Alexandru

cel Bun –
Domn al
Țării
Moldovei

Constantinescu Ionela
 Despre viața
domnitorului
 Alexandru cel Bun a fost fiul cel mai mare al lui
Roman I Mușat, voievod al Moldovei.
 Potrivit celor scrise de Grigore Ureche, Alexandru cel
Bun a întreprins o importantă operă de organizare
politică, administrativă și ecleziastică a Moldovei. A
încurajat comerțul, confirmând negustorilor polonezi un
larg privilegiu în 1408.
 A obținut recunoașterea Mitropoliei Moldovei de către
Patriarhia de Constantinopol.
 Lunga sa domnie - de 32 de ani - a corespuns, în
general, unei perioade de pace, rezultat al politicii
extrem de abile a domnului moldovean, care a
menținut echilibrul între Ungaria și Polonia.
 De ce i s-a
spus ,,cel Bun''?
Despre Alexandru cel Bun istoricii
spun că a fost primul mare domnitor
al Moldovei. Titulatura de „cel Bun”
nu figurează deloc în timpul domniei
sale, ci s-a ales cu ea după moarte,
aceasta având legătură cu faptul că,
în lunga sa domnie, de peste 30 de
ani, a ştiut să stea departe de
conflicte, calităţile sale indiscutabile
de mare diplomat fiind recunoscute
de toată lumea.
Un bun negociator
S-a impus ca domn autoritar şi a reuşit să grupeze şi
să ţină strîns unită în jurul său o boierime
neastîmpărată şi mereu dornică de schimbări politice.
Alexandru a ştiut să folosească în avantajul ţării sale
contradicţiile dintre statele vecine şi faptul acesta i-a
dat posibilitatea de a se impune în politica
europeană. A fost duşmanul aventurilor nechibzuite,
a iubit mai mult pacea şi a urît războiul, fără a înjosi
prestigiul proprii sale ţări”.
A dat autonomie orașelor
Tot din timpul glorioasei sale domnii
datează şi organizarea administrativă a
ţării.În timpul domniei sale s-au organizat
mai multe unităţi administrative, numărul
ţinuturilor fiind de 24 în anul în care a murit.
Practic, domnitorul a dat autonomie totală
oraşelor, iar cetăţenii acestora puteau astfel
să-şi aleagă structurile de conducere.
 A pus primul
Mitropolit al
Moldovei

Istoricii spun că una dintre cele mai

mari realizări ale domnitorului
Moldovei a fost recunoaşterea
Mitropoliei Moldovei de către
patriarhul ecumenic al
Constantinopolului. Aşa se face că
la 26 iulie Iosif Muşat, din familia
Muşatinilor, este recunoscut primul
Mitropolit al Moldovei.
Ghinion la neveste
Alexandru cel Bun a fost căsătorit de patru ori. Prima soţie a avut-o
înainte de a se urca pe tron şi s-a numit Margareta. Era de origine catolică,
fapt pentru care i-a construit biserica din Baia. Acolo a şi înmormîntat-o
pe Margareta.
După moartea acesteia, Alexandru cel Bun s-a căsătorit cu Ana, cărei i se
mai spunea şi Neacşa, care şi ea a murit la puţin timp după căsătorie.
A treia soţie a fost Ringailla, cu care s-a căsătorit în anul 1419, aceasta
fiind văduva fiului cneazului Mazoviei. Nici această căsătorie nu a fost cu
noroc, punînd capăt relaţiei după doar doi ani, din motive religioase.
În fine, în 1421 s-a recăsătorit cu Marina, care făcea parte dintr-o familie
boierească din Moldova. Alexandru a avut foarte mulţi copii, dar în afară
de Cneaja, Ştefan, Bogdan şi Petru Aron nu se cunosc toţi membrii familiei
sale.
Fondatorul ,,miniștrilor''
Din cronicile păstrate de la Grigore Ureche se
menţionează că Alexandru cel Bun este
fondatorul dregătoriilor, în sensul larg al
cuvîntului fiind practic un fel de înalţi
funcţionari care îndeplineau sarcini din
poruncă domnească. Din vremea lui
Alexandru cel Bun datează termenii de
logofăt (şeful de cancelarie domnească),
vornic (membru a sfatului domnesc), spătar
(comandant al armatei) sau vistiernic
(ministru de finanţe).
 Protector al
cultelor
Alexandru cel Bun a muncit mult
pentru întărirea bisericii moldovene,
fiind însă în acelaşi timp extrem de
tolerant cu celelalte culte religioase.
Cu toate acestea, la 1420, din cauza
unor intrigi, a fost nevoit să se
despartă de soţia sa catolică,
Ringaiila.
După o domnie de 33 de ani,
Alexandru cel Bun a murit chiar în
prima zi a anului 1432, la Mănăstirea
Bistriţa.