Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Facultatea de Inginerie Agrară şi Transport Auto

Catedra: „Mentenanţa maşinilor şi ingineria materialelor”

STUDIUL MATERIALELOR

Indicaţie metodică

la lucrările de laborator pentru studenţii, specialităţilor:

527.1 „Ingineria şi tehnologia transportului auto”,
528.1 „Mecanizarea agriculturii” şi
524.2 „Electrificarea agriculturii”

învăţământ cu frecvenţă redusă

Studentul ________________________________________ anul ________ grupa _______

or. Chişinău 2013

Indicaţia metodică este elaborată de dr., conf. univ. inter. V. Ţapu, dr. conf. univ. V. Sidorov
şi lectorul univ. N. Daraduda

Se tipăreşte conform hotărârii comisiei metodice a Universităţii Agrare de Stat din Moldova.
Procesul verbal nr. de la 2013.

2
 Cuprinsul

Introducere . . . . . . . . . . . 4

Măsuri pe protecţia muncii la efectuarea lucrărilor de laborator . . . 5

Lucrarea de laborator nr. 1 Studierea diagramei de echilibru Fe – Fe3C . . 6

Lucrarea de laborator nr. 2 Studierea microstructurii şi proprietăţilor oţelurilor carbon

şi fontelor . . . 10

Lucrarea de laborator nr. 3 Tratamente termice ale oţelurilor carbon

(normalizarea, recoacerea, călirea, revenirea) . . . 18

Bibliografia recomandată . . . . . . . 25

Subiecte pentru susţinerea examenului la disciplina „Studiul materialelor” . . 25

3
 Introducere

Registru actual este indicaţia metodică pentru îndeplinirea şi întocmirea dărilor de seamă pe
lucrările de laborator la compartimentul „Studiul Materialelor”, de asemenea şi susţinerea lor.
În procesul de pregătire a fiecărei lucrări de laborator studentul de sinestătător trebuie să
îndeplinească compartimentele registrului cu titlu „în procesul de pregătire către lucrările de laborator
de studiat şi prezentat”, cu excepţia compartimentului 4. După rezultatele efectuării lucrării de
laborator, nemijlocit în laborator, fiecare student finalizează îndeplinirea registrului, după necesitate
scrie concluzii.
Schemele din registru sunt necesare să fie îndeplinite din creion, iar textul cu pixul. Registru
trebuie să fie întocmit minuţios şi succint, în acela timp concret şi cuprinzător.
Studentul cu registru neîndeplinit la lucrarea de laborator curentă la lecţie nu se admite.
După finalizarea lucrării de laborator corespunzătoare toate compartimentele dării de seamă
trebuie să îndeplinite complet. În caz contrar, lucrarea de laborator se consideră neîndeplinită şi
necesită să fie prelucrată ca absenţă nemotivată.
În procesul întocmirii registrului nemijlocit este necesar de indicat în paranteze pătrate cu
cifră referinţă la bibliografia prezentată în registru, utilizată pentru fiecare lucrare de laborator [5], din
care sunt extrase materialele pentru darea de seamă. La întocmirea listei bibliografiei utilizate, este
necesar cu stricteţe de menţinut regulile standardelor şi de indicat numărul colii sursei de informaţie. În
calitate de exemplu pentru întocmirea listei bibliografice se poate folosi lista bibliografiei recomandată
prezentată mai jos.
Fiecare lucrare de laborator se consideră susţinută şi semnată de cadrul didactic cu indicarea
notei, dacă studentul a efectuato de sinestătător în laborator, a întocmit darea de seamă a lucrării în
corespundere cu cerinţele indicate şi a obţinut notă pozitivă la lucrarea de control, compusă din 25 de
subiecte prezentate la sfârşitul fiecărei lucrări de laborator.
Către examen pe compartimentul „Studiul materialelor de construcţie” studentul se admite cu
registrul dărilor de seamă cu toate lucrările susţinute.

4
 Măsuri pe protecţia muncii la efectuarea
lucrărilor de laborator

1. La efectuarea lucrărilor de laborator este strict necesar de respectat regulile de folosire a

aparatelor şi utilajelor;
2. Înainte de utilizare a fiecărui aparat, este necesar de studiat construcţia şi ordinea de reglare la
efectuarea lucrării de laborator;
3. Aparatele şi utilajele ce nu se referă la lucrarea de laborator curentă se interzice de pus în
funcţiune;
4. Se interzice schimbarea aparatelor cu locul, şi aşezarea pe ele a obiectelor de prisos;
5. Conectarea şi reglarea aparatelor se execută numai cu prezenţa şi admiterea cadrelor didactice;
6. Aparatele şi utilajele conectate la sursa de curent alternativ cu tensiunea 220W şi 380W la
folosirea lor este necesar de respectat măsurile contra electrocutării;
7. Categoric se interzice descoperirea mecanismelor de punerea în funcţiune şi reglare a
aparatelor, conectarea butoanelor cu destinaţie necunoscută, descoperirea prizelor electrice,
întinderea cablurilor electrice;
8. La efectuarea lucrărilor de laborator pe tratamentul termic, probele încălzite este necesar de
fixat bine în cleşte, ca nu se admite căderea lor pe pielea corpului, haine, mese şi podea.
9. În timpul lucrului cu dispozitive fierbinţi fiţi atenţi şi nu admiteţi contactul întâmplător cu
mâniile neprotejate de piesele fierbinţi;
10. În timpul lucrului cu durimetrile Brinell şi Rockwell fiţi atenţi Greutăţile pe suportul
durimetrilor se fixează atent nu se admite căderea lor peste picioare, mâni şi podele;
11. În cazul apariţiei intuiţiei a stării de refuz a aparatelor şi utilajelor sau ieşirea din funcţiune, de
încheiat lucru, aparatele de deconectat şi imediat de informat cadrele didactice;
12. Pentru aparatele sau utilajele deteriorate studentul poartă răspundere materială;
13. De urmărit riguros de ordinea la locul de muncă. După încheierea lucrului este necesar de
efectuat curăţenie la locul de muncă şi în laborator.

5
 Lucrarea de laborator nr. 1
Studierea diagramei de echilibru Fe – Fe3C

1. Scopul lucrării: studierea esenţei transformărilor aliajelor fier cu carbon la răcire şi încălzire.

2. Obiectivele lucrării:
2.1. Studierea proprietăţilor componenţilor, fazelor şi constituenţilor structurali sistemului Fe –
Fe3C;
2.2. Analiza diagramei Fe – Fe3C pe baza construirii curbelor de răcirii, utilizând legea pârghiei şi legea
fazelor;
2.3. Clasificarea şi microstructura aliajelor sistemului fier – carbon.
3. Aparate, dispozitive, scule şi materiale: Diagrama fier-cementită; albume şi scheme cu
microstructuri ale aliajelor fier-carbon.
4. Modul de lucru:
Pentru realizarea obiectivului 2.1. şi 2.2. studenţii vor efectua următoarele activităţi:
4.1. Constituenţii structurali ale sistemului Fe – Fe3C şi proprietăţile lor:
4.1.1.Determinarea constituenţilor structurali:
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
4.1.2. Constituenţii structurali ale sistemului Fe – Fe3C şi proprietăţile lor:

Denumirea Determinarea
Limitele conţinutului de Numărul
constituenţilor constituenţilor НВ
carbon (la temperatura) fazelor
structurali structurali

6
 4.2. Transformările în punctele critice a sistemului Fe – Fe3C:
4.2.1. Determinarea „punctelor critice”:
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
4.2.2. Punctele critice ale sistemului Fe – Fe3C şi transformările în ele (la răcire):

Denumirea punctului Denumirea liniei sau notarea Esenţa, importanţa fizică a

Linia pe diagrama
critic, semnificaţia convenţională a punctului transformărilor în punctele
Fе – Fе3C
liniei critic ce semnifică linia critice ce semnifică linia

ABCD

ABC

CD

AHJECF

ECF

GS

SE

PSK

4.3. Clasificarea aliajelor sistemului Fe – Fe3C după structură şi conţinutul de carbon:

7
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________

Pentru realizarea obiectivului 2.3. studenţii vor efectua următoarele activităţi:

4.4. Pentru aliajul indicat de profesor (____________________________) pe diagrama Fe – Fe3C de
construit curbele de răcire, de indicat şi numit punctele critice. Amănunţit după curbele de răcire
desenate de descris transformările ce au loc în aliaj şi esenţa fizică. Pentru fiecare segment a curbei de
răcire de desenat structura aliajului cu indicarea constituenţilor structurali şi de determinat numărului
gradelor de libertate, utilizând legea lui Gibbs. În punctele separate ale sistemului Fe – Fe 3C, indicate
de profesor (concentraţia aliajului şi temperatura), utilizând legea segmenţilor, de determinat fazele
existente.

5. Interpretarea rezultatelor şi concluzii. Lista literaturii utilizate

__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________

8
 Analiza diagramei Fe – Fe3C
Diagrama Fe – Fe3C Curbe de răcire
о
Т, С

400 0 1 2 3 4 5 6 С, %

9 9
6. Subiecte de control:
1. Caracterizaţi pe deplin diagrama sistemului stabil Fe-C.
2. Caracterizaţi pe deplin diagrama sistemului metastabil Fe-C.
3. Prezentaţi esenţa transformărilor eutectoide, condiţiile la care au loc şi amplasarea punctelor critice
pe diagrama Fe-Fe3C.
4. Indicaţi sectorul linei lichidus pentru aliajele hipereutectice ale sistemului Fe-Fe 3C. Ce transformări
încep de pe această linie la răcire şi de ce?
5. Indicaţi sectorul linei lichidus pentru aliajele hipoeutectice ale sistemului Fe-Fe 3C. Ce transformări
încep de pe această linie la răcire şi de ce?
6. Ce puncte critice sunt prezente pe linia SE pe diagrama Fe-Fe 3C? Ce proces se începe pe această
linie la răcirea aliajelor şi de ce?
7. Ce puncte critice sunt prezente pe linia GS pe diagrama Fe-Fe3C? Ce proces se începe pe această
linie la răcirea aliajelor şi de ce?
8. Care aliaj a sistemului Fe-Fe3C se cristalizează la temperatură constantă? Prin aceasta ce se obţine?
9. Care aliaj a sistemului Fe-Fe3C suferă transformări polimorfe la temperatură constantă? Prin
aceasta ce se obţine?
10. Indicaţi sectorul linei solidus pentru fonte. Care puncte critice sunt componentele acestei linii?
11. Indicaţi sectorul linei solidus pentru oţeluri. Care puncte critice sunt componentele acestei linii?
12. Pe sectorul „oţelurilor” conform diagramei Fe-Fe3C indicaţi linia transformărilor eutectice.
13. În rezultatul căror procese şi de ce în structura fontelor apare cementita secundară? Ce se numeşte
cementită şi de ce în cazul dat o numim secundară?
14. Indicaţi linia pe diagrama Fe-Fe3C, începe procesul de separare a cementitei terţiale. În rezultatul
căror procese ea se obţine şi de ce se numeşte terţială?
15. Lămuriţi de ce în structura oţelurilor lipseşte ledeburita? Din ce faze componente ea este formată?

Lucrarea de laborator este susţinută cu nota __________________

Lucrarea de laborator nr. 2

Studierea microstructurii şi proprietăţilor oţelurilor carbon şi fontelor
1. Scopul lucrării: familiarizarea cu microanaliza oţelurilor carbon în stare de echilibru şi cu
microanaliza fontelor.
2. Obiectivele lucrării:
2.1.Studierea proprietăţilor constituenţilor structurali şi microstructurii oţelurilor carbon şi fontelor;
2.2. Determinarea conţinutului de carbon şi simbolul oţelului după microstructura analizată.
2.3. Determinarea simbolurilor, metodei de elaborare şi a domeniului de utilizare a fontelor după
microstructura analizată.
3. Aparate, dispozitive, scule şi materiale: microscopul metalografic MIM 7, colecţie de microşlifuri
din oţeluri carbon în stare recoaptă, colecţie de microşlifuri din fonte albe; cenuşii, maliabile şi
nodulare; placarde şi albume cu microstructuri, tabele informative.
4. Modul de lucru:
Pentru realizarea obiectivului 2.1. studenţii vor efectua următoarele activităţi:
4.1. Constituenţii structurali ai oţelurilor carbon:

10
 Denumirea Determinarea Conţinutul de
Cantitatea În care oţeluri sunt
constituenţilor structurii carbon (la НВ/, %
fazelor prezente
structurali componente temperatura)

4.2. Microstructura oţelurilor carbon:

Schema Conţinutul de Marca

Oţel Domeniul de utilizare
microstructurii carbon preventivă

hipoeutectoid

eutectoid

hipereutectoid

4.3. Clasificarea oţelurilor carbon:

 După structură:
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________

11
  După conţinutul de carbon:
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________

 După destinaţie:
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________

4.4. Simbolizarea oţelurilor carbon:

– De construcţie:
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________

– Pentru scule:
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________

– Cu destinaţie specială:
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
12
 __________________________________________________________________________________

Pentru realizarea obiectivului 2.2. studenţii vor efectua următoarele activităţi:

4.5. Efectuarea microanalizei microşlifurilor oţelurilor carbon indicate de profesor. Desenarea
schematică a microstructurii cercetate, de indicat constituenţii structurali, de determinat conţinutul de
carbon şi marca preventivă a oţelului, cu indicarea proprietăţilor mecanice.

Darea de seamă a microanalizei oţelurilor carbon

Proprietăţile mecanice
Nr. Marca
Schema microstructurii С, % НВ,  r, KCU,
crt. preventivă , %
МPа МPа J/сm2

Descrieţi

4.6. Constituenţii structurali ale fontelor:

În rezultatul
Denumirea Determinarea Conţinutul de HB
căror transfor- Numărul
constituenţilor constituenţilor carbon (la În care fonte există
mări se formea- fazelor  ,%
structurali structurali temperatura 0C)
ză la răcire

13
 4.7. Caracteristica fontelor albe:
4.7.1. Determinarea fontelor albe:
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
4.7.2. Clasificarea fontelor albe după structură:

Conţinutul de
Denumirea fontei Microstructura НВ Domeniul de utilizare
carbon, %

4.8. Caracteristica şi clasificarea fontelor cenuşii:

4.8.1. Determinarea fontelor cenuşii:
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________

4.8.2. Clasificarea fontelor cenuşii după forma grafitului:

Denumirea Forma Exemple de
 r, МPа , % Domeniul de utilizare
fontei grafitului mărci

14
 4.8.3. Clasificarea fontelor cenuşii după structura bazei metalice:

Nr. Exemple de
Denumirea Structura bazei Metoda de Domeniul de
GOST- mărci (după НВ
fontei metalice elaborare utilizare
ului GOST)

Pentru realizarea obiectivului 2.3. studenţii vor efectua următoarele activităţi:

4.9. Efectuarea microanalizei microşlifurilor indicate de profesor. Desenarea schematică a
microstructurii cercetate indicând constituenţii structurali. Reieşind după clasificarea fontelor, de dat
denumirea completă fiecărui aliaj cercetat, indicând marca prealabilă, metoda de elaborare şi domeniul
de utilizare.
Darea de seamă a microanalizei fontelor
Schema microstructurii cu
Nr. Denumirea Marca prealabilă Metoda de
indicarea componenţilor Domeniul de utilizare
crt. fontei a fontei elaborare
structurali
1 2 3 4 5 6

1 2 3 4 5 6

3
15
4

5. Interpretarea rezultatelor şi concluzii. Lista literaturii utilizate:

__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
16
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
6. Subiecte de control:
1. Care din oţeluri se referă la cele hipoeutectoide? Prezentaţi structura lor şi domeniul de utilizare.
2. Care din oţeluri se referă la cele hipereutectoide? Prezentaţi structura lor şi domeniul de utilizare.
3. Care din oţeluri se referă la cele eutectoide? Prezentaţi structura lor şi domeniul de utilizare.
4. Nominalizaţi structurile monofazice componente ale oţelului şi indicaţi proprietăţile mecanice. În
ce oţeluri ele sunt prezente?
5. Nominalizaţi structurile polifazice componente ale oţelului şi indicaţi proprietăţile mecanice. În ce
oţeluri ele sunt prezente?
6. Cum influenţează conţinutul de carbon asupra proprietăţilor mecanice σr, MPa şi , %.
7. Cum influenţează asupra proprietăţilor oţelului siliciu şi sulful? Prin ce se condiţionează prezenţa lor în
oţeluri?
8. Cum influenţează asupra proprietăţilor oţelului manganul şi fosforul? Prin ce se condiţionează
prezenţa lor în oţeluri?
9. Indicaţi, cum influenţează conţinutul de carbon asupra rezilienţei (KCU)? Pentru care oţeluri este
caracteristic valoarea majorate a acestei proprietăţi?
10. Pe care linii a sistemului Fe – Fe 3C este amplasat punctul critic simbolizat Аc3? Ce transformări
sunt considerate în acest punct critic?
11. Pe care linii a sistemului Fe – Fe 3C este amplasat punctul critic simbolizat Аc1? Ce transformări
sunt considerate în acest punct critic?
12. Pe care linii a sistemului Fe – Fe3C este amplasat punctul critic simbolizat Аcm? Ce transformări
sunt considerate în acest punct critic?
13. Care oţeluri sunt destinate pentru confecţionarea pieselor ce funcţionează la lovituri de şoc?
14. Prezentaţi 2-3 mărci de oţeluri pentru scule. Ce scule sunt confecţionate din aşa oţeluri?
15. Prezentaţi 2-3 mărci de oţeluri de construcţie din care se poate de confecţionat piese cu rezistenţă ridicată.
16. Prezentaţi determinarea componenţilor structurali ai fontei albe hipereutectice. Ce conţinut de
carbon este prezent în aceste fonte?
17. Prezentaţi determinarea componenţilor structurali ai fontei albe eutectice. Ce conţinut de carbon
este prezent în această fontă?
18. Prezentaţi clasificarea fontelor după forma incluziunilor de grafit. Cum influenţează forma
incluziunilor de grafit asupra proprietăţilor mecanice?
19. Caracterizaţi proprietăţile fontei cenuşii. Pentru confecţionarea căror piese este folosită şi de ce?
20. Succint descrieţi tehnologia şi utilajul pentru confecţionarea pieselor din fontă cenuşie.
21. Enumăraţi ce grafitizatori cunoaşteţi. De ce sunt numiţi aşa?
22. Cum de obţinut piese din fontă maliabilă?
23. Cum şi de ce proprietăţile fontei nodulare diferă de ale fontei cenuşii? Pentru confecţionarea căror
piese ea se foloseşte?
24. Enumăraţi tipurile de fontă după pe măsură îmbunătăţirii proprietăţilor de turnare.
25. Prin ce se manifestă dezavantajul caracteristic al fontelor cenuşii ca material de construcţie?
26. Pentru fiecare tip de fontă este caracteristică structura ledeburitică? Daţi definiţia şi determinarea
acestui constituent structural.
27. Indicaţi din ce fontă şi de ce este turnat blocul cilindrilor motoarelor cu ardere internă.
28. La turnarea căror piese şi de ce în topitură se adaugă mai mare cantitate de silicat de fier?
29. Din care fonte se poate recomanda turnarea pieselor ce funcţionează la lovituri de şoc?
17
30. Care din bazele metalice ale fontelor îi asigură o rezistenţă ridicată? De ce?

Lucrarea de laborator este susţinută cu nota _________________

Lucrarea de laborator nr. 3

Tratamentul termic al oţelurilor carbon
(normalizare, recoacere, călire, revenire)
1. Scopul lucrării: Însuşirea esenţei şi tehnologiei metodelor principale de tratament termic.
2. Sarcinile lucrării:
2.1. Studierea tehnologiei călirii, revenirii, recoacerii şi normalizării oţelurilor carbon;
2.2. Alegerea regimurilor şi executarea călirii, revenirii, normalizării şi revenirii epruvetelor propuse;
2.3. Analiza rezultatelor tratamentelor termice.

3. Aparate, dispozitive, scule şi materiale: cuptoare de încălzit cu rezistenţă, durimetrul TK2, cleşte
de forjă, vase pentru călire cu apă şi ulei, epruvete din oţel carbon, hârtie abrazivă, placate ce descriu
transformările structurale în oţelurile carbon în procesul tratamentelor termice.
lupă; riglă; probe facturate; probe sudate şi călite; placate; hârtie abrazivă de diferită granulaţie; hârtie
de filtru; reactive 3 – 5% HNO3 în alcool etilic pentru evidenţierea macrostructurii.

4. Modul de lucru:
Pentru realizarea obiectivului 2.1. studenţii vor efectua următoarele activităţi:
4.1. Tehnologia metodelor de tratamente iniţiale:
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
Pentru realizarea obiectivului 2.1. studenţii vor efectua următoarele activităţi:
Tipurile de tratament termic, după care se efectuează revenirea
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________

18
 4.2. Regimurile şi procesele ce decurg în oţelurile călite la revenirea joasă, medie şi înaltă.

Rezultatele revenirii

se foloseşte În ce condiţii de lucru a pieselor

structura obţinută

Temperatura revenirii, 0С

menţinerii, oreDurata
reveniriiTipul

Procesele ce
decurg la
revenirea Denumi- HRC
oţelurilor determinarea
rea

Pentru realizarea obiectivului 2.2. şi 2.3. studenţii vor efectua următoarele activităţi:

4.1. Stabilirea regimurilor revenirii joase, medii şi înalte pentru epruvetele călite prealabil
indicate de profesor.
4.2. Executarea a trei tipuri de revenire.
4.3. Măsurarea durităţii a epruvetelor după revenire. Îndeplinirea dării de seamă şi trage
concluziile.
4.2. Tehnologia tratamentelor termice prealabile:

Încălzirea Răcirea
Tipul de Microstruc-
tratament Temperatura Durata
Microstructura la Mediul Vrăc., tura după Destinaţia
termic de încălzire încălzirii şi T.T.
Т оС de încălzire de răcire оС /h
Т, оС menţinerii

19
 4.3. Tehnologia călirii:
4.3.1. Determinarea, condiţiile de obţinere şi proprietăţile martensitei:
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________

4.3.2. Determinarea vitezei critice de răcire la călire (Vcr.):

___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________

4.3.3. Caracteristica celor mai utilizate medii de călire (răcire):

Viteza de răcire, ce asigură

Mediul de călire Remarcă
mediu

4.3.4. Succesiunea alegerii vitezei de răcire şi mediului de răcire la călire:

___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________

4.3.5. Tehnologia şi metodele de călire:

Încălzirea Răcirea
Menţinerea Micro-
Tipul călirii Temperatura Microstructura Mediul Vrăc., structura Destinaţia
о
la Т С de τ, sec.
de încălzire, оС de răcire oC/sec.
încălzire

4.5. Îndeplinirea dării de seamă a tratamentului termic epruvetelor.

Dării de seamă a tratamentului termic

20
 Epruvetele Încălzirea Răcirea Rezultatele

Tipul tratamentului termic

la Т оС de încălzireMicrostructura

τ, sec.Menţinerea
Temperatura de încălzire

răcireMediul de

Microstructura
Dimensiunile

Vrăc., oC/sec.
Mate-rialul

HRC
С,%

НВ

Т,оС

Darea de seamă a operaţiilor de revenire

Caracteristica epruvetelor
Regimurile revenirii Rezultatele obţinute
până la revenire

de utilizare Domeniul
Temperatura de

Microstruc-tura
oremenţinerii,
Microstruc-tura

Tipul
Materialul

încălzire,

Mediul de răcire
revenirii
HRC

HRC
С, %

Т 0С

Durata

Pentru realizarea obiectivului 2.2. şi 2.3. studenţii vor efectua următoarele activităţi:
4.4. Alegerea regimurilor şi efectuarea tratamentului termic epruvetele din oţel indicate de profesor.

5. Interpretarea rezultatelor şi concluzii. Lista literaturii utilizate

___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________

21
___________________________________________________________________________________
5. Subiecte de control.
1. Metodele de încălzire în cuptoare pentru tratamentele termice. Ce procese nedorite însoţesc
încălzirea pieselor şi cum se pot evita.
2. Cum influenţează temperatura început şi sfârşit de transformare martensitică, funcţie de conţinutul
de carbon? De ce în structura oţelului, după călire, poate fi prezentă austenita reziduală?
3. Descrieţi caracterul influenţei austenitei reziduale asupra proprietăţilor pieselor călite. În ce condiţii
şi de ce în structura oţelurilor călite va rămâne o cantitate minimală de austenită reziduală?
4. Descrieţi şi ilustraţi prin intermediul curbelor de răcire transformarea izotermă a austenitei,
mecanismul de formare a perlitei, sorbitei şi trostitei.
5. Descrieţi mecanismul transformării fără difuzie a austenitei la răcire. Ce structură după aceasta se
obţine? Care sunt proprietăţile ei?
6. În ce condiţii şi de ce reţeaua cristalină a Feα poate fi prezent atât carbon, cât a fost în reţeaua Feγ
până la începutul răcirii. Care sunt consecinţele?
7. Care sunt tipurile de tratamente termice, care se referă la cele primare?
8. În ce constă diferenţa între normalizare şi recoacerea completă? În ce cazuri se efectuează fiecare
din acest tip de tratament termic?
9. Daţi definiţia recoacerii. Ce tipuri de recoaceri cunoaşteţi? Indicaţi regimurile, destinaţia fiecărui tip.
10. Descrieţi destinaţia, regimurile de efectuare cu ilustrarea pe schema diagramei de transformare
izotermă a austenitei la călire într-un singur mediu de răcire şi călire izotermă.
11. Descrieţi destinaţia, regimurile de efectuare cu ilustrarea pe schema diagramei de transformare
izotermă a austenitei la călire în două medii şi în trepte.
12. Metodă de călire pentru oţelurile hipereutectoide, de ce?
13. Indicaţi parametrii de bază a mediilor de răcire la călire. Caracteristica generală a mediilor de răcire
frecvent utilizate, descrieţi avantajele şi dezavantajele lor.
14. Ce numim călire completă şi incompletă? Ce călire se execută pentru oţelurile hipoeutectoide?
15. Descrieţi succesiunea alegerii mediilor de răcire pentru călire.
16. Ce complex de operaţii al T.T. este necesar de efectuat pentru obţinerea în structură martensita de
revenire? Ce proprietăţi deţine această structură?
17. Ce complex de operaţii al T.T. este necesar de efectuat pentru obţinerea în structură a trostitei?
Caracteristica şi proprietăţile acestei structuri.
18. Ce complex de operaţii al T.T. este necesar de efectuat pentru obţinerea în structură a sorbitei?
Caracteristica şi proprietăţile acestei structuri.
19. Prezentaţi esenţa fragilităţii de revenire I tip. Pentru care materiale ea este caracteristică şi cum se
poate de evitat?
20. Prezentaţi esenţa fragilităţii de revenire II tip. Pentru care materiale ea este caracteristică şi cum se
poate de evitat?
21. Indicaţi regimurile efectuării, domeniul de utilizare şi structura obţinută a oţelului, după călire şi
revenire joasă.
22. Indicaţi regimurile efectuării, domeniul de utilizare şi structura obţinută a oţelului, după călire şi
revenire medie.
23. Indicaţi regimurile efectuării, domeniul de utilizare şi structura obţinută a oţelului, după călire şi
revenire înaltă.
24. Alegeţi marca oţelului carbon şi complexul de operaţii al T.T. cu indicarea temperaturii de încălzire
şi vitezei de răcire (mediul de răcire) pentru piesele ce sunt supuse la şoc.
25. Alegeţi marca oţelului carbon şi complexul de operaţii al T.T. cu indicarea temperaturii de încălzire
şi mediul de răcire pentru piesele ce sunt supuse la uzură.
26. Enumăraţi defectele ce apar în timpul tratamentului termic a oţelurilor.
27. Alegeţi marca oţelului carbon şi complexul de operaţii al T.T. cu indicarea temperaturii de încălzire
şi vitezei de răcire (mediul de răcire) pentru piesele ce posedă proprietăţi elastice.
28. După ce tip de tratament termic oţelul obţine cea mai înaltă rezilienţă şi plasticitate?
22
29. După care complex de operaţii al tratamentului termic oţelul obţine duritate şi rezistenţă maximală?
30. Care din metodele de încălzire în procesul tratamentului termic este cel mai efectiv? Succint
descrieţi esenţa ei.
Lucrarea de laborator a fost susţinută cu nota__________________

Bibliografia recomandată:

1. Colan, H.; Tudoran, P.; Ailincăi, G. et. all. Studiul metalelor. – Chişinău: Ştiinţa, 1993. – 340 p.;
2. Rădulescu, M. Studiul metalelor. – Chişinău: Ştiinţa, 1992. – 331 p.;
3. Indicaţie metodică către lucrările de laborator la disciplina „Studiul materialelor” / metodele de
analiză a metalelor // sub redacţia Marian, Gr.; Verhoveţcii, I.; – Chişinău: tip. UASM, 1995.
4. Металловедение и технология металлов: Учебник для вузов / под редакцией
Ю. П. Солнцева. М.: Металлургия, 1988. – 512 с.

SUBIECTE PENTRU SUSŢINEREA EXAMENULUI LA DISCIPLINA

„STUDIUL MATERIALELOR”
1. Prelucrarea oţelurilor fără încălzire;
2. Segregaţia aliajelor şi diversităţile ei;
3. Microstructura, clasificarea şi simbolizarea oţelurilor carbon;
4. Analiza termică a metalelor şi aliajelor;
5. Structura cristalelor reale. Căile de majorare a rezistenţei şi de economisire a materialelor;
6. Influenţa mărimii grăuntelui asupra proprietăţilor oţelurilor. Noţiunea de grăunte ereditar;
7. Noţiunile: component, fază, constituenţii structurali a sistemului Fe – Fe3C;
8. Structura lingoului;
9. Structura cristalină a metalelor;
10. Mecanismul cristalizări metalelor şi aliajelor;
11. Grafitizarea fontelor;
12. Proprietăţile componenţilor sistemului Fe – Fe3C;
13. Influenţa incluziunilor de grafit şi bazei metalice asupra proprietăţilor fontei;
14. Alotropia şi anizotropia metalelor;
15. Analiza diagramei de echilibru Fe – Fe3C;
16. Influenţa carbonului şi impurităţilor permanente asupra proprietăţilor oţelului;
17. Durificarea superficială a pieselor de maşini prin intermediul tratamentelor termice;
18. Interacţiunea elementelor de aliere cu carbonul şi fierul în oţelurile aliate;
19. Determinarea şi proprietăţile constituenţilor structurali ai sistemului Fe – Fe3C;
20. Determinarea şi proprietăţilor fazelor sistemului Fe – Fe3C;
21. Mecanismul transformărilor la temperatură constantă în sistemul Fe – Fe3C;
22. Influenţa carbonului şi impurităţilor asupra proprietăţilor fontei;
23. Procedeul de construire a diagramelor de echilibru;
24. Influenţa elementelor de aliere asupra proprietăţilor oţelurilor aliate;
25. Structura aliajelor: soluţii solide, compuşi chimici, amestecuri mecanice;
26. Clasificarea aliajelor fier-carbon după structură;
27. Mecanismul transformării austenitei în martensită;
28. Tratamentul termomecanic ale oţelurilor, esenţa şi destinaţia ei;
29. Transformările fazice la revenirea oţelurilor carbon;
30. Cementarea, esenţa ei, diversităţile, structura pieselor după cementare;
31. Recoacerea, diversităţile ei şi transformările structurale;
32. Tratamentul termic, destinaţia şi regimurile lui;
23
33. Influenţa elementelor de alierea asupra punctelor critice Ac1, Ac3, Acem, Ms, Vcrt. Mf;
34. Transformările în oţelurile carbon la încălzire. Formarea austenitei;
35. Transformările fazice la răcirea oţelurilor carbon. Transformările izotermice a austenitei;
36. Tratamentul termic al pieselor cementate, macro şi microstructura după TT;
37. Caracteristica mediilor de călire şi cerinţele impuse faţă de ele;
38. Particularităţile tratamentelor termice ale oţelurilor aliate;
39. Clasificarea procedeelor de tratamente termice;
40. Succesiunea alegerii mediului de răcire în procesul călirii;
41. Cianurarea oţelurilor, esenţa şi destinaţia;
42. Călirea superficială cu CÎF, destinaţia, esenţa şi tehnologia;
43. Esenţa şi destinaţia tratamentelor termochimice ale oţelurilor;
44. Călibilitatea şi metodele de determinare;
45. Călirea şi diversităţile ei;
46. Metalizarea prin difuzie, esenţa şi destinaţia;
47. Viteza critică de răcire la călire şi influenţa asupra ei a elementelor de aliere;
48. Încălzirea şi răcirea la executarea tratamentelor termice;
49. Nitrurarea, esenţa şi diversităţile ei;
50. Legătura dintre tratamentele termice şi diagrama de echilibru Fe-Fe3C;
51. Revenirea, destinaţia ei, diversităţile şi transformările;
52. Procesele metalurgice a furnalului şi produsele lui;
53. Materialele compozite;
54. Babbitele. Componenţa chimică, structura, proprietăţile şi destinaţia lor;
55. Oţelurile anticorosive, refractare şi inoxidabile, proprietăţile lor, componenţa chimică şi domeniul
de utilizare;
56. Materiale sinterizate din pulberi metalici. Confecţionarea pieselor din pulberi;
57. Metodele de prelucrare a maselor plastice ca semifabricate;
58. Elaborarea oţelurilor în convertizoare şi în cuptoare Marten;
59. Oţelurile şi aliajele rezistente la uzură;
60. Oţelurile şi aliajele magnetice moi, simbolizarea, proprietăţile şi domeniul de utilizare;
61. Aluminiul şi aliajele lui;
62. Oţelurile şi aliajele cu proprietăţi magnetice deosebite, simbolizarea şi domeniul de utilizare;
63. Cuprul şi aliajele lui;
64. Construcţia şi principiul de lucru a furnalului, produsele furnalului;
65. Aliajele dure, simbolizarea lor, proprietăţile şi domeniul de utilizare;
66. Materialele din cauciuc, componenţa, producerea şi domeniul de utilizare;
67. Componenţa, clasificarea şi proprietăţile maselor plastice;
68. Dezoxidarea, rafinarea şi turnarea oţelului;
69. Procesele însoţitoare la transformarea austenitei în perlită;
70. Structura, proprietăţile, simbolizarea, metoda obţinerii şi domeniul de utilizare ale fontelor nodulare;
71. Elaborarea oţelului în cuptoare electrice şi prin metoda cu zgură electrică;
72. Clasificarea fontelor după structura bazei metalice. Simbolizarea, proprietăţile metodele de obţinere
şi domeniul de utilizare a fontelor maliabile;
73. Clasificarea fontelor după forma incluziunilor de grafit. Simbolizarea, proprietăţile şi domeniul de
utilizare a fontelor cenuşii;
74. Materialele de antifricţiune, structura, proprietăţile şi domeniul de utilizare;
75. Oţelurile şi aliajele pentru scule.

24
Responsabili de disciplină: Dr., conf. univ. inter. V. Ţapu

25