Alexandru cel Bun

A fost domnitor al Moldovei intre 29 iunie 1400 - 1 ianuarie 1432. Fiu al lui Roman I,
Alexandru cel Bun a avut una dintre cele mai lungi domnii, caracterizata printr-o perioada de
liniste si prosperitate. Alexandru este fiul lui Roman I Musat, dintr-o a doua casatorie cu
Anastasia, din ramura Koriatovici, a dinastiei lituane a Gedyminilor, vara a regelui Poloniei,
Vladislav Jagello. Din prima casatorie a tatalui sau, Alexandru mai avea trei frati, Stefan I,
Mihail si Iuga. Este primul din neamul Bogdanestilor, care poarta nume de botez de origine
greceasca, Alexandru. I s-a spus "cel Bun" mult dupa moarte, "Alexandru Voda cel Batran si
Bun" apare in Letopisetul lui Grigore Ureche, in primul sfert al secolului al XVII-lea. A fost
asociat la domnie cu fratele sau Bogdan, cel putin in titlul actelor tatalui sau din 1392-1393.
Bogdan mai este mentionat in cateva acte, pana la 28 iunie 1411. Alexandru si-a asociat la
domnie fiul cel mare, din a doua casatorie, Ilias, intre 2 august 1414 - 20 august 1431.
Alexandru a reusit sa mentina un echilibru intre Polonia si Ungaria. Pe 12 martie 1402
incheie un tratat de vasalitate cu regele Poloniei, Vladislav Jagello, care va fi reinnoit in
1404, 1407 si 1411. Prin acest tratat, Alexandru a cautat sa se apere de pretentiile lui
Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, care vroia sa reinstaureze suzeranitatea maghiara
asupra Moldovei si mai ales sa controleze Chilia, punctul terminus al drumului central-
european spre gurile Dunarii. Pe 15 martie 1412, Vladislav Jagello si Sigismund de
Luxemburg semneaza tratatul de la Lublau. Acesta prevedea ca in cazul neparticiparii lui
Alexandru la campania antiotomana luata in considerare, Moldova sa fie impartita intre cei
doi conducatori, Poloniei revenindu-i Suceava si Cetatea Alba, iar Ungariei, Romanul si
Chilia. Tratatul de la Lublau nu a fost pus niciodata in aplicare, pentru ca Alexandru si-a
onorat obligatiile asumate prin recunoasterea suzeranitatii polone si datorita faptului, ca
divergentele polono-ungare s-au dovedit intotdeauna mai puternice decat interesele comune.
In calitate de vasal, Alexandru a trimis corpuri de oaste la Grünwald in 1410, respectiv
Marienburg in 1422, care au luptat alaturi de armata poloneza, impotriva cavalerilor teutoni.
In 1420 are loc primul atac turcesc asupra Moldovei. Atacate pe mare, Chilia si Cetatea Alba,
sunt aparate cu forte proprii de Alexandru. In ianuarie 1429, Alexandru este informat de
marele cneaz al Lituaniei, despre prevederile tratatului de la Lublau. In consecinta,
Alexandru ii acorda sprijinul sau, fratelui lui Vladislav Jagello, Swidrigaillo, care dorea sa
fondeze un mare stat lituanian. In acelasi timp el s-a apropiat de Sigismund de Luxemburg,
fiind dispus sa renunte temporar la Chilia. La sfarsitul domniei, Alexandru se intoarce
impotriva Poloniei, organizand o campanie, care a dus oastea Moldovei pana la Camenita, pe
teritoriul actual al Ucrainei. Alexandru cel Bun a murit la 1 ianuarie 1432 în urma unei boli
contractate în luptele dintre Polonia si Ungaria. În urma lui au rămas mai mulți fii care s-au
luptat ani de zile pentru a ocupa tronul.