Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NICOLAE BOTU
CAPITOLUL I
II
AT
D
N
FU
S
II
următoarele:
- Se va ţine cont de conlucrarea dintre fundaţii şi suprastructură;
AT
- Se vor lua în considerare încărcările proprii, cele transmise de
suprastructură şi de terenul de fundare;
- Încărcările transmise din acţiunile seismice se vor asocia
mecanismului de plastificare al suprastructurii. În zonele
nu este obligatorie.
D
seismice de calcul E şi F (conform NP 100-92) această condiţie
2
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
-
subterane, agresivitatea şi circulaţia apei în pământ);
condiţiile hidrologice (poziţionarea apelor de suprafaţă, riscul de
AT
-
inundare, posibilitatea de afuiere).
-
-
D
eforturile transmise la nivelul fundaţiilor din sarcini statice, şi dinamice;
posibilitarea pierderilor de apă sau substanţe chimice din instalaţiile
sanitare sau industriale;
N
- încălzirea terenului în cazul construcţiilor cu degajări mari de căldură
(cuptoarem furnale...);
degajări de gaze agresive care poluează apele meteorice şi
FU
-
accentuează agresivitatea chimică a apelor subterane;
- influenţa deformaţiilor terenului de fundare asupra exploatării normale
a construcţiei;
- limitarea tasărilor în funcţie de cerinţele trhnologice specifice.
3
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
I.4.1. Destinaţia tehnologică a construcţiei
AT
Adâncimea de fundare se determină în multe cazuri pe baza
destinaţiei tehnologice a construcţiei, a comunicaţiilor subterane, a
existenţei sau inexistenţei subsolurilor, etc.
Astfel la clădiri fără subsol, adâncimea de fundare se ia ca în fig.I.2,
D
iar la clădiri cu subsol ca în fig.I.3, cu specificaţia că în acest din urmă caz
putem avea o adâncime de fundare exterioară Dfe şi una interioară Dfi
calculată de la talpa fundaţiei la cota pardoselii subsolului.
N
La clădiri cu subsoluri neîncălzite, adâncimea minimă de
fundare pentru pereţii exteriori este de 100 cm sub nivelul
FU
4
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
Fig.I.2. Adâncimea de fundare la Fig.I.3. Adâncimea de fundare la
clădiri fără subsol.
1 – cuzinet; 2 – bloc fundatie
D clădiri cu subsol.
1 – elevaţie; 2 – bloc fundatie
N
3 – pardoseala; 4 – perete 3 – pardoseala; 4 – perete
FU
Fig.I.4. Adâncimea de
fundare în cazul unui teren
înclinat
S
R
U
5
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
H Adâncimea minimă de
Hî
adâncimea fundare (cm)
adâncimea
apei
de îngheţ
Terenul de subterane Terenuri
conform Terenuri
fundare faţă de cota supuse
STAS ferite de
terenului acţiunii
II
6054-77 îngheţ*)
natural îngheţului
(cm)
(m)
AT
Roci
oricare oricare 30 ÷ 40 20
stâncoase
Pietrişuri H ≥ 2.00 Hî 40
curate,
nisipuri mari
şi mijlocii
curate
oricare
D
H < 2.00 Hî + 10 40
N
H ≥ 2.00 80 50
Hî ≤ 70
Pietriş sau H < 2.00 90 50
FU
nisip argilos,
argilă grasă H ≥ 2.00 Hî + 10 50
Hî > 70
H < 2.00 Hî + 20 50
Nisip fin H ≥ 2.50 80 50
prăfos, praf Hî ≤ 70
H < 2.50 90 50
S
argilos, argilă
prăfoasă şi H ≥ 2.50 Hî + 10 50
Hî > 70
R
II
puţin P+6 nivele, castele de apă, rezervoare etc.).
Se ştie că relaţiile de calcul ale capacităţii portante a terenului de
AT
fundare pentru starea limită de deformaţii (ppl) (I.1) respectiv pentru
starea limită de capacitate portantă (pcr) (I.2) sunt (STAS 3300/2–85):
(
Ppl = ml ⋅ γ ⋅ B ⋅ N1 + q ⋅ N 2 + C ⋅ N 3 ) (I.1)
D
Pcr = γ ∗ ⋅ B′ ⋅ N γ ⋅ λγ ⋅ iγ + q ⋅ N q ⋅ λq ⋅ iq + C ⋅ N c ⋅ λc ⋅ ic (I.2)
N
unde q reprezintă suprasarcina de calcul care acţionează la nivelul
tălpii fundaţiei, lateral faţă de fundaţie.
Prin creşterea adâncimii de fundare se măreşte influenţa
FU
mai mică de 2,00 m şi sub 2,00 m când nivelul apei este la o adâncime
mai mare de 2,00 m. Aceste adâncimi reprezintă zonele până la care
au loc variaţii sezoniere de umiditate, ce produc variaţii de volum ale
R
argilelor.
Pentru pământuri macroporice sensibile la umezire, adâncimea
de fundare se stabileşte în funcţie de clasa construcţiei respective, de
U
7
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
N
FU
S
R
U
C
8
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
(pereţi mulaţi), la adăpostul căruia se execută săpătura pentru noua
fundaţie.
AT
D
N
FU
S
9
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
Fig.I.7. Executarea taluzării sub fundaţii învecinate
AT
I.4.5. Caracterul stratificaţiei pământului şi poziţia nivelului apelor
subterane
D
întâlneşte un teren bun de fundare. Analiza profilului geotehnic are în
vedere în primul rând separarea straturilor bune de fundare de cele
necorespunzătoare.
N
Pe baza acestor două categorii de pământuri, stratificarea
terenului se poate schematiza în patru cazuri:
FU
mente pentru evacuarea apei din săpătură sau la folosirea unor meto-
de de executare a fundaţiilor sub apă.
În cazul c (fig.I.8c) vor fi folosite metode speciale fie de izolare a
C
10
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
a. b. c.
II
subterane:
a – apă subterană la adâncime mare;
AT
b – apă subterană la adâncime mică;
c – amplasament submersat
D
pă-mânt necorespunzător, după care urmează un teren bun de fundare.
Pentru a asigura buna comportare a construcţiei, fundaţiile se
încas-trează cel puţin 20 cm în terenul bun.
N
Şi în acest caz sunt posibile trei variante funcţie de nivelul apei
sub-terane (fig.I.9).
FU
S
R
U
11
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
slab descrise pentru cazul a. O altă variantă o constituie adoptarea unor
soluţii de execuţie care să nu fie influenţate de prezenţa apei subterane.
AT
În cazul c se pot adopta soluţiile de mai sus luându-se măsuri de
izolare a amplasamentului de apa înconjurătoare.
D
grosime mică, după care urmează un strat necorespunzător ce poate
avea la bază un alt strat bun, sau poate fi de grosime foarte mare ce nu
poate fi practic străbătută nici din punct de vedere tehnic şi nici
N
economic (fig.I.10).
FU
S
R
U
II
4. Teren de fundare alcătuit dintr-un pământ uniform dar
necorespunzător, ce se întinde pe o adâncime mare (fig.I.11).
AT
În acest caz dacă nu se poate renunţa la amplasament, se vor
lua măsuri de îmbunătăţire a terenului combinate cu măsuri de
reducere a greutăţii construcţiei. Folosirea materialelor uşoare atât la
structură cât şi la infrastructură este o cale de rezolvare a acestor
D
probleme, ca şi folosirea radierelor în scopul transmiterii unor presiuni
mai mici la terenul de fundare.
N
FU
S
R
U
13
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
b. Lemnul se foloseşte la lucrările provizorii şi auxiliare: sprijinirea
AT
pereţilor săpăturilor, palplanşe, piloţi, etc. Pentru a-i mări durata de
funcţionare şi durabilitatea la valorile prescrise lemnul se foloseşte
numai în medii uscate sau umede. În medii cu regim alternant de
umezeală se utilizează după ce s-a vopsit cu soluţii protectoare din
D
substanţe bituminoase, sau s-a impregnat cu răşini epoxidice (altfel se
poate ajunge la o putrezire rapidă).
N
c. Piatra se foloseşte mai mult în zonele de deal şi de munte pentru a
reduce costul transportului. Trebuie să aibă o rezistenţă la compresiune
de cel puţin 200 daN cm 2 , o rezistenţă suficientă la acţiunea
FU
II
dimensiune a elementului de construcţie;
o raportul dintre dimensiunea maximă şi minimă nu trebuie să
AT
depăşească valoarea de 2,5;
o roca nu trebuie să fie gelivă;
o înainte de a fi introduşi în beton, trebuie să fie curăţaţi şi spălaţi,
de preferinţă cu jet de apă sub presiune.
D
Pentru a se obţine acest material de construcţie, se toarnă un strat
de beton cu grosimea de 25÷30cm de consistenţă obişnuită în care se
aşează piatra brută bine îndesată de masa de beton. Operaţiunile se
N
succed până la terminarea completă a execuţiei fundaţiei.
Gradul agresivităţii
Natura agresivităţii foarte foarte
slabă intensă
slabă intensă
Sulfatică ( SO42 − )
150...249 250...500 501...1000
mg / dm 3 > 1000
Dezalcalinizare ( HCO3− ) < 120
- - -
3
mg / dm (duritate, G ) 0 (< 7)
General acidă, pH - 6.5...5.6 5.5...4.5 < 4.5
Carbonică ( CO2 liber)
II
mg / dm 3 , pentru duritatea
temporară în 0G , de:
AT
10...14 15...30 31...60 > 60
≤2
2,1......6
15...29 30...60 61...90 > 90
15...29 30...90 91...150 > 150
6,1......15
< 300 ≥ 300 - -
>15
Magneziană ( Mg 2 + )
mg / dm 3
Săruri de amoniu ( NH 4+ ), mg
100...199
50...99 D
200...1000
100...200
1001...3000
201...500
> 3000
> 500
N
/ dm 3
Oxizi alcalini ( OH − )
- 17.5...25 > 25 -
g / dm 3
FU
16
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
este supus acţiunii factorilor exteriori (în special a sărurilor din pânza
freatică) producându-se fenomenul de coroziune.
Protecţia armăturii împotriva coroziunii se asigură prin folosirea
unor cimenturi speciale (Pa 35, SR ş.a.), sau printr-o acoperire sporită
cu beton la elementele îngropate. Astfel, la fundaţiile cu strat de
egalizare, grosimea minimă a startului de acoperire a armăturilor de la
faţa interioară este de 3,5 cm iar la fundaţiile amplasate în contact
direct cu pământul de 5 cm. Pentru feţele laterale ale elementelor de
fundaţie se acceptă o grosime minimă a stratului de acoperire de 4,5
cm. Acesta poate fi redus la 2,5 cm, dacă ulterior se execută tensuieli
cu mortar M 10, în grosime de minim 2,0 cm sau hidroizolare (1 pânză
+ 2 bitum).
Piesele metalice de sprijinire se protejează în mai multe moduri:
- prin adăugare în compoziţia oţelului a 0,25 % cupru;
II
- acoperirea cu un strat de beton aplicat prin torcretare, ungere cu
amestec bituminos, vopsire cu răşină sintetică;
AT
- vopsire catodică.
g. Materiale auxiliare
D
La hidroizolarea fundaţiilor se folosesc: bitumul, cartonul şi pânza
asfaltată, folie P.V.C., tablă de plumb şi metal, etc.
În ultima perioadă de timp se folosesc tot mai des geomembranele şi
N
geotextilele ca elemente filtrante, drenante şi chiar de consolidare
pentru terenurile de fundare. Aceste materiale sunt alcătuite din fire,
fibre de polimeri sintetici ţesute (pânze) sau neţesute (împâslituri) şi se
FU
subterane.
Geotextilele se mai folosesc la: ranforsarea argilelor şi nisipurilor,
17
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
Clasificarea sistemului de fundare se face în funcţie de:
AT
a) scopul şi destinaţia suprastructurii;
b) adâncimea de fundare;
c) forma în plan a fundaţiilor de suprafaţă;
d) forma fundaţiilor de adâncime;
e)
f)
rigiditatea fundaţiilor;
D
modul cum sunt luate în calcul forţele ce contribuie la stabilitatea
fundaţiilor;
N
g) poziţia fundaţiilor faţă de nivelul apelor subterane;
h) modul de execuţie;
i) natura solicitărilor la care sunt supuse;
FU
18
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
picoţi, barete, coloane, chesoane etc.
AT
c. Fundaţiile de suprafaţă (mică adâncime, directe) pot fi clasificate
după forma lor în plan astfel:
- fundaţii izolate sub stâlpi: alcătuite dintr-un bloc de beton sau alte
materiale (fig.I.12), bloc de beton simplu şi cuzinet de beton armat
(fig.I.13), elastice (fig.I.14), pahar (fig.I.15).
D
- fundaţii continue sub ziduri sau diafragme (fig.I.16.)
- fundaţii continue sub şiruri de stâlpi (fig.I.17.) ce leagă mai mulţi
N
stâlpi de-a lungul unei direcţii şi repartizează pe teren sarcinile
transmise de aceştia.
- fundaţii pe reţele de grinzi încrucişate (fig.I.18.) la care stâlpii
FU
19
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
Fig.I.14. Fundaţie izolată elastică
N
FU
S
20
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D Fig.I.17. Fundaţie continuă sub
ziduri sau diafragme
N
FU
S
R
U
C
21
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
Fig.I.19. Fundaţie pe radier general.
Fundaţiile sub formă de radier pot fi:
- sub formă de plăci drepte;
- sub formă de placă şi grinzi;
- sub formă de planşeu ciupercă şi stâlpi.
-
D
fundaţii sub ziduri cu descărcare pe rezeme (fig.I.20.) transmit
N
încărcările exterioare terenului de fundare în mod discontinuu, prin
blocuri de fundaţie izolate.
- fundaţii speciale pentru încărcări mari (fig.I.21.).
FU
S
R
U
a. b.
II
a – secţiune verticală; b – vedere în plan
1 – stâlp; 2 – contraforţi; 3 – placă de bază; 4 – strat de egalizare.
AT
d. Fundaţiile de adâncime (indirecte) pot fi grupate astfel:
- fundaţii pe piloţi, piloţi la diametru mare, coloane.
D
N
FU
S
R
U
C
23
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
Fig.I.23. Forme de pereţi mulaţi şi barete.
AT
Baretele alcătuite din beton, beton armat, beton armat
prefabricat sau pământ stabilizat, pot prelua încărcări din
suprastructură sau din sarcina geologică şi de asemenea, pot fi
executate şi cu rol de etanşare pentru înlăturarea permeabilităţii şi
D
infiltraţiei apei din incinta gropii de fundare.
Pereţii mulaţi sunt destinaţi şi pentru hidroizolaţii sau
impermeabilizări.
N
- fundaţii pe chesoane deschise sau puţuri (fig.I.24.)
FU
S
R
24
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
e. Funcţie de rigiditatea fundaţiei, avem:
AT
- fundaţii rigide, caracterizate prin faptul că secţiunea cea mai
solicitată nu preia decât eforturi de compresiune, sau cel mult
eforturi de întindere şi forfecare ce pot fi preluate de rezistenţa
materialului din care este construită fundaţia (fig.I.26.a). Fundaţiile
D
rigide au deformaţiile proprii foarte mici în comparaţie cu cele ale
terenului de fundare pe care reazemă.
N
FU
S
R
Fig.I.26.
U
II
pasivă notată cu Pp ) (fig.I.27.b). Aceste situaţii se întâlnesc la
AT
culeele podurilor şi viaductelor, la fundaţiile zidurilor de sprijin etc.
D
N
FU
II
AT
D
N
FU
27
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
h. După modul de execuţie, fundaţiile se împart în:
AT
- fundaţii monolite executate direct din săpătură;
- fundaţii prefabricate, realizate în ateliere de prefabricate sau pe
piste special amenajate, transportate şi montate la faţa locului.
Acestea pot fi executate ca fundaţii definitive sau demontabile.
D
i. În funcţie de natura solicitărilor la care sunt supuse avem:
-
- fundaţii din beton armat;
- fundaţii din metal.
U
C
28
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Capitolul II
FUNDAŢII DE SUPRAFAŢĂ
II
- fundaţii de adâncime (indirecte).
AT
fundare se află situat la o adâncime mică faţă de cota terenului natural.
Prin teren bun de fundare se înţelege acel suport al tălpii fundaţiei
care asigură capacitatea portantă necesară preluării încărcărilor date
de construcţie.
D
Fundaţiile de suprafaţă sunt cel mai des întâlnite în practică,
deoarece sunt mai eficiente sub aspect tehnico-economic. Numai în
cazul în care aplicarea acestui sistem de fundare nu este posibil, se
N
trece la îmbunătăţirea terenului sau în ultimul caz, la folosirea unui tip
de fundaţie de adâncime.
La proiectarea fundaţiilor se urmăreşte ca dimensiunile lor să fie
FU
a) Δ ≤ Δ
b) Q ≤ m ⋅ R (II.1)
R
c) σef ≤ σadm
U
unde:
Δ – reprezintă deplasări sau deformări probabile ale construcţiei
datorate deplasărilor şi deformaţiilor terenului de fundare;
C
II
deformaţii incompatibile cu structura construcţiei sau chiar ruperea te-
renului de fundare;
AT
b) dimensionarea corpului fundaţiei astfel încât să reziste la
solicitările la care este supus.
În urma execuţiei unei fundaţii, asupra terenului de fundare
acţionează o serie de eforturi „p” produse de încărcările exterioare P, H
şi M (în încărcarea P am inclus şi greutatea proprie a fundaţiei). La
D
nivelul planului I–I (fig.II.1) situat la limita dintre talpa fundaţiei şi teren,
se asigură echilibrul sarcinilor, dacă se introduce o distribuţie de eforturi
„q” ce satisfac condiţiile iniţiale de încărcare numite reacţiuni sau
N
presiuni reactive. De asemenea, asupra terenului acţionează şi sarcina
geologică Pq = γ ⋅ D f unde γ reprezintă greutatea volumică a pământului
FU
II
de tensiune şi deformaţii pe diferitele feţe ale penei permite
determinarea lor şi în corpul fundaţiei.
AT
Considerăm în jurul punctului M unde dorim să determinăm starea de
tensiuni, o suprafaţă elementară dA asupra căreia acţionează eforturile
unitare de compresiune σr şi de întindere σt.
D
N
FU
Fig.II.2. Calculul
eforturilor unitare în
corpul fundaţiei
S
1- fisuri;
2 - zonă de întindere
R
maximă.
U
C
31
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
σr ( t ) = f (p, r, a, α, θ)
II
Rezultatele teoretice au fost verificate experimental prin încercări la
scară naturală, pe modele sau prin folosirea foto-elasticimetriei,
AT
rezultând o bună concordanţă între teorie şi practică.
D
Pentru stabilirea legii de distribuţie a presiunilor pe suprafaţa de
contact dintre fundaţie şi teren, se impune alegerea unui model de
calcul care este cu atât mai aproape de situaţia reală cu cât ipotezele
N
care se admit, ţin seama de mai mulţi factori care influenţează
comportarea ansamblului structură – fundaţie - teren de fundare.
În literatura de specialitate sunt precizate o serie de modele care se
FU
32
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
Fig. II.3 Distribuţia plană a
AT
presiunilor reactive
D
N
FU
p ef = (II.2)
B⋅L
U
în care:
P este încărcarea totală la nivelul tălpii fundaţiei ce acţionează în
centrul de greutate,
C
33
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
P P.e P P.e
p1 = + p2 = − (II.3)
B.L B.L2 B.L B.L2
6 6
L
Dacă excentricitatea e = , atunci diagrama presiunilor reactive este
6
triunghiulară cu valorile extreme (fig.II.3. c):
II
P P.e
p1 = + p2 = 0 (II.4)
AT
B.L B.L2
6
D
întindere (p2 < 0). Suprafaţa de contact nu poate prelua aceste eforturi
şi atunci se lucrează cu aria activă de la nivelul tălpii fundaţiei (B x A’)
N
(fig.II.3 d) în care avem numai eforturi de compresiune. Pentru a
determina valoarea p1 se egalează încărcarea totală cu rezultanta
volumului presiunilor reactive:
FU
1 ⎛L ⎞
P= p1.B.3⎜ − e ⎟
2 ⎝2 ⎠
de unde (II.5)
4P
p1 =
S
3B(L − 2e )
R
L
Dacă notăm − e = c relaţia (II.5) poate fi pusă sub forma:
2
U
2P
p2 = (II.6)
3B ⋅ c
Pe baza modelului distribuţiei plane a presiunilor reactive, s-au
C
34
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
p ( x) = k ⋅ W ( x) (II.7)
II
AT
D
Fig.II.4 Modelul mecanic Winkler
N
Din punct de vedere mecanic, modelul este alcătuit dintr-un sistem
de arce independente cu caracteristica de elasticitate k, fixate pe o
FU
35
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
Pentru a îmbunătăţi modelul Winkler s-a căutat ca la determinarea lui
AT
k să se ţină seama de dimensiunile şi forma tălpii de fundare, de
adâncimea de fundare, de grosimea stratului compresibil. Pentru
aceasta s-au egalat relaţiile de calcul pentru determinarea tasării
terenului propuse de Winkler (pe baza ipotezei mediului elastic
D
continuu) şi de Schleicher (pe baza ipotezei semispaţiului continuu,
elastic, omogen şi izotrop).
N
y=
p mn p mn ⋅ A (1 − ν 2
=
) ⋅ ωm
k E
FU
H
stratului ( β = , unde H este grosimea stratului compresibil şi b,
b
C
36
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
a
fundaţiei ( α = ).
2b
II
Aceşti coeficienţi se pot determina pe cale experimentală. Ecuaţia
diferenţială a fibrei medii deformate este:
AT
d 4W ( x ) d 2W ( x )
EI ⋅ = p − c ( x ) ⋅ W ( x ) + h ⋅ (II.9)
dx 4 dx 2
unde:
D
EI – reprezintă rigiditatea la încovoiere a fundaţiei;
N
p – este sarcina efectivă ce acţionează asupra terenului de fundare.
FU
3P z3
σz = ⋅
R
2π R 5
σy =
3P ⎧⎪ y 2 z 1 − 2ν ⎡ 1
−
(2R + z )y 2
−
z ⎤ ⎫⎪ (II.10)
⎨ 5 + ⎢ ⎥⎬
U
2π ⎪⎩ R 3 ⎣ R(R + z ) (R + z )2 R3 R3 ⎦ ⎪⎭
C
37
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
σx =
3P ⎧⎪ x 2 ⋅ y 1 − 2ν
+
⎡ 1
−
(2R + z )⋅ x 2
−
z ⎤ ⎫⎪
⎨ ⎢ ⎥⎬
2π ⎪⎩ R 5 ⎣ R ⋅ (R + z ) (R + z ) ⋅ R R 3 ⎦ ⎪⎭
2 3
3
3P x ⋅ z 2
τ xz = τ zx = ⋅
2π R 5
3P y ⋅ z 2
τ yz = τ zy = ⋅
2π R 5
3P ⎡ x ⋅ y ⋅ z 1 − 2ν (2 R + z ) ⋅ x ⋅ y ⎤
τ xy = τ yx = ⋅⎢ − ⋅
2π ⎣ R 5 3 (R + z )2 R 3 ⎥⎦
unde: R reprezintă distanţa de la punctul de aplicaţie al forţei P, la
punctul M(x,y,z) din semispaţiu în care dorim să determinăm starea de
II
eforturi.
Utilizarea acestui model ce a eliminat inconvenientele modelului
AT
Winkler a dat posibilitatea rezolvării multor probleme din practica de
proiectare.
În ultimul timp a început să se folosească tot mai des modelul me-
diului continuu, elastic, anizotrop ce ţine cont de anizotropia pământului
datorită stratificaţiei lui şi a faptului că, la scară microscopică, fiecare
D
strat poate avea proprietăţi heterogene, în timp ce la scară
macroscopică devin predominant anizotrope şi respectiv modelul
mediului continuu, elastic, neomogen în care se consideră că parametrii
N
G şi ν depind de poziţia punctului în spaţiu:
FU
38
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
generale: pe de o parte să se caute o exprimare matematică cât mai
fidelă a fenomenului fizic, iar pe de altă parte schematizarea
AT
fenomenului prin folosirea unor modele matematice structurale, astfel
alese, încât să reproducă esenţa fenomenului fizic şi a proprietăţilor
pământului respectiv.
D
Pentru a descrie aceste proprietăţi fundamentale s-au conceput
modele matematice simple:
N
- modelul elastic (Hooke – H) reprezentat schematic printr-un resort
elastic perfect (arc coloidal), cu masa foarte redusă în aşa fel încât
forţele inerţiale şi gravitaţionale să se poată considera ca fiind
FU
-
prin două plăci presate ce alunecă una faţă de alta cu frecare. Cele
două corpuri alunecă şi se deformează ireversibil numai după ce
C
39
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
apropiate de cele ale materialului real pe care îl aproximează. Legarea
acestor corpuri simple se face prin legarea componentelor în serie,
AT
paralel sau combinat.
În tabelul II.1 sunt redate cele mai simple modele mecanice utilizate
în reologie precum şi modul de comportare sub sarcină sau deformare
constantă.
D
Legătura dintre tensiuni, deformaţii specifice şi derivatele lor funcţie
N
de timp, formează ecuaţiile reologice de stare şi sunt de forma:
⎛ ⎞
FU
0 0
F ⎜ σ ij , σ ij , ε ij , ε ij ⎟ = 0 (II.12)
⎝ ⎠
40
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
N
FU
41
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
conform STAS 10101/0-77 şi coeficienţii încărcărilor din STAS
10101/2A1-87.
AT
II.4.3. Solicitări transmise infrastructurilor în grupările speciale de
încărcări
În gruparea specială de încărcări (acţiuni seismice), când, de
regulă, se acceptă plastificarea suprastructurii şi dezvoltarea unui
D
mecanism de disipare a energiei induse de cutremur, solicitările
transmise infrastructurilor se determină corespunzător forţelor
N
generalizate (N, M, Q etc.) dezvoltate în secţiunea de la baza
suprastructurii (fig II.5).
FU
S
R
U
C
k F = 1.35 (II.13)
II
rezistenţele medii ale materialelor valoarea coeficientului kF este:
AT
k F = 1.00 (II.14)
D
(radiere tip dală groasă etc.) valorile coefientului seismic de calcul pe
direcţie verticală sunt ± 2ks.
N
În grupările speciale de încărcări care cuprind şi acţiunea
seismică, se consideră acţiunea de lungă durată a încărcărilor aplicate
direct elementelor infrastructurii precum şi forţele seismice de calcul
FU
cs = 1,5 ⋅ α ⋅ k s (II.15)
43
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
deformaţiile terenului împiedică exploatarea normală a
construcţiei;
AT
- starea limită de capacitate portantă (SLCP), care corespunde unei
extinderi a zonelor în care se îndeplineşte condiţia de rupere (efortul
tangenţial efectiv este egal cu rezistenţa la forfecare a materialului)
D
astfel încât are loc pierderea stabilităţii terenului şi a construcţiei, în
parte sau în totalitate; Această stare este întotdeauna de natura
unei stări limite ultime.
N
Presiunile acceptabile pe terenul de fundare se pot stabili, în
cazul fundării directe, în trei moduri:
- ca presiuni convenţionale, pconv;
FU
a. clasa de importanţă
- construcţii speciale, CS (din clasele de importanţă I şi II
conform STAS 10100/0 - 75);
U
b. sensibilitatea la tasări
- construcţii sensibile la tasări diferenţiale (CSEN);
44
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Tabelul II.2
Nr.
II
Tipuri de terenuri bune
crt.
Blocuri, bolovănişuri sau pietrişuri conţinând mai puţin de
AT
40% nisip şi mai puţin de 30% argilă, în condiţiile unei
1
stratificaţii practic uniforme şi orizontale (având înclinarea
mai mică de 10%)
Pământuri nisipoase, inclusiv nisipuri prăfoase, îndesate sau
uniforme şi orizontale
D
2 de îndesare medie, în condiţiile unei stratificaţii practic
Notă: Pământurile coezive saturate de consistenţă ridicată (Ic > 0,5), pot
C
45
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Tabelul II.3
Terenul Construcţii
Modul de
Pământ
calcul
Bun (TB)
coeziv Sensibilitatea Restricţii de
Dificil
(stabilirea
saturat Importanţa la tasări deformaţii în
presiunii
încărcat diferenţiale exploatare
acceptabile)
rapid
Fără restricţii
Nesensibilă
Obişnuită
Sensibilă
Cu restricţii
Specială
(CSEN)
(CRE)
(CO)
(CS)
II
AT
pconv x x x x
SLD.U x
SLD.U x
SLD.U x
SLD.EN
SLCP
SLCP
x
x D x
N
Calculul terenului de fundare pe bază de presiuni convenţionale
FU
46
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Tabelul II.4
Tipul Cu excentricitate Cu excentricitate
încărcării Centrică după o singură după două
direcţie direcţii
II
Gruparea
AT
de
încărcare
GF pef ≤ pconv pef max ≤ 1.2pconv pef max ≤ 1.4pconv
GS P’ef ≤ 1.2 pconv p’ef max ≤ 1.4pconv p’ef max ≤ 1.6pconv
D
II.5.3. Calculul terenului de fundare la starea limită de deformaţii
N
Prin calculul terenului de fundare la starea limită de deformaţii se
cere îndeplinirea a două seturi de condiţii, sintetizate în tabelele II.5 şi
FU
II.6.
Tabelul II.5
Tipul stării limită de deformaţie Condiţia de îndeplinit
SLD.U Δ ≤Δs s
SLD.EN Δt ≤ Δt
S
unde:
R
pentru SLU;
Δ t - aceeaşi semnificaţie ca şi Δs , calculate cu încărcări din gruparea
C
47
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Tabelul II.6
Tipul Cu excentricitate
încărcării Cu excentricitate
Centrică după o singură după două direcţii
direcţie
II
AT
D
N
Condiţia
de pef ≤ ppl pef max ≤ 1.2ppl pef max ≤ 1.4ppl
îndeplinit
FU
48
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Tabelul II.7
Fundaţie de Fundaţie Fundaţie pe taluz sau
suprafaţă solicitată în apropiere de taluz
transversal
Tipul
lucrării
II
AT
Cazul
de SLCP.1 SLCP.2 SLCP.3
calcul
Condiţia
Q ≤ mR
N ≤ 0.9L’B’pcr
D
T ≤ 0.8μN Mr ≤ 0.8Ms
N
FU
II.6. Fundaţii izolate
49
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
echilibrare.
AT
II.6.1. Fundaţii izolate tip bloc de beton simplu (rigide)
D
solicitată mari eforturi de compresiune, sau dacă apar şi tensiuni de
întindere, acestea sunt preluate de capacitatea de rezistenţă la
compresiune şi întindere a materialului din care sunt executate (fig.II.6).
N
Din acest motiv, fundaţiile rigide pot fi realizate din: piatră, cărămidă
sau din beton simplu. Betonul armat se foloseşte numai în cazul în care
fundaţia rigidă se proiectează cu cuzinet.
FU
II
AT
D
Fig.II.7. Distribuţia presiunilor reactive sub fundaţiile rigide:
a – încărcare centrică; b – încărcare excentrică.
N
1. – diagrama teoretică de calcul; 2. – diagrama reală a presiunilor
reactive; 3. – diagrama de calcul a presiunilor reactive.
FU
P
p(x ) =
B2 (II.16)
π − x2
S
4
2P B
- pentru x → 0 rezultă p(0 ) = ; pentru x → ± rezultă
R
πB 2
⎛ B⎞
p⎜ ± ⎟ → ∞
U
⎝ 2⎠
devine:
51
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎛ 8⋅e⋅ x ⎞
⎜1 + ⎟⋅ P
p(x ) = ⎝ B2 ⎠
(II.17)
B2
π⋅ − x2
4
x → 0 rezultă p(0) =
2P B
- pentru ; pentru x→± rezultă
π ⋅B 2
⎛ B⎞
p⎜ ± ⎟ → ∞
⎝ 2⎠
II
dintre distribuţia teoretică şi cea practică se explică prin faptul că între
eforturi şi deformaţii există o relaţie liniară numai până la o anumită
AT
valoare a eforturilor unitare. La marginea fundaţiilor această relaţie nu
mai este valabilă. Plasticizarea pământurilor de la marginile fundaţiei
conduce la o redistribuire a presiunilor reactive. În această zonă
presiunea reactivă poate atinge cel mult valoarea efortului ce produce
plasticizarea pământului.
D
În calculul ingineresc se admite distribuţia plană a presiunilor reactive
pentru cazul spaţial sau distribuţia liniară pentru cazul plan.
N
II.6.1.2. Calculul presiunii reactive în ipoteza distribuţiei plane
FU
52
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
Componenta verticală produce eforturi unitare normale. Componenta
orizontală produce eforturi unitare tangenţiale. Momentul produce
eforturi de întindere sau compresiune.
Se consideră pe talpa fundaţiei o suprafaţă elementară dA = dx.dy
asupra căreia acţionează presiunea reactivă p ce trebuie determinată.
p = a⋅ x +b⋅ z + c D
Ecuaţia planului unde acţionează această presiune este de forma:
(II.18)
N
Constantele a, b şi c se determină scriind cele trei condiţii de
FU
echilibru static:
∑V = 0; ∑ Mx = 0 ; ∑ My = 0
Din condiţia ∑V = 0 rezultă:
S
∫A
cdxdy = c.A
U
V
de unde: c=
A
C
53
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Mx
de unde: b=
Ix
II
+ ∫ cxdxdy = ∫ ax 2dxdy = a.Iy
A A
My
AT
de unde: a=
Iy
În relaţiile de mai sus, ∫ A
xdxdy = ∫
A
ydxdy = ∫A
xydxdy = 0 deoarece
reprezintă momentele statice faţă de centrul de greutate O al tălpii
fundaţiei.
Înlocuind valorile constantelor în relaţia (II.18) se obţine:
D
N
My Mx V
p= ⋅x+ ⋅y+ (II.19)
Iy Ix A
FU
Ix I
Ţinând cont că = Wx şi y = Wy şi că momentele Mx şi My pot
y x
acţiona în ambele sensuri, rezultă relaţia generală de calcul a presiunilor
reactive în ipoteza distribuţiei plane, pentru o fundaţie cu dublă
S
excentricitate:
V M x My (II.20)
R
p1,2,3,4 = ± ±
A Wx Wy
U
54
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
V M (II.21)
p1,2 = ±
A W
V
p= (II.22)
A
II
mai periculoase sunt eforturile unitare normale de întindere, deoarece
fundaţiile rigide se execută din materiale ce au o rezistenţă redusă la
AT
acest tip de sarcini.
Calculul exact pentru determinarea acestor eforturi fiind deosebit de
laborios, s-a stabilit o schemă aproximativă de lucru pornind de la
modul de rupere al fundaţiilor rigide. Ţinând cont de faptul că fundaţiile
lucrează în condiţiile stării plane de deformaţii, pentru determinarea
D
presiunilor interioare se va lua în calcul un tronson de lungime unitară
(fig.II.9).
N
Se consideră fundaţia rigidă din figura II.9.c şi se analizează
eforturile ce apar în secţiunea periculoasă I–I asupra căreia acţionează
forţele N şi T. Forţa P se împarte pe cele două jumătăţi ale fundaţiei. În
FU
P
felul acesta Q = .
2
P P
N = Q ⋅ cos β = ⋅ cos β ; T = Q ⋅ sin β = ⋅ sin β
2 2
S
55
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
N
FU
S
R
56
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
de întindere σMt :
MI−I P 1 3P.d
σMc (t ) = ± = ± ⋅ d ⋅ 2 = ± 2 ⋅ cos2 β
WI−I 2 l .1 h (II.25)
6
P 3P.d
σc (t ) = σNc ± σMc (t ) = cos2 β ± 2 cos2 β (II.26)
2h h
II
P
σc = σNc + σMc = (h + 6d) cos2 β (II.27)
AT
h2
σc ≤ Rmat (II.28)
D
c
( σ t ≤ 0 ).
P 3P.d P
σ t = σNc − σMt = cos2 β − 2 cos2 β = 2 (h − 6d) cos2 β (II.29)
2h h h
S
σ t ≤ Rmat
t (II.30)
U
Rmat
t fiind rezistenţa la întindere a materialului din care este alcătuită
fundaţia.
C
57
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
Presiunea
este necesară verificarea la H/L minim pentru
efectivă
forţă tăietoare a fundaţiei care nu se verifică
AT
maximă
rigiditatea fundaţiei
pe teren (kPa) Beton
Beton C8/10
C12/15*
100 0.22 0.20 0.25
150 0.25 0.23 0.26
200
250
0.27
0.29 D
0.26
0.27
0.27
0.28
N
300 0.30 0.29 0.29
400 0.32 0.30 0.33
FU
58
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
Fig.II.10. Unghiul de rigiditate la principalele fundaţii izolate:
a – prismatice (obelisc); b – cu o treaptă; c – cu două trepte
D
Aria feţei superioare a fundaţiei se determină funcţie de dimensiunea
elementelor de rezistenţă, ţinându-se seama de evazările ce se adoptă
pentru a elimina eventualele erori de trasare şi pentru aşezarea
N
cofrajelor elementelor suprastructurii (de obicei câte 5 cm de o parte şi
de alta a acestor elemente).
Suprafaţa tălpii de fundaţie se determină din condiţia respectării
FU
II
Dimensionarea tălpii fundaţiei se face din condiţia
AT
p ef ≤ p ter (II.31)
unde:
pef – presiunea efectivă transmisă de fundaţie terenului;
D
pter – presiunea admisibilă a terenului de fundare (α.ppl, mc.pcr sau
β.pconv).
N
Cunoscându-se încărcarea exterioară centrică p şi capacitatea
portantă a terenului pter, pentru a determina lăţimea B şi lungimea L a
tălpii fundaţiei se impune raportul:
FU
L ls
= =m (II.32)
B bs
⎧ P P
⎪ p ef = A = B ⋅ L = p ter
R
⎨ f
⎪L = m ⋅ B
⎩
U
de unde:
C
60
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎧ P
⎪ Bnec =
⎪ m ⋅ p ter
⎨ (II.33)
⎪L = m ⋅ P = m ⋅ B
⎪ nec p ter
nec
⎩
II
AT
Fig.II.11. Schema de calcul a
presiunilor reactive la fundaţia rigidă
încărcată cu sarcină centrică fără a
ţine seama de greutatea proprie.
D
N
FU
P
p ef = ≤ p ter
B⋅L
R
P + Gf
pef = ≤ p ter
C
Af
61
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
P + Af ⋅ D f ⋅γ b
p ef = ≤ p ter (II.34)
Af
P P
+ Df .γ b = p ter Af = (II.35)
Af p ter − γ b ⋅ D f
II
Produsul D f .γ b = p ter poartă denumirea de sarcină geologică a
AT
fundaţiei iar diferenţa pter – pg = pd reprezintă rezistenţa disponibilă a
terenului. Astfel relaţia (II.35) devine:
P p
Af = B ⋅ L = = (II.36)
p ter − p g
Dpd
N
impunând condiţia (II.32) rezultă:
P m⋅P
FU
B= L= (II.37)
m ⋅ pd pd
În cazul în care fundaţia este alcătuită din două sau trei trepte pre-
siunea totală pe talpă va fi:
S
P + G + ∑Gp
p ef = (II.38)
Af
R
62
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
P + A f ⋅ λb ⋅ D f ⋅ 0,85
p ef = ≤ p ter (II.39)
Af
⎧ P
⎪B =
⎪ ( pter − 0,85 ⋅ γ b ⋅ D f ) ⋅ m
⎨ (II.40)
⎪L = m ⋅ B = m.P
⎪ p ter − 0,85 ⋅ γ b ⋅ D f
⎩
II
proprie a fundaţiei ca fiind 10% din sarcina totală transmisă de
elementul de structură. Astfel aria tălpii fundaţiei devine:
AT
1,1 ⋅ P
Af = B ⋅ L = (II.41)
p ter
şi
⎧
⎪B =
⎪
⎨
1,1 ⋅ P
m ⋅ p ter
D (II.42)
N
⎪ L = m ⋅ B 1,1 ⋅ m ⋅ P
⎪ p ter
⎩
FU
relaţia (II.21):
R
P M P P⋅e P ⎛ 6⋅e⎞
p1, 2 = ± = ± = ⎜1 ± ⎟
A f W f B.L B ⋅ L2
B⋅L⎝ L ⎠ (II.43)
U
următoarele cazuri:
p1 > p2 > 0 – situaţie în care asupra terenului (şi implicit asupra tălpii
63
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
N
FU
4
Cea de a doua condiţie a rezultat din faptul că se admite ca în
64
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
L
cazul în care e > , valoarea minimă a zonei active a tălpii fundaţiei
6
(porţiunea din talpă pe care apar numai eforturi de compresiune) – zona
haşurată în fig.II.12 c – să fie mai mare de 80% din aria totală a tălpii.
Pentru a determina efortul p1 = pmax se notează lungimea zonei
active cu 3c şi se face echilibrul forţelor pe verticală.
p ⋅ 3c ⋅ B 2P
p= 1 de unde rezultă: p1 = ≤ p ter
2 3B ⋅ c
II
p1; 2 = t ± = t ⎜1 ± ⎟
Af W f Af ⎝ L ⎠
AT
unde:
P⋅e
Pt = P + G f şi e′ =
P + Gf
notaţiile fiind cele din fig.II.13. Se constată că greutatea proprie produ-
D
ce o modificare a presiunilor în pla-nul tălpii, micşorând pe de o parte
excentricitatea, dar crescând efortul unitar mediu la nivelul de separaţie
N
P + Gf
dintre fundaţie şi teren: p med = .
Af
FU
S
65
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
A f = B ⋅ L – aria tălpii fundaţiei (B – lăţimea; L – lungimea);
AT
L2 .B
Wx = - modulul de rezistenţă al tălpii fundaţiei după axa x;
6
L.B 2
Wy = - modulul de rezistenţă al tălpii fundaţiei după axa y.
6
Rezultă în final:
p1, 2,3, 4, =
P ⎛ 6e
D
6e ⎞
⎜1 ± x ± y ⎟ (II.44)
N
B ⋅ L ⎜⎝ L B ⎟⎠
FU
P + Gf ⎛ 6e ′ 6e ′ ⎞
p1, 2,3, 4, = ⎜1 ± x ± y ⎟ (II.45)
B ⋅ L ⎜⎝ B ⎟⎠
U
L
unde:
P ⋅ ex P ⋅ ey
C
e ′x = şi e ′y =
P + Gf P + Gf
66
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
a. b. c. d.
II
AT
II.6.1.4.4. Fundaţii rigide încărcate cu sarcini verticale centrice sau
excentrice şi cu sarcini orizontale
D
dare, aceste tipuri de fundaţii acţionate şi cu sarcini orizontale se vor
verifica şi la alunecare pe talpă cu relaţia:
N
f ⋅ ∑V
ηa = ≥ 1,10 (II.46)
∑H
FU
67
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
Forţa orizontală produce la nivelul tălpii fundaţiei un moment încovo-
AT
ietor M = A.Df (fig.II.15. a) datorită căruia presiunile limită vor fi:
6 ⋅ H ⋅ Df
≤ p ter (α ⋅ p pl ; m c ⋅ p cr ; β ⋅ p conv )
P
p1 = +
B⋅L B ⋅ L2
(II.47)
P 6 ⋅ H ⋅ Df
p2 = − ≥0
B⋅L B ⋅ L2
D
N
FU
S
R
U
orizontale
68
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
P 6 ⋅ H ⋅ sin θ ⋅ D f 6 ⋅ H ⋅ cos θ ⋅ D f
p1, 2,3, 4 = ± ± (II.48)
B⋅L B2 ⋅ L B ⋅ L2
Se pun condiţiile:
- p1 ≤ pter (α ⋅ p p1; mc ⋅ pcr ; β ⋅ pconv )
II
- p4 ≥ 0
AT
II.6.1.4.4.3. Fundaţii rigide încărcate cu sarcini verticale excentrice şi cu
sarcini orizontale
D
Acest caz reprezintă situaţia cea mai complexă ce poate apare în
exploatarea unor fundaţii (fig.II.15.c). Relaţia de calcul a presiunilor pe
N
talpă este:
FU
P Mx M y
p1,2,3,4 = ± ±
A Wx Wy
unde:
B.L2 B2 .L
A = B⋅L; Wx = Wy =
S
6 6
M x = P ⋅ ex + H x ⋅ D f = P ⋅ ex + H ⋅ cosθ ⋅ D f
M y = P ⋅ ey + H y ⋅ D f = P ⋅ ey + H ⋅ sin θ ⋅ D f
R
B⋅L B ⋅ L2 B2 ⋅ L
69
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Se pun condiţiile:
- p1 ≤ pter (α ⋅ p p1; mc ⋅ pcr ; β ⋅ pconv )
- p4 ≥ 0
Se acceptă şi eforturi negative (de întindere) pe talpa fundaţiei, cu
condiţia ca zona activă să fie cel puţin 80% din aria tălpii.
Dimensionarea acestor fundaţii se face prin încercări impunând va-
lori pentru B, L şi Df, urmărindu-se apoi să se obţină presiuni pe talpa
fundaţiei cât mai apropiate de capacitatea portantă a terenului.
II
În practică se întâlnesc numeroase situaţii în care o fundaţie trebuie
realizată cu goluri interioare sau cu teşituri pentru a răspunde anumitor
AT
scopuri. În acest caz determinarea eforturilor pe talpa fundaţiei este mai
dificilă.
Ecuaţia generală a eforturilor pentru orice punct de pe talpă se poa-
te scrie sub forma:
p = a⋅ x +b⋅ y + c
deoarece admitem o distribuţie liniară.
Ecuaţiile de echilibru static sunt:
D
N
A A A
P = ∫ pdA, M x = ∫ y ( pdA), M y = ∫ x( pdA) (II.50)
FU
0 0 0
unde:
A – aria tălpii fundaţiei (fig.II.16)
P – presiunea dată de forţele exterioare pe talpa fundaţiei.
Ţinând cont că momentele statice în raport cu centrul de greutate al
S
A A A A
fundaţiei sunt nule ( ∫ xdA = ∫ ydA = 0 ) şi că ∫ dA = A, ∫ x dA = I
2
y (mo-
R
0 0 0 0
A
∫ y dA = I
2
mentul de inerţie faţă de axa y – y) x (momentul de inerţie faţă
U
0
A
de axa x – x) şi ∫ xydA = I xy (momentul centrifugal), sistemul (II.50)
C
devine:
70
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎧ A
II
P My − Mx (Ixy Ix ) Mx − My (Ixy Iy )
p= ± ⋅ x ± ⋅y
( ) ( ) (II.51)
AT
A Iy 1 − I2xy IxIy Ix 1 − I2xy IxIy
unde:
Ixy – momentul centrifugal (poate fi “+” sau “-“);
Mx;My – momentul încovoietor în jurul axei x, respectiv y, care poate
fi “+” sau “-“;
D
x; y – distanţa de la punctul considerat la axa y, respectiv x (poate fi
N
“+” sau “-“).
Direcţiile pozitive pentru P, Mx şi My sunt cele indicate în fig.II.16.
FU
S
R
U
C
71
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
calculată în orice punct cu relaţia (II.19) sau (II.20)
AT
P Mx M P M M
p1,2,3,4 = ± ⋅y± y ⋅x = ± x ± y
A Ix Iy A Wx Wy
D
- determinarea poziţiei centrului de greutate a tălpii;
N
- determinarea axelor principale de inerţie;
- calculul momentelor de inerţie faţă de axele principale (Mx; My);
- calculul modulelor de rezistenţă Wx şi Wy;
FU
72
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
N
r Moment de Modul de
Forma tălpii fundaţiei
cr inerţie rezistenţă
t
d
Secţiune inelară ( = α)
D Iy = Iz =
πD 4
32
(
1− α4 ) W y = Wz =
πD3
16
(
1− α4 )
1
πD 4 πD3
Iy = Iz = W y = Wz =
32 16
II
Secţiune pătrată
AT
L4 L3
2 Iy = Iz = W y = Wz =
12 6
Secţiune
L
( = n > 1)
B
dreptunghiulară
D
L3B L2B
N
Iy = Wy =
12 6
3 LB 3 LB 2
Iz = Wz =
FU
12 6
73
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
a. b.
Fig.II.17. Fundaţii tip bloc şi cuzinet cu una sau două (maxim 3)
II
trepte.
a – bloc de beton cu o treaptă; b – bloc de beton cu două trepte.
AT
II.6.1.4.6.1. Dimensionarea blocului de fundaţie
Blocul de fundaţie se execută din beton ciclopian sau beton simplu
de clasă cel puţin C4/5. În plan, blocul poate avea forma unei prisme cu
D
una, două sau trei trepte – fig.II.18.a – sau unui obelisc – fig.II.18.b –
(formă recomandată la fundaţii de dimensiuni mari, mai greu de
executat).
N
Pentru a dimensiona blocul de fundaţie trebuie să determinăm atât
suprafaţa de contact cu terenul de fundare (aria tălpii fundaţiei – B x L)
FU
⎪ ef
p
⎪ B. ⋅ L
⎨ (II.52)
⎪ L ≈ l s = n → (1,0 ÷ 1,3)
R
⎪⎩ B bs
Rezolvând sistemul (II.52) se obţin lungimea (L) şi respectiv lăţimea
U
n. ⋅
C
P
B= L=
(
n ppl − D f .γ b ) (p pl − D f .γ b )
(II.53)
74
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
unde:
B, L – lăţimea, respectiv lungimea tălpii fundaţiei;
P – forţa axială ce acţionează la baza stâlpului;
L
n – raportul cuprins între valorile 1,00 şi 1,30;
B
ppl – capacitatea portantă a terenului de fundare la starea limită de
deformaţie (STAS 3300/2–85);
β - coeficientul de neuniformitate egal cu 0,85;
Df – adâncimea de fundare;
γb – greutatea volumică betonului din care este alcătuit blocul de
fundaţie.
II
AT
D
N
FU
a. b.
S
P+Gf M P + β ⋅ B ⋅ L ⋅ D f ⋅γ b 6M P 6M
p1, 2 = ± = ± = ± + β ⋅ D f ⋅γ b
C
75
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Se pun condiţiile:
p1 ≤ pter (α ⋅ p p1; β ⋅ pconv ); p2 ≥ 0 ;
L l
≈ s =n
B bs
Pentru dimensionarea tălpii fundaţiei (când pter = α ⋅ p pl ), trebuie
rezolvat sistemul:
P + Gf
⎧
⎪ p1 =
⎪ B.L
+
6M
B ⋅ L2
(
= α ⋅ ml γ ⋅ B ⋅ N 1 + q ⋅ N 2 + c ⋅ N 3 )
⎨ (II.55)
⎪ =L l s
=n
⎪⎩ B bs
Deoarece în primul termen al expresiei presiunii limită ppl se
întâlneşte valoarea “lăţime B”, îl vom considera la început egal cu zero
II
şi vom rezolva sistemul în B1 şi L1:
AT
⎧ P + β ⋅ B1 ⋅ L1 ⋅ D f ⋅ γ b
= α ⋅ ml (q ⋅ N 2 + c ⋅ N 3 )
6M
⎪ +
⎪ B1 ⋅ L1 B1 ⋅ L12
⎨ (II.56)
⎪ L1 = l s = n
⎪⎩ B1 bs
⎧P + β ⋅ B ⋅ L ⋅ Df ⋅γ b
⎪ +
6M
(
= α ⋅ m1 ⋅ γ 1 ⋅ N 1 + q ⋅ N 2 + c ⋅ N 3 )
S
de data aceasta în B:
⎡ ⎛− ⎞ ⎤
n 2 ⎢α ⋅ m1 ⎜ q⋅ B ⋅ N1 + q ⋅ N 2 + c ⋅ N 3 ⎟ − β ⋅ D f ⋅ γ b ⎥ ⋅ B 3 − n ⋅ P ⋅ B1 − 6M = 0
C
⎣ ⎝ ⎠ ⎦
(II.59)
76
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
α ⋅ n 2 ⋅ m1 ⋅ γ ⋅ N1 ⋅ B 4 + n 2 [α ⋅ m1 (q ⋅ N 2 + c ⋅ N3 ) − β ⋅ D f ⋅ γ b ]⋅ B3
−
(II.60)
− n ⋅ P ⋅ B1 − 6M = 0
II
Ecuaţiile (II.57), (II.59) şi (II.60) se rezolvă prin încercări folosind
metoda înjumătăţirii pătratelor.
AT
În relaţiile de mai sus s-au făcut următoarele notaţii:
M – momentul de încovoiere rezultat din forţele exterioare la nivelul
tălpii fundaţiei;
α – coeficient funcţie de modul de încărcare, conform STAS 3300/2-85
D
(coeficientul α este egal cu 1 pentru încărcări centrice, 1,2 pentru
încărcări excentrice pe o direcţie şi 1,4 pentru cele excentrice pe
N
ambele direcţii).
ml – coeficient al condiţiilor de lucru conform STAS 3300/2-85;
N1,N2,N3 – coeficienţi adimensionali funcţie de unghiul de frecare Φ
FU
3
unde: qe,qi – suprasarcina de calcul la nivelul tălpii fundaţiei la exteriorul
C
77
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
1,1 ⋅ P 6⋅M
B3 − ⋅B− =0 (II.61)
α ⋅ n ⋅ p pl α ⋅ n 2 ⋅ p pl
P + Gf 6⋅MB 6⋅ML
p1, 2,3, 4 = ± ±
B⋅L B2 ⋅ L B ⋅ L2
unde:
MB; ML - sunt momentele încovoietoare ale încărcărilor ce solicită
fundaţia paralel cu latura B, respectiv L, în raport cu centrul de inerţie al
II
suprafeţei tălpii.
Se pun condiţiile:
AT
( p1 )max ≤ pter şi ( p4 )min ≥ 0
Pentru ca blocul de fundaţie să lucreze ca o fundaţie rigidă este
necesar ca raportul H/lo (fig.II.18) să satisfacă o anumită condiţie ce
D
rezultă din studiul tensiunilor din corpul blocului. S-a constatat că pe
măsură ce raportul H/lo scade, eforturile de întindere în secţiunea cea
mai solicitată a – a cresc, putând depăşi rezistenţa materialului din
N
care este alcătuit blocul de fundaţie. Plecând de la aceste consideraţii
se impun pentru H/lo = tgα valori minime [33] funcţie de presiunea pe
FU
ht (II.62)
lt ≤
tgα
U
unde:
ht şi lt reprezintă înălţimea, respectiv lungimea treptelor iar valorile tgα
C
se găsesc în tab.II.8.
78
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
lc bc
= = 0,50 ÷ 0,65 , pentru un bloc cu o singură treaptă
L B (II.63)
lc b c
= = 0,40 ÷ 0,50 , pentru un bloc cu două sau trei trepte.
L B
II
Stabilirea înălţimii cuzinetului se va face ţinând cont de următoarele
AT
condiţii:
hc
hc ≥ 30cm ; tg β ≥ 0,65 ; ≥ 0,25 (II.64)
lc
Dacă înălţimea cuzinetului se alege astfel încât:
tg β ≥ 1 β ≥ 450
D
nu mai este necesară verificarea la forţa tăietoare.
N
Se mai impune şi condiţia ancorare a armăturilor pentru stâlp, cu
lungimea lancorare + 250 mm, unde lancorare se determină conform STAS
10107/0-90.
FU
79
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
Fig.II.19. Metoda
dreptunghiului pentru
AT
calculul momentelor
din cuzinet
2 NC 2 NC
pc1 = sau pc1 =
S
⎛l M ⎞ ⎛b M ⎞ (II.66)
3 ⋅ bc ⎜⎜ c − C ( X ) ⎟⎟ 3 ⋅ lc ⎜⎜ c − C (Y ) ⎟⎟
⎝2 NC ⎠ ⎝2 NC ⎠
R
(II.67) şi (II.68).
⎡ l c21 ⎤
C
l c21
M X = b c ⋅ ⎢p c 0 + (p c1 − p c 0 ) ⎥ (II.67)
⎣ 2 3⎦
80
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
b c21 p + p c2
M Y = l c ⋅ p cmed , p cmed = c1 (II.68)
2 2
M X = M C ( X ) şi M Y = M C (Y ) (II.69)
II
a. Armătura de la partea inferioară se realizează ca o reţea de bare
dispuse paralel cu laturile cuzinetului; aria de armătură rezultă din
AT
verificarea la moment încovoietor în secţiunile de la faţa stâlpului (Fig.
II.19).
Procentul minim de armare pe fiecare direcţie este 0.10% pentru
armături OB37 şi 0.075% pentru armături PC52.
Diametrul minim al armăturilor este de 10 mm.
+
2M cap
R =
* .cuzinet
(II.70)
bc ⋅ lc2
c
U
81
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
potenţial plastică a stâlpului, aflată deasupra fundaţiei, barele de
armătură să fie fără înnădiri. Etrierii din cuzinet au rol de poziţionare a
AT
armăturilor verticale pentru stâlp şi se dispun în cel puţin 2 secţiuni.
Armătura trebuie prelungită în fundaţie pe o lungime cel puţin
egală cu lungimea de ancorare majorată cu 250 mm. Armăturile
înclinate se dispun pentru preluarea forţei tăietoare în consolele
D
cuzinetului dacă tgβ<1 (Fig. II.17) şi se dimensionează conf. STAS
10107/0-90.
N
FU
S
82
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
în care:
c - este un coeficient de siguranţă egal cu 1,5
R - este rezistenţa de calcul la întindere a oţelului.
Se iau cel puţin două bare cu diametrul minim de 10 mm. Dacă zona
activă este mai mare de 70% din aria tălpii fundaţiei, cuzinetul se va re-
dimensiona.
II
La proiectarea fundaţiilor rigide, sub stâlpi cu încastrări mari sau pe
terenuri cu capacitate portantă scăzută, se obţin suprafeţe ale tălpilor
AT
de contact mari. Impunându-se respectarea condiţiei unghiului de
rigiditate, se obţine o înălţime mare a fundaţiei şi odată cu aceasta o
creştere a greutăţii Gf în aşa măsură încât nu mai poate fi îndeplinită
condiţia (II.31):
σ ef ≤ σ ter
D
Astfel, pentru o fundaţie încărcată centric (fig.II.21) presiunea
N
efectivă pe talpa fundaţiei va fi dată de relaţia:
P + Gf P Gf
σ ef = = +
B⋅L B⋅L B⋅L
FU
unde:
P - este sarcina centrică produsă de forţele exterioare până la nivelul
superior al fundaţiei;
Gf - este greutatea fundaţiei: G f = B ⋅ L ⋅ D f ⋅ γ b ⋅ β (β = 0.85)
B,L - reprezintă lăţimea, respectiv lungimea tălpii fundaţiei.
S
B − bs
Din fig.II.21 rezultă că adâncimea de fundare D f = ⋅ tgα .
R
2
Deci,
U
P β ⋅ B ⋅ L ⋅ Df ⋅γb P B − bs
σ ef = + = + ⋅ β ⋅ γ b ⋅ tgα (II.72)
B⋅L B⋅L B⋅L 2
C
83
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
dσ ef β
AT
P
= − 2 + ⋅ γ b ⋅ tgα = 0
dB B L 2
- de unde rezultă:
B max =
2P
D (II.73)
N
L ⋅ β ⋅ γ b ⋅ tgα
FU
L ls
Ţinând cont că ≈ ≅ n se poate determina şi lungimea maximă
B bs
a tălpii fundaţiei:
2P ⋅ n 2
Lmax = 3 (II.74)
β ⋅ γ b ⋅ tgα
S
84
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
Gf
≥ 1,6...2,0 (II.75)
V
AT
Componenta orizontală va fi preluată de forţa de frecare de pe talpa
fundaţiei şi de diferenţa dintre împingerea pasivă Pp şi cea activă Pa,
verificându-se condiţia (II.46).
D
N
FU
vertical
U
C
85
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎛ π ⎞ 1
S ≤ ⎜ π ⋅ c ⋅ B ⋅ D f + S f ⋅ B ⋅ γ ⋅ D 2f ⋅ k p ⋅ tgφ + G ⎟ ⋅ (II.76)
⎝ 2 ⎠ F
Pentru fundaţii dreptunghiulare amplasate la adâncimi mici,
rezistenţa la smulgere poate fi calculată cu relaţia:
[ ] F1
S ≤ 2 ⋅ c ⋅ D f (B + L ) + γ ⋅ D 2f (2 ⋅ S f ⋅ B + L − B )k p ⋅ tgφ + G ⋅
II
AT
(II.77)
unde:
D
B, L – lăţimea, respectiv lungimea tălpii fundaţiei (m)
γ – greutatea volumică medie a pământului de deasupra
N
fundaţiei (kN/m3)
φ – unghiul de frecare dintre particulele de pământ
Sf – factor de formă determinat cu relaţia:
FU
m⋅ Df
S f = 1+ (II.78)
S
B
R
86
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
se vor transmite piloţilor şi terenului de fundare. Verificarea piloţilor se
va face în primul rând la acţiunea de smulgere (se folosesc în special
AT
piloţi înşurubaţi).
Dacă sarcinile de smulgere sunt mici, se pot folosi plăci de ancoraj
(fig.II.24), punându-se condiţia:
H
≥ 1,30 (II.79)
S
unde:
S – sarcina transmisă plăcii de ancoraj D
N
H = G ⋅ cos α - componenta după direcţia de acţiune a sarcinii S, a
rezultantei dintre greutatea proprie a plăcii de ancoraj şi a pământului
FU
87
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
- metoda de turnare sau introducere a fundaţiei în teren trebuie să
păstreze starea de îndesare naturală a masivului de pământ ce
AT
înconjoară corpul fundaţiei
- fundaţia trebuie să fie absolut rigidă; pentru aceasta va trebui ca:
α ⋅ D f ≤ 2.5
(II.80)
unde:
Df este adâncimea de fundare
D
α este un coeficient de deformabilitate al fundaţiei ce se determină cu
N
formula
FU
m ⋅ Bc
α =5 (II.81)
Ei
în care:
Ei reprezintă rigiditatea la încovoiere a fundaţiei
Bc este lăţimea de calcul pe care se consideră aplicată presiunea
S
Bc = r (B + 1)
în care r variază după forma secţiunii fundaţiei de la 0,90 pentru cerc la
C
88
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
vârtoase şi tari cu nisipuri mari
Nisipuri cu pietriş, pământuri cu blocuri mari 10000 – 20000*)
AT
*) În cazul nisipurilor şi nisipurilor prăfoase îndesate, valorile se majorează cu
30%.
D
Luarea în considerare a împingerii pasive presupune un contact bun
între blocul de beton şi pământ. Astfel încastrarea devine eficientă la
fundaţii turnate direct în săpătură în pământuri argiloase, plastic -
N
vârtoase sau tari, sau în nisipuri, pietrişuri şi bolovănişuri în stare
îndesată.
Relaţiile stabilite pentru calculul deplasărilor şi presiunilor pe teren
FU
p =k⋅y (II.82)
U
unde:
p – presiunea de contact (reacţiunea terenului) pe talpa fundaţiei
K – coeficientul de pat al terenului la nivelul tălpii fundaţiei (la
C
adâncimea Df – fig.II.25)
y – deplasarea fundaţiei ca urmare a acţiunii forţelor exterioare.
89
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
z
Kz = k ⋅ (II.83)
Df
unde:
Kz – coeficientul de pat la adâncimea z faţă de cota terenului natural
sau amenajat.
II
dezvoltă între fundaţie şi pământ pe feţele laterale ale blocului
- rigiditatea fundaţiei se consideră infinit de mare în raport cu cea a
AT
pământului.
În fig.II.25 este redată schema de calcul a unei fundaţii încastrată,
acţionată de eforturile exterioare P, H, şi M. Blocul are tendinţa de a se
roti în jurul unui punct O aflat la adâncimea zo şi de a se tasa,
mobilizând pe suprafaţa laterală împingerile active şi rezistenţele pasive
D
ale pământului pe talpă, reacţiunea terenului de fundare.
N
FU
S
R
determină astfel:
V1 − V2 p1 k − p2 k p1 − p2
C
tgα = = = (II.84)
L L k⋅L
90
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
z z − z p1 − p2
p z = K z ⋅ Δz = k ⋅ z0 − z ⋅ tgα = z 0 ⋅ (II.85)
Df Df k .L
II
z = z0 pz = 0
AT
p1 − p2
z=D p z = z0 − D ⋅
L
Pentru ca presiunea pz să poată fi preluată de terenul înconjurător
trebuie îndeplinită condiţia:
D
p z ≤ γ (k p − k a )⋅ z = λ ⋅ z (II.87)
N
unde λ = (k p − k a )⋅ γ
Valoarea limită (pentru z = 0 punct în care parabola este tangentă la
FU
dp z p1 − p2 dp z
= ⋅ z 0 − 2z şi =λ
dz Df .L dz
S
Pentru z = 0 rezultă
R
p1 − p2 λ
= (II.88)
Df ⋅ L
U
z0
91
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
z0 − z
p z⋅⋅ lim = z ⋅ ⋅λ (II.89)
z0
p1 + p2
∑P = 0⇒ P +G
i f −
2
⋅L⋅B = 0
∑H
Df
i =0⇒ H +F −∫ p z ⋅ Bc dz = 0
0
L p + p2 2 p + p1 L
∑M p z ⋅ Bc ⋅ zdz − (P + G f ) + 1
Df
= 0 ⇒ H ⋅ Df + M − ∫ L⋅B 2 ⋅
p2 + p1 3
A
0 2 2
II
(II.90)
AT
Făcând calculele în relaţiile de mai sus şi ţinând cont de expresiile
(II.85) şi (II.88) se obţine prin ultimele două ecuaţii un sistem cu
necunoscutele F şi z0:
⎧ λ ⋅ D 2f ⋅ Bc
⋅ (3 z 0 − 2 D f ) = 0
⎪
⎪
⎨
H + F −
6.z 0
λ ⋅ D f ⋅ Bc
⎪ H ⋅ D f + M − 12 ⋅ z ⋅ (4 z 0 − 3D f ) − 12 ⋅ z
⎪ D
λ ⋅ D f ⋅ L3 ⋅ B
N
=0
⎩ 0 0
Rezultă în final:
FU
λ ⋅ D f (L3 ⋅ B − 3D 3f ⋅ Bc )
z0 =
4[3(H ⋅ D f + M ) − λ ⋅ D 3f ⋅ Bc ]
(II.91a)
λ ⋅ D 2f ⋅ Bc
⋅ (3z 0 − 2 D f ) − H
S
F= (II.91b)
6 ⋅ z0
R
92
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
2(P + G f )
p1 + p2 =
L.B
(II.92)
λ ⋅ Df ⋅ L
p1 − p2 =
z0
Rezultă:
P +Gf λ ⋅ Df ⋅ L
p1 = +
L⋅B 2 z0
(II.93)
P + Gf λ ⋅ Df ⋅ L
p2 = −
L⋅B 2 z0
II
Condiţiile ce se impun în cazul fundaţiilor încastrate sunt:
- pentru forţele verticale:
AT
p1 ≤ pter (α ⋅ p pl ; mc ⋅ pcr ; β ⋅ pconv )
(II.94)
p2 ≥ 0
D
- pentru forţele orizontale, presiunea pz trebuie să fie mai mică decât
rezistenţa pasică a pământului pe faţa laterală a fundaţiei.
N
D 4 ⎛ γ.Df ⎞
pentru z = f : pD f 3 ≤ η1.η2 ⋅ ⋅⎜ tgΦ + c ⎟
3 cos Φ ⎝ 3 ⎠ (II.95)
4
FU
unde:
Φ reprezintă unghiul de frecare internă de calcul al pământului egal cu
valoarea normată redusă cu 10%, dar nu cu mai mult de 20
S
II
unde:
AT
f - este coeficientul de frecare dintre fundaţie şi teren, conform
tab.II.3
η - este un coeficient de siguranţă mai mare decât 1,30
D
(II.93) şi se verifică condiţiile (II.94)
5. se stabileşte dreapta limită a împingerilor laterale până la adânci-
mea Df:
N
pD f ≤ γ ⋅ (k p − k a ) ⋅ Df = λDf
6. se verifică împingerile laterale pD f şi pD f cu relaţiile (II.95).
FU
3
94
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
a. b. c.
D
Fig.II.30. Fundaţii izolate elastice sub stâlpi:
a – centrică în raport cu stâlpul; b – excentrică faţă de stâlp;
N
c – dezvoltată numai de o parte a stâlpului;
O – intersecţia dintre axa stâlpului şi suprafaţa de contact;
O1 – centrul de inerţie al suprafeţei de contact.
FU
cofrajului stâlpului.
Pentru a determina dimensiunile tălpii fundaţiei se rezolvă sistemul
(II.51) de două ecuaţii cu necunoscutele B şi L (la fel ca la fundaţia bloc
C
şi cuzinet):
95
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎧ P +Gf
≤ pter (α ⋅ p pl ; β ⋅ pconv )
6M
⎪⎪ p1 = +
B⋅L B ⋅ L2
⎨ (II.96)
⎪ B ≈ bs = 1
⎩⎪ L l s n
p1 P + Gf 6M
Se mai impune condiţia (II.69) p2 ≤ unde p 2 = −
4 B⋅L B ⋅ L2
II
AT
D
N
FU
96
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
recomandă ca raportul H/L să nu fie mai mic decât valorile din tab.II.14,
coloana 3. Dacă aceste condiţii sunt respectate, nu mai este necesară
verificarea la forţă tăietoare a fundaţiei şi este admisă ipoteza
distribuţiei liniare a presiunilor pe teren. Înălţimea minimă constructivă H
a tălpii este de 30 cm.
II
C12/15*
100 0.22 0.20 0.25
AT
150 0.25 0.23 0.26
200 0.27 0.26 0.27
250 0.29 0.27 0.28
300 0.30 0.29 0.29
400 0.32 0.30 0.33
600 0.39
D
0.35 0.35
*) pentru betoane de clasă superioară se utilizează valorile date în tabelul
N
II.15. pentru clasa C12/15
următoarele condiţii:
a) Înălţimea minimă necesară pentru ancorarea armăturilor de pe talpa
fundaţiei trebuie să fie de 15φmax;
b) Panta feţelor înclinate ale fundaţiei nu va fi mai mare de 1/3;
c) Valoarea minimă este H’min = 25 cm.
S
97
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎡ l2 l2 ⎤ (II.97)
M x = B ⋅ ⎢p o x + (p1 − p 0 ) x ⎥
⎣ 2 3⎦
l 2y (II.98)
M y = L ⋅ p med
2
Fig. II.28
II
AT
În cazul fundaţiilor la care se respectă condiţiile privind raportul
minim H/L din tabelul II.18 stabilit în funcţie de condiţia de rigiditate a
D
tălpii şi pentru care aria activă este de minimum 80%, armătura
calculată funcţie de momentele încovoietoare (Mx şi My) se distribuie
N
uniform pe talpa fundaţiei.
Dacă aria activă este mai mică de 80%, în relaţia II.98 se
înlocuieşte pmed cu valoarea p1. Dacă fundaţia este solicitată cu
FU
98
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
La fundaţiile care lucrează cu arie activă, armătura de la partea
superioară rezultă din calculul la încovoiere. Dimensionarea armăturii
AT
se face în secţiunile de consolă cele mai solicitate, considerând
momentele încovoietoare negative rezultate din acţiunea încărcărilor
din greutatea fundaţiei, a umpluturii peste fundaţie şi a sarcinilor
aplicate pe teren sau prin repartizarea momentului încovoietor transmis
de stâlp. În această situaţie de solicitare armătura se realizează ca o
D
reţea de bare dispuse paralel cu laturile fundaţiei.
Diametrul minim al armăturilor este de 10 mm. Distanţa dintre
bare va fi de 10-25 cm.
N
Armătura se distribuie uniform pe lăţimea fundaţiei şi se prevede
la capete cu ciocuri cu lungimea minimă de 15φ.
FU
99
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
Fig. II.29. Armarea fundaţiilor tip talpă de beton armat
D
La fundaţiile situate la adâncimi mai mari şi solicitate de momente
încovoietoare importante transmise de stâlpi, pot apare momente
negative în zona cu presiuni reduse pe teren, datorită suprasarcinii date
N
de umplutura de pământ de deasupra fundaţiei. În acest caz, armătura
de la partea superioară se dimensionează pentru a prelua aceste
FU
momente (fig.II.30).
⎛H⎞
Dacă raportul ⎜ ⎟ nu este satisfăcut, se impune verificarea
⎝ B ⎠min
tensiunilor principale de întindere σ cu relaţia:
Q R
S
σ= ≤ t (II.99)
0,85 ⋅ h1 ⋅ b1 C1
R
unde:
Q – forţa tăietoare dată de reacţiunea terenului de la suprafaţa de
U
100
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
Fig.II.30. Verificarea
armăturii de la faţa
superioară, la încovoiere
101
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
Fig.II.31. Verificarea fundaţiei la forţe tăietoare
N
II.6.2.2. Fundaţii izolate elastice excentrice în raport cu stâlpul
FU
102
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
Fig.II.32. Fundaţie izolată elastică excentrică în raport cu stâlpul:
a – schema de calcul; b – armare.
N
Dimensionarea unei astfel de fundaţii se face la fel cu cea descrisă la
la capitolul “Fundaţii izolate elastice, centrice faţă de stâlp”. Astfel
FU
B ≤ 1.5bs ;
- dacă forţa P acţionează excentric faţă de axa stâlpului cu
R
2
excentricitate e = bs : B ≤ 2bs ;
3
U
103
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
Fig.II.33. Fundaţie excentrică
dezvoltată numai de o parte a
stâlpului.
D Schema de calcul.
N
FU
P + Gf 6⋅ M L 6⋅ M B
p1; 2;3; 4 = ± ± (II.100)
B⋅L B ⋅ L2 B 2 ⋅ L
C
M B = P ⋅ e = M Bf + M Bs (II.101)
unde:
MBf - momentul încovoietor preluat de fundaţie
MBs - momentul încovoietor preluat de stâlp
II
Rezultă:
AT
Ks Kf
M Bf = M B − M Bs = M B − M B = MB (II.102)
Ks + K f Ks + K f
în care:
Ks este rigiditatea de rotire a stâlpului:
D
- pentru stâlp încastrat în riglă: K s =
4Kb
h
;
N
3K b
- pentru stâlp articulat în riglă: K s =
h
FU
K f = K p ⋅lf
unde:
R
L ⋅ B3
If =
12
Înlocuind valorile rigidităţilor stâlpului şi fundaţiei în relaţia (II.102) se
C
105
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
P + Gf 6 ⋅ M L 6 ⋅ M Bf
p1; 2;3; 4 = ± ± 2 (II.103)
B⋅L B ⋅ L2 B ⋅L
II
⎝ 2 3⎠
- pentru înălţimea H a fundaţiei, trebuie ca raportul A să respecte
AT
valorile minime din tab.II.1, unde:
H
A= pentru cazul când L > B (fig.II.34. a)
2 ⋅ L − bs
H
A= pentru cazul când L ≥ B (fig.II.34. b)
L
De asemenea, H ≥ 40 cm.
D
N
FU
S
R
U
C
106
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
Armarea fundaţiei izolate elastice dezvoltate numai de o parte a stâlpului
AT
respectă prevederile descrise la armarea fundaţiei izolate elastice centrice.
Astfel, armătura de rezistenţă de la faţa interioară va fi alcătuită din bare in-
dependente sau plasă sudată din oţel PC 52 cu diametrul minim de 10mm.
Distanţele dintre bare vor fi cuprinse între 10 şi 25 mm. Dacă armătura de
rezistenţă rezultă din condiţia de procent minim de armare (ce se ia de 0,05%)
D
se pot folosi bare cu diametrul minim de 8 mm. La faţa superioară se pre-
vede o armătură constructivă compusă din două sau mai multe bare cu
N
diametrul minim de 10 mm astfel ca distanţa dintre două bare să nu depă-
şească 50 cm (fig.II.35).
FU
S
R
U
C
Când sarcinile transmise de stâlpi sunt foarte mari (2000 ÷ 3000 kN)
aria tălpii fundaţiei izolate elastice tip obelisc poate să depăşească
ordinul a 15 – 16 m2, ducând la un volum mare de lucrări şi la consu-
muri specifice ridicate de materiale. În acest caz se pot folosi alte tipuri
de fundaţii mai complicate dar mai economice.
Un astfel de tip de element de construcţie îl constituie fundaţia cu
contraforţi, ce asigură o mai bună preluare a încărcărilor de la stâlp şi la
transmiterea lor terenului de fundare. Această fundaţie (fig.II.36) este
alcătuită dintr-o placă de beton şi nervuri de rigidizare.
II
AT
D
N
FU
S
R
108
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
P + Gf
≤ pter (α ⋅ p pl ; mc ⋅ pcr ; β ⋅ pconv )
MB ML
p1; 2;3; 4 = ± ±
B⋅L WB WL
considerând placa rezemată pe contraforţi şi încărcată cu diagrama de
presiuni efective p1;2;3;4.
Prin înălţimea (hc) şi lăţimea lor (lc), contraforţii asigură o preluare
corespunzătoare a momentelor încovoietoare din stâlpi, reducând şi
lungimea de flambaj a acestora. Grosimea minimă a contraforţilor se va
lua de δ ≥ (15 ÷ 20)cm , iar dimensiunile h1 şi l1 de cel puţin 20 – 30 cm.
Armarea lor se face constructiv. Dacă momentele încovoietoare de la
baza stâlpului sunt foarte mari, se recomandă o verificare a
contraforţilor, considerându-i console scurte încastrate în placă. În
fig.II.37 este reprezentată schema de calcul a contraforţilor. Astfel
verificările se fac la tensiunile σx pe direcţia x şi la tensiunile σy pe
II
direcţia y, unde:
AT
6⋅M L 6⋅M B
σx = σy = (II.106)
δ ⋅ hc2 δ ⋅ hc2
D
N
FU
manoperă.
Înălţimile H1 şi H2 se determină prin verificările efectuate în secţiunile
cele mai solicitate: 1–1 şi respectiv 2–2 luând în considerare reacţiunea
C
109
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
metoda trapezului.
II
AT
Fig.II.42. Fundaţie izolată elastică sub sarcină mare, cu faţa
D
superioară în două pante
110
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
Fig.II.39. Fundaţia izolată elastică cu grindă de echilibrare.
N
Schemă de calcul
în două ipoteze:
⎝ K st ⎠
fiind determinate numai la încărcările transmise prin secţiunea de capăt.
111
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
Rezultatele presiunilro reactive conform schemei din fig.II.39 sunt:
AT
⎛ e ⎞⎟
R1 = P1 ⎜1 +
⎜ L ⎟
⎝ gr ⎠
(II.107)
P ⋅e
R2 = P2 − 1
Lgr
D
N
Suprafaţa de rezemare a fundaţiei F1 rezultă din relaţia:
R
S1 = 1
Pter
FU
112
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
Fig.II.40. Fundaţii izolate tip pahar pentru stâlpi prefabricaţi
1 – beton de egalizare 50:100 mm; 2 – beton de monolitizare.
N
Această fundaţie este prevăzută cu un gol central în formă de pahar
cu adâncimea egală cu “Hp” astfel calculată încât stâlpul să se poată
FU
113
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
M ST ,cap
HP ≥ (II.108)
3 ⋅ l s ⋅ bs ⋅ Rt
II
unde:
AT
MST.cap - momentul capabil al stâlpului în secţiunea de la faţa paharului;
ls, bs - dimensiunile secţiunii transversale a stâlpului;
Rt - rezistenţa de calcul la întindere a betonului din stâlp.
D
stabileşte în funcţie de sistemul de ancorare a armăturilor pretensiona-
te, pe bază de proiecte tip sau date experimentale.
N
Mai trebuie respectate următoarele valori minime pentru înălţimea
paharului Hp:
- la stâlpi cu inima plină:
FU
H P ≥ 1.2ls (II.109)
⎪H p ≥
⎨ 11 (II.110)
⎪ H p ≥ 1,2l s
⎩
R
114
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Hp ≥ 50 cm (II.111)
Stabilirea grosimii fundului paharului “hf”. Această grosime se
determină din condiţia ca stâlpul să nu străpungă fundul paharului.
Pentru aceasta se admite în calcul că din încărcarea verticală totală
transmisă de stâlp, o fracţiune N1 cap se transmite prin pereţii paharului,
pe tot conturul acestuia, iar diferenţa N2 = NST – N1 cap se transmite
direct fundului paharului (fig.II.42). Încărcarea capabilă transmisă prin
pereţii paharului se calculează cu relaţia:
N1cap = AS ⋅ mbt ⋅ Rtb (II.112)
unde:
As este aria suprafeţei laterale de contact între stâlp şi monolitizare;
II
mbt – coeficient al condiţiilor de lucru având valoarea:
- 0,3 pentru stâlpi de hale parter fără poduri rulante sau cu
AT
poduri rulante cu regim uşor de lucru şi pentru stâlpii clădirilor
etajate
- 0,1 pentru stâlpi de hale cu poduri rulante cu regim mediu şi
greu de lucru;
Rbt - rezistenţa de calcul la întindere a betonului de monolitizare.
D
Secţiunea activă de străpungere a fundului paharului se
consideră ca în fig. II.42 având în plan dimensiunile ls + h f şi bs + h f şi
N
perimetrul U = 2ls + 2bs + 4h f .
FU
S
R
U
C
115
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
L ⋅ B − (lS + H f )(bS + H f )
N ST ,montaj ≤ 0,75 ⋅ U ⋅ H f ⋅ Rt + N av (II.113)
L⋅B
unde:
N ST.montaj este forţa axială maximă în stâlp în faza de montaj a structurii
prefabricate;
U = 2ls + 2bs + 4 H f este perimetrul secţiunii de forfecare;
II
Rt rezistenţa de calcul la întindere a betonului din fundaţia pahar;
N av = σ av ⋅ Aav ; σ av = 100 N / mm 2 şi Aav = aria de armătură verticală
AT
dispusă pe faţa interioară a paharului, ancorată corespunzător pe
fiecare parte a planulului de cedare la străpungere;
L ⋅ B − (lS + H f )(bS + H f ) D
N
NST , max ≤ 0,75 ⋅ U ⋅ H f ⋅ R t + N av + N1cap (II.114)
L⋅B
FU
116
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
Fig.II.44. Fundaţie cu talpa monolită şi paharul prefabricat
1 – pahar (guler) prefabricat
D
- la stâlpii construcţiilor zootehnice cu un singur nivel şi ai
construcţiilor uşoare (şoproane, etc.): h f ≥ 15cm
N
- la stâlpii construcţiilor civile şi ai halelor industriale fără poduri
rulante: h f ≥ 20cm
- la stâlpii halelor industriale cu poduri rulante: h f ≥ 25cm .
FU
⎛ a⎞
M 1 = 0.8⎜ M ST − N ST ⎟ ≥ 0,4M ST (II.115)
⎝ 3⎠
C
117
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
M1
P = 1.25 + QST (II.116)
HP
II
AT
Fig. II.45. Solicitări în pereţii paharului
M r = 0.045 ⋅ P ⋅ lb
D (II.117)
N
M c = 0.020 ⋅ P ⋅ lb (II.118)
P
NP = (II.119)
2
118
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
1.5P
bp ≥ (II.120)
H P ⋅ Rt
II
N P ≤ 0.5 ⋅ bb' ⋅ a0 ⋅ Rt (N P ≤ 0.5 ⋅ bb' ⋅ b0 ⋅ Rt ) (II.121)
AT
armătura pentru preluarea forţei tăietoare nu este necesară şi se
dispune pe considerente de armare minimă. În situaţiile în care condiţia
II.120 nu este respectată se dimensionează armătura pentru preluarea
forţei tăietoare cu relaţia (II.121) sau se dimensionează ca etrieri;
D
armătura se distribuie în pereţii longitudinali pe direcţia
corespunzătoare dimensiunii mai mici a pereţilor longitudinali (Fig.
II.46).
N
FU
S
R
U
119
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
NP ⋅ HP
Aav = 0.6 (II.122)
ao ⋅ Ra
II
e) Verificarea în secţiunea orizontală de la baza paharului consideră
secţiunea chesonată cu dimensiunile exterioare a0b0 şi grosimea
AT
pereţilor bp’. Secţiunea se verifică la compresiune excentrică cu
valori ale eforturile de calcul N şi M, determinate astfel:
Forţa axială N = N1cap .
Momentul încovoietor
M = M ST + QST ⋅ H P D (II.123)
N
Armătura rezultată din calculul paharului la compresiune
FU
Monolitizarea paharului
C
120
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
nu rezultă armătură pentru preluarea forţei tăietoare în pereţii
longitudinali şi din verificarea secţiunii de la baza paharului (la
AT
compresiune excentrică) nu rezultă necesară o armătură verticală.
Armăturile orizontale se ancorează sau, după caz, se înnădesc,
ca bare întinse (Fig. II.47.c).
Armăturile verticale se ancorează în talpa fundaţiei (Fig. II.47a şi
b).
condiţii:
D
Armătura orizontală din pahar trebuie să respecte următoarele
121
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
H t ≥ H f + 100mm
H t ≥ 0.6l1
II
Dacă înălţimea secţiunii (Ht) şi lungimile consolelor (l1, b1 − Fig.
II.40) respectă:
AT
l1 ≤ H t şi b1 ≤ H t (II.124)
D
realizate se dimensionează armătura transversală din bare înclinate.
N
FU
S
R
U
C
122
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
N
FU
123
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
- seismicitate ridicată – zonele A÷D
- seismicitate redusă – zonele E÷F
AT
c) Regimul de înălţime al construcţiei:
- foarte redus - clădiri parter (P) sau clădiri parter şi etaj (P+1E)
-
D
redus – clădiri cu puţine niveluri (P+2E ÷ P+4E)
124
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
a. b.
D
Fig.II.48. Fundaţii continue din beton simplu (rigide) sub ziduri:
a – cu o treaptă (dreptunghiulară); b – cu 2 trepte;
1- perete structural interior; 2- hidroizolaţie; 3- placă suport a pardoselii;
N
4- strat de separare; 5- pietriş; 6- bloc de fundaţie; 7- umplutură
compactată.
FU
125
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
a. b.
D
Fig.II.49. Fundaţii continue din beton simplu (rigide) sub ziduri:
a – cu soclu şi bloc; b – cu soclu şi bloc cu 2 trepte;
N
1- perete structural interior; 2- hidroizolaţie; 3- placă suport a pardoselii;
4- strat de separare; 5- pietriş; 6- bloc de fundaţie; 7- umplutură
compactată; 8- soclu.
FU
S
R
U
C
126
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
Fig.II.50. Fundaţii continue rigide când pardoseala este la aceeaşi cotă
AT
cu cea a trotuarului:
a – cu trotuarul la nivelul terenului; b – cu trotuarul pe umplutură;
1- perete din zidarie sau diafragmă; 2- hidroizolaţie; 3- pardoseală; 4-
trotuar; 5- pietriş; 6- fundaţie continuă din beton simplu; 7- umplutură;
8- soclu din beton simplu; 9- dop din mastic de bitum; 10- soclu din
D
tencuială hidrofugă.
N
FU
S
R
U
a. b.
Fig.II.51. Fundaţii continue rigide în cazul pardoselii aflate până la 15
C
cm deasupra trotuarului:
a – cu trotuarul la nivelul terenului; b – cu trotuarul pe umplutură.
127
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
Fig.II.52. Fundaţii continue rigide în cazul pardoselii aflate la peste
15 cm faţă de cota trotuarului: a – cu trotuarul la nivelul terenului; b –
cu trotuarul pe umplutură; 1 – 10 idem cu fig.II.51.
D
N
FU
S
R
U
128
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
N
Fig.II.54. Fundaţie sub perete exterior de subsol
FU
129
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
Fig.II.55. Fundaţii continue rigide pentru pereţi interiori la clădiri cu
subsol: a – cu subsoluri amplasate la aceeaşi cotă; b – cu subsoluri
AT
amplasate la cote diferite; c – cu subsol parţial; 1 – fundaţie continuă
rigidă din beton simplu; 2 – izolaţie hidrofugă; 3 – pietriş; 4 – pardoseală
subsol; 5 – zidărie din cărămidă sau mixtă; 6 – pardoseală parter; 7 –
zidărie de protecţie a hidroizolaţiei; 8 – planşeu peste subsol; 9 –
pardoseala parter.
D
N
FU
simplu; 3 – pietriş; 4 –
trotuar; 5 – umplutură; 6 –
R
pardoseală; 7 – izo-laţie
hidrofugă; 8 – zidărie din
b.c.a.; 9 – dop din mastic din
U
bitum.
C
130
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
Fig.II.57. a.
D
N
FU
S
R
U
C
Fig.II.57. b.
131
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
c.
Fig.II.57. Detalii de fundare pentru cuzineţii din beton armat:
a – cuzinet amplasat deasupra fundaţiei; b – cuzinet înglobat în cadrul
D
fundaţiei; c - cuzinet pentru sarcini verticale mari; 1 – zidărie;
2 – fundaţie din beton simplu; 3 – stâlpişor din beton armat; 4 – cuzinet
N
din beton armat; 5 – izolaţie hidrofugă; 6 – pietriş; 7 – pardoseală.
132
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
Gf – greutatea proprie a fundaţiei pe metru liniar: G f = 0.85B ⋅ L ⋅ D f ⋅ γ b
AT
pter – capacitatea portantă a terenului de fundare.
P + Gf
B=
pter
D (II.127)
N
Se impune şi condiţia: B ≥ b+100 mm; (B ≥ Bs+100 mm),
sprijină pe fundaţie.
P + Gf 1⎛ 6M ⎞
U
M
p ef = ± = ⎜P + Gf ± ⎟
B ⋅1 B ⋅1 B ⎝
2
B ⎠ (II.128)
6
C
Se pun condiţiile:
133
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
p1 ≤ pter ; (α ⋅ p pl ; β ⋅ pconv ) ; p2 ≥ 0
II
AT
D
N
Fig.II.58. Fundaţii continue rigide alăturate, la calcan sau rosturi de
FU
tasare:
a – dreptunghiulară; b – în trepte;
1 – zidărie; 2 – rost de tasare; 3 – fundaţie rigidă.
1
B = 3 ⋅ ⋅ bz = 1.5bz (II.129)
R
3
B = 3 ⋅ ⋅ bz = 2.25bz (II.130)
4
134
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
2.P
Bmax =
γ m ⋅ tgα
AT
şi lăţimea peretelui bz, se determină înălţimea h a fundaţiei din condiţia
respectării unghiului de rigiditate α (tab.II.8). Se va ţine cont de faptul că
h ≥ 40 cm iar înălţimea treptelor ht ≥ 30 cm.
D
Dimensiunile minime necesare pentru executarea săpăturilor cu
mijloace manuale, în cazul fundaţiilor continue se iau din tabelul II.16.
N
Tabelul II.16. Săpături în şanţ continuu
h ≤ 0,40 0,30
0,40 < h ≤ 0,70 0,40
0,70 < h ≤ 1,10 0,45
h > 1,10 0,50
S
⎛ R 2 ⎞⎟
Lo ≤ H ⎜ t + (II.131)
⎜p ⎟
⎝ efectiv tgα ⎠
U
unde:
C
II
Fig. II.63
AT
Dacă relaţia (II.131) este îndeplinită, fundaţia poate prelua
presiunile de pe deschiderea golului. În acest caz fundaţia se poate
realiza din beton simplu sau, dacă se dispune armătură, aceasta poate
corespunde procentului minim de armare (pmin = 0.10%).
D
În cazul în care relaţia (II.125) nu este respectată, fundaţia se
calculează la încovoiere şi forţă tăietoare ca o grindă pe mediu elastic.
Armătura se calculează şi se dispune conform prevederilor din STAS
N
10107/0-90.
FU
136
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Procentele maxime
Lungimea parţială
din sarcina pereţilor
Construcţii etajate cu aferentă de perete a
mai încărcaţi ce se
zidărie portantă sau cărui încărcare se
pot transmite pereţilor
diafragme transmite peretelui
II
alăturaţi pe lungimea
mai puţin încărcat (m)
parţială aferentă (%)
AT
2 niveluri 2.00 15
3 niveluri 3.00 20
4 niveluri şi mai mult 4.00 25
D
II.7.3. Racordarea fundaţiilor continue cu adâncimi diferite
2
tg δ ≤ (II.132)
3
R
II
AT
Fig.II.60. Racordarea fundaţiilor continue cu adâncimi diferite
D
II.7.4. Fundaţii la clădiri amplasate pe teren bun de fundare în zone
N
cu seismicitate ridicată
138
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
a.
D
N
FU
S
R
U
b.
Fig. II.61. Fundaţii armate pentru construcţii fără subsol
C
II
AT
D
N
Fig. II.62. Fundaţii armate pentru construcţii cu subsol
FU
II
AT
Fig. II.63. Armare locală a plăcii suport a pardoselii sub perete interior
D
nestructural
1 – perete despărţitor (nestructural); 2 – placa suport a pardoselii
N
parterului; 3 – pardoseala; 4 – strat de separare; 5 – pietriş;
6 – umplutură de pămant compactat.
FU
S
141
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
-
şi contracţii mari), definite conform (NE 0001-1996).
AT
Fundaţii continue pentru construcţii cu pereţi portanţi amplasate pe
terenuri compresibile, sau sensibile la umezire.
D
umezire pot avea pe parcursul exploatării lor tasări neuniforme. Din
această cauză se va acţiona fie în vederea îmbunătăţirii terenului dificil
de fundare şi utilizarea de soluţii de fundare pentru terenuri bune, fie se
N
vor realiza fundaţii adaptate terenurilor dificile.
In acest al II-lea caz construcţia trebuie să poată prelua eforturile
suplimentare ce rezultă ca urmare tasărilor neuniforme probabile:
FU
142
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
Fig. II.65
1 – perete portant; 2 – element de legătură.
D
N
FU
S
R
U
C
Fig. II.66
143
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
N
FU
S
R
U
a. b.
Fig. II.67
C
144
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
a. b.
D
Fig. II.68.
N
Se realizează dispunerea într-un singur plan a armăturilor
inferioare respectiv superioare, devierea pe verticală fiind admisă cu
respectarea unei pante de 1:4.
FU
6.00 m;
c). fundaţiile se prevăd cu centuri de beton armat, pentru
preluarea eventualelor eforturi de întindere; pentru cazurile curente
C
145
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
N
FU
S
R
U
Fig. II.69.
1 - planşeu peste subsol;
C
146
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Fundaţii continue
II
cota trotuarului, în scopul evitării fundării în zona cu variaţii mari de
umiditate pentru pământ;
AT
b) lăţimea excavaţiei pentru realizarea fundaţiilor sub zidurile
exterioare se alege cu cca. 40÷50 cm mai mare decât lăţimea
fundaţiei respective, sporul de lăţime realizându-se către exterior;
c) sub talpa fundaţiei se prevede un strat de cca. 5 cm grosime de
D
nisip grăunţos curat; imediat după turnarea betonului în fundaţie
spaţiul rămas liber între fundaţie şi peretele săpăturii se umple cu
pământ stabilizat conform NE 0001-1996 (Fig. II.70);
N
d) pentru preluarea eventualelor eforturi de întindere ce pot să apară
în fundaţii se prevăd centuri de beton armat continue pe întreaga
lungime a pereţilor; centurile se realizează, de regulă, cu o înălţime
FU
147
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
N
FU
Fig. II.70
1 – perete exterior; 2 – centură de beton armat; 3 – fundaţie de beton; 4
– strat de nisip; 5 – pamant stabilizat; 6 – pinten; 7 – trotuar; 8 – nivel
teren.
S
148
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
fundare, alcătuirea constructivă a reazemelor izolate se fac analog
fundaţiilor continue rigide. În plus, acestea au de regulă o formă
AT
dreptunghiulară (cu sau fără evazări sau trepte). În zonele de întretăiere
în “L” sau “T” a pereţilor se obişnuiesc forme de fundaţii conform
fig.II.71. Poziţia în plan a blocurilor de fundaţie se alege astfel încât
centrul de greutate al suprafeţei bazei lor să fie cât mai apropiat sau să
D
coincidă cu poziţia rezultantei încărcărilor transmise de pereţi.
Elementele de descărcare sunt alcătuite din grinzi sau bolţi care
constituie suportul pereţilor şi care transmit încărcările la blocurile de
N
fundaţie.
FU
S
149
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
Fig.II.72. Fundaţii continue sub ziduri cu descărcare pe reazeme
D
izolat, se determină din condiţia de capacitate portantă a terenului,
aplicând relaţiile stabilite la fundaţia izolată rigidă. Încărcarea ce
acţionează asupra reazemului se consideră centrică, dată de greutatea
N
zidului Gz, a grinzii Gg aferente reazemului şi de greutatea proprie Gr:
N = Gz + Gg + Gr
FU
⎝ 6 ÷8⎠
beton armat
C
150
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
N
FU
151
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
Fundaţiile continue sub pereţi pot fi realizate ca tălpi de beton
armat (fig. II.74) sau cu bloc de beton simplu şi cuzinet de beton armat
AT
(fig. II.76).
D
Secţiunea transversală a fundaţiei sub pereţii de beton armat se
poate alcătui ca în fig. II.74. Condiţiile minimale privind secţiunea de
beton a fundaţiei sunt următoarele:
N
• raportul H / B are valorile minime date în tabelul II.8;
• H are valoarea minimă 300 mm;
FU
152
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
Fig. II.74. Fundaţii continui sub pereţii de beton armat ai substructurilor
1 – beton de egalizare.
AT
Clasa minimă de beton în fundaţie este C8/10.
Armarea fundaţiilor pereţilor de beton armat se realizează, de
principiu, ca în Fig. II.75.
D
N
FU
S
R
153
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
• Verificarea secţiunii de la baza peretelui la moment încovoietor
determinat de presiunea pământului pe planul peretelui; în calcul
AT
se poate consideră şi efectul favorabil al forţei axiale din perete.
Diametrul minim al armăturilor este de 10 mm; pmin= 0,10%
Distanţa maximă între armături este de 25 cm iar distanţa minimă de
10 cm.
D
Armăturile longitudinale (3) rezultă din verificarea secţiunii verticale
a peretelui la încovoiere. Armătura minimă (3) trebuie să corespundă
armăturii de repartiţie corespunzătoare mărcii (1)
N
Fundaţii continui cu bloc de beton simplu şi cuzinet.
FU
154
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
Fig. II.76. Fundaţie tip bloc şi cuzinet sub pereţi de beton armat
D
II.5.9. Fundaţii continue sub stâlpi
II
AT
Fig.II.104 Fundaţie continuă sub şiruri de stâlpi
D
N
FU
S
156
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
condiţia de a nu se depăşi capacitatea portantă a terenului de fundare.
Înălţimea h a plăcii la exterior se ia funcţie de condiţiile:
AT
⎛ 1 1⎞
h = ⎜ ⋅⋅⋅ ⎟ ⋅H şi h ≥ 20 cm (II.129)
⎝3 2⎠
unde H este înălţimea plăcii în dreptul grinzii:
H = (0,25...0,35).B şi
D H ≥ 30 cm
157
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
N
FU
Fig.II.109. Secţiune printr-o fundaţie continuă a cărei înălţime este egală cu cea a
grinzii
C
158
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎛ 1 1⎞
Hv = (1,2...1,5) H şiLv= ⎜ ⋅ ⋅ ⋅ ⎟L 0 (II.132)
⎝6 4⎠
Grinzile de fundare se vor realiza, ori de câte ori este posibil, cu
console la cele două extremităţi care vor asigura o comportare mai
bună nodurilor marginale. Lungimea acestor console notată cu Lc va
respecta condiţia:
Lc = (0,25...0,30) L0 (II.133)
II
AT
D
N
Fig.II.110. Fundaţie continuă pentru stâlpi prefabricaţi
159
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
N
FU
S
R
160
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
metoda grinzii continue cu reazeme fixe.
AT
II.5.9.3.1.1. Metoda grinzii continue static determinate
D
simplă şi necesită un volum minim de calcule. Rezultatele obţinute însă
dau erori destul de mari în comparaţie cu celelalte metode “mai exacte”,
în primul rând în calculul momentelor din secţiuni. Din această cauză
N
metoda se recomandă a se folosi numai la construcţiile de clasă de
importanţă mică şi sub formă de predimensionare la celelalte.
Grinda se consideră sprijinită pe toată suprafaţa ei pe terenul de
FU
1⎝ L⎠
R
U
C
161
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
N
Fig.II.112. Schema de calcul a metodei grinzii continue static determinate: a – în-
cărcarea exterioară reală; b – încărcarea exterioară concentrată şi diagrama reacţiu-
FU
n
Pt = ∑P i (Pi – sarcinile concentrate exterioare, n – numărul lor).
R
i =1
n n
Mt = ∑ Mj + ∑ Pi .ai (Mj – momentele concentrate exterioare, n –
U
j =1 i =1
grinzii)
162
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
L
AT
unde:
Mk – valoarea momentului în secţiunea k înainte de corecţie
lk – distanţa de la capătul A al grinzii la secţiunea de calcul
L – lungimea totală a grinzii
ΔM – momentul necorectat în capătul D al grinzii.
D
În felul acesta se obţine şi în capătul D, momentul (MDc = 0) .
N
II.5.9.3.1.2. Metoda grinzii continue cu reazeme fixe
FU
%.
Grinda de fundare static nedeterminată se rezolvă printr-o metodă din
R
l4:
163
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
N
FU
l2
M1 = (2p2 + p 4 ) ⋅ 1
6
R
(II.135)
l24
M2 = (2p1 + p3 ) ⋅
6
U
164
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎛S S ⎞
Mn −1ln + 2Mn (ln + ln −1 ) + Mn +1ln +1 = −6⎜⎜ n −1 + n +1 ⎟⎟ (II.136)
⎝ ln ln +1 ⎠
unde:
Mi – momentele din grindă corespunzătoare reazemului i;
li – distanţele dintre reazeme;
Si – momentul static al diagramei de momente de pe intervalul (i,i+1)
calculat faţă de reazemul i.
2 pl22 l2 pl24
În fig.II.113 c rezultă: S1B = S1C = l2 =
3 8 2 24
l 2 ⎛ pl px 3 ⎞ pl4
În fig.II.113 d rezultă: S2B = ∫ ⎜⎜ 2 ⋅ x − ⎟⎟ x.dx = 2 (II.137)
0
⎝ 6 6l2 ⎠ 45
⎛ pl2 px 3 ⎞
II
l2 7pl24
S2C = ∫0 ⎜⎝ 6
⎜ ⋅ x − ⎟
6l2 ⎟⎠
dx − S 2B =
360
AT
Folosind aceste relaţii se scrie ecuaţia celor 3 momente pe fiecare
reazem şi se determină în felul acesta momentele încovoietoare din
grindă.
Aceeaşi metodă se poate folosi şi în cazul în care considerăm
diagrama presiunilor reactive ca o diagramă în trepte obţinută prin
D
repartizarea încărcării fiecărui stâlp la lungimea aferentă de fundaţie
(fig.II.114 b), sau în cazul ipotezei repartizării triunghiulare sub zona
N
aferentă (fig.II.114 c).
În fig.II.114 b s-a notat:
P1 P2 P3
p1b = ; p 2b = ; p3b =
FU
;
l l2 l3 l3
l1 + 2 + + l4
2 2 2 2
În fig.II.114 c s-a notat: (II.138)
2P1 2P2 2P3
p1c = ; p2c = ; p3 c = ;
l2 l2 l3 l3
l1 + + + l4
S
2 2 2 2
R
U
C
165
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
N
FU
(Winkler)
p = k.y (II.139)
166
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
Ecuaţia forţei tăietoare într-o secţiune aflată la distanţa x de originea
AT
sistemului de axe (cu O la mijlocul grinzii) este:
n
∑ P + ∫ B(− q)dx + ∫
x x
T = T0 – i B.pdx (II.140)
0 0
i =1
unde:
B – lăţimea grinzii;
p(x) – reacţiunea terenului de fundare;
D
N
q(x) – sarcina uniform distribuită pe grindă, atunci când se ia în con-
siderare greutatea proprie a grinzii.
Dar
FU
d2M dT d2 y M d2 y
= = B (p − q ) şi = − ⇒ M = −EI
dx 2 dx dx 2 EI dx 2
Rezultă că:
d ⎛ d2 y ⎞ d4 y
B (p – q) = ⎜ − EI ⎟ = −EI sau
dx 2 ⎜⎝ dx 2 ⎟⎠ dx 4
S
d4 y
EI + B.p = B.q (II.141)
dx 4
R
167
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
d4 y Bk d4 y
+ ⋅y = 0 sau + 4α 4 y = 0 (II.142)
dx 4 EI dx 4
unde:
Bk
α=4 se numeşte factor de amortizare.
4EI
Se mai foloseşte şi noţiunea de lungime elastică notată cu
1 4 4EI
le = =
α Bk
x
Făcând substituţia ξ = = α.x în ecuaţia diferenţială (II.142) se obţine:
le
II
d4 y
+ 4α 4 .y = 0 (II.143)
AT
dξ 4
cu soluţia generală:
[ ]
4
y = ∑ Ci ⋅ eri ⋅ξ (II.144)
i =1
şi ecuaţia caracteristică:
r4 + 4 = 0
D (II.145)
N
Această ecuaţie admite rădăcini complexe:
FU
⎧r1 = 1 + i ⎧r3 = i − 1
⎨ ⎨
⎩r2 = 1 − i ⎩r4 = −i − 1
168
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
+ C2 (cos ξ – i sin ξ)] + e-ξ [C3 (cos ξ + i sin ξ) + C4 (cos ξ – i sin ξ)] =
Dacă se notează:
se obţine în final:
II
y = eξ (A cosξ + B sinξ) + e-ξ (C cosξ + D sinξ) (II.147)
AT
Determinarea constantelor de integrare se face pe baza condiţiilor
iniţiale la capetele grinzii, a condiţiilor de continuitate a deformaţiilor în
dreptul sarcinilor concentrate, precum şi a condiţiilor de echilibru a unui
element de grindă detaşat prin două secţiuni făcute imediat la stânga şi
la dreapta unei sarcini concentrate.
D
II.5.9.3.2.1. Grinda continuă de lungime infinită
N
O grindă se consideră de lungime infinită atunci când α.xi > 7, unde
FU
169
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
dx dx ledξ
dy
= -e-ξ (C cosξ + D sinξ) + e-ξ (-C sinξ + D cosξ) = 0 ⇒
AT
dξ
le
-ξ
⇒ e [(C – D) cosξ - (C – D) sinξ] = 0 ⇒ (C – D) cosξ = (C + D) sinξ
C −D
tgξ = şi deoarece ξ = 0 ⇒ C – D = 0 ⇒ C = D.
C+D
P
c) În origine, din motive de simetrie Tdr = -
2
d3 y d3 y
T = −EI = −EI şi
dx 3
3
l3 edξ
d3 y d ⎛ dy ⎞ d
( ) d
[
+ 2Ce − ξ (sin ξ − cos ξ ) = ]
S
= 2 ⎜⎜ ⎟⎟ = 2 − 2Ce − ξ sin ξ =
dξ 3
dξ ⎝ dξ ⎠ dξ dξ
= 4Ce − ξ cos ξ
R
Deci:
P Bkle P
− =− ⋅ 4Ce − ξ cos ξ şi pentru ξ → 0 ⇒ C=
U
2 4 2Bkle
170
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
P
y= ⋅ e − ξ (cos ξ + sin ξ ) (II.150)
2Bkle
P
p = ky = ⋅ e − ξ (cos ξ + sin ξ ) (II.151)
2Ble
II
dy 1 dy P
θ= = ⋅ =− ⋅ e − ξ sin ξ (II.152)
AT
dx le dξ Bkl2e
M = −EI
d2 y
dx 2
= −
Bkle4 d2 y
⋅
4 le dξ
2 2
= −
4
D
Bkl2e
⋅2
P
2Bkle
⋅ e − ξ (sin ξ − cos ξ )
N
sau
P.le − ξ
FU
d3 y Bkle d3 y Bkle P
S
T = −EI 3 = − ⋅ 3 =− ⋅4 ⋅ e − ξ cos ξ
dx 4 dξ 4 2Bkle
sau
R
P −ξ
T=− e cos ξ (II.154)
U
2
C
Dacă notăm:
ϕ1(ξ) = e-ξ (cosξ + sinξ)
171
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
x
Pentru anumite valori carac-teristice ale argumentului ξ = s-au întocmit
II
le
tabele care ajută mult în calculul efectiv al unei astfel de grinzi (tabelul II.23).
AT
D
N
FU
172
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
N
Fig.II.118.Diagramele de variaţie a deformaţiilor şi solicitărilor în lungul grinzii infinite
încărcate cu o forţă concentrată
FU
S
R
U
C
173
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Tabelul II.23
VALORILE FUNCŢIILOR ϕ i
II
AT
D
N
FU
S
R
U
C
174
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
deformaţia este zero, deci:
AT
x = 0 (ξ = 0) ⇒ y = 0 sau
D
N
FU
M0
R
x = 0 (ξ = 0) ⇒ M =
2
Dar,
U
C
175
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
d2 y d2 y M0 le4Bk d2 y M
M = −EI = −EI = − ⇒ ⋅ 2 =− 0
2
dx le d ξ
2 2
2 4le dξ
2
2
d2 y
dξ 2
=
d
dξ
[ ]
De − ξ (cos ξ − sin ξ ) = −2De − ξ cos ξ
şi pentru
d2 y
ξ = 0 ⇒ 2 = −2D
dξ
Deci
l2eBk M M
− 2D =− 0 ⇒D= 2 0
4 2 leBk
şi ecuaţia (II.157) devine:
II
M0 − ξ
AT
y= 2
e sin ξ (II.158)
l Bk
e
D
Rezultă o grindă de lungime infinită acţionată de două sarcini con-
centrate egale şi de sens contrar amplasate la distanţa Δx una faţă de
N
x
cealaltă. Conform relaţiei (II.158) rezultă (ştiind că ξ = = αx ):
le
P P Δx
ϕ1(ξ ) − ϕ1(ξ + Δξ ) unde Δξ =
FU
y=
2Bkle 2Bkle le
1 ϕ (ξ + Δξ ) − ϕ1(ξ )
y=− ⋅ PΔξ ⋅ 1
2Bkle Δξ
Trecând la limită Δξ → 0 şi PΔξ → M0 se obţine:
S
− M0 dϕ1(ξ ) M0 ⎛ 2 − ξ ⎞ M
y= ⋅ =− ⎜⎜ − e sin ξ ⎟⎟ = 2 e − ξ sin ξ (II.159)
2Bkle ledξ 2Bkle ⎝ le ⎠ leBk
R
M0 − ξ
p = k.y = e sin ξ (II.160)
l2eB
C
dy dy M
θ= = = 3 0 e − ξ (cos ξ − sin ξ ) (II.161)
dx le dξ leBk
d2 y d2 y le4Bk M
M = −EI = −EI = − ⋅ 2 4 0 e − ξ cos ξ ⇒
dx 2
le d ξ
2 2
4 leBk
M0 − ξ (II.162)
M= e cos ξ
II
2
AT
- forţa tăietoare într-o secţiune a grinzii:
dM dM M
T= = = − 0 e − ξ (cos ξ + sin ξ ) (II.163)
dx ledξ 2le
D
Dacă folosim notaţiile (II.155) se obţine în final:
N
M0 M M
y= 2
ϕ2 (ξ ); p = 02 ϕ2 (ξ ); θ = 03 ϕ3 (ξ );
2Bkle 2Ble Bkle
FU
(II.164)
M M
M = 0 ϕ4 (ξ ); T = − 0 ϕ1(ξ );
2 2le
Variaţia acestor mărimi statice este reprezentată în fig.II.120.
S
R
U
C
177
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
N
FU
– fig.II.121.
U
C
178
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
1
dy = q .dx ϕ 1 (ξ )
II
2 Bkl e
AT
1
q .dx ϕ 1 (x )
x2
y = ∫ x1 2 Bkl e
sau în coordonate relative:
D q.dξle ϕ1(ξ )
ξ2
y=
2Bkle ∫ ξ1
unde
N
x2 x
ξ2 = ; ξ1 = 1 şi dx = le.dξ.
le le
FU
Deci
q ξ2 q
y= ∫ ϕ1(ξ ).dξ ⇒ y = − [ϕ4 (ξ2 ) − ϕ4 (ξ1 )] (II.165)
2Bk 1
ξ 2Bk
iar
q
p = ky = − [ϕ4 (ξ2 ) − ϕ4 (ξ1 )] (II.166)
S
2B
Rotirea unei secţiuni a grinzii se va calcula cu relaţia:
R
dy dy q
θ= = = [ϕ1(ξ1 ) − ϕ1(ξ2 )] (II.167)
dx le dξ 2Bkle
U
179
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
d2 y d2 y Bkle4 q
M = −EI = −EI = ⋅ ⋅ 2 ⋅ [ϕ2 (ξ2 ) − ϕ2 (ξ1 )] =
dx 2
le dξ
2 2
4 2Bkl2e
(II.168)
ql2
= e [ϕ2 (ξ2 ) − ϕ2 (ξ1 )]
4
dM dM qle
T= = = [ϕ3 (ξ1 ) − ϕ3 (ξ2 )] (II.169)
dx ledξ 4
II
consideră în interiorul acestei porţiuni, sarcina distribuită se împarte în
două, la stânga şi la dreapta secţiunii considerate. Se calculează
AT
separat influenţa produsă de secţiune de fiecare din cele două încărcări
şi se aplică suprapunerea efectelor. Relaţiile de calcul vor fi în acest
caz:
q
[ϕ4 (ξ2 ) + ϕ4 (ξ1 ) − 2]
y=−
p=−
2Bk
q
D
[ϕ4 (ξ2 ) + ϕ4 (ξ1 ) − 2] (II.170)
N
2B
ql2
M = e [ϕ2 (ξ2 ) + ϕ2 (ξ1 )]
FU
sus în jos şi M0 roteşte în sens orar. Valorile funcţiilor ϕi (ξ) se iau din
tabele. Pentru funcţiile ϕ2 (ξ) şi ϕ4 (ξ) valorile din tabel se introduc cu
semnul lor pentru forţe şi cuple concentrate situate la stânga secţiu-nii
U
180
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
N
Fig.II.122. Schema de calcul pentru grinda de lungime finită
FU
II
- de lungime medie când 0,6 < α.L < 6
- scurtă, când α.L < 0,6 (în acest caz rezolvarea se face conside-
AT
rând grinda absolut rigidă cu I = ∞).
D
N
II.5.9.3.2.3. Grinda de lungime semiinfinită
FU
182
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
reţelei. Sub acţiunea unei forţe oarecare Pij amplasate în nodul (i,j)
grinzile de pe direcţia x şi respectiv y (fig.II.124) se vor deforma
AT
simultan, respectând condiţiile de continuitate:
- săgeata grinzii pe direcţia x va fi egală cu săgeata grinzii pe direcţia
y, sau
fij x = fij y (II.171)
D
- rotirea din încovoiere a grinzii pe direcţia x(y) va fi egală cu rotirea
din torsiune a grinzii pe direcţia y(x) sau
N
Mijînc
x
= Mijtors
y
(
; Mijtors
x
= Mijînc
y
) (II.172)
În general efectul momentelor din nodurile reţelei se neglijează.
FU
⎨ (II.173)
⎪⎩Pij = Pij x + Pij y
R
183
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Pij Pij
y ij = e − ξ (cos ξ + sin ξ ) = ϕ1(ξ )
2Bkle 2Bkle
II
forţelor fictive.
AT
D
N
FU
S
R
U
C
184
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
N
FU
Pij x
fij x = y ij x = ϕ1(0 )
U
2B xlke x
Pij y
fij y = yij y = ϕ1(0 )
C
2B ylke y
185
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
B yle y B x .k B y .k
La fel
AT
1
Pijy = Pij (II.175)
1+ μ
D
vecine Pi-1,,j , Pi,,j-1 şi Pi,,j+1 nu influenţează practic mărimea săgeţii.
Deoarece ϕ1(0) = 1 şi ϕ1(2,1) = 0,0439, deci mai puţin de 5 % din
valoarea maximă, rezultă că aproximaţia făcută este valabilă pentru
N
l
ξ = x (y ) = 2,1 sau lx(y) = 2,1 le.
le
FU
b) Puncte marginale
R
186
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎧ ⎛π⎞ ⎛π⎞ ⎛l ⎞
⎪T = V1ϕ4 ⎜ ⎟ + V2ϕ4 ⎜ ⎟ − Pi −1, j x ϕ4 ⎜⎜ 1x ⎟⎟ = 0
⎪ ⎝2⎠ ⎝4⎠ ⎝ le x ⎠
⎨ (II.176)
⎪ ⎛π⎞ ⎛π⎞ ⎛ l1x ⎞
⎜ ⎟
⎪M = V1ϕ3 ⎜ 2 ⎟ + V2ϕ3 ⎜ 4 ⎟ + Pi −1, j x ϕ3 ⎜ l ⎟ = 0
⎩ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ex ⎠
Deci:
⎛l ⎞ ⎛l ⎞
ϕ4 ⎜⎜ 1x ⎟⎟ ϕ3 ⎜⎜ 1x ⎟⎟
V2 = Pi −1, j x ⎝ lex ⎠ şi V1 = −Pi −1, j x ⎝ lex ⎠
⎛π⎞ ⎛π⎞
ϕ4 ⎜ ⎟ ϕ3 ⎜ ⎟
⎝4⎠ ⎝2⎠
II
Pe direcţia x se consideră grinda de lungime finită iar pe direcţia y de
AT
lungime infinită. Deci:
⎡ ⎛l ⎞ ⎛l ⎞ ⎤
⎢ ϕ3 ⎜⎜ 1x ⎟⎟ ϕ 4 ⎜⎜ 1x ⎟⎟ ⎥
l ⎛π l
y ix = ⎢− Pi−1,jx ⎝ ex ⎠ ⋅ ϕ1 ⎜ + 1x
⎞
⎟ + Pi−1,j ⎝ lex ⎠ ⋅ ϕ ⎛⎜ π + l1x ⎞
⎟ + Pi−1,j ϕ1 (0 )⎥ ⋅ 1
⎜ 2 le ⎟ 1⎜ ⎟
⎢ ⎛π⎞ ⎛π⎞ ⎥ 2B xle k
⎝ 4 le x
x x
ϕ3 ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ ϕ4 ⎜ ⎟ ⎠
⎢
D ⎥
x x
⎣⎢ ⎝2⎠ ⎝ ⎠4 ⎦⎥
1
y i −1, j y = Pi −1, j y ⋅ ϕ1(0 ) ⋅
N
2B yle y k
FU
Prin egalarea săgeţilor se poate scrie:
⎡ ⎛ l1x ⎞ ⎛l ⎞ ⎤
⎢ ϕ3 ⎜⎜ ⎟⎟ ϕ4 ⎜⎜ 1x ⎟⎟ ⎥
Pi −1, j x ⎢ ⎛π l ⎞ ⎛ ⎞
⎟ + ⎝ ex ⎠ ⋅ ϕ1⎜ π + l1x
l l
− ⎝ ex ⎠ ⋅ ϕ1⎜ + 1x ⎟ + ϕ1(0 )⎥ =
2B xle x k ⎢ ⎜ 2 le ⎟ ⎜ 4 le ⎟ ⎥
⎛π⎞
⎢ ϕ3 ⎜ ⎟ ⎝ x ⎠ ϕ4 ⎛⎜ π ⎞⎟ ⎝ x ⎠ ⎥
S
⎢⎣ ⎝ ⎠ 2 4
⎝ ⎠ ⎥⎦
Pi −1, j y
= ⋅ ϕ1(0 )
R
2B yle y k
Dacă notăm paranteza pătrată cu νx se obţine:
U
187
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
de unde
B xle x μ
Pi −1, j x = Pi −1, j ⋅ = Pi −1, j ⋅
B xle x + ν xB yle y μ + νx
(II.177)
ν xB yle y νx
Pi −1, j y = Pi −1, j ⋅ = Pi −1, j ⋅
B xle x + ν xB yle y μ + νx
II
1 + ν yμ
AT
c) Puncte de colţ
În acest caz se aplică metoda forţelor fictive atât după direcţia x cât
şi după direcţia y:
Pmn y ⎛l D ⎞ ⎛ ⎞
N
Pmn x ⎟ şi ν y = f ⎜ l1x ⎟
νx = νy cu ν x = f ⎜ 1x
B xle x B yle y ⎜ le ⎟ ⎜ le ⎟
⎝ x ⎠ ⎝ y⎠
FU
sau
Pmn x Pmn y Pmn
= =
B x le x B y le y B x le x B y le y
+
νx νy νx νy
de unde:
S
R
U
C
188
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
B xle x
νx μν y
Pmn x = Pmn = ⋅ Pmn
B xle x B yle y ν x + μν y
+
νx νy
(II.179)
B x le y
νy νx
Pmn y = Pmn = ⋅ Pmn
B xle x B yle y ν x + μν y
+
νx νy
II
săgeata din nodul (ij) nu este influenţată de eforturile din (i-1,j), (i+1,j),
(i, j-1), (i, j+1). Acest lucru este valabil (cu o eroare de maxim 5 %) dacă
AT
distanţele dintre forţe (x) îndeplinesc condiţia:
4EI
x ≥ 2,1le = 2,14 (II.180)
Bk
D
În cazul în care nu este satisfăcută această condiţie trebuie luată în
consideraţie şi influenţa eforturilor din nodurile vecine, după ce în
N
prealabil s-a făcut un calcul conform celor descrise anterior (treapta I).
Această continuare a calculului poartă denumirea de “treapta a II-a”.
Spre exemplu pentru nodul central (i,j) se va scrie ţinând cont de
FU
relaţia (II.173):
Pi, j y ⎛l
Pi, j −1y ⎞ Pi, j +1y ⎛l ⎞
= ϕ1(0 ) + ϕ1⎜ y ⎟+ ϕ1⎜ y ⎟
2B yle y k 2B yle y k ⎜⎝ le y ⎟ 2B yle k ⎜ le
⎠ ⎝ y
⎟
⎠
R
189
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
N
FU
d(y ) dy
Prima derivată a acestei funcţii va fi: = , sau transcris în
dx dx
Δy
S
diferenţe finite .
Δx
Dacă luăm intervalele xi – xi-1 egale înte ele şi le notăm cu Δx = h,
R
⎛ Δy ⎞ y − y1 y 2 − y1
U
⎜ ⎟ = 2 = (II.182)
⎝ Δx ⎠1− 2 x 2 − x1 h
C
190
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
y 3 − y1 y 2 − y1
−
d ⎛ dy ⎞ Δ ⎛ Δy ⎞ h h y − 2 y 2 + y1
⎜ ⎟= ⎜ ⎟ = = 3 (II.183)
dx ⎝ dx ⎠ Δx ⎝ Δx ⎠1− 2 − 3 Δx h2
Δ ⎛ Δy ⎞ y − 2 y i + y i −1
⎜ ⎟ = i +1 (II.184)
Δx ⎝ Δx ⎠i −1,i +1 h2
II
variaţie în trepte (fig.II.126 c) sau sub forma unei parabole (fig.II.126b).
Dacă admitem variaţia în trepte, atunci pentru fiecare panou de
mărime a presiunea va fi pi = ki.yi iar rezultanta aplicată în centrul
AT
acestuia, xi = pi.aB = ki.yi.aB, unde B este lăţimea grinzii. Aceste forţe
concentrate vor înlocui contactul grindă-teren real (fig.II.126 d).
D
N
FU
S
R
U
⎛ d2 y ⎞ ⎛ M ⎞ y − 2 y i + y i +1 M
⎜⎜ 2 ⎟⎟ = −⎜ ⎟ = i −1 2
=− i
⎝ dx ⎠i ⎝ EI ⎠i a EIi
sau:
a2
y i −1 − 2 y i + y i + 1 = −
EIi
⋅ Mi = −
a
EIi
(
∑ MXi − ∑ MPi (II.185) )
Relaţia (II.185) poate fi scrisă pentru fiecare nod, cu excepţia
II
primului şi ultimului panou, obţinându-se astfel (n – 2) ecuaţii. Sistemul
de n ecuaţii cu n necunoscute (Xi) se completează cu cele două condiţii
AT
m n
de echilibru static: proiecţia forţelor pe verticală ∑ Pj = ∑ Xi şi ecuaţia
j =1 i =1
Xi Xi
pi = yi =
FU
şi (II.186)
aB k i .aB
EIi
Ti = − (yi− 2 − 2yi−1 + 2yi+1 − yi+ 2 ) (II.188)
U
2a3
II
AT
D
N
FU
S
R
U
(II.189)
(II.190)
C
(II.191)
Fig.II.127. Schema de calcul pentru o grindă cu trei panouri
193
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎛ d4 y kB ⎞
⎜⎜ 4 + y = 0 ⎟⎟
⎝ dx EI ⎠
yi − 2 − 4 y i −1 + 6 y i − 4 y i +1 + yi + 2 k iB
+ ⋅ yi = 0 (II.192)
a4 EIi
II
sau
yi-2 – 4yi-1 + (6 + γi) yi – 4yi+1 + yi+2 = 0 (II.193)
AT
unde γ este un coeficient adimensional care evidenţiază influenţa
naturii terenului, a rigidităţii fundaţiei şi a formei suprafeţei de contact
asupra comportării sistemului grindă-teren (coeficient de rigiditate al
k .Ba 4
întregului ansamblu, γ i = i
EIi
).
D
Pentru a folosi ecuaţia diferenţială de ordinul IV, este necesar ca la
N
împărţirea grinzii în panouri să se considere încă patru panouri fictive
(câte două de fiecare margine a grinzii) ca în fig.II.128.
FU
S
Fig.II.128.
R
194
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
M0 y d − 2y 0 + y1 T0 y c − 2 y d + 2 y1 − y
− = = 0 − = =0
EI0 a2 EI 0 a2
M y − 2y + y e T y − 2 y n −1 + 2 y e − y f
− n = n −1 2 n =0 − n = n−2 =0
EIn a EIn 2a3
de unde:
⎧ y c = 4 y 0 − 4 y1 + y 2
⎪
⎪ y d = 2 y 0 − y1
⎨
⎪y e = 2y n − y n −1
⎪⎩y f = 4 y n − 4 y n −1 + y n − 2
Prin rezolvarea sistemului se obţin deformatele yi, care înmulţite cu
coeficient de potenţial dau ordonatele presiunilor pi. Ecuaţia (II.193) are
II
termenul liber egal cu zero numai pentru panourile neîncărcate. Dacă
panoul este încărcat cu o forţă uniform distribuită qi, ecuaţia (II.193) va
AT
deveni:
qi.a 4
yi-2 – 4yi-1 + (6 + γi) yi – 4yi+1 + yi+2 = (II.194)
EIi
iar dacă în centrul panoului există o forţă concentrată Pi, se va scrie:
D
yi-2 – 4yi-1 + (6 + γi) yi – 4yi+1 + yi+2 = i
P .a3
EIi
(II.195)
N
Orice alt sistem de încărcare poate fi transformat într-unul echivalent,
compus din sarcini concentrate în centrul panourilor ca în fig.II129
(pentru forţe concentrate – fig.II.129 a sau momente concen-trate –
FU
fig.II.129 b).
S
R
U
195
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
În dezvoltarea metodei Jemocikin s-a bazat pe ipoteza spaţiului
semiinfinit elastic (Boussinesque), considerând terenul de fundaţie
AT
continuu, omogen, izotrop şi liniar deformabil.
Particularitatea acestei metode constă în faptul că foloseşte pentru
calculul grinzilor de fundaţie procedeele cunoscute din mecanica
construcţiilor pentru sistemele static nedeterminate.
D
Ipotezele pe care se bazează metoda sunt:
- diagrama reală a presiunilor reactive se înlocuieşte cu o linie frântă
- distribuţia presiunii reactive pe lăţimea grinzii se consideră uniformă
N
- între grindă şi terenul de fundare se presupune că se intercalează
penduli rigizi care preiau sarcina transmisă de grindă şi o repartizează
uniform la teren
FU
196
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
Fig.II.130. Scheme de calcul pentru metoda Jemocikin
D
rilor să se facă în aşa fel încât B/2 ≤ c ≤ 2B.
Pe baza ipotezelor enunţate mai sus, diagrama reală a distribuţiei de
presiuni reactive se poate reduce la o formă mai simplă (fig.II.130b).
N
Aproximaţia introdusă prin considerarea variaţiei în trepte a presiunii
reactive poate fi realizată fără erori prea mari, prin mărirea până la o
FU
197
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
Fig.II.131. Sistemul de bază pentru calculul reacţiunilor în metoda Jemocikin
D
Condiţiile de anulare a deplasărilor totale în punctele se aplicaţie ale
N
forţelor X1 ... Xn conduc la sistemul:
FU
unde:
δki – deplasarea reazemului din secţiunea k, în urma acţiunii unui
efort unitar (Xi = 1) în secţiunea i;
R
încastrarea convenţională.
În felul acesta se obţine un sistem de n ecuaţii cu n+2 necunoscute.
198
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎧⎪ X1 + X2 + ... + Xn = ∑ P
⎨ (II.197)
⎪⎩ X1a1 + X2a2 + ... + Xnan = ∑ M
II
AT
D
N
Fig.II.132. Semispaţiu încărcat cu o forţă concentrată
FU
P ⎡ z2 1⎤
S= ⎢ 3 + 2(1 − ν ) ⎥
4πG0 ⎣ R R⎦
Deoarece tasarea se calculează la nivelul tălpii fundaţiei, rezultă z = 0 şi
P 1 E0
deci: S = 2(1 − ν 0 ) şi deoarece G = rezultă:
S
4πG0 r 2(1 + ν 0 )
1 + ν 02 P
S= ⋅
R
(II.198)
πE0 r
E0, G0 şi γ0 se referă la terenul de fundare.
U
1
1 = p.b.c ⇒ p =
b.c
Tasarea în punctul k în urma ac-ţiunii sarcinii unitare pe suprafaţa
dξdη este:
II
AT
Fig.II.133. Schema de calcul pentru determinarea tasării
dξ.dη
p.dξ.dη =
b.c
D (II.199)
N
Din relaţia (II.198) se obţine:
c b
1 − ν 02 dξ.dη 1 − ν 02 x + 2 dη
FU
Ski = ∫∫ ⋅ = ∫ c dξ ∫ b
2
=
A πE b.c πE0 .b.c 2 x − − r
0 2
c b
(II.200)
2(1 − ν 02 ) x + 2 dη
= ∫
πE0 .b.c x − 2
c dξ ∫
0
2
ξ + η2
2
S
Dar
R
b b
dη dη η
∫ 0
2
ξ2 + η2
= ∫
0
2
2
şi pentru
ξ
= u (dη = ξ du) rezultă:
⎛ η⎞
U
ξ 1 + ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ξ⎠
C
200
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
b
ξ.du b
b
∫ 0
2
ξ 1 + u2
= arcsh u 02 = arcsh
2ξ
(II.201)
(
2 1 − ν 02 ) x+
c
b
Ski =
πE0 .b.c ∫ x−
c
2
2
arcsh
2ξ
⋅ dξ
x+ ⎫
( ) ⎧⎪⎨ ξarcsh
c c
x+
2 1 − ν 02 b 2 2ξ 2 ⎪
Ski = + arcsh ⎬ (II.202)
II
πE0 .b.c ⎪ 2ξ x − c b x− c ⎪
⎩ 2 2⎭
AT
Se pot face următoarele înlocuiri ţinând cont că
(
arcsh x = ln x + x 2 + 1 : )
⎧ ⎛ ⎞
D
2
⎪arcsh b = ln⎜ b + ⎛⎜ b ⎞⎟ + 1⎟
⎪ 2ξ ⎜⎜ 2ξ ⎜ 2ξ ⎟ ⎟⎟
⎪ ⎝ ⎠
⎝ ⎠
N
⎨ (II.203)
⎪ 2ξ ⎛ 2ξ 2 ⎞
⎜ ⎛ 2ξ ⎞
⎪arcsh = ln + ⎜ ⎟ + 1⎟
b ⎜ b ⎝ b ⎠ ⎟
FU
⎪ ⎝ ⎠
⎩
Expresia lui Ski devine:
⎧ x+ ⎫
c c
x+
( )
2 1 − ν ⎪⎪ ⎜ b
2 ⎛
⎛ b ⎞
2 ⎞ 2
⎟
⎛ 2ξ
⎛ 2ξ ⎞
2 ⎞ 2
⎪⎪
S
Ski = 0
ξ ln + ⎜⎜ ⎟⎟ + 1⎟ + ln⎜ + ⎜ ⎟ +1 ⎟
⎨
πE0 .b.c ⎪ ⎜⎜ 2ξ ⎝ 2ξ ⎠ ⎟ c ⎜ b ⎝ b ⎠ ⎟ ⎬
⎝ ⎠ x− c ⎪
⎪⎩ ⎝ ⎠ x−
2⎪ ⎭
R
obţine:
C
201
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎧ ⎧ 2 ⎫
1 − ν 02 c ⎪ ⎪⎡ 2x c ⎞ ⎤ ⎡ 2x c ⎞ ⎤ ⎪
2
⎛ ⎛
Ski = ⎨ln⎨⎢1 + 1 + ⎜ + ⎟ ⎥ ⎢1 + 1 + ⎜ − ⎟ ⎥⎬ +
πE0 .c b ⎪ ⎪⎢ ⎝ b b ⎠ ⎥⎢ ⎝ b b ⎠ ⎥⎪
⎩ ⎩⎣ ⎦⎣ ⎦⎭
2 ⎫ (II.204)
⎛ 2x c ⎞ ⎪
1+ 1+ ⎜ + ⎟
2x ⎝ b b⎠ ⎡⎛ 2x ⎞2 ⎤ ⎪
+ ⋅ ln − ln⎢⎜ ⎟ − 1⎥ ⎬
c ⎛ 2x c ⎞
2
⎣⎢⎝ b ⎠ ⎦⎥ ⎪
1+ 1+ ⎜ − ⎟ ⎪
⎝ b b⎠ ⎭
2x
Se observă că paranteza mare depinde numai de rapoartele şi
b
c
II
ce se pot tabela. Notând această paranteză înaltă (cu tot cu terme-
b
c
AT
nul din faţă) cu Fki, mărimea tasării terenului de fundare devine (în
b
cazul problemei spaţiale):
1 − ν 02
Ski =
πE0 .c
D
⋅ Fki (II.205)
N
Valorile Fki sunt date şi în tabelul II.24.
Pentru determinarea tasării terenului în cazul problemei plane se
pleacă de la expresia propusă de Flamant în 1892. Autorul a folosit
FU
π r
Rezultă:
R
1 ⎡ 2P cos β ⎤ ∂u
εr = − ⋅ = ;
E ⎢⎣ π r ⎥⎦ ∂r
U
2P cos β 2P
u = −∫ ⋅ dr = − cos β ln r + C
πE0 r πE0
C
202
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
scrie:
2P
u0 = − ln r + C (II.206)
πE0
II
Fig.II.134.
AT
Pentru determinarea constantei de integrare C se consideră că un
anumit punct de pe axa v aflat la distanţa d faţă de forţa P nu are
deplasări verticale. În acest caz rezultă pentru r = d, u = 0 şi deci
C=
2P
πE0
ln d
D (II.207)
N
Expresia lui Flamant devine:
2P 2P 2P d
u0 = − ln r + ln d = ln (II.208)
FU
2P
( ) d
S
u0 = 1 − μ02 ln (II.209)
πE0 r
unde (fig.II.135):
R
Fig.II.135.
II
Deoarece starea de eforturi se consideră a fi spaţială, relaţia folosită
AT
pentru determinarea tasării este relaţia (II.209):
Ski =
2P
πE0
(
1 − μ02 ln)d
r
Pentru r = 0 ⇒ Ski → ∞.
D
Din această cauză, se consideră sarcina medie distribuită pe o
⎛ 1⎞
N
distanţă c, ⎜ p = ⎟ egală cu mărimea panoului considerat. În felul
⎝ c⎠
1
FU
c
Ski = ∫
x−
c
x+
2
2
πE0c
( d
)
1 − μ02 ln .dr
r
(II.210)
2
⎛ x c d
S
204
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
(
2 1 − μ02 ) x 1
+ ⎛ d 1⎞ (
2 1 − μ02 ) x 1
+ ⎛ d ⎞
Ski =
πE0 ∫
c 2
x 1
−
c 2
ln⎜ ⋅ ⎟ dr =
⎝r c⎠ πE0 ∫c 2
x 1
−
c 2
⎜ ln − ln r ⎟ dr =
⎝ c ⎠
(II.211)
( )
1⎛ 2x ⎞
⎜ + 1⎟
2 1 − μ02 d 2⎝ c ⎠
r ln − r ln r + r
πE0 c 1⎛ 2x ⎞
⎜ −1⎟
2⎝ c ⎠
II
Notăm:
⎧ ⎛ 2x ⎞
⎪ 2x ⎜ c + 1⎟
AT
⎪− ln ⎝ ⎠ − ln⎡⎛ 2x + 1⎞⎛ 2x − 1⎞⎤ = F
⎪ c ⎛ 2x ⎞ ⎢⎜ c ⎟⎜ ⎟⎥ ki
− ⎣⎝ ⎠⎝ c ⎠⎦
⎨ ⎜ 1⎟ (II.212)
⎪ ⎝ c ⎠
⎪ d
⎪2 ln + 2 ln 2 + 2 = C
⎩ c
Valorile acestor coeficienţi sunt date în tabelul II.25.
D
N
În acest caz, tasarea terenului de fundare pentru starea plană de
deformaţie va fi:
1 − μ02
[ ]
FU
1
Ski =
Fki + C [ ] (II.214)
S
πE0
Determinarea deformaţiei grinzii wki se obţine cu ajutorul metodei
R
205
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
N
FU
Fig.II.136.
2
c 3 ⎛ ak ⎞ ⎛ ak ai ⎞
w ki = ⎜ ⎟ ⎜3 − ⎟ (II.217)
6EI ⎝ c ⎠ ⎝ c c ⎠
Dacă se notează:
U
2
⎛a ⎞ ⎛ a a ⎞
ω ki = ⎜ k ⎟ ⎜3 k − i ⎟ (II.218)
C
⎝ c ⎠ ⎝ c c ⎠
se obţine:
206
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
c3
w ki = ⋅ ωki
6EI
Pusă sub această formă, deformaţia grinzii wki se poate determina
a ai
uşor folosind tabele pentru ωki funcţie de lungimile relative k şi
c c
(tabelul II.26).
Tot prin metoda Veresciaghin se determină coeficienţii Δkp. În cazul
în care pe grindă acţionează o forţă concentrată P, problema se rezol-
vă la fel pentru determinarea lui wki.
Deci se obţine:
2
c3 ⎛a ⎞ ⎛ a a ⎞
ΔkM = w kjPj unde w kj = ⎜ k ⎟ ⎜⎜ 3 j − k ⎟⎟ (II.219)
6EI ⎝c ⎠ ⎝ c c ⎠
II
unde aj – distanţa de la încastrarea convenţională la punctul de aplica-
ţie al forţei Pj.
AT
În cazul în care pe grindă acţionează un moment concentrat M, se
obţine (fig.II.137):
1 ⎡ a + a j − ak ⎤ a c 2 ⎛ ak ⎞⎛ 2a j ak ⎞
ΔkM = δkj .Mj = ⎢ j ⋅ ak ⎥ = k (2a j − ak ) = ⎜ ⎟⎜ − ⎟⎟
EI ⎣ 2 ⎦ 2EI 2EI ⎝ c ⎠⎜⎝ c c ⎠
D
N
FU
S
R
Fig.II.137.
Dacă notăm:
U
⎛ ak ⎞⎛ 2a j ak ⎞
⎜ ⎟⎜⎜ − ⎟⎟ = ωkj (II.220)
⎝ c ⎠⎝ c c ⎠
C
se obţine:
207
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
c2
⋅ ωkj ⋅ Mj ΔkM = (II.221)
2EI
Cunoscând expresiile tuturor coeficienţilor din sistemul de ecuaţii, se
poate scrie:
a – pentru starea spaţială de deformaţii
n
∑ X (S
i =1
i ki + w ki ) + aiϕ0 + y 0 + Δip = 0
n
⎛ 1 − μ02 c3 ⎞ c3 c2
∑ X ⎜
i⎜
π E c
Fki + ωki
6EI
⎟ + a
⎟ i 0 ϕ + y 0 +
6EI
ω P
kj j +
6EI
ωkj Mj = 0
i =1 ⎝ 0 ⎠
1 − μ02
Pentru a simplifica aceste calcule, se împarte expresia prin şi
πE0c
II
se obţine:
AT
n
⎛ πE0c 4 ⎞ πE0c πE0c πE0c 4
∑ ⎜
Xi ⎜ Fki +
6EI(1 − μ02 ) ⎟⎠
⎟
ωki + aiϕ0
1 − μ02
+ y0 +
1 − μ02 6EI(1 − μ02 )
ωkjPj +
i =1 ⎝ (II.222)
πE0c 3
+ ωkj Mj = 0
6EI(1 − μ02 )
Facem următoarele notaţii:
πE 0 c 4
= α ; ϕ0
( )
πE 0 c
= ϕ o ; y0 DπE 0 c
= y0 (II.223)
N
6 EI 1 − μ 02
1 − μ0 2
1 − μ 02
şi se obţine:
FU
n
3α
∑ X (F
i =1
i ki + α ⋅ ω ki ) + ai ϕ 0 + y 0 + α ∑ ω kj Pj +
c
∑ω kj .M j = 0
(II.224)
S
R
U
C
208
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Tabelul II.24
Coeficienţii Fki pentru problema spaţială
x a Fki
a x b 2 b b b b b
= =1 =2 =3 =4 =5
a 3 a a a a a
0 ∞ 4,265 3,525 2,406 1,867 1,542 1,322
1 1 1,069 1,038 0,929 0,829 0,746 0,678
2 0,500 0,508 0,505 0,490 0,469 0,446 0,424
3 0,333 0,336 0,335 0,330 0,323 0,315 0,305
4 0,250 0,251 0,251 0,249 0,246 0,242 0,237
5 0,200 0,200 0,200 0,199 0,197 0,196 0,193
6 0,167 0,167 0,167 0,166 0,165 0,164 0,163
II
7 0,143 0,143 0,143 0,143 0,142 0,141 0,140
8 0,125 0,125 0,125 0,125 0,124 0,124 0,123
AT
9 0,111 0,111 0,111 0,111 0,111 0,111 0,110
10 0,100 0,100 0,100 0,100 0,100 0,100 0,099
11 0,091 0,091
12 0,083 0,083
13 0,077 0,077
14
15
0,071
0,067
D 0,071
0,067
0,063
N
16 0,063
0,059
17 0,059 0,056
18 0,056 0,053
FU
19 0,053 0,050
20 0,050
S
R
U
C
209
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Tabelul II.25
Coeficienţii Fki şi C pentru problema plană
x Fki c x Fki c
a a
0 0 - 5,5 -6,79290 6,79577
0,5 - 2,00000 6,0 -6,96746 6,96980
1,0 -3,29583 3,38629 6,5 -7,12802 7,12988
1,5 -4,15658 4,19721 7,0 -7,27647 7,27812
2,0 -4,75136 4,77258 7,5 -7,41455 7,41609
2,5 -5,20536 5,21887 8,0 -7,54396 7,54517
3,0 -5,57421 5,58351 8,5 -7,66517 7,66643
II
3,5 -5,88499 5,89182 9,0 -7,77951 7,78073
4,0 -6,15357 6,15888 9,5 -7,88806 7,88886
AT
4,5 -6,39032 6,39443 10,0 -7,99082 7,99146
5,0 -6,60181 6,60517 10,5 -8,08815 8,08904
D
N
FU
S
R
U
C
210
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
N
FU
Valorile coeficientului ωki
Tabelul II.26
S
R
U
∑ X (S + w ki ) + aiϕ0 + y 0 + Δip = 0
C
i ki
i =1
211
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
⎛ 1 − μ02
( c3 ⎞ c3 c2
n
∑ X ⎜
i⎜ F + C ) + ω ⎟ + a δ + y + ω P + ωkj Mj = 0
6EI ⎟⎠
ki ki i 0 0 kj j
i =1 ⎝ πE0 6EI 6EI
1 − μ02
Se împarte expresia prin şi se obţine:
πE0
n ⎛ πE 0 c 3 ⎞ πE 0 πE 0 πE 0 c 3
∑ i ⎜ ki
X ⎜ ( F + C ) +
6 EI 1 − μ 02(
ω ⎟
ki ⎟ + a
)
ϕ
i 0
1 − μ 02
+ y 0
1 − μ 02
+
6 EI 1 − μ 02
ω kj P j +
( )
i =1 ⎝ ⎠
πE 0 c 2
+ ω kj M j = 0
(
6 EI 1 − μ 02 )
(II.225)
Facem următoarele notaţii:
II
πE0c 3 πE0 πE0
AT
= α′; ϕ0 = ϕo ; y0 = y0 (II.226)
6EI 1 − μ 02 ( ) 1 − μ02 1 − μ02
şi se obţine:
∑ X (( F ) 3α ′
D
n
212
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
Fig.II.138. Schema de calcul pentru metoda Jemocikin
în cazul grinzii cu secţiune şi încărcare simetrică
D
N
FU
c3 c3
U
δ =
g
ki ⋅ ωki ; δ =g
kj ⋅ ωkj
6EI 6EI
C
213
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
n n
y kt = ∑ δkit .Xi + ∑ δkt i′ .X′i (II.229)
i =1 i =1
cu
1 − μ02 1 − μ02
δkit = ⋅ Fki ; δkt i′ = ⋅ Fki′
πE0c πE0c
Va trebui ca:
( )
n m n
y kg = y kt ⇒ ∑ δkit + δkt i′ ⋅ Xi = ∑ δkjg .Pj − ∑ δkig .Xi − y 0
i =1 j =1 i =1
sau
II
∑ (δ )
n m
t
ki + δkt i′ + δkig ⋅ Xi + y 0 − ∑ δkjg .Pj = 0 (II.230)
AT
i =1 j =1
⎛ 1 − μ02 1 − μ02 c3 ⎞ c3
D
n m
∑ ⎜
⎜
i =1 ⎝ πE0c
Fki +
πE0c
Fki ′ + ω
6EI ⎟⎠
ki
⎟ + y 0 − ∑
j =1 6EI
ωkjPj = 0
πE0c
N
Înmulţim expresia cu şi notăm:
1 − μ02
πE 0 c 4 πE0c
FU
=α şi y0 = y0 obţinând în final:
6EI(1 − μ 02 ) 1 − μ02
n m
214
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
c2
II
δgjk =
⋅ ωkj
6EI
AT
Tasarea terenului va fi asemănătoare cu relaţia (II.230). Deci:
( )
n m n
y kg = ykt ⇒ ∑ δkit + δkt i′ ⋅ Xi = ∑ δkjg .Mj − ∑ δkig .Xi − y 0
i =1 j =1 i =1
sau
∑ (δ
n
t
ki )
D m
+ δkt i′ + δkig ⋅ Xi + y 0 − ∑ δkjg .M j = 0 (II.233)
i =1
N j =1
n
3α m
∑ (F
i =1
ki + Fki′ + αωki )Xi + y 0 − ∑ ωij.Mj = 0
c j =1
(II.234)
S
i =1 j =1 c j =1
U
∑ Xi = ∑ Pj
C
(II.236)
i =1 j =1
215
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
- elementele verticale (stâlpi, pereţi) sunt dispuse la distanţe mici
care fac dificilă realizarea (execuţia) fundaţiilor izolate sau continue;
AT
- radierul împreună cu elementele verticale structurale ale
substructurii trebuie să realizeze o cutie rigidă şi rezistentă;
- construcţii cu înălţime mare care transmit încărcări importante la
teren.
D
Radierul general se poate realiza în următoarele soluţii constructive:
N
a) radier general tip dală groasă, în care elementele verticale (stâlpi
sau pereţi structurali) sunt rezemate direct pe acesta;
• radier cu grosime constantă (Fig. 11.1); hr ≥ 1/8 lmax.;
FU
lmax
1 1
Radier tip
1-1 dală groasă
II
hr
AT
Beton de
Fig. 11.1 Radier general tip dală egalizare
groasă
D Perete
N
structural
hr1
FU hr2
-radier
-beton de
egalizare
S
hg/lmax=1/3÷1/6;
(11.1)
hr/lmax=(1/15÷1/20)
C
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Capite
1 1
Perete
perimetral
stâlp
1-1
a
45o hr Capitel cu o
pantă
II
stâlp c
Capitel
drept
AT
1-1
Capitel cu
hr
b
hr
două
D
De obicei, grinzile au secţiune constantă. În cazul unor încărcări mari
N
se pot realiza grinzi cu vute.
FU
S
R
U
C
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
+
D
Fig. 11.5. Radier tip placă cu vute
N
e)-radier casetat alcătuit din două planşee solidarizate între ele prin
FU
II
Fig. 11.6. Radier casetat
AT
11.2. Elemente constructive şi de proiectare
D
apei subterane (Fig. 11.7). În acest caz subsolul împreună cu
radierul realizează o cuvă etanşă.
N
Etanşarea cuvei se obţine prin dispunerea hidroizolaţiei la exteriorul
radierului şi a pereţilor perimetrali conform figurii 11.7.
FU
S
R
Fig. 11.7.
Se impune condiţia: hr ≥ γw · ha / γb
U
2
12 ⋅ π(1 − ν 2 ) E s ⎛ L ⎞ B
KG = ⋅ ⋅⎜ ⎟ ⋅ (11.5)
1 − ν s2 E ⎝ 2h ⎠ 2h
8
KG ≤
II
L (11.6)
B
AT
• În cazul radierelor încărcate de forţe concentrate din stâlpi
dispuşi echidistant pe ambele direcţii iar încărcările din stâlpi nu
diferă cu mai mult de 20% între ele, se defineşte un coeficient de
flexibilitate, λ, după cum urmează:
λ=4
ksbf
D (11.7)
N
4EI f
FU
II
AT
D
Fig. 11.9: Împărţirea radierului în fâşii
E' I C
KR = (11.8)
E s B3
R
t d h 3d
E' I C = E' I F + ∑ E' I ca + E'
C
(11.9)
12
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
unde:
E' I F este rigiditatea radierului,
∑ E' I ca este rigiditatea cadrelor,
td şi hd sunt grosimea şi respectiv înălţimea diafragmelor.
II
Atunci când încărcările din stâlpi şi distanţele dintre stâlpi nu diferă
AT
între ele cu mai mult de 20%, radierul poate fi împărţit în fâşii de
calcul independente.
D
presiunilor de contact, admiţându-se o lege de variaţie liniară de tip
Navier.
N
Deşi poziţia rezultantei încărcărilor din stâlpi nu coincide cu poziţia
centrului de greutate al rezultantei presiunilor de contact, valorile
FU
II
AT
D
N
FU
S
R
U
C
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Pilot forat de diametru mare, fig.1.1b, este atribuit piloţilor realizaţi prin forarea
unei găuri cu diametrul de 600 mm sau mai mare, introducerea unei carcase de armături şi
umplerea cu beton.
Coloanele, fig.1.1c, sunt elemente de fundare alcătuite din tuburi de beton armat,
precomprimat sau ţevi metalice introduse în teren prin vibrare, pe măsura evacuării
II
pământului din interior /5/. Şi în cazul coloanelor raportul D/d prezintă valoare mare, fiind
AT
de regulă mai mare ca 10.
D
elementelor. În primul caz sunt definite drept elemente flotante, iar în cel de al doilea,
elemente purtătoare pe vârf (1.1d, f).
N
FU
S
R
U
C
Utilizare:
- Cu scopul de a transfera încărcările verticale şi orizontale ale suprastructurii,
straturilor de pământ ce constituie terenul cu care vin în contact (fig.1.2-1.7).
- Pentru a prelua forţe de subpresiune sau răsturnare în cazul radierelor de subsol
situate sub nivelul apei sau picioarelor de rezemare a construcţiilor înalte (turnuri de
televiziune, coşuri de răcire, fum, castele de apă, etc.).
2
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
- Compactarea depozitelor afânate, slab coezive şi necoezive, prin efectul combinat
al deplasării pământului din zona ocupată de pilot şi al vibrării pe durata activităţii de
lucru.
- Pentru controlul tasărilor, atunci când fundaţiile izolate sau radierele sunt rezemate
pe pământuri aflate în vecinătatea malurilor, cornişelor, taluzurilor sau pe straturi puternic
compresibile - fig.1.2.
- Pentru a rigidiza pământul aflat sub fundaţiile de maşini în vederea controlului atât
a amplitudinii vibraţiilor cât şi al frecvenţei sistemului maşină-fundaţie - teren de fundare.
II
AT
D
N
FU
încărcărilor la straturile de pământ aflate sub apă. Acestea constituie cazul unor piloţi
parţial încastraţi supuşi la sarcini verticale şi orizontale cu posibilitatea de flambare.
C
2
3
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
Fig.1.4. Arc de copertină pentru Fig.1.5. Pilă pentru pod fundată pe
construcţie industrială, cu deschidere de piloţi
50m, cu rezemare pe piloţi.
D
N
FU
S
R
3
4
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Această soluţie tehnică reuneşte mai multe elemente ce sunt solidarizate la partea
superioară, de regulă printr-un radier, ceea ce defineşte o grupă de piloţi.
II
Fig.1.8. Soluţie de fundaţie pe piloţi - structură cu stâlpi prefabricaţi.
AT
D
N
FU
S
R
U
C
Clasificare :
* După natura materialului din care sunt executaţi, piloţii pot fi: din lemn, din metal,
din beton simplu, din beton armat sau precomprimat şi piloţi compuşi. Piloţii compuşi sunt
utilizaţi în situaţii speciale şi pot fi alcătuiţi din: lemn şi beton simplu, lemn şi beton armat,
beton simplu şi metal, etc;
4
5
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
* După efectul pe care procedeul de punere în operă a pilotului îl are asupra terenului
din jur, piloţii pot fi: de dislocuire şi de îndesare. Un pilot de dislocuire se realizează
printr-o tehnologie de dislocuire şi îndepărtare a unui volum de pământ egal cu volumul
pilotului, tehnologie care nu afectează semnificativ starea terenului de fundare din jur
(fig.1.10).
Pilotul de îndesare rezultă atunci când prin modul de punere în operă sau tehnologia
de execuţie a lui se realizează compactarea pământului din jurul şi de la baza pilotului
(fig.1.10b).
* După forma şi variaţia secţiunii transversale, piloţii pot fi: cu secţiune transversală
constantă şi cu secţiune transversală variabilă continuă, cu evazare la bază (fig.1.11) şi cu
evazări multiple. După forma secţiunii transversale piloţii pot fi de secţiune circulară,
pătrată, dreptunghiulară, trapezoidală, triunghiulară, poligonală cu sau fără gol central.
II
Piloţii cu variaţie continuă a secţiunii transversale prezintă forma unor trunchiuri de con
(fig.1.12) sau piramidă (fig.1.13).
AT
D
N
FU
• După modul de execuţie piloţii pot fi: prefabricaţi şi executaţi pe loc cu sau fără
R
mare parte se realizează prin turnarea betonului într-o gaură efectuată chiar pe locul pe
care trebuie să-l ocupe.
5
6
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
Piloţii executaţi pe loc pot fi realizaţi prin unul din următoarele procedee: forare,
batere, vibrare şi vibropresare.
D
executarea piloţilor foraţi care pot fi clasificaţi după mărimea diametrului, modul de
susţinere a pereţilor găurilor.
N
FU
S
R
U
C
Fig.1.12. Câteva tipuri de piloţi executaţi pe loc şi adâncimea pe care se extind în mod
curent: a - pilot Western fără cămăşuială; b,c - pilot Franki cu bulb, fără şi respectiv cu
cămăşuială; d - pilot cu cămăşuială tubulară sudată;
e - pilot Western cu cămăşuială; f - pilot Monotub; g - pilot standard tip Raymond;h -
pilot Raymond conic în trepte.
6
7
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
Fig.1.13. Piloţi din beton armat piramidali: a - forme recomandate; b - armare pilot; a1,
AT
a7 - piloţi tip stâlp, a1, a3 - piloţi, a4 - piloţi de îndesare, a5 - pilot pahar, a6 - pilot radier,
soclu.
- După mărimea diametrului aceştia pot fi: cu diametru mic, când acesta prezintă
valori de până la 600mm, şi cu diametru mare în caz contrar.
D
- După modul de susţinere a pereţilor găurilor, piloţii executaţi pe loc prin forare
N
pot fi: foraţi în uscat şi netubaţi; foraţi sub noroi, foraţi cu tubaj recuperabil şi foraţi cu
tubaj nerecuperabil.
FU
Piloţii realizaţi prin forare sunt, indiferent de modul de susţinere al pereţilor sau
diametru, piloţi de dislocuire.
S
R
U
C
7
8
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
• După direcţia solicitării în raport cu axa longitudinală, piloţii pot fi: supuşi la
solicitări axiale de compresiune sau smulgere (fig.1.14c), supuşi la solicitări transversale
(fig.1.9) şi supuşi la solicitări axiale şi transversale (fig.1.13 a şi b).
• După modul de transmitere a încărcărilor axiale la teren, piloţii pot fi: purtători
pe vârf (fig.1.15 a1) şi piloţi flotanţi (fig.1.15 a2, b).
II
AT
D
N
FU
8
9
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
- un diametru minim la partea inferioarã, di şi superiorã ds de 15cm şi respectiv
AT
25cm pentru lungimi de pânã la 7-8m;
- un diametru di şi ds de 15cm şi respectiv 30cm când lungimea este mai mare de 7-
8m;
- sã fie rectiliniu astfel ca linia ce uneşte punctele de centru ale secţiunilor de cãpat
D
sã rãmânã în cuprinsul elementului sau fãrã a depãşi o sãgeatã de 1% din lungime;
- sã prezinte o variaţie uniformã a secţiunii transversale de 10mm/m.
N
Aceste condiþii sunt satisfãcute de materialul lemnos din esenþa rãºinoase, în
domeniul lungimilor de pânã la 15-20m ºi pânã la 8m pentru cel din esenþa foioase.
FU
Totodatã materialul lemnos trebuie sã fie sãnãtos, fãrã defecte de creºtere, goluri ºi noduri.
feþe ºi atunci când este nevoie, protejarea acestuia cu un sabot cu aripi de oþel lat prins de
pilot prin cuie bãtute în gãuri ovale (fig.2.1c).
R
Capul pilotului se protejeazã cu piese metalice inelare sau sub formã de cãciulã
(fig.2.1b) fixate la cald dupã o prealabilã prelucrare a acestuia. Atunci când materialul
U
9
10
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
N
FU
S
R
Aceºtia sunt realizaþi într-o gamã largã de dimensiuni ºi forma ale secþiunii
transversale, asigurându-se astfel cerinþele multora din situaþiile practice privind:
- Lungimea necesarã depãºirii unor succesiuni litostratigrafice cu portanþã redusã ºi
rezemarea vârfului pilotului pe strat cu caracteristici favorabile, fie prin realizarea lui
dintr-o singurã bucatã sau din tronsoane îmbinate. În mod curent, când pilotul este realizat
dintr-o singurã bucatã, la care funcþie de tip, dimensiunile în secþiunea transversalã ºi
armare, se asigurã lungimi între 3 ºi 20m /21/. Realizarea din tronsoane ºi îmbinare cap la
cap poate conduce la obþinerea unor lungimi performante de pânã la 100m /5/.
Dimensiunile dupã direcþia transversalã ºi longitudinalã, ceea ce face ca piloþii sã
prezinte capacitãþi semnificative de preluare a sarcinilor atât în conlucrare cu terenul, cât
ºi prin rezistenþa materialului din care sunt realizaþi. Transferul sarcinilor la terenul cu
10
11
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
care vin în contact are loc, dupã caz, atât prin mobilizarea frecãrilor laterale, cât ºi a
rezistenþelor pe vârf, ei lucrând ca piloþi flotanþi sau purtãtori pe vârf. Dimensiunile
secþiunii transversale sunt cuprinse în intervalul 20-60cm, modulate la multiplu de 5cm
/21/, /13/ ºi sunt recomandate pentru piloþi cu secþiunea pãtratã, dreptunghiularã ºi
poligonalã plinã sau inelarã (fig.2.5, 2.6).
Piloþii sunt confecþionaþi de cãtre unitãþile de specialitate ca elemente tipizate,
standardizate sub aspectul dimensiunilor, armãrii, greutãþii totale sau pe unitate de
lungime, al amenajãrii zonelor de vârf ºi cap ale pilotului, poziþiei punctelor de prindere
pentru manipulare, al eforturilor secþionale capabile, calitãþii materialelor utilizate etc.
Piloþii din beton armat sunt realizaþi din beton de clasã minimã Bc 22,5, prin turnare în
tipare metalice sau din tegofilm. Piloþii precomprimaþi sunt realizaþi din beton de clasã
minimã Bc 30.
La noi în þarã, dimensiunile la care sunt realizaþi piloþii din beton armat ºi beton
II
precomprimat de secþiune poligonalã, pãtratã, dreptunghiularã ºi de secþiune inelarã,
corespund valorilor din tabelul 2.1 ºi respectiv 2.2. Curent, piloþii sunt realizaþi cu
AT
secþiune transversalã constantã pe întreaga lungime. În literaturã /6/ sunt prezentate ºi
situaþii de piloþi prefabricaþi scurþi, prezentând bazã lãrgitã sau în formã de panã.
50 8 10…15
R
Dacã pilotul va lucra în medii cu agresivitate naturalã sau artificialã, este necesarã
adoptarea unor reþele de beton corespunzãtoare ºi luarea unor mãsuri de protejare a
suprafeþei acestuia.
U
11
12
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Schemele statice considerate sunt date în fig.2.4. Pe baza solicitãrilor furnizate de
aceste scheme se determinã armãtura longitudinalã a pilotului. Curent aceasta constã din 4
bare pentru piloþi cu latura de pânã la 35 cm ºi opt bare la latura mai mare. Pentru armarea
în sens longitudinal se utilizeazã bare din OB 37 sau PC 52 la diametru de 14…32mm.
II
AT
D
N
FU
S
R
U
C
Armarea transversalã constã din etrieri sau fretã realizate din OB 37 sau PC 52 la diametru
de 8mm ºi respectiv 6mm cu distanþa de dispunere respectiv pasul diferit în sensul
longitudinal pilotului (fig.2.5 a ºi b). Pentru piloþii înfipþi în teren prin batere, zonele
extreme ale acestuia, capul ºi vârful, sunt asigurate pentru evitarea distrugerii lor sub
acþiunea loviturilor repetate ale berbecului sonetei ºi respectiv a eventualelor obstacole ce
pot fi întâlnite.
Capul este protejat prin încorporarea în beton a 3-5 plase din bare de 6mm cu ochiul
de 5-6cm, aºezate la 4-5cm una de cealaltã - fig.2.5 a.
12
13
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Vârful pilotului se echipeazã cu un dorn metalic de diametru 30-40mm în jurul
cãruia se strânge armãtura longitudinalã. Dacã pilotul urmeazã sã pãtrundã cu vârful într-o
rocã stâncoasã sau semistâncoasã, vârful se protejeazã ºi printr-un sabot metalic (fig.2.5 a2)
montat la confecþionarea pilotului. Acoperirea cu beton a armãturii, conform /26/ este de
5cm.
Piloþii din beton precomprimat constituie o variantã mai economicã în raport cu cei
din beton armat. Pentru o aceeaºi secþiune consumul de metal se reduce cu circa 50%. Ei
sunt realizaþi curent, cu secþiune transversalã plinã, integral sau parþial precomprimaþi,
cu forme ale secþiunii transversale, pãtrate, triunghiulare, trapezoidale (fig.2.6) ºi de stea
/6/. Când piloþii au latura mai mare de 50cmeste mai economic sã se creeze un gol
interior.
Armarea longitudinalã se poate realiza fie din bare de oþel sau fascicole de sârmã,
fie prin combinarea acestora, fig.2.6, secþiunile 1-1, 3-3 ºi respectiv 2-2. Armãtura
II
longitudinalã poate fi dispusã axial sau cu poziþii perimetralã la partea superioarã ºi
strânsã la cea inferioarã - fig.2.6 a ºi respectiv 2.6 b ºi c.
AT
D
N
FU
S
R
Armãtura transversalã este plasatã numai în zonele extreme ale pilotului, cap ºi vârf
– fig.2.6, în scopul evitãrii distrugerii acestora pe durata baterii.
Utilizarea piloþilor prefabricaþi ridicã unele probleme legate de: folosirea de utilaje
de manipulare ºi batere cu capacitate de lucru aflatã în corelare directã cu caracteristicile
geometrice ºi de greutate ale piloþilor; costul ridicat al fabricãrii ºi de punere în operã.
Aceste aspecte fac, ca piloþii prefabricaþi sã fie utilizaþi în lucrãri de importanþã
deosebitã, când se justificã sub aspect tehnico-economic în raport cu alte soluþii.
13
14
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Aceºtia sunt realizaþi prin utilizarea de þeavã metalicã, palplanºe ºi profile din oþel
laminat, singulare sau ansamblate prin sudurã. Astfel se pot obþine diverse forme pentru
secþiounea transversalã apiloþilor – fig.2.7. În general, acestea corespund unor secþiuni H
ºi I, casetate ºi tubulare.
II
AT
Fig.2.7. Piloþi metalici, forme ale secþiunii transversale.
anume:
D
Realizarea piloþilor din metal prezintã o serie de avantaje dar ºi dezavantaje ºi
⇒ Asigurarea lungimii dorite prin folosirea unui singur tronson când acesta este de
N
10-30m, sau prin îmbinare cap la cap a diferitelor tronsoane dacã se depãºeºte valoarea de
30m. Îmbinarea între tronsoane se poate realiza prin utilizarea unor eclise fixate prin
FU
sudurã (fig.2.8 a) sau ajutorul ºuruburilor sau niturilor (fig.2.8 b) pentru piloþii cu
secþiunea H. La piloþii tubulari se poate accepta soluþia cu manºon la interior sau exterior
fixat prin sudurã (fig.2.8 c).
⇒ O uºoarã manipulare, introducere în teren ºi capacitate ridicatã de preluare a
încãrcãrilor, atât prin rezistenþa sporitã a materialului – curent de ordinul a 80MN/m2, câr
S
ºi prin conclucrarea cu terenul – obiºnuit între 400-1200KN /2/. Avantajul greutãþii reduse
ºi uºoara punere în operã în raport cu piloþii din beton armat sau precomprimat îi
R
recomandã
spre folosinþã în cazul amplasamentelor greu accesibile sau situate în vecinãtatea unor
U
terenurile unde pãtrunderea piloþilor din beton armat este greoaie, existând pericolul unor
deteriorãri numai în prezenþa unor bolovani sau blocuri de rocã mari.
⇒ O bunã comportare atât sub încãrcãri axiale de compresiune sau tracþiune, cât ºi
în raport cu cele transversale. Acest lucru este favorizat ºi de posibilitatea umplerii cu
beton a interiorului piloþilor de secþiune casetatã ºi tubularã închiºi la partea inferioarã
sau, în cazul piloþilor deschiºi la partea inferioarã introduºi în special în terenurile
argiloase, de formarea unui dop de pãmânt îndesat, asigurându-se astfel condiþiile ca
pilotul sã lucreze ca un pilot cu secþiune plinã /6/.
14
15
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
N
Fig.2.8. Soluţii privind îmbinarea cap la cap.
FU
⇒ Costul ridicat al metalului, ceea ce face ca la noi în þarã sã fie mai puþin utilizaþi
deºi, în statele puternic industrializate folosirea lor constituie o practicã obiºnuitã pentru
U
vârfului ºi totodatã pentru creºterea efectului de îndesare se pot accepta soluþii de tipul
celor din fig.2.9 a.
15
16
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
Fig.2.9. Soluþii privind amenajarea vârfului piloþilor metalici:
a – prin rigidizare ºi închidere cu piese metalice sudate;
b – utilizarea de vârfuri ca forme impuse de secþiunea transversalã a pilotului.
N
2.1.4. Piloţii înşurubaţi
FU
forme speciale, având filetul elicoidal extins pe majoritatea lungimii acestora (fig.2.12).
Sabotul elicoidal prezintã 1,25 spire la un diametru de 3-3,5 ori diametrul corpului, de
R
regulã 0,40-1,2m.
Acest tip de piloþi se foloseºte în terenurile de consistenþã redusã, înºurubarea
U
realizându-se mecanic sau manual pentru piloþi lungi ºi respectiv scurþi. Înºurubarea
mecanicã, asiguratã de un utilaj cu mecanism tip cabestan ce se fixeazã pe corpul pilotului,
permite: realizarea unor viteze mari de avansare a pilotului (20-30m/h) înfingerea piloþilor
C
pe adâncimi mari (10-50m) atât ca piloþi vericali, cât ºi înclinaþi (cu panta de peste 3/1).
/16/.
Piloþii scurþi de tip elicoidal, fig.2.12 a, pot fi utilizaþi pentru fundarea
construcþiilor de locuinþe cu unul sau douã niveluri, la susþinerea jgheaburilor pentru
irigaþii, fig.2.12 b, la clãdiri provizorii dupã care pot fi recuperaþi, la realizarea unor
sisteme de ancorare pe stâlpii liniilor electrice, la consolidarea alunecãrilor de micã
adâncime /6/.
Piloþii înºurubaþi prezintã urmãtoarele avantaje:
- Introducerea rapidã în teren în absenþa vibraþiilor ceea ce permite utilizarea lor în
cazul amplasamentelor aflate în vecinãtatea construcþiilor existente.
16
17
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
D
Fig.2.10. Piloþi înºurubaþi din beton armat: a - corp inelar; b - vârf elicoidal
pentru corpul inelar; c - vârfuri elicoidale pentru corpuri cu secþiune plinã.
N
FU
S
R
U
C
Fig.2.11. Piloþi înºurubaþi cu corp din tub metalic: a - cu vârf metalic din
tablã groasã; b - cu vârf metalic din tablã subþire umplut cu pastã de ciment.
17
18
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
- O bunã comportare sub solicitãri axiale de compresiune ºi smulgere în raport cu
alte categorii de piloþi dar la aceleaºi caracteristici geometrice - lungime ºi secþiune
transversalã. Acest fapt se datoreazã prezenþei pãrþii filetate care antreneazã în
conlucrarea pilot-teren un volum mai mare de pãmânt.
II
AT
D
N
Fig.2.12. Piloþi elicoidali din beton armat: a - formã ºi secþiuni;
FU
b - exemple de utilizare.
2.1.5. Piloþii alcãtuiþi din tronsoane prefabricate scurte sau piloþi Mega.
Sub aceastã denumire sunt cunoscuþi piloþii utilizaþi ca una dintre soluþiile de
consolidare a fundaþiilor. Desfãºurarea activitãþilor în spaþii limitate impune folosirea
S
unor
de lungimi reduse care prin rezemare cap la cap sunt presate în pãmânt, fig.2.13, primul
R
18
19
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
numită berbec. Aceasta se realizează, în mod obişnuit, cu ajutorul unor instalaţii mecanice
numite sonete. Sonetele pot fi concepute din fabricaţie ca utilaje numai pentru baterea
AT
piloţilor, cum sunt cele de tip G-17 şi GF-22, dar şi prin echiparea corespunzătoare a unor
utilaje tip draglină, macara, excavator în cadrul şantierelor de construcţii montaj. Sonetele
pot fi echipate cu berbeci ce lucrează prin cădere liberă, cu abur sau aer comprimat, în
simplă şi dublă acţiune cu combustie diesel.
D
Utilizarea berbecilor cu cãdere liberã prezintã caracterul unei soluþii tradiþionale, ea
fiind folositã încã din antichitate pentru baterea piloþilor din lemn cu sonete realizate din
N
acelaºi material, înfigerea piloþilor scurþi fiind posibilã, chiar prin acþionarea manualã a
unui mai uºor, ce culiseazã pe un dorn de ghidaj, fig 2.14.a.
FU
S
R
U
C
Sonetele propriu-zise sau rezultate prin echiparea corespunzãtoare a unor utilaje sunt
prevãzute cu berbeci realizaþi din fontã ce au masa înte 1 ºi 10 t, aceasta fiind limitatã,
pentru o anumitã sonetã, de sarcina maximã a troliului cu tambur dublu ce realizeazã
ridicarea berbecului. Ele asigurã baterea piloþilor atât cu axa verticalã cât ºi înclinatã.
19
20
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
Înclinãrile la care se pot înfige piloþii sunt cuprinse între limitele pe care o poate lua
lumânarea pentru baterea înclinatã în faþã sau spate.
Principalul dezavantaj al sonetelor echipate cu berbeci cu cãdere liberã este redusa
frecvenþã a loviturilor (5 – 10 lovituri/minut) ºi a lungimii de ghidare necesarã în faza
iniþialã de înfigere a pilotului, pentru asigurarea unei înãlþimi suficiente de cãdere pentru
berbec. Utillizarea acestor sonete se justificã în urmãtoarele situaþii:
- când echiparea unuia dintre utilajele excavator, draglinã, macara se dovedeºte mai
economicã în raport cu închirierea unor sonete echipate cu berbec acþionat cu abur sau tip
diesel;
- pentru lucrãri la care numãrul de piloþi este redus, caz în care închirierea ar mãri
costul lucrãrii cu un eventual avantaj privind durata punerii în operã a piloþilor.
Sonetele echipate cu berbeci acþionaþi cu abur, aer comprimat sau de tip diesel se
impun a fi folosite mai ales în cazul lucrãrilor cu numãr mare de piloþi, reducându-se
II
astfel durata de punere în operã a acestora.
Berbecii ce utilizeazã forþa aburului sau aerului comprimat sunt cu simplã acþiune
AT
(fig.2.15 a) ºi cu dublã acþiune (fig.2.15 b), agentul de acþionare realizând, în primul caz,
ridicarea maiului dupã care acesta cade liber, în al doilea caz, atât ridicarea, cât ºi
imprimarea impulsului de lovire. Generatorul de abur sau compresorul sunt montate, de
regulã, pe platforma de lucru a sonetei.
D
Avantajul principal al acestora constã în faptul cã asigurã frecvenþe ridicate de lovire
a capului pilotului, de 0,5-1 Hz în cazul celor cu simplã acþiune ºi 1,6-4 Hz pentru cei cu
N
acþiune dublã. De asemenea, berbeci cu dublã acþiune se pot folosi ºi la baterea sub apã a
piloþilor. Lungimea unor astfel de berbeci este de ordinul a 2 pânã la 4,5 m, mai redusã
FU
pentru cei cu acþiune dublã în raport cu cei cu acþiune simplã, asigurându-se astfel
înãlþimi de cãdere a maiului între 0,6 – 1 m.
S
R
U
C
Folosirea lor în condiþii eficiente pentru înfigere impune ca raportul dintre greutatea
maiului ºi a pilotului sã fie între 0,5 ºi 1.
Berbecii diesel, fig.2.15. c, sunt alcãtuiþi din cilindru, mai, nicovalã ºi un sistem
simplu de injecþie a combustibilului, Maiul este pus în lucru la în ceputul baterii, operaþie
20
21
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
ce constã în ridicarea mecanicã a lui, urmatã de cãderea liberã, timp în care se injecteazã
combustibilul ce se aprinde datoritã încãlzirii aerului comprimat de mai.
Explozia produce ridicarea maiului ºi înfigerea pilotului. Dacã avansarea pilotului
este semnificativã, cazul unor terenuri de consistenþã redusã, este de aºteptat ca ridicarea
maiului sã nu fie suficientã pentru a iniþia aprinderea amestecului de aer cu carburant,
ceea ce impune o nouã iniþiere a aprinderii. Prin urmare, utilizarea lor este eficientã pentru
înfigerea piloþilor în terenuri de consistenþã ridicatã, la strãpungerea unor straturi sau
când ridicarea maiului este maximã.
Berbecii diesel sunt uºor de manevrat, au un consum redus (4-16 litri/orã), sunt mai
uºori decât cei acþionaþi de aerul comprimat sau abur ºi lucreazã bine pânã la temperaturi
exterioare de 00 C. Nu necesitã unitãþi generatoare de aer sau abur ºi în consecinþã
legãturile necesare aducerii agentului la berbec. Se evitã ºi pericolul glazurãrii cu gheaþã
la exterior specific berbecilor acþionaþi pe bazã de aer comprimat, atunci când se lucreazã
II
la temperaturi scãzute. Un berbec diesel poate avea lungimi de 3,5 – 8,2 m (curent 4,5 – 6
m), recomandându-se ca pentru înfigere sã se asigure un raport între greutatea maiului ºi a
AT
pilotului /1/ cuprins între 0,25 ºi 1. La noi în þarã se utilizeazã curent berbecii Diesel
Delmag (D.12, D.22) ce sunt montaþi pe sonetele G 17 sau GF 22. Cu aceºtia se pot înfige
piloþi de beton armat, de secþiune 35 x 35 cm2, cu lungime de maxim 13,0 m ºi respectiv
17,0 m.
D
Frecvenþa de lovire este de 42-60 lovituri/minut la o masã a maiului de 12,5-22 kN.
Folosirea sonetelor pentru baterea piloþilor din beton armat, indiferent de modul de
N
acþionare a berbecului, necesitã luarea unor mãsuri suplimentare de protejare a capului
acestora. În acest sens se utilizeazã un capiºon, fig.2.14 b, alcãtuit dintr-o cascã metalicã care
FU
reazemã pe capul pilotului prin intermediul unei bucãþi de lemn de esenþã tare, ambele
fasonate la dimensiunile ºi forma acesteia. Spaþiul dintre pereþii verticali ai cãºtii ºi pilot se
împãneazã cu pâslã. Lemnul poate fi înlocuit cu un alt produs pe bazã de material plastic sau
cauciuc. Baterea piloþilor se realizeazã pe baza planului de pilotaj. Pentru un anumit pilot,
fazele principale de operare cu soneta sunt:
S
21
22
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
q gI
I = mv = v ⇒ v =
g q
g I g ⎛Q ⎞
Condiþia = ⎜⎜ v 0 − I ⎟⎟ furnizeazã
q Q⎝ g ⎠
Qq
I = v0 (2.1 b)
g(Q + q )
II
AT
D
N
FU
La sfârºitul perioadei de restituire, deplasarea celor douã corpuri are loc sub valori
S
Þinînd cont de relaþia (2.1 b), viteza vp ºi vb a pilotului ºi respectiv a berbecului vor fi:
q g.I(1 + β ) Q(1 + β )v 0
U
v p = I(1 + β ) ⇒ v p = = (2.1 c)
g q Q+q
C
Q g Q − βq
I 0 − (1 + β )I = v b ⇒ v b = [I 0 − (1 + β )I] = v0 (2.1 d)
g Q Q+q
Prin urmare, la sfârºitul perioadei de restituire, energia cineticã a celor douã corpuri
luate separat sunt:
2
1 1 Q 2 ⎛ Q − βq ⎞
E cb = Mv 2b = v0 ⎜ ⎟ (2.1 e)
2 2 g ⎜⎝ Q + q ⎟⎠
22
23
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
1 q 2 ⎡ Q(1 + β )⎤
2
1
E cp = mv 2p = v0 (2.1 f)
2 2 g ⎢⎣ Q + q ⎥⎦
II
de utilizare eficientã a acesteia. Se observã cã energia cineticã iniþialã este complet utilizatã
când me = 1 sau altfel spus, atunci când berbecul prezintã o greutate infinitã în raport cu
AT
pilotul. În practicã raportul q/Q se limiteazã la valori de 0,4 - 0,5 în cazul piloþilor de lemn ºi
0,66 - 1,33 în cazul piloþilor din beton armat pentru a nu se deteriora capul pilotului.
Cunoscutã greutatea berbecului Q, înãlþimea de cãdere H se alege astfel ca lucrul mecanic al
unei lovituri sã fie de circa 15 kN.m în cazul piloþilor de lemn ºi de 20 - 40 kN.m pentru
D
piloþi din beton armat, funcþie de greutatea acestora /23/. Totodatã nu este recomandabilã
compensarea greutãþii mici a berbecului printr-o înãlþime de cãdere mare, aceasta pe
N
considerentul evitãrii spargerii capului pilotului. De asemenea, este bine ca frecvenþa de
batere sã fie ridicatã pentru a se împiedica refacerea structurii pãmîntului, deranjatã de
baterea piloþilor, ceea ce echivaleazã cu o rezistenþã diminuatã a pãmîntului la penetrarea
FU
pilotului /5/.
este dotatã în acest caz, cu un echipament numit vibroînfigãtor. Vibroînfigãtorul, fig.2.17, are
în alcãtuire un motor acþionat electric - 1, ce angreneazã doi excentrici - 2 cãrora le imprimã
R
aceiaºi vitezã unghiularã dar de sens contrar, generându-se astfel o forþã perturbatoare axialã
ce este transmisã pilotului - 4, prin intermediul unei cãciuli de prindere - 3. Prinderea
U
23
24
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
-realizarea unor viteze mari de penetrare a pilotului, de peste 50 mm/s.
II
prindere rigidã a motorului
Pentru înfigerea piloþilor sau a altor elemente uºoare se recomandã folosirea
AT
vibratoarelor, de înaltã frecvenþã, 40-50 Hz. Pentru piloþi grei din beton armat, cu secþiune
plinã ºi a coloanelor se folosesc vibroânfigãtoare de joasã frecvenþã, cu excentrici grei ºi cu
motorul prins elastic de vibrogenerator. La noi în þarã sunt utilizate vibratoare de import sau
româneºti, cum ar fi: VP-1, VE-1, VE-2, VPE-2 etc.
D
2.2.3. Procedee auxiliare pentru înfigerea piloţilor
N
Atunci când, în anumite condiþii de teren, procedeele de bazã - batere, vibrare, presare,
nu asigurã coborârea la cotã a pilotului sau o vitezã doritã de avansare a pilotului, ele pot fi
FU
numite lãnci prin care apa este dirijatã la presiunea ce produce desfacerea ºi antrenarea
pãmântului. Þevile prezintã diametrul de 40-45 mm ºi se terminã cu un vârf îngust prin care
apa iese la presiuni de 7-20 bari /5/. Operarea prin subspãlare începe dupã aºezarea pe locaþie
U
ºi înfigerea pilotului sub efectul greutãþii proprii, procedîndu-se la coborârea lãncilor la 0,50
m deasupra terenului ºi trimiterea jetului de apã care prin antrenarea pãmântului face ca
C
pilotul sã coboare sub efectul greutãþii proprii însoþit, dacã este necesar, de uºoare lovituri.
Ulterior lãncile sunt coborâte ºi menþinute sub cota vârfului pilotului cu 0,25 m, astfel
ca prin dislocarea ºi antrenarea pãmîntului sã se reducã rezistenþa la înaintare.
Jetul de apã antreneazã parþial sau total particulele solide, funcþie de masa acestora ºi
presiunea de lucru, acestea fiind transportate de curentul de apã, în tendinþa lui de deplasare,
în lungul pilotului. Prin urmare, subspãlarea are ca rezultat aducerea pãmîntului cu care
pilotul vine în contact, într-o stare de fluiditate în care acesta pãtrunde cu uºurinþã. Întrucât
înfigerea prin subspãlare este însoþitã de o puternicã afânare a pãmântului, trebuie opritã cu
1-2 m deasupra cotei finale la care urmeazã a fi coborât pilotul, aducerea la cotã fiind
realizatã prin batere sau vibrare.
24
25
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
II
AT
Fig.2.18. Principiul procedeelor de: a – subspãlare; b
- electroosmozã
Electroosmoza defineºte fenomenul de tranzitare a unei membrane poroase, de cãtre un
D
lichid, în prezenþa unei diferenþe de potenþial. Acest fenomen se produce ºi în pãmânt atunci
când se introduc doi conductori ce se leagã la bornele unei surse de curent continuu. Apa se
N
va deplasa de la anod la catod având ca rezultat o creºtere a umiditãþii pãmîntului din jurul
acestuia. Dacã rolul celor doi conductori îl joacã doi piloþi de beton armat echipaþi cu
FU
electrozi, sau din metal utilizat direct ca electrozi, atunci pilotul-catod va beneficia de o
reducere a frecãrii ca urmare a creºterii umiditãþii ºi va fi uºor înfipt în pãmânt pânã la cota
doritã. Dacã se inverseazã polaritatea, apa va fi reorientatã spre celãlalt pilot, favorizînd
baterea lui ºi totodatã o mai bunã aderenþã a pãmîntului la suprafaþa pilotului înfipt anterior.
S
pãmântului din zona pe care aceºtia o ocupã. În acelaºi timp, baterea ºi vibrarea constituie
surse de solicitare dinamicã a terenului pe durata înfigerii piloþilor. Prin urmare înfigerea are
ca rezultat o modificare a condiþiilor de stare ale pãmânturilor, ce se resimte pe o anumitã
U
reorientare a particulelor, îndesare, deplasare a apei, deplasãri ale terenului, schimbarea stãrii
de tensiuni, a rezistenþei pãmîntului, manifestarea lor fiind diferitã în cuprinsul zonei de
influenþã a pilotului. Se considerã /13/ cã volumul de pãmânt în care se resimt efectele
înfigerii pilotului se poate împãrþi în patru zone, fig.2.19.
- zona 1 este reprezentatã de un înveliº subþire de pãmînt, de 2-10 mm, care este
antrenat de pilot în direcþia lui de deplasare, prezentînd o structurã distrusã ºi o stare foarte
îndesatã;
zona 2 prezintã o grosime de (0,7-3)d, având în alcãtuire pãmînt cu structurã complet
distrusã, aflat într-o stare de îndesare puternicã la limita cu zona 1, condiþii de stare ce sunt
mai puþin pregnanate la limita cu zona urmãtoare 3. Îndesarea pãmântului, creºterea
eforturilor dupã direcþia orizontalã, determinã modificãri ale presiunii apei din pori ºi în
consecinþã deplasarea ei spre zonele exterioare. La nivelul suprafeþei terenului limita zonei
25
26
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
este marcatã printr-un punct de ridicare maximã;
II
AT
Fig.2.19. Limitele zonelor de influenþã la baterea piloþilor
D
creºtere a umiditãþii. La nivelul suprafeþei terenului, zona 3 se extinde dupã punctul de
ridicare maximã a acesteia, suprafaþa prezentînd o formã convexã;
N
- zona 4 cu grosime de (8-12)d se caracterizeazã prin pãstrarea aproape neschimbatã a
structurii, stãrii ºi proprietãþilor iniþiale ale pãmîntului.
FU
Sub vârful pilotului se formeazã un bulb sferic de pãmînt îndesat de mãrime (2-4)d,
favorizând comportarea pilotului la încãrcarea lui cu sarcini axiale de compresiune.
Extinderea zonelor, intensitatea proceselor menþionate sunt funcþie de natura
terenului, condiþiile iniþiale de stare, metoda de înfigere ºi cota la care se situeazã vârful
pilotului.
S
Dupã observaþiile ºi mãsurãtorile unor autori /17/, în cazul piloþilor înfipþi în nisipuri
de îndesare medie - fig.2.20, sunt evidenþiate modificãri numai pânã la o distanþã de 6r faþã
C
de axa pilotului.
Înfigerea pilotului afecteazã practic terenul învecinat numai prin formarea zonelor 1 ºi
2, fig.2.20 b, constând în antrenarea în jos a nisipului ºi comprimarea lui în lateral.
Urmare a acestora apar deplasãri orizontale, reducerea ºi creºterea localã a porozitãþii
ºi respectiv a unghiului de frecare interioarã, fig.2.20 a. Raportat la adâncime, s-a constatat
prezenþa unei limite de separare, sub aspect calitativ, între modificãrile ce au loc. Aceasta se
poate situa la o adâncime de (10 - 20)d faþã de suprafaþa terenului, ceea ce ar constitui o
justificare a repartiþiei frecãrii laterale dupã cum se prezintã în fig.2.20 c.
În cazul nisipurilor saturate, creºterea presiunii apei din pori, prin aplicarea de ºocuri
succesive, produce mai ales în cazul celor afânate, o afuiere a nisipului de sub vârful
pilotului. Aceasta face ca rezistenþa opusã baterii sã fie mai micã în raport cu cea în condiþii
de solicitare staticã. Un fenomen contrar este observat în cazul când nisipurile saturate sunt
26
27
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
în stare îndesatã.
Pentru nisipurile argiloase, eliminarea rapidã a apei duce la o creºtere a frecãrii în
timpul baterii, frecare ce scade odatã cu revenirea apei dupã încetarea baterii.
II
AT
Fig.2.20. Zone de influenþã în jurul piloþilor înfipþi în nisipuri de
îndesare medie: a – variaþia unor caracteristici; b – extinderea
D
zonelor de îndesare; c – mobilizarea frecãrii unitare
N
Înfigerea piloþilor constituie o sursã de vibraþie al cãror efect poate fi periculos pentru
construcþiile vecine, mai ales în situaþia în care amplasamentele ocupate prezintã o structurã
FU
viteze de 0,2 - 1 cm/s. Pentru caracteristicile de lucru ale sonetelor, vibraþiile prezintã valori
semnificative ale vitezelor de propagare pânã la distanþa de circa 50-100 m.
R
lucrare.
Îndesarea provocatã de dislocuirea volumului de pãmânt ocupat de pilot este însoþitã
de o modificare a stãrii de tensiuni dupã direcþia orizontalã. Considerând o coroanã circularã,
fig.2.21, de grosime dρ, aflatã în interiorul zonei de influenþã de extindere r = a r0, eforturile
unitare orizontale la nivelul adâncimii z, pe cele douã feþe ale coroanei vor fi σx ºi respectiv
σx + dσx.
Din condiþia de echilibru a eforturilor orizontale rezultã:
2πρσx = 2π (ρ + dρ) (σx + dσx)
Prin operare ºi neglijarea produsului micilor diferenþe rezultã urmãtoarea ecuaþie
diferenþialã:
dρ dσ
=−
ρ σx
27
28
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
(12.2)
II
AT
D
N
Fig.2.21. Raza de inflenţă a pilotului
FU
Valoarea acesteia rezultã din condiþia ca la limita zonei de influenþã efortul orizontal
sã fie egal cu împingerea în stare de repaos:
ρ = a r0 σx = k0 .γ z ºi C = a r0 k0 γ z
În cazul când deplasarea pãmîntului împins de pilot este suficientã pentru mobilizarea
S
r0
Luând pentru kp ºi k0 valoarea 3 ºi respectiv 0,5, rezultã a ≅ 6 ceea ce coincide cu
U
28
29
CURS FUNDATII PROF.DR.ING.NICOLAE BOTU
atingerii valorilor maxime ale frecãrii fiind denumit "timp de odihnã".
II
AT
D
N
FU
Punerea sub sarcinã a pilotului este posibilã numai dupã scurgerea timpului de odihnã,
condiþie /23/ cerutã ºi în cazul încercãrilor pe teren a piloþilor de probã. Dacã înfigerea se
R
face prin vibrare, sub vârful pilotului se formeazã, datoritã fenomenului de tizotropie, un strat
de argilã moale, de grosime 5-10 cm, care duce la o reducere de pânã la 40 % a rezistenþei
sub vârful pilotului. Pentru a elimina acest dezavantaj se înlocuieºte vibrarea cu baterea
U
29