. Criza interna s-a
i: pr.n solutionarea vacantei tronului. Ferdinand de Saxa Coburg a acceptat sa
r-T cir: r. ui. de$i nu avea acordul marilor puteri. Primii ani ai domniei au fost dificili, dar
:: fost reluate relatiile diplomatice cu Rusia §i Ferdinand a fost recunoscut de
■ m : r _ieri, care au oficializat astfel §i unirea din 1885.
I '- p i iemisia lui Stambolov, printul Ferdinand 1-a numit in fruntea guvemului pe
■ i n S t o i l o v cu misiunea de a normaliza relatiile cu Rusia. Principele a reu§it sa
: ~ ere . iia politica interna, ajutat de faramitarea partidelor politice in organizatii rivale.
A -— i: : perioada de instabilitate politica, ilustrata de numarul mare de guverne care
-. - 5_::rdat (12) intre 1894-1913, de faramatarea partidelor traditionale in 9 partide
- . nu:: Trei au provenit din Partidul liberal national, na|ional-liberalii condu§i de D.
?: ii liberalii sub conducerea lui V. Radoslavov §i tinerii liberali condu§i de Dimitar
” ' i .1 • Toate aveau o orientare antirusa §i prooccidentalS.. Partidul conservator s-a
- _nui. i n 1894, Partid National, sub conducerea lui C. Stoilov. El colabora cu Partidul
I r e n l pr?gresist, condus de D. Tsankov, de orientare filorusa. Intre acestea se plasa
:m lemocrat condus de Karavelov, care a sustinut o politica externa neutra,
: : pi iii. Mai exista un partid agrar §i doua mici partide social-democrate.
~:r.iiantin Stoilov a guvemat pana in 1899, trasand practic directiile politicii lui
7 ~i r. ir.-i. Acesta a promovat masuri pentru dezvoltarea industrials, a comunicatiilor §i
n r - : nun lor. A dat legea de incurajare a industriei autohtone (1854), in 1888 a fost
-— n i l marea linie ferata ce lega Constantinopolul de Viena §i s-a construit o retea
Tiisci de cai ferate.

69
 A fost urmat de o coalipe formats de Partidul National Liberal impreuna cu liberalii,
urraat de o noua coalitie a democrafilor cu progresi§tii, condusa de Karavelov. Profitand
de revolutia junilor turci, Ferdinand a proclamat in 1908 independenta Bulgariei §i a luat
titlul de tar.
j

Din 1911 la conducerea Bulgariei a venit o coalitie formats din Partidul National
Liberal §i Partidul Progresist, cu Ghe§ov premier. Sub acest guvem s-a modificat
constitutia.
Pana la primul razboi mondial Bulgaria a facut mari progrese pe plan economic,
social §i cultural: 1931 Km cale ferata, 8945 km de drumuri, 6157 Km telegraf, 2231
Km telefon. A fost declarat invStamantul primar gratuit §i obligatoriu, in 1888 s-a infiintat
A

§coala InaltS din Sofia, care in 1904 a devenit Universitatea din Sofia.

Grecia
Din 1864 Grecia a fost inzestratS cu o constitutie §i o dinastie danezS. Ea s-a
concentrat asupra politicii exteme, al cSrei program viza incorporarea teritoriilor locuite
de populatie
A
greaca ramase sub stapanire otomana, vizand Macedonia la nord §i Creta la
sud. In ui*ma tratatului de la Berlin, Grecia a primit Tesalia §i o parte din Epir, insa a fost
nemultumita de solutia datS problemei macedoniene.
Din cauza resurselor limitate, a dezvoltarii economice unilaterale, a slabei
industrializari, apSsatS de mari datorii, Grecia nu a avut baza materials pentru a sustine o
politics extema in fortS, nu a putut organiza o armatS putemicS.
Viata politica a fost dominatS de Trikoupis §i Theodor Deliyannis. In Grecia a funcjionat
un sistem bipartidist, dar partidele erau mai mult organizatii constituite in jurul unor lideri.
A

In 1875 Trikoupis a organizat primul din cele 7 guveme pe care le-a condus, avand
la inceput in opozitie pe Koumoundouros, apoi dupa 1885 partidul lui Deliyannis. Trikoupis
a ini^iat un program de reforme pe plan intern in cele doua lungi guvemSri (martie 1882
- aprilie 1885, mai 1886 - noiembrie 1890). A incercat sa imbunatSteascS sistemul
administrativ, organizarea armatei, a luat mSsuri pentru modemizarea drumurilor §i a
comunicatiilor, in general a promovat o legislate bogatS, dar §i o fiscalitate excesivS
pentru a face fata impramuturilor §i problemelor financiare grave cu care s-a confruntat
tara, care a §i dat faliment in 1893.
Deliyannis a format guvemul in 1885, 1890 §i 1895. A fost partizanul unei politiei -
exteme, care sS asigure prestigiul Greciei 111 Balcani. In 1897 a avut loc 0 insurectie in
Creta, care a proclamat unirea cu Grecia; aceasta a intrat cu armata §i flota in insulS.
Grecii au fost infranp de turci, insula declaratS autonomS, iar in fruntea ei a fost numit
A

Inalt Comisar unui din fiii regelui.

Viata politica greacS la sfar§itul secolului al XlX-lea §i la inceputui secolului XX s-a
caracterizat prin aceea§i instabilitate politica. Intre 1897-1905 s-au succedat lOguveme.
DupS moartea lui Trikoupis, partidul sau a fost condus de Theotoxis. in 1905 Deliyannis
a fost asasinat, iar partidul sSu s-a scindat in douS formatiuni politice, conduse de
Mavromichalis §i Demetrios Rallis. Al patrulea partid era condus de Alexandm Zaimis.
In 1905 adunarea nationals din Creta a declarat din nou unirea cu Grecia, dar marile
ic £ :mza balcanica §1 au proclamat umrea cu urecia, aar Atena nu a raspuns, ceea ce
. 7 - '-cat 0 criza interna, ducand la inlocuirea guvemului Rallis cu guvemul
; n:nuchalis. In octombrie 1910a venit in fara cunoscutul om politic Venizelos, care a
— i: _ . ernul, dominand viata politics pana in 1912. A adus 0 serie de amendamente
. v . a promovat reforme pe plan intern in domeniul invatamantului, in armata §i in
- protectieisociale.

Serbia

. a fost poate tara cea mai dezamagita dupa congresul de la Berlin pentra
en r: Lrea Bosniei §i Hertegovinei in administrare Austro-Ungariei, pentru sprijinul acordat
r _ au-ei de Rusia.
1 . ;:ars:tul razboiului in fruntea Serbiei a ramas guvemul liberal condus de Jovan
fusu - : re: cupat sa rezolve situatia fmanciara dificila §i sa reorienteze politica externa.
: liri :--a conturat doua grupari politice noi care disputau puterea cu liberalii: radicalii
a r~:-jr?si$tii.
: - rresisrii s-au desprins din partidul conservator. Erau de orientare occidentala,
- .. m an program de orientare liberala clasica, ce sustinea drepturi civile, justitie
* :: - : denta, autonomie locala.
Ridicalii aveau radacinile in curentul populist, cu nuante marxiste §i anarhiste. Erau
: p-_r ire de sianga, ce sustinea votul universal, preeminenta puterii legislative, impozite
: ~r.::e 5: progresive, drepturi civile, autonomie locala,
I a : : : a rresiunilor facute de Austro-Ungaria asupra Serbiei pentra incheierea unui
hz a .: •e-rcial defavorabil Serbiei, in 1881 Ristic a demisionat. Acordul comercial a
: :—a a : de Milan Piroclanac. Dependenta de Austro-Ungaria s-a accentual prin
- u*a : a i:ic incheiat in 1881, prin care monarhia dualista sustinea expansiunea Serbiei
lacedonia, transformarea ei in regat. Serbia se angaja sa nu tolereze pe teritoriul
i : r a ir . impotriva Austro-Ungariei, sa nu negocieze sau sa nu incheie tratate cu alte
." I :r. anaieinrobitoareimpuse Serbiei an determinat demisia primului ministru, dar
'• : -2 asigurat ca nu se va aplica articolul privind negocierile cu alte state. In secret,
- I - rrra i Milan a acceptat tratatul §i in 1882 Serbia devenea regat.
: :: aresi^tii au inceput sa aplice programul de reforme liberale, au promovat libertatea
rreae independenta justitiei, obligativitatea invatamantului primar. In 1883 s-a introdus
i - . . . rulitar obligatoriu §i a fost inflintata Banca Nationals. Guvemarea progresi§tilor
— arcata de numeroase scandaluri, intre care destituirea mitropolitului, de abuzuri,
: ;i: aegerile din 1883 aufost castigate de radicali, dar prinjul Milan a chematpe Ristic
er. atori la guvem. In 1884 au revenit progresi§tii la guvemare in urma revoltei din
Timoc. sustinuta de radicali. ' "
irarangerea Serbiei in razboiul declan^at impotriva Bulgariei, in 1885, a agravat
tatea politica din tara. Dinastia Obrenovici a. avut o contribute importanta la
_. e...:11 situatie prin numeroasele scandaluri pe care le-a provocat. Printnl Milan s-a
aa. sa abdice, a convocat in 1888 0 adunare nationala formats din radicali 5/6 §i

71
liberali 1/6, care a dat o noua constitute tarii, mai democratica decat cea anterioara.
Constitutia din 1889 asigura puteri mai mari parlamentului, definea mai precis drepturile
A

civile, intarea formele de guvernare locala, introducea votul secret. In 1889 Milan a
abdicat in favoarea fiului sau Alexandru, care era minor. A fost instalata o regenta
condusS de Ristic, iar la guvem a fost adus Partidul radical. Din 1893 Alexandru a
restaurat o guvernare personal!, a preluat conducerea guvemului, iar in 1894 a inlocuit
constitutia din 1889 cu cea din 1869. In 1901 a promulgat singur o constitutie, prin care
introducea un parlament bicameral, camera era aleasa, iar senatul era format din membri
numiti in propose de 3/5. Comportamentul printului a provocat o lovitura de stat, in 1903,
executata de tineri ofiferi, care au asasinat familia regala, primul ministru §i ministrui de
razboi. Conspiratorii au organizat un guvem provizoriu, au convocat parlamentul, care 1-a
ales rege pe Petru Karagheorghevici. in 1903 a fost restaurata §i constitutia din 1889.
Marile puteri au recunoscut noul regim, cu exceptia Marii Britanii, care o face abia in
1906.
Dupa incoronarea lui Petru in 1904, viata politica a revenit la normal. Cele mai
influente partide au fost Partidul radical §i Partidul radical independent, intre 1904-1906
s-au succedat 5 guveme, dupa care radicalii au ramas partidul de guvemamant pana in
1918.

Imperiul Otoman
Imperiul otoman dupa 1878 mai stapanea Macedonia §i Albania. Bosnia, Hertegovina
§i Sangeacul Novi Pazar se aflau sub administratie austro-ungara. Domnia lui Abdul
Hamid II a realizat o serie de progrese in invatamant, comunicatii, in armate. De orientare
antioccidentala, sultanul a promovat o politica menita sa uneasca musulmanii impotriva
influentei occidentale. Aceasta orientare a provocat nemultumiri in randurile intelectualilor
§i a ofiterilor din armata, care apreciau ca nu o domnie autocrata era solutia pentru
marile probleme ale imperiului.
S-au conturat trei conceptii pentru refacerea imperiului: 1) panislamismul, promovat
de sultan, care sustinea un stat islamic, bazat pe unitatea musulmanilor, ceea ce presupunea
abandonarea teritoriilor cre§tine din Europa; 2) otomanismul promova crearea unei civilizatii
comune, care sa includa atat musulmanii, cat §i cre§tinii, dar se confrunta cu tni§carile
nationale ale cre§tinilor sau arabilor; 3) panturanismul, care sustinea unitatea poporului
turc, inclusiv a turcilor din Rusia.
Problemele statului §i proiectele de revitalizare s-au dezbatut timp de trei decenii
pana in 1908. Cei care reclamau schimbari profunde erau reprimati, exilati. Cei mai
mul|;i sustineau restaurarea constitutiei din 1876, egalitatea tuturor supu§ilor imperiului,
integritatea acestuia.
Armata era nemultumita de pierderile suferite de Turcia, de infrangerile umilitoare §i
declinul continuu, fiind decisa sa-i.restabileasca puterea. O parte a ofiterilor au fost
atra§i de cercurile celor nemultumit de domnia autoritara. In 1890 s-a format Comitetul
pentru unire §i progres, care reunea pe cei nemultumit de domnia lui Abdul Hamid II.
Pana la 1908 a ajuns la 15.000 de membri, avand ca obiective rastumarea sultanului §i
. _.a. ia cererea unitajii sale de elita. Conspiratorii §i-au pus toate sperantele in
w :r: ---- r in principiul egalitatii cetatenilor. Nu 1-auputut rastuma pe sultan deoarece
- , coasiderau calif, incat toate fortele s-au concentrat in directia alegerilor.
.U'^cpendenta Bulgariei §i anexarea Bosniei §i Hertegovinei au dat o puternica lovitura
eofce. C: nducatorii ei au ajuns la putere $i in nu numai cateva luni au pierdut teritorii
rr: .e. .r.curajand opozitia fata de mi§carea junilor turci sa se manifeste.

Romania
_ , - i participarea Rom aniei la razboiul ruso-turc din 1877 §i proclamarea
i - : _e_..e. Komaniei (1877), recunoscuta pana in 1880 de toate statele semnatare
_: ,- ae la Berlin, Romania a traversat o perioada de consolidare a sistemului sau
_c. ic dezvoltare economica §i sociala, de consolidare a sistemului economiei capitaliste
i i locKtani bureheze.
_•.emu: politic romanesc monarhia a avut un rol de moderator §i arbitru al vietii
.: . jnstituind un factor de echilibm. Constitutia a acordat monarhului largi pre-
= politice. In 1878 parlamentul a acordat principelui titlul de Alteta Regala, iar la
—i-_e .SSI parlamentul Romaniei a votat legea prin care Romania devenea regat.
. __ mai 1881 Carol I a fost incoronat rege al Romaniei. Parlamentul a exercitat
m L:- -- asupra executivului in conformitate cu prerogativele fixate prin constitute.
- -- - 1878 in Romania s-au confruntat o serie de doctrine privind strategia
. —Ai.i Romaniei. Cele mai elaborate au fost liberalismul §i conservatorismul, la
de la sfar§itul secolului populismul, samSnatorismul §i socialismul.
3 x . w.na liberala sustinea stabilitatea institutionala, protejarea §i incurajarea industriei
- r. cooperarea conditional cu capitalul strain, politiei fmanciare echilibrate, o
_ r •izLir e a legislatiei rurale, democratizarea vietii politice prin largirea dreptului de
. Cooser. atorii au sustinut dezvoltarea evolutiva in toate domeniile, progresul gradual,
-r cere sa nu afecteze institufiile statului. Au conditionat reformele de nivelul de
• - ,-i.e $i de educatie al societatii, criticand modelul liberal al modemiz&rii, care a
2Zinstitutii §i principii occidentale neadecvate realitatilor romane§ti. S-au impotrivit
- . dreptului de vot, au favorizat dezvoltarea marii proprietati, a agriculturii, capitalul

Gruparile politice au evoluat in perioada 1875-1880 spre partidele politice modeme.

. - ide.e politice moderne din Romania s-au integrat unei tipologii politice specifice timpului.
k : . organizate dupa modelul britanie, pe sistemul cluburilor. Datorita votului censitar
“ ‘ '• ? an^ e politice de masa, ci mai degraba grupari de tehnicieni $i oameni politiei.
- jiil N^rional Liberal a fost organizat in 1875, reprezentand interesele unor categorii
- 23, mari proprietari, intreprinzatori industriali, burghezie mica §i mijlocie, mici
. ..e.ari agricoli, intelectuali, reprezentantii cercurilor financiare. Partidul liberal a
R?rr-o\ at un program ce sustinea modemizarea societatii, respectarea legalitatii,
.. .e ..tralizarea administrativa, democratizarea societatii romane§ti. Liberalii au avut
rolul decisiv in obtinerea independentei Romaniei, in cre§terea prestigiului international al
tarii. Au votat o serie de legi pentm protejarea §i incurajarea economiei nationale, a
sistemului bancar, pentru sustinerea capitalului autohton. in 1880 au infiintat Banca
Nationala. Au luat o serie de masuri pentru incurajarea proprietatii funciare mici §i mijlocii.
Au militat pentra democratizarea vietii politice, sustinand reducerea num&rului de colegii
electorale, au revizuit constitutia in 1884 in acest sens. Dupa 1900 Partidul National
Liberal §i-a consolidat pozitia in viata politica, promovand o nouS generatie de oameni
politiei, un program mai radical, ce sustinea votul universal §i reforma agrara. Nu a fost
lipsit de sciziuni §i dizidente, dintre care cele mai importante au fost dizidentele radicale,
din care s-a format Partidul radical.
Partidul conservator s-a format in 1880, reprezentand categorii sociale diverse, mari
proprietari, burghezia bancara §i comerciala, intelectuali. Ei au urmarit conservarea
proprietatii mari §imijlocii, ordine, stabilitate, moralitate.
Dupa 1900 partidul a traversal o perioada de criza, ce i-a afectat unitatea §i i-a
grabit disparitia de pe scena politica. In 1908 din Partidul conservator s-a desprins Partidul
conservator democrat, favorabil modemizarii conservatorismului romanesc. In 1909 a
luat na§tere Partidul National democrat, de orientare nationalist!
Nu au lipsit tentative de organizare a unui partid taranesc, afirmate la sfar§itul secolului
XIX §i inceputui secolului XX. In 1893 s-a format Partidul Social Democrat al Muncitorilor
din Romania, de orientare socialists., influentat de social- democratia germana. S-a
dezorganizat in 1899 prin trecerea majoritatii liderilor in Partidul liberal, in 1910 s-au pus
bazele Partidului Social-Democrat din Romania.
Sistemul partidelor politice s-a diversificat dupa rascoala taraneasca din 1907,
evoluand de la un sistem bipartidist la unui multipartidist. in pofida acestei transformari,
guvemarea §i-au disputat-o doar liberalii §i conservatorii, ceea ce a detemiinat regele sa
instituie la sfar§itul secolului sistemul rotativei guvemamentale, prin care aiternau la
guvernare cele doua partide.
Perioada 1878-1914 a fost caracterizata printr-o mare stabilitate politica, guvernari
de lunga durata, o bogata activitate legislative. Marea guvernare liberala (1876-1888) a
realizat programul de modemizare §i dezvoltare a Romaniei, adoptand reforme in toate
domeniile vietii publice, in economie, societate, institutiile statului. In 1885 Biserica
Ortodoxa Romana s-a proclamat autocefala, independenta in raport cu Patriarhia de la
Constantinopol. intre 1888-1895 au urmat la guvernare conservatorii, care au promovat
legea minelor, legi agrare, de protec^ie sociala. Liberalii au guvemat apoi in perioada
1895-1899, 1901-1904, 1907-1910. Ultima guvernare a fost extrem de bogata in legi
menite sa solutioneze chestiunea agrara in urma rascoalei tarane^ti. Conservatorii au
guvemat tara intre 1899-1901, 1905-1907, 1910-1914.
In 1913 Partidul National Liberal a anun|at noul program ce sustinea reforma agrara
prin expropierea marii proprietati §i improprietarirea taranilor, introducerea votului uni­
versal. In 1914 parlamentul a luat in dezbatere aceste proiecte, dar izbucnirea primului
razboi a impus amanarea realizarii lor pana dupa incheierea razboiului.
 jpor:urile dintre bakanici-intre federalizare §i criza
(1878-1914)

Sistemul european Chestiunea Orientala

:a de la Frankfurt, din 10 mai 1871, sistemul relatiilor intemationale s-a

_: stanual. Timp de 20 de ani se instaureaza hegemonia Germaniei pe conti-
f:ca expansiunea Europei pe alte continente, se modifica raporturile dintre
: - .r-; ?rie acestora, se intensifies mi§c5rile de masS pe continent, fenomene
ir prrportii, nationalismul, socialismul. Restructurarea sistemului relatiilor
le schimba in parte actorii scenei politice. Infranta §i izolata pe plan international,
.: 1 ; " 1 face eforturi pentru a reveni in prima linie a politicii continentale,
-ta r r are interese coloniale, peste mari, veghind in continuare la integritatea
u_: : toman; SMb Axvdrassy secottde&za. iiKteap-roape, politico
1 sta:aindu-§i ca directie a politicii externeEuropa de Sud-Est §i Salonicul; Rusia
l i t constrangerile pacii de la Paris, din 1856, reia politica activa de mare putere
i. jffiir_ *i prima linie a politicii europene; Italia face figura de mare putere, dar incepe sa
i t k : viabia din deceniul noua al secolului. Preocuparea principals a lui Bismarck timp
jc irctare 20 de ani a ramas aceea§i: a izola Franta §i a o impiedica sa-§i gSseascS
_ 41 1* acest scop a cautat sa-§i asigure sprijinul Rusiei §i Austro-Ungariei, sa evite un
jB cf . • irtre acestea - oricand posibil in Balcani, sa menjina un echilibru in raporturile
art—t :r".e doua puteri, pentm a nu fi tentate sa priveasca spre F ra n ta /
.: a t est scop Bismarck a creat sistemul de aliante bismarckian, a carui prima faza
. . riitu it-o Alianta celor trei imparati. Prabu§irea acesteia, in urma crizei orientaie,
a rt;— tra cancelaml german sa realizeze sistemul de aliante pe baze noi. La 7 octombrie
. :" - ir cheia tratatul cu Austro-Ungaria, la 18 iunie 1881 noul tratat al celor trei imparati,
: aare :<i promit neutralitate binevoitoare daca una din parti se afla in rSzboi cu alta, sa
ru : at de interesele lor particulare in Balcani §i sa nu accepte, decat dupa un acord
. raar. o eventualS modificare a statutului teritorial al Imperiului otoman. Printr-un pro­
ud separat Austro-Ungaria obfinea dreptul de a anexa, intr-un viitor nedeterminat,
1 sr:a si Hertegovina, a caror administratie o detinea din 1878. In reciprocitate, Rusia
: _tra uni Rumelia la Bulgaria. Prin noul tratat al celor trei impSra|i, Bismarck a urmarit
. I trareze politica balcanica a aliatului sau Austro-Ungaria, devenind arbitral diferendelor
A

: rue Austro-Ungaria §i Rusia. In 1882, Italia a aderat la alianta dintre Germania §i

-. -stro-Ungaria. Tratatul din 20 mai 1882 a pus bazele Triplei Aliante. El fixa relatiile
dartre Italia §i Puterile Centrale. Alianta celor trei imparati exista doar cu numele in anii
. ?: r -1 887, ca urmare a tensiunii ruso-autro-ungare, provocata de chestiunea bulgara.

75
 Raporturile dintre balcanici-intre federalizare §i criza
(1878-1914)

Sistemul european §i Chestiunea Orientala

£DupS pacea de la Frankfurt, din 10 mai 1871, sistemul relatiilor intemationale s-a
modificat substantial. Timp de 20 de ani se instaureaza hegemonia Germaniei pe conti­
nent, se amplifica expansiunea Europei pe alte continente, se modifies raporturile dintre
puteri §i interesele acestora, se intensifies mi§carile de masS pe continent, fenomene
sociale de propor£ii, nationalismul, socialismul. Restructurarea sistemului relatiilor
intemationale schimba in parte actorii scenei politice. Infranta §i izolata pe plan international,
Franca dupa 1871 face eforturi pentru a reveni in prima linie a politicii continentale,
Marea Britanie are interese coloniale, peste mSri, veghind in continuare la integritatea
Imperiului otoman; Austro-Ungaria sub Andrassy secondeaza indeaproape politica
gennanS, stabilindu-§i ca directie a politicii exteme Europa de Sud-Est §i Salonicul; Rusia
eliberatS de constrangerile pacii de la Paris, din 1856, reia politica activa de mare putere
§i locul in prima linie a politicii europene; Italia face figura de mare putere, dar incepe sa
fie activa abia din deceniul noua al secolului. Preocuparea principals a lui Bismarck timp
de aproape 20 de ani a ramas aceea§i: a izola Franta §i a o impiedica sS-§i gaseasca
aliati. in acest scop a cautat sa-§i asigure sprijinul Rusiei §i Austro-Ungariei, sa evite un
conflict intre acestea - oricand posibil in Balcani, sa menfina un echilibru in raporturile
dintre cele doua puteri, pentru a nu fi tenlate sa priveasca spre F ra n ta/
in acest scop Bismarck a creat sistemul de aliante bismarckian, a cSrui prima faza
a constituit-o Alianta celor trei imparati. PrSbu§irea acesteia, in unna crizei orientaie,
determine cancelarul german sa realizeze sistemul de aliante pe baze noi. La 7 octombrie
. S"9 incheia tratatul cu Austro-Ungaria, la 18 iunie 1881 noul tratat al celor trei impSrati,
in :are i§i promit neutralitate binevoitoare daca una din parti se afla in rSzboi cu alta, sS
::~a cont de interesele lor particulare in Balcani §i sa nu accepte, decat dupa un acord
:: mun. o eventualS modificare a statutului teritorial al Imperiului otoman. Printr-un pro-
'.occl separat Austto-TJrvgaria obtine a dreptul de a anexa, mtr-utx viitor nedetermmat,
Bosnia §i Hertegovina, a caror administratie o detinea din 1878. 3d reciprocitate, Rusia
p utea uni Rumelia la Bulgaria. Prin noul tratat al celor trei impSra|i, Bismarck a urmarit
sa franeze politica balcanicS a aliatului sSu Austro-Ungaria, devenind arbitral diferendelor
dintre Austro-Ungaria §i Rusia. In 1882, Italia a aderat la alianta dintre Germania §i
Austro-Ungaria. Tratatul din 20 mai 1882 a pus bazele Triplei Alianfe. El fixa relatiile
dintre Italia §i Puterile Centrale. Alianta celor trei impSrati exista doar cu numele in anii
1886-1887, ca urmare a tensiunii ruso-autro-ungare, provocatS de chestiunea bulgara.
Pentru a realiza obiectivele politicii sale externe ce vizau in principal Rusia §i Franca,
cancelarul Bismarck a procedat la renovarea Triplei Aliante, la care a aderat §i Romania
in 1883, prin asumarea unor noi angajamente fata de Italia §i atragerea Marii Britanii in
sistemul sau diplomatic. Italia dorea sa reinnoiasca tratatul Triplei Aliante in 1887, cu
conditia obtinerii-unor avantaje in Tripolitania §i in Balcani, in cazul in care, Rusia §i
Austro-Ungaria ajungeau la o impartire a sferelor de influenza in peninsula. Tratatul
Triplei Aliante, reinnoit pe 5 ani in 1887, a fost completat prin doua conventii anexe, una
intre Germania §i Italia, pe tema chestiunilor mediteraneene, alta intre Italia §i Austro-
Ungaria, pe tema chestiunilor balcanice. Aranjamentul balcanic prevedea cS. daca statu-
quo-ul nu se putea mentine in Balcani si Austro-Ungaria era obligata la ocupari de teritorii,
Italia avea dreptul la o compensate. Totodata a facut presiuni la Londra pentru a determina
Mare Britanie sa se apropie de Italia §i Austro-Ungaria. in acel moment Marea Britanie
avea dificultati cu Franta in problema Egiptului, era nelinistita de politica Rusiei, care prin
dominatia asupra Bulgariei ameninta stramtorile. Considerand ca nu poate actiona direct
in Orient, ci numai pe cale diplomatica, a dat ajutor Austro-Ungariei in chestiunile balcanice
§i Italiei in cele mediteraneene. La 12 februarie 1887 s-a incheiat acordul secret anglo-
italian, care prevedea mentinerea statu-quo-ului in Marea Mediterana, Marea Egee §i
Marea Neagra. La 24 martie 1887, AustroUngaria a aderat la acordul anglo-italian.
Astfel Marea Britanie a acceptat colaborarea cu Tripla Alianta. Deoarece tratatul celor
trei imparati nu mai putea fi reinnoit, pentru Bismarck era foarte important un tratat cu
Rusia. La 18 iunie 1887 a fost semnat tratatul secret germano-rus, numit de Bismarck
“tratatul de resigurare”, prin care cele doua puteri promit neutralitate daca una din ele se
afla in razboi cu o mare putere. Germania recuno§tea legitimitatea influentei ruse in
Bulgaria, inclusiv in Rumelia. De asemenea promitea ajutor Rusiei, daca aceasta se afla
in situatia de a apara intrarea in Marea Neagra sau, altfel spus, de a ocupa Bosforul,
daca o escadrS. franceza incerca sa forteze trecerea. in acest moment sistemul
bismarckian era la apogeu. Obiectivele cancelarului - izolarea Frantei §i neutralizarea
Rusiei - erau atinse deplin in primul caz, partial in al doilea. In problema Rusiei succesul
cancelarului a fost precar.
Aducerea lui Ferdinand de Saxa Coburg pe tronul Bulgariei, in august 1887, a reanimat
antagonismul austro-rus. Bismarck a ajutat atunci direct diplomatia austro-ungara, meat
in 12 decembrie 1887 Anglia, Austro-Ungaria §i Italia au dat un avertisment Imperiului
Otoman sa nu instraineze suveranitatea sa asupra Bulgariei in beneficiul Rusiei, promitand
ajutorul celor trei puteri. Rusia a fost astfel obligata sa abandoneze politica sa in Bul­
garia. Parea sfar§itul tratatului de reasigurare, dar in 1889 cancelarul german a revenit
§i a anuntat Rusia ca dore§te sa mentinS tratatul. Tarul accepts, chiar daca nu-§i punea
mari sperante in efectele sale, spera ca prin intermediul Germaniei sa mai franeze ceva
din elanul Austro-Ungariei in Balcani.
La sfar§itul secolului al XlX-lea §i inceputui secolului XX sistemul relatiilor
internadonale s-a redefmit odata cu intrarea in scena a noilor state cu preten|ii la colonii,
SUA §i Japonia. Expansiunea europeana in afara continentului a provocat concurema
SUA $i a Japoniei, a adancit divergentele dintre marile puteri, a contribuit la o noua
■nt r_ i pus capat rivalitatii ruso-britanice, ce a dominat secolul al XlX-lea a determinat
*r<- :. erea dintre cele doua tari. Expansiunea germana in Oriental Apropiat §i Mijlociu, a
: :r - r la cre§terea influentei germane in Imperiul otoman, care, la randul ei, a favorizat
ir : :erea ruso-engleza, deoarece ameninta stramtorile. Noua orientare a politicii britanice
i posibilS §i apropierea Rusiei de Franta, tendinte care au favorizat acordurile
: = :: Franta §i Anglia (1904), dintre Marea Britanie §1 Rusia (1907), care au pus bazele

7 riariile din interioral Triplei Aliante cunosc o evolutie nouS. Italia dupa Crispi se
' pie de Franta, punand capat diferendelor coloniale §i comerciale. Acordul franco-
i . _r. din 1902 a constituit o prima fisura importanta in sistemul Triplei Aliante. in pofida
. :ari: iredentiste putemice din Italia, aceasta nu a parasit Tripla Alianta din cauza
ir .. nismului italo-austro-ungar in Balcani. Italia urmarea sa impiedice orice progres al
’• : -:e: in sud-estul Europei din interiorul Triplei Aliante. Acest antagonism a fost adancit
= apropierea dintre Rusia §i Austro-Ungaria, realizata pentm o perioada de timp la
-: eputul secolului XX. Atitudinea favorabila a Italiei fata de Franca in criza marocanS a
ir riuiatit $i relatiile dintre Roma §i Berlin, dar diplomatia germana a preferat ca Italia sa
rlr;ina in Tripla Alianta, decat sa treaca in tabara adversa.
l a sfar§itul secolului al XlX-lea §i la inceputui secolului XX a avut loc o cre§tere
:: ebita a influentei germane in Balcani. Alianta cu Austro-Ungaria nu a avut numai o
a : ire antirusa, ci §i a unui parteneriat menit sa asigure cre§terea influentei germane in
S - i-Est. Spre deosebire de Bismarck, care a urmarit echilibrul in chestiunile balcanice
r.re cei doi rivali, Biilow a sustinut cre§terea influentei Austro-Ungariei in Balcani pana
-idominatie.
Austro-Ungaria a dezvoltat o politica menita sa-i asigure dominatia in Balcani, ie§irea
• A * , .
- Marea Egee prin Salonic, controlul Mediteranei. In onentarea acestei politiei un rol
p nant 1-a avut criza interna a monarhiei dualiste. Atentia principals a politicii Vienei
s-a ir.dreptat spre Serbia, centrul de atrac|ie pentra slavii de sud, care statea in calea
r .: ansiunii austro-ungare. Criza interna a monarhiei a obligat Austro-Ungaria sa sustinS
: : anga Paisia mentinerea statu-quo-ului in Balcani. Obiectivele diplomatiei vieneze erau
. 1 iir.piedice formarea unui mare stat slav in Balcani §i sa largeasca patranderea capitalului
i _stro-ungar.
Deoarece criza macedoniana ameninta cu redeschiderea Chestiunii Orientaie, cele
: a I rivale in Balcani incheie acordul de la Miirzseg, din 1902, care a destins relatiile
: "/re Rusia §i Austro-Ungaria, a facut posibila o apropiere, dar nu a intrerapt efortul lor
- :'.ru cre§terea influentei in zona. Presiunile Austro-Ungariei au determinat incheierea
-:: rdului secret dintre Bulgaria §i Serbia, un succes diplomatic rasesc, care a sporit
rf.uenta Rusiei m Bulgaria $i in Serbia, dupa schimbarea dinastiei. incet raporturile de
:: se modified §i in Balcani, dar politica ambigua a Rusiei de panS acum a detenninat
~ er:inerea statu-quo-ului. In acest context §i politica Romaniei i§i dezvoltS o components
- . ; anicS, ce sustinea necesitatea obtinerii compensatiilor in cazul unor schimbSri teritoriale
I ' Balcani pentm mentinerea echilibrului in zonS. Austro-Ungaria va sustine aceastS
politica balcanica a Romaniei, sperand sa realizeze o intelegere intre Sofia §i Bucure§ti.
sa blocheze astfel construirea unui bloc al statelor balcanice sub influenza Rusiei §i sa
abata politica Romaniei de la orientarea ei spre nord, de la provinciile romane§ti din
Ungaria. Diferendul teritorial dintre Bulgaria §i Romania privind Dobrogea a pus diplomatia
vieneza intr-o mare dilema: sa sustina politica balcanica a Bucure§tiului sau Sofia in
obiectivul realizarii unui mare stat bulgar, pentru a contrabalansa astfel iredentismul
romanesc.
Criza bosniaca a fost o demonstrate de fortS a Puterilor Centrale §i a fost provocata
de activizarea politicii Austro-Ungariei §i Rusiei in Sud-Est. Viena a urmarit cu tenacitate
acest obiectiv de mai mult timp. Rusia avea nevoie de un succes dupa e§ecul din Extremul
Orient. De aceea a repus problema stramtorilor, sperand ca Anglia sa o sprijine dacS are
acordul Austro-Ungariei. Din acest motiv Rusia a fost de acord cu anexarea Bosniei §i
Hertegovinei in 1908 in schimbul modificarii regimuiui stramtorilor in sensul dorit de ea.
Reactivarea politicii ruse §i austro-ungare in Balcani deschidea perspectiva modificarii
statu-quo-ului in zona, ceea ce ingrijora deopotriva puterile §i statele balcanice. In politica
sa balcanica Austro-Ungaria s-a bazat pe Bulgaria, preocupata sa o atraga in planurile
sale impotriva Serbiei. A§a se explica sincronizarea declaratiei de independenta a Bulgariei
cu anexarea Bosniei §i Hertegovinei, care nu a facut o impresie prea buna la Berlin,
deoarece o atitudine favorabila a Germaniei primejduia influenta acesteia in Turcia. De
aceea Biilow a manevrat la Constantinopol pentru a ajunge la un aranjament cu Bulgaria
§1 Austro-Ungaria. Insa planul Triplei Aliante de a atrage Sofia intr-o alianta contra unui
bloc baicanic dominat de Rusia a e§uat, Rusia a reca§tigat terenul pierdut la Sofia. Serbia
incurajata de Rusia nu a recunoscut noua situate, cerand compensatii §i a intrat in con­
flict cu Austro-Ungaria. Romania a avut o linie politica proprie in timpul crizei, atenta la
mentinerea statu-quo-ului. S-a opus destramarii Serbiei, pe care o considera foarte
importanta pentru echilibrul in Sud-Est. S-a opus oricarei modificari teritoriale in Balcani
§i a avut o pozitie diferita de cea austro-ungara in conflictul Vienei cu Belgradul. A dat
sfaturi de moderate la Belgrad. Practic nu este o politica noua a Bucure§tiului, des?i a
avut o pozitie diferita de a Triplei Aliante. A ramas consecventa statu-quo-ului §i echilibrului
in Balcani. Rezolvarea crizei bosniace s-a facut in favoarea Puterilor Centrale, Rusia
Serbia au capitulat.
Criza bosniacS agitat popoarele din Balcani, a intarit Antanta §i a demonstrat fisurile
• N
existente in sistemul Triplei Aliante. Romania §i-a facut cunoscuta politica proprie diferita
de a Austro-Ungariei. Speriata de cre§terea influentei Austro-Ungariei in Balcani, Italia
s-a apropiat de Rusia ?i a semnat cu aceasta acordul din 1909, care sustinea mentinerea
statu-quo-ului in regiune §i reprezenta un pas in desprinderea Italiei de Tripla Alianta.
Consecinta cea mai importanta a crizei bosniace a fost apropierea statelor balcanice,
la care a contribuit in mare masura §i diplomatia rusa.Slabiciunile Imperiului otoman au
determinat Bulgaria §i Serbia sa repuna problema eliberSrii conadonalilor §i auniflcarii
acestora. Serbia dorea §i formarea unui bloc baicanic, care sa se opuna expansiunii
Austro-Ungariei. Initiativa aliantei balcanice a apartinut Serbiei. Aceasta s-a incheiat in
martie 1912 cu contribuda Rusiei, care isi stab ilea hegemonia asupra celor doua state
 Turciei de catre aliati in octombrie 1912, contrar vointei Rusiei §i a celorlalte puteri,
marcheaza inceputui emaneiparii acestor state.
Romania a ramas in Tripla Alianta, de§i s-au multiplicat gesturile de simpatie din
partea statelor Antantei §i a crescut ponderea capitalului Antantei in Romania, far& sa-1
depa§easca pe cel german §i austro-ungar, ca §i actiunea diplomatica pentru scoaterea
Romaniei din Tripla Alianta, sus|inuta de Rusia §i Franta. In noua criza balcanica Romania
§i a asumat o mai mare libertate de manevra in Sud-Est, in raport cu pozitia Triplei
Aliante, dar nu a p&rasit-o, sperand in sprijinul acesteia fa{a de politica sa balcanica. in
primul razboi baicanic Romania a ramas neutra, declarand ca in cazul unor schimbari
.teritoriale avea sa-§i spuna cuvantul. Conferinta de la Londra, din decembrie 1912, a
insemnat victoria diplomatica a statelor din sud-estul Europei. incheierea tratatului §i
trasarea frontierelor a fost lasata in sarcina fo§tilor beligeranti. Balcanii au inceput sa
scape de sub controlul marilor puteri, dar neintelegerile dintre aliati, pretentiile Serbiei §i
Greciei la compensatii pentru unele teritorii acordate Albaniei, au oferit prilejul Austro-
Ungariei sa torpileze alianta balcanica. Cea mai nemultumita dintre aliati, Bulgaria, a
acceptat sprijinul Austro-Ungariei. Aceasta dorea o alianta intre Bulgaria §i Romania,
dar s-a lovit de pretentiile romane§ti in Dobrogea, drept compensatii la modificarile
teritoriale ce au avut loc in Balcani, cu care Sofia nu era de acord. Romania a avut
sprijinul Triplei Aliame in aceasta chestiune. Prin dilema creata Vienei de a sustine
Bucure§tiul sau Sofia, s-a creat teren favorabil de manevra Antantei in Romania, in fapt
§i Austro-Ungaria §i Rusia erau in dilema deoarece nu voiau sa piarda Bulgaria. E§ecul
tratativelor romano-bulgare a sporit neincrederea in eficacitatea aliantei Romaniei cu
Puterile Centrale. Conflictul romano-bulgar a fost supus medierii marelor puteri in conferinta
intemationala de la Petersburg, din 1913, care a oferit Silistra Romaniei.
Disensiunile dintre aliatii balcanici au condus la alianta dintre Grecia §i Serbia, semnata
in iunie 1913, la declan§area razboiului dintre Bulgaria §i fo?tii sai aliati. In contextul
politic din mai-iunie 1913, cand Viena a favorizat o Bulgarie puternica, pentm a o folosi
contra Serbiei, Romania a intervenit in al doilea razboi baicanic pentm refacerea
echilibrului. in 10 iulie 1913 Romania a declarat razboi Bulgariei §i a inceput operatiunile
militare. Aceasta decizie a provocat o criza a relatiilor romano-austro-ungare, fara sa
insemne o noua politica externa a guvemului roman, care, de altfel, in 1913 a reinnoit
tratatul de alianta cu Puterile Centrale.
Germania, mai realists §i mai lucida, nu a fost de acord cu Austro-Ungaria, a sustinut
politica externa romaneasca, considerand-o singuml punct de sprijin al Triplei Aliante in
haosul Baicanic, dar §i de teama de a nu o impinge inbratele Antantei. Italia §i Germania
au fost de acord cu politica Romaniei.
Al doilea razboi baicanic a insemnat falimentul politicii balcanice a Austro-Ungariei,
care spera sa aduca Bulgaria in Tripla Alianta printr-o intelegere cu Romania, infrangerea
Bulgariei §i incheierea rapida a pacii la Bucure§ti, in 10 august 1913, pentm a evita
amestecul marilor puteri, punea capat ultimei crize orientaie dinaintea primului razboi

79
mondial, pe care numai ii amina, dar in acela§i timp il §i anunta, ilustrand divergentele
profunde existente intre puteri, Balcanii fiind zona care ofera ocazia declan§arii marii
conflagratii in 1914.

Raporturile balcanice intre crize si solidaritate

Raporturile balcanice dupa 1878 sunt dominate demi§carile de eliberare a popoarelor

care se mai aflau sub dominatia otomana, maturizarea tinerelor state balcanice §i afirmarea
programelor acestora de expansiune nationala, de interesele divergente ale marilor puteri
de a-§i asigura influenta sau dominatia in regiune, nu in ultimul rand de conflictele dintre
nationalismele in expansiune in peninsula, care au generat conflicte sau aliante intre
actorii scenei balcanice.
Dupa 1878, Imperiul otoman mai stapanea direct doar Macedonia §i Albania. Bugaria
§i Rumelia Orientala se aflau sub suzeranitatea Portii, dar au scapat in mare masura
controlului guvemului otoman, Bosnia, Hertegovina §i Sangeacul Novi Pazar se aflau
sub administratia Austro-Ungariei.
Un focar permanent de conflicte 1-a constituit Macedonia, o provincie de 64.750 Km2, cu
o populatie de 2 milioane de locuitori, unde traiau amestecati bulgari, turci, greci, sarbi,
macedonieni, albanezi, vlahi, evrei, tigani. Datorita importantei sale geografice §i strategice,
provincia a fost revendicata de Serbia, Grecia §i Bulgaria. Pana la crearea exarhatului bulgar,
influenta Greciei a fost cople?itoare in Macedonia, dar, treptat, pana la sfar§itul secolului
influenta ei s-a diminuat, in schimb a crescut influenta bulgara, sustinuta de exarhat §i de
unele puteri. Serbia era cea mai dezavantajata din acest punct de vedere.
Evenimentele crizei orientaie au avut puternice ecouri in Macedonia, unde au provocat
mai multe mi^cari de eliberare intre 1876-1880. In acest interval au avut loc patru insurectii:
la Razlog in 1876, in regiunile Kumanovo §i Palanka in 1878, la Krasna in 1878/9 §i in
Macedonia occidentala in 1880. Insurectia de la Kumanovo (Macedonia de Nord) a fost
sustinuta de Serbia, in timp ce insurectia de la Krasna (Macedonia Orientala), din 1878,
a fost expresia nemultumirii Bulgariei fata de Congresul de la Berlin §i a mi§carii de
eliberare macedoniana impotriva recunoa§terii stapanirii otomane in Macedonia, fiind
susjdnuta de Bulgaria. Ultima, declan§ata in Macedonia Occidentala, in 1880, a fost
expresia luptei comune a balcanicilor impotriva dominatiei turce§ti, participand la ea vechi
protagoni§ti ai mi§carii antiotomane, recrutati din toate popoarele, cum au fost Ljubibratici,
Peko Pavlovic, Hubmajer, Berovski.
Un alt focar de conflicte, care a generat dispute intre statele balcanice §i a fost
teatrul a numeroase mi§cari, a fost teritoriul Albaniei. Albanezii care traiau in aceasta
regiune formau o singura natiune, vorbeau o singura limba. Erau impartiti in doua mari
grupuri, gegii §i toscii §i aveau 3 religii: musulmana, ortodoxa §i catolica. Grecii, care
formau majoritatea populatiei, locuiau in nordul tarii muntos, unde aveau o puternica
organizatie tribala, erau conservatori, duceau un trai izolat, fara contacte cu lumea
exterioara. Toscii locuiau in sud, erau agricultori ?i aveau mai multe contacte cu exterionil.
Catolicii traiau pe coasta nordicS §i aveau contacte cu Austria §i Italia, ortodoc§ii erau
concentrati in sud, unde se aflau sub influenza culturii grece§ti, fiind legati de patriarhatul
grec. Majoritatea musulmana de|inea pozitiile cele mai puternice in tara. Trecerea la
mahomedanism s-a desfasurat aici dupa modelul cunoscut din Bosnia §i Hertegovina.
Aristocratia funciara a acceptat islamul pentru a-§i mentine pozitia economica §i sociala
privilegiata, dar in Albania ?i taranimea a devenit musulmana. Dintre gegii musulmani,
majoritatea apartineau sectei conservatoare sunni, iar dintre tosci, unii erau sunni, iar altii
erau bektashi. Adeptii sectei sunni erau pentru pastrarea traditiilor musulmane §i loialitate
fata de sultan. Erau putin receptivi la ideea de reforma §i prefereau regulile tribale existente.
Cel putin 30 de viziri proveneau din ace§ti albanezi musulmani. Albanezii au fost cei mai
buni §i loiali soldati ai Imperiului otoman.
Pana la sfar^itul secolului XIX tarii i-au lipsit bazele pentru dezvoltarea unei con§tiinte
nationale. Era o societate rurala patriarhala, formata din mici comunitati de agricultori,
cu mijloace de comunicatie precare in interior, cu jcoli putine, in care limba de predare
era turca sau greaca. Spre deosebire de alte natiuni, la care religia a fost un factor
unificator, la albanezi a fost unui de divizare. Singurul liant era limba, dar aceasta nu se
preda in §coli, nu avea alfabet.
Din asemenea motive mi^carea nationala albaneza a fost unica in felul ei §i foarte
tarzie, nu s-a manifestat pana la 1878 §i atunci a aparut ca reac^ie la unele amenintari
straine. PanS la 1912 nu a dorit destramarea Imperiului otoman, nici nu a sustinut un stat
national independent. Autonomia in cadrul Imperiului otoman era cea mai buna garantie
pentru securitatea natiunii albaneze, amenintata a fi divizata de vecini.
Pericolul a aparut odata cu tratatul de la San §tefano, care prevedea impartirea
teritoriului albanez la Bulgaria §i Muntenegru, tari de religie ortodoxa. Reactia albanezilor
a fost sa se salveze de vecini, nu de turci.
Astfel prima forma de manifestare organizata a luptei de emancipare a albanezilor,
din care s-a dezvoltat programul national de ca§tigare a autonomiei Albaniei, s-a cristalizat
odata cu formarea Ligii albaneze sau Liga de la Przren, in iunie 1878. Liga reunea
comitetele constituite in zona Przren, din regiunea Kosovo, cu scopul de a protesta
impotriva tratatului de la San §tefano. Participau notabili locali, mo§ieri musulmani,
conservatori din nord, la care s-au adaugat reprezentand din sud, mai ales Abdul Frasheri,
promotor al nationalismului. In 15 iunie 1878 au adresat marilor puteri un memorandum
in care cereau integritatea Imperiului otoman. Astfel, pentru prima oara chestiunea
albaneza era prezentata in fata unui for international (congresul de la Berlin).
Liga i?i exercita activitatea prin intermediul comitetelor formate pe teritoriul albanez,
dar nu avea unitate. Era divizata in aripa de nord §i aripa de sud. In prima etapa a actiunii
sale s-a ridicat impotriva avantajelor obtinute de Muntenegru la Congresul de la Berlin §i
a pretentiilor grece§ti in Epir, a sustinut integritatea teritoriala a Imperiului otoman. La
Berlin teritoriile albaneze au ramas aproape intacte din cauza divergentelor dintre puteri.
Europa a devenit insa con§tienta de existen^a acestei natiuni §i de problema care o punea
chestiunea albaneza.
A ,

In noiembrie 1878 conducatorii albanezi, sub conducerea iui Frasheri, au adoptat

programul unirii celor 4 vilaete - Ianina, Monastir, Uskub §i Skutari - intr-o unitate
administrativa autonoma, cu functionari albanezi §i limba oficiala albaneza.
Sultanul a refuzat sa accepte cererea albanezilor. Obligata sa aplice hotararile
congresului de la Berlin in 1880, Poarta s-a ciocnit cu albanezii, de unde se va na§te
conflictul cu Constantinopolul, La acesta s-a adaugat refuzul sultanului de a accepta
programul autonomiei administrative, formulat ini 878 §i largit in 1879. Actiunea Ligii nu
a fost unitara. Aripa de nord a sustinut principiul unitatii teritoriale §i al autonomiei. Aripa
sudica a preluat functii in administratia locala. Pana in 1880 factiunea autonomists condusa
de Frasheri a detinut conducerea Ligii. In toamna anului 1880 s-a produs sciziunea in
doua aripi, una care cerea autonomia in Turcia, alta care se mulfumea cu reforme in
imperiu, generate de compozitia sociala eterogena. in 1881 mi§carea autonomista a fost
lichidata de sultan. Kosovo §i Albania de Sud au fost din nou ocupate de turci.
Mi§carea de eliberare nationala a fost insotita de o rena§tere culturala. O contribute
deosebita la rena^terea cultural;! a Albaniei a avut emigratia albaneza stabilita nu numai
in Balcani, ci §i in Europa, Africa de Nord, SUA. Datorita acesteia, in ultimele doua
decenii ale secolului XIX s-au format societati culturale §i politice, in sanul carora s-a
nascut alfabetul albanez, limba literara, ideea de autonomie §i, in sfar§it, de independenta.
A

In octombrie 1879, in perioada Ligii de la Przren, la Constantinopol s-a format Societatea

albaneza de litere, sub pre^edintia lui Sami Frasheri, care a redactat alfabetul albanez §i
a muncit pentru propagarea limbii §i literaturii albaneze. In 1884 a transferat-o la Bucure§ti,
unde a editat gazete, abecedare, 25 de carti, intre care o istorie a lui Skender in versuri.
A

In Bulgaria s-a infiinfat in 1891 societatea Dechira, care a publicat carti albaneze. La
Belgrad intre 1901 -1906 a aparut ziarul “Albanja”. Dintre toate coloniile albaneze existente
in lume, din Egipt pana in SUA, cea mai importanta a fost cea din Italia, unde au activat
scriitori de expresie italo-albaneza. in 1896 §i 1897 s-au organizat doua congrese, unde
s-a discutat unificarea alfabetului albanez. Colonia a organizat o societate nationala
albaneza $i a fost publicata o gazeta. La Universitatea din Neapole s-a infiin^at o catedra
de albaneza. in 1881 §i 1886 s-au infiintat primele §coli pe teritoriul albanez la Argirocastro
§i la Kortcha.
In ultimele doua decenii ale secolului al XlX-lea a crescut influenza Austro-Ungariet
§i Italiei in teritoriile albaneze. Austro-Ungaria a ca§tigat un debu§eu la Marea Adriatica
?i accesul in Valea Vardarului. Politica austriaca s-a folosit de fonduri, caile de comunicatie
§i de dreptul de protectie a catolicilor albanezi in ca§tigarea dominatiei asupra Albaniei.
La tumanta dintre secole, in lupta cu prestigiul Austro-Ungariei, Italia a inceput sa ameninte
serios pozitia monarhiei dualiste. Prin acordurile din 1897 §i 1900-1901 s-a mentinut un
echilibru intre cele doua tendinte expansioniste.
A

• In egalS masura teritoriile albaneze au suferit influente din interiorul Peninsulei

Balcanice. Prin cercurile feudale §i musulmane aceste teritorii erau legate de Imperiul
otoman, existand o comunitate de interese intre cercurile conducatoare locale §i guvernul
 ------------- -----------0 - ------------------------------------ v v * * v * * v /A , vt » v v u i . V V H i l l V ;l t ; U lllC

albanezi §i popoarele invecinate, intre programele nationale ale statelor balcanice for­
mate.
In 1896 §efii albanezi adresau din Bitolia o petitie Portii, in care au repetat cererile
autonomiste anterioare. Au cerut sa se formeze o mare unitate administrativa din 5
vilaete in cadrul Imperiului otoman, preluand §i teritorii grece§ti, macedoniene §i sarbe,
cu tendinta de a forma o Albanie Mare. Cererea a fost repetata Marii Britanii §i Portii in
1897 §i 1898.
La sfar§itul secolului al XlX-lea in Albania s-au desfasurat mai multe insurectii
locale impotriva tarilor vecine sau a guvemului central de la Constantinopol. in 1883
. triburile de kastriop s-au ridicat impotriva Muntenegralui. in timpul razboiului greco-turc
din 1897 Albania de Sud a fost alaturi de Poarta,7 in 1899 s-a creat la Pec o alianta 3

albaneza contra mi§carii macedoniene. La inceputui secolului XX au fost executate

expedi|;ii albaneze asupra teritoriilor sarbe in Sangeac §i Kosovo.
La inceputui secolului XX mi^carea nationala albaneza era in plina afirmare. Ideea
autonomiei in cadrul Imperiului otoman sau independenta sustinuta de Austro-Ungaria
sau Italia prindea radacini in Albania de Sud mai dezvoltata, printre intelectualii din coloniile
A

albaneze din Europa. In Albania Centrala §i in Kosovo feudalii locali urmareau sa mentina
structurile existente, iar organizatia tribala din Albania de Nord se afla la jumatatea
drumului, cerand autonomii bazate pe cutume §i institu|ii patriarhale.
Bosnia §i Hertegovina au constituit un alt focar de tensiune. Trecerea provinciilor
sub administratia Austro-Ungariei a constituit un serios obstacol in procesul de emancipare
a acestor regiuni, dar noua stapanire a provocat o regrupare a fortelor interne, conducand
la alianta sarbo-musulmana contra noului ocupant. Central rezistentei a fost preluat de
populatia musulmana, care a vazut in ocupatia austro-ungara o amenintare a islamului ca
religie oficiala, a culturii §i civilizatiei lor turco-orientale. Populatia musulmana, sprijinita
de sarbi, a sus|inut o puternica rezistenta la intrarea trapelor austriece in Bosnia §i
Hertegovina. in iulie 1878 aceasta rezistenta a luat o forma organizatS prin crearea unui
corp de reprezentare nationala la Sarajevo, care a asumat puterea. Rezistenta a luat un
caracter armat cand armatele austro-ungare au trecut granita la sfar§itul lunii iulie §i
inceputui lui august 1878, incat ocupatia s-a transformart in razboi de cucerire, incheiat
abia in octombrie 1878 prin infrangerea localnicilor.
Noua stapanire nu a rezolvat doua probleme fundamentale - problema agrara ?i cea
nationala. Legislatia otomana a ramas in vigoare, mai mult au crescut obliga^iile fiscale
ale populatiei locale. Nemultumirile care incep sa se manifeste din 1879 la Nevesinje, in
1881 la Boka Kotorska, se transforma treptat in insurectie. Legea militara pentru Bosnia
§i Hertegovina, din 4 noiembrie 1881, a constituit scanteia ce a declan§at insurecfia din
1882. Ea a inceput in 11 ianuarie 1882, s-a extins in Hertegovina intreaga, ajungand la
apogeu la sfar$itul lui ianuarie §i inceputui lunii februarie. S-a format un comandament
suprem, compus din 7 musulmani §i 6 sarbi, insa insurecfia nu a avut coeziune interna,
fiind infranta in aprilie.

83
 Unificarea Bulgariei in 1885 a provocat divergence intre puteri, dar §i intre statele
balcanice. Consecinta acestui eveniment a fost razboiul tragic dintre Serbia §i Bulgaria.
Printul Milan si conservatorii sarbi au incercat sa impiedice prin forta unificarea Bulgariei
cu sprijinul Austro-Ungariei, acuzand colaborarea emigrate! sarbe radicale cu liberalii
bulgari, care promovau ideea Bulgariei Mari. Serbia a declarat razboi Bulgariei, insa a
suferit o infrangere rapida. Unificarea a provocat emo|ii §.i in Grecia, care a dorit sa
mobilizeze alaturi de Serbia, insa a fost temperata de Marea Britanie.
In ultimele doua decenii ale secolului al XlX-lea Macedonia a devenit marul discordiei
intre statele balcanice, cu urmari nefericite in istoria acestora. Probiema macedoniana
incoipora, deopotriva, o components. interna, maturizarea mi§carii de eliberare nationala
din prbvincie §i una externa, disputa statelor balcanice de a anexa teritorii macedoniene
§i interesele divergente ale marilor puteri fata de aceasta dispute. Provincie periferica a
imperiului, Macedonia a fost printre cele mai expuse influentelor exteme. Austro-Ungaria
avea o pozitie dominanta in Balcani, se bucura de sprijin in Serbia, Romania, Bulgaria §i
Albania. Rusia respinsa avea sprijin in cercurile opczitiei sarbe §i bulgare, ale slavofililor,
acceptand in 1897 un compromis cu Austro-Ungaria pentru mentinerea statu-quo-ului in
Balcani.
Aceste raporturi amenintau in mod particular Serbia, care oscila intre un program
mai larg, iugoslav, legat de Europa Centrala §i altul mai restrans, limitat la Balcani. Dilema
a fost tran§ata la inceputui secolului XX prin anexarea Bosniei §i Hertegovinei, cand s-a
impus solutia iugoslava extinsa, ce orienta programul sarb de politica externa spre Sud, in
interiorul Balcanilor. Actiunea Serbiei spre Valea Vardaralui a avut in egala masura un
caracter ofensiv §i defensiv. Pe de o parte viza eliberarea restului teritoriilor balcanice,
cu intenfia de a domina centrul Balcanilor, pe de alta parte viza ap&rarea de presiunea
dinspre nord, exercitata de Austro-Ungaria, care inchidea cercul in jural Serbiei,
impiedicand dezvoltarea programului sau iugoslav.
La randul ei, Bulgaria a urmarit dupa 1878 anexarea Macedoniei, revenirea la
frontierele de la San §tefano §i transformarea sa in cel mai putemic stat din Balcani.
Eliberarea Tesaliei §i a unei parfi din Epir in 1881 a avansat frontiera Greciei pana la
Macedonia, unde elemental siav a impins elenismul spre litoralul Marii Egee intr-un proces
evolutiv ce a avut loc in secolul al XlX-lea. A§ezarea geografica §i interesele nationale
balansau politica greaca intre insulele din Mediterana Orientala, litoralul Asiei Mici §i
spatele |arilor balcanice. Incadrata de rivalitatea anglo-rasa, la sfar^itul secolului al XlX-lea
politica extern^ greaca incepe sa deplaseze tot mai mult centrul sau de interes spre
Macedonia, sustinuta de elemental sau etnic de pe malul Marii Egee. in paralel cu
interferenta acestor factori extemi, in Macedonia s-a dezvoltat o mi§care autohtona de
emancipare, in calitate de purtatoare a separatismului macedonian, care tindea sa excluda
influentele exteme §i sa elibereze Macedonia, sprijinindu-se pe propriiile forte interne.
In competitia celor trei state pentra Macedonia au fost angajate institutiile ecleziastice,
culturale si societatile nationale. Exarhatul bulgar, purtatorul culturii si ideii nationale bulgare,
populatiei slave din Macedonia. Beneficiind de acest privilegiu, in stransS legatura cu
statul bulgar, exarhatul a creat un aparat cultural §i propagandistic, care a difuzat limba,
cultura §i ideea nationals bulgarS. Bulgaria a destinat 25% din bugetul tarii Macedoniei.
Activitatea exarhatului era completata de o serie de societati, de la Compania macedoniana
la Constantinopol (1871/2), Comisia pentru intretinerea §colilor sarace (1874), pana la
societatea invStatorilor “Instructia”, “cercul fratesc”, precursoarea mi§carii “vrhoviste”
de mai tarziu sau societatea “Chiril §i Metodiu” (1884). Consecin|a acestor activitati a
fost cre§terea numarului de §coli la 781 in 1889/90, cu 1220 invatatori §i 26.000 de elevi.
Propaganda greaca era sustinuta de Patriarhul ortodox §i de burghezia greaca din
A (

ora§ele macedoniene. In 1871 s-a creat, la Atena, Asociatia pentru propaganda scrierilor
elenice, care va acoperi cu o retea de societati teritoriul de la Constantinopol, Salonic
pana in ora§ele Macedoniei. Elementul grec a creat o mare diversitate de societati
culturale, sportive, in numSr de 37. De asemenea a infiintat 227 de §coli grece§ti cu
14.200 elevi.
Propaganda sarba a utilizat §co!ile create in Vechea Serbie (Kosovo) §i Macedonia
de Nord-Vest. Mitropolitul Mihailo a infiintat in 1868 un Comitet pentm §colile §i invatatorii
din vechea Serbie §i Macedonia la Belgrad §i un seminar la Przren in 1871. In 1886 a
fost infiintata societatea “Sfantul Sava” la Belgrad, cu misiunea de a deschide §coli in
Vechea Serbie §i Macedonia. Propaganda sarba a fost dezvoltata dupa deschiderea
consulatelor Serbiei la Bitolia, Salonic §i Pristina, intre 1887-1889. DupS in|elegeri cu
Grecia, Turcia §i Patriarhia, la sfar$itul secolului al XlX-lea scaunele episcopale de la
Przren §i Skopje au fost ocupate de episcopi sarbi. Treptat propaganda sarba in Macedonia
A

a fost preluatS de institufii de stat, primind un caracter oficial. In perioada 1886-1890

propaganda sarba s-a bazat pe miscarea “macedoni$tilor”, rezultatul activitStii Comitetului
macedonian creat la Sofia, care sustinea separatismul national macedonian. Rezultatul
acestei colaborari a fost crearea comunelor biserice§ti §i §colare sarbo-macedoniene in
diferite localitSti din Macedonia, intre 1890-1892. In 1887 la Vranje s-a format Comitetul
slavo-macedonian §i al Vechii Serbii, cu scopul de a pregSti insurec|ia in Macedonia. In
1886 la Constantinopol s-a constituit societatea sarbo-macedonienilor, in 1890
Fratemitatea sarbo-macedonienilor §i a sarbilor din Vechea Serbie. In urma acestor
activitati in Macedonia §i Vechea Serbie au fost infiin|ate 217 §coli sarbe.
Din anii ’70 miscarea de emancipare trece din domeniul cultural in cel politic. Se
A

manifests tendinte de a crea comune biserice^ti §i §coli macedoniene. In anul 1890 s-a
repetat tendinta de separare de Arhiepiscopia de Qhrid. Se dorea o bisericS macedoniana
independenta, sub episcopul de Skopje, Theodosie, care voia sS uneascS comunele
biserice§ti §i §colare macedoniene, sS le separe de Exarhat, sprijinindu-se pe Patriarh §i
pe curia romana. In anii 80 s-a inregistrat o reactie la ingerinfele Exarhatului in invStamant,
condusS de Comitetul macedonian. 1
 Din anii 80, pe langa domeniul cultual se manifests o actiune pentru eliberare nationala
cu mijloace revolutionare. Dupa o serie de tulburari locale, conspiratii, comitete $i
organizatii secrete, toate conduc spre incercarea de formare a unei organizatii
macedoniene revolutionare generale, care se va organiza in 1893, la Salonic, cu numele
“Organizatia revolutionarS secretS din Macedonia §i Odrina”. Mai tarziu §i-a schimbat
numele in Organizatia interioara macedoniana, pentru a se delimita de Comitetul suprem
bulgar, creat la Sofia in 1895. Aceasta organizatie interioara va avea un rol foarte impor­
tant in mi^carea de eliberare in Macedonia. Sarcina acestei organizatii era sa pregSteascS
insurectia in provincie dupa principiul “Macedonia macedonienilor”, sustinand autonomia
§i individualitatea statului macedonian, integrarea sa in federatia balcanica. Avea ca
organ suprem Congresul general §i ca organ executiv Comitetul Central. Ideologia ei
avea influente dinspre mi§carea socialists. in ultimul deceniu organiza|ia §i-a extins reteaua
§i a inceput pregatirile militare, acordand o mare importanta componentei militare.
Emigratia macedoniana a creat cu acordul oflcialita^ilor bulgare Comitetul suprem
de emigrant macedonieni, care reunea reprezentantii politicii §i ai intereselor bulgare.
Intre cele doua organizatii au aparut divergence in problema esentiala a autonomiei
macedoniene, ca o etapa pe calea ata^arii sale la Bulgaria sau ca o expresie a individualitatii
sale nationale. Acest comitet numit §i Comitetul vrhovist a organizat deta§amente conduse
de ofiteri bulgari, care au trecut in Macedonia cu misiuni de diversiune si de propaganda.
Pe litoralul M.Egee actionau deta§amente grece^ti. La Atena a fost creata societatea
secreta Ethnike Hetairia, iar pe teritoriul Macedoniei actionau societStile Elenismul §i
Societatea macedoniana. In 1902 s-a fondat Comitetul macedonian, iar consul grec de la
Bitolia a infiintat societatea Apararea, care punea bazele organizatiei andar|ilor, ce va
juca un rol important in conflicted armate de pe teritoriul Macedoniei la incepututl secolului
XX.
Imperiul otoman traversa la sfar^itul secolului o perioada agitata, cu o serie de revolte
§i tulburari din Armenia pana in insula Creta §i Macedonia. Creta era intr-o stare de
revolta continuS: in 1886 a cerut unirea cu Grecia; in 1889 a inceput o nouS revolts, ce
a continuat §i in 1890; in 1894 cretanii au cerut reforme §i guvemator cretin. TulburSrile
din 1895, provocate de numirea noului Vali au dus la asasinarea grecilor. in atmosfera de
tensiune §i incordare, in mai 1896 a izbucnit o noua insurectie, ce a facut necesara
interventia puterilor, care au proclamat autonomia Cretei sub protectia Europei.
Insurecpa a declan^at explozia nationalismului grec, care a dus la razboiul turco-
grec din 1896, oprit din nou de marile puteri. Dupa negocieri §i tulburari, regele George
a fost desemnat guvemator al insulei.
E§ecul tentativelor de a rezolva independent problemele balcanice, presiunea tot
mai putemicS a marilor puteri, au influentat raporturile interbalcanice. Tinerele state erau
confruntate de tendima de a continua procesul eliberator pentru alungarea turcilor din
Europa §i eliberarea conationalilor, care nu se putea realiza decat prin efortul conjugat al
tuturor fortelor balcanice §i de exclusivismeie nationale, ce sustineau preluarea unei pSrti
cat mai mari din mo§tenirea otomana.
presiune austro-ungara puternica §i obligata in mod necesar sa caute o baza ae rezisienp
in colaborarea balcanica. Deja din anii 80 incep sS elaboreze planuri pentru o alianta
balcanica, idee tot mai larg popularizatS. in anii 1890/91 se incerca infiintarea unei societati
numite Alianta popoarelor balcanice. Sub influenta acestor tendinte, in 19 februarie/3
martie 1897 a fost semnat acordul sarbo-bulgar, care prevedea o actiune comuna in
Macedonia §i abtinerea de la violarea unilateral a statu-quo-ului. Imediat a fost incheiat
§i primul tratat de corner]; intre Serbia §i Grecia.
A

In anii 90 §i Grecia s-a pronuntat pentru o politica de cooperare balcanica, inaugurand

( A

o lungS serie de negocieri purtate intre 1890-1899. In pofida acestor prime realizSri,
raporturile dintre balcanici au fost cople§ite de nationalisme, care, in spatele lozincii “Balcanii
■balcanicilor”,imparj;eau in acela§i timp Balcanii in sfere de influenta, in numele echilibrului
fiecare stat tinzand la hegemonie balcanica. Acordul sarbo-bulgar a cazut in timpul
conflictului din Macedonia. Raporturile greco-sarbe treceau §i ele printr-o criza, provocata
de aceea^i chestiune macedonianS. Acest e§ec a facut imposibila solu|ia chestiunii
balcanice in criza orientala din 1897, deschizand cale de interventie din afara. In raporturile
iugoslave s-a petrecut insa o schimbare de mentalitate sub influenta tinerei intelectualitati,
care incheie in 1897 un acord sarbo-croat asupra comunitStii de interese iugoslave.
La inceputui secolului XX Balcanii au devenit teatrul conflictelor de interese ale
marilor puteri $i ale tinerelor state balcanice. Regruparea de forte care s-a produs la
sfar§itul secolului al XlX-lea §i inceputui secolului XX a provocat revizuirea politicii balcanice
a marilor puteri, minand principiul statu quo-ului, de care s-au servit pana acum pentru
protejarea intereselor lor divergente. infrangerea Rusiei in Extremul Orient §i revolutia
din 1905 dislocS echilibrul ruso-austro-ungar in Balcani in favoarea Austro-Ungariei.
Germania urmare§te planuri in Orient, traversand Balcanii, instaurandu-§i influenta in
Turcia. indepartata din Imperiul otoman de Germania, Marea Britanie se concentreaza
asupra ca§tigarii influentei in statele balcanice. Italia pStrande tot mai putemic, concurand
prezenta dominanta austro-ungara. Concuren|a pentru dominate in peninsula se desfa§oara
pe teren economic §i politic, atat in statele balcanice, cat §i in teritoriile neeliberate,
Albania §i Macedonia.
Statele balcanice traverseaza o perioada de avant economic, de progres in domeniul
comunicatiilor, de cre§tere demografica §i dezvoltare nationals, ce stimuleazS programele
nationale ale guvemelor, inso^ite de o politica inver§unata de inarmare, de ca§tigare a
independentei economice §i politice. Acestea i§i gasec expresia in rSzboaiele comerciale
cu marile puteri, in politica de inarmare rapida, in politica comunicatiilor feroviare.
La inceputui secolului XX chestiunea sarba §i iugoslava intra intr-o faza activa, ca o
parte components a problemei balcanice §i a Europei Centrale. Prima components o
ducea in conflict cu Turcia, a doua la antagonisme cu Austro-Ungaria. Turcia traversa o
criza profunda la inceputui secolului. Ea se afla in central Chestiunii Orientaie, in care
erau implicate, alSturi de interesele balcanice, cele ale marilor puteri. Balcanicii doreau
sS des5var§easca procesul de eliberare de sub dominatia otomanS §i sS realizeze unirea
conationalilor in cadrul statelor nationale in detrimentul Turciei, marile puteri invocau
inca statu-quo-ul.
 Transformarea problemei sarbe in problema iugoslava conferea acesteia o dimensiune
central-europeana, ce interfera atat raporturile interne ale monarhiei dualiste, cat §i relatiile
sale exteme. Austro-Ungaria se opunea emanciparii politice a iugoslavilor. Prin stapanirea
de teritorii iugoslave §i prin penetratia in Bosnia §i Hertegovina $i-a pus o puternica
amprenta asupra politicii balcanice. Crizele nationale din interior o obligau la o politica
forte §i de prestigiu in exterior. Teritoriile iugoslave constituiau trambulina de unde puteau
patrunde in Balcani. Pentm a reu§i in aceasta penetrate, trebuia sa circumscrie politica
iugoslava la o anvergura interna balcanica, sa disloce rezistenta Serbiei pe directia
strategica Morava-Valea Vardarului §i sa impiedice coagularea fortelor balcanice intr-un
front competitor la mo§tenirea Turciei.
In' politica de rezistenta fa|a de Austro-Ungaria, Serbia se baza pe Rusia §i pe
fortele balcanice, cu observatia ca se afla in vestul peninsulei, in sfera de influenta austro-
ungara, in afara directiei de penetrate spre Sud-Est a Rusiei.
Competitia austro-ungaro-msa intra intr-o noua faza, caracterizata prin tending Rusiei
de a realiza o unitate a statelor balcanice §i prin efortul Austro-Ungariei de a impiedica
crearea unui bloc al balcanicilor, incurajand rivalita^ile dintre ele. Situatia Serbiei era
dificila la inceputui secolului, ceea ce explica comunitatea de interese cu Austro-Ungaria.
Aceasta acoperea flancul de nord §i de vest al Serbiei, avea trupe in Sangeac, separand-o
de Muntenegru, avea influenta asupra catolicilor albanezi, asupra Bulgariei §i Romaniei.
Din aceste motive politica externa sarba va lua un caracter ofensiv abia dupa 1903,
obligata sa caute ajutor in Balcani. Acestea au dus-o in 1904-1905 la tratatele politice §i
vamale cu Bulgaria, la inceputui negocierilor cu Muntenegm in vederea unei aliante, la
razboiul vamal cu Austro-Ungaria, dar §i la o politica antiotomana in Macedonia.
Criza dualismului austro-ungar, generata de nemultumirea Ungariei, a contribuit la
colaborarea Belgradului cu cercurile oficiale maghiare, cu consecinte §i in mi§carea
nationala din Croatia §i Dalmatia, unde a progresat ideea iugoslava, sustinuta la sfar^itul
anilor 90 de tinerii iugoslavi sub forma aliamei sarbo-croate. Mi§carea a primit caracter
politic prin rezolutiile de la Rijeka, din 3 octombrie 1905, prin care croatii sustineau lupta
ungurilor pentm independent §i prin rezolutia de la Zadar (17 octombrie 1905), prin care
partidul sarb din monarhie aproba aceasta politica. Acestea fac tranzitia la un program
mai amplu, iugoslav, pregatind terenul pentm unirea teritoriilor iugoslave. Aceasta politica
a fost sustinuta in Serbia de Partidul radicalilor independenti, care programatic sustinea
ideea iugoslava.
Treptat, din 1905-1906, in Croatia se deseneaza cadml unei mi§c&ri iugoslave
coordonata, sustinuta de o parte de Ungaria, de alta parte de Bulgaria, cu ecouri in
Bosnia §i Hertegovina. in 1904 un grup de tineri creeaza societatea Sudul Slav, care ralia
tinerii orientat-i spre ideea iugoslava. Incoronarea lui Petru I a fost ocazia manifestarii
intr-o maniera exploziva a ideii iugoslave prin expozitii, congrese ale tinerilor, ale scriitorilor.
'S
In 1905 s-a infiintat Universitatea de la Belgrad.
La inceputui secolului XX chestiunea macedoniana a revenit in atentia statelor
balcanice §i a marilor puteri. Initiativa de a declan§a o noua insurectie in Macedonia a
revenit cercurilor vrhoviste, respectiv bulgare, care vedeau in insurectie un mijloc de a
insurectia a inceput m z august i yuj , ducand la proclamarea unei republici populare
macedoniene la Krusevo, sub conducerea unui socialist. Bazata pe sprijin bulgar, care
nu a venit, insurectia din Ilinden a fost limitata la propriile resurse §i a fost repede lichidata,
in lipsa unui sprijin international. Ea a provocat o vie emotie in opinia publica intemationala
§i a determinat interventia puterilor, ilustrata in programul de reforme de la Murzsteg, din
2/15 octombrie 1903, stabilit in comun de Austro-Ungaria §i Rusia. Programul prevedea
reorganizarea jandarmeriei, gruparea unitatilor administrative dupa principiul de
nationalitate, reorganizarea justitiei, desfiintarea unitatilor militare neregulate de ba§buzuci,
scutirea de impozite timp de un an. Aplicarea programului reformator s-a prelungit §i a
fost intrerupta de revolutia junilor turci.
Insuccesul insurectiei de la Ilinden a lovit cel mai putemic Organizatia revolutionara
interioara macedoniana. Refacerea ei a fost discutatS la reuniunea de la Sofia, din 1904,
unde s-a produs sciziunea intre stanga §i dreapta. Aripa dreapta s-a declarat pentm
centralizarea mi§carii §i pentru actiuni individual in provincie, cu scopul de a provoca o
interventie externa in Macedonia. Era reprezentata de vrhovi§ti §i se baza pe sustinere;
Bulgariei. Aripa stanga propunea descentralizarea §i pregatire unei insurectii generale.
Disputele dintre cele doua aripi au generat conflicte interne in sanul organizat ei, incheiate
cu asasinate. in spatele comitetelor macedoniene din Bulgaria, vrhovi§tii §i aripa dreapta
a Organizatiei revolutionare interioare macedoniene, se aflau mediile militare bulgare §i
curtea de la Sofia. Acestea au organizat deta§amente, trimise in Macedonia, a caror
activitate se amplificain 1904-1905. Activitatea bulgara in Macedonia a provocat reactia
Greciei §i Serbiei. Din 1903 au fost trimise deta§amente grece§ti in sudul Macedoniei.
Guvemul grec sustinea Comitetul macedonian din Atena §i Organizatia andartilor. Dupa
modelul organizatiei revolutionare interioare macedoniene, intre 1906-1908 a functionat
la Salonic o societate secreta greaca. Ciocnirile dintre deta§amentele grece§ti §i cele
bulgare au determinat o tensiune in raporturile greco-bulgare. La randul ei Serbia a
desfasurat o activitate militara in Macedonia. Temereade izolarea Serbiei, dupa actiunea
deta§amentelor bulgare §i instaurarea influentei austro-ungare asupra albanezilor din
Albania de Nord §i Kosovo, a contribuit la intensificarea activitati deta§amentelor sarbe.
Din 1904 acestea sunt organizate de autoritatile sarbe prin Comitetul national de la Belgrad
§i prin organizatia Apararea sarba. Ciocnirile deta^amentelor sarbe §i bulgare au inrautati
A

raporturile dintre Bulgaria §i Serbia. In 1907 in Macedonia erau 120 deta§amente bulgare,
80 grece§ti, 30 sarbe §i 8 vlahe (romane^ti). in 1905 Poarta a recunoscut comunitatea
bisericeasca §i §colara vlaha, ce a provocat mperea relatiilor diplomatice dintre Grecia §i
Romania §i anularea tratatului comercial in 1907. Toate acestea au contribuit la instaurarea
unei stari de anarhie in provincie.
Normalizarea raporturilor sarbo-bulgare era esema emanciparii Balcanilor de Europa
Centrala. De aceasta depindea ca problemele balcanice sa fie solutionate de fortele
balcanice sau din exterior. Far& sprijinul Rusiei, angajata in Extremul Orient §i presata de
Viena, Serbia nu avea de ales decat capitularea in fata Austro-Ungariei sau o comunitate
defensive cu Bulgaria, in Bulgaria guvemul a abandonat politica austrofilS, care separa

89
Bulgaria de Serbia §i cauta ajutor pentru a rezista presiunii austro-ungare. Acesta putea
veni din partea Serbiei sau a Turciei. Printul Ferdinand a ales Serbia. Acordul cu Serbia
semnifica recunoa§terea, in principiu, a aspiratiilor sale in Macedonia. Bulgaria pleda
pentru autonomia Macedoniei spre o a anexa, in timp ce guvemul sarb cerea impartirea
sferelor de interese in Macedonia, solicitand separarea imediata a Vechii Serbii (Kosovo).
Guvernul bulgar a recunoscut interesele Serbiei in Macedonia $i a acceptat separarea
provinciei Kosovo, guvemul sarb a aprobat in principiu autonomia Macedoniei, cu conditia
ca sarbii §i bulgarii sS aiba acelea§i drepturi, ca Macedonia sa aiba o uniune vamala cu
Serbia, iar Salonic sa devina port liber, in martie 1904 au fost semnate doua tratate intre
Serbia §i Bulgaria: un tratat politic secret de alianta §i un tratat public de prietenie cu
caracter economic §i juridic. Prin tratatul politic pSrtile garantau mutual securitatea §i
integritatea §i ajutoml mutual in cazul in care marile puteri doreau sa anexeze teritoriile
balcanice. La 9 iulie 1905 s-a incheiat $i un acord de uniune vamala, pe care Austro-
Ungaria 1-a impiedicat in 1906.
A

In paralel Serbia a inceput §i negocieri cu Muntenegm pentm a incheia o alianta

dupa o perioada de racire a raporturilor dintre cele doua state, provocata de rivalitatile
dintre cele doua dinastii. La inceputui secolului XX Muntenegm a dezvoltat o puternica
activitate in regiunile de frontiera vecine cu Herzegovina, Sangeac §i Albania de Nord. In
1903 deja au inceput negocieri sarbo-muntenegrene pentm un acord. Proiectul acestui
acord din aprilie 1904 sustinea principiul Balcanii balcanicilor, statu-quo teritorial, apararea
comuna fata de o agresiune externa, arbitraj ms. Negocierile indelungate nu au dus
decat la un acord de principiu, fara angajaxnente contractuale formale. Grecia nu a intrat
in negocierile sarbo-bulgare, deoarece se impotrivea autonomiei Macedoniei §i nu era
intr-o situate favorabila. Raporturile cu Bulgaria erau tensionate, cu Romania erau m pte,1
iar lupta Candiei pentm unirea cu Grecia a ajuns intr-o faza acuta cu ocazia insurectiei
din insula, din 1905.
Emanciparea Balcanilor in preajma primului razboi mondial a intrat intr-o faza acuta.
Procesul nu a avansat liniar, a fost in cre§t'ere intre 1903-1906, s-a oprit intre 1907-1911,
pentm a rabufni din nou in ajunul razboaielor balcanice. Cre§terea presiunii exteme a
marilor puteri a provocat, pe de o parte, o apropiere a fortelor balcanice in fata pericolului
accentuat, pe de alta parte a avut un efect de dispersie, provocand o politica de separate
§i concurenta pentm a ca§tiga prestigiu in diferite zone ale Balcanilor. Acest procesA.
contradictoriu s-a manifestat plenar la inceputui secolului XX. Dupa ce a atins apogeul in
1906, tendinta de a realiza o actiune unitara a statelor balcanice a intrat in criza din 1907,
cazand prada divergentelor de interese dintre statele balcanice. Acordurile sarbo-bulgare
din 1904-1905 au eazut in lupta acerba pentm Macedonia, care in 1907 a provocat un
razboi sarbo-bulgar. Raporturile dintre Serbia §i Muntenegm au ajuns la un conflict diplo­
matic in 1908.
Populatia din Macedonia a intampinat cu entuziasm revolutia junilor turci §i restaurarea
Constitutiei din 1876. Aripa stanga a organizatiei revolutionare interioare a salutat noua
ordine constitutionals, a organizat Partidul federativ national, cu un program democratic,
ce sustinea intinse libertati politice, eliberarea taranimii de constrangerile feudale, dreptul
lormat, ae acora cu a,aerenpi ia examai, /uiania ciuoumur uoii«uLuiiuiimc m liuwa,
sus|inuta de Bulgaria, care actiona legal. Organizatiile grece§ti au creat cluburi politice,
un comitet ce contracara propaganda bulgara, apoi Liga politica greacS la Constantinopol.
Sarbii au organizat Liga democraticS sarba. Perioada constitutionals nu a durat prea
mult, fiind amenintata de tendintele de dictatura militara, de islamizare ale regimuiui junilor
turci. in 1910 acesta a interzis organizatiile politice ale nationalitatilor.
Presiunea Austro-Ungaria asupra Balcanilor s-a manifestat in trei directi: economica,
in domeniul comunicatiilor §i politica. Acestea s-au ilustrat foarte bine in cazul Serbiei, in
razboiul vamal cu Austro-Ungaria din 1906, in proiectul de cale ferata din Novi Pazar
(1908) §i in anexarea Bosniei §i Herfegovinei (1908).
Anexarea Bosniei §i Herfegovinei a provocat o noua criza balcanica §i europeana.
Viena urmarea prin acest act consolidarea pozitiei sale balcanice, prin asigurarea
posesiunilor ei in regiune §i la Marea Adriatica, blocarea mi§carii iugoslave care se profila
in jural Serbiei.
Anexarea a provocat rezistenfa politics a Serbiei, sub presiunea opiniei publice sarbe,
care s-a manifestat foarte activ prin demonstrate §i manifestatii publice. Guvemul sarb a
incercat sS gaseascS un compromis in noua situatie, cerand compensatii teritoriale, respectiv
0 zonS care sa lege Serbia la Muntenegru §i sS-i asigure un debu§eu la Marea Adriatica.
Respingerea de catre puteri a pretentiilor teritoriale sarbe a determinat guvemul de la
Belgrad sa ia masuri de ordin militar §i politic. Pe langa politica de inarmare, Serbia a
stabilit raporturi noi cu Muntenegru, materializate intr-un acord de aliantS defensiva
comuna. Toate acestea au adus Austro-Ungaria §i Serbia in pragul razboiului.
Criza provocata de anexiune a generat in 1908-1909 trei conflicte politice: austro-
otoman, bulgaro-otoman §i sarbo-austro-ungar. Primele douS au fost solu|ionate la inceputui
anului 1909 prin acordul direct Viena-Constantinopol §i prin interventia Rusiei la PoartS
in favoarea Bulgariei, a cSrei independenfa a fost proclamata in 1908. Conflictul sarbo-
austro-ungar a izbucnit dupS aceea, ca unnare a presiunii Vienei la Belgrad pentru a
recunoa§te anexarea. In fata razboiului iminent cu Austro-Ungaria, Serbia a incredintat,
1a inceputui lui martie 1909, problema marilor puteri. Criza s-a detensionat prin ultimatumul
:mpus Rusiei de Germania. Rusia a cedat, fortand guvemul sarb la o declarafie, in 31
martie 1909, prin care acesta accepta ca anexarea nu atinge Serbia, care o recunoa§te,
se angaja sa nu protesteze, sS nu i§i modifice pozitia fatS de Viena §i sa renun|e la
.narmari. Criza bosniacS a fost unui din eveniinentele politice ce a marcat decisiv raportul
dintre blocurile marilor puteri §i dintre balcanici. A agravat dezacordurile dintre cele
io u S blocuri, a pus in relief politica spre rasarit a Triplei Aliante §i a provocat Rusia. A
demonstrat cS Balcanii reprezinta un nod de contradic{ii unde se confrantau interesele
: :. ergente ale puterilor. Era punctul unde se mtaineau interesele Puterilor Centrale, care
-rmSreau trecerea spre Orientul Apropiat peste puntea balcanica §i cele ale Antantei,
care incercau sS inchidS aceasta directie.
Ea a avut im portant aparte pentra Balcani $i in special pentra Serbia. Presiunea
austro-ungara §i germana a generat o apropiere a for|elor balcanice, care a dus la alianta

91
din 1912. Serbia §i Muntenegru au facut prin politica lor o demonstrate ce a favorizat
unificarea lumii iugoslave, iar Serbia a renuntat la politica defensiva, adoptata in urma
razboiului vamal fi a trecut la o politica ofensiva. La 21 octombrie 1908 in Serbia a fost
infiintat Comitetul central al ap&rarii nationale, cu ramificatii in toata tara, care pentru
scurt timp fi-a mtrerupt activitatea. Din 1911 acesta acoperea activitatea societatii se­
crete Unire sau moarte. Propaganda ideii iugoslave s-a folosit de o serie de asocia|ii
nationale, Soiev, Prosvjeta, Privrednik. Apararea nationala a avut legaturi deosebite in
armata, in randurile ofiterilor, dar nu a fost sustinuta de guvem. Croatii nu au sustinut
protestul sarbilor impotriva anexerii, in care au vazut o consolidare a iugoslavilor din
monarhie, urmarind anexarea Bosniei la Croatia.
Succesul revolutiei junilor turci a provocat un val de speranta in Albania, mai ales ca
multi albanezi au jucat un rol important in evenimente, inclusiv Ismail Kemal, iar Bitolia a
fost unui din centrele ei. Programul junilor turci a fost primit cu simpatie in teritoriile
albaneze, unde s-au organizat asociatii nationale. in parlamentul turc au fost alefi 26
albanezi. Dupa pierderea Bosniei fi Hertegovinei, a Bulgariei, regimul junilor turci fi-a
modificat pozitia §i a trecut la m&suri impotriva f colilor f i asociatiilor albaneze. Acestea
au provocat rezistenta, atat a nationaliftilor, cat fi a conservatorilor, centrul ei de rezistenta
fiind regiunea Kosovo, unde locuitorii s-au organizat pentru a-f i apara drepturile. Incercarea
de a inabufi in forta rezistenta, in 1910, a efuat, iar din 1911 guvemul otoman fi-a modificat
pozitia. In 1911 a acceptat fcolile albaneze fi alfabetul latin. Defi au actionat impreuna
impotriva guvemului otoman, cele doua zone delimitate in teritoriile albaneze - nordul f i
sudul - nu au cazut de acord asupra unei politiei nationale comune fi nu au reufit sa
asigure o conducere unitara. Alegerile din 1911, in care majoritatea locurilor au fost
castigate de partizanii junilor turci, au determinat ruptura albanezilor de regimul otoman.
Pana in 1912 tara s-a ridicat la lupta, dar conducatorii nu au cazut de acord asupra
obiectivelor finale. Majoritatea albanezilor doreau unirea celor patru vilaete, autonomia
Albaniei fi administratie nationala. In septembrie 1912, Constantinopolul a acceptat cereriie
albaneze, insa au izbucnit razboaiele balcanice. Toate gruparile din Albania au conftientizat
pericolul ce ameninta fara. La inceputui crizei balcanice albanezii au sustinut autonomia,
apoi pe masuraprogreselor militare ale aliatilor balcanici, albanezii au cerut independent,
alaturandu-se celor care sustineau destramarea Imperiului ortoman. La 28 noiembrie
1912 o adunare nationala formata din 83 de delegati cre§tini §i musulmani s-a intrunit la
Vlore §i a proclamat independenta Albaniei. Ismail Kemal a fost ales pre^edinte §f a
desemnat un cabinet format din musulmani §i din cre§tini. Acest act ar fi ramas fara
rezultat in fa|a pretentiilor vecinilor daca nu avea sprijin international. Cele mai interesate
puteri in chestiunea albaneza erau Italia §i Austro-Ungaria. La conferinta de la Londra
(decembrie 1912) punctul de vedere al celor douS state a prevalat §i marile puteri au
cazut de acord sa recunoasca independenta Albaniei. Astfel in 1913 a luat na§tere §i
ultimul stat baicanic. Marile puteri au stabilit granitele, forma de guvemamant §i au ales
un domnitor pentru Albania. Problema granitelor a fost deosebit de complexa. Rusia a
sustinut pretemiile Serbiei fi Muntenegralui, in timp ce albanezii au reclamat granite
etnice. Frontierele din nord fi din rasarit au fost trasate in defavoarea Albaniei, multi
 cedate statelor slave. Frontiera cu Grecia a fost mai echilibrata, a respectat intr-o mai
mare mSsura principiul etnic.
Ismail Kemal a condus mai mult de un an guvemul provizoriu, nu farS opozipa altor
lideri rivali, ca Esad Pa§a Toptani. Divizarea interna a facut imposibila o guvernare
organizatS, incat a fost necesara din 1913 o comisie intemationala de control pentru a
t A

conduce administratia interna. In aprilie 1914 aceasta comisie impreunS cu un reprezentant

albanez a terminat constitutia, potrivit careia statul albanez urma sa fie un principat
suveran, a carui neutralitate urma sa fie garantatS de marile puteri. Adunarea nationala
era formata din trei reprezentanti de fiecare judet ale§i §i 10 numiti de domnitor. Notabilii,
conducatorii cultelor erau numiti din oficiu. Domnul numea consiliul de mini§tri. Puterile
' au desemnat domnitor pe Wilhelm von Wied, un-ofiter german, sosit in Albania in martie
1914. Dupa 6 luni a parasit tara fara sa se mai intoarca. A fost un conducator slab,
confruntat cu multi rivali autohtoni, inclusiv cu primul ministru Toptani, suspectat de italieni.
Formarea unui guvem stabil §i recunoa§terea frontierelor a fost rezolvata dupa primul
razboi mondial.
Indepartarea turcilor din Europa, eliberarea ultimelor teritorii aflate sub dominatie
straina §i unirea conationalilor la statele balcanice existente nu era posibila decat printr-o
actiune convergentS a tuturor fortelor balcanice. Razboiul cu Poarta impunea alianta
statelor balcanice. Idee mai veche, realizatS partial la inceputui secolului, ea se impunea
nu numai din ratiuni militare, strategice, ci §i pentm a evita o interventie straina in Balcani,
cu consecinte greu de prevazut pentm destinul natiunilor balcanice. Alianta balcanica
s-a incheiat in 1912 cu ajutorul Rusiei. Statele balcanice s-au inteles sa poarte un razboi
ofensiv impotriva Turciei. Protectia Rusiei le era necesara ca o contrapondere la incercSrile
Austriei de a anula sau restrange alianta balcanica. Initiativa pentm o alianta balcanica a
pornit din Serbia, interesata sa opunS fortele balcanice reunite Austro-Ungariei, care
constituia cel mai amenintStor pericol pentm Serbia. De asemenea, Serbia era interesata
intr-o alianta cu Bulgaria, pentm cS o apropiere a Bulgariei de Austro-Ungaria insemna
sfar§itul statului sarb.
Guvemul de la Belgrad a inceput negocierile pentm o alianta cu Bulgaria in 1909, a
continuat in 1910, sustinuta de Rusia, stabilind, in acela§i timp, contacte cu Grecia §i
Albania. Insurectia albaneza, raporturile tensionate dintre Turcia, Grecia §i Bulgaria,
mina regimuiui junilor turci au creat un climat favorabil apropierii dintre statele balcanice,
insa rolul decisiv in pregStirea aliantei balcanice 1-a jucat declaratia de rSzboi a Italiei
impotriva Turciei, din toamna anului 1911. Acest rSzboi a deschis criza orientals, izoland
A

politic Turcia. Evolutia rapidS a evenimentelor impunea un acord al statelor balcanice. In

octombrie 1911 au inceput negocieri sarbo-bulgare pentm o aliantS. Tratative secrete
desfS§urate la Belgrad, Paris §i Sofia, pentm impSrtirea teritoriului Macedoniei, s-au
incheiat printr-un compromis. Acesta a fost gSsit in aspiratia Belgradului de a obtine un
debu?eu la Marea AdriaticS. Prin aceastS orientare spre mare, directia expansiunii sarbe
a fost detumatS din sud spre sud-vest. In loc sS traverseze Valea Vardamlui, ea se
orienta spre Albania de Nord, prin Vechea Serbie ?i Kosovo. In aceste conditii pretentiile
teritoriale in Macedonia nu mai erau un scop, ci un mijloc de securitate a caii spre Marea
Adriatica. Prin acest compromis cea mai mare parte a Macedoniei a fost cedata Bulgariei.
In 13 martie 1912 a fost incheiata alianta sarbo-bulgara. Tratatul avea doua p&rti,
acordul propriu-zis §i anexe secrete. Acordul avea un caracter defensiv, protejand teritoriul
baicanic de intentiile agresive ale puterilor nebalcanice. Intentiile ofensive erau cuprinse
in anexe, care prevedeau un razboi comun impotriva Turciei, unificarea teritoriului eliberat,
divizat in doua zone necontestate §i una contestabila. Regiunea de la nord de Sara revenea
Serbiei, iar teritoriul de la rasarit de Rodope §i Struma era acordat Bulgariei. Era contestat
teritoriul dintre Sara §i Rodope, pentm care s-au formulat doua solutii, autonomia sau
impartirea, urmand sa fie acceptat arbitrajul Rusiei in aceasta chestiune.
A doua faza a aliantei balcanice o reprezinta acordurile dintre Bulgaria, Grecia §i
Muntenegru, favorizate de imprejurarile revolutionare din Creta, de presiunile asupra
Greciei §i aspiratiile Italiei spre Arhipeleag. Litigiul greco-bulgar din Tracia §i Macedonia
a fost lasat deoparte pana la ie§irea din razboiul comun contra Turciei. A§a se explica
faptul ca acordul greco-bulgar din 29 mai 1912 a fost mai limitat decat cel semnat cu
Serbia. El prevedea numai alianta dintre cele doua state impotriva Turciei. Ultimele acorduri
au fost incheiate de Muntenegru, oral cu Bulgaria §i in scris cu Serbia, in 27 septembrie
1912.
Prin acordurile din 1912, care au pus bazele alianfei balcanice, chestiunea balcanica
intra in ultima ei faza. Statele din Balcani §i-au reunit potentialul militar §i economic
pentru a infrange Turcia §i a o scoate din Europa. Alianta a avut valoarea unei mari
puteri, care a reu§it sa impuna Europei violarea statu-quo-ului.
Absenta unui acord general intre toti protagoni§tii, aplicarea imperfecta a principiului
de naj:ionalitate in teritoriile albaneze §i macedoniene, contin germenii viitorului razboi din
1913, cand dispare liantul care le lega, razboiul cu Turcia.
Aliatii balcanici au intrat in razboi in octombrie 1912, prin ofensi va Bulgariei in Tracia,
a Serbiei in Sangeac, Vechea Serbie §i Macedonia de Nord, a Greciei in Epir §i Macedonia
de Sud. Succesele rapide obtinute pe toate fronturile au obligat Turcia, in 3 decembrie
1912, sa ceara armistitiu.
Rezultatele razboiului au schimbat harta politica a Balcanilor, au rupt echilibrul dintre
cele doua blocuri ale marilor puteri. Austria Ungaria a fost cea mai atinsa §i s-a legat de
criza balcanica, dandu-i o anvergura europeana, in chestiunea ie^irii Serbiei la mare.
Diplomatia austro-ungara nu a acceptat rezultatele razboiului baicanic, conditionandu-le
de retragerea armatei sarbe de la Marea Adriatica §i din Albania de Nord. Refuzul
Serbiei de a accepta aceste conditii a declan§at conflictul austro-sarb, care a devenit
curand §i unui austro-rus.
Viena a luat masuri militare pentru a determina Serbia sa cedeze, Rusia la randul ei
a facut pregatiri militare. In noiembrie criza ajunge la apogeu, la intrarea sarbilor in
Durazzo. Invazia Austro-Ungariei in Serbia era la ordinea zilei, toate pregatirile fiind
incheiate. Perspectiva transformarii conflictului in razboi european, prin interventia Rusiei,
a provocat conferinta ambasadorilor de la Londra, din decembrie 1912, intrunita pentru a
arbitra dezacordurile din razboiul baicanic. Decizia conferintei, luata 111 17 decembrie
J.I1LWX V W11LJ.U- U tvi u v i w* i i i Y i v w v v * . ^ —— -------------------- -j- - j ----- --------

indeparteze cauzele. Cre§terea prestigiului Serbiei in lumea iugoslava a determinat Austro-

Ungaria sa-i caute noi motive de conflict.
Criza declan^ata in jurul ie§irii Serbiei la mare, fisurile ce au aparut in alianta balcanica,
au incurajat Poarta sa mtrerupa negocierile §i sa continue razboiul in februarie 1913.0
nou5 criza tulbura regiunea, provocata de Muntenegru, care a atacat Scutari, ce apartinea
noii Albanii, obligand Austro-Ungaria s&intervina §i marile puteri sa faca o demonstrate
navala, care determina Muntenegm sa cedeze. Cu aceasta criza europeana a fost depa§ita
§i ofensiva aliata impotriva Turciei a fost reluata. Pacea s-a incheiat la Londra, in 30 mai
1913. Prin aceasta teritoriul Turciei europene pana la linia Enos-Midia revenea balcanicilor,
Creta Greciei, lasand pe sema puterilor sa fixeze frontierele Albaniei §i statutul insulelor
grece§ti de la Marea Egee.
Alianta balcanica, expresie a comunitatii de interese a statelor din Peninsula, a
indepartat pericolul otoman din Europa, dar succesul protagoni§tilor a amplificat pretentiile
§i orgoliile lor nationale, facand loc interventiei marilor puteri §i manevrelor Austro-Ungariei
pentru dislocarea blocului baicanic.
In Serbia s-a format un curent care i§i manifesta nemcrederea §i nemultumirea fata
de acordul incheiat cu Bulgaria. Pozifia Serbiei s-a inrautatit in disputa sa cu Austro-
Ungaria, avand in flanc o Albanie sub tutela monarhiei dualiste, m timp ce Bulgaria se
intindea pana la Ohrid, unde facea jonctiune cu frontiera albaneza. Indepartata de la
Adriatica, izolata de Salonic, Serbia era amenintata din nou sa cada sub influenta Austro-
Ungariei §i sa fie victima politicii schimbatoare a lui Ferdinand de Bulgaria.
Exaltate de victorie, cercurile politice §i militare sarbe au refuzat sa cedeze teritoriul
Macedoniei, care dupa tratat apartinea Bulgariei, solicitand revizuirea tratatului conform
noilor conditii. Un alt diferent greco-bulgar se dezvoltain acest timp in legatura cu Salonic
§i o parte a Macedoniei sud-estice. Cererile exagerate ale regelui Bulgariei, sustinut de
guvem §i armata, incurajate de Austro-Ungaria, vizau intreaga Macedonie §i Tracia.
Combinate cu refuzul Greciei §i Serbiei de a parasi teritoriile cucerite, acestea au minat
alianta balcanica §i au contribuit la declan§area celui de-al doilea razboi baicanic din
1913.
Conventia militara sarbo-greaca din 14 mai 1913, urmata de alianta defensiva din 1
iunie 1913, continea un acord pentm mentinerea unui front comun sarbo-grec in
Macedonia. Rusia a intervenit pentm mentinerea aliantei, propunand un arbitraj, dar fara
nici un rezultat. Muntenegm $i Romania s-au alaturat Greciei §i Serbiei. Turcia a recucerit
Adrianopolul. •
Prin pacea de la Bucure§ti, din august 1913, Serbia pastra teritoriile obtinute in 1912,
Grecia intinde frontiera sa din Tracia spre est, iar Romania obtinea Dobrogea de Sud.
Razboiul a pus capat coalitiei balcanice §i a izolat Bulgaria. A avut consecinte $i asupra
monarhiei dualiste, anuntand destrSmarea acesteia. 0 noua criza austro-ungara-sarba a
avut loc in toamna anului 1913, provocata de problema frontierelor Albaniei. In acest
timp mi§carea iugoslava a trecut de la actiuni cu caracter politic la activitati revolutionare.
O noua.generatie de tineri care se afirma respinge politica tradi|ionala, bazata pe cooperarea
sarbo-croata in Dalmatia §i Croatia. Organizeaza societati secrete, cum a fost Libertatea
(1905), Uniunea nationals (1912), Tineretul sarb, Noua Serbie, o serie de atentate
individuale impotriva unor ina.lt functonari intre 1910-1913. Una dintre aceste organizatii,
Uniune sau moarte, nationalists., militarists, conservatoare, fondata in 1911, a incurajat
atentatele, actiunile cu caracter anarhic.
A

In 28 iunie 1914a avut loc atentatul de la Sarajevo, infaptuit de un grap de tineri cu

concursul organizatiei Uniune sau moarte, impotriva arhiducelui Franz Ferdinand. Atentatul
a fost ocazia de care a profitat Austro-Ungaria pentru a declara razboi Serbiei, motivul
direct al declan^arii primului razboi mondial.
 Romania §i statele balcaniee

(1878-1914)

Statutul international al Romaniei s-a modificat dupa congresul de la Berlin. Marile

puteri au recunoscut independenta Romaniei cu conditia accept&rii schimbului teritorial
cu Rusia, respectiv Dobrogea in schimbul Basarabiei de Sud §i a recunoa§terii drepturilor
politice, acordarea cetateniei deci, popoarelor necre§tine care traiau in Romania. Constitu|ia
romaneasca era restrictive la acest capitol, refuzand naturalizarea celor de religii
necre§tine. Imediat dupa congres, inaintea indeplinirii acestor condi|ii, independenta
Romaniei a fost recunoscuta de Autro-Ungaria, Rusia §i Turcia. Italia a recunoscut
independenta Romaniei in 1879, iar Anglia, Germania $i Franta au amanat recunoa§terea
pana dupa revizuirea Constitutiei in capitolul restrictiv relativ la naturalizarea populatiei
de religie necre§tina. La 20 februarie 1880 au recunoscut independenta §i celelalte trei
puteri semnatare ale tratatului de la Berlin. Le-au devansat Grecia §i Regatul Tarilor de
Jos.
Imediat dupa congres Romania a urmarit o cat mai buna reprezentare internationals,
acreditand in tarile balcanice ?i, pe langS marile puteri, trimi§i extraordinari §i ministri
plenipotentiari. Exceptie a facut Bulgaria, din cauza suzeranitatii otomane, unde Romania
a numit numai un agent diplomatic pana in 1909, cand rangul acestuia a devenit cel de
trimis extraordinar §i ministru plenipotentiar. Diplomatia romaneasca a urmarit consolidarea
pozijiei Romaniei pe plan international, dezvoltand o linie politica proprie. In 1881 a fost
recunoscut pe plan international titlul de rege pentra Carol I, consolidandprestigiul dinastiei
§i al tarii in regiune.
Una dintre cele mai dificile probleme cu care s-a confruntat a fost chestiunea Dunarii,
in care Romania a intalnit pretentiile Austro-Ungariei de a-§i instaura dominatia asupra
Dunarii de Jos. Dunarea a fost intemationalizata la Berlin. Din 1880, Austro-Ungaria a
incercat s5-§i instaureze dominatia in comisia permanenta, scotand-o de sub controlul
statelor riverane, sustinuta de Germania §i Italia. Singure Bulgaria §i Romania au incercat
sa reziste, ceea ce a condus la un conflict cu Austro-Ungaria. in 1882, Franca s-a asociat
puterilor, avansand propunerea Barere, care sustinea punctul de vedere al Vienei.
Tratatul Austro-Ungariei cu Serbia (1881), aderarea Italiei la alianta Puterilor
Centrale, raportul de forte nefavorabil in chestiunea Dunarii §i represaliile la care a fost
supusS Romania de catre Austro-Ungaria (interzicerea exportului de vite, presiuni politice)
au determinat guvemul roman sa adere la Tripla Alianta. In martie 1883, conferinta de la
Londra a marilor puteri a acceptat punctul de vedere al Vienei in chestiunea Dunarii.
Aderarea Romaniei la Tripla AliantS a fost o necesitate impusa de situapa dificila in care
se gasea in 1883. Alianfa era contrara orientarii opiniei publice, solidara cu romanii din
A U S ir o -u n g a r ia . u u v c n i u i lu m a u a jucguwi<ai ui a. v>. v im m u u
mai favorabil decat cel al Serbiei, semnat in 30 octombrie 1883. Austro-Ungaria a renuntat
la pretentiile sale in chestiunea Dunarii. Prin aderarea Romaniei se consolida flancul
sudic §i estic al Triplei Aiiante, se intarea pozitia Austro-Ungariei in Balcani, era impiedicata
avansarea Rusiei spre sud-est §i mai ales aducerea Romaniei in sfera de influents a
Rusiei, se spera sa se franeze mi§carea iredentista romaneasca, se intarea pozitia
Germaniei in sud-est. Prin aderarea Romaniei la Tripla Alianta toti vecinii Rusiei erau
cuprin§i in sistemul de alian|e bismarckian. Tratatul cu Austro-Ungaria, la care a aderat
imediat §i Germania, a consolidat politica externa a Romaniei, pozitia dinastiei §i a statului
roman in regiune, Romania a primit garantii de securitate, a intretaiat sfera de influenza a
Rusiei, a inaugurat o perioada de lini§te, care a facut posibila dezvoltarea economic^ §i
institutionala, progresul §i modemizarea societatii §i a statului roman. In 1888 a aderat §i
Italia la tratatul Romaniei cu Austro-Ungaria §i Germania.
Relatiile cu statele balcanice au avut o evolutie foarte buna. Grecia a devansat
5 J

marile puteri in recunoa§terea independentei Romaniei, expunandu-se presiunilor acestora.

Dupa instalarea primului ministru turc la Bucure§ti, in 15 septembrie 1878, au fost create
9 consulate pe Dunare, la Marea Neagra §i la Ia§i. Romania a deschis consulate in
Turcia, la Salonic, Smima, Constantinopol, Monastir, Ianina. Atitudinea Romaniei fata de
minoritatea musulmana din Dobrogea, careia i-a recunoscut proprietatile, libertatea cultului,
infiintarea unui seminar religios, a fost agreata la Constantinopol §i in Europa. In decembrie
1879 Romania a ridicat la rang de ambasada reprezentanta sa in Grecia, dezvoltand
relafii bune cu guvemul de la Atena. In 1878 a incheiat o conventie comerciala cu
Grecia, iar in 1880 un tratat de comert bazat pe principiul clauzei nafiunii celei mai
favorizate, avantajos pentru negustorii greci. De asemenea, cele doua guverne au cooperat
in chestiunea vlahilor balcanici (aromanii).
In Romania a fost organizat unul din cele mai atractive centre ale emigra$iei albaneze,
care a constituit aici societati culturale, cum a fost “Lumina”, a tiparit carti, manuale.
Dupa razboiul sarbo-bulgar din 1885, Romania a mediat incheierea pacii datorita
politicii sale de neutralitate §i echidistan^a. Pacea de la Bucure§ti, din 1886, a restaurat
statu-quo-ul in raporturile dintre cele doua state. La rastumarea printului Alexandru al
Bulgariei s-au facut propuneri regelui Carol sa domneasca peste amandoua state, insa
Rusia a protestat.
In perioada 1886-1890 relatiile Romaniei cu statele balcanice au evolu3t
contradictoriu. In 1886 Grecia tatona o alianta cu Romania impotriva Bulgariei, apoi
impotriva Turciei, fara succes. Momente de tensiune au fost provocate de succesiunile
unor averi celebre in Romania (Saros, Caliadis, Criston, Metaxa, Papas). Romania a
propus incheierea unei conventii in 1888, care fixape o pozi^ie de egalitate resortisantii
din cele doua tari, dar Grecia a invocat capitulatiile cu Poarta, ca in cazul celebrei mo§teniri
Zappa, care a dus la ruperea rela^iilor diplomatice dintre cele doua fari in 1892, reluate
abia in 1896. intre 1899-1900 relatiile cu Bulgaria au devenit incordate din cauza unor
insule pe Dunare. Pe terenul relafiilor comerciale §i consulare, Romania a incheiat Tratatul
de com er| §i navigatie cu Turcia (1887), Tratatul de corner^ cu Serbia (1890),

98
aranjamentul comercial cu Bulgaria(1895), conventia postala si telegraficacu
Bulgaria(1896), aranjamentul telegrafic cu Serbia (1896), conventia comerciala cu
Turcia (1896), conventia cu Serbia pentru racordarea cailor ferate (1896).
Din 1891 Turcia a facut oferte Romaniei pentru incheierea unei aliante,
/V

promitand statut juridic aromanilor din Imperiul Otoman. In 1897 a revenit, dar
Romania refuza, promitand o serie de avantaje pentru popululatia musulmana din
tara, in schimbul recunoasterii unui sef religios pentru aromanii din imperiu. Turcii
au conditionat recunoatterea unui mitropolit pentru aromanii de semnarea unui
tratat de alianta, dar refuzul Patriarhului a dus in esec proiectul numirii unui
mitropolit pentru vlahii balcanici.
Abia in 1905 sultanul a recunoscut constituirea comunitatii aromane.
In 1900 Romania a incheiat conventia comerciala cu Grecia, care avea in
anexa lista comunitatilor grecesti recunoscute ca persoane juridice de guvemul
roman, iar in mai 1901 suveranii celor doua tari s-au intilnit la Abbazia,
consacrand apropierea dintre cele doua tari, fara sa se incheie o alianta politica.
Recunosterea vlahilor de catre sultan in 1905 a provocat reactia Greciei, ducand la
ruperea relatiilor dintre cele doua tari in 1906, care au fost reluate numai in 1911.
Dupa anexarea Bosniei si Hertegovinei si proclamarea independent^
Bulgariei,Romania a sustinut principiul statu-quo-ului in zona, impotrivindu-se
politicii Vienei fata de Belgrad, folosind in schimb tratatul cu Tripla Alianta
pentru mentinerea echilibrului. In acest moment diplomatia romaneasca era
ingrijorata de manevrele Rusiei de a forma o alianta balcanica sub influenta ei si
de eforturile Austro-Ungariei de atragere a Bulgariei la Tripla Alianta. Un viitor
razboi intre Turcia si Bulgaria ingrijora Bucurstiul, determinand pe I.I.C. Bratianu
sa solicite ajutor la Berlin si Viena pentru politica sa Balcanica, insa a fost refuzat,
provocand nemultumire in Romania.
A . . .

Incheierea alintei balcanice in 1912 determma Rusia si Franta sa inceapa

campania pentru atragerea Romaniei in tabara Antantei, inaugurata de o serie de
manifestari ale societatii civile si ale opiniei publice in favoarea apropierii
Romaniei de Franta. j in momentul declansarii
j crizei balcanice in 1912,7 Romania a
adoptat o politica de neutralitate si mentinere a statu-quo-ului, precizand ca pentru
orice modificare teritoriala
/V
va reclama compensate, respectiv o rectificare# a
granitei cu Bulgaria. In acest context, Franta si Romania au fost pe pozitie
apropita, chiar daca reletiile dintre cele doua state nu au fost deosebit de cordiale.
Amandoua tarile au actionat pentru evitarea razboiului, iar dupa izbucnirea
acestuia pentru localizarea lui. Victoriile statelor balcanice, pregatirile militare ale
guvemului roman, au determinat Parisul sa ceara la Bucuresti neutralitatea.
Franta a initiat conferinta ambasadorilor de la Londra si a sustinut participarea
Romaniei la aceasta conferinta, agreata de regele Carol, care voia sa profite de
prilej pentru a se manifesta pentru ca un factor important in politica sud-estica.
Sesizand fisura existenta intre Romania si Tripla Alianta, provocata de refuzul
Austro-Ungariei de a sustine pretentiiile Romaniei, Rusia si Franta au exploatato,
recunoscand pentru guvemul de la Bucuresti dreptul la unele concesii teritoriale si
primirea Romaniei la conferinsa de la Londra. Aceasta atitudine a intarit in
Romania curentul favorabil Antantei si desprinderii de Tripla Alianta.

99
Ambasadorul francez la Bucuresti, in acord cu interesele Rusiei, sustinea o
intelegere intre Bulgaria si Romania, in timp ce guvemul roman cerea un sprijin
categoric in conflictul cu Bulgaria. Franta nu s-a angajat deoarece interesele
Antantei nu i-o ingaduiau. Germania si Austro-Ungaria doreau concursul
Romaniei in politica de izolare a Serbiei, promis de regele Carol, ceea ce a
• # /V

modificat pozitia franceza. In Franta exista si un curent care sustinea ideea ca

politica externa a Romaniei era un apendice al Triplei Aliante. Franta s-a opus in
aceste inprejurari participarii Romaniei la conferinta de la Londra. Romania a
acceptat medierea marilor puteri si intrunirea conferintei ambasadorilor de la
Pettersburg, care a acceptat concesii teritoriale pentru Romania. Decizia a
nemultumit atat Bulgaria at si Romania.
In contextul destramarii aliantei balcanice si a inrautatirii raporturilor dintre
fostii aliati, Romania a fost sfatuita pentru neutralitate, dar ea a facut cunoscut ca
evenimentele din Bulgaria nu o pot lasa indiferenta. Austro-Ungaria cere
mentinerea politicii de neutralitate, Franta cere la Bucuresti alianta cu Serbia.
Refuzul guvemului dela Sofia de a eccepta medierea Rusiei determina Rusia sa
denunte tratatul din 1902 cu Bulgaria si sa sustina pozitia Romaniei, inclusiv
dreptul acesteia de interventie militara in cel de-al doilea razboi balcanic. In 29/30
iunie 1913 Bulgaria a atacat Grecia si Serbia. Franta a sustinut mobilizarea
generala a Romaniei, decretata la 3 iulie 1913 si a mentinut o pozitie favorabila
fata de acest stat pana la sfirsitul razboiului. Franta a sustinut alegerea
Bucurestiului ca loc pentru tratativele de pace, ulterior s-a impotrivit revizuirii
tratatului de pace de pace de la Bucuresti, ceruta de Austro-Ungaria. Aceasta
pozitie a fost apreciata mult in cercurile romanest. Pacea de la Bucuresti, prima
manifestare independenta a statelor mici din Balcani pe arena international a, a
convenit politicii franceze si a provocat mari nemultumiri la Viena. Ea explica si
desprinderea de mai tarziu a Romaniei de Tripla Alianta. In perioada 1910-1914,
guvemul roman si-a luat o mai mare libertate de manevra fata de Tripla Alianta si
a sustinul linia politica proprie, apropiindu-se mult de Franta in timpul crizei
balcanice . In preajma Primului Razboi Mondial, Romania s-a apropiat prin
intermediul Frantei de Antanta.
j

100