Documents - Tips - Ghid de Studiu Medicina de Familiepdf PDF

GHID DE STUDIU - MODULUL MEDICINA DE FAMILIE ANUL VI MG
Disciplina : Medicina De Familie

• Titlul cursului : Medicina de Familie 
• Introducere:
- Cursul de Medicina de Familie este un curs obligatoriu, adresat studentilor
anului IV Medicina Generala.
- Pe parcursul modulului , va veti familiariza cu cateva aspecte legate de specificul
activitatii medicului de familie .
- Programa analitica este construita in asa fel incat sa raspunda dezideratului
european , respectiv Directivei UE 93/16 inlocuita mai recent cu Directiva 36 / 2005 /CE,
ce stipuleaza libera miscare a medicilor in spatiul UE respectiv fiecare medic poate profesa
in orice stat membru a UE fara o pregatire suplimentara.
- Medicina de Familie pana nu demult , era considerata un fel de medicina interna
practicata in ambulator . Ultimii ani au demonstrat ca medicina de familie este o specialitate de
sine statatoare intrunind cunostinte din diverse alte specialitati . Ea este o specialitate clinica ,
sintetic integrativa si holistica abordand pacientul atat in conditii de sanatate cat si in conditii de
boala . Spre deosebire de alte specialitati, care abordeaza pacientul preselectat prin specificul
specialitatii , medicul de familie este consultat de pacienti indiferent de patologie, de varsta si sex
, rezolvand majoritatea problemelor de asistenta medicala a populatiei, eficient si la preturi
accesibile ceea ce-i confera un loc central in cadrul sistemului de ocrotire al sanatatii.
- Trebuie sa subliniez ca modulul de Medicina Familiei vine sa completeze
cunostintele acumulate in anii anteriori cu pondere insa pe aspectele particulare ale acestei
specialitati care, printre altele, este singura care lucreaza in sistem privat
- Stagiile practice incearca sa dezvolte unele abilitati necesare pentru practica
medicala de zi cu zi in conditii de ambulatoriu . Faptul ca pe parcursul celor 7 saptamani de
stagiu veti trece prin mai multe cabinete : adulti , copii, medici de familie (cadre asociate
disciplinei), veti avea posibilitate de a va confrunta cu o diversitate de aspecte specifice din
activitatea medicului de familie. Din pacate, numarul mare de studenti fac imposibila activitatea
practica cu grupuri mici, poate mai omogene ca vocatie si preocupari .
• Cunostinte si abilitati anterioare:
- Notiunile teoretice acumulate la disciplinele fundamentale: anatomie topografica,
fiziologie, fiziopatologie;
- Abilitatile practice insusite in stagiile de semiologie medicala si medicina interna.
- Resurse bibliografice utile pentru reactualizarea cunostintelor:
- Pentru fiecare capitol veti avea la dispozitie o bibliografie selectiva.
• Perioada de desfasurare a cursului:
- Seria I – II - 05.10 .2009 - 20 .11. 2009
- Seria III – IV - 07.29. 2009.- 29. 01. 2010
- Seria V - VI – 22. o2. 2010- 16. 04. 2010
• Orarul modulului si rotatiile grupelor pe saptamani
- va va fi adus la cunostinta la inceputul fiecaui modul .
• Programul consultatiilor pentru studenti:
ADULTI:
Prof. Dr. Oprea Sabin – luni: orele10-11
Prof. Dr. Madeleine Gherman – marti: orele 11-12
Sef lucrari Dr. Mira Florea – miercuri: orele 11-12
Sef lucrari Dr. Sorina Pop – joi: orele 11-12
Sef lucrari Dr. Onaca Emil – vineri: orele 8-9
Asist univ. Dr. Codruta Marginean – vineri: orele 9-10
Asist. Univ. Dr. Oprea Radu – miercuri: orele 11-12
1
PEDIATRIE
Conf. Dr. Figan Ioan – vineri : orele 13-14
Asist univ. Melinda Morea – luni: orele 11-12
Asist. Univ. Dr. Beatrice Moroşan – marţi: orele 11-12
Asist. Univ. Dr. Miruna Antonesei – miercuri : orele 11-12
Cursuri, demonstratii si stagii clinice
• Sef.Lucr. Dr.Latea Luminita
• Sef.Lucr. Dr Florea Mira e-mail :
• Sef.Lucr. Dr Pop Sorina e-mail:
• Sef.Lucr. Dr Onaca Emil e-mail :
• Asist Univ. Dr.Marginean Codruta e-mail :
• Asist Univ. Dr.Oprea Radu e-mail :
• Asist Univ. Dr.Morea Melinda e-mail :
• Asist Univ. Dr.Antonesei Miruna e-mail :
• Asist Univ. Dr.Morosan Beatrice e-mail :
Modul de notare:
• Examen teoretic adulti 30 %;
• Examen teoretic copii 30 %;
• Examen practic final 30 %;
• Portofoliu de activitate practica 10 %;
Cadrele didactice de predare:
• Titiular curs:
• Oprea Sabin tel: ; e-mail:
• Gherman Madeleine tel ; e-mail :
• Figan Ioan tel : e-mail :
TEMATICA - CURSURI ADULTI
1. Medicina de familie : definiţie ; funcţiile M.F.; metodologia de lucru ;obiective

specifice ; îndatoririle profesionale ale M.F obligatile medicului, drepturile
pacientului, .pachete de servicii oferite de sistemul public din Romania.
2. Principiile medicinei de familie :asistenţa medicală de prim contact,asistenţa pe
durata vieţii, asistenţa axată pe persoană, asistenţa medicală a familiei şi
comunităţii,abordarea ecologică a patologiei umane.
3. Aspecte particulare în asistenţa medicală primară: particularităţi ale
consultaţiei, diagnosticului, tratamentului,sinteza diagnostică şi terapeutică,
asist.la domiciliu, asistenta comunitara , probleme manageriale .
4. Relaţia medic-pacient în Medicina de Familie.
5. Principii de profilaxie şi dispensarizare în asistenţa primară: profilaxia
primară(individ, familie, comunitate), riscograma familiei, profilaxia secundară;
terţiară;controlul periodic al stării de sănătate; principii de dispensarizare.
6. Locul medicului de familie într-un sistem modern de sănătate : locul M.F. în
comunitatea medicală , relaţia cu CAS, pachete de servicii oferite de MF .
7. Constituirea unui cabinet de M.F. :infiintarea cabinetului, finantarea medicinei
de familie ,modalitati de plata ,echipa de lucru ,circuitul informaţiei,cooperarea
M.F. cu specialiştii din linia I ; din ambulatorii de specialitate şi specialiştii din
spitale. Organe si organizatii.
2
8. Asistenta familiei : Structura şi funcţiile familiei , tipuri de familie , familia
patologica,ciclul de viaţă a familiei, rolul medicului de familie în sanogeneza
familiei .
9. Patologia iatrogenă – erori de diagnostic .
10. Probleme de geriatrie : diagnosticul geriatric ; particularităţi terapeutice.
11. Ingrijirea la domiciliu a pacienţilor aflaţi în stadiu terminal.
12. Strategia investigaţiilor paraclinice .
13. Abuzul de toxice – atitudinea M.F.:posibilităţi de combatere a consumului de
tutun şi alcool
I4. Abordarea unor simptome comune în cabinetul M.F. : astenia , dispneea,
tusea cronica, durerea toracica , dureri in extremitati.
15. Boli şi sindroame mai frecvent întîlnite în practica M.F. : afectiuni alergice
,cefaleea si migrena , sindromul febril. sindromul poststreptococic,
sindromul hepato - splenomegalic.
16. Terapii alternative
I. Stagiu clinic medicină familie- adulţi – obiective generale
1. Particularitatile medicinii de familie si caracterul ei interdisciplinar.

2. Particularitatile consultatiei in medicina de familie.
3. Strategia investigatiilor paraclinice.
4. Etapele elaborării diagnosticului clinic.
5. Particularitatile diagnosticului in medicina de familie.
6. Particularitatile tratamentului in medicina de familie.
7. Activitatea de profilaxie in medicina de familie.
8. Importanta profilaxiei primare. Intocmirea riscogramei familiei.
9. Abordarea bio-psiho-sociala a pacientului.
10. Probleme psiho-sociale ale familiei.Violenţa domestică.
11. Probleme particulare in ingrijirea vârstnicilor si a bătrânilor.
12. Rolul stresului in patologia umană.
13. Conţinutul asistenţei medicale la domiciliu.
14. Impactul bolii asupra familiei si a familiei asupra bolii.
15. Relaţiile MF cu alţi specialişti.
16. Discuţia pe marginea cazurilor consultate zilnic.
17. Evaluarea deprinderilor acumulate.
TEMATICA CURSURI - PEDIATRIE (14 ore)
1. Supravegherea activă a copilului sănătos (1 ora)

- Componentele vizitei active: istoric, examen fizic, imunizări, ghid
anticipativ, prevenirea accidentelor
2. Continutul vizitelor active (examenul de bilant) la diferite etape de vârstă
- nou-născut, sugar, copil mic, preşcolar, şcolar şi adolescent
3. Alimentaţia copilului sănătos.Prevenirea tulburărilor stării de nutriţie
4. Depistare şi diagnostic precoce (3 ore):
- tulburările de dezvoltare staturo-ponderală,
3
- tulburările de dezvoltare neuropsihică,
- deficienţele senzoriale,
- scolioza idiopatică,
- displazia de şold,
- rahitismul carenţial
5. Sindromul anemic la copil (2 ore).
6. Durerea abdominală acută şi recurentă la copil. (2 ore)
1.MEDICINA DE FAMILIE
Capitole:
Definiţie ;
Funcţiile Medicinei de Familie.;
Metodologia de lucru ;
Obiective specifice ;
Indatoririle profesionale ale M.F obligatile medicului,
Drepturile pacientului,
Pachete de servicii oferite de sistemul public din Romania.
Obiective educaţionale :
a.Ce trebuie să ştiţi :
- Definitia, funcţiile medicinei de familie, metodologia de lucru, obiectivele
specifice si obligatiile medicului
- Drepturile pacientului
b.Ce trebuie să faceţi :

- sa va insusiti aceste cunostinte pentru a intelege specificul activitatii MF.
Definiţie
Wonca – Europa 2002

• MG/MF este specialitate academica si stiintifica , avand propriul continut
educational, activitate clinica si de cercetare bazata pe dovezi, precum si o
specialitate clinica orientata catre asistenta primara.
Functiile medicinei de familie

• de a asigura accesibilitatea populatiei la asist.medicala
• de supraveghere a sanatatii-preventie primara, sec, tertiara
• de promovare a sanatatii - combaterea FR
• - promovarea F.sanogenetici
• de prevenire specifica – vaccinuri
• de asigurare a ingrijirilor medicale curente : 83%
• de coordonare a sev.medicale in raport cu nevoile concrete ale bolnavului ;
• de sinteza diagnostica si terapeutica
4
• de supraveghere medicala continua a individului ,familiei si a comunitatii
• de recuperare si reinsertie sociala a bolnavilor
• de asigurare a ingrijirilor paleative si terminale
• de selectare a pacientilor ce necesita asistenta de specialitate
• de cercetare stiintifica specifica .
Metodologia de lucru
• este predominant - clinica
• - holistic – integrativa
• - sintetica .
Obiective specifice
• asigura asistenta tuturor pacientilor inscrisi pe lista , indiferent varsta ,sex,
patologie, religie,rasa,cultura,statut social.
• asigura asistenta medicala a omului sanatos.
• asigura preventia primara .secundara si tertiara prin metode specifice
• - preventie primara - boli contagioase - boli necontagioase
• - preventie secundara - depistare precoce
• - preventie tertiara – supravegherea activa a bolnavilor cronici
• abordeaza pacientul in unitatea sa bio-psiho-sociala, culturala si existentiala
• asigura asistenta medicala a familiei
• asigura asistenta medicala a comunitatii – patologia sociala
Atributiile medicului de familie - Indatoriri profesionale
• Sa acorde toate serviciile de asistenta medicala primara asiguratilor de pe lista
proprie la cabinet, la domiciliu comform contractului cadru negociat anual.
• Sa acorde asistenta medicala de urgenta in caz de boala sau accident.
• Sa furnizeze tratamentul adecvat si sa prescrie medicamentele prevazute in
Nomenclatorul de medicamente, conform reglementarilor in vigoare;
• Sa acorde asistenta curativa si profilactica
• Sa elibereze document e medicale – BT,adeverinte,retete etc.
• Sa asigure supravegherea activa a gravidei si copilului
• Sa consilieze pe probleme de planificare familiala si contraceptie
• Sa analizeze conditiile ce influenteaza starea de sanatate a populatiei
• Sa ia masuri antiepidemice ,masuri de lupta antiepidemica in focar
• Sa tina legatura cu specialistii in probleme care il depasesc
• Sa se implicae activ in probleme de educatie sanitara privin probleme majore de
sanatate,metode de prevenire si control
• Sa informeze asiguratii despre serviciile oferite si despre modul in care acestea
sunt furnizate
• Sa respecte confidentialitatea prestatiei medicale.
• Sa respecte dreptul asiguratului de a-si alege si schimba medicul de familie, in
conformitate cu prevederile legale.
Drepturile pacientului
• Dreptul la tratament si ingrijiri medicale .
• Dreptul la libera alegere a medicului .
5
• Dreptul la decizie vis- a vis de tratament
• Dreptul la informare (daca nu o refuza).
• Dreptul la confidentialitate si viata privata
• - confidentialitate chiar si dupa moarte.
• Dreptul la demnitate.
• Dreptul la asistenta religioasa.
• Pachetul de servicii oferite de sistemul public din România
1. asistenţa medicală primară oferită prin intermediul medicilor de familie. Legea dă
dreptul asiguratului de a-şi alege şi schimba medicul de familie;
2. asistenţa secundară furnizată de reţeaua de ambulatorii de spital, de
centrele de diagnostic şi tratament şi cabinetele de specialitate;
3. asistenţa terţiară, care este asigurată în spitalele universitare şi în cele specializate,
majoritatea aflându-se sub administraţia statului;
4. un pachet minimal de urgenţă.
Activitati (teme) obligatorii si facultative

- urmariti si consemnati functiile pe care le aplica MF
- faceti cateva aprecieri vis-sa-vis de indatoririle profesionale ale mF

- urmariti cate din drepturile pacientului sunt aplicate si respectate
- considerati ca nivelul de cultura sanitara a crescut in ultimii ani
Intrebari si teme recapitulative
- MF cum o definim
- Care sunt functiile care integreaza MF in sistemul de sanatate
- Care sunt indatoririle profesionale ale MF
- care este metodologia de lucru a MF
- Care sunt obiectivele ce definesc MF
- Care sunt drepturile pacientului
Bibliografie obligatorie
1.Ivan A. - Medicina omului sănătos. Ed. Med. Buc. 1993.
2.Oprea S.; Gherman Madeleine – Practica medicinei interne in ambulator Ed.Dacia
Cluj- Napoca 1997
3.Oprea S.; Gherman Madeleine – Probleme curente in practica medicului de familie.
Tipografia UMF Cluj- Napoca 1998
4.Rakel R.E. - Textbook of family practice. 5th edition, 1995.
5.Restian A.- Bazele Medicinei de Familie. Ed. Med. Buc. Vol. I 2001
6.Van Es. J. C. - Medicul de familie şi pacientul său. Ed. Libra Buc. 1997.
7.WONCA EUROPA 2002 –Buletin Informativ pt. Medicii de Familie –
Definitia Europeana A Medicinei de Familie 2005 vol. 5 pag. 122 - 137
8.Legea nr. 46/21.01. 2003 privind drepturile pacientului,Codul deontologic al
Colegiului medicilor din Romania
9.Council of the Academy of Theachers in General Practice – The Educational
EURACT.Agenda of General Practice /Family Medicine , - WONCA Region
Europe Conference, Kos, Grecia , 2005.
6
Bibliografie facultativa
1.Taylor R.B. - Fundamentals of family medicine. Springer 1996.

2.Marko Kolsec ” Introducing performance-based assessment of family
physician” Medical Teacher-International Journal of Education in the Health
Sciences, vol.25, nr.1, 59-63; ian.2003
3.Pieper SJ., Stanton MS.” Concise Review for Primary Care Physicians”, Mayo
Clin Proc. 70: 371, 2000.
4.Kevin Clifford “ Family Practice- Common Presenting Problems”,44 -113, 2000
2.PRINCIPIILE MEDICINEI DE FAMILIE

Capitole
• Asistenta medicala de prim contact
• Asistenta medicala continua
• Asistenta axata pe persoana
• Asistenta medicala a familiei
• Abordarea ecologica a patologiei umane
Obiective educationale
a.Ce trebuie sa stie
- Esential
- care sunt principiile (legile) ce guverneaza medicina de familie .
- In ce consta asistenta medicala a familiei
- care sunt rigorile abordarii ecologice a patologiei umane
- Important
- ca aceste principii particularizeaza MF in raport cu celelalte specialitati .
- ca poate contribui la prevenirea unor factori de risc familiali si mezologici
- Util - sa aplice in practica aceste principii .

- Facultativ -
b.Ce trebuie sa faca
- Sa-si insuseasca aceste principii
- Sa le aplice in practica .
Asistenta medicala de prim contact

- SUA,Franta ,Germania – nu
- Anglia,Olanda,Danem.,Canada –da.
Asistenta medicala continua – pe toata durata vietii ;
Asistenta axata pe persoana – bolnav nu boala
Asistenta medicala a familiei
- factori genetici,locuinta,factori de microclimat, nivel economic si cultural al
familiei, existenta unor boli transmisibile etc.
• Asistenta medicala a comunitatii
- factori socio economici, culturali, psihosociali, epidemiologici
7
• - patologie sociala :delicventa juvenila, somajul, familii dezorganizate, alcoolism,
droguri, handicapati, copii si batrani parasiti, persoane fara venit.
• Abordarea ecologica a patologiei umane
• - ecosistem - biocenoza - fauna, flora
• - biotop - habitat
• - factori climatici,
• - calitatea apei, aerului,
• - structura solului ,
• - fauna, flora
• - Adaptarea la ecosistem
• - aloplastic – om ;
• - autoplastic – plante,animale .
- Activitati (teme) obligatorii si facultative

- urmariti si consemnati modul de abordare a pacientului in cabinetul de MF prin prisma
acestor principii
- observati preocuparea MF in patologia sociala
- Intrebari si teme recapitulative – care este valoarea practica a principiilor in MF
- care este structura pacientilor de pe lista MF
- cum apreciati respetarea acestor principii in MF
1. Oprea S.; Gherman Madeleine – Practica medicinei interne in ambulator .

Ed.Dacia Cluj- Napoca 1997
2. Oprea S.; Gherman Madeleine – Probleme curente in practica medicului de familie.
3.Rakel R.E. - Textbook of family practice. 5th edition, 1995.
4.Restian A.- Bazele Medicinei de Familie. Ed. Med. Buc. Vol. I 2001
5.Restian A.- Bazele Medicinei de Familie. Ed. Med. Buc. Vol. II 2001
3.ASPECTE PARTICULARE IN ASISTENTA MEDICALA PRIMARA .
Capitole
- particularităţi ale consultaţiei,
- particularitati ale diagnosticului,
- particularitati ale tratamentului,
- sinteza diagnostică şi terapeutică,
- asist.la domiciliu, probleme manageriale
Obiective educationale.
8
- Esential - care sunt particularitatile practicarii MF.
- Importanta managementului pentru satisfacerea
pacientului
- In ce consta sinteza diagnostica si terapeutica
- Important - In ce constau aceste particularitati .
- Util - Ce semnificatie au ele in practica de zi cu zi .
- Facultativ
- Sa observe cum reuseste MF sa rezolve problemele de asistenta la
cabinet si domiciliu ; alte probleme manageriale .
- Sa faca personal un exercitiu de optimizare a activitati MF.
Particularitati ale consultatiei in M.F.

• Locul de desfasurare
• Specialisti – cabinete de specialitate,policlinici,CDT, Spitale
• MF – cabinet medical;domiciliul pacientului;locul de munca;oriunde este
solicitat
• Structura pacientilor
• Specialist : pacienti preselectati prin natura specialitatii
• MF – pacienti indiferent de patologie , varsta ,sex ,statut social,comfesiune,etc.
• Timpul disponibil
• Specialisti - nr. relativ mic de pacienti - timp suficient,pacientul este internat.
• MF - nr.mare de pacienti ,cu predominenta persoanelor > 60 ani.
• - timp relativ scurt-40-60 pacienti /zi la cabinet 5 ore + asistenta la domiciliu
2 ore – progra incarcat in detrimentul calitatii actului medical.
• Scopul consultatiei
• Specialisti – precizarea diagnosticului si formularea schemei terapeutice.
• MF – de multe ori stabilirea diagnosticului nu este singurul scop al consultatiei ,
• - sfat , problema sociala, psihologica, integrare, sot,copii ,parinti ,alte
probleme....
• - concluzie clinica – decizie –ramane sau este trimis la un specialist.
Particularitati ale diagnosticului in M.F.

• Asistenta de prim contact
• - indiferent de varsta,sex,patologie
• - depistarea FR,concluzie clinica –corecta,precoce - decizie
• Asistenta pe durata vietii (longitudiunala)
• - supravegherea activa a bolilor cronice
• - revizuirea diagnosticului.- stadializarea bolii (ACO,HA,IVS)
• - depistarea complicatiilor ,boli asociate,boli coexistente
• Posibilitati limitate de investigare( competenta de baza)
• - confirmarea concluziei clinice ;
• - colaborarea cu alti specialisti , eventual organizatii locale ,regionale
,nationale
• Asistenta medicala a individului
9
• Bolnav – abordarea bio-psiho-sociala
• - sinteza dg.
• - respectarea unor criterii de ierarhizare si abordare a pacientului .
• - epidemiologia familiei
• Sanatos – stabilirea dg.de sanatate – criterii pozitive,negative,statistice
• Asistenta medicala a familiei
• FR ereditari,obiceiuri alimentare ,CMV,nivel educational,preocupari,relatiile
dintre membri familiei
• Asistenta medicala a comunitatii – inclusiv probleme sociale
• Elaborarea unor ghiduri – protocoale de diagnostic; tratament; supraveghere .
• Particularitati ale tratamentului
Posibilitati materiale ale individului si familiei limittate
• Recomandari in raport cu :
• - posibilitatile financiare ale familiei ;
• - natura si evolutia bolii
• Dificultati de deplasare a medicului la domiciliu si/sau a pacientului la cabinet.
• - determinate de topografia zonei
• - determinate de bolnav – varsta inaintata ,b.psihice , nu coopereaza, alcoolici,
singuri ,fara posibilitati de ingrijire la domiciliu.
• Deprinderi individuale si familiale nesanogene
• Adaptarea tratamentului la conditiile socio-economice ale individului si ale
familiei urmasrind implicarea bolii asupra familiei si a familiei asupra bolii.
• Cointeresarea bolnavului respectandui insa drepturile
• - informarea exacta a pacientului
• - convingerea pacientului asupra necesitatii respectarii tratamentului.
• Cointeresarea si sustinerea familiei
• - identificarea si controlul unor factori de risc familiali
• Consilierea pacientului
• - respectarii recomandarilor terapeutice
• - necesitatea internarii
• - are nevoie de CM sau de schimbarea locului de munca .
SINTEZA DIAGNOSTICA SI TERAPEUTICA

Scop
• Formularea unui diagnostic - bio- psiho- social
• - diagnosticul tuturor bolilor
• - ierarhizarea bolilor in raport cu :
• - prognosticul lor - vital ; de sanatate , functional, de munca.
• - stadiul evolutiv,
• - starea de activitate – acute , cronice
• - consecinte directe asupra calitatii vietii,
• - probabilitatea evolutiva - imprevizibila, previzibila.
• - stabilirea legaturilor patogenetice existente
• - boli asociate
• - boli coexistente
• - complicatii
• - particularitati individuale
10
• - conditii familiale si comunitare
• Stabilirea unui tratament adecvat tinand cont de :
• - sinergismul sau asinergismul dintre medicamente
• - posologia fiecarui medicament administrat
• - varsta pacientului ,
• - stare fiziologica (gravida...) ,
• - doza/doza, doza /zi, doza/cura.
• - evitarea unor reactii adverse
• - evitarea farmacodependentei
• - individualizarea tratamentului
Probleme manageriale
• - relatiile cu Casa de Asigurari - contract anual pe baza contractului cadru
• - sevicii suplimentare negociate
• - coordonarea echipei – completarea fisei postului pentru fiecare angajat.
• - comunicarea cu specialistii pe probleme care il depasesc,
• - comunicarea cu autoritatile locale pe probleme sociale.
• - relatia cu diverse laboratoare
• - organizarea unor actiuni de evaluare, prevenire si depistare.
• - coordonarea echipei in vederea respectarii cu strictete a programelor org. de MS
• - gestionarea chibzuita a fondurilor .
Asistenta comunitara
obiective
- Recunoasterea ecosistemelor umane si influenta acestora asupra stării de
săntate
- Protectia responsabila a ecosistemului
- Identificarea si combaterea factorilor de risc mezologic
- Promovarea factorilor sanogenetici
- Educatia pentru o alimentatie sanatoasa
- Asigurarea sanitatiei de baza
- Ridicarea nivelului de cultură sanitară a populatiei
- Asigurarea suportului psihic al familiei in situatii critice (bolnavi terminali)
Asistenta la domiciliu
obiective
- Consiliere pe probleme medicale (individ, familie) dar si sociale
- Consultatii – pacienti nedeplasabili
- Recoltari pentru analize
- Administrarea parenterala de medicamente, pansamente, ingrijirea plagilor..
- Urmarirea rezultatelor terapeutice.
Asistenta la domiciliu vizeaza

- Copiii < 3 ani aflati in tratament pentru afectiuni acute, la solicitarea parintilor.
- Pacienti nedeplasabili sau care necesita asistenta medicala postoperatorie;
- Pacientii imobilizati ortopedic sau in carucior.
- Bolnavii in faza terminala;
11
- Alte situatii, la recomandarea medicului de specialitate.
- Activitati (teme) obligatorii si facultative

- urmariti activitatea indrumatorului de stagiu pentru a va insusi aspectele particulare
din activitatea practicianului precum si deprinderi manageriale.
- faceti un mic exercitiu privind cele mai frecvete motive de solicitare la domiciliu .
- Intrebari si teme recapitulative
- In ce constau particularitatile privind consultatia , diagnosticul si
tratamentul in medicina de familie,
- Faceti cateva exercitii pe cazuri clinice intalnite in cabinetul MF vis- a vis
de sinteza diagnostica si terapeutica
- Care sunt obiectivele asistentei comunitare .
- Care sunt obiectivele asistentei la domiciliu
- Formulati cateva aprecieri practice legate de aceste aspecte.
1. Restian A.- Bazele Medicinei de Familie. Ed. Med. Buc. Vol. I 2001
2. Matei D. Indreptar practic de Medicina de Familie Ed. "Amaltea", Buc 2006
3. Tierney Laurence M.- Diagnostic si Tratament in practica medicala.Ed. Lider 2001.
4.Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 - privind reforma in domeniul sanatatii ;completata in
23.06 2008 ART. 135 privind beneficiarii acestei legi.
5. Lawrence M. Tierney,Maxime A Papadakis , Stephen J.McPhee. - Current Consult

Medicine. 1. ed. Mc Graw Hill, 2006.
6.Restian A - Bazele medicinei de familie. Editia a III-a revizuita Ed.Med.Buc. 2008
4. RELATIA MEDIC - PACIENT IN MEDICINA DE FAMILIE.

Capitol
- Factori de ordin social
- Factori de ordin personal si profesional
- Factori care influenteaza negativ relatia Medic – Pacient
12
- Esential - care sunt elementele ce compun relatia medic de familie – pacient
.
- in ce consta comunicarea verbala si nonverbala.
- care este semnificatia comunicarii in MF .
- Important – sa intelegeti nuantele comunicari in diverse situati.
- Util - sa aplice in practica notiunile teoretice.
- Facultativ
- Sa observe modul de adresabilitate practicat la cabinet .
- Sa urmareasca reactia pacientului in timpul dialogului cu MF.
- Sa faca personal un exercitiu de optimizare a activitati MF.
Factori de ordin social
• statutul social al medicului
• investitia de incredere acordata MF in societ.”Pentru a-si castiga autoritatea,
medicul trebuie sa fie frumos la chip,ingrijit,sa poarte haine frumoase dar si sa fie
binevoitor si omenos” (Hipocrate )
Factori de ordin personal si profesional
• Modul de adresabilitate – pronuntarea corecta a numelui
• Respectul mutual
• - respecta pacientul si accepta respectul acestuia
• - medicul trebuie sa inteleaga nu doar disconfortul si durerea pacientului ci si
efectele acesteia asupra vietii lui
• Increderea in tratamentul prescris
• - medicalizare
• - ajutor pentru a face fata problemelor cu care se confrunta ( CM;medicamente
accesibile, gratuite )
• Increderea in posibilitatile tehnico-profesionale ale MF.
• Comunicare verbala – selectarea cu grija a cuvintelior, folosirea unui limbaj
familial pacientului avind in vedere gradul de cultura ,inteligenta,
educatie,caracteristici individuale ale pacientului
(temperament,reactivitate,filozofia vietii)
• Evitarea termenilor de specialitate
• Comunicarea cat mai personala – inflexiunea vocii, tonul vocii “Cu taranul sa
vorbesti despre agricultura,cu marinarul despre mare “Soranus din Effes “.
• Comunicarea nonverbala :gestica,expresia fetei,tonul si inflexiunea
vocii,aspectulfizic,vestimentatie,decoruri,accesorii ;
• Consultul la domiciliu
• creaza un sentiment de confort pacientului
• Mf poate aprecia
• - starea de sanatate a familiei
• - ambientul familial
• - calitatea relatiei dintre membrii familiei
• - impactul bolii asupra familiei
• - impactul familiei asupra bolii
13
• - stilul de viata
• Respectarea secretului profesional
• Armonizarea tratamentului in raport cu resursele financiare ale familiei
• Factori de ordin tehnic
• medicina hipocratica
• - bazata pe dialog si rel.interpersonal
• medicina moderna
• - investigatii tehnice
• - dezumanizeaza relatiei Medic – Pacient.
• M.F.trebuie sa decida
• - asupra oportunitatii ,accesibilitatii si uneori asupra costului unor investigatii
• trebuie renuntat la internari pentru “analize”
• trebuie acordata mai multa atentie ambientului
profesional,familial,cultural,spiritual si educational al pacientului
• Factori care influenteaza negativ relatia Medic – Pacient
• Pozitia de fronda a medicului “cu cat este mai mare distanta sociala dintre medic
si pacient, cu atat este mai dificila increderea reciproca ,respectul si colaborarea “
King
• Emanciparea pacientului
• - statut social privilegiat ( pers.publica, bogat),
• - isi alege medicul dupa criterii
• - il plateste si renunta la el cu usurinta
Activitate – Consemnati in caietul de practica reactia pacientilor in situatii cand

medicul refuza sa prescrie medicamentul sau examinarea solicitata de acesta.
- Consemnati factorii care inluenteaza negativ relatia medic de familie –
pacient la nivelul cabinetului .
- Oservati daca MF face concesii pentru asi pastra pacientii si in ce constau ele.
Intrebari recapitulative – care sunt factori care influenteaza relatia medic- pacient
1. Van Es. J. C. - Medicul de familie şi pacientul său. Ed. Libra Buc. 1997
2. Managementul comunicării, BIMF nr. 8, 2005
3. Cum să comunici în medicină veştile rele, dr. Florian Tudose
http://www.infomedica.ro/anul%202000/editoriale/edit_11_2000.pdf
4. Carmen_parvan 2005
http://www.referat.ro/referate/Comunicarea_nonverbala_7920.html
1. Bukman R. “ Communication in palliative care – a practical guide” , in
Oxford Text book of Palliative Medicine, Oxford Medical Publication, 240-316,
2002.
2. Simona Iovanut . Comunicare .Ed. Waldpress 2001
3.Luban-Plozza B., Iamandescu I.B., Dimensiunea psihosociala a practicii medicale,
Editia a II-a, Editura Infomedica, 2003;
4. Mincu Mioara (coord.), Bazele teoretice si practice ale ingrijirii omului sanatos si
14
bolnav "nursing", Editura Universul, Bucuresti, 2000;
5. Olaroiu Marinela van den Heuvel (sub. red.), Compendium de ingrijiri paliative la
domiciliu, Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 2004;
6.Pease A. Limbajul trupului. Buc. Ed. Polimark . 1993
7.Stanton. Nicky. Comunicarea – Ed. Stiintifica si Tehnica Buc.1995
5. PRINCIPII DE PROFILAXIE SI DISPENSARIZARE IN ASISTENTA PRIMARA

Capitole
- profilaxia primară (individ, familie, comunitate),
- riscograma familiei,
- profilaxia secundară;
- terţiară;
- controlul periodic al stării de sănătate;
- principii de dispensarizare.
Oiective educationale
- Esential - ca profilaxia primară apartine exclusiv MF
- ca ea se adreseaza in egala masura individului ,familiei si comunitati
- ca MF intervine practic in toate etapele profilaxiei.
- Important – care este rolul MF in prevenirea imbolnavirilor .
- care sunt mijloacele de care dispune
- Util - sa aplice in practica notiunile teoretice.
- Facultativ -
- Sa urmareasca registrul de dispensarizari.
- Sa invete care sunt bolile ce trebuie dispensarizate.
• Prevenţia a devenit un imperativ pentru protecţia sănătăţii.

- sec XXI : - ideea de sănătate a omului ca individ a fost înlocuită cu cea a
sănătăţii colectivităţilor umane - sănătatea comunitara.
• Prevenţia
totalitatea metodelor şi mijloacelor folosite în scopul:
- cunoaşterii riscurilor pentru sănătate,
- a neutralizării acţiunii acestora,
- depistării grupurilor populaţionale cu risc crescut,
- evitării constituirii proceselor epidemiologice şi
- identificarii cat mai precoce a stărilor de preboală şi boală.
Profilaxia primara
• Se adreseaza omului sanatos – colectivitati indemne

• Rezolva 9o% din probleme – cost 1/5 din buget
• Este posibil - ingrijeste o populatie relative stabila
15
• Obiectiv prioritar
• - mentinerea si conservarea starii de sanatate
• - prevenirea aparitiei bolii
• - identificarea si combatera factorilor de risc
• - promovarea factorilor sanogenetici.
- cresterea rezistentei specifice si nespecifice a organismului
Individ
Actiuni de profilaxie nespecifica

• educatia pentru sanatate - igiena corporala, alimentara, locuinta, stil de viata, etc.
• consultatia premaritala ;
• consultatia prenatala;
• consultul genetic - boli genetice,malformatii congenitale,
• depistarea activa si precoce a bolilor transmisibile si netransmisibile ,
• supravegherea activa a gravidei,mamei si copilului,
• respectarea programului de vaccinari,
• depistarea si corectarea unor F.R.individuali si mediu.
Actiuni de preventie specifica pentru boli contagioase

Imunizare activa
• copii - programul national de vaccinari
• calatori - vacc.antimalarica – valabila lo ani
• - vacc.antiholerica – valabila 6 luni
• - vacc.antitetanica ,antipoliomielitica valabila 10 ani
• persoane cu risc crescut – Fluarix – gripa
• Vacc.antitifoidica , antiholerica , antihepatita B , antimeningococica , BCG,
antihepatita A (Havrix)Twinrix A+B
Imunizare pasiva
• Seruri imune sau imunglobuline in infectii
Actiuni de preventie specifica

boli necontagioase
• Rahitismul - vit D la mama si sugar
• Anemia feripriva la gravide - adm. de fier in trimestrul III
• Gusa endemica - adm. de iod

•
Familie
Riscograma familiei
• Boli cu transmitere ereditara - ci ,ha , dz ..

• Status economic scazut - subnutritie
• Conditii deosebite de munca - boli profesionale
16
• Conditii de habitare improprii - igrasie ,frig ,umezeala
• Stil de viata nesanogen
• - obiceiuri alimentare nesanogene,
• - sedentarism,
• - fumat , alcool
• - droguri etc.
• Relatii afective incordate
• - neintelegeri ,despartiri ,divorturi ,
• - decese ,abuz à nevroze ,depresii, psihoze ,tulburari comportamentale
• Violenta domestica - boli psihice in special la copii
• Coabitare mai multe generatii - divergente de generatii
• Probleme sociale majore
• - familii cu un singur parinte,
• - someri,
• - fara locuinta
• - copii ingrijiti de bunici
Comunitate
• Promovarea unor masuri de sanatate publica
• - mediu - apa - aer - hrana

• - aprovizionarea cu apa
• - aprovizionarea si asigurarea cu alimente
• - asigurarea sanitatiei de baza
• Evitarea constituirii unor procese epidemiologice
• - vaccinarea unui grup de persoane – epidemii

• - izolarea pacientului
• - informarea autoritatilor
• - identificarea unor factori sociali
Profilaxia secundara
Se adreseaza omului aparent sanatos cu afectiuni in stadii incipiente, asimptomatice
• Obiectiv – restabilirea sanatatii
• Consta in depistarea precoce a bolilor transmisibile si netransmisibile
• - in cadrul consultatilor curente - pasiv
• - in cadrul consultatilor periodice
• - examen de bilant ,
• - examenul copilului la intrarea in colectivitate
• - examen prenuptial,
• - examen la angajare ,
• - controlul medical al contactiilor,
• - examinari periodice anuale pentru anumite categorii :
• - persoane din invatamintul preuniversitar
• - sector alimentar ,
17
• - persoane expuse la noxe profesionale
• - prin screening - depistare activa in masa a unor boli cu prevalenta mai mare
de 1% (mamografii ) cc mamar
Profilaxia tertiara
Se adreseaza omului bolnav si urmareste :
- prevenirea complicatiilor ,handicapului, invaliditatii si a deceselor premature
- prevenirea consecintelor nefaste asupra calitatii vietii
• - recuperare si reinsertie sociala
Implica - precizarea diagnosticului
• - stabilirea strategiei terapeutice – strict individualizat
• - in raport cu :
• - epidemiologia familiei,
• - stadiul evolutiv al bolii,
• - factori sociali ,biologici ,culturali ,ambientali si
• - resursele financiare ale familiei
Supravegherea activa a bolnavilior cronici
Registrul de evidenta a bolnavilor cronici
- diabet zaharat
• - boli tiroidiene
• - anemii
• - boala ulceroasa
• - hepatite cronice -
• - ciroze
• - boli cardiovasculare:valvulopatii, ci, ha., cp cronic, ACO.- lunar
• - boli pulmonare:BPCO,astm bronsic, tuberculoza
• - boli renale: IRC, litiza
• - colagenoze
• - boli neurologice:AVC,boala Parkinson
• - afectiuni psihiatrce
• - neoplasme
• Medicul de familie
• - inregistreaza cazurile noi de boala
• - le raporteaza trimestrial centrului de statistica a ASP
• - impreuna cu diversi specialisti stabilesle ritmul de urmarire a bolnavului dpdv
clinic si paraclinic.
Promovarea sanatatii la nivel de individ , familie,comunitate
• consultatie premaritala
• consultatie prenatala
• supravegherea activa a gravidei
• supravegherea activa a familiei
• supravegherea sugarului si a copilului
• respectarea programului de vaccinari
18
• depistarea active si perecoce a bolilor transmisibile si netransmisibile
• tratamentul corect al bolilor in raport cu :
• - epidemiologia familiei
• - factorii biologici, sociali ,culturali,ambietali
• - resursele familiei
• - istoria naturala a bolii
Controlul medical periodic

• Obiective – scop
• - prevenirea imbolnavirilor
• - depistarea precoce a unor boli
• Conditii – Legea aisgurarilor de sanatate nr.l45/l997+contractul cadru
• - pacientul este asigurat de sanatate
• - este inscris la un M.F.
Servicii profilactice
Examene de bilant
• - de mai multe ori/an 0-2 ani

• - anual 2-7 ani
• Examen medical complet
• - o data la 2 ani 7- 30 ani
• Examen medical complet
• - anual >30 ani planificare trim.afisata la cab.MF
• Depistarea si izolarea cazurilor de boli transmisibile
• TBC, boli cu transmitere sexuala B.T.S.
• Control oncologic profilactic +screening pentru diferite tipuri de cc conform
normelor stabilite de MS
• Imunizari – conform programului national de imunizari
• Supravegherea gravidei
• Servicii de baza privind planificarea familiala
Interventii recomandate –populatia generala >25 ani
• Screening
• TA,inaltime,greutate,- imc.- circ.abdominala
• Colesterol seric,total – B 35-65 F 45-65
• Testul Papanicolau – femei
• Testul hemocult/sigmoidoscopic > 50 ani
• Mamografie + ex.clinic al sanilor
• Screening al vederii > 65 ani
• Evaluarea consumului de alcool
• Comportament sexual - cu risc
• - evitarea comp.sexual riscant
• - prevenirea BTS – folosirea prezervativului
• - mijloace contraceptive – cand, cum .
Consiliere
• controlul greutatii corporale – a TA
19
• renuntarea la fumat- evitarea cons.de alcool,droguri
• reducerea cons.de grasimi saturate
• incurajarea cons.de fructe,legume,grane
• consum adecvat de Ca – femei
• activitate fizica regulata
• evitarea unui comportament sexuala cu risc
• folosirea mijloacelor contraceptive
• prevenirea BTS folosirea prezervativelor
• prevenirea accidentelor
• - centura de siguranta
• - siguranta pastrarii si manevrarii armelor de foc
• - casca de protectie
• Sanatate dentara
• - vizite regulate la stomatolog - spalatul pe dinti
• Imunizari
• - chimioprofilaxie –multivitamine cu acid folic (femei in perioada fertila)
• - profilaxia hormonala la femei pre-post menopauza.
• DT rapel
• Vacc.antigripala, antipneumococica,antirubeola(femei fertile)
Interventii pentru populatia cu risc
• Comportament sexual cu risc
- VDRL,screening pentru gonoree(femei)
- HIV,clamidia(prostitutie,droguri)
• Contactii TBC - PPD, Rx pulmonar
• Zone inundabile - vacc.antiHBA
• Transfuzii cu sange - screening HIV, hepatita B si C.
Activitati – urmariti si consemnati principalele boli dispensarizate la nivelul
cabinetului.
- consemnati in caietul de practica modul de supraveghere a pacientilor pe
afectiuni.
Intrebari recapitulative – ce este profilaxia.

- care sunt etapele profilaxiei.
- In ce consta profilaxia primara la nivel de individ .
- In ce consta profilaxia primara la nivel de familie .
- In ce consta profilaxia primara la nivel de comunitate .
- In ce consta profilaxia secundara .
- In ce consta profilaxia tertiara .
- Care sunt bolile ce trebuie dispensarizate .
- In ce consta controlul medical periodic.
1.Oprea S.; Gherman Madeleine – practica medicinei interne in ambulator Ed. Dacia
Cluj- Napoca 1997
2.Oprea S.; Gherman Madeleine – probleme curente in practica medicului de familie.
3.Dumitru M. - Indreptar Practic de Medicina de Familie- Editura "Amaltea",Buc. 2006
4.Restian A.- Bazele medicinei de familie- Ed.Med.Buc.2001
20
1.Tierney Laurence M. Diagnostic si Tratament in practica medicala.Ed. Lider 2001
6.LOCUL MEDICULUI DE FAMILIE INTRUN SISTEM DE SANATATE PUBLICA

Capitole
- structura unui sistem de sanatate
- locul M.F. în comunitatea medicală,
- relaţia cu CNAS,
- pachete de servicii in asistenta primara.
- Esential - care este locul MF in cadrul sistemului de sanatate .
- In ce consta relatia cu CNAS .
- care sunt pachetele de servicii oferite de MF.
- cum se negociaza aceste servicii.
- Important – care este rolul MF in cadrul sistemului .
- care sunt mijloacele de care dispune
- Util - Ce servicii poate oferi in mediul urban si rural.
- Facultativ -
- Sa – si cunoasca drepturile si obligatiile conform contractului cadru.
- Sa respecte servicile contractate.
• Structura unui sistem de sanatate

- Furnizorii de servicii – MF , alti specialisti din ambulatorii si spitale
- Beneficiarii de servicii- pacientii
- Furnizorii de fonduri – asiguratii in sistem de stat si privat, statul ,
patronii,administratorii sistemului de asigurari de stat si private
- ASP- urile
• Locul Medicului de Familie in comunitatea medicala
- Medicina de Familie este pionul central in cadrul sistemului de sanatate

- asigura intrarea in sistem a pacientului – fiind medicina de prin contact
- asigura accesibilitate la servicii de asistenta medicala tuturor pacientilor prin
pachete de baza , minimale sau facultative
- asigura asistenta medicala itegrativa – orientata pe persoana nu pe boala
- are responsabilitatea continuitatii longitudinale a ingrijirilor ,inclusv
supravegherea activa a bolnavilor cronici.
- rezolva aprox.80% din problemele de sanatate ale populatiei la un cost social
scazut si eficient prin folosirea chibzuita a fondurilor.
- asista pacientii atat in conditii de sanatate cat si de boala
- coordoneaza servicile medicale in raport cu nevoile de asistenta ale pacientului.
- asista pacientul in unitatea sa bio-psiho-sociala – culturala , existentiala
21
- asigura asistenta la domiciliu
- asigura preventia primara
- rezolva probleme medicale speciale : gravida,copil, planificare familiala si
contraceptie, batrani, familie, comunitate, preventie specifica( imunizari)
- se implica in probleme de patologie sociala :delicventa juvenila, somajul, familii
dezorganizate , handicapatii, alcoolism,droguri ,copii si batrani parasiti, persoane
fara venit.
RELATIILE MEDICULUI DE FAMILIE CU ASIGURARILE DE SANATATE

• In tara noastra , asistenta medicala este reglementata de
• - Ordonanta de Urgenta nr.150/2002,) si
• - Contractele-cadru care se elaboreaza anual.
• Conform art.1 din OU 150/2002, asigurarile de sanatate sunt obligatorii pentru
toti cetatenii.
. Administratia fondului se face de catre C N A S .
• OU nr.150/2002 cuprinde o serie de capitole privind:
- persoanele asigurate,
- drepturile si obligatiile asiguratiilor,
- serviciile medicale suportate de asigurarile medicale,
- relatiile casei de asigurari cu furnizorii de servicii medicale,
- finantarea serviciilor,
- organizarea caselor de asigurari medicale,
- modalitatile de control si raspunderile si sanctiunile posibile.
• articolul 4, sunt asigurati toti cetatenii cu domiciliul in tara, care au obligatia de a
plati contributia corespunzatoare la fondul de asigurari medicale.
Contractul-cadru
- se elaboreaza anual,
- are caracterul de lege si
- indica modul in care se aplica prevederile OU nr.150/2002 in anul respectiv:
- modul de acordare a serviciilor,
- modul de prescriere a medicamentelor,
- conditiile in care se incheie contractele cu furnizorii in anul respectiv,
- modul in care se face plata furnizorilor si asa mai departe.
Modalitatile de plata ale MF
• Plata mf se face :
• - per capita, 70% si
• - per servicii de 30%.
Din veniturile realizate, MF trebuie sa plateasca :
- salariile membrilor echipei de lucru,
- cheltuielile necesare functionarii cabinetului
- incalzirea,
- curentul electric,
- telefonul,
- apa ,
- salubritatea, etc.
- cheltuielile cu medicamentele si materialele din trusa de urgenta,
- diferite alte taxe.
22
Pachete de Serviciile Medicale in asistenta primara comform CO. CA
Pachetul de servicii finantat de CNAS in asistenta medicala primara
• Pachet de servicii medicale de baza - asigurati
• Pachet minimal de servicii medicale - neasigurati
• Pachetul facultativ de servicii medicale - straini
Pachetul de servicii medicale de baza - asigurati
Servicii medicale de baza
• unele servicii medicale esentiale
• servicii medicale preventive
• urgente medico- chirurgicale
• asistenta curenta a solicitarilor acute
• monitorizarea bolilor cronice
• Pentru mediul rural
• servicii medicale extinse
• planificare familiala
• proceduri de mica chirurgie
• servicii medicale aditionale
• manopere si tehnici atestate de studii complementare
• ecografie generala
• ECG
• homeopatie
• acupunctura
Pachetul de servicii medicale minimale - pentru persoane neasigurate
• Servicii medicale pentru situatii de urgenta
• Servicii legate de boli cu potential endemic – epidemic
• imunizari
Pachetul facultativ – pentru persoane straine
• Servicii medicale pentru situatii de urgenta
• Servicii legate de boli cu potential endemic – epidemic
• Imunizari
• Suprvegherea gravidei
Serviciile Finantate de MS Legea 95/ 2006 art. 74

• Servicii medicale esentiale
• Servicii medicale extinse
• Servicii medicale aditionale.
1. Ordonanta de Urgenta nr.150/2002
2.Florentina Furtunescu 'Caracteristicile climatului organizational in principalele

structuri din sistemul de sanatate romanesc si posibilitatile concrete de optimizare a
acestuia' Acta Medica Transilvanica 2009.
23
3.Mincă D G, Marcu M G. Sănătate publică şi management sanitar, note de curs pentru
învăţământul postuniversitar. Ed a II- a. Bucureşti: Editura Universitară “Carol Davila”.
2004. .
4.Popescu A. Leadership şi comportamente de conducere în serviciile de sănătate.

Lucrare de Licenţă. Bucureşti: Facultatea de psihologie. Universitatea Bucureşti. 2000.
.
5.Vulcu L. Tratat de Sănătate Publică, vol 2, Sibiu : Editura Mira Design. 2002.
6.Vulcu L. Management sanitar. Sibiu: Editura universităţii “Lucian Blaga”. 2004. p.
7.Constituirea unui cabinet de M.F. infintarea unui cabinet de medicina de familie

,echipa de lucru ,circuitul informaţiei,cooperarea M.F. cu specialiştii din linia I ; din
ambulatorii de specialitate şi specialiştii din spitale.
INFINTAREA UNUI CABINET DE MEDICINA DE FAMILIE
Cabinetul de MF poate functiona sub forma de :

- Cabinet individual
- Cabinete grupate
- Cabinete asociae
- Societate civila
- Societate cu raspundere limitata
Documente necesare pentru infiintarea cabinetului
• Avizul de libera practica
• Dovada de medic specialist de MF
• Adeverinta examenului sustinut
• Dovada detinerii unui spatiu necesar, sub forma de proprietate, de chirias sau de
comodat
• Autorizatie sanitara de functionare
• Cod parafa
• Certificatul de inregistrare fiscala
• Asigurarea de raspundere civila
• Cont bancar
• Contracte cu furnizorii de electricitate, de apa si de indepartare a rezidurilor
• Toate aceste acte se obtin de la Colegiul Medicilor, de la Administratia
Financiara, etc si se depun la
• Directia de Sanatate Publica pentru inregistrarea cabinetului in Registrul unic al
cabinetelor medicale.
. Asigurarea unui local corespunzator, care sa cuprinda
- unul sau mai multe cabinete de consultatie,
- o sala de asteptare,
- o sala de tratament,
- un vestiar,
24
- o debara si
- un grup sanitar.
Cabinetul trebuie sa dispuna de :
- apa curenta,
- lumina,
- caldura si
- sa respecte conditiile igienico-sanitare in conformitate cu normele in
vigoare.
Mobila necesara desfasurarii activitatii :
- Birouri ,Canapele de consultatie ,Scaune, Dulapuri de instrumente, Dulapuri
de medicamente, Masa ginecologica ,Rafturi, biblioteci , Fisiere , Cuiere , Paravane
Dotarea cabinetului
- Stetoscop ,Tensiometru ,Termometre , Ciocan reflexe , Apasator limba
,Valve, Stetoscop obstetrical , Sonde , Seringi de unica folosinta, Cutii de
instrumente, Cantar de adulti si copii , Taliometru ,Trusa de urgenta
• Daca este posibil si de urmatoarele aparate:
• Electrocardiograf ,Ecograf , Trusa ORL , Otoscop , Oftalmoscop, Analisor
Materiale necesare
- Seringi, Vata , Fese , Comprese sterile, Alcool sanitar, Alcool iodat, Apa
oxigenata, Garouri, Atele,. Ace chirurgicale, Ata chirurgicala, Agrafe chirurgicale,
Pense, Valve, Aspirator de secretii, Aparat de sterilizare.
Finantarea Medicinei de familie - art.80.

Cabinetul de medicina de familie poate realiza venituri din:
• contracte incheiate cu CAS pentru serviciile esentiale, extinse si aditionale
• contracte incheiate cu societatile de asigurari private de sanatate;
• contracte pentru servicii furnizate in cadrul programelor de sanatate publica;
• contracte incheiate cu autoritatile teritoriale de sanatate publica, pentru servicii de
medicina comunitara;
• contracte incheiate cu terti, pentru servicii aferente unor competente suplimentare;
• - plata directa de la consumatori, pentru serviciile necontractate cu terti
platitori;
• - coplata aferenta unor activitati medicale;
• - contracte de cercetare;
• - contracte pentru activitatea didactica in educatia universitara si
postuniversitara;
• - donatii, sponsorizari;
• - alte surse, conform dispozitiilor legale, inclusiv din valorificarea aparaturii
proprii, uzata fizic sau moral.
Echipa de lucru a medicului de familie
• o asistenta de cabinet angajata obligatoriu cu carte de munca ½ sub 1000 pacienti
si cu norma intrega peste si 2 asistenti peste 2000.
• o asistenta de igiena;
• o asistenta de ocrotire;
• o asistenta pe probleme sociale ;
• o moasa;?
25
• o asistenta de cartier- district- igiena copil.bolnav cr.,imobilizat;
• personal non-medical : secretara, contabil, administrator, ingrijitor de curatenie
• Facultativ: medici MF, psihologi.
Relatia M.F. cu alti specialisti ,organe si organizatii
• fizioterapeutul,
• preotul ,
• comunitate;
• autoritati locale (primar, consilieri locali etc );
• practicieni ai medicinei traditionale
• Scoli si gradinite
• ONG –uri si Fundatii
• Diferiti sponsori
Farmacistul:
• farmacoxenomania,
• automedicatia (reteta),1819 “ regulamentul spiteresc”
• farmacodependenta,
• abuzul de medicamente ,
• folosirea neadecvata (varsta,sarcina ).
Specialistii din ambulatoriul de specialitate
- MF ia decizia de a retine sau a trimite pacientul
- solicita consultul specialistului pentru precizare de diagostic si tratament - pacientul
revine
- trimite de la inceput pacientul pentru precizare sau confirmare de diagnostic.
- cazul este preluat de specialist : epilepsie,glaucom
- retine pacientul pentru al trata .
- preia pacientul pentru al dispensariza .
Specialisti din spital
- Intrernarea in spital in caz de :
- prognostic nefavorabil
- este o urgenta
- afectiunea necesita ingrijiri terapeutice deosebite ;
- boala reprezinta un pericol pentru colectivitate
- boli infecto - contagioase.
- imposibilitatea ingrijirii la domiciliu
- lipsa familiei,
- tulburari ale constientei .
1. Legea 95 / 2006 publicata in Monitorul oficial nr.372/ 28.04. 2006
2. Legea nr.67/1995 ;
3. Legea nr. 46/21.01. 2003 privind drepturile pacientului , Codul deontological
Colegiului medicilor din Romania
4. Ordonanta 124/1998 privind organizarea si functionarea cabinetelor medicale
5. Legea asigurarilor de sanatate nr. 145/1997 modificata de ordonanta150/2002
26
8. Asistenta Familiei
Capitole
- Structura familiei
- familia tipica
- familia atipica
- Functiile familiei
- Familia dizarmonica - Familia patologica
- Ciclurile vieţi de familie,
- Influenta familiei asupra starii de sanatate a individului
- Esential - care este structura si functiile familiei .
- care sunt familile dizarmonice .
- In ce situatii intervine MF.
- cum influenteaza familia starea de sanatate a individului
- Important – care este rolul MF in sanogeneza familiei .
- caare sunt ciclurile vietii de familie.
- Util - care sunt caracteristicile familiei .
- Facultativ -
- Sa urmareasca structura diverselor familii si factorii de risc intrafamiliali.
- Sa invete cum poate fi promovata sanatatea familiei.
Structura familiei
Familia tipica
• Nucleara - formata din parinti si copii
• Largita - formata din parinti, copii, bunici, nepoti, etc.
Familii atipice.
• Concubinajul in care cei doi parteneri convietuiesc impreuna fara legalizarea
relatiei lor.
• Familia monoparentala in care un parinte de obicei mama, isi creste singura
copii.
• Familia fara copii.
• Familia vitrega - in care cel putin unul dintre soti nu este parintele natural al
copilului.
• Familia cu copii infiati.
• Familia homosexuala formata din doi parteneri de acelasi sex.
FUNCTIILE FAMILIEI
Functii socio - biologice
• Functia sexuala
• Initial sexualitatea a fost plasata in principiu in relatie cu casatoria excluzand

prostitutia .
27
• In prezent sexualitatea inafara familiei formale este tot ma mult acceptata –
concubinajul.
• Medicul de familie este implicat atunci cand:

• - apar probleme in relatia barbat – femeie
• - tulburari de potenta si orgasm - rar afectiuni organice
• - ff tulburari nevrotice, extenuare ,stres ,imbatrinire.
- probleme aparute intre parinti si copii
- boli cu transmitere sexuala
- gonoree, sifilis – partenerul trebuie tratat.
- viata sexuala inceputa prea devreme cu unul sau mai multi parteneri
constituie un risc pentru cc de col uterin, sau partener cu mai multe
partenere
Functia reproductiva
• - anticonceptie – MF consiliaza pe probleme de :

• - planificare familiala
• - prevenirea unei sarcini nedorite inafara casatoriei
• - nastere – asista nasterea si consiliaza pe probleme de :
• - inseminare artificiala sau adoptia
• Functia de protectie
• - alimentatia si obiceiurile alimentare- cond. Sanatatea familiei
• - locuinta- spatiu ,curatenie , numar membri = hepatita virala,boli de piele
,parazitoze intestinale, infectii streptococice,tbc…
• - factori familiali - boli familiale – ha ,ud ,led, boala Gilbert “
hiperbilirubinemie familiala “, hemofilie .
• Functii socio – economice
• - de asigurare a veniturilor necesare familiei,
• - de intrajutorare din punct de vedere material
• - functia productiva - alimente ,
• - functia de consum - influentata de somaj ,boala ,invaliditate ,educatie
• Functii socio – culturale si psihologice
• - socializare -educatie- religie –destindere - distractie
Familia dizarmonica - Familia patologica
• Familia dezorganizata.
• - absenta unui sot,
• - lipsa grijei fata de copil,
• - dificultatile economico-financiare.
• Familia conflictuala.
• - de neintelegeri majore intre soti, sau intre parinti si copii,
• - tulburarea comunicarii,
• - disparitia sentimentului de iubire si de respect.
• Familia violenta.
• - un limbaj violent si chiar de violenta fizica, mai ales fata de sotie si de copii.
• Familia consumatoare de droguri.
28
• - consumul excesiv de alcool, sau chiar de droguri majore.
• Familia in divort.
• - neintelegeri majore, de tensiune si de violente, cu consecinte negative asupra
copiilor.
Ciclurile vietii de familie.
• Formarea familiei prin casatorie

• Inceputul extensiei, odata cu nasterea primului copil,
• Sfarsitul extensiei, odata cu nasterea ultimului copil,
• Inceputul contractiei, odata cu plecarea primului copil,
• Sfarsitul contractiei, odata cu plecarea ultimului copil,
• Dizolvarea familiei, odata cu moartea unuia dintre soti
Influenta familiei asupra starii de sanatate a individului
• Factori genetici.
• starea de sanatate depinde in proportie de 30% de factorii genetici.
• Factori de mediu.
• locuinta insalubra,
• aprovizionarea cu apa,
• iluminatul,
• incalzirea
• Conditiile igienico-sanitare precare
• Nivelul cultural al familiei Nivelul economic scazut
• Consumul de alcool sau de droguri
• Relatiile dintre membrii familiei pot genera stresuri familiale.
Activitati – Descrieti situatii in care a intervenit medicul de familie.

- consemnati cele mai frecvente probleme familiale intalnite in practica.
- aveti pe listele de pacienti familii problema.
Intrebari recapitulative
- care sunt tipurile de familie
- care sunt functiile familiei.
- Care sunt situatile in care intervie MF
- Care sunt ciclurile vietii de familie
- Cum influenteaza familia stare de sanatate a individului.
1. Mariana Nicolaescu - http://www.referatele.com/referate/diverse/online3/Familia-
--distributia-rolurilor-in-familie-in-mediul-rural-si-urban-referatele-com.php
2. Ciuperca C. Cuplul modern: intre emancipare si disolutie, Alexandria, 2000.
3. http://www.referatele.com/referate/diverse/online1/Referat-sociologie---
TRADITIONAL-SI-MODERN--IN-CUPLUL-CONTEMPORAN---SOCIOLOGIA-FAMILIEI-r
4. http://ro.wikipedia.org/wiki/Psihologia_familiei
29
1. Ciuperca C. Cuplul modern: intre emancipare si disolutie, Alexandria, 2000.
2.Mitrofan I. Cuplul conjugal-armonie si dizarmonie, Bucuresti, 1998.
3.. Stanciulescu, E. Sociologia educatiei familiale, Iasi, Editura Polirom, 1998.
9.PATOLOGIA IATROGENA - ERORI DE DIAGNOSTIC
Capitole
- Structura familiei
- familia tipica
- familia atipica
- Functiile familiei
- Familia dizarmonica - Familia patologica
- Ciclurile vieţi de familie,
- Influenta familiei asupra starii de sanatate a individului
- Esential - care este structura si functiile familiei .
- care sunt familile dizarmonice .
- In ce situatii intervine MF.
- cum influenteaza familia starea de sanatate a individului
- Important – care este rolul MF in sanogeneza familiei .
- caare sunt ciclurile vietii de familie.
- Util - care sunt caracteristicile familiei .
- Facultativ -
- Sa urmareasca structura diverselor familii si factorii de risc intrafamiliali.
- Sa invete cum poate fi promovata sanatatea familiei.
Importanta problemei
• In SUA 10% sunt internati pentru o afectiune iatrogena.
• In Olanda 5%
• In australia 3,6%sunt internati pentru reactii adverse la medicamente
• Erorile de diagnostic. Sunt o sursa de instruire daca sunt recunoscute si retusate
• Inbogatesc experienta medicului
Cauze care conduc la iatrogenoze
• Greseli de diagnostic
• Folosirea neadecvata a mijloacelor de explorare
• Folosirea neadecvata a mijloacelor terapeutice
• Erori in sistemul de comunicare medic - bolnav
Greseli de diagnostic
Cauze care tin de medic

• Pregatire insuficienta- ignoranta
30
• Plafonare ,suficienta,abandonarea sau diminuarea pregatiri in specialitate
conduce la necunoasterea achizitilor recente si implicit la lacune de cunoastere
• Lipsa de cunostinte esentiale
• Rebelais – ignoranta este “izvorul tuturor relelor”
• Th. Burghele – “ numai cu bune intentii si cu o harnicie amabila nu se poate
rezolva corespunzator salvarea vietii sau vindecarea bolnavului”
• Vicii de anamneza
• Incompleta ,superficiala, prost condusa,gresit interpretata,subaprecierea
simtomatologiei clinice vis – a – vis de examenul obiectiv , neglijarea unor date
legate de specificul zonei, anotimp, varsta sex ,stil de viata ,profesie , obiceiuri
alimentare.
• Examen clinic defectuos
• Lipsa de metodologie , lipsa de timp ,superficialitate , graba ,comoditate, examen
incomplet ,interpretarea eronata a unui simptom,axarea examenului clinic pe un
singur simptom si neglijarea restului.
• Informare redusa
• Lipsa de preocupare pentru informare
• Tendinta de a prelua tot ce apare nou si de a nega restul “neofilie”
• Lipsa de incredere in noile achizitii
• Greseli in elaborarea rationamentului medical
• Concluzii ilogice – examinare incorecta ,pregatire insuficienta, insuficienta
corelare a datelor.
• Idei preconcepute” obsesii de specialitate”sugerate de bolnav “cancerofobie”
• Tendinta de a pune un diagnostic interesant” boli iesite din comun”
• Neglijarea examenului obiectiv – necorelarea datelor subiective si obiective
• Neintelegerea esentei sociale a omului
• Personalitatea medicului
• Vanitate ,orgoliu ,incapatanare ,optimism exagerat
• Caracter fricos – teama de a nu gresi – teama de raspundere
• Lipsa simtului autocritic
• Lipsa de colaborare cu alti specialisti
• Legaturi afective deosebite dintre medic si bolnav
Cauze care tin de pacient
• Varsta ,
• nivelul redus de instruire,
• simulatia ,
• starea clinica a pacientului ,
• particularitati individuale de debut si evolutie a bolii,
• tratament administrat in special psihotrope.
Cauze care tin de boala
• Debuturi atipice ,
• Simtomatologie nespecifica unui model dat ,
• Evolutie asimptomatica
• Evolutie mascata – CC ;boli asociate
31
• Contestul in care apare manifestarea clinica”dureri toracice” inima ,pleura
,peretele toracic ,durere iradiata cu alt punct de plecare ,neurastenie …
• Epicur “cunoasterea greselilor este inceputul salvari”
• Sofocle “nu este lipsit de intelepciune si nici marginit ,acela care se ridica dupa ce
a cazut in greseala ,in loc sa staruie in ea “
Folosirea neadecvata a mijloacelor de explorare
• Tendinta de a apela la examinari paraclinice in detrimentul examenului clinic
• Interpretarea gresita a rezultatelor fie prin:
• - acordarea unui credit excesiv unor date de laborator
• - greseli de recoltare,
• - greseli de tehnica- inregistrarea incorecta a unui ECG ,artefacte
• Dotari tehnice ineficiente – sensibilitate si specificitate redusa
• Explorari neconcordante cu datele clinice
• Expuneri repetate si de durata la examinari radiologice
• Efectuarea incorecta a unor biopsi
• Teste farmacodinamice inadecvate: test de efort…
• Personal tehnic insuficient pregatit
Folosirea neadecvata a mijloacelor terapeutice
• Regimuri alimentare prea restrictive in dezacord cu suferinta bolnavului –
adevarate psihoze si cheltuieli inutile
• Folosirea unor medicamente fara cunoasterea si/ sau respectarea posologiei lor.
• Asocieri medicamentoase nepotrivite fara a tine cont de sinergismul sau
asinergismul medicamentelor
• - iatrogeni respiratorii – dupa adm. de penicilina ,amiodarona,captopril
nitrofurantoina,metotrexat,etc. Asocieri antagoniste - penicilina+tetraciclina
• - penicilina+ cloramfenicol
• Interpretarea gresita a unor reactii alergice la unele medicamente “aspirina
,barbiturice , antibiotice” frecvent asociata cu febra “febra medicamentului”si cu
xantema.
• Abuzul de medicamente - polipragmazia
Erori in sistemul de comunicare medic - bolnav
• Iatrogenia de comuniare este consecinta lipsei sau insuficientei informari a
pacientului chiar in contextul unor certitudi diagnostice
• consecinte psihice - neuroza reactiva, depresie anxioasa
• consecinte somatice - hipertensiune ateriala ,ulcer gastric sau duodenal, spasme
coronariene …
1. Oprea S.; Gherman Madeleine – practica medicinei interne in ambulator Ed.Dacia
Cluj- Napoca 1997
2.Arlet P., Pathologies iatrogenes, Paris, Masson, 1998;
3.Ungureanu G; Astarastoae V, Maria-Christina Ungureanu, Ortansa Stoica,
Iatrogenia: dileme etice si modalitati de abordare a
erorii medicale, Revista Romana de Bioetica, 6 (2), 2008.
4. Hegglin R.- Diagnosticul diferential al bolilor interne-Ed.Med.Buc.

1969
32
1. Lazarou J., Pomeranz B.H., Corey P.N., Incidence of Adverse Drug Reactions in
Hospitalized Patients. A Meta-Analysis of Prospective Studies, JAMA, 279: 1200-5,
1998;
2. Ungureanu G., Stoica O., Patologia iatrogena – dificultatile abordarii: delimitarea
domeniului si evaluarea dimensiunii epidemiologice, Rev Rom Bioetica, 4:3, 39-44,
2006;
3. Ungureanu G., Stoica O., Alexa I., Ardeleanu S., Iatrogenia medicamentoasa:
dificultatile preventiei si dilemele bioetice, Rev Rom Bioetica, 4:4, 2006;
4.Kumar P.J.,Clark ML-Clinical Medicina-Bailliere Tindal p732-763
10. PROBLEME DE GERIATRIE IN PRACTICA MF

Capitole
- Importanta problemei
- diagnosticul geriatric ;
- particularităţi terapeutice.
• Numarul persoanelor . >60 ani - ONU si Banca mondiala > 10%
• Franta 2005 –congresul populatiei 28 – 30 - 35 %
• In anii 1990 populatia in virsta de 65 ani si peste reprezenta aproximativ 4% din
totalul populatiei in tarile in curs de dezvoltare si de aproximativ 12% in tarile
dezvoltate.
• Proiectiile demografice ONU pentru anul 2005 estima ponderea virstnicilor in

tarile dezvoltate la aproximativ 18%, iar pentru anul 2020 la aproximativ 20%.
• Grupa de virsta cu cel mai accelerat ritm de crestere numerica este de 80 ani si
peste.
•
• In tara noastra 1930 – de la 5,9 la 14,3%
• 2000 – 17%
• 2007 – 15% cu diferente de 8 – 9 ani F/ B
• feminizarea populatiei
• Conform datelor ONU la ½ sec.xxi populatia de 60 ani:
• Romania - > 40 %
• Spania - 43,2 %
• Italia - 41,3%
• Grecia - 40,9%
• Republica Ceha - 40,9%
• Acest trend ascendent isi gaseste explicatia in
• - scaderea natalitati .
- cresterea duratei medii de viata .
- imigrarea nu influenteaza semnificativ aceasta structura.
- grupul populational 15 – 59 ani este relativ constant
• Frecventa mare a imbolnavirilor > 65 ani - crestere exponentiala >75 ani
33
• Frecventa mare a consultului geriatric, practic > 4o% din timpul acordat
consultatiilor la cabinet
• Tendinta de ingrijire spre ambulatoriu si structuri alternative comunitare
• Tendinta de ingrijire spre domiciliul bolnavului
• Importanta examenului de bilant in prevenirea dependentelor.
• Ca o nota distincta trebuie mentionat si faptul ca in prezent familia se ocupa din

ce in ce mai putin de virstnici, in special daca sunt si bolnavi, si prefera sa fie
ingrijiti in unitati speciale pentru virstnici. In mediul rural situatia este putin
diferita .
Diagnosticul geriatric
Diagnosticul clinic – respectiv diagnosticul de boală sau mai degrabă de boli
având în vedere polipatologia vârstnicului
Diagnosticul gerontologic – de apreciere a vârstei biologice respectiv a ritmului
de îmbatrânire
Indicatori de vârstă biologică :
date morfologice, antropologice, fiziologice : modificări ale staturi şi posturii;
modificări osteo-musculare, modificări ale greutăţii
date clinice : afecţiuni organice ale aparatului cardio-vascular, respirator, digestiv,
urogenital, articular, osteo-muscular etc.
date psihologice : comportament echilibrat, comportament patologic : depresie,
anxietate, teamă de medicamente, tendinţă la automedicaţie, degradarea funcţiilor
cognitive
date bio-chimice : modificări ale lipidelor plasmatice, colesterol, trigliceride,
glicemie etc.
date paraclinice: examen radiologic,osteodensitometrie – osteoporoză
• Diagnosticul social
- locuiesc unde şi cu cine : familie soţ-soţie, singur cu copii, cu prieteni, în azil
- pot sau nu pot munci?
- se pot autoântreţine : au suport material, se pot deplasa?
- necesită asistenţă medicală ?– internare în spital sau asistenţă la domiciliu
- dacă necesită îngrijire la domiciliu în ce constă
• necesită asistenţă la pat
• necesită asistenţă la îmbrăcare
• necesită asistenţă la alimentaţie
• necesită asistenţă pentru toaleta zilnică
• necesită asistenţă lpentru alte tipuri de dependenţe
Principii de tratament
• Evaluarea starii intelectuale
• Evitarea repausului prelungit la pat – tromboembolii , escare
• Evaluarea corecta a unor dificultati
• - tulburari de masticatie
34
• - tulburari de absorbtie – afectiuni gastro – intestinale
• Consumul de alcool
• Stabilirea dozelor – strict individualizat
• Administrarea medicamentelor in pozitie sezanda
• Tratamentul corect al bolilor coexistente.
1.Balaceanu S – Geriatrie practica -Ed. Med.Amaltea Buc. 1998
2.Dumitru M. - Bazele geronto-cardiologiei. Ed. Med. Buc. 1979
3.http://www.boli-medicina.com/generalitati/INTRODUCERE-IN-GERIATRIE-BM-
COM.php
4.Bodogai I.Simona Ioana – Protectia sociala a persoanelor varstnice.- Rez.
Teza Doctorat Buc 200 8
5.Family practice.co References htm Updated May 7, 2007 Geriatri Pacients
SAVAD
6. Cegala DJ, Marinelli T, Post DM. The effect of patient communication
skills training on treatment compliance in primary care. Archives of Family
Medicine 2000; 9:57-64.
7. Socha McGee D, Cegala DJ. Patient communication skills training for
improved communication competence in the primary care medical consultation.
Journal of Applied Communication Research 1998; 26:412-430.
1 Kasch FW, Boyer JL, Schmidt PK, et al. Agein of the cardiovascular system during 33
years of aerobic exercise. Age Ageing.1999;28:531-536. Fretwell MD. Optimal pharmacotherapy. In:
2. Ferri F,
Fretwell MD, Wachtel TJ, eds. The Care of the Geriatric Patient. 2nd ed. St.Louis, Mo:
Mosby; 1997:359-370.
3.. Watson R, Somerville K.- Altered presentation in old age. Elderly Care. 2000;12:19-21.
4.. Carlson JK. -The role of physical activity in the prevention of disability for older persons. Clin
Geriatr Med
5. Bogdan .C.- Elemente de gerioatrie practica. Ed. Med. Buc.1992
6. Tierney Laurence M.- Diagnostic si Tratament in practica medicala.Ed. Lider 2001
11. INGRIJIREA LA DOMICILIU A PACIENTILOR AFLATI IN STADIU TERMINAL
Bolnavul Terminal in Asistenta Primara
Capitole
• Ingrijiri paleative
• definitie OMS
• modele de organizare
• obiective
• Definirea bolnavului terminal
• Stabilirea diagnosticului de faza ireversibila, terminala
• Informarea pacientului si a familiei
• Ansamblul ingrijirilor paleative la domiciliu
• asigurarea igienei corporale
• asigurarea unui climat propice de comunicare
35
• asigurarea odihnei si recuperarii fizice
• asigurarea unui echilibru psihic
• sustinerea spirituala a bolnavului
• sustinerea psihica a bolnavului si a familiei
• Dreptul la moarte asistata – eutanasia
Obiective
• Imbunatatirea calitatii vietii
• prin diminuarea suferintelor fizice,psihice si sociale ceea ce este in consens cu
drepturile omului stipulate in carta ONU art.I
respectiv de a muri demn – fara suferinte fizice
• Asigurarea unui suport psiho- emotional , social ,spiritual…
• Asigurarea unui suport familial
Definirea bolnavului terminal – muribund,agonic, caz disperat

Pacient suferind de o boala cronica cu moarte iminenta sau de o boala grava
,incurabila in stadiu avansat
• pacienti cu cc incurabile ,in stadii terminale
• stari comatoase grave , posttraumatice
• boli ereditare si congenitale cu sfarsit inexorabil, apropiat;
• insuficiente hepatice, renale si cardiace “terminale “
• boli cardio - vasculare ,pulmonare si hematologice severe si ireductibile ;
• Boala Parkinson, scleroza in placi, dementele
• alte leziuni degenerative neuro-corticale incurabile si avansate
• SIDA in stadii terminale, etc.
Informarea pacientului si a familiei
Romania – direct sau prin intermediul unui apartinator
Bolnavul doreste sau nu sa stie stadiul bolii sale
• Informarea pacientului dupa o prealabila pregatire.

• Comunicare cat mai personala pe intelesul bolnavului
• Sa nu evite sa raspunda la intrebarile bolnavului
• Sa explice pacientului posibilitatile terapeutice si evolutia bolii
• Sa pastreze o raza de speranta dar fara obiective(promisiuni) false
• Sa-l asigure pe bolnav ca doleantele lui vor fi respectate .
Ansamblul ingrijirilor paliative la domiciliu
• Mentinerea unui grad ridicat de igiena corporala
• - educarea si incurajarea bolnavului in vederea folosirii periei si a pastei de dinti –
truse strict individualizate
• - incurajarea dusului zilnic pentru bolnavi mobilizabili
• - pentru bolnavii imobilizabili spalarea zilnica la pat pe segmente, uscare corecta
,aplicarea de pudra de talc in vederea prevenirii escarelor
• - asigurarea unei lenjerii de corp si pat permanent curate
• Asigurarea unui climat propice de comunicare
• - acces la informare : telefon , scrisori,ziare
• - acceptarea vizitatorilor daca bolnavul doreste
36
• - informarea vizitatorilor asupra bolii pacientului
• - nu trebuie facuta fara acceptul bolnavului .
• Asigurarea odihnei si recuperarii fizice
• - calmarea sau combaterea durerii;antialgice majore – minore
• combaterea anxietatii
• - combaterea insomniilor - hipnotice,
• - evitarea bauturilor cofeinizante dupa cina
• - asigurarea linistii
• - respectarea programului de odihna de catre vizitatori
• Sustinerea psihologica a bolnavului
• - discutii sincere si oneste cu bolnavul , care sa-l incurajeze sa-si exprime
deschis sentimentele si emotiile
• - combaterea factorilor stresanti – vizite inopinate si prelungite
• - psihoterapie de sustinere
• - colaborarea cu psihiatrul si eventual cu psihologul
• Sustinerea psihologica a familiei.
- informarea corecta a familiei asupra evolutiei bolii ,
• - eventual sfaturi vizavii de ce are de facut in diverse situatii.
• Sustinerea spirituala a bolnavului.
• - respectarea convingerilor si a credintei religioase
• - facilitarea intalnirii cu preotul – daca bolnavul doreste
• - colaborarea cu psihiatrul si eventual cu psihologul.
• Tratamentul unor suferinte asociate cu momentul mortii
• - frica, anxietate,insingurare ,suferinte psihice
Ingrijiri paliative acordate bolnavilor terminali
Dispneea
Evaluare
Singura evaluare obiectiva este gazometria, dar în cadrul ingrijirilor paleative la
domiciliu ne bazam pe examenul fizic al pacientului.
Din acest punct de vedere ne putem folosi de stadiile propuse de OMS :
• gr.l: dispnee apărută la eforturi neobisnuite

• gr.ll: dispnee apărută la eforturi importante dar obisnuite (mers rapid, urcarea mai
multor etaje)
• gr.lll: dispneea apărută la eforturi usoare
• gr.lV: dispneea de repaus
Linistirea pacientului
• - explicatii de ordin anatomic si fiziopatologic pentru a evita “teama exagerata”
• - pozitia semisezanda la pacientul constient
• - kineziterapia
• oxigenul – adm.la nevoie si nu in mod sistematic
• corticoterapia HHC- metilprednisolon lo gr./zi (sulmedrol,urbanson, prednol)
• - reduce edemul peritumoral
• - actiune antalgica
• - actiune antipiretica
• - actiune euforizanta
37
• Anxioliticele
• - combat panica creata de dispnee
• - efect miorelaxant
• - efect antidepresiv
• Alprazolam, Xanax, Helex 0,5mg/zi-2mg/zi
• Bromazepam – Lexotanil l,5-6mg/zi tb.3 mg.
• Lorazepamul –Lorivan,Merli-Lorans o,5-2 mg/zi
• Clonazepamul –Antelepsin – Rivotril l-6mg/zi in 3 prize
• - actiune anticonvulsivanta
• - combate durerea de natura neuropatica
• Alte anxiolitice
• Morfina
Combaterea durerii
Se face in functie de intensitatea ei
Intensitatea durerii este evaluata scala analog- vizuala si are10 grade
• 0 – Fara durere, relaxare, expresie calma

• 1-2 – Durere minima, usor stresat, expresie tensionata
• 3-4 – Durere usoara, miscari retinute, grimaze
• 5-6 – Durere moderata, gemete, agitatie
• 7-8 – Durere severa, tipete
• 9-10 – Durere chinuitoare, tipete, agitatie
Combaterea durerii
• Cele 3 trepte ale analgeziei – OMS- antalgice
• Clasa I
• - paracetamol
• - aspirina
• - algocalmin,analgin,optalgin,novalgin-tb-supozitoare
• Clasa II
• - tramadolum-tramadol,tramal,tradonal,tador – tb.sup.im,iv,sc.
• Clasa III
• - morfina f.l ml/2omg 2xlo mg/zi – cu actiune rapida
• - morfina – actiune retard- Doltard- Vendal retard
• - compr. 1o-3o-6o - loo mg.
• Alte medicamente: corticoizi metilprednisolon 4-lo-2o mg
• - dexamethazon o,75-2-4 mg.
• AINS – Diclofenac,Ibuprofen
• Tusea si expectoratia
• adm.de lichide,umidifierea aerului in camera
• Seaca- Codein fosfat compus l5mg-sau retard 6o-9o-l2omg
• Calmotusin,Mescapina (Tusan Forte)lo-5omg
• Umeda - Ambroxol,Bromhexin,Bisolvon,Brofimen
38
• Sughit – manevre de excitatie vagala- masaj carotidian,respiratie intr-o punga de
hartie
• Clorpromazina 25-5o mg/zi tb sau iv la 6 ore
• Metoclopramida – Fenitoina compr.loo mg per os sau perfuzie f.5ml/5omg
• Haloperidol 5 mg im,iv.
Tratamentul constipatiei
- accentuata de imobilizarea la pat si
- de tratamentul cu opioide.
laxative, serina,, galcorin si triticum, tarata de grau
1. Asch D. A. - The role of critical care nurses in euthanasia and assisted suicide.,
N. Engl. J. Med. 1996 , 334, 1374 – 1379.
2. Back A.L. ,Wallace J.I., Sarker H.E., P earlman R.A. - Physician – assisted suicide and
euthanasia in Washington State – patients and physician responses. JAMA, 1996, 275,
919 – 920.
3. Magnusson, RS. Euthanasia: above ground, below ground, Journal of Medical
Ethics, 2004;30;441-446.
4. Jompan A. - Ingrijirile paleative acordate bolnavilor terminali cu
simptomatologie predominant respiratorie. Medicina Familiei,an. 9. nr.43.
2002 pag. 20-23
5. Chapple, A.; S. Ziebland, A. McPherson and A. Herxheimer. What people
close to death say about euthanasia and assisted suicide: a qualitative study,
Journal of Medical Ethics, 2006;32;706-710.
6. http://www.profamilia.ro/culturavietii.asp?manual=72
6.http://facultate.regielive.ro/referate/psihologie/asistenta_psihologica_a_pe
rsoanelor_muribunde-56238.html.
7. http://medic.pulsmedia.ro/article--x-Supliment
Modalitati_de_crestere_a_eficientei_tratamentului_antialgic_la_bolnavii_cu_can
cer_in_sistem_ambulator--2139.html Supliment.
8. http://www.idebate.org/wiki_ro/index.php/Legalizarea_eutanasiei_e_justificata
9. Lupsa Romanta – Tratamentul medicamentos al durerii cronice la bolnavii cu
cancer. Medicina Familiei,an. 9. nr.43. 2002 pag. 24 – 26.
10. WHO – Gudelines on Cancer Pain Management 1999.
1.Tierney Laurence M.- Diagnostic si Tratament in practica medicala.Ed. Lider 2001
2.M. LawrenceTIERNEY J.Stephen McPHEE - Diagnostic si tratament in practica
medicala . Ed.Lider 2008.
12.STRATEGIA INVESTIGATIILOR PARACLINICE
• >80%din ingrijirile medicale se acorda in ambulatoriu
39
• >85%din examinarile de laboratorsunt cerute in ambulator
• Contribuie la confirmarea ,infirmarea sau completarea supozitiei clinice
• Permit evaluarea stadiului evolutiv al bolii
• Permit informatii privind modificarile :biochimice, hematologice ,imunologice
,histologice ,fiziologice, anatomopatologice si genetice
• Fac posibila urmarirea si aprecierea rezultatelor terapeutice
NOTA PARTICULARA
• Nu se substituie anamnezei si a examenului obiectiv
• Are doar un caracter consultativ
Strategia investigatiilor paraclinice
• Alegerea investigatilor in raport cu valoarea lor diagnostica in baza concluziei
clinice
• Stabilirea ordinii si ierarhiei de efectuare a unor examinari
• Stabilirea semnificatiei rezultatelor in contextul clinic
• Pacientul trebuie convins asupra necesitatii unor examinari in detrimentul altora –
adesea pacientii cer anumite examinari
Examinari obligatorii - uzuale

• Hemoleucograma
• VSH-ul – exploreaza reactivitatea organismului
este accelerat in procese imflamatorii ,infectii, neoplasm
• RBW
• Glicemia – depistarea unui DZ
• Examen sumar de urina; nefropatii, infectii urinare ..
Examinari tintite
• In raport cu concluzia clinica : vizind o afectiune a unui aparat , organ …
• Daca exista algoritm de diagnostic se aplica ghiduri sau protocoale de diagnostic
• Se apeleaza la examinari putin riscante – usor de efectuat
• Sunt evitate examinari in exces
• - pot fi nocive prin repetare
• - au un grad ridicat de ris
• - sunt neelocvente pentru diagnostic
Examinari complementare
• Se efectueaza atunci cand rezultatele obtinute sugereaza o alta afectiune
• Glicemia 120mg/dl – glicemie bazala modificata
• Glicozurie – probe functionale renale
• Sumar urina – leucociturie,cilindri…
• Sunt necesare pentru diagnosticul diferential
Stabilirea ordinii si ierarhiei de efectuare a unor examinari
• Importanta si accesibilitatea lor pentru diagnostic
• Starea generala a bolnavului
• Posibilitatea efectuarii in timp util
• Evitarea unor cheltuieli inutile pentru pacient
Interpretarea rezultatelor
• In raport cu datele clinice
40
• In raport cu stadiul evolutiv al bolii
• In raport cu tratamentul urmat
• In raport cu respectarea conditiilor de recoltare
• - prelevare de sange – pe nemancate
• - sumar urina – prima urina de dimineata
• In raport cu alimentatia
• - R Gregersen – 3 zile regim fara carne
Bibliografie obligatorie .
1. Oprea S, Madeleie Gherman – Probleme curente in practica medicului de familie.
Tipografia UMF 1998
2. Postolache V- Medicina de ambulatoriu. Ed. Dacia.1989
3. L. Tierney, S.J. McPhee, M.A. Papadakis Diagnostic si tratament în practica
medicala , Ed. Stiintelor Medicale, Buc., 2001
1. Ghid de practica medicala, vol. I, Ed. Infomedica, Buc., 1999
2. Ghid de practica medicala, vol. II, Ed. Infomedica, Buc., 2001
3. Vasan RS, Larson MG,Lei EP, et al.Assesment of frequency of progression to

hypertention in non hypertensive participants in the Framingham Heart Study. Lancet,
2001, 358:1682-6.
4. Welton PK, Appel LJ, et al Primary prevention of hypertention : Clinical and public
advisory from The National High Blood pressure Education program . Jama 2002,
288:1882-8 .
5.Schaffer A., Braun J.,Renz U. – Ghid clinic – explorari – diagnostic- terapie urgente .
Ed.Med.Buc.,1995 .
13.Abuzul de toxice – atitudinea M.F.: posibilităţi de combatere a consumului de tutun

şi alcool .
Titlul: Fumatul si efectele sale
• Tabla de materii:
1. Introducere
2. Efecte produse de tutun.
3. Cum s-a ajuns la fumat ?
• Reclamele pentru produsele din tutun
• Presiunea anturajului
• Exemplul parental şi media
• Utilizarea fumatului în conturarea unei imagini personalizate
41
• Corelaţii genetice
4. Existǎ o modalitate sǎnǎtoasǎ de a fuma?
5. La ce vârstǎ se începe fumatul ? Câţi oameni fumeazǎ ?
6. Statistici româneşti si straine
7. Efectele abandonului tutunului.
8 Minimizarea efectelor fumatului
Obiective educationale: Ce trebuie sa stie
− Esential: cunoasterea formelor de tutun , a
modalitatilor de utilizare si a efectelor sale.
− Important: cunoasterea efectelor benefice ale renuntarii
la fumat.
− Util: cunoasterea modalitatilor de minimalizare a
efectelor negative ale fumului de tigara.
− Facultativ: modalitati de abandonare a fumatului.
Ce trebuie sa faca
− Sa faca personal, individual sau in echipa: sa identifice
nivelul de dependenta de tutun al unui pacient .
Sa realizeze consilierea pacientului fumator
1. Perturbările induse de fumul de ţigară depind de câţiva factori:
n tipul de ţigarete (cu sau fără filtru; conţinut de gudroane sau /şi nicotină)
n modul de inhalare al fumului ( inspir profund sau nu)
n timpul de expunere
n vârsta la debutul expunerii
n sexul fumătorului
n factorii de mediu adiţionali
n zona de rezidenţă (poluată sau nu)
2. Între numărul de ani (durată) şi/sau cantitatea de ţigarete consumate pe zi şi incidenţa

îmbolnăvirilor există o strânsă legătură .
n Cu cât vârsta la debutul expunerii este mai mică, cu atât riscul de îmbolnăvire
creşte.
n Fumatul pasiv sau expunerea la fum de ţigară este la fel de dăunător ca şi fumatul
activ, atunci când expunerea este semnificativă şi de durată .
Fumatul activ şi expunerea pasivă la fum de ţigarete au efecte nefaste asupra
funcţionalităţii arborelui respirator. In plus, acestea reprezintă factori de risc importanţi
pentru o seamă de afecţiuni extrarespiratorii.
3. Cum s-a ajuns la fumat ?

Odatǎ cu introducerea tutunului s-a creat o adevǎratǎ culturǎ în jurul obiceiului. Unii au
fost atraşi de caracterul sǎu inedit, considerând fumatul ca ceva menit sǎ atragǎ atenţia
asupra lor. Din punct de vedere istoric obiceiul era considerat la început unul eminamente
masculin, însǎ odatǎ cu apariţia mişcǎrii feministe fumatul a pǎtruns şi în rândul
femeilor moderne, emancipate .
Aproape toţi fumǎtorii încep sǎ practice acest obicei de la vârste mici . Conform unor
statistici > 10 % încep sub vârsta de 18 ani. Unii tineri afirmǎ cǎ au început sǎ fumeze ca
sǎ parǎ mai în vârstǎ. Alţii fumeazǎ pentru cǎ sunt convinşi cǎ îi relaxeazǎ, deşi realitatea
42
este alta. Atât frecvenţa cardiacǎ cât şi sistemul nervos fiind primele afectate conduc la
stǎri de excitabilitate crescutǎ şi irascibilitate.
Pentru alţi tineri ţigara este simbolul rebeliunii, se simt diferiţi şi importanţi.
Unele femei au început fumatul din credinţa cǎ le menţine standardul de greutate
corporalǎ. Anumite suferinţe datorate fumatului conduc într-adevǎr la scǎderea în
greutate (dar ce modalitate tristǎ de a încǎpea în anumite ţinute!).
Un lucru bun este acela cǎ astǎzi a devenit mai puţin atrǎgǎtor fumatul din perspectiva
ineditului, al imboldului de a fi diferit şi modern. Eforturile medicinii moderne, sumate
cu cele ale asociaţiilor antitabac au reuşit sǎ atenţioneze tineretul asupra consecinţelor
nefaste pe care le are fumatul, în ciuda reclamelor mai mult sau mai puţin fǎţişe de care
acesta încǎ mai are parte .
Reclamele pentru produsele din tutun

Înainte de 1970 erau premise reclamele atât în SUA cât şi în multe din ţǎrile europene.
Multe dintre firmele producǎtoare de ţigǎri erau pânǎ în anii ’60 sponsori ai unor emisiuni
radio-TV .Unele ţǎri, printre care se numǎrǎ şi România, au anulat târziu reclamele de
acest fel. Persistǎ reclamele ce însoţesc anumite manifestǎri sportive, în magazine,
benzinǎrii şi foarte rar în alte circumstanţe.
Presiunea anturajului
Multe organizaţii antitabac reclamǎ cǎ obiceiul de a fuma se poate învǎţa de la cei din
anturaj, fie prin imitaţie fie sub presiunea exercitatǎ de prieteni (riscul marginalizǎrii în
cazul unor obiceiuri diferite). Cu toate acestea existǎ studii care aratǎ cǎ presiunea
anturajului nu joacǎ un rol activ; poate cel mult sǎ declanşeze obiceiul şi nu neapǎrat sǎ-l
întreţinǎ. Alte studii aratǎ cǎ anturajul are acelaşi efect indiferent de vârsta sau momentul
în care se aflǎ fumǎtorul (la debut sau pe parcurs).
Exemplul parental şi media

Copiii provenind din familii în care cel puţin unul dintre pǎrinţi fumeazǎ sunt mai
predispuşi ca pe parcursul vieţii sǎ fumeze la rândul lor. De asemenea, vizionarea unor
filme unde eroii pozitivi fumeazǎ reprezintǎ un imbold pentru copilul aflat la vârsta
influenţelor externe. Conform unor statistici, filmele americane produse între 1988 si
1997 conţin într-o proporţie de 87 % scene ce fac direct sau mascat reclamǎ la produse de
tutun. Procentul nu s-a redus sdemnificativ, cu toate cǎ în SUA, pânǎ în 2002, s-a
remarcat o scǎdere semnificativǎ a procentului de fumǎtori. Producǎtorii şi anumite
canale de televiziune au fǎcut, însǎ, eforturi semnificative pentru a elimina astfel de
scene din produsele oferite copiilor (desene animate) sau din emisiunile cu largǎ
audienţǎ.
Utilizarea fumatului în conturarea unei imagini personalizate

Fumǎtori celebri au rǎmas în istorie cu imaginea ţigǎrii sau a trabucului ce-i însoţea (
Jean Paul Sartre, Churchill, Stalin, Bertrand Russel ş.a.). Scriitori sau actori renumiţi sunt
asociaţi cu imagini în care este nelipsitǎ ţigara sau pipa.
Corelaţii genetice
43
Fumatul prezintǎ o predispoziţie geneticǎ; un studiu din 1990 concluziona cǎ 52 % din
comportamentul pro-tutun se datoreazǎ factorilor ereditari, iar un altul din 1962 arǎta cǎ
gemenii monovitelini separaţi din fragedǎ copilǎrie, au într-un procent de 21 % acelaşi tip
comportamental în ceea ce priveşte fumatul. Cu toate acestea, factorii genetici nu au rol
decisiv în orientarea comportamentalǎ.
4. Existǎ o modalitate sǎnǎtoasǎ de a fuma?

Rǎspunsul este invariabil acelaşi: Nu!
Toate formele de utilizare a tutunului sunt dǎunǎtoare!
5. La ce vârstǎ se începe fumatul ? Câţi oameni fumeazǎ ?
6. Statistici româneşti
Programul European de Studiu pentru Alcool şi Droguri (ESPAD)- 1999
ESPAD - 2004
Ministerul Sănătăţii - 1994
Ministerul Sănătăţii- martie 2004
7. Efectele abandonului tutunului:
8 Minimizarea efectelor fumatului
Prezentare de caz –Neoplasm bronsic ( pacient fumator )
Activitati (teme) obligatorii si facultative:
• Calcularea gradului de dependenta de tutun la 10 fumatori..

• Identificati si motivati nevoia de abandon a fumatului in
acest lot de pacienti.
Bibliografia obligatorie:
1. Boyle P, Autier P, Bartelink H et al. (2003). "European Code Against Cancer and
scientific justification: third version (2003).". Ann Oncol. 14 (7). PMID 12853336
2. Clinical Evidence: concise, BMJ Publishing Group, London. 2006. ISBN 1-
90554501206 ISSN 1465-9225
3. Cox LS, Tiffany ST, Christen AG, Evaluation of the brief questionnaire of
smoking urges (QSU-brief) in laboratory and clinical settings, Nicotine Tob Res,
2001; 3: 7-16.
4. Longmore M, Wilkinson I, Rajagopalan S (2005). Oxford Handbook of Clinical
Medicine, 6ed. Oxford University Press. pp 188-189. ISBN 0-19-852558-3
5. Pop Sorina, Contribuţii la studiul hiperreactivitǎţii bronşice, Tezǎ de doctorat,
Cluj – Napoca, 2000.
Bibliografia facultativa:
1. Revealing the multidimensional framework of the Minnesota nicotine
withdrawal scale, Curr Med Opin, 2005; 21: 749-760.
2. US Department of Health and Human Services., The health consequences of
involuntary smoking: report of the Surgeon General (DHHS Pub No (PHS)
87–8398), DHHS, Washington, DC (1986). PMID 3097495
3. Kumar P, Clark M (2005). Clinical Medicine, 6ed. Elsevier Saunders. pp 900-
901. ISBN 0702027634
44
4. Collins, LG; Haines C, Perkel R, Enck RE (Jan 2007). "Lung cancer:
diagnosis and management". American Family Physician 75 (1): 56-63.
COMBATEREA CONSUMULUI EXCESIV DE ALCOOL

- atitudinea M.F.
Tabla de materii
1.Date generale
2.Intoxicaţia alcoolică acută
2.1.Forme clinice
2.2.Consecinţe medico-sociale
2.3.Diagnosticul intoxicaţiei alcoolice acute
3.Intoxicaţia alcoolică cronică
3.1.Diagnostic
4.Profilaxie
4.1.Profilaxie primară
4.2.Profilaxie secundară
5.Tratament
Obiective educaţionale
Ce trebuie să ştiţi:
- Date generale despre alcool
- Formele clinice ale intoxicaţiei alcoolice acute
- Tabloul clinic al intoxicaţiei alcoolice
- Consecinţele medico-sociale ale intoxicaţie alcoolice acute
- Diagnosticul intoxicaţiei alcoolice acute
- Diagnosticul intoxicaţiei alcoolice cronice
- Profilaxia şi tratamentul intoxicaţiei alcoolice
Ce trebuie să faceţi
- Să calculaţi cantitatea de alcool pur conţinut într-un litru de băutură
- Examenul clinic al unui pacient cu intoxicaţie alcoolică cronică
- Să urmăriţi şi să evaluaţi un pacient cu intoxicaţie alcoolică cronică
Repercusiunile pe plan medical şi costurile socio-economice fac din consumul de

alcool una din cele mai serioase probleme de sănătate publică.
Implicaţiile creşterii alarmante a consumului de alcool în secolul nostru, depăşesc
aspectele pur medicale, interesând şi viaţa socială a colectivităţilor.
În apariţia obişnuinţei de a bea concură o serie de factori istorico-sociali, culturali
şi biologici.
45
Accesul uşor la băuturile alcoolice şi mediul social influenţează în mod inerent
obiceiul de a bea.
1.Date generale
Volumul de alcool pur conţinut într-o băutură:
n = 100 x v/V
n = concentraţia alcoolică
V = volumul de amestec apă/alcool
v = volumul de alcool pur conţinut în volumul V
Densitatea alcoolului = 0,8
Cantitatea de alcool pur conţinut într-un litru de băutură de

n° = n x 8 în grame
Valoarea energetică a băuturilor alcoolice
Prin oxidarea unui gram de etanol se obţin 7,1 kcalorii. La un mare consumator de
alcool, aproximativ jumătate din necesarul caloric este acoperit prin consumul de alcool,
în detrimentul altor factori nutritivi.
Se recunosc 3 comportamente distincte referitoare la consumul de substanţe

psihoactive:
- utilizarea (uzul)
- utilizarea periculoasă (abuz)
- dependenţa
Intoxicaţia alcoolică = consum de etanol în doze ce antrenează perturbaţii organice

şi/sau mentale
2.Intoxicaţia alcoolică acută
Manifestările clinice sunt în relaţie cu acţiunea directă a alcoolului pe SNC
2.1.Forme clinice
- Beţia tipică (simplă):

- faza de excitaţie psihomotorie simplă
- alcoolemie cuprinsă între 1 – 2 g/l
46
- Beţia atipică, patologică: adesea indivizi alcoolodependenţi, pe fondul unor probleme
psihiatrice sau la subiecţi cu epilepsie.
Se termină adesea cu un somn profund, chiar comă → amnezie totală asupra
episodului.
2.2.Consecinţe medico-sociale
- cereri de concediu medical
- probleme la locul de muncă
- violenţă în familie
- acte de agresiune
- infracţiuni la volan
Sindromul alcoolic fetal ← consumul de alcool în timpul sarcinii

- retard al creşterii
- talie şi dimensiuni craniene mai mici
- deficit intelectual şi al coordonării motorii
- anomalii morfologice ale feţei, malformaţii membre
- posibile malformaţii ale cordului
2.3.Diagnosticul intoxicaţiei alcoolice acute
- clinic: - existenţa consumului recent de alcool

- halenă sau vomismente cu miros de alcool
- tablou clinic de beţie: euforie, dezihibiţie verbală şi
comportamentală, dislalie
- manifestări biologice: hipoglicemie, hiperlipemie, acidoză,
hiperuricemie, deshidratare celulară
- confirmare: - dozarea alcoolemiei
- dozarea alcoolului în aerul expirat (etilometrie)
- diagnostic diferenţial: - alte intoxicaţii: medicamentoase, monoxid
de carbon, cocaină, canabis, solvenţi, etc.
- delirium tremens
- meningita, encefalita
- encefalopatia alcoolică
- hematomul subdural secundar unui traumatism
cranian
- criza hipoglicemică.
3.Intoxicaţia alcoolică cronică
- facies caracteristic
- simptome somatice: vărsături matinale, crampe în molet
- semne clinice şi biologice
- simptome de dependenţă, stigmate biologice
47
- sindrom psihic: modificări ale vieţii afective, caracteriale şi
tulburări de memorie
3.1.Diagnostic: anamneză, chestionare, markeri biologici (GGT, VEM, ASAT, ALAT,

transferina cu deficit de carbohidraţi, scăderea albuminemiei, scăderea toleranţei la
glucoză, creşterea acidului uric, creşterea trigliceridelor)
4.Profilaxie
4.1.Profilaxie primară:
- conştientizarea publică a problemelor legate de consumul de alcool
- programe naţionale de reducere a consumului de alcool
- alcoolul şi tutunul uşor accesibile, consumul lor începând devreme în
adolescenţă (rolul educativ al părinţilor
4.2.Profilaxie secundară:
- depistarea consumatorilor excesivi – iniţierea măsurilor de scădere
- instalarea unui climat de încredere – favorizează demersul terapeutic
5.Tratament
Beţia simplă – supraveghere simplă, chiar medicală când este posibil

(stare de conştienţă, puls, TA)
Beţia cu tulburări de vigilenţă. Tulburările de conştienţă → pneumonia

de aspiraţie, hipotensiunea, etc. Tratament simptomatic în
mediu spitalicesc.
Beţia patologică – riscul unor acte auto sau heteroagresive → necesară

spitalizarea
Tratamentul intoxicaţiei alcoolice adaptat fiecărui caz:

- probleme sociale
- tulburări psihologice
- probleme biologice
Obiectivele tratamentului în intoxicaţia alcoolică cronică
- obţinerea sevrajului total şi definitiv la băuturile alcoolizate

- tratamentul specific al complicaţiilor somatice
Majoritatea consumatorilor excesivi de alcool trebuie ajutaţi să conştientizeze că
au probleme legate de alcool.
Masuri :
48
- terapia colectivă
- stabilirea motivelor pentru care trebuie să renunţe
- impunerea unor limite la consum pe care să nu le depăşească
- găsirea unei alte activităţi în timp ce bea
- stabilirea unui obiectiv (învaţă să spună nu unui pahar ce i se oferă)
- ajutor specializat
Pacienţii cu dependenţă fizică – trimişi la specialist pentru bilanţ clinic şi

biologic complet:
- evaluarea impactului alcoolului asupra organismului
- stabilirea unui program de dezintoxicare.
Întrebări recapitulative
1.Definiţi intoxicaţia alcoolică acută şi cronică.

2.Menţionaţi markerii biologici ai consumului cronic de alcool.
3.Care sunt obiectivele tratamentului intoxicaţiei alcoolice cronice?
4.Care sunt consecinţele medico-sociale ale intoxicaţiei alcoolice?
De reţinut: nu există test specific care singur să poată preciza existenţa unui consum
cronic de alcool.
BIBLIOGRAFIE - selectivă
1.Ashworth A., Gerada C. – Addiction and dependence – II: alcohol, Br.Med.J.,

1997, 315:358-60.
2.Austoker J. – Reducerea consumului de alcool, B.M.J., noiembrie 1994,vol.I,308,
1549-52, Ediţia în limba română.
3.Bienenfeld D. - Làlcoolisme du suget âgé, Médecine&Maturité, nr.2, octobre 1988,
34-39.
4.Cloutier J.Y. - Làlcool et les multinationales, file://A:\làlcool et les
multinationales.htm.
5Constantinescu R. – Alcoolismul, Medic.ro, nr.18, oct.2005, 28-34.
6.Cornutiu G. – Patologia alcoolică psihiatrică, Editura Mihai Eminescu, Oradea,
1994.
7.Diamond I., Cheryl A.Jay – Alcoholism and alcohol abuse, Cecil Textbook of
Medicine, W.B.Saunders Company, 21st Edition, 2000, 49-52.
8.Dobjanschi Carmen , Dumitrescu C. – Alcoolul adversar sever şi redutabil al
sănătăţii – Infomedica nr.10 (32), 1996, 17-19.
9.Dubuc Lidie, Defer G. – “Alcoolism: intoxication aigue et cronique – Diagnostic,
traitment” – La revue du practicien (Paris), 1996, 46, 2015-2020.
10.Friedmann C. – Toxicodependenţele, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 2004
11.Mallmann Veronique , Krempf M. – “Alcoolisme”, La revue du practicien (Paris),
1996, 46, 1031-1038.
49
12.Mogos V.T. – Alimentaţia în bolile de nutriţie şi metabolism, vol.I, Editura
Didactică şi Pedagogică RA, Bucureşti, 1997, 492-495.
13.Onaca E. – Consumul de alcool - efecte asupra sănătăţii, Ed.Casa Carţii de Ştiinţă,
Cluj-Napoca, 2007.
14.Pacala B., Vulcu Daniela,Canciu M., Popa Lucia – Alcoolismul – o provocare pentru
medicina contemporană, Sibiul Medical, anul XIII, nr.4, oct.-dec.2002, 452-455.
15.Parquet P.J. – Pour une prèvention de l’usage des substances psyhoactives,
www.cyes.info/cirdd/definitions _dependances. php
16.Paysant F. – Alcoolisme: Aspects médico-légaux – file://A:\htm, 1802-06.
17.Predescu V. – Psihiatrie vol.II, Editura Medicală, Bucureşti, 1998
18.Prelipceanu D., Voicu V. – Abuzul şi dependenţa de substanţe psihoactive, Editura
Medica, 2004
19.Rueff B. – “Le malades de l'alcool” ne sont pas tous de “alcooliques” –
La Revue du Practicien, Medicine Generale, tome 10, nr.343, du 27 Mai 1996, 31- 34.
20.Vrasti R. – Alcoolismul – Detecţie, Diagnostic şi Evaluare, Timişoara, 2001
21.Warren E. – Consumul cronic de alcool, Update, volum II, nr.6, iunie 1999, 281-284
22.ro.wikipedia.org/wiki/bere/Boisson alcoolisée/champagne/cognac/liqueur/
ţuică/vodka/scotch /whisky
I4. Abordarea unor simptome comune în cabinetul M.F. : astenia ,dispneea ,

tusea cronica , durerea toracica , dureri in extremitati
ASTENIA
Madeleine Gherman
Noţiunea de astenie desemnează diminuarea patologică a capacităţii de efort fizic şi

psihic.
Capitole:
I. Principii de diagnostic în astenie
II. Principii de tratament
a. Ce trebuie să ştiţi :
- Să diferenţiaţi starea de astenie de starea de oboseală

- Etiologia asteniei
- Să cunoaşteţi testele cu ajutorul cărora se poate certifica starea de astenie
fizică
- Sa enumeraşi principalele tipuri de astenie în funcţie de etiologie
- Sa recunoaşteţi astenia primară şi secundară
- Sa enumeraţi criteriile de diagnostic ale acestora
50
- Să efectuaţi diagnosticul diferenţial între astenia primară şi cea secundară
- Să cunoaşteţi atitudinea terapeutică ce trebuie adoptată în fiecare situaţie
b. Ce trebuie să faceţi :
- O anamneza corectă şi completă

- Examenul clinic al pacientului cu astenie
c. Ce trebuie să revedeţi (cunoştinţe şi abilităţi clinice anterioare necesare parcurgerii

capitolului):
- Semiologia afecţiunilor care pot genera stări de astenie

- Noţiuni privind posibilităţile evolutive ale diverselor afecţiuni care pot
provoca astenie
- Investigaţii necesare stabilirii diagnosticului etiologic în astenie
- Posibilităţile terapeutice
I. PRINCIPII DE DIAGNOSTIC ÎN ASTENIE

etapele stabilirii diagnosticului în astenie
1. Diferenţierea stării de astenie de de unele noţiuni apropiate ei prin aceea că se

raporteazã la relaţiile individului cu munca fapt care poate crea anumite confuzii –
(lenea, plictiseala, apatia, abulia).
2. Diferenţierea asteniei de stările de oboseală (oboseală, oboseala cronică, oboseala
decompensată)
3. Diferenţierea asteniei primare de cea secundară
a. În astenia primară apar manifestări clinice bogate ( astenie, cefalee, tulburări de
somn la care se pot adauga diverse manifestări viscerale ) iar examenul clinic este normal
sau cu modificări nesemnificative
b. Astenia secundară evoluează cu manifestări clinice puţin zgomotoase iar examenul
clinic se evidenţiază modificări ce caracterizează afecţiunea care întreţine starea
respectivă.
II. PRINCIPII DE TRATAMENT.
1. Tratamentul asteniei se face numai după precizarea diagnosticului etiologic şi se

începe prin tratarea cauzei generatoare.
2. Medicaţia antiastenizantă se utilizează ca:
- mijloc terapeutic adjuvant alături de tratamentul etiologic,
- tratament simptomatic în cazul bolnavilor la care încă nu s-a precizat cauza
asteniei dar se continuă eforturile în acest sens
3. Alături de tratamentul cauzei, în tratamentul asteniei se urmăreşte realizarea
următoarelor obiective:
- frânarea catabolismului şi creşterea aportului energetic pentru repararea
pierderilor suferite de organism:
- creşterea potenţialului energetic al bolnavului,
- restabilirea echilibrului hormonal,
51
- corectarea tulburarilor neuro-psihice care stau la baza asteniei sau care o
amplifică.
4. Realizarea acestor obiective devine posibilã prin utilizarea următoarelor mijloace :
a. Măsuri de ordin general
b. Tratament medicamentos
c. Balneo-fizioterapie
d. Psihoterapie
e. Măsuri de ordin social
ACTIVITĂŢI
- Luaţi în observaţie un pacient care prezintă astenie. Efectuaţi o anamneză şi un
examen clinic amănunţit. Notaţi în caietul de stagiu datele obţinute şi încercaţi să
stabiliţi împreună cu colegii de grupă un diagnostic. Urmăriţi pacientul şi notaţi
diagnosticul final (stabilit după investigare) precum şi tratamentul recomandat.
- Incercaţi să stabiliţi cu ajutorul anamnezei şi examenului obiectiv diagnosticul de
astenie primară. Notaţi în caietul de stagiu simptomatologia acuzată de pacient
(simptome care pledează sau nu în favoarea diagnosticului formulat) Urmăriţi
dacă se confirmă diagnosticul .
- Notaţi simptomatologia acuzată de un pacient care prezintă astenie şi stabiliţi
măsurile terapeutice care ar trebui luate.
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE
- Definiţi asenia
- Enumeraţi alte stări care pot fi confundate cu starea de astenie
- Ce este starea de oboseală. Enumeraţi manifestările clinice care însoţesc
această stare.
- Ce este şi cum recunoaşteţi starea de oboseală cronică
- Ce este şi cum recunoaşteţi starea de surmenaj
- Care sunt etapele stabilirii diagnosticului de astenie
- Enumeraţi şi descrieţi testele fizice care pot ajuta la stabilirea diagnosticului
de astenie
- Enumeraţi obiectivele tratamentulei starea de astenie
- Enumeraţi principiile terapeutice în starea de astenie
- Enumeraţi mijloacele terapeutice utilizate în tratamentul asteniei
DISPNEEA . PROBLEME DE DIAGNOSTIC
- Ce este dispneea , cum o definim .
- Care este semnificatia clinica a dispneei.
- Care sunt principalele forme clinice de dispnee .
- Care sunt semnele sugestive pentru diagnosticul boli cauzale.
- O anamneza atenta si completă

- Examenul clinic al pacientului cu dispnee .
- Examinari de specialitate acolo unde e cazul
52
- Examinari paraclinice si de laborator necesare pentru precizarea
dignosticului.
c.Ce trebuie să revedeţi
- Semiologia afecţiunilor care pot genera dispnee .

- Care sunt cele mai frecvente afectiuni ce eolueaza cu dispnee .
- Repere de diagnostic clinic si paraclinic.
- Investigaţii necesare stabilirii diagnosticului etiologic al dispneei .
• Dispneea este definita prin dificultatea constienta de a respira respectiv
disconfort respirator spre deosebire de jena respiratorie ce apare la persoane
sanatoase in anumite conditii .
Forme clinice de dispnee in raport cu originea ei
Dispneea de origine pulmonară - sugerată de:
• - mişcări respiratorii frecvente, superficiale;
• - accentuată de efortul fizic, dar puţin sau deloc influentata de decubit.
• - lipsa semnelor de stază pulonară;
• prezenţa unei afecţiuni pulmonare sau extrapulmonare cu potenţial de reducere a
mişcării respiratorii.
Dispneea de origine cardiacă - sugerată de:
• - mişcări respiratorii superficiale, frecvente,
• - dispnee de tip inspirator,
• - accentuată de efort fizic şi decubit,
• - ameliorată de ortostatism sau poziţie şezândă,
• - raluri de stază pulmonară: crepitante sau subcrepitante;
• - afecţiune cardio-vasculară
• Această formă de dispnee se întâlneşte aproape exclusiv în insuficienţa
ventricolului stâng.
• În insuficienţa ventricolului drept dispneea nu este determinată de insuficienţa
dreaptă ci de afecţiunea pulmonară şi ca urmare nu prezintă caracterul cardiac ci
pe cel pulmonar.
• Dispneea din afecţiuni cerebrale (tumori cerebrale, afecţiuni vasculare,
encefalite, meningoencefalite): apare ca o respiraţie de tip Cheyne-Stokes sau
respiraţie profundă, zgomotoasă, stercoroasă, cu ritm regulat.
• Dispneea din stările de acidoză: are ca substrat creşterea concentratiei ionilor de
H (scăderea pH) ce stimulează centrii respiratori; se prezintă deseori sub forma
respiraţiei de tip Kussmaul şi apare în coma diabetică, insuficienţa renală,
intoxicaţia cu alcool metinlic, acid salicilic etc.
• Dispneea din neuroză este sugerată de: respiraţie neregulată ca ritm şi frecvenţă;
senzaţia de nod în gât şi prezenţa semnelor de neuroză: iritabilitate, insomnii,
astenie matinală, cefalee, context cauzal prezent.
• Dispneea din afecţiuni ce evoluează cu creşterea metabolismului bazal - este
sugerată de caracterul polipneic şi superficial al mişcărilor respiratorii ce însoţeşte
stările febrile din diverse boli şi tireotoxicoza.
Activitati practice
- Incercati sa formulati dignosticul boli cauzale a dispneei pe baza anamnezei
si a examenului clinic.
53
- Notativa in caietul de stagiu situatile in care ati apelat la examinari
suplimentare pentru stabilirea diagnosticului , eventual a severitati bolii
cauzale si dece.
Întrebari recapitulative
- Cum definim dispneea
- Enumerati stari sau situatii in care dispneea nu este expresia unei boli.
- Care sunt formele clinice de dispnee in raport cu originea ei.
- Care sunt reperele clinice sugestive pentru diagnosticul cauzal al dispneei.
1 Braun J., Medicina interna, Ed. Med., Buc., 1997

2.Haragus St. - Practica consultaţiilor medicale de ambulatoriu. Ed. Med. Buc. 1971.
3.Hegglin R. - Diagnosticul diferenţial al bolilor interne. Ed. Med. Buc. 1969.
4.Golli V-O abordare patogenetica a tratamentului dispneei .Infomed. 8/1996 pag. 20- 27
5.Gherasim L. sub red. – Medicina Internă, vol. I – II, Ed. Med. Buc. 1995.
6.Harrison - Principii de medicina interna .editia in limba romana 2005
7. Oprea S.; Gherman Madeleine – Probleme curente in practica medicului de familie.
1. Corradi M., Rubinstein I., et al.: Aldehydes in exhaled breath condensate of patients
with chronic obstructive pulmonary disease. Am. J. Respir. Crit. Care Med., 2003,
167:1380-1386.
2.. Rahman I.: Oxidative stress, chromatin remodeling and gene transcription in
inflammation and chronic lung diseases. J. Biochem. Mol. Biol., 2003, 36:95-109.
3. Hogg J.C., Utokaparch S., et al.: The nature of small airway obstruction in chronic
pulmonary obstructive disease. N. Engl. J. Med., 2004, 350:2645-2653.
TUSEA CRONICA
Principii de diagnostic si tratament in tusea cronica

1. Definiţie, importanţa problemei:
Tusea cronică = tuse cu durata de peste 8 saptamani;
- reprezintă o cauza majora de morbiditate, fiind raportata de diferiti autori in procente
variate, respectiv intre 3-40% din populatie.
2. Etiologie:
Factorii de mediu iritanti:
- fumat
- gaze poluante (ex. dioxidul de sulf)
- pulberi (agentii cauzatori ai pneumoconiozelor)
- scaderea umiditatii aerului
Afectiuni ale aparatului respirator (superior si inferior)
- afectiuni nazale: rinite
- afectiuni sinusale: sinuzite
54
- afectiuni faringiene: faringite
- afectiuni laringiene ; laringite, tumori laringiene
- afectiuni traheale : traheite, tumorile traheei
- afectiuni bronsice : bronsita cronica, astmul bronsic, bronsiectazia
- afectiuni pleuropulmonare : pleurezii, pneumoconioze, TBC pulmonara
- tusea reziduala post IACRS
Tusea extrarespiratorie:
- tusea “cardiaca”
- refluxul gastroesofagian
- tratamentul cu inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei
- tusea psihogena
3. Anamneza:
- Analiza semiologica a tusei
- Antecedente heredocolaterale
- Antecedente personale patologice
- Condiţii de viaţă şi muncă
4. Examen obiectiv
5. Elemente clinice de orientare diagnostică în principalele afecţiuni care pot cauza
tuse cronică: rinosinuzita, bronşiectazia, bronsita cronică, astmul bronsic,
pneumoconiozele, TBC pulmonară, neoplasmul bronho-pulmonar, tusea “cardiaca”,
refluxul gastroesofagian,
tratamentul cu inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, tusea psihogenă
6. Investigaţii paraclinice: in raport cu datele obtinute din anamneză si examenul
obiectiv pot fi necesare:
- radiografia toracica:
- radiografia sinusurilor
- bronhoscopie:
- probe functionale respiratorii (PFR):
- teste alergologice
- test de provocare bronsica cu metacolina
- tomografia computerizata:
- examenul citologic si bacteriologic al sputei:
- endoscopie digestive superioara
- monitorizarea ph-ului esofagian timp de 24h
55
7. Algoritm de evaluare a tusei cornice
56
8. Principii de tratament
A. Tratamentul curativ: identificarea cauzei tusei cronice şi apoi iniţierea terapiei
specifice
B. Tratamentul simptomatic (nespecific)
57
a. Masuri generale:
b. Tratament medicamentos (nespecific)
BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE
1. Harrison: Principiile medicinei interne, Ed. Teora, 2002, 215-217.
BIBLIOGRAFIE FACULTATIVĂ
1. Holmes R.L., Ch.T.Fadden: Evaluation of the patient with chronic cough. American
Familiy Physician 2004; 69
2. Irwin R.S.,.Madison J.M: The Diagnosis and Treatment of cough. The New England
Journal of Medicine 2000; 343: 1715-1721.
3. McGarvey LPA: Cough 6: Which investigations are most usefull in the diagnosis of
chronic cough? Thorax 2004; 59:342-346.
4. Morice A.H., Fontana G.A., Sovijarvi A.R.A., Pistolesi M., Chung K.FWiddicombe.,
J., F.O’Connell, Geppetti P., Gronke L., De Jongste J, Belvisi., M., Dicpinigaitis P.,
Fischer A., McGarvey L.,. Fokkens W.J,. Kastelik J. The diagnosis and management of
chronic cough. Eur Respir J 2004; 24: 481-492.
5. Poe R.H., Kallay M.C.: Chronic Cough and Gastroesophageal Reflux Disease. Chest
2003; 123: 679-684.
6. Pratter M.R.: Overwies of common causes of chronic cough. Chest 2006; 129: 59-62.
DUREREA TORACICĂ
Madeleine Gherman
Capitole:
III. Durerea cu localizare la peretele toracic
IV. Durerea cu localizare retrosternală şi origine mediastinală
V. Durerea de origine pleuropulmonară
VI. Durerea cu localizare în regiunea precordială
VII. Dureri precordiale iradiate din alte zone
- Etiologia durerii toracice
- Sa enumeraţi principalele tipuri de durere toracică în funcţie de etiologie
- Sa recunoaşteţi principalele tipuri de durere tocică
- Sa enumeraţi criteriile de diagnostic
- Să efectuaţi diagnosticul diferenţial între diverse tipuri de durere toracică
care au aceeaşi localizare în funcţie de originea acesteia (osoasă,
musculară, vasculară, etc.)
58
- Să cunoaşteţi posibilităţile evolutive ale afecţiunilor care provoacă durerea
(şi deci posibilele modificări ale simptomatologiei dureroase în raport cu
evoluţia acestora)
d. Ce trebuie să faceţi :
- O anamneza corectă şi complectă
- Examenul clinic al pacientului cu durere toracică
e. Ce trebuie să revedeţi (cunoştinţe şi abilităţi clinice anterioare necesare parcurgerii
capitolului):
- Anatomia topografică a toracelui
- Semiologia afecţiunilor care pot genera durere toracică
provoca dureri toracice şi aspectele particulare ale simptomatologiei
dureroase toracice în raport cu stadiul evolutiv sau forma clinică de
manifestare a afecţiunii
- Investigaţii necesare stabilirii etiologiei unui anumit tip de durere toracică
I. DUREREA CU LOCALIZARE ŞI ORIGINE ÎN PERETELE TORACIC, este durerea toracică
generată de afecţiuni ale diverselor structuri ce alcătuiesc cutia toracică.
1. Pielea şi ţesutul celular subcutanat pot fi sediul unor afecţiuni care determină
apariţia durerii toracice cu caractere specifice :
- procese inflamatorii (criterii de diagnostic)
- traumatisme
- boala Mondor (criterii de diagnostic evoluţie etiologie)
- suferinţe ale sânului - provocate de procese inflamatorii de tipul mastitei
acute puerperale, de tumori benigne sau maligne cu caracter invadant, de
mastodinie (criterii de diagnostic, diagnostic diferenţial)
2. Durerile musculare ( provocate de afecţiuni ale musculaturii cutiei toracice) :
- Durerile provocate de afecţiuni ale muşchilor peretelui toracic (etiologie,
tipuri de durere provocate de afecţiunile musculaturii peretelui toracic,
criteriile de diagnostic)
- Durerea de tip diafragmatic (localizare, cauze, criterii de diagnostic
pozitiv şi diferenţial în diverse afecţiuni care pot determina acest tip de
durere (pleurezia diafragmatică, pleurodinia, abcesul subfrenic, hernia
hiatală, afectarea diafragmului în trichineloză, junghiul la efort, spasmul
tonic dureros al diafragmului, flutterul diafragmatic)
3. Dureri osoase localizate la nivelul coastelor, cartilagiilor şi articulaţiilor cutiei
toracice provocate de afectarea primară sau secundară a acestora
- caracterele durerii osoase
- criteriile clinice de diagnostic în cazul afecţiunlor mai frecvent întâlnite în
practică (fracturi sau fisuri, infecţii ale oaselor cutiei toracice sau ale
coloanei vertebrale dorsale, aortită luetică, anevrism aortic, tumori
mediastinale, localizări neoplazice primare sau secundare , sindrom
Tieze)
4. Durerea de tip radicular urmare a iritării rădăcinilor nervoase în apropierea
măduvei spinarii, fenomen ce determinã dureri atât în zona respectivă cât şi la distanţã,
de-a lungul traiectului periferic al nervului (durere referatã).
59
- etiologie
- criterii de diagnostic comune sau/şi specifice afecţiunii care provoacă
acest tip de durere ( nevralgia intercostalã, herpes zoster etc.)
II. DURERI CU LOCALIZARE RETROSTERNALĂ ŞI ORIGINE MEDIASTINALĂ.

Într-un spaţiu restrâns, în mediastin se situează un număr apreciabil de organe şi
formaţiuni anatomice importante.
Localizarea profundă a acestora face ca uneori în fazele iniţiale, îmbolnăvirea să
se manifeste prin simptome şi semne clinice mai mult sau mai puţin caracteristice printre
care şi durerea. Aceasta nu însoţeşte însă întotdeauna bolile organelor mediastinale,
existând şi situaţii în care, nefiind afectate structurile nervoase, chiar tumori mediastinale
voluminoase evoluează fără durere.
Atunci când apare, în funcţie de localizarea procesului patologic şi etiologie (boli
ale căilor respiratorii, esofagului, mediastinului, ale aortei, etc.) durerea toracică
provocată de afecţiuni ale organelor mediastinale poate îmbrăca aspecte diverse
(retrosternală vie sau difuză, de tip frenic, stenocardic, de tip parieto-nevralgic, de
deglutiţie etc.)
III. DUREREA DE ORIGINE PLEUROPULMONARĂ.

Este produsă de diverse boli care afectează pleura parietală, foarte bogată în
terminaţii nervoase în timp ce, pleura viscerală este insensibilă.
Durerea îmbracă o coloratură specifică în funcţie de etiologie (pleurita uscată,
pleurezia interlobarã, pneumo-torace spontan sau afecţiuni ale parenchimului pulmonar
care determină interesarea concomitentă a pleurei) astfel că diferenţierea lor este necesară
IV. DURERI CU LOCALIZARE ÎN REGIUNEA PRECORDIALĂ.
Apariţia unor dureri în regiunea precordială ridică multe şi complicate probleme
de diagnostic deoarece:
- durerea precordială poate fi unicul simptom de manifestare al unei
afecţiuni,
- caracterul durerii nu este întotdeauna caracteristic ceea ce poate duce la
concluzii eronate în ceea ce priveşte etiologia ei,
- nu există întotdeauna o concordanţă perfectă între datele clinice şi cele
paraclinice obţinute,
- apariţia ei poate avea multiple cauze: afecţiuni ale cordului şi vaselor mari,
afecţiuni pleuropulmonare şi mediastinale, afecţiuni musculare, osoase şi
articulare situate la nivelul hemitoracelui stâng, afecţiuni situate în alte
zone ale organismului care determină o durere ce iradiază către zona
precordială.
Afecţiunile cordului ocupă un loc important în generarea durerilor toracice cu
localizare în regiunea precordială iar în unele situaţii (infarct miocardic acut, angine
pectorale instabile, etc.) de rapiditatea stabilirii diagnosticului şi instituirii unor măsuri
terapeutice poate depinde chiar viaţa pacientului.
ACTIVITĂŢI
- luaţi în studiu un pacient care prezintă durere toracică. Faceţi o anamneză şi un
examen clinic amănunţit. Notaţi în caietul de stagiu datele obţinute şi încercaţi să
60
stabiliţi împreună cu colegii de grupă un diagnostic. Urmăriţi pacientul şi notaţi
diagnosticul final (stabilit după investigare) precum şi tratamentul recomandat.
angină pectorală. Notaţi în caietul de stagiu simptomatologia acuzată de pacient
(simptome care pledează sau nu în favoarea diagnosticului formulat) Urmăriţi
dacă se confirmă diagnosticul .
- Notaţi simptomatologia acuzată de un pacient care prezintă bolă de reflux şi
stabiliţi diferenţele faţă de durerea de origine coronariană.
- Durerea toracică în afecţiunile sânului (criterii de dagnostic pozitiv şi
diferenţial
- Enumeraţi elementele de diagnostic în durerea de tip diafragmatic
- Sindromul Tieze
- Etiologia durerilor de tip radicular (enumerare)
- Mediastinita acută (enumeraţi elementele de diagnostic clinic)
- Diagnosticul nevralgiei intercostale
- Enumeraţi elementele particulare ale durerii de tip esofagian
- Enumeraţi caracterele durerii toracice în anevrismul disecant al aortei
- Diagnosticul clinic al pneumotoracelui spontan
Enumeraţi criteriile de diagnostic clinic în angina pectorala.
DUREREA ÎN EXTRMITĂŢI
Madeleine Gherman
Durerea în extremităţi defineşte simptomatologia dureroasă acuzată la nivelul
membrelor inferioare sau superioare.
Ea poate fi provocată de multiple procese patologice care interesează diversele
structuri anatomice (tegumente, muşchi, vase, nervi) ale membrului respectiv sau ale altor
organe situate la distanţă. În aceasta ultimă eventualitate durerea în extremităţi fiind
iradiată.
Din acest motiv, precizarea etiologiei durerii în extremităţi poate fi uneori dificilă
dar analiza detailată a caracterului durerii ( când apare, este de tip superficial sau profund,
este sau nu însoţită de alte manifestări, etc.) poate constitui un reper important pentru
diagnosticul etiologic.
Capitole:
VIII. Durea de cauză locală
IX. Durerea indusă
X. Durerea iradiată din alte zone
a. Ce trebuie să ştiţi. :
- Etiologia durerii apărute la nivelul extremităţilor
61
- Să enumeraţi principalele tipuri de durere în extremităţi în funcţie de
etiologie
- Sa recunoaşteţi principalele tipuri de durere în extremităţi
- Să efectuaţi diagnosticul diferenţial între diverse tipuri de durere apărute la
nivelul extremităţilor, cu aceeaşi localizare în funcţie de originea acesteia
(osoasă, musculară, vasculară, etc.)
- Să cunoaşteţi posibilităţile evolutive ale afecţiunilor care provoacă durerea
(şi deci posibilele modificări ale simptomatologiei dureroase în raport cu
evoluţia acesora)
f. Ce trebuie să faceţi :
- O anamneza corectă şi completă
- Examenul clinic al pacientului cu dureri la nivelul extrmităţilor
g. Ce trebuie să revedeţi (cuoştinţe şi abilităţi clinice anterioare necesare parcurgerii

capitolului):
- Efectuarea corectă şi completă a anamnezei
- Efectuarea corectă a examenului clinic
- Anatomia topografică a membrelor superioare şi inferioare
- Semiologia afecţiunilor care pot genera dureri în extremităţi
provoca dureri în extremităţi şi aspectele particulare ale simptomatologiei
dureroase a membrelor în raport cu stadiul evolutiv sau forma clinică de
manifestare a afecţiunii
- Investigaţii necesare stabilirii etiologiei unui anumit tip de durere toracică
I. DURERILE LOCALE
Frecvent, durerea în extremităţi poate proveni de la nivelul unor structuri ce
alcătuiesc extremitatea respectivă: tegumente, muşchi, oase, articulaţii, artere, vene).
1. Durerea determinată de leziuni ale tegumentelor poate fi provocata de
traumatisme, tumori, infecţii sau reacţii alergice situate la acest nivel. Este o durere de tip
superficial şi are caractere bine definite. La acestea se adaugă, în funcţie de etiologie,
elemente particulare de diagnostic.
2. Durerea musculară poate avea etiologii diverse (traumatism, inflamaţie
scăderea irigaţiei musculare, procese tumorale etc.). Ea are anumite particularităţi care
permit recunoaşterea originii musculare (localizare şi contractură caracteristice) la care se
adaugă simptome şi semne caracteristice afecţiunii care o generează.
3. Durerea de origine osoasă este profundă, difuză, greu de localizat şi poate avea
multiple cauze : traumatisme, infecţii, determinări neoplazice primare sau secundare, boli
metabolice etc. care influenţează caracterele durerii.
4. Durerea de cauză articulară, este localizată la nivelul articulaţiei afectate are o
serie de particularităţi şi poate avea ca substrat o diversitate de suferinţe.
5. Durerea de cauză vasculară - poate fi provocată de suferinţe ale arterelor,
venelor sau vaselor limfatice.
62
a. Suferinţele arteriale
- În obliterările arteriale acute, durerea (foarte intensă şi brusc instalată) este
un simptom cu mare valoare diagnostică fiind însoţită şi de o altă
simptomatologie caracteristică. Ischemia acută periferică poate fi în esenţă
consecinţa unor diverse cauze, dar indiferent de etiologie recunoaşterea ei
în timp util şi luarea unor măsuri terapeutice este esenţială pentru
sănătatea şi chiar viaţa pacientului.
- Ischemia cronică periferică constă într-un deficit cronic de irigaţie al
membrelor, consecutiv unei arteriopatii cronice ce determină îngustarea,
până la obliterare complectă a lumenului arterial. Durerea în acest caz
apare în condiţii bine determinate şi cunoscute de pacient (claudicaţie
intermitentă) Spe deosebire de ischemia acută ea nu reprezintă un pericol
imediat pentru starea de sănătate şi viaţa pacientului, dar pentru stabilirea
unui plan terapeutic este necesară încadrarea afecţiunii conform clasificării
(Leriche-Fontaine) sau TASC (2002).
- Dintre manifestările obstructive arteriale la nivelul membrelor superioare,
fenomenul Raynaud ridică probleme de diagnostic fiind important să se
realizeze o identificare şi diferenţiere a fenomenului primar de cel
secundar, acesta din urmă având un prognostic grav în funcţie de boala
care îl generează.
b. Suferinţa venelor, frecvent întâlnită în practică poate determina durere la

nivelul extremităţii afectate. Indiferent dacă este vorba de boala varicoasă, de
tromboflebită superficială sau profundă sau de un sindrom postflebitic
(posttrombotic) diagnosticul se bazează pe caracterele durerii la care se adaugă şi
alte semne şi simptome caracteristice fiecărei etiologii.
c. Afecţiunile inflamatorii ale vaselor limfatice (limfangitele) sunt mai puţin

frecvente în practică, iar diagnosticul diferenţial se face cu tromboflebita superficială (în
care adenopatia este absentă) , celulita sau cu erizipelul.
6. Afectarea nervilor periferici, determină o durere ce are caracter de sfâşiere,
tracţiune, apare uneori sub forma unor accese localizate în teritoriul de distribuţie al
nervilor şi poate fi însoţită de tulburări motorii şi/sau senzitive.
II. Durerea indusă apare în leziuni ale sistemului nervos central (sindromul
dureros talamic) precum şi în diverse leziuni ale măduvei spinării (traumatisme,
inflamaţii, tumori, etc.)
III. Durerea iradiată este provocatã de boli ale unor organe situate intratoracic sau
intraabdominal.
ACTIVITĂŢI
- Luaţi in studiu un pacient care prezintă durere la nivelul uneia dintre extremităţile
inferioare. Faceţi o anamneză şi un examen clinic amănunţit. Notaţi în caietul de
stagiu datele obţinute şi încercaţi să stabiliţi împreună cu colegii de grupă un
diagnostic. Urmăriţi pacientul şi notaţi diagnosticul final (stabilit după
investigare) precum şi tratamentul recomandat.
arteriopatie cronică a membrelor inferioare. Notaţi în caietul de stagiu
63
simptomatologia acuzată de pacient (simptome care pledează sau nu în favoarea
diagnosticului formulat) Urmăriţi dacă se confirmă diagnosticul .
- Notaţi simptomatologia acuzată de un pacient care prezintă fenomen Raynaud şi
stabiliţi dacă este vorba despre un fenomen Raynaud primar sau secundar şi
eventual care este etiologia acestuia.
- La ce face referire noţiunea de durere în extremităţi
- Enumeraţi criteriile de diagnostic ale durerii de tip superficial
- Enumeraţi elementele de diagnostic diferenţial dintre celulita infecţioasă şi
tromboflebita superficială
- Enumeraţi elementele de diagnostic ce caracterizează durerea de tip muscular
- Cum recunoaşteţi durerea de cauză articulară
- Enumeraţi elementele care influenţează intensitatea durerii din afecţiunile
artriale şi venoase
- Enumeraţi elementele clinice de diagnostic din ischemia acută periferică
- Incadrarea stadială a ischemiei arteriale cronice
- Fenomenul Raynaud primar şi secundar - criterii clinice de diagnostic
diferenţial
- Diagnosticul clinic al tromboflebitei superficiale
- Diagnosticul clinic al tromboflebitei profunde
- Caracteristicile durerii în sindromul posttrombotic
Bibliografie selectiva
1. Berkow R., Fletcher A. The Merck manual of diagnosis and therapy, Merck & Co. IMC, 1998.
2. Boloşiu H.D.: Semiologie medicală, Editura Medex, Cluj – Napoca, 1994.
3. Braun J., Medicină internă, Ed. Med., Buc., 1997.
4. Gherasim L.: Bolile cardiovasculare, 1996,
5. Goldmann & Bennet :Cecil Text Book of Medicine, 2006 .
6. Graber M.: The Family Practice Handbook., ed. IV, 2001
7. Grigorescu M., Tratat de gastroenterologie, 2001
8. Harrison’s Principles of Internal Medicine, 16th Ed. Mc Graw-hall inc. N.Y., 2006.
9. Olinic N., Zdrenghea D.: Cardiopatia ischemică ,1999
10. Oprea S., Gherman Madeleine: Probleme curente în practica medicului de familie, 1998.
11. Raker R.: Rakel textbook of Family medicine. Complete text online.www. chall.co
12. Stein J.S. - Internal Medicine. Little Brown and co. inc. 1998
13. Zdrenghea D. :Cardiologia preventivă, 2003
64
15.Boli şi sindroame mai frecvent întîlnite în practica M.F. : afectiuni alergice
,cefaleea si migrena ,sindromul febril. sindromul poststreptococic, sindromul hepato -
splenomegalic.
Protocol de diagnostic si tratament pentru afectiunile atopice

Sorina Pop
Tabla de materii:
Definiţie Atopia
2.1.Rinita alergică sau "febra de fân"
2.2.Edemul acut laringian ("edem glotic")

2.3. Edemul angioneurotic (Quincke)
2.4. Şocul anafilactic
2.5. Alergia digestivă

2.6. Astmul atopic.
2.1. Rinita alergică sau "febra de fân"
Definitie:
Criterii de diagnostic.
Simptome şi semne clinice: există "triada": rinoree apoasă, strănuturi "în salve",
obstrucţie nazală; la acestea se adaugă pruritul nazal şi/sau disconfortul faringian,
hiperlăcrimare ş.a.
Explorări diagnostice
Minimale:
Opţionale:
Atitudine terapeutică
Principii generale
Obiective terapeutice:
• Maximele: remisiune completă

• Minimale: controlul rinitei
Tratament prespitalicesc
• Măsuri generale:
1. Educarea pacientului
2. Evicţiunea alergenelor / mediu sanogen profesional şi familial
3. Fiziokinetoterapie
• Dietă: evicţiunea alimentelor / produselor cu potenţial alergizant.
65
• Tratament medicamentos include: un tratament nespecific şi unul specific, aplicat "de
fond" sau "în criză" . Ambele pot fi nonmedicamentoase sau medicamentoase.
• Dispensarizarea (sarcinile medicului de familie)
1. depistarea şi tratamentul formelor uşoare / stabile / necomplicate de boală
2. dirijarea spre internare a cazurilor moderat / severe sau a celor care necesită un
tratament complex / supraveghere continuă de specialitate
3. monitorizarea eficienţei tratamentului şi a reacţiilor adverse / secundare, precum
şi a posibilelor complicaţii
4. măsuri pentru (re)integrarea profesională, familială şi socială a pacientului
2.2. Edemul acut laringian ("edem glotic")
Definitie
Diagnosticul pozitiv - anchetă alergologică + examen obiectiv + date de laborator.
Clinic apar: dispnea, tirajul, cornajul, stridorul expirator şi inspirator, durerea laringiană
spontană/la inspir, agitaţia, anxietatea, iar prinderea corzilor vocale determină modificări
de fonaţie.
Examenul obiectiv şi laringoscopic: tiraj, retracţia spaţiilor intercostale şi
supraclaviculare, mobilitatea laterală redusă a laringelui (cu lipsa crepitaţiilor
fiziologice), edem alb (alergic) sau roşu (infecţios).
Tratament
• maximale:remisiunea completă
• minimale: ameliorarea clinică
Tratament în etapa prespitalicească
Măsuri generale:
Tratament medicamentos:
Criterii de internare şi dirijare
• toate cazurile se internează!
Dispensarizarea (sarcinile medicului de familie)
• depistarea şi tratamentul formelor uşoare / stabile / necomplicate de boală
• dirijarea spre internare a cazurilor , indiferent de severitatea iniţială
2.3. Edemul angioneurotic (Quincke)

Definiţie
Diagnosticul comportă un protocol asemănător urticariei alergice.
Tratament
Principii generale
• Maximele: remisiune completă

• Minimale: controlul bolii
Tratamentul în etapa prespitalicească
Măsuri generale:
• Educaţia pacientului
66
• Evicţiunea alergenelor / mediu sanogen profesional şi familial
• Tratamentul "de fond" al urticariei şi al angioedemului
Tratament medicamentos
• dirijarea spre internare a cazurilor moderat / severe sau a celor care necesită un
• monitorizarea eficienţei tratamentului şi a reacţiilor adverse / secundare, precum şi a
posibilelor complicaţii
2.4. Şocul anafilactic

Definiţie
Diagnostic
Clinic, pacientul este anxios, cu tulburări ale stării de conştienţă, acuză acufene, vertij,
dispnee, opresiune toracică, frison, anxietate, prezintă hiperemie facială sau generalizată,
eventual paloare (la scăderea TA) sau tegumente marmorate, hipotermie sau febră
tahicardie etc. Uneori tabloul clinic este mai puţin alarmant, frust, însă prezintă acelaşi
potenţial grav evolutiv.
Laborator: VSH scăzută, semne de "plasmoragie" (hemoconcentraţie), hipotensiune
arterială leucopenie/leucocitoză, mai rar Tr scăzute (citopenie imun-alergică), CIC
crescute sau normale, fracţiune C3 redusă sau nemodificată (ultimii parametri apar
modificaţi în reacţiile de tip III)
Tratament:
• maximale:remisiunea completă
• minimale: ameliorarea clinică
Tratament în etapa prespitalicească
Măsuri generale:
Criterii de internare
Toate cazurile se internează!
Tratament medicamentos:
• se aplică de urgenţă, încă de la locul accidentului, apoi pacientul se transportă într-un
serviciu specializat, unde se aplică tratamentul de deşocare
• Dispensarizarea (sarcinile medicului de familie)
• prevenirea reacţiilor majore!
2.5.Alergia digestivă
Definiţie
Cauze mai frecvente:
Factorii favorizanţi
.Diagnosticul pozitiv
67
Explorări minimale :
Explorări opţionale :
Tratament
Obiective:
Tratament prespitalicesc
Măsuri generale
Tratament medicamentos
Criterii de internare şi dirijare
• formele severe sau/şi complicate de boală
• lipsa sau răspunsul slab la medicaţia corect şi la timp administrată
• necesitatea instituirii unor investigaţii sau tratamente complexe
• dirijarea spre internare a cazurilor moderat / severe sau a celor care necesită un
• monitorizarea eficienţei tratamentului şi a reacţiilor adverse / secundare, precum şi a
posibilelor complicaţii
2.6.Astmul atopic (studiat in anul IV si V)
Obiective educationale: Ce trebuie sa stie

− Esential: recunoasterea tablourilor clinice si a
tratamentului in urgentele atopice.
− Important: Clasificarea mijloacelor terapeutice “de
fond” in afectiunile atopice.
− Util: Indicatiile si nonindicatiile terapiei antialergice de
urgenta , a hiposensibilizarii specifice si nespecifice.
− Facultativ: terapia complementara in atopie.
68
Ce trebuie sa faca
− Sa recunoasca severitatea tabloului clinic cu care se
prezinta pacientul si eventuala necesitate pentru
internare.
planul de investigatii si tratament cel mai potrivit
cazului (A se consulta algoritmul de diagnostic si
tratament).
Caz clinic: Prezentare caz –Urticarie acuta generalizata dupa intepatura de
paianjen.
♦ Activitati (teme) obligatorii si facultative:

• Enumerati diferente dintre tratamentul de urgenta si cel de
fond in atopie.
• Identificati si motivati nevoia de cunostere a tipurilor de
reactie alergica si a tipurilor de medicamente antialergice.
♦ Bibliografia obligatorie:
1. Text Book of Medicine (Eds: R L Souhami, J Moxham),.
Churchill Livingstone 1990; 4th edition 2002
2. Cecil-Textbook of Medicine, 22nd Edition, Saunders-
International Edition, 2004
♦ Bibliografia facultativa:
1. O'Connor G.T., Sparrow D., Weiss S.T. A prospective
longitudinal study of methacholine and histamine airway
responsiveness as a predictor of pulmonary function decline: the
Normative Aging Study. Am. J. Respir & Crit. Care Med., 2002,
152 (1) : 87-92.
2. R. Berkow, A. Fletcher. The Merck manual of diagnosis and
therapy, Merck & Co. IMC, 1998.
3. Immunology and inflammation-basic mechanisms and clinical
consequences- McGraw-Hill, Inc.,1998.
4. Roitt M.I., Brostoff Jonathan, Male D. Immunology (second
edition). London - New York, Gower Medical Publishing, 1989.
69
Algoritm de abordare :
AFECŢIUNEA PRESUPUSĂ ATOPICĂ
Diagnostic clinic + evaluare
primară:
• examinări minimale de
laborator
• examinare ORL, alergologică,
edem
Astm Rinita Edem Alergia
şoc angioneurotic
bronşic alergică glotic
Quincke
alergic alergic digestivă
anafilactic
EVALUARE SECUNDARĂ
+ Explorări de specialitate
+Examinări de laborator opţionale:
• IgE serice specifice, testare cutanată, rinomanometrie + testare
nazală, teste de bronhodilataţie
Diagnostic confirmat de boală
Tratament
corespunzător
Rp/ de
Rp/ de
Evaluarea eficienţei Rp/
În
În staţionare cu
paturi REABILITARE
70
CEFALEEA SI MIGRENA
Sabin Oprea
Capitole
- Importanta problemei in asistenta primara
- Clasificarea cefaleilor
- Migrena
- forme clinice , diagnostic si tratament
-.Care sunt criterile de diagnostic a diferitelor forme de migrena in asistenta
primar.
- Care sunt principalele forme clinice de migrena primara.
- Care sunt semnele de suspiciune a cefaleilor secundare.
- Cand se impune interventia terapeutica si in ce consta ea.
- O anamneza atenta si completă
- Examenul clinic al pacientului cu cefalee
- Examinari de specialitate acolo unde e cazul
- Examinari paraclinice si de laborator necesare pentru precizarea
dignosticului.
c.Ce trebuie să revedeţi
- Semiologia afecţiunilor care pot genera dureri la nivelul extremitatii cefalice.

- Care sunt principalele forme clinice de manifestare a cefaleilor primare la om.
- Repere de diagnostic clinic si paraclinic.
- Investigaţii necesare stabilirii diagnosticului etiologic în astenie
• > 90% din populatie a avut cel putin un episod de cefalee/ an

• 85% din populaţia planetei a suferit cel puţin o dată în viaţă de migrenă
• 10 – 15 % in mod curent sufera de cefalee
• 30% apeleaza la medic
• Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră că migrenele severe pot fi la fel de
invalidante ca şi tetraplegia.
• Este mai frecventa la femei.
• pana la 12 ani predomina la sexul masculin.
• 15% dintre adulţii din America de Nord şi Europa de Vest
• In 90% din cazuri boala este moştenită şi de copii – daca ambi parinti au avut
migrena.
• În 72% dintre cazuri mamele transmit copiilor durerea de cap.
• Frecventa maxima a migrenei- intervalul 18- 33 ani
• La copii frecventa migrenei este in medie de 5%.
• Atacurile migrenoase devin mai rare cu varsta.
• Sarcina - determina remisiuni in 70% cazuri.
71
• Dificultati de diagnostic etiologic:
- ORL,
- oftalmologie,
- endocrinologie,
- psihiatrie,
- stomatologie,
- neurologie
• Dificultati de diagnostic diferential al migrenei
- se vor exclude algii ale fetei:
- otalgia,nevralgia occipitala,
- nevralgia de trigemen,
- algii dentare,
- nevralgia de gloso – faringian,
- algia simpatica,
- algii vasculare.
• Dificultati terapeutice
Clasificarea cefaleei 2004
• Este o clasificare etiologica si, conform ei, cefaleea poate fi:
• 1. primara;
• 2. secundara (in cadrul unor afectiuni generale sau ale sistemului nervos);
• 3. nevralgii craniene, cefaleea faciala centrala si primara si alte entitati.
1. Cefaleea primara:
• - migrena;
• - cefaleea de tensiune;
• - cefaleea “in ciorchine” (cluster) si
• - alte cefalei trigeminale autonome;
• - cefaleea cronica zilnica recent instalata - entitate recent descrisa.
2. Cefaleea secundara:
• cefaleea cauzata de traumatismele craniene si/sau cervicale;
• cefaleea cauzata de anomaliile vasculare craniene sau cervicale;
• cefaleea cauzata de anomaliile intracraniene non-vasculare;
• cefaleea cauzata de o substanta sau de abstinenta (cefaleea de sevraj);
• cefaleea cauzata de o infectie;
• cefaleea cauzata de anomalii ale homeostaziei;
• cefaleea sau durerea faciala cauzata de afectiuni ale capului, gatului, ochilor,
urechii, nasului, sinusurilor, dintilor, gurii, altor structuri craniene sau faciale;
• cefaleea cauzata de afectiuni psihiatrice .
MIGRENA
Migrena, reprezinta a 19-a cauză de boală provocatoare de dizabilităţi (OMS, 2003).
Definitie – migrena este o cefalee cu caracter familial, recurentă, unilaterală,
pulsatilă, insotita de fenomene oculare şi vegetative , care debutează în copilărie,
adolescenţă sau la adultul tânăr si diminua ca frecvenţă o dată cu înaintarea în varsta .
Migrena este cea mai frecventa forma de manifestare a cefaleilor vasomotorii la om
si in egala masura cea mai frecventa formă de cefalee invalidantă
72
Complicatiile posibile
• - cefaleea cronica cotidiana,

• - statusul migrenos,
• - infarctul migrenos,
• - ictusul ischemic cerebral.
Criteriile diagnostice simplificate ale migrenei (conform ICHD-II3)

Pentru asistenta primara
• Migrena comuna fara aura – 75- 80 %
Episoade repetate de migrenă, cu o durată de 4-72 ore şi care prezintă următoarele

caracteristici:
A: Examen clinic normal
B: Nici o altă cauză plauzibilă pentru cefalee
C: Cel puţin două dintre:
Durere unilaterală
Durere pulsatilă
Agravarea durerii la mişcare
Intensitate moderată sau severă a durerii
D: Cel puţin una dintre:
Greaţă sau vomă
Fotofobie şi fonofobie
Migrena cu aura - migrena clasica 20%
• Sa fi avut cel putin 2 crize cu cel putin 3 din urmatoarele 4 caracteristici

• - unul sau mai multe simptome de aura complet reversibila
• - cel putin un simptom de aura cu evolutie progresiva, timp de > 4min.
• Disparitia tuturor semnelor de aura dupa cel mult 60 min.
• Cefaleea sa apara inaintea , in timpul sau cel mult cu 60min.dupa disparitia
aurei- respectiv tulburari de vedere, parestezii unilaterale, hipoacuzie ,afazie
•
TRATAMENTUL MIGRENEI
Tratament profilactic
Tratamentul nefarmacologic
• Obiective
• - controlul si prevenirea episoadelor de migrena
73
• Mijloace
• Evitarea unor factori declansatori:
• - consumului exagerat de ciocolata, glutamat monosodic,
• - alimente bogate in amine ,
• - brinzeturi fermentate,
• - viscere ,
• - portocale , cacao ,
• - alcool , tutun ,
• - vin rosu (contine tiramina un aminoacid esential ) ,
• - abuzul de cafea,
• - alimentaţia prea acidă,
• - stresul, emoţiile puternice şi zgomotul.
- meselor neregulate,sau chiar lipsa meselor
• - mirosuri puternice sau fumul de tigara
- evitarea eforturilor fizice
• - lumina puternica, inclusiv reflexie intensa luminoasa.
• - reglarea orarului de somn cu evitarea somnului prelungit sau insuficient -
migrena de wekend
• Psihoterapie , tehnici de relaxare si biofidback
• Cefaleea copilului este deseori legata de efectuarea anumitor activitati cotidiene
dar si de lipsa somnului.
TRATAMENTUL FARMACOLOGIC aL MIGRENEI
Conform ghidurilor de tratament din SUA (US Headache Consortium

Guidelines.
Tratamentul profilactic in migrena se indica in urmatoarele situatii
• • Frecventa mare a atacurilor migrenoase (≥3 luna), cu risc de supradozaj la

medicatia de faza acuta;
• Unul sau mai multe atacuri pe luna care determina disabilitate care dureaza 3 sau
mai multe zile;
• (Pacientul prezinta > 2 crize / sapt.)
• - Folosirea medicatiei antimegrenoase mai mult de 2 ori pe saptamana
• medicatia de faza acuta este contraindicata
• - nu controleaza simptomatologia
• - determina reactii adverse semnificative
• incapacitatea functionala indusa de cefalee persista, in ciuda tratamentului de faza
acuta corect aplicat;
• prezenta unor forme mai rare de migrena (, migrena hemiplegica, migrena de tip
bazilar, migrena cu aura prelungita, infarctul migrenos). sau ,
• rare atacuri cefalalgice care determina disfunctii severe neurologice, cu riscul
aparitiei unui deficit neurologic permanent.
• Tratamentul preventiv se administreaza pe o perioada de cel putin 6 luni.
74
Tratamentul crizelor de migrena
• Evitarea administrarii medicamentelor>2 zile/ sapt.-trat. precoce
• Medicamente nespecifice
• Antialgice- algocalmin,novalgin ,atinevralgic, sirenon , fasconal, antimigrin
,codamin…
• AINS – diclofenacc, ibuprofen ,nimesil celebrex..-daca nu le tolereza sau durerea
nu cedeza in 2 ore
• Derivati de ergotamina- Dihidroergotamina
• - inhalata- medihaler
• - sprei- 1mg. De 3-4 pufuri / zi
• - tablete- 1mg. 2-3/ zii
• - injectii im. Sau sc. 1 mg.
• Medicamente specifice – Triptanii
• - Sumatriptan- imigran-50- 100mg.- nu> 300mg
• - sprei nazal-20 mg.
• - injectabil sc.. 6mg. <12mg.
• Zolmitriptan – Zomig- tb. 2,5 mg
• Naratriptan – Naramig tb. 2,5 mgg.
• Rizatriptan Maxalt tb. 5- 10 mg.
• Antiemetice-70% Compazin sau Reglan ,Metoclopramid ,Motilium, Torecan,
Emetiral…
75
Cefalee histaminica Bing si Horton ”in ciorchine ” cluster –headache”
• Repere clinice de diagnostic

• Predomina la barbati
• Debut noaptea
• Localizare- unilaterala – predominant orbitara
• Durata – 1- 2 ore
• Intensitate mare
• Evolutie cateva saptamani sau luni
• Succesiunea crzelor – la intervale de cativa ani
• Fenomene de insotire - lacrimare, rinoree, mioza
• - ptoza palpebrala, edem al obrazului
• - turgescenta aterelor temporale
• Factorri favorizanti - stres ,emotiii ,oboseala, alcool
• Tratament
• Similar cu al migrenei
• - Metisergid (deseril) 1compr. dimineata si 2 compr. seara
Cefaleea de tensiune ”atentie” ”psihogena’ ”miopsihogena”

• Contractura musculaturi epicraniene
• Scaderea pragului de sensibilitate
Criterii de diagnostic
Sa aiba cel putin 2 din urmatoarele criterii
- caracter constrictiv , nepulsatila
- intensitate mica – moderata
- - sa fie bilaterala
- Sa nu fie agravata de activitatea fizica cotidiana
Sa nu fie insotita de :
- - greturi sau varsaturi
- - fotofobie - fonofobie
Tratament
• Evitarea stresului, consum excesiv de cafea,consum excesiv de antialgic
• 2 litri de apa/ zi
• Evitarea posturilor rigide ale gitului si capului
• Tehnici de relaxare
• Gimnastica – miorelaxante ,anxiolitice, ,antialgice,AINS
• Tratamentul corect al neurozelor si psihozelor
• Se pare ca combinatia aspirina+ paracetamol +cofeina da cele mai bune rezultate.
Produsul Excedrin le contine pe toate.
76
Migrenă cronică (criterii modificate ICHD-II3
A: Cefalee actuală sau în antecedente care întruneşte criteriile de migrenă, dar fără
aură
B: Cefalee cu durată ≥ 15 zile pe lună
C: Cefalee cel puţin opt zile pe lună, în ultimele trei luni, care îndeplineşte cel
puţin una dintre următoarele caracteristici:
• Criteriile C şi D pentru migrenă fără aură, cu excepţia unui singur sub-criteriu şi
neîntrunind criteriile de cefalee în tensiune Cefalee considerată de pacient drept
migrenă, ameliorată de administrarea unor agonişti de receptor 5-HT1B/1D
• D: Non-atribuibilă unei alte afecţiuni, inclusiv cefalee ulterioară unui consum
excesiv de medicamente
Cefalee histaminica Bing si Horton ”in ciorchine ” cluster –headache
• Predomina la barbati
• Debut noaptea
• Localizare- unilaterala – predominant orbitara
• Durata – 1- 2 ore
• Intensitate mare
• Evolutie cateva saptamani sau luni
• Succesiunea crzelor – la intervale de cativa ani
• Fenomene de insotire - lacrimare, rinoree, mioza
• - ptoza palpebrala, edem al obrazului
• - turgescenta aterelor temporale
• Factorri favorizanti - stres ,emotiii ,oboseala, alcool
• Tratament
• Similar cu al migrenei
• - Metisergid (deseril) 1compr. dimineata si 2 compr. Seara
Seme de alarma pentru cefalei secundare
• Modificari fundamentale sau agravarea profilului cefaleei

primul sau cel mai grav episod de cefalee
• atacuri cu debut brusc incluzandule pe cele care trezesc pacientul din somn
• examen clinic general sau neurologic anormal
• simptome neurologice cu durata de peste 1 ora
• cefalee de novo la persoane <5 ani sau >50 ani
• cefalee de novo la pacienti cc, gravide , imunodeprimati
• cefalee asociata cu alterarea sau pierderea constientei
• cefaleea declansata de efort,activitate sexuala ,sau manevra Valsalva
77
Cefaleea din tumori cerebrale
• Sindromul de HAI
• - cefaleea in punct fix – accentuata de tuse , stranut, zgomote ,miscari ale capului
• - diminuuata de –antialgice, punga cu gheata
• - tulburari vegetative – varsaturi, bradicardie
• - tulburari neuropsihice- lentoare in gandire
• - tulburari oculare – diplopie, scaderea acuitati vizuale
• Sindromul focal depinde de - sediul tumorii

• - extinderea tumorii
Cefaleea din aterita temporala Horton

• Infiltrarea mediei arterei temporale cu celule gigante
• Repere de diagnostic
• Apare la batrani - intereseaza predilect artera temporala superficiala
• - localizare – unilaterala, peritemporala
• - intensitate foarte mare
• - evolutie in paroxisme (accese)
• - artera temporala superficiala este infiltrata ,dureroasa si proeminenta
• - febra
• Examinari paraclinice
• - grad de anemie ,leucocite , vsh,biopsie
• Tratament
• - prednison- 40- 60 mg./ zi ca doza de atac
• - dupa reducerea VSH - lui 10 -20 mg. citeva luni
• -previne cecitatea prin interesarea arterei oftalmice
Cefaleea din spondiloza

• C1 –localizarea in regiunea cervicala si occipitala – durerea iradiaza in frunte ,
orbite, preedominant unilateral caracter sfredelitor sau arsura
• - declansata de miscarile capului meteorosensibila
• Fenomene de insotire
• C2- nevralgia Arnold- tulburari de vedere ,echilibru, dificultattii de cocentrare
• C2- durerea iradiaza in plexul brahial
• C3 - C7 durerea iradiaza in umar si in membrul superior
• - limitarea miscarilor de mobilizare pasiva
• - contractura musculara
• - sensibilitatea musculaturiii gatului
• Tratament
• - aplicatii locale calde
• - masaje de relaxare
78
• - antiinflamatorii nesteroide
• - miorelaxante
• - antialgice
Intrebari recapitulative
- definiti cefaleea si migrena

- clasificarea cefaleilor
- criterii de diagnostic in migrena
- criterii de diagnostic in migrena de tensiune
- criterii de diagnostic in migrena histaminica
- elemente de suspiciune in cefaleile secundare
- posibilitati terapeutice cu caracter profilactic
- tratamentul crizelor de migrena
Activitati practice – descrieti un caz urmarit, precizand pe ce vati bazat diagnosticul , in
ce a constat tratamentul, si care au fost rezultatele in timp .
- care au fost formele mai frecven intalnite
- in cate situatii ati apelat la alt specialist pentru precizare de diagnostic si
tratament.
1. Headache Classification Subcommitte of the International Headache Society –

“The International Classification of Headache Disorders, 2 th Edition” -
Cephalalgia 2004, 24 (Suppl.1):1-150
2. Roceanu A., Bajenaru O. – “Diagnosticul si tratamentul cefaleelor”, Editura
Amalteea 2005
3. Steiner TJ, Paemeleire K, Jensen R, Valade D, Savi L, Lainez MJA, Diener H-C,
Martelletti P & Couturier EGM. European principles of management of common
headache disorders in primary care. J Headache Pain 2007; 8(supplement 1)
4. Cătălina Angela Crişan, Delia Stanca - Aspecte clinice si neurologice in migrena
Romanian Journal of Psihopharmachology 2006
5. Kaniecki R. – Cefaleea – evaluare si tratament- JAMA- RO 2003 voil.1 nr.2
pag. 135- 138
6. Sanchez - Sanchez - Del – Rio M., Reuter U. et al., – New insights into
migraine pathophysiology. Curr Opin Neurol., 2006 19(3), 294-298.
7. Lupu C. ;Miruna Trandafir; Arta Teodorescu - Migrena si Sindromul Migrenos.
Medicina Familiei 2004 An.11 Nr.1 pag.27- 30.
8. Bajenaru O. – Ghiduri de diagnostic şi tratament în neurologie. Bucureşti, Editura
Medicală Amaltea Buc. 2005 , pag. 140-195.
1. Boyle, C.A., 1999 .Management of menstrual migraine. Neurology, 53(4), S14-18.
2.. Gallai, V., Alberti, A. et al., 2003 – Glutamate and nitric oxid pathway in chronic
daily headache: evidence from cerebrospinal fluid. Cephalalgia, 23(3), 166-174.
79
3..Srikiatkhachorn, A., Suwattanasophon, C. et al., 2002 – 5-HT2A receptor
activation and nitric oxide synthesis: a possible mechanism determining migraine attacks.
Headache, 42(7), 566-574
4.Adina Roceanu, Florina Antochi , Florin Popovici – Cefaleea de tip tensional -

actualitati – Revista durerea 2007 , nr.4
SINDROMUL FEBRIL SI SUBFEBRIL
Sef. Lucr. Dr.Mira Florea

♦ Tabla de materii:
1. Definitia sindrom febril si subfebril
2. Caracteristicile febrei continue, remitente intermitente, recurente, ondulante,
neregulate, inverse si hectice.
3. Etiologia Sindr. Febril si Subfebril
a. Cauze Infectioase –infectii respiratorii, urinare, valvulare, SNC, complicatii post-
proceduri invazive, complicatii postoperatorii infectioase)
b. Cauze Neinfectioase
Ø Boli Inflamatorii cornice: colagenoze, vasculite immune
Ø Boli Neurologice
Ø Boli Endocrine( Hipertiroidism , Hiperestrogenism)
Ø Boli Neoplazice (carcinom pancreatic, pulmonar, hepatic, osos )
Ø Afectiuni vasculare: Tromboza venoasa profunda, Embolia pulm,Infarct
miocardic, Infarct cerebral
Ø Complicatii postoperatorii neinfectioase: atelectazia postoperatorie,
embolia pulmonara
Ø Tulb metabolice acute: guta, porfirie, criza adisoniana sau tireotoxica
c. Febra Medicamentoasa
d. Rejet PostGrefa, PosTransplant
e. Febra PosTransfuzionala
f. Febra de cauza neprecizata
g. Febra nepatologica din termoreglarea inalta
4.Clasificarea bolilor febrile dupa criteriul aparatului si sistemului afectat

5. Algoritmul diagnostic al bolnavului febril de cauza neprecizata
6.Managementul bolnavului febril
• Obiective educationale
o Ce trebuie sa stie
− Esential: rationamentul clinic in bolile febrile
− Important: criteriile clinice si paraclinice de diagnostic
in febra infectioasa si neinfectioasa
− Util: tratamentul antipiretic si etiologic
- Facultativ: orientare clinica in febra de etiologie
neprecizata
80
o Ce trebuie sa faca
− Sa observe: evolutia bolnavului febril sub tratament
− Sa identifice complicatii ale bolnavului febril, efecte
secundare ale terapiei, febra medicamentoasa
♦ Algoritm diagnostic al febrei de etiologie neprecizata:
mecanism fiziopatologic posibil, diagnostic clinic, observatie
clinica si paraclinica
♦ Caz clinic: prezentare
Bolnav cu sindrom febril prelungit
Intrebari si teme recapitulative:
1. Definiti cauze de febra neinfectioasa
2. Enumerati 5 medicamente generatoare de febra
3. Explicati mecanismul de producere a febrei al interferonului, a
unor antibiotic bactericide si a unor antidepresive triciclice
♦ Bibliografia obligatorie:
1. Cunha BA. Fever of unknown origin: clinical overview of classic and current
concepts. Infect Dis Clin North Am. Dec 2007;21(4):867-915
2. Cunha BA. Fever of unknown origin: focused diagnostic approach based on clinical
clues from the history, physical examination, and laboratory tests. Infect Dis Clin North
Am. Dec 2007;21(4):1137-87
3. Tolia J, Smith LG. Fever of unknown origin: historical and physical clues to making
the diagnosis. Infect Dis Clin North Am. Dec 2007;21(4):917-36
1. Uppal S.S., Al-Mutairi M., Hayat S., Abraham M., Malaviya A. 2007 Ten years of
clinical experience with adult onset Still’s disease: is the outcome improving? Clin.
Rheumatol. 2007; 26: 1055-1060.
SINDROMUL POSTSTREPTOCOCIC (POSTANGINOS )
Sef lucrari Sorina Pop
Tabla de materii:
1. Definitie
2. Condiţie epidemiologicã
3. Diagnostic : clinic si de laborator
4. Risc evolutiv
1. Sindrom inflamator – imun de tip particular, precedat de o infectie acuta cu streptococ

beta – hemolitic grup A.
2. Condiţie epidemiologicã: apariţia în perioada imediat post-anginoasã (angina acuta cu
streptococ beta – hemolitic grup A), posibil si dupã scarlatinã sau erizipel.
81
3. Diagnostic clinic: subfebrilitate, fatigabilitate, transpiraţii, astenie, paloare, tulburãri
ale capacitãţilor intelectuale (memorie, atenţie concentrare), inapetenţã, limbã
"sabouralã“/”incãrcatã”, sindrom dispeptic nesistematizat , eventual sindrom hemoragipar
(epistaxis), artralgii, palpitaţii ş.a.
Diagnostic de laborator:
• VSH uşor / moderat accelerate (sau fară tendinţă de normalizare după angina
acută)
• titrul ASLO în creştere (>250 U Todd, sau fară tendinţă de normalizare după
angina acută)
• parametri de "fazã acutã" în creştere sau stationari la val. patologice (fibrinogen,
alfa1-şi alfa2-globuline, proteina C "reactivã").
4.Risc evolutiv: RAA sau GNA (în funcţie de serotipul streptococului beta hemolitic
grup A).
5.Tratament
Obiective educationale:
− Esential: recunoasterea tabloului clinic si al
tratamentului in anginele acute.
− Important: Clasificarea mijloacelor terapeutice in
angina acuta.
− Util: Indicatiile si nonindicatiile antibioterapiei si a
medicatiei simptomatice in angina acuta.
− Facultativ: terapia cortizonica.

− Sa recunoasca manifestarile sindromului
poststreptococic.
planul de investigatii si tratament cel mai potrivit
cazului .
Caz clinic: Prezentare caz –Glomerulonefrita acuta

Activitati (teme) obligatorii si facultative:
• Identificati posibilitatea evolutiva nefavorabila a unui caz

de angina acuta streptococica.
• Stabiliti tratamentul optim in acest caz..
1. Harrison – Principii de Medicina Interna, editia 14, Ed.Teora,

Bucuresti 2003 (retiparire editia din 2001)
82
♦ Rebedea I. – Boli infectioase. Ed. Medicala Bucuresti, 2000.
♦ Text Book of Medicine (Eds: R L Souhami, J Moxham),. Churchill
Livingstone 1990; 4th edition 2002
Bibliografia facultativa:
1. COLE P. - The respiratory role of the Upper Airways, Mosby- Year
B Book Inc. 1993
nd
2. Cecil-Textbook of Medicine, 22 Edition, Saunders-International
Edition, 2004
3. R. Berkow, A. Fletcher. The Merck manual of diagnosis and
therapy, Merck & Co. IMC, 1998.
SINDROMUL HEPATOSPLENOMEGALIC
Sef. Lucr. Dr.Onaca Emil
Tabla de materii
1.HEPATOMEGALIA
1.1.Clasificarea cauzelor de ficat palpabil şi/sau hepatomegalie
1.2.Examinări paraclinice la bolnavul cu hepatomegalie
1.3. Hepatomegalia prin congestie vasculară
1.4.Steatoza hepatică
1.5.Afecţiuni inflamatorii
1.6.Tumori primare şi metastatice
1.7.Atitudine terapeutică
2.SPLENOMEGALIA
2.1.Boli asociate cu splenomegalie
2.1.1.Splenomegaliile infecţioase
2.1.2.Boli asociate tulburarilor de imunoreglare
2.1.3.Boli infiltrative ale splinei
2.1.4.Boli diverse sau boli de cauza necunoscută
Obiective educaţionale
Ce trebuie să ştiţi:
- Să descrieţi etapele examenului clinic şi examinările paraclinice în sindromul
hepatosplenomegalic
- Să enumeraţi principalele cauze de hepatomegalie, splenomegalie
- Să precizaţi paşii diagnostici în sindromul hepatosplenomegalic
- Să prezentaţi modul de abordare a pacientului cu hepatosplenomegalie
- Principii generale de atitudine terapeutică
Ce trebuie să faceţi
- Examenul clinic al pacientului cu hepatosplenomegalie
- Să urmăriţi şi să evaluaţi un pacient cu hepatosplenomegalie
83
Abordarea pacientului cu hepatosplenomegalie
Examen clinic → hepatosplenomegalie → explorări paraclinice → evaluare; decizie de dirijare sau

internare pentru explorări cu viză etiologică şi instituirea programului terapeutic
1.HEPATOMEGALIA
Hepatomegalia sau mărirea dimensiunilor ficatului, este una din problemele de

diagnostic cu care se confruntă medicul în practica de ambulatoriu. Constatarea unei
hepatomegalii impune precizarea cadrului nosologic şi în final formularea unei strategii
terapeutice.
1.1.Clasificarea cauzelor de ficat palpabil şi/sau hepatomegalie
I.Ficat palpabil fără hepatomegalie
A.Poziţia diafragmului drept modificată (coborâtă)

B.Leziuni subdiafragmatice (ex.abcese)
C.Lob hepatic aberant
D.Muşchii abdominali relaxaţi sau extrem de subţiri
E.Ocazional (uneori) observat şi la persoane normale
II. Hepatomegalie
A.Congestie vasculară (insuficienţa cardiacă congestivă, tromboza

venoasa suprahepatică)
B.Obstrucţie de ducte biliare (leziune de duct hepatic comun, secundară

de obicei cirozei biliare)
C.Afecţiuni infiltrative:
1. Celulare - afecţiuni ale măduvei osoase şi ţesutului reticulo-endotelial

a. hematopoeza extramedulară
b. leucemii
c. limfoame
2. Lipide
a. ficatul gras
b. boala Gaucher şi alte lipidoze
3. Glicogen (diabet zaharat, în special după exces insulinic)
4. Amiloid
5. Fier (hemocromatoza şi hemosideroza)
6. Leziuni granulomatoase (tuberculoza, sarcoidoza)
84
D. Afecţiuni inflamatorii
1. Hepatite, inclusiv cele medicamentoase
2. Ciroza, cu excepţia ultimelor stadii când fibroza
îndelungată poate duce la ficat mic (contractat)
E. Tumori primare şi metastatice
F. Ficat chistic (boala chistică, fibroza hepatică congenitală)
1.2.Examinări paraclinice la bolnavul cu hepatomegalie
Examinările de laborator reflectă:
I.Prezenţa unui proces inflamator în mezenchim

Sindromul de inflamaţie mezenchimală apreciază evolutivitatea bolii.
II.Creşterea permeabilităţii membranei hepatocitare.

Cirozele avansate pot evolua cu transaminaze normale datorită siderării
parenchimului hepatic.
III.Funcţia hepatocitelor prin efectuarea unor teste care apreciază gradul

insuficienţei celulare hepatice
IV.Sindromul de colestază prin: dozarea de acizi biliari (responsabili de prurit),

bilirubinemie, enzime indicatoare ale colestazei (fosfataza alcalină,
gamaGT, 5 Nucleotidaza).
Unii markeri permit orientarea încadrării etiologice a hepatomegaliei
(alfa1-fetoproteina, anticorpii antimitocondriali, anticorpii antiADN, antifibră
musculară netedă, markeri virali – virus B, delta, C, alcoolemie, probe de toxicologie,
dozare Cu, Fe).
Explorări imagistice
- ecografia
- examenul radiologic
- scintigrafia hepatosplenica
- splenoportografia
- tomografia computerizată
- RMN
- colangio-pancreatografia endoscopică retrogradă
- arteriografia
85
Puncţia biopsie hepatică
Laparoscopia - este utilă în inspectarea unei părţi din suprafaţa ficatului şi

dirijarea puncţiei hepatice ţintită în zonele cu remanieri.
1.3.Hepatomegalia prin congestie vasculară
Cauze: - boli cardiace însoţite de creşterea presiunii în atriul drept şi sistemul cav:
valvulopatii mitrale sau tricuspide, cordul pulmonar cronic decompensat, pericardită
constrictivă.
- în staza recentă ficatul este moderat mărit, cu suprafaţă netedă, elastic, cu
sensibilitate dureroasă şi reflux hepatojugular la palpare profundă
- după o stază prelungită, hepatomegalia devine permanentă, ficatul mai dur, mai
puţin dureros spontan şi la palpare, marginea rotunjită, fără reflux hepatojugular la
palpare. Poate apare subicter, eventuală uşoară splenomegalie.
-sindromul Budd-Chiari.
Hepatomegalia din sindromul Budd-Chiari se caracterizează prin hepatomegalie neuniformă
interesând în special lobul caudat, durere în hipocondru drept, spontan şi la palpare, dar fără reflux
hepatojugular. Suprafaţa ficatului este netedă.
1.4.Steatoza hepatică
Cauze: alcoolismul cronic, diabetul zaharat, obezitatea, unele boli cronice (boala Crohn,
TBC, colita ulceroasă), unii agenţi hepatotoxici ( intoxicaţia cu tetraclorura de carbon,
DDT, etc.).
Hepatomegalia este moderată. Ficatul insensibil la palpare, cu suprafaţă netedă,
consistenţă puţin crescută.
Tabloul clinic este dominat de manifestările clinice ale afecţiunii cauzale.
1.5.Afecţiuni inflamatorii
Hepatitele acute virale, hepatitele cronice şi cirozele hepatice sunt afecţiuni ce domină
morbiditatea şi ridică probleme de diagnostic pozitiv şi diferenţial atât la nivel de ambulatoriu, cât şi
la nivel de staţionar.
1.6.Tumori primare şi metastatice
- tumori hepatice benigne
Tumorile hepatice benigne cuprind: hemangiomul, hamartomul,

fibromul,teratomul, adenomul, hiperplazia nodulara focala (adesea dupa folosirea indelungata a
anticonceptionalelor).
Examenul obiectiv poate releva eventual o hepatomegalie variabila ca dimensiuni,
nedureroasă, de consistenţă elastică şi neînsoţită de alterarea stării generale, splenomegalie sau
ascită.
- tumori hepatice maligne primare
86
Tumorile hepatice maligne primare sunt în marea majoritate de origine hepatocelulara
(hepatomul), restul fiind de origine canaliculară (colangiomul malign), mixtă (hepatocolangioame).
Tabloul clinic cuprinde: alterarea progresivă a stării generale inapetenţă, slăbire, astenie,
stare febrilă prelungită, subicter, durere în hipocondrul drept, acuze apărute la un bolnav cunoscut
sau nu cu ciroza hepatică.
Examenul obiectiv relevă: hepatomegalie neuniformă, suprafaţă neregulată, consistenţă
dură, ficat dureros spontan şi la palpare, uneori se poate percepe existenţa unei frecături ( datorată
procesului de perihepatită), iar la auscultaţie un suflu continuu
(datorat neregularităţilor calibrului arterelor hepatice sau creşterii debitului arterial).
- tumori hepatice secundare
Tumora primitivă se află cel mai adesea în teritoriul venei porte sau sfera genitală, iar
metastazele se localizează predilect în lobul drept.
Ficatul mărit de volum, este dur, cu suprafaţa boselată. Prezenţa metastazelor
hepatice poate rămâne latentă clinic sau se poate exprima prin: hepatomegalie, durere,
icter.
Ficatul chistic
Chistul hepatic solitar, poate produce hepatomegalie în funcţie de mărimea chistului. Rotund sau
ovalar chistul este bine delimitat de o membrană cu structură epitelială-conjunctivă. Conţinutul este
lichidian.
Boală polichistică a ficatului, realizează un ficat mărit de volum, cu suprafaţa neregulată,
consistenţa elastică. Frecvent se asociază cu alte localizări chistice: renale, splenice, pulmonare,
pancreatice.
Noţiunea de boală polichistică infantilă hepatorenală, boală cu transmitere autozomal recesivă,
desemnează cazurile cu debut la vârsta de sugar, dominantă fiind afectarea renală şi evoluţia
frecvent fatală.
Fibroza hepatică congenitală, boală cu caracter ereditar cuprinde cazurile cu debut tardiv
(adult). Tabloul clinic este dominat de semnele de afectare hepatică, iar supravieţuirea îndelungată.
Tabloul clinic poate îmbrăca 4 forme de manifestare: forma de hepatită "neonatală", forma cu
sindrom de hipertensiune portală, forma angiocolitică şi forma latentă.
Chistul hidatic, evoluează cu hepatomegalie şi stare clinica aproape normală. Simptomatologia
clinică este dependentă de localizarea chistului. Când dezvoltarea chistului se face ascendent,
simptomatologia este dominant respiratorie. Chistul hidatic cu dezvoltare inferioară poate determina
icter prin compresiunea căilor biliare sau ascită prin compresiunea venei porte. Când localizarea
chistului este posterioară, dezvoltarea lui duce la împingerea înainte a ficatului şi la apariţia
contactului lombar al tumorii. În localizările anterioare (cel mai frecvent întâlnite), hepatomegalia
este izolată ( fără splenomegalie, ascită, icter) suprafaţa neregulată, boselată ("bombare regulată în
sticlă de ceasornic"), consistenţa fermă (în jurul chistului consistenţa este normală). Localizarea
centrală a chistului hidatic duce la o hepatomegalie uniformă, suprafaţa netedă, consistenţa normală.
87
1.7.Atitudine terapeutică
Principii generale:
- regimul alimentar şi repausul strict individualizat
- tratamentul: - etiologic, individualizat în funcţie de:
- forma clinică
- stadiul evolutiv
- factorii de risc coexistenţi.
2.SPLENOMEGALIA
Splina este situată în loja splenică între diafragm, stomac şi polul superior al rinichiului
stâng. Greutatea medie a splinei adultului este de 150 gr., iar dimensiunile normale sunt de 11 cm
lungime, 7 cm laţime şi 3 cm grosime.
Funcţiile splinei:
- rezervor sanguin
- formarea şi distrugerea celulelor sanguine
- controlul hematopoiezei medulare
- funcţii imunitare
- funcţii metabolice şi endocrine (rol în metabolismul lipidelor; rol de depozitare a
fierului sub formă de hemosiderină în celulele reticuloendoteliale).
Splina se află în interrelaţie cu ficatul, prin intermediul venei porte; cu sângele,
cu sistemul limfatic şi sistemul reticuloendotelial aşa încât patologia splinei este în cea
mai mare parte dependentă de patologia acestor organe şi sisteme. Mai rar, splina
poate fi şi sediul unei patologii locale, de organ. Splenomegalia apare deci ca o
manifestare comună a unei patologii diverse, de ordin general sau local.
Diagnosticul splenomegaliei necesită parcurgerea etapelor de diagnostic: pozitiv, diferenţial,
funcţional, etiologic.
Diagnosticul splenomegaliei necesită parcurgerea etapelor de diagnostic: pozitiv,

diferenţial, funcţional, etiologic.
Diagnosticul pozitiv al splenomegaliei este în egală măsură şi un diagnostic de
excludere al unor formaţiuni localizate în hipocondru stâng.
Examen clinic
Anamneza - trebuie să precizeze:
- antecedentele heredo-colaterale, factorul ereditar fiind implicat în unele boli care
evoluează cu splenomegalie (microsferocitoza ereditară,etc.).
- antecedentele personale patologice cu posibilă implicare în etiologia splenomegaliei: boli
infecţioase, boli parazitare, tezaurizmoze, afecţiuni hematologice etc.
88
- simptomatologia subiectivă. Cel mai frecvent apare durerea de intensitate variabilă în
hipocondru stâng cu iradiere în umărul stâng sau interscapulovertebral. Durerea apare de obicei în
contextul altor manifestări subiective ce aparţin afectţunilor cauzatoare ale splenomegaliei.
Examenul obiectiv general - poate evidenţia unele manifestări clinice care evoluează paralel cu
splenomegalia, cum sunt: circulaţie colaterală (hipertensiunea portală), adenopatii (hemopatii),
steluţe vasculare (ciroze), peteşii sau echimoze (trombocitopenie), hepatomegalie (hepatopatii),
icter (hemoliză).
Examenul obiectiv al splinei. În cadrul acestuia palparea reprezintă cea mai bună metodă de
explorare clinică a splinei. Deoarece splina normală nu depaşeşte rebordul costal, o splină care se
palpează poate fi considerată patologică. Natura splenică a masei abdominale din hipocondrul stâng
poate fi afirmată pe baza urmatoarelor criterii:
- mobilitate respiratorie (coboară cu fiecare inspiraţie profundă)
- topografie superficială
- marginea anterioară crenelată
- imposibilitatea de a palpa polul superior al formaţiunii (de a insinua degetele între ea şi coaste).
Examenul obiectiv al splinei poate preciza dimensiunile, forma, consistenţa, sensibilitatea şi
suprafaţa. trebuie precizat însă că nu orice masă abdominală palpabilă în hipocondrul stâng
înseamnă splenomegalie. Se impune deci diagnosticul diferenţial cu:
- lobul hepatic stâng hipertrofiat
- tumora de perete
- tumori ale stomacului, ale unghiului colic stâng, rinichiului stâng, suprarenalei, cozii
pancreasului
- tumori de epiploon, peritoneu
- splina normală dar ptozată sau împinsă din loja ei de către tumora de vecinatate (în general
retrosplenică).
În situaţiile în care diagnosticul pozitiv şi diferenţial nu poate fi tranşat clinic este necesară
explorarea paraclinică obligatorie şi pentru aportul diagnostic al bolilor de bază.
Examinari paraclinice
- explorarea hematologica periferică şi centrală (medulară)
- ecografia
- examenul radiologic abdominal
- tomografia computerizată
- scintigrafia splenică
- laparoscopia
- alte explorări se efectuează în funcţie de contextul clinic în care apare splenomegalia (se
recomandă explorarea funcţională hepatică, electroforeza hemoglobinei, hemoculturi, teste de
serodiagnostic).
Diagnosticul funcţional - precizează dacă splina este hiper-,

hipo-, sau eufuncţională. Disfunctţonalitatea splinei constituie un criteriu în alegerea
măsurilor terapeutice.
Diagnosticul etiologic
Anamneza, examenul obiectiv şi explorările paraclinice trebuie să precizeze
etiologia splenomegaliei care este criteriul de bază în alegerea măsurilor terapeutice.
89
Pentru un diagnostic etiologic corect este necesară cunoaşterea cauzelor posibile ale
splenomegaliei.
2.1.Boli asociate cu splenomegalie:
1. Infecţioase
2. Boli asociate tulburărilor de imunoreglare
3. Boli prin dezordini ale fluxului sanguin splenic
4. Boli asociate cu anomalii ale eritrocitelor
5. Boli infiltrative ale splinei
6. Boli diverse sau boli de cauză necunoscută
2.1.1.Splenomegaliile infecţioase
Creşterea celulariţătii splinei în infecţii se datorează proliferării limfocitare şi a

macrofagelor, atât în "pulpa" roşie cât şi în cea albă. Diagnosticul etiologic se face pe baza
contextului clinic infecţios şi al examinărilor de laborator. Aspectul clinic al splinei nu ajută
diagnosticul.
- Mononucleoza infecţioasă. Splenomegalia este moderată, aparută în general la un pacient
tânăr, în context clinic de febră, stare generală nealterată, angină, ganglioni limfatici măriţi (mai
ales cervicali), nedureroşi dar sensibili la palpare. Diagnosticul este orientat de hemoleucograma
care evidenţiază mononucleare polimorfe şi confirmat de reacţia Paul-Bunnell-Hanganuţiu.
- Septicemia bacteriană. Splina este moderat mărită, relativ moale şi sensibilă la palpare.
Diagnosticul este sugerat de contextul clinic infecţios: frisoane, febră oscilantă sau în platou, stare
generală alterată, toxicoseptică, identificarea porţii de intrare şi a unor eventuale focare supurative.
Precizarea diagnosticului se face cu ajutorul hemoculturilor.
- Endocardita bacteriană, este sugerată când splenomegalia se încadrează într-un tablou febril,
astenizant, asociat unui sindrom cutanat (erupţii purpurice episodice, false panariţii purpurice) la un
bolnav valvular. Hemoculturile repetate precizează diagnosticul.
- Tuberculoza splenică este foarte rară, putând fi întâlnită în contextul unei diseminări
hematogene sau în cadrul unor localizări limfatice când se însoţeşte de febră, poliadenopatie şi
modificări hematologice: scădere a elementelor figurate (anemie, leucopenie) sau creştere a lor
(tablou pseudoleucemic). Orientarea spre o tuberculoză splenică se face pe baza coexistenţei
splenomegaliei cu: adenopatii, hepatomegalie, eventuală pleurezie şi a prezenţei în antecedentele
bolnavului a unor manifestări active pulmonare, pleurale, osoase, peritoneale etc. Diagnosticul este
confirmat de investigaţiile paraclinice (radiologia pulmonară, evidenţierea bacilului Koch în spută,
laparascopie, puncţia biopsie splenică şi/sau hepatică şi de dispariţia splenomegaliei după începerea
tratamentului antituberculos.
- SIDA - este suspicionată pe baza încadrării bolnavului în una din grupele "de risc" şi sugerată
de prezenţa unor manifestări (cărora nu li s-a gasit o altă cauză) ce persistă de peste 1-3 luni: febra
(peste 38'), diaree cronică, indispoziţie generală, scădere în greutate cu peste 10%, transpiraţii
nocturne, anemie, prezenţa cronică sau recidivantă de suprainfecţii cu germeni oportunişti sau
uzuali, tumori.
90
Diagnosticul necesită efectuarea unor examinări de laborator: testul de depistare: ELISA, testul
de confirmare (immunoblot), antigenul p-24, teste de depistare a funcţiilor imune afectate de virus
(nr.de leucocite - leucopenie sub 4000/mm3, nr.limfocitelor-
scad sub 1500, trombocitopenie, scăderea limfocitelor T4, raportul T4/T8 subunitar, teste cutanate
negative pentru imunitatea celulară, hipergamaglobulinemie).
- Hepatite virale. Splenomegalia este inconstant întâlnită, este moderată, nedureroasă la palpare.
Diagnosticul se impune în prezenţa condiţiilor epidemice sau de inoculare sugestive, a
manifestărilor prodromale şi a icterului. Confirmarea se face cu ajutorul explorărilor paraclinice.
- Abcesul splenic. Poate apare secundar unei infecţii la distanţă, stări septicemice sau poate urma
unui infarct splenic.
Diagnosticul se pune pe baza existenţei în circumstanţe sugestive (condiţii etiologice) a unui
tablou clinic manifestat prin: dureri splenice progresive, febră mare, oscilantă, frisoane, stare
generală alterată la care se asociază leucocitoza cu polinucleoza şi granulaţii toxice. Ecografic apare
imagine de colecţie lichidiană intraparenchimatoasă.
2.1.2.Boli asociate tulburarilor de imunoreglare
În bolile asociate cu dizordini imune (mai ales de imunoreglare) cum ar fi artrita reumatoidă şi
LES, splenomegalia este adesea datorată hiperplaziei limfoide cu creşterea în dimensiuni a
foliculilor limfoizi şi în cadrul acestora a numărului plasmocitelor şi macrofagelor care înconjoară
arteriolele pulpei roşii.
- Sindromul Felty - evoluează cu splenomegalie moderată, de consistenţă uşor crescută,
nedureroasă. El se caracterizează prin prezenţa asociată a splenomegaliei, artritei reumatoide şi
neutropeniei. Uneori neutropeniei i se asociază şi anemia şi trombocitopenia (citopenia se datorează
fie unui hipersplenism, fie unor fenomene autoimune). Prezenţa adenopatiei este semnalată la
aproximativ 1/3 din bolnavi (în special ganglionii vecini articulaţiilor inflamate).
- L.E.S. Splenomegalia în L.E.S. este rar întâlnită şi atunci când apare este de dimensiuni reduse,
consistenţa moderat crescută şi nu este sensibilă la palpare. Contextul clinic constă în alterarea stării
generale, febră, manifestări cutanate variate, artralgii, mialgii, afectare renală, manifestări
pleuropulmonare, cardiace. Adenomegalia moderată este prezentă la aproape 50% din pacienţii cu
boală activă.
- Anemiile hemolitice imune. Anemiile hemolitice autoimune cu anticorpi la cald pot evolua
cu splenomegalie moderată de consistenţă uşor crescută. Splenomegalia se instalează lent şi se
însoteşte de regulă de hepatomegalie.
În anemiile hemolitice autoimune cu anticorpi la rece hepatosplenomegalia apare mai rar având
însă aceleaşi caracteristici palpatorii.
Diagnosticul etiologic este susţinut pe baza examenului frotiului de sânge (valoare orientativă) si
examenului serologic (valoare diagnostică).
2.1.3.Boli infiltrative ale splinei

A. Benigne - produc splenomegalie prin creşterea numărului histiocitelor din pulpa roşie
splenică.
Amiloidoza splenică, este asociată de obicei cu amiloidoza hepatică şi renală. Splina atinge
dimensiuni mari şi este dură la palpare. Asociat bolnavul mai prezintă: paloare, astenie, scădere în
greutate, edeme albe moi, eventual poliurie cu proteinurie şi hipoproteinemie, anemie marcată.
Aceste manifestări apărute în contextul unui focar supurativ cronic sugerează diagnosticul de
91
amiloidoză care va fi confirmat histologic prin puncţie biopsie hepatică, splenică sau din mucoasa
rectală.
Boala Gaucher - boală familială rară apărând din copilărie este caracterizată prin
acumularea de glucocerebrozide în macrofage.
Splenomegalia este cvasiconstantă, nedureroasă, de consistenţă crescută şi dimensiuni mari,
putând produce tulburări prin compresiunea organelor abdominale. Alături de splenomegalie, între
manifestările bolii se mai descriu: hepatomegalie, astenie, întârzierea creşterii, pigmentaţie cenuşiu-
galbenă a tegumantelor, leziuni osoase, tablou hematologic de hipersplenism.
Diagnosticul este precizat prin puncţia biopsie splenică - cu evidenţierea celulelor Gaucher (mari,
spumoase, cu citoplasma dispusă în zone concentrice asemănător foilor de ceapă).
Boala Niemann-Pick, boală familială rară, caracterizată prin acumularea de sfingomielină
în macrofagele din diferite ţesuturi (splină, ficat, ganglioni, măduvă osoasă, plămâni, sistem nervos
central etc.).
Boala debutează precoce după naştere şi se manifestă prin splenomegalie enormă (nedureroasă,
de consistenţă crescută), hepatomegalie, anorexie, dezvoltarea înceată fizică şi psihică, pigmentaţie
cenuşie a tegumentelor, abdomen mărit (datorită hepatosplenomegaliei), ganglioni măriţi.
Diagnosticul se bazează pe evidenţierea celulelor de supraîncărcare în ganglionii limfatici,
măduva osoasă sau splina.
Chistele splenice (chistul hidatic, chistul posttraumatic, chistul disembrioplazic) pot fi
diagnosticate pe baza datelor clinice, biologice, scintigrafice şi ecografice.
B. Maligne - pot genera creşteri ale regiunii limfoidale a foliculilor cum ar fi boala Hodgkin
sau infiltraţia pulpei roşii cu celule maligne cum ar fi leucemia granulocitară cronică, leucemii acute
şi în carcinoame metastatice.
Leucemia acută
Infiltrarea cu celule maligne a măduvei osoase determină insuficienţa medulară exprimată pe
plan clinic prin sindromul:
- anemic (astenie, paloare, dispnee de efort, tahicardie, ameţeli etc.)
- infecţios
- hemoragic (epistaxis, gingivoragii, purpură, echimoze).
Infiltrarea organelor expansibile provoacă hipertrofierea lor (spenomegalie, hepatomegalie,
adenopatie etc.).
Splenomegalia este moderată sau de mică importanţă, relativ moale, sensibilă la palpare.
Tabloul clinic sugerează diagnosticul iar confirmarea se face prin examenul hematologic care
identifică în periferie elementele patologice (pancitopenie, prezenţa blaştilor) şi hiatusul leucemic,
iar în măduvă proliferarea anarhică a seriei respective (limfoidă, mieloidă).
Leucemia limfatică cronică - are ca substrat histologic infiltraţia cu limfocite a pulpei roşii şi
albe.
Splenomegalia coexistă obişnuit cu adenopatii, este moderată, cu suprafaţă netedă, regulată,
consistenta uşor crescută şi nu prezintă sensibilitate dureroasă la palpare. Diagnosticul se
bazează pe triada: vârsta (în general peste 50 de ani), splenomegalie + adenopatie generalizată,
leucocitoză cu limfocitoză fără hiatus.
Leucemia granulocitară cronică (leucemia mieloidă cronică)
Substratul histopatologic al splenomegaliei este reprezentat de granulopoieza splenică.
92
Splenomegalia reprezintă semnul cel mai constant, prin dimensiuni dominând tabloul clinic. Se
instalează precoce şi evoluează progresiv putând ajunge până la creasta iliacă. Suprafaţa este netedă
nedureroasă la palpare (cu excepţia cazurilor când se produc infarcte splenice). Alături de
splenomegalie , tabloul clinic mai poate cuprinde: hepatomegalie, astenie, febră, hemoragii (urinare,
digestive, genitale).
Diagnosticul se sprijină pe următoarele elemente:
1. Splenomegalie
2. Leucocitoză cu granulocite mature şi imature, bazofilie
3.Scăderea activităţii fosfatazei alcaline a neutrofilelor mature, creşterea raportului
granulocite/eritrocite în măduvă
4. Prezenţa cromozomului Ph1.
Boala Hodgkin
Substratul histologic al splenomegaliei este reprezentat de proliferarea tumorală a ţesutului
limfohistiocitar cu prezenţa de celule gigante Sternberg - Reed. Splenomegalie se instalează lent-
progresiv, fără sensibilitate dureroasă la palpare şi poate depăşi în jos linia ombilicală.
Manifestările clinice mai importante, asociate splenomegaliei sunt: adenopatiile, febra, pruritul,
transpiraţii nocturne, scăderea ponderală, astenia.
Diagnosticul este sugerat de asocierea splenomegalie + adenopatii + limfopenie. Biopsia
ganglionară este obligatorie pentru susţinerea diagnosticului. Diagnosticul histologic este hotarâtor
(celule Sternberg-Reed).
Limfoamele maligne nehodgkiniene
Se manifestă pe plan clinic prin prezenţa splenomegaliei şi/sau adenopatiei la care se poate
asocia: alterarea stării generale, scădere ponderală, transpiraţii nocturne, febră, sindromul anemic.
Diagnosticul este histologic, necesitând biopsierea organului suspectat (splina, ganglion, maduva
osoasă etc.).
Limfosarcomul
Splenomegalia este moderată, de consistenţă crescută, fără sensibilitate dureroasă la palpare.
Substratul histologic este reprezentat de proliferarea malignă a ţesutului limfatic (celule limfoide B).
Sub raport clinic nu există nimic caracteristic. Diagnosticul este sugerat de evoluţia rapidă, malignă
a splinei şi ganglionilor, alterarea rapidă a stării generale, prezenţa febrei cu transpiraţii, astenie.
Diagnosticul este apanajul examenului histopatologic ganglionar sau splenic.
Reticulosarcomul, evoluează cu splenomegalie moderată, de consistenţă crescută, nedureroasă la
palpare, cu evoluţie mai rapidă decât în limfosarcom. Histologic se constată o proliferare malignă a
celulelor reticulare. La baza diagnosticului stă examenul histopatologic ganglionar.
Sindroamele mieloproliferative - care se însoţesc frecvent de splenomegalie sunt: poliglobulia
Vaquez, leucemia mielocitară cronică şi splenomegalia mieloidă (mieloscleroză).
2.1.4.Boli diverse sau boli de cauza necunoscută
Splenomegalia izolată - poate fi depistată întâmplător cu ocazia unui examen clinic sistematic
sau prin constatarea unui hipersplenism (pancitopenie) la examenul hematologic. Aceste
splenomegalii neînsoţite de "sindromul de acompaniament" trebuie reevaluate clinic şi explorate
judicios. Daca aceste explorări nu dau rezultate în direcţia stabilirii etiologiei se recomandă
93
cercetarea urmatoarelor eventualităţi: splenomegalii tumorale, tuberculoza splenică, splenomegalii
de încarcare, splenomegalii hematologice izolate atipice.
Tireotoxicoza - poate fi asociată cu splenomegalie ce se datorează unei hiperplazii limfoide
indusă de hormonii tiroidieni.
Sarcoidoza, poate da splenomegalie uneori mare, insensibilă - prin inflamaţie de tip
granulomatos mai ales în pulpa albă. Splenomegalia se poate însoţi de adenopatii, manifestări
cutanate nodulare dar cu stare generala bună, fără scădere în greutate, fără febră, cu leucopenie şi
limfomonocitoză.
Anemii prin deficit de fier - se pot însoţi de splenomegalie în aproximativ 5 - 10% din cazuri.
Sindromul de acompaniament: astenie, cefalee, dispnee de efort, palpitaţii, paloare cutaneomucoasă,
glosită, disfagie, modificări ale fanerelor sugerează diagnosticul care este precizat de aspectul
eritrocitelor pe frotiul de sânge periferic şi constatarea absenţei hemosiderinei în măduva osoasă.
Odata etiologia stabilită, diagnosticul trebuie să enunţe boala de bază la care se adaugă termenul
de splenomegalică (sau cu splenomegalie) urmată de precizarea: cu sau fără hipersplenism.
Tratament
Tratamentul splenomegaliei este etiologic, subordonat cauzei. Măsura terapeutică care se
adresează specific splinei ca organ este splenectomia.
Întrebări recapitulative
1.Enumeraţi principalele cauze de hepatomegalie.

2,Descrieţi examinările paraclinice la pacientul cu hepatomegalie.
3.Care sunt cauzele hepatomegaliei prin congestie vasculară?
4.Enumeraţi condiţiile mai frecvent asociate cu steatoza hepatică.
5.Precizaţi principiile generale de atitudine terapeutică la pacientul cu hepatomegalie.
6.Precizaţi etapele de diagnostic la pacientul cu splenomegalie.
7.Enumeraţi cauzele posibile ale splenomegaliei.
8.Î n ce constă diagnosticul funcţional în splenomegalie?
9.Splenomegalii infecţioase – diagnostic pozitiv.
1.Grigorescu M., Pascu O. – Tratat de gastroenterologie clinică, vol.II, Editura Tehnică,

Bucureşti, 1997.
2.Oprea S., Gherman Madeleine – Probleme curente în practica medicului de familie,
Tipografia U.M.F., Cluj-Napoca, 1998.
Bibliografie facultativă
1.Boloşiu H.D. – Semiologie medicală, Medex, Cluj-Napoca, 1994

2.Branea I.D. – Medicină de familie, volumul II, Editura Universitas Company SA,
Bucureşti, 2000.
3.Gherasim L. – Medicină internă. Bolile digestive, hepatice şi pancreatice, vol.3,
Editura Medicală, Bucureşti, 1999.
94
4.Goldman&Bennett – Cecil Textbook of Medicine – 21st Edition, W.B.Saunders
Company, 2000.
5.Orban-Şchiopu Ana-Maria – Ghid practic de gastroenterologie, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1996.
6.Păun R. – Tratat de medicină internă. Bolile aparatului digestiv, partea a II-a, Editura
Medicală, Bucureşti, 1986.
7.Păunescu Podeanu A. – Baze clinice pentru practica medicală, Editura Medicală,
Bucureşti, 1990.
16. TERAPII COMPLEMENTARE
Titlul: MEDICINA COMPLEMENTARĂ (ALTERNATIVĂ) Sef. Lucr. Dr Mira Florea
♦ Tabla de materii
• Definiţii:
ü Medicina Complementara, Neconventionala
ü Medicina Convenţionala, Ştiinţifica, Academica, Moderna
ü Medicina Integrativa
• Reacţia medicilor la creşterea interesului pacienţilor
pentru Medicina complementara
• Principiile medicinii complementare
• Clasificarea mijloacelor terapeutice complementare:
4.1. Grupa 1. Terapii complementare care beneficiază de

organizaţii profesionale proprii
• Homeopatia
• Acupunctura; Electropunctura; Moxaterapia
• Chiropractica
• Osteopatia
4.2. Grupa 2. Terapii complementare care nu beneficiază de
organizaţii profesionale proprii
• Gemoterapia
• Medicina nutriţionistă
• Hidroterapia ( ape minerale, ape termale, terapia
cu nămol )
• Fitoterapia
• Kinetoterapia
• Masoterapia
• Reflexoterapia, Presopunctura, Talasoterapia
• Yoga; Meditaţia
• Hipnoterapia
• Aromaterapia, Cromoterapia, Meloterapia
95
4.3.Grupa 3. Discipline alternative
• Medicina Ayurvedică(India)
• Medicina orientală - tibetană
• Cristaloterapia
• Homeopatia-Principiul Similitudinii, indicatii ale
remediilor homeopate
• Gemoterapia-Principiul de drenaj, indicate ale
maceratelor gemoterapice
• Acupunctura, Electroacupunctura- Principii, indicatii
• Codul Etic al Ordinului Practicienilor de Medicina
Complementara/Alternativa din Romania
• Legea nr. 118/2007 privind Organizarea si Functionarea
Activitatilor si Practicilor de Medicina Complementara
♦ Obiective educationale
− Esential: Diferentierea principiilor medicinii
complementare si alopate
− Important: Clasificarea mijloacelor terapeutice
complementare
− Util: Indicatiile si nonindicatiile in Medicina
complementara; Codul etic al practicienilor in terapii
complementare
− Facultativ: Remedii homeopate, dilutii
− Sa observe -selectarea bolnavilor care prezinta indicatie
pentru terapie complementara
beneficii si riscuri ale terapiilor alternative
♦ Caz clinic: Prezentare caz –Adenocarcinom pulmonar
• Enumerati diferente intre medicina conventionala si cea

neconventionala-complementara
• Identificati si motivati nevoia de evidente medicale in
medicina complementara
1. Edward Mills ,Taras Hollyer , Ron Saranchuk , Kumanan Wilson. Teaching

Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine (EBCAM); Changing
behaviours in the face of reticence: A cross-over trial. BMC Medical Education 2002,
2:2doi:10.1186/1472-6920-2-2
96
2. Haynes RB, Richardson WS: Evidence-based medicine: what it is and what it isn't. BMJ
1996, 312:71-2.
3. Norman G, Shannon S: Effectiveness of instruction in critical appraisal (evidence-based

medicine) skills: a critical appraisal. CMAJ 1998, 158:177-81
Wooten JC, Sparber A: Surveys of complementary and alternative medicine: part I. General
trends and demographic groups. J Altern Complement Med 2001, 7:195-208.
GHIDUL DE STUDIU
Disciplina Medicina de Familie-Copii
§ Titlul cursului: Medicina de Familie Copii
§ Introducere
− Tipul cursului: obligatoriu
− Cui ii este adresat cursul: MG an VI
− Pot participa: studenti, rezidenti MF
− Importanta cursului; probleme abordate: cursurile abordeaza probleme
care ajuta medicul de familie practician :
− sa supravegheze, sa mentina starea de sanatate a pacientului pediatric,
vizand in mod deosebit supravegherea activa a copilului sanatos
− sa recunoasta situatiile ce reprezinta factori de risc care pot influenta
cresterea, dezvoltarea armonioasa
− sa identifice boli in stadiul presimptomatic, primele manifestari de
boala sau depistarea lor in stadiul precoce si prevenirea complicatiilor
sa dobandeasca cunostinte pentru a putea instrui parintii copilului in ceea ce
inseamna dezvoltare normala somatica si neuropsihica precum si situatiile pe
care acestia ar trebui sa le semnaleze medicului, colaborarea tip parterneriat
fiind importanta in practica medicului de familie
− Locul pe care il ocupa cursul in programa analitica si corelatiile acestuia
cu alte discipline si notiuni studiate anterior: scopul principal al cursurilor
il reprezinta dobandirea cunostintelor necesare supravegherii active a
copilului sanatos avand la baza cunostintele (la nivelul cerintelor,
necesitatilor medicului de familie) acumulate in stagiile de pediatrie,
ginecologie, neonatologie, chirurgie infantila, oftalmologie, ORL precum
si alte specialitati care au abordat probleme legate de pacientul pediatric.
§ Cunostinte si abilitati anterioare: abordarea pacientului pediatric, cunoasterea

fiziologicului si patologiei copilului.
§ Perioada de desfasurare a cursului si programul diferitelor actvitati
Cursuri marti si joi
Stagii clinice luni, marti, miercuri, joi
97
Prezentari de caz joi
- perioada: 1octombrie 2009-30 aprilie 2010

- locul de desfasurare: Amfiteatrul Centrului de Diagnostic si Tratament
- orar curs 11-13, stagii 8-11
- program de consultatii:
Conf. Dr Figan Ioan vineri 13-14
Asist univ Dr. Morea Melinda luni 11-12
Asist univ Morosan Beatrice marti 11-12
Asist univ Antonesei Miruna marti 13-14
§ Tabla de materii:
7. Supravegherea activă a copilului sănătos. Componentele vizitei active: istoric,
examen fizic, imunizări, ghid anticipativ, prevenirea accidentelor
8. Continutul vizitelor active (examenul de bilant) la diferite etape de vârstă:
nou-născut, sugar, copil mic, preşcolar, şcolar şi adolescent
9. Alimentaţia copilului sănătos. Rahitismul carenţial
10. Depistare şi diagnostic precoce:
- tulburările de dezvoltare staturo-ponderală,
- prevenirea tulburărilor stării de nutriţie
- tulburările de dezvoltare neuropsihică,
- deficienţele senzoriale,
- scolioza idiopatică,
- displazia de şold,
11. Sindromul anemic la copil.
12. Durerea abdominală acută şi recurentă la copil.
§
§ Evaluarea cunostintelor si abilitatilor practice
1. Conditii pentru acceptarea la examen: prezenta 100% stagii, absentele
motivate si recuperate
2. Conditii pentru promovare: nota >= 5
3. Calendarul evaluarilor pe parcurs, al examenului final: in saptamanile de
examen
4. Calendarul examenelor ulterioare in caz de nepromovare:
5. Modul de desfasurare a evaluarilor: examen scris
6. Modul de notare: 1/3 din nota finala
§ Cadrul didactic de predare:
Conf Dr.Figan Ioan
Curs 1
Titlul ”Programul de supraveghere activa a copilului”
Cuprins:
Definirea conceptului de supraveghere activa
Scopul programului de supraveghere
Principiile supravegherii active
Greseli in activitatea de supraveghere
Continutul vizitelor periodice
Vizita la nou nascut
98
Ce trebuie sa stie
Esential: cunoasterea particularitatilor fiziologice ale examenului obiectiv la fiecare
varsta
abilitati de comunicare cu familia si copilul
Important: cunostinte privind examinarea pacientului, recunoasterea situatiilor care nu
corespund fiziologicului
Definirea conceptului de supraveghere activa si sublinierea
principalelor scopuri, principii ale programului si greseli care apar in
activitatea de supraveghere
Continutul vizitelor periodice:
IA. Anamneza initiala: -perioada prenatala, nastere, perioada neonatala
-antecedente eredocolaterale
-aspecte sociale, economice si de mediu
IB. Anamneza la vizitele ulterioare: -evolutia copilului
-situatia socio-economica si
psihologica
II. Examenul obiectiv
III. Ghidul anticipativ
IV. Inregistrarea datelor
Vizita la nou nascut: -anamneza initiala
-examenul obiectiv:tegumente, extremitatea cefalica,
gatul, torace, abdomen, organe genitale, membre,
coloana vertebrala, evaluarea neurologica
-ghidul anticipativ: alimentatia, vitaminizare
programul si ingrijirea zilnica
stimularea relatiei parinti-copii
prevenirea accidentelor
-inregistrarea datelor: intocmirea fisei nou nascutului
Bibliografie:
1.Condor M, Domnita S. Supravegherea activa a copilului sanatos. Ed. Mediamira,2004.
2.Cristophersen R. Accident Prevention in Primary Care. Ed. W. B. Saunders Company,
1986, 887-898.
3. Popescu V, Tauberg L, Radut-Stefanescu M, Arion C, Dinu M. Neonatologie. In:
Algoritm diagnostic si terapeutic in pediatrie. Ed. Medicala Amaltea,1999.
4. Zuckerman B, Parker S. Preventive Pediatrics-New models of providing needed health
services. Pediatrics 1995;95(5):758-762.
Intrebari:
1. Continutul ghidului anticipativ
2. Examenul tegumentelor la nou-nascut
99
Curs 2
Titlul ”Programul de supraveghere activa a copilului”
Cuprins:
Vizitele active in perioada de sugar (1 luna-1 an)
Vizita activa la varsta de 24 de luni
Vizita activa in perioada de prescolar
Vizitele active in perioada scolara
Ce trebuie sa stie
Esential: cunoasterea particularitatilor fiziologice ale examenului obiectiv la fiecare
varsta
abilitati de comunicare cu familia si copilul
Important: cunostinte privind examinarea pacientului, recunoasterea situatiilor
care nu corespund fiziologicului
Vizitele active in perioada de sugar (1 luna-1 an)
-caracteristici generale ale perioadei
-interviul
-examenul obiectiv: -masuratori somatice
-aprecierea maturarii osoase
-examenul pe aparate
-examinari pentru depistarea
deficitelor senzoriale
-aprecierea dezvoltarii neuro-
psihice
-sfaturile si ghidul anticipativ
Vizita activa la varsta de 24 de luni
-interviul
-examenul obiectiv: -aprecierea dezvoltarii somatice
-aprecierea dezvoltarii neuro-
psihice
-depistarea deficitelor senzoriale
-efectuarea examenului clinic pe
aparate
Vizita activa in perioada de prescolar
-interviul: evaluarea copilului pentru intrarea in
scoala
-examenul obiectiv
Vizitele active in perioada scolara
-interviul
-examenul obiectiv
100
Bibliografie:
1.Condor M, Domnita S. Supravegherea activa a copilului sanatos. Ed. Mediamira,2004.
2.Cristophersen R. Accident Prevention in Primary Care. Ed. W. B. Saunders Company,
1986, 887-898.
3. Popescu V, Tauberg L, Radut-Stefanescu M, Arion C, Dinu M. Neonatologie. In:
Algoritm diagnostic si terapeutic in pediatrie. Ed. Medicala Amaltea,1999.
4. Zuckerman B, Parker S. Preventive Pediatrics-New models of providing needed health
services. Pediatrics 1995;95(5):758-762.
Intrebari:-Aprecierea dezvoltarii neuro-psihice la sugar

-Aprecierea dezvoltarii somatice la varsta de 24 luni
-Caracteristici generale ale perioadei de prescolar
Curs 3
Titlu: „Alimentaţia copilului sănătos.Rahitismul carenţial comun”
Cuprins
I. Alimentaţia copilului sănătos:
1. Alimentaţia nou-născutului şi sugarului
2. Alimentaţia copilului mic(1-3ani)
3. Alimentaţia copilului preşcolar(3-6ani)
4. Alimentaţia şcolarului mic(7-11ani)
5. Alimentaţia copilului la pubertate şi adolescenţă
6. Carenţe nutriţionale
II. Rahitismul carenţial comun
1. Definiţie.Metabolismul vitaminei D
2. Etiopatogenie
3. Tablou clinic
4. Examinări paraclinice
5. Diagnostic pozitiv şi diferenţial
6. Tratament profilactic şi curativ
7. Evoluţie şi complicaţii
Obiective educaţionale:
-Ce trebuie să ştie: :importanţa şi principiile de bază ale alimentaţiei corecte a
copilului pe grupe de vîrstă;
- greşeli de evitat în promovarea unei alimentaţii sănătoase
- rolul cadrelor medicale în promovarea unei nutriţii sănătoase
importanţa discuţiei cu aparţinătorii şi cu copilul, abilitatea de a
discuta cu aceştia
- rolul familiei, al copilului, al şcolii şi mass-mediei în
promovarea nutriţiei corecte(de ştiut elementele pozitive şi cele
negative, corectarea lor);
- să recunoască semnele clinice de rahitism, etiopatogenia,
- examinările paraclinice necesare pt.dg.pozitiv şi diferenţial;
- tratamentul profilactic şi curativ al rahitismului;
- evoluţia şi complicaţiile bolii şi ale terapiei;
101
-Ce trebuie să facă:
- să întocmească un regim alimentar corect unui copil venit
- la consultaţie(nr.de mese, ce alimente să consume,cantitatea de
aliment, mod de preparare) ţinînd cont şi de preferinţele
culinare ale copilului, de obiceiurile alimentare ale familiei şi
de venitul material;
- să chestioneze părinţii cu privire la regimul alimentar curent al
copilului, să atragă atenţia asupra a ce este corect şi a
greşelilor, să colaboreze cu aceştia la corectarea lor;
- să facă profilaxia rahitismului şi tratament curativ concret la
caz
Schema succintă a cursului:
Cap.I Alimentaţia copilului sănătos
Subcap.1 Alimentaţia nou-născutului şi sugarului
-Alimentaţia naturală: avantaje pentru copil şi mamă, contraindicaţii pentru
copil şi mamă, principii şi tehnică, incidente, excreţia substanţelor exogene prin
lapte
-Alimentaţia artificială: indicaţii, principii, tehnică, incidente, formule de lapte
praf
-Alimentaţia mixtă: indicaţii, principii, tehnică, incidente
Subcap.2 Alimentaţia copilului mic (1-3 ani): nevoi energetice, principii de
bază, alimente permise şi cele de evitat, greşelile cele mai frecvente şi evitarea
lor, consecinţele acestor greşeli, adaptarea regimului alimentar la obiceiurile
familiei şi preferinţelor copilului, rolul activităţii fizice
Subcap.3 Alimentaţia copilului preşcolar ( 3-6 ani): la fel ca la copilul mic,
cu particularităţile vîrstei
Subcap.4 Alimentaţia şcolarului mic (7-11 ani): la fel ca mai sus
Subcap 5 Alimentaţia copilului la pubertate şi adolescenţă: la fel ca mai sus
Subcap.6 Carenţe nutritionale
Cap.II Rahitismul carenţial comun
Subcap.1 Definiţie.Metabolismul vitaminei D
Subcap.2 Etiopatogenie: factori determinanţi şi factori favorizanţi
Subcap.3 Tablou clinic: principalele semne clinice în funcţie de vîrstă(
rahitismul sugarului, al copilului mic, al copilului mare şi adolescentului)
Subcap.4 Examinări paraclinice: de laborator şi imagistice
Subcap.5 Dg.pozitiv şi diferenţial: criterii clinice, bio-umorale şi radiologice
Subcap.6 Tratament profilactic şi curativ: măsuri igieno-dietetice, profilaxia
medicamentoasă prenatală şi postnatală, tratamentul curativ, exemple de
preparate de Vit.D
Subcap.7 Evoluţie şi complicaţii: evoluţie spontană şi sub tratament,
complicaţii ale bolii şi ale tratamentului
Întrebări şi teme recapitulative:
1.Enumeraţi avantajele alimentaţiei naturale pentru copil şi mamă
2.Enumeraţi contraindicaţiile alimentaţiei naturale ce ţin de copil şi mamă
3.Diversificarea alimentaţiei: principii generale şi tehnică
4.Alimentaţia copilului mic şi a preşcolarului: principii generale
102
5.Alimentaţia copilului mare şi adolescentului: principii generale
6.Diagnosticul pozitiv al rahitismului carenţial comun
7.Profilaxia rahitismului
8.Tratamentul curativ al rahitismului
Bibliografie:
1.Ciofu Eugen Pascal, Ciofu Carmen Pediatria Tratat Ediţia I, Editura Medicală
Bucureşti 2001, 87-114, 130-140
2.Condor Maria, Domniţa Sorina Supravegherea activă a copilului în practica
medicului de familie, Editura Mediamira Cluj-Napoca 2004, 35-40, 52.53,
64.65, 75, 84-86
3.Geormăneanu Mircea, Muntean I. Pediatrie, Editura Didactică şi Pedagogică
Bucureşti 1994, 286-302
4.Miheţiu Maria Puericultură practică, Casa Cărţii de Ştiinţă Cluj-Napoca 2008,
69-121
5.Panga Gabriela Puericultură, Casa Cărţii de Ştinnţă Cluj-Napoca 2008, 63-66,
90-163
6.Sido Grigorescu Paula Tratat elementar de Pediatrie vol.4, Casa Cărţii de
Ştiinţă
Cluj-Napoca 2000, 318-329
Curs 4
Titlul ”Depistarea si diagnosticul precoce al bolilor”
Cuprins
Introducere, definirea termenilor
Depistarea fenilcetonuriei, hipotiroidismului
Depistarea defectelor de vedere
Depistarea deficitelor auditive
Depistarea tulburarilor de dezvoltare staturo-ponderala
Depistarea tulburarilor de dezvoltare neuropsihica
Depistarea scoliozei idiopatice
Depistarea displaziei de sold
− Esential: cunoasterea starii fiziologice la diferite varste
− Important: cunostinte privind examinarea pacientului, recunoasterea
situatiilor care nu corespund fiziologicului
− Sa observe:obiectivele discutiei cu pacientii, manevrele efectuate
− Sa faca personal, individual sau in echipa: sa-si exerseze abilitatile, sa
studieze literatura in vederea gasirii unor abordari mai moderne temelor
Schema succinta a cursului:
Introducere si definirea termenilor
-cui se adreseaza depistarea si diagnosticul precoce
-scopul si consecintele acestei actiuni
-metodele folosite
-definirea, criteriile de aplicare a screeningului
103
Depistarea fenilcetonuriei si hipotiroidismului
-scurta recapitulare a simptomatologiei
-metodele de screening
-interpretarea rezultatelor
Depistarea defectelor de vedere, auditive
-descrierea situatiilor fiziologice in functie de varsta
-identificarea factorilor de risc si supravegherea speciala a pacientilor la care
sunt prezenti factorii de risc
-metode, examinari aplicate pentru evidentierea situatiilor care deviaza de la
fiziologic
-tactica colaborarii cu medicii de specialitate (oftalmologi, orl-isti)
-dispensarizarea pacientilor cu si fara probleme
Depistarea tulburarilor de dezvoltare staturo-ponderala
-prezentarea dezvoltarii staturo-ponderale pe etape de viata a copilului, in
functie si de antecedentele acestuia (ex:prematuritate)
-utilizarea metodelor de apreciere a dezvoltarii staturo-ponderale : masurarea
corecta a greutatii, taliei (cu particularitati la varsta de nou nascut, sugar),
calcularea si interpretarea IMC (raportat la varsta), utilizarea nomogramelor,
curbelor de crestere, calcularea si interpretarea indicelui ponderal, a
circumferintei abdominale
-identificarea factorilor de risc
-recunoasterea cazurilor care necesita consultul specialistului
-recapitularea celor mai frecvente cauze de tulburarea dezvoltarii
staturoponderale si diagnosticl acestora la nivelul medicului de familie
Depistarea tulburarilor de dezvoltare neuropsihica
-prezentarea reperelor de dezvoltare neuropsihica a copilului
-identificarea factorilor de risc
-metode de apreciere a dezvoltarii psihice prin examen clinic si anamnestic
(tactica de obtinere informatii de la parinti, persoane care ingrijesc copilul)
Depistarea scoliozei idiopatice, displaziei de sold
-definitie, diagnostic, importanta diagnosticului
-recunoasterea grupelor de varsta expuse acestor patologii
-examenul clinic, paraclinic pentru confirmarea suspiciunii
-dispensarizare
-stabilirea situatiile in care este necesara consultul specialistului
104
Bibliografia obligatorie si facultativa:
- Maria Condor, Sorina Domnita “Supravegherea activa a
copilului in practica medicului de familie” Ed.Mediamira
,2004
- Maria Condor, Sorina Lucaciu “Ghid de diagnostic in
practica medicului scolar” Casa Cartii de Stiinta Cluj
Napoca ,2002
- Baker C.Raymond “Pediatric Primary Care-Well child” Ed
Lippincot Williams and Wilkins, 2001
- Baker C.Raymond “Pediatric Primary Care-Ill child care”
Ed Lippincot Williams and Wilkins, 2001
- Mariana Iancau “Pediatrie pentru medicina de familie” Ed
Medicala Universitara Iuliu Hatieganu Cluj Napoca, 2001
- Hurgoiu Voichita “Puericultura” Litografia UMF Iuliu
Hatieganu, Cluj Napoca 1993
- Hurgoiu Voichita “Alimentatia copilului sanatos si bolnav-
strategii actuale, Ed Medicala S.A., Bucuresti 1999
- www.aafp.org
- www.aap.org
- www.emedicine.com

1. Scopul depistarii si diagnosticului precoce
2. Criteriile pentru aplicarea testelor screening
3. Enumerati afectiunile pentru care medicul de familie alica depistarea
precoce la varsta pediatrica
4. Factori care influenteaza cresterea staturala
5. Factori de risc pentru tulburari de dezvoltare neuro-psihica
6. Caracteristici ale examenului neurologic care sugereaza o tulburare de
dezvoltare neuro psihica la varsta de sugar
7. Enumerati factorii de risc pentru deficientele auditive
8. Descrieti testele clinice pentru depistarea strabismului
9. Definiti ambliopia si enumerati principalele cauze
10. Care este cea mai frecventa afectiune oftalmologica datorita
prematuritatii? Descrieti conditiile in care aceasta afectiune are
frecventa mai mare si necesita dispensarizare atenta.
11. Descrieti examenul obiectiv pentru depistarea scoliozei idiopatice.
12. Atitudinea medicului de familie in cazul prin examinarile clinice este
suspectata de displazia de sold
105
Curs 5
Titlul :”Sindromul anemic”
Cuprins
Definitie, generalitati
Diagnostic
Tipuri de anemie la copil
− Esential: cunoasterea starii fiziologice la diferite varste
− Important: cunoasterea sindromului anemic
− Sa observe:obiectivele discutiei cu pacientii, manevrele efectuate
− Sa faca personal, individual sau in echipa: sa-si exerseze abilitatile, sa
studieze literatura in vederea gasirii unor abordari mai moderne temelor
Schema succinta a cursului:
Definiţie, generalitati
- definitie
- valori normale ale parametrilor hematologici in functie de varsta si sex
- clasificarea anemiilor in functie de valorile hemoglobinei
Diagnostic:
1. Anamneza
Motivele prezentării
Antecedente heredo-colaterale
Antecedente personale fiziologice
Antecedente personale patologice
Istoricul bolii:
2. Examenul clinic
3. Examinări paraclinice:
a) confirmarea diagnosticului de anemie
b) stabilirea tipului morfologic de anemie.
c) stabilirea caracterului regenerativ sau aregenerativ al anemiei
d) explorarea celorlalte linii celulare prin determinarea numărului
de leucocite, trombocite şi citirea tabloului sanghin.
+ explorări menite să stabilească cauza şi mecanismul anemiei
Anemia feriprivă/ prin deficit de fier

Importanţă
Mecanisme de producere
Diagnosticul pozitiv
Diagnosticul diferenţial
1. Cu alte anemii hipocrome
a) Normo- sau hipersideremice
b) Hiposideremice
2. Intre diversele forme etiologice de anemie prin deficit de Fe.
106
Profilaxia anemiei feriprive:
1. Perioada prenatală şi perinatală:
2. Perioada postnatală:
Tratamentul curativ al anemiei feriprive
Rolul medicului de familie în prevenirea si controlul anemiei prin
deficit de Fe la copil
Anemia prin deficit de acid folic
Diagnostic pozitiv
Tratament
Anemiile hemolitice
Diagnostic pozitiv
Supraveghere in MF
Bibliografia obligatorie si facultativa:

- Maria Condor, Sorina Domnita “Supravegherea activa a
copilului in practica medicului de familie”
Ed.Mediamira,2004
- Maria Condor, Sorina Lucaciu “Ghid de diagnostic in
practica medicului scolar” Casa Cartii de Stiinta Cluj
Napoca ,2002
- Baker C.Raymond “Pediatric Primary Care-Well child” Ed
Lippincot Williams and Wilkins, 2001
- Baker C.Raymond “Pediatric Primary Care-Ill child care”
Ed Lippincot Williams and Wilkins, 2001
- Paula Grigorescu Sido “Tratat elementar de pediatrie” vol2
Casa Cartii de Stiinta Cluj Napoca
- www.aafp.org
- www.aap.org
- www.emedicine.com

1. Tabloul clinic al anemiei feriprive la copil
2. Profilaxia anemiei feriprive la copil
3. Schema de diagnostic in anemiile copilului
107
Titlul curs 1
Clasificarea afectiunilor functionale gastrointestinal
Introducere
Cursul este obligatoriu şi se adreseazã studenţilor anului V Medicinã şi îşi propune
însuşirea de cãtre aceştia a unui nucleu informaţional privind clasificarea tulburarilor
functionale gastrointestinale, cu dobândirea unor competenţe asupra diferentierii
modelului biomedical de cel biopsihosocial prin care să fie capabili să identifice cazurile.
Modelul biomedical de boala reprezinta 15-20%, iar modelul biopsihosocial reprezinta
80-85% din pacienti care solicita bugetele autoritatilor medicale. Acest curs face parte
din modulul de pregatire Medicina de familie şi necesitã ca şi condiţii preliminare
cunoştinţe de Pediatrie şi noţiuni de semiologie.
Ce trebuie sa stiti
− Esential: epidemiologia, clasificarea, modelul
biomedical si modelul biopsihosocial
− Important: criterii de diagnostic bazate pe simptom,
clasificarea Roma I si II
− Util: particularitatile afectiunilor functionale
gastrointestinale
− Facultativ: evolutia in timp a principiilor de abordare si
clasificarea tulburarilor functionale gastrointestinale
Ce trebuie sa faceti
Insusirea notiunilor predate, referat teoretic, participare la discutia de grup privind
criteriile de diagnostic si diagnostic diferential.
Obiective generale
(1) familiarizarea studenţilor cu notiunile patologiei functionale gastrointestinala
Obiective specifice
Parcurgerea cursului asigură (1) stabilirea unor standarde de diagnostic pentru formarea
unor consensuri ale clasificarii (2) învăţarea criteriilor de diagnostic bazat pe simptome –
clasificarea Roma I si Roma II.
Cursul se desfãşoarã în sistem modular liniar, pe parcursul a 2 sãptãmâni începând cu
data de 19 ianuarie 2010.Cursul va avea loc marti între orele 11-13 , pentru prima serie ,
respectiv joi între orele 11-13 pentru seria urmatoare la sediul disciplinei de Medicina de
Familie ,Cluj-Napoca, Str. Motilor.
Perioada de desfasurare a cursului: 19.01.2010- 28.01.2010.
Programul consultatiilor: Figan Ioan: joi, 13-14.
Tabla de materii
1. Definiţie şi frecvenţă
2. Date epidemiologice
3. Nevoie de standarde diagnostice în practica medicală şi cercetare.
4. Criteriile bazate pe simptome
5. Clasificarea Roma I si Roma II a tulburărilor funcţionale digestive
Evaluarea cunoştinţelor si abilitãţilor practice
− Condiţiile pentru acceptarea la examen şi promovare sunt frecvenţa 100%
la stagii şi de minimum 70% la cursuri.
− Examenul final este scris si practic.
108
Calendarul examenelor ulterioare in caz de nepromovare: Sesiunea toamna I si toamna II.
Modul de desfşurare a evaluãrilor:
- Examenul teoretic final va fi in scris cu rãspunsuri redactionale , din aspectele
predate la curs si demonstratiile clinice;
- Aprecierea facuta de medicii indrumatori ai stagiilor clinice, in cursul rotatiilor;

- Portofoliul de activitate pe care il veti realiza in cursul modulului (vezi in
continuare).
Titular curs: Conferentiar doctor Ioan Figan.
Portofoliul de activitate
Ghidul de studiu pentru modulul de Medicina de Familie. Va recomand sa tipariti (format
A4) temele de curs, demonstratii, si stagii clinice, pe masura predarii lor, si sa le strangeti
intr-un dosar A4 cu sina. In plus, la fiecare capitol, veti atasa in dosar o serie de
documente elaborate de d-vaostra: note de curs, observatii clinice, cazuri urmãrite,
manopere efectuate, note sau rezumate din bibliografia recomandata sau din alte surse de
informatie (articole, internet, tratate, etc.), reproduceri (xerox sau print) de articole sau
capitole de carte, etc
In final, toate aceste documente se vor constitui intr-un protofoliu de activitate a carui
evaluare va intra in nota finala pentru modulul Medicina de Familie. Va recomand sa
pastrati protofoliul de activitate si sa-l consultati atunci cand veti considera util, in
rezidentiat sau ulterior.
AFECTIUNI FUNCTIONALE GASTROINTESTINALE

Conf.Dr. Ioan Figan
Curs 1- Clasificarea afectiunilor functionale gastrointestinale

Introducere
Afectiunile gastrointestinale se clasifica in:
1. Afecţiunile organice gastrointestinale
Afecţiunile organice gastrointestinale – o legătură cauzală liniară şi
certă cu identificarea unor anormalităţi structurale la anumite organe sau
ţesuturi sau modificarea markerilor biochimici (modelul biomedical de
boală) si reprezintă 15-20% din patologia gastrointestinală. Exemple: ulcer
gastric şi duodenal; cancer gastric, intestinal; boală Crohn; boli hepatice,
pancreatice; etc.
109
Diagnosticul afecţiunilor organice gastrointestinale se face prin: anamneză;
ex. obiectiv; investigaţii paraclinice; ecografie, endoscopie superioară şi
inferioară.
2. Afecţiunile funcţionale gastrointestinale
- reprezintă restul de 80-85% din consultaţii;
- o solicitare a bugetelor autorităţilor medicale
Definiţie şi frecvenţă
Definite ca ”o combinaţie variabilă de simptome gastrointestinale
cronice sau recurente neexplicate prin anomalii structurale sau biochimice”,
sunt omniprezente în societate şi în cabinetele medicilor. Estimările
naţionale curente indică o frecvenţă ridicată a acestora în ţările vestice şi
estice, iar în ţările vestice ele includ majoritatea practicii gastroenterologice.
Date epidemiologice
O bază mai avansată a criteriilor bazate pe simptome se sprijină pe
studiile epidemiologice ale tulburărilor funcţionale GI care arată similitudini
chiar şi între grupuri sociale diferite.
Nevoie de standarde diagnostice în practica medicală şi cercetare.
Tulburările funcţionale GI au la bază:
1.nu există date fiziologice acceptabile care să definească aceste
afecţiuni.
2. evaluarea fiziologică rămâne un instrument de investigare care nu este
uşor de aplicat în clinică. Deoarece pacienţii vin la doctor cu simptome pe
care acesta să le trateze, este important din punct de vedere clinic să le
clasificăm pentru a putea simplifica diagnosticarea şi tratamentul lor şi a
putea selecta pacienţii pentru cercetarea clinică.
Criteriile bazate pe simptome permit ca grupurile de pacienţi să fie
orientate spre efectele prevăzute ale tratamentului.
Criteriile bazate pe simptome - caracteristici:
- simptomele se pot suprapune.
- tulburările funcţionale gastrointestinale pot coexista cu alte boli.
- simptomele trebuie să fie prezente de cel puţin 3 luni.
- nu toate simptomele corespund tulburării motilităţii intestinale; durerea
funcţională abdominală (D) este un exemplu în care simptomele sunt strâns
legate de tulburări ale senzaţiilor viscerale (adică de sistemul nervos
intestinal) sau de aspecte comportamentale (sistem nervos central) sau
ambele.
Formularea criteriilor de diagnostic bazate pe simptome pentru tulburările
funcţionale gastrointestinale este logică, practică şi necesară.
Grupul de lucru iniţiat de prof. Aldo Torsoli la Congresul Internaţional de
G.E. de la Roma (1988) care s-a prelungit pe durata a 6 ani a dus la
110
clasificarea tulburărilor funcţionale digestive – clasificarea de la Roma. In
ultimii ani criteriile de diagnostic de la Roma, a tulburărilor funcţionale
digestive au fost revizuite.
Clasificarea Roma II a tulburărilor funcţionale digestive
A. Tulburări esofagiene B. Tulburări gastroduodenale
A.1. Globus B.1. Dispepsie funcţională
A.2. Sindrom de ruminaţie B.1.a. Dispepsia de tip ulceros
A.3. Durere funcţională toracică de B.1.b. Dispepsie de dismotilitate
origine probabil esofagiană
A.4. Pirozis funcţional B.1.c. Dispepsie nespecifică
A.5. Disfagie funcţională B.2. Aerofagie
A.6. Tulburări esofagiene B.3. Vărsătură funcţională
funcţionale nespecifice
C. Tulburări intestinale D. Durere abdominală funcţională

C.1. Sindromul intestinului iritabil D.1. Sindromul durerii abdominale
funcţionale
C.2. Balonare abdominală D.2. Durere abdominală funcţională
funcţională nespecifică
C.3. Constipaţie funcţională E. Tulburări funcţionale ale
tractului biliar şi pancreasului
C.4. Diaree funcţională E.1. Disfuncţia veziculei biliare
C.5. Tulburări funcţionale intestinale E.2. Disfuncţia sfincterului Oddi
nespecifice
F. Tulburări anorectale G.2.a.2. Dispepsie de tip

dismotilitate
F.1. Incontinenţa fecală funcţională G.2.a.3. Dispepsie nespecifică
F.2. Durerea funcţională anorectală G.2.b. Sindromul intestinului
iritabil
F.2.a. Sindromul ridicătorului G.2.c. Durerea abdominală
anal funcţională
F.2.b. Proctalgia fugace G.2.d. Migrenă abdominală
F.3. Dissinergia planşeului pelvin G.2.e. Aerofagia
G. Tulburări funcţionale G.3. Diareea funcţională
pediatrice
G.1. Vărsătura G.4. Tulburări de defecare
G.1.a. Regurgitaţia copilului mic G.4.a. Dischinezia copilului mic
G.1.b. Sindromul de ruminaţie G.4.b. Constipaţie funcţională
111
G.1.c. Sindromul vărsăturii ciclice G.4.c. Retenţie fecală funcţională
G.2. Durerea abdominală G.4.d. Murdărirea cu fecale
neretenţională
G.2.a. Dispepsie funcţională
G.2.a.1. Dispepsie de tip ulceros
Bibliografie
1. Drossman Douglas, Shaheen Nicholas, Grimm Ian. Handbook of
Gastroenterologic Procedures, 2005, fourth edition, Lippincott
Williams &Wilkins.
2. Pandolfino J E, Howden C W, Kahrillas P J. Motility modifying
agents and management of disorders of gastrointestinal motility.
Gastroenterology 2000, 118-S32-S47.
3. Gheorghe L, Gheorghe C. Vademecum in gastroenterologie. 2002.
Nemira.
4. Talley N J, Stanghellini V, Heading R C, Koch K L, Malagelada J R,
Tytgat G N J. Functional gastroduodenal disorders (Rome II
Consensus) Gut 1999 ; 45 (Suppl) : II37-II42.
Titlul curs 2
Afectiunile functionale gastrointestinale
Introducere
Cursul este obligatoriu şi se adreseazã studenţilor anului V Medicinã şi îşi propune
însuşirea de cãtre aceştia a unui nucleu informaţional privind principalele afectiuni
functionale gastrointestinale, cu dobândirea unor competenţe asupra stabilirii unui
diagnostic corect si a principiilor de interventie terapeutica.
Acest curs face parte din modulul de pregatire Medicina de familie şi necesitã ca şi
condiţii preliminare cunoştinţe de Pediatrie şi noţiuni de semiologie.
112
Ce trebuie sa stiti
− Esential: definitia, criterii de diagnostic standardizate
international
− Important: principii terapeutice actuale,abordarea
biopsihosociala
− Util: mecanisme implicate in patogeneza, posibilitati de
diagnostic si tratament
− Facultativ: teorii etiologice si abordari terapeutice
specifice
Ce trebuie sa faceti
Observatia clinica, anamneza, examen somatic, referat teoretic, participare la discutia de
grup privind criteriile de diagnostic si diagnostic diferential.
Obiective generale
(1) familiarizarea studenţilor cu principalele afectiuni functinale gastrointestinale
Obiective specifice
Parcurgerea cursului asigură (1) stabilirea unor standarde de diagnostic bazate pe
simptome folosind clasificarea Roma I si II (2) învăţarea criteriilor de diagnostic (3)
învăţarea investigatiilor paraclinice care clarifica diagnosticul (4) invatarea elementelor
de diagnostic diferential (5) asimilarea principiilor terapeutice (6) familiarizarea cu
factorii de prognostic.
Cursul se desfãşoarã în sistem modular liniar, pe parcursul a 2 sãptãmâni începând cu
data de 19 ianuarie 2010. Cursul va avea loc marti între orele 11-13 , pentru prima serie ,
respectiv joi între orele 11-13 pentru seria urmatoare la sediul disciplinei de Medicina de
Familie ,Cluj-Napoca, Str. Motilor.
Perioada de desfasurare a cursului: 19.01.2010- 28.01.2010.
Programul consultatiilor: Figan Ioan: joi, 13-14.
Tabla de materii
1. Tulburări funcţionale esofagiene: globus, sindrom de ruminaţie, durere retrosternală
funcţională de origine probabil esofagiană, pirozis funcţional, tulburări esofagiene
funcţionale nespecifice.
2. Tulburări funcţionale gastroduodenale: dispepsie funcţională (dispepsie de tip
ulceros, dispepsie de tip dismotilitate, dispepsie de tip reflux-like, dispepsie funcţională
nespecifică), aerofagie.
3. Tulburări funcţionale intestinale: sindrom de intestin iritabil, balonare funcţională,
constipaţie funcţională, diaree funcţională, tulburări intestinale funcţionale nespecifice.
4. Durere abdominală funcţională: sindromul durerii abdominale funcţionale, durererea
abdominală funcţională nespecifică.
5. Durerea funcţională biliară: diskinezia Oddi
6. Tulburări funcţionale anorectale: incontinenţa funcţională, durerea anorectală
funcţională (sindromul muşchiului ridicător anal, proctalgia fugace), dissinergia
planşeului pelvin, tulburări anorectale funcţionale nespecifice.
7. Tulburări funcţionale pediatrice: vărsătura (regurgitaţia copilului mic, sindromul de
ruminaţie, sindromul vărsăturii ciclice), durerea abdominală, (dispepsie funcţională,
sindromul intestinului iritabil, durerea abdominală funcţională, migrenă abdominală,
aerofagia), diareea funcţională, tulburări de defecare.
113
Evaluarea cunoştinţelor si abilitãţilor practice
− Condiţiile pentru acceptarea la examen şi promovare sunt frecvenţa 100%
la stagii şi de minimum 70% la cursuri.
− Examenul final este scris si practic.
Calendarul examenelor ulterioare in caz de nepromovare: Sesiunea toamna I si toamna II.
Modul de desfşurare a evaluãrilor:
- Examenul teoretic final va fi in scris cu rãspunsuri redactionale , din aspectele
predate la curs si demonstratiile clinice;
- Aprecierea facuta de medicii indrumatori ai stagiilor clinice, in cursul rotatiilor;
- Portofoliul de activitate pe care il veti realiza in cursul modulului (vezi in
continuare).
Titular curs: Conferentiar doctor Ioan Figan.

Portofoliul de activitate
Ghidul de studiu pentru modulul de Medicina de Familie. Va recomand sa tipariti (format
A4) temele de curs, demonstratii, si stagii clinice, pe masura predarii lor, si sa le strangeti
intr-un dosar A4 cu sina. In plus, la fiecare capitol, veti atasa in dosar o serie de
documente elaborate de d-vaostra: note de curs, observatii clinice, cazuri urmãrite,
manopere efectuate, note sau rezumate din bibliografia recomandata sau din alte surse de
informatie (articole, internet, tratate, etc.), reproduceri (xerox sau print) de articole sau
capitole de carte, etc
In final, toate aceste documente se vor constitui intr-un protofoliu de activitate a carui
evaluare va intra in nota finala pentru modulul Medicina de Familie. Va recomand sa
pastrati protofoliul de activitate si sa-l consultati atunci cand veti considera util, in
rezidentiat sau ulterior.
Curs 2- Afectiunile functionale gastrointestinale
A.Tulburări funcţionale esofagiene

A.1. Globus
A.2. Sindrom de ruminaţie
A.3. Durere retrosternală funcţională de origine probabil esofagiană
Durere funcţională toracică de origine probabil esofagiană
Esofagul este un organ tubular care asigură transportul alimentelor şi
secreţiilor din cavitatea bucală până în stomac. Principalele simptome ale
bolilor şi perturbărilor funcţionale ale esofagului sunt pirozisul, disfagia
şi durerea toracică, manifestări care conturează sindromul esofagian.
Pirozisul - datele clinice şi paraclinice sugerează intervenţia unei
activităţi neuromusculare anormale, aproape de cardie cu alterarea tonusului
esofagian (pentru perturbările funcţionale ). Ele apar la pacienţii cu distonii
114
neurovegetative şi spasme esofagiene şi se manifestă ca un pirozis capricios
nelegat de alimentaţie sau poziţie şi care cedează la tranchilizante.
Disfagia -reprezintă dificultăţile care apar la înghiţire total diferite de
senzaţia de “nod în gât” a nevroticilor cunoscută şi sub numele de globus
hystericus. Disfagia este spastică în perturbările funcţionale ale esofagului.
Durerea esofagiană -poate fi legată de deglutiţie ( odinofagie ) sau
apare spontan ca o crampă sau colică cu o durată de 5 – 10 secunde sau mai
mult.
A.4. Pirozis funcţional

A.5. Tulburări esofagiene funcţionale nespecifice
Tulburări esofagiene funcţionale nespecifice
Defectele aparatului neuromuscular esofagian care se exprimă prin
simptome sunt încadrate generic în cadrul tulburărilor motorii esofagiene.
Delimitarea unor entităţi clinice clare în grupul tulburărilor motorii
esofagiene este dificilă existând o oarecare suprapunere între diferitele
afecţiuni. Ceea ce măreşte complexitatea patologiei motorii a esofagului este
coexistenţa la nivelul său a două tipuri de musculatură cu diferite tipuri de
control:
• esofagul superior musculatura este striată
• esofagul inferior musculatura este netedă
• esofagul mediu cele două tipuri de muşchi coexistă.
Cauzele tulburărilor motilităţii faringo-esofagiene se clasifică în : afecţiuni
ale SNC; afecţiuni ale plăcii motorii; afecţiuni ale nervilor cranieni; afecţiuni
ale musculaturii striate; modificări locale structurale. Sunt de obicei boli
organice, cu legătură directă cu factorii etiologici, existând însă un tablou
clinic , radiologic şi manometric oarecum unitar.
Afecţiuni ale sfincterului esofagian superior : disfuncţii ale tonusului de
repaos (hipotonicitate , hipertonicitate ) , tulburări ale relaxării SES ( absenţa
relaxării – acalazia SES, închiderea precoce , relaxarea tardivă). Toate aceste
afecţiuni ale SES superior, ca şi afecţiuni motorii de tip spastic au un tablou
clinic şi radiologic şi atunci încadrarea lor în patologie funcţională este
dificilă.
B. Tulburări funcţionale gastroduodenale

B.1. Dispepsie funcţională
B.1.a. Dispepsie de tip ulceros (ulcer-like)
B.1.b. Dispepsie de tip dismotilitate (dysmotility-like)
B.1.c. Dispepsie de tip reflux-like
B.1.d. Dispepsie funcţională nespecifică
115
B.2. Aerofagie
C. Tulburări funcţionale intestinale
C.1. Sindrom de intestin iritabil
C.2. Balonare funcţională
C.3. Constipaţie funcţională
C.4. Diaree funcţională
C.5. Tulburări intestinale funcţionale nespecifice
D. Durere abdominală funcţională
D.1. Sindromul durerii abdominale funcţionale
D.2. Durererea abdominală funcţională nespecifică
E. Durerea funcţională biliară
E.1. Diskinezia Oddi
F. Tulburări funcţionale anorectale
F.1. Incontinenţa funcţională
F.2. Durerea anorectală funcţională
F.2.a. Sindromul muşchiului ridicător anal
F.2.b. Proctalgia fugace
F.3. Dissinergia planşeului pelvin
F.4. Tulburări anorectale funcţionale nespecifice
G. Tulburări funcţionale pediatrice
G.1. Vărsătura
Criteriile Roma de diagnostic al vărsăturii funcţionale:
Cel puţin 12 săptămâni care nu trebuie să fie consecutive, în cele 12 luni
precedente de : (1) Episoade frecvente de vărsătură, apărând în cel puţin 3
zile separate în decurs de o săptămână de-a lungul a trei luni; (2) Absenţa
criteriilor pentru tulburări de alimentare, ruminaţie sau boli psihiatrice
majore; (3) Absenţa vărsăturii autoinduse sau medicamentoase; (4)Absenţa
unor anomalii ale tubului digestiv sau SNC sau a unor boli metabolice care
să explice recurenţa vărsăturii
G.1.a. Regurgitaţia copilului mic

G.1.b. Sindromul de ruminaţie
Sindromul de ruminaţie
Definiţie : Aducerea alimentelor din stomac în gură, mestecarea şi
reînghiţirea lor.
Poate apare la : copii cu dezvoltare neuro-psihică normală la care se notează
de multe ori o alterare a relaţiei părinţi-copil, între 3 şi 14 luni; copii cu
retard mintal la care ruminaţia se produce prin autostimulare, putând apare la
orice vârstă; o parte dintre copii au o disfuncţie esofagiană cu reflux.
116
Diagnostic: Prin observarea copilului cînd acesta duce mai întăi capul în
extensie , contractă muşchii abdominali şi aduce alimentele în gură ; o parte
din alimente sunt înghiţite şi o parte sunt eliminate. Tulburarea nu se
produce în somn sau când copilul este interesat de un obiect sau o activitate.
Poate influenţa creşterea în greutate când pierderea de alimente este mai
mare şi unii autori consideră că are un potenţial letal pentru aprox. un sfert
din copii care o prezintă.
Tratament
Restabilirea relaţiei normale părinţi-copil cu dezvoltarea unui comportament
alimentar adecvat. Este foarte puţin sau deloc influenţată de îngroşarea
alimentelor, tratamentul postural sau de cel cu anticolinergice.
G.1.c. Sindromul vărsăturii ciclice

G.2. Durerea abdominală
G.2.a. Dispepsie funcţională
G.2.a.1. Dispepsie de tip ulceros
G.2.a.2. Dispepsie de tip dismotilitate
G.2.a.3. Dispepsie nespecifică
Dispepsia funcţională
Definiţie, cadru nosologic
Dispepsie = durere sau disconfort, caracter persistent sau recurent şi
localizare la nivelul abdomenului superior pe linia mediană. Este
considerată cronică dacă manifestările persistă peste 3 luni. Disconfortul nu
înseamnă durere şi poate fi reprezentat de saţietate precoce, plenitudine
epigastrică, balonare, greaţă.
Etiologie
1. Dispepsie organică.
Pacienţi cu dispepsie specifică (ulcer gastric şi duodenal – 15-25%;
esofagită de reflux – 5-15%; cancer gastric – 2%; afecţiuni
biliopancreatrice, etc.)
2. Dispepsie funcţională (idiopatică)
Absenţa unei cauze identificabile pentru dispepsie.
Pacienţi cu modificări bacteriologice sau histopatologice cu o
corelaţie clinică incertă (gastrita cu H.p, duodenită prin examen
histopatologic, dismotilitatea gastroeduodenală, litiaza biliară, etc.)
Pacienţi fără cauză identificabilă.
Epidemiologie
Prevalenţa dispepsiei -între 7 şi 41%. Studiile utilizând aceeaşi metodologie
în evaluarea simptomelor provenind din ţări diferite, relevă date similare de
prevalenţă.
117
Incidenţa nu este bine definită pentru că numai 50% dintre pacienţi se
adresează medicului şi sub 10% medicului gastroenterolog.
Etiopatogenia este complexă şi multifactorială. Sunt implicate: tulburări de
motilitate gastrointestinală prin anomalii motorii (întârzierea golirii gastrice
pentru solide, hipomotilitatea antrală postprandială), tahigastria (unde
nonpropulsive cu frecvenţă crescută), tahiaritmia (ritm neregulat); o
hipersensibilitate viscerală, care se pare că stă la baza tulburărilor motorii şi
a inflamaţiei gastrice (gastrita); o hipersecreţie acidă gastrică; infecţia cu HP,
cea mai frecventă cauză de gastrită cronică; un istoric de abuz fizic,
emoţional sau sexual, tulburări psihosociale sau acţiuni psihiatrice
comorbide.
Criterii de diagnostic
Prezenţa durerii sau disconfortului localizată central la nivelul abdomenului
superior, minimum 12 săptămâni, în ultimele 12 luni, consecutiv sau
neconsecutiv, cu investigaţii care permit excluderea unei afecţiuni organice
şi absenţa manifestărilor clinice caracteristice sindromului de intestin iritabil.
Criteriile Roma II pentru diagnosticul dispepsiei funcţionale:
Minimum 12 săptămâni (consecutive sau neconsecutive) din ultimele 12 luni
caracterizate prin:
1. Dispepsie (durere sau disconfort localizate central în abdomenul superior)
persistentă sau recurentă; 2. Absenţa argumentelor care să sugereze o
afecţiune organică responsabilă de manifestrările clinice ale pacientului
(inclusiv EDS); 3. Manifestările dispeptice nu sunt ameliorate de
defecaţie şi nu se asociază cu modificări de consistenţă sau frecvenţă a
scaunelor (pentru excluderea sindromului de intestin iritabil)
Diferenţierea dispepsiei organice de cea funcţională nu se poate
face după prezenţa simptomelor fiind necesare un barem minim de
investigaţii destinat excluderii unor afecţiuni organice.
Diagnostic diferenţial
Sunt două condiţii care interferează cu manifestările dispeptice şi anume:
- boala de reflux gastroesofagian, la care pirozisul este simptomul
dominant şi se încadrează în această boală. Pacienţii cu dispepsie funcţională
pot prezenta ocazional pirozis ca simptom subordonat durerii sau
disconfortului abdominal. O minoritate de pacienţi prezintă simptome
frecvente ce necesită monitorizarea pH-ului esofagian prin pH-metrie
continuă 24 h.
- sindromul de intestin iritabil, poate fi realizat pe baza unei anamneze
detaliate. Dacă durerea şi disconfortul abdominal sunt ameliorate de
defecaţie sau se asociază cu modificarea defecaţiei => sindrom de intestin
iritabil. Dacă durerea sau disconfortul centrat în abdomenul superior nu se
118
corelează cu defecaţia, dar asociază în mod distinct şi episoade de durere
abdominală corelată cu modificarea defecaţiei atunci diagnosticul de
dispepsie funcţională şi intestin iritabil coexistă.
Tratament
Simptomele se pot ameliora prin evitarea alimentelor picante,
condimentelor, grăsimilor, consumului de alcool, cafea şi fumat.
Tratamentul farmacologic al dispepsiei funcţionale (Pandolfino J.E., 2000):
Medicamente de primă linie: prokinetice sau combinaţii de prokinetice (de
exemplu cisapride + domperidon), blocanţi ai H2-recetorilor, inhibitori ai
pompei de protoni.
Medicamente recomandate în condiţii determinate: terapia de eradicare HP,
antidepresive, psihoterapie.
Medicamente cu eficienţă incertă, improbabilă: citoprotectoare tip
Sucralfat, Eritromicina, antispastice / anticolinergice, antiacide, analogi de
prostaglandine, analogi ai somastatinei, nitraţi.
Noi agenţi pentru analgezia viscerală: agonişti opoizi ai receptorilor kappa,
antagonişti ai receptorilor serotoninergici 5-HT 3 şi 4.
Noi agenţi prokinetici: agonişti ai motilinei, antagonişti ai receptorilori
serotoninergici 5-HT4, antagonişti ai receprilor A ai colecistochininei.
G.2.b. Sindromul intestinului iritabil (SII)

Definiţie şi terminologie
Afecţiune intestinală funcţională definită exclusiv prin modificări clinice:
modificarea tranzitului intestinal şi durere sau disconfort abdominal în
absenţa unor leziuni structurale şi biochimice detectabile; ele pot fi
permanente sau recurente. Prezintă manifestări clinice variate şi este preferat
termenul de sindrom, celui de boală. Termenul ”iritabil” arată caracterul
funcţional al afecţiunii, fără modificări structurale sau metabolice.
Înlocuieşte denumirea de colon iritabil sau colon spastic.
Epidemiologie
- 20-50% dintre toate consultaţiile de gastroenterologie.
- SII poate fi întâlnit la orice vârstă, începând din copilărie până la vârste
înaintate.
Mecanismele fiziopatologice ale SII
Este o afecţiune caracterizată prin modificări ale motilităţii şi sensibilităţii
viscerale intestinale determinate prin SNC de către factori psihosociali şi
comportamentali. Există mai multe mecanisme fiziopatologice care nu se
exclud unul pe celălalt şi deşi unul poate domina, mai multe mecanisme pot
opera la acelaşi individ. Mecanismul care domină oferă fundamentul pentru
optimizarea tratamentului -anomaliile funcţiei motorii intestinale.
119
Creşterea sensibilităţii viscerale reprezintă cea mai consecventă trasătură a
SII. Mecanismele propuse pentru apariţia hipersensibilităţii viscerale sunt:
alterarea excitabilităţii receptorilor viscerali; cresterea excitabilităţii
neuronilor din coarnele posterioare medulare; alterarea modulării centrale.
Rolul factorilor psiho-sociali. La pacienţii cu SII manifestările psihologice
sunt frecvente ( anxietate, isterie, ostilitate, fobii, paranoia ). 50% dintre
pacienţi prezintă la debutul SII o afecţiune psihiatrică (nevroze, psihopatii,
psihoze).
Factorul luminal “iritativ”- include factori endogeni implicaţi în digestie
(intoleranţă la lactoză, fructoză, sorbitol ), alergeni alimentari, acizi biliari şi
acizi graşi cu lanţ scurt.
Manifestări clinice si diagnostic
Simptomele gastrointestinale: predominanţa anumitor simptome defineşte
următoarele subseturi clinice de pacienţi, importante pentru aplicarea
algoritmului de diagnostic şi tratament:
- SII cu predominanţa diareei
- SII cu predominanţa constipaţiei
- SII cu predominanţa durerii/metabolismului abdominal
Durerea abdominală este de obicei blândă sau moderată, ea poate avea alură
severă, interferând cu activitatea zilnică şi calitatea vieţii; poate fi crampă,
balonare dureroasă, arsură, înţepătură; stresul şi emoţiile puternice
exacerbează durerea abdominală; defecaţia poate ameliora temporar durerea,
ingestia de alimente o poate exacerba; caracteristica durerii abdominale în
SII este prezenţa acesteia numai în perioadele de veghe. Durerea cu caracter
progresiv care trezeşte pacientul din somn, asociată cu scădere ponderală
semnificativă şi inapetenţă, nu este caracteristică SII, impunând investigaţii
suplimentare.
Tulburările tranzitului intestinal se referă la modificarea frecvenţei şi
consistenţei scaunului (constipaţie, diaree, alternanţe constipaţie – diaree).
Constipaţia este definită obiectiv ca pasajul a mai puţin de 3
scaune/saptamână; subiectiv pacienţii percep o evacuare dificilă cu efort sau
dureroasă a scaunului; se asociază frecvent cu durerea abdominală.
Constipaţia cu debut recent, asociată cu prezenţa sângelui în scaun sau
manifestări generale, nu este caracteristică SII, sugerând o afecţiune
organică.
Diareea este definită prin creşterea numărului de scaune (peste 3 scaune în
24 h cât şi a consistenţei scaunului de la semiconsistente la apoase); volumul
total al scaunului în 24 h este normal (sub 200 ml) fiecare scaun în parte
având un volum scăzut; defecaţia are caracter imperios şi se asociază cu
120
tenesme rectale; apar numai în perioadele de veghe, frecvent postprandial; se
asociază frecvent cu durerea abdominală.
Diareea care trezeşte bolnavul din somn sau sângele în materiile fecale
pledează pentru existenţa unei afecţiuni organice.
Emisiile de mucus sunt întâlnite în aproximativ 50% în absenţa altor produse
patologice (sânge, puroi).
Alte simptome gastroeintestinale: manifestări dispeptice sugerând o
disfuncţie a tractului gastrointestinal superior, acuză distensie abdominală
(balonare) asociată cu flatulenţă şi eructaţii.
Examenul obiectiv este lipsit de relevanţă.
Diagnosticul pozitiv şi diferenţial
1. Diagnosticul pozitiv se realizează pe baza criteriilor clinice şi a
investigaţiilor de primă linie destinate excluderii unor afecţiuni organice (
Diagrama 1 ).
Criteriile Manning pentru diagnosticul SII:
- durerea ameliorată de defecaţie;
- distensia abdominală vizibilă;
- diminuarea consistenţei scaunelor concomitent cu debutul durerii;
- creşterea frecvenţei scaunelor concomitent cu debutul durerii;
- emisii de mucus excesiv în scaun;
- senzaţie de evacuare (defecaţie incompletă);
Criteriile Roma II (după Thompson W.G. 1999):
Următoarele simptome prezente în mod continuu sau recurent,minimum 12
săptămâni neconsecutive din ultimele 12 luni, care preced evaluarea:
- durere sau disconfort abdominal ce prezintă minimum 2 dintre următoarele
3 caracteristici: ameliorate de defecaţie; asociate cu modificări ale frecvenţei
scaunelor; asociate cu modificări ale consistenţei scaunelor;
- există criterii adiţionale care pot ajuta diagnosticul: frecvenţa anormală a
scaunului (peste 3/zi sau sub 3/săptămână); consistenţă anormală a scaunelor
(moi, apoase sau de consistenţă crescută /schibale); anomalii de defecaţie
(defecaţie imperioasă, senzaţie de defecaţie incompletă, defecaţie laborioasă
cu efort); emisia de mucus excesiv; meteorism abdominal difuz.
121
Diagrama 1
Tratament
Măsuri generale (modificări dietetice, stabilirea unei relaţii permanente
medic-pacient, educarea şi asigurarea pacientului asupra naturii benigne a
afecţiunii) ; fibrele dietetice reprezintă clasa terapeutică cea mai larg
recomandată în tratamentul SII.
Tratament farmacologic (destinat controlului simptomelor gastro-
intestinale)
-psihotrop (farmacologic şi psihologic);
-aagenţi prokinetici, antiflatulente, antagonişti ai receptorilor 5-HT3 ,
agonişti ai receptorilor 5-HT4, antagonişti (analogi) ai somatostatinei.
Trăsături paraclinice care pledează împotriva diagnosticului de SII: VSH
accelerată, leucocitoză, anemie, emisie de produse patologice în scaun
(sânge, puroi, grăsimi), volumul scaunului > 200/24h, persistenţa diareei
postalimentar la (48h), hipopotasemia.
G.2.c. Durerea abdominală funcţională
122
Durerea abdominală cronică funcţională
Definiţie : Durere abdominală cu durată de peste 6 luni, continuă sau cu
mici intermitenţe. Nu există dovezi pentru un substrat fiziopatologic care ar
putea explica simptomatologia, după un bilanţ diagnostic exhaustiv.
Epidemiologie. Nu există date privind prevalenţa sindromului pentru că el
nu a fost acreditat ca entitate diagnostică distinctă. Este mai frevent la femei
( 70% ) şi aceşti pacienţi sunt mari utilizatori de resurse medicale.
Patogeneză. Este explicata după modelul psiho-social (determinismul este
multifactorial, simptomele asociate cu această durere sunt rezultatul unei
interacţiuni a factorilor multipli care acţionează). Prin acest model există căi
şi mecanisme care explică durerea în termeni de dereglare a funcţiei axului
SNC – sistem nervos enteric la diferite niveluri. Deoarece această durere nu
este asociată cu boli viscerale sau tulburări de motilitate evidente, a fost
evocat rolul sensibilităţii viscerale în explicarea acestui sindrom.
Aspecte caracteristice: durere aproape continuă localizată la nivelul
abdomenului, dar fără legătură cu funcţiile digestive. Nu a putut fi
identificată cu o boală specifică şi nu există o relaţie clară a durerii cu
evenimentele fiziologice ca alimentaţia şi defecaţia. Nu are caracteristici de
laborator şi morfologice diagnosticabile. Factorii psiho-sociali joacă un rol
important în manifestările sale clinice.
Antecedente personale : abuz fizic sau sexual, multiple procedee sau
intervenţii chirurgicale (de obicei cu rezultat negativ), multiple acuze
somatice inclusiv durere în afara abdomenului.
Durerea abdominala: nu variază ca intensitate, caracter sau localizare ca
răspuns la stări fiziologice, ca defecaţia sau alimentaţia sau dacă se modifică,
modificarea este impredictibilă; descrierea este dramatică; poate fi
declanşată sau exacerbată de factorii psihologici; se asociază cu interferenţe
majore între pacient şi familie, nu răspunde la tratamentele uzuale.
Aspecte psihologice: prezenta depresiei, anxietatii sau preocupare faţă de
durere, comportament de tip “Bolnav“ , personalitate predispusă la durere,
prevalenţa ridicată a unor tulburări digestive, de somatizare, ipohondrie.
Diagnosticul trebuie completat cu evaluarea psihologică şi psiho-socială.
Tulburările de comportament trebuie atent urmărite în timpul interviului.
Examenul obiectiv in mod caracteristic nu arată semne de boală sau de
severitate a unei afecţiuni.
Explorările paraclinice sunt folosite pentru excluderea unui alt diagnostic
şi trebuie individualizate în raport cu vârsta, antecedentele personale şi
familiale, datele examenului obiectiv şi investigaţiile anterioare. Examinările
simple de laborator exclud cele mai multe cauze organice de durere (bilanţ
hematologic şi biochimic, o ecografie şi o sigmoidoscopie).
123
Tratament
Implica limitarea investigaţiilor şi tratamentelor inutile, înţelegerea
motivaţiei pacientului de a cere tratament constant şi oferirea un suport
emoţional şi îngrijire continuă.
Medicul va trebui să identifice următoarele aspecte: data debutului şi
circumstanţele; atitudinea pacientului faţă de boală şi medici; anxietatea şi
depresia; gradul suferinţei în raport cu severitatea durerii.
Tratamentul medicamentos – raţionalizat, cu scopul de a fi redus la un
minim necesar; se pot folosi antidepresive cu efect predominant pe
neurotransmiterea serotoninică (Amitriptilină , Fluoxetine).
G.2.d. Migrenă abdominală

G.2.e. Aerofagia
Criteriile Roma II de diagnostic al aerofagiei
Aerofagia se pretează la diferenţierea de dispepsia de dismotilitate.
Dispepsia de tip dismotilitate (conform clasificării Roma)
Durerea nu este simptomul dominant. Discomfortul abdominal este prezent
întotdeauna. El este cronic şi se caracterizează prin trei sau mai multe din
următoarele: saţietate precoce; senzaţie de plenitudine postprandială; greaţă;
eructaţii sau vomă recurentă; balonare în etajul superior abdominal
neînsoţită de distensie.
Criteriile Roma II de diagnostic al aerofagiei
Cel puţin 12 săptămâni care nu trebuie să fie consecutive în cele 12 luni
precedente de: (1) Înghiţire de aer care poate fi observată; (2) eructaţii
repetate care-l deranjează pe bolnav.
G.3. Diareea funcţională

G.4. Tulburări de defecare
G.4.a. Dischinezia copilului mic
G.4.b. Constipaţie funcţională
G.4.c. Retenţie fecală funcţională
G.4.d. Murdărirea cu fecale neretenţională
Bibliografie
5. Drossman Douglas, Shaheen Nicholas, Grimm Ian. Handbook of
Gastroenterologic Procedures, 2005, fourth edition, Lippincott
Williams &Wilkins.
6. Pandolfino J E, Howden C W, Kahrillas P J. Motility modifying
agents and management of disorders of gastrointestinal motility.
Gastroenterology 2000, 118-S32-S47.
124
7. Gheorghe L, Gheorghe C. Vademecum in gastroenterologie. 2002.
Nemira.
8. Talley N J, Stanghellini V, Heading R C, Koch K L, Malagelada J R,
Tytgat G N J. Functional gastroduodenal disorders (Rome II
Consensus) Gut 1999 ; 45 (Suppl) : II37-II42.
Evaluarea cunostintelor si abilitatilor practice:
− Pentru a fi acceptati la examen trebuie sa:

- Fiti prezenti la mai mult de 70% din cursuri;
- Fiti prezenti la toate stagiile si activitatile de practica clinica, sau sa va motivati si
recupreati absentele;
- Fiti prezenti la toate examinarile pe parcurs;
• Aveti toate fisele de evaluare saptamanala a activitatii de stagiu si practica clinica din cursul
rotatiilor (vezi anexele);
• Aveti protofoliul de activitate (vezi anexele);
Conditii pentru promovare:
• Fiecare proba , respectiv scris si practic – minimum media 5

• Media finala minim 5
Examen final:
- Seria I – II - 23. 11. 2009 - 04. 12. 2009
- Seria III – IV - 01. 02. 2010 - 12. 02. 2010
- Seria V - VI -19. 04. 2010 – 30. 04. 2010
Calendarul examenelor ulterioare in caz de nepromovare:

• Sesiunea toamna I si toamna II.
Modul de desfasurare a evaluarilor:

• Examenul teoretic adulti si copii este de tip redactional si consta din 5 subiecte din temele
predate la curs pe care le veti trage la sorti si le veti dezvolta intr-o ora .
• Examenul practic consta in prezentarea unui caz clinic in care accentul va fi pus pe
abilitatea de comunicare cu pacientul, anamneza specifica , examenul obiectiv , decizia
primara respectiv pacientul va fi retinut sau trimis la un specialist , formularea diagnosticului
si a programului terapeutic , tinind cont , acolo unde este cazul, de sinteza diagnostica si
terapeutica si nu in ultimul rand de resursele financiare ale familiei.
• Examinari pe parcurs, (scrise sau orale ), facute de asistentul d-voastra de grupa, la sfarsitul
saptamaniilor 3 si 6 ale modulului;
• Aprecierea facuta de medicii indrumatori ai practicii clinice, in cursul rotatiilor;
• Portofoliul de activitate practica pe care il veti realiza in cursul modulului (vezi in continuare)
125
STAGIUL STUDENTILOR IN CABINETELE DE MEDICINA DE FAMILIE
Instruirea studentilor cu :
1.Respectarea metodologiei de elaborare a diagnosticului
• Anamneza specifica
• Examen obiectiv;
• Formularea concluziei clinice;
• Strategia investigatiilor paraclinice;
• Strategii terapeutice;
• Supravegherea tratamentului;
2.Insusirea unor cunostintelegate de activitatea specifica
• Administratie – relatia cu CAS;

• Circulatia informatiei;
• Circulatia pacientilor;
• Supravegherea gravidei, a copilului, a bolnavilor cronici.
3.Insusirea unor abilitati practice in cabinetul medicului de MF.
Respectarea programului de stagiu.

Caracterizarea activitatii studentulu (nota finala);
• Prezenta la stagiu
• Atitudinea fata de pacienti si colegi;
• Interesul manifestat fata de activitatea din cabinet;
• Pregatirea profesionala.
Sef disciplina
Prof.Dr Oprea Sabin
126

Documents - Tips - Ghid de Studiu Medicina de Familiepdf PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Documents - Tips - Ghid de Studiu Medicina de Familiepdf PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GHID DE STUDIU - MODULUL MEDICINA DE FAMILIE ANUL VI MG

Disciplina : Medicina De Familie

TEMATICA - CURSURI ADULTI

1. Medicina de familie : definiţie ; funcţiile M.F.; metodologia de lucru ;obiective

I. Stagiu clinic medicină familie- adulţi – obiective generale

1. Particularitatile medicinii de familie si caracterul ei interdisciplinar.

TEMATICA CURSURI - PEDIATRIE (14 ore)

1. Supravegherea activă a copilului sănătos (1 ora)

b.Ce trebuie să faceţi :

Wonca – Europa 2002

Functiile medicinei de familie

Activitati (teme) obligatorii si facultative

- faceti cateva aprecieri vis-sa-vis de indatoririle profesionale ale mF

1.Taylor R.B. - Fundamentals of family medicine. Springer 1996.

2.PRINCIPIILE MEDICINEI DE FAMILIE

- Util - sa aplice in practica aceste principii .

Asistenta medicala de prim contact

- Activitati (teme) obligatorii si facultative

1. Oprea S.; Gherman Madeleine – Practica medicinei interne in ambulator .

3.ASPECTE PARTICULARE IN ASISTENTA MEDICALA PRIMARA .

a.Ce trebuie sa stie

Particularitati ale consultatiei in M.F.

Particularitati ale diagnosticului in M.F.

SINTEZA DIAGNOSTICA SI TERAPEUTICA

Asistenta la domiciliu vizeaza

- Activitati (teme) obligatorii si facultative

5. Lawrence M. Tierney,Maxime A Papadakis , Stephen J.McPhee. - Current Consult

6.Restian A - Bazele medicinei de familie. Editia a III-a revizuita Ed.Med.Buc. 2008

4. RELATIA MEDIC - PACIENT IN MEDICINA DE FAMILIE.

Activitate – Consemnati in caietul de practica reactia pacientilor in situatii cand

5. PRINCIPII DE PROFILAXIE SI DISPENSARIZARE IN ASISTENTA PRIMARA

• Prevenţia a devenit un imperativ pentru protecţia sănătăţii.

• Se adreseaza omului sanatos – colectivitati indemne

Actiuni de profilaxie nespecifica

Actiuni de preventie specifica pentru boli contagioase

Actiuni de preventie specifica

• Anemia feripriva la gravide - adm. de fier in trimestrul III

• Gusa endemica - adm. de iod

• Boli cu transmitere ereditara - ci ,ha , dz ..

• - mediu - apa - aer - hrana

• Evitarea constituirii unor procese epidemiologice

• - vaccinarea unui grup de persoane – epidemii

Promovarea sanatatii la nivel de individ , familie,comunitate

Controlul medical periodic

• - de mai multe ori/an 0-2 ani

Intrebari recapitulative – ce este profilaxia.

6.LOCUL MEDICULUI DE FAMILIE INTRUN SISTEM DE SANATATE PUBLICA

• Structura unui sistem de sanatate

• Locul Medicului de Familie in comunitatea medicala

- Medicina de Familie este pionul central in cadrul sistemului de sanatate

RELATIILE MEDICULUI DE FAMILIE CU ASIGURARILE DE SANATATE

Serviciile Finantate de MS Legea 95/ 2006 art. 74

2.Florentina Furtunescu 'Caracteristicile climatului organizational in principalele

4.Popescu A. Leadership şi comportamente de conducere în serviciile de sănătate.

6.Vulcu L. Management sanitar. Sibiu: Editura universităţii “Lucian Blaga”. 2004. p.

7.Constituirea unui cabinet de M.F. infintarea unui cabinet de medicina de familie

INFINTAREA UNUI CABINET DE MEDICINA DE FAMILIE

Cabinetul de MF poate functiona sub forma de :

Finantarea Medicinei de familie - art.80.

• Initial sexualitatea a fost plasata in principiu in relatie cu casatoria excluzand

• Medicul de familie este implicat atunci cand:

• - anticonceptie – MF consiliaza pe probleme de :

Ciclurile vietii de familie.