Iacov 1

(1:1) Iacov, sclav al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece
seminţii care se află în diaspora: salutări!
(1:2) Fraţii mei, consideraţi o mare bucurie atunci când treceţi prin tot felul de încercări,
(1:3) pentru că voi ştiţi că încercarea credinţei voastre produce răbdare,
(1:4) iar răbdarea trebuie să-şi încheie lucrarea, ca să fiţi maturi şi întregi, fără să vă lipsească
nimic.
(1:5) Însă dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, să o ceară de la Dumnezeu, care le
dă tuturor cu generozitate şi din toată inima, şi îi va fi dată.
(1:6) Dar să ceară cu credinţă, fără să aibă îndoieli, pentru că acela care are îndoieli este ca
valul mării – dus de vânt încoace şi încolo;
(1:7) acel om nu trebuie să se aştepte să primească ceva de la Domnul –
(1:8) este un om nehotărât şi instabil în toate căile lui.
(1:9) Fratele umil să se laude când este înălţat,
(1:10) iar cel bogat să se laude când este umilit, pentru că va trece ca floarea ierbii.
(1:11) Soarele răsare, cu căldura lui arzătoare, şi iarba se usucă, floarea ei cade şi frumuseţea
înfăţişării ei piere. La fel va trece şi cel bogat, în timp ce este ocupat cu treburile lui.
(1:12) Fericit este omul care rezistă atunci când este ispitit! Un astfel de om este aprobat şi va
primi coroana vieţii, pe care Domnul le-a promis-o celor care-L iubesc.
(1:13) Nimeni nu trebuie să spună, atunci când este ispitit: „Sunt ispitit de Dumnezeu!”,
pentru că Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău şi El nu ispiteşte pe nimeni.
(1:14) Însă fiecare este ispitit atunci când este atras şi momit de pofta lui.
(1:15) Atunci pofta concepe şi naşte păcatul, iar păcatul, când şi-a terminat lucrarea, naşte
moartea.
(1:16) Nu vă înşelaţi, fraţii mei iubiţi!
(1:17) Orice dar bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coboară de la Tatăl luminilor, în care
nu există nici o schimbare şi care nu Se schimbă ca umbra.
(1:18) Prin voia Lui, El ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de prim rod
între creaturile Lui.
(1:19) Fraţii mei, trebuie să înţelegeţi: fiecare om trebuie să se grăbească atunci când este
vorba să asculte şi să fie încet atunci când este vorba să vorbească sau să se mânie,
(1:20) pentru că mânia unui om nu duce la realizarea dreptăţii lui Dumnezeu.
(1:21) De aceea, daţi la o parte orice necurăţie morală şi orice revărsare de răutate şi primiţi
cu blândeţe cuvântul sădit, care are puterea de a vă salva sufletele!
(1:22) Fiţi oameni care împlinesc Cuvântul şi nu doar ascultători care se înşală pe ei înşişi!
(1:23) Acela care doar ascultă, dar nu împlineşte, este ca un om care-şi priveşte faţa în oglindă
–
(1:24) se uită la el însuşi, apoi pleacă şi uită imediat cum era.
(1:25) Însă cel care se uită în Legea desăvârşită – Legea libertăţii – şi perseverează, nefiind
unul care aude şi apoi uită, ci unul care face ceea ce trebuie să facă, acela va fi fericit în ceea
ce face.
(1:26) Dacă cineva crede că este religios, dar nu-şi stăpâneşte limba, se înşală pe sine, iar
religia lui este fără valoare.
(1:27) Religia curată şi nepângărită înaintea lui Dumnezeu este aceasta: să ai grijă de orfani şi
de văduve în necazurile lor şi să te păstrezi neîntinat de lume.

Iacov 2
(2:1) Fraţii mei, să nu existe favoritism în felul cum ţineţi credinţa în Domnul nostru glorios
Isus Cristos!
(2:2) Dacă în adunarea voastră intră un om cu inel de aur şi îmbrăcat cu haine frumoase şi
intră şi un om sărac, îmbrăcat în haine murdare,
(2:3) iar voi îi daţi o atenţie deosebită celui îmbrăcat în haine frumoase şi-i spuneţi: „Ia loc
aici, te rog!”, pe când celui sărac îi spuneţi: „Stai acolo!” sau „Stai la picioarele mele!”,
(2:4) oare nu faceţi voi deosebire între voi şi nu deveniţi judecători cu gânduri rele?
(2:5) Ascultaţi, fraţii mei iubiţi! Nu i-a ales oare Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să fie
bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care le-a promis-o celor care-L iubesc?
(2:6) Însă voi l-aţi dezonorat pe cel sărac! Oare nu cei bogaţi vă asupresc şi vă târăsc prin
tribunale?
(2:7) Oare nu sunt ei cei care insultă Numele bun care este chemat peste voi?
(2:8) Dacă, pe de o parte, împliniţi Legea împărătească, în conformitate cu Scriptura –
iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi – atunci faceţi bine,
(2:9) însă dacă, pe de altă parte, daţi dovadă de părtinire, atunci păcătuiţi şi sunteţi mustraţi de
Lege, ca nişte călcători de Lege.
(2:10) Oricine ascultă de întreaga Lege, dar calcă o singură poruncă, se face vinovat de toate –
(2:11) pentru că Acela care a spus: Să nu comiţi adulter! a spus şi: Să nu ucizi! Aşadar, dacă
nu comiţi adulter, dar ucizi, ai devenit un călcător al Legii!
(2:12) Aşa să vorbiţi şi aşa să şi faceţi, ca unii care urmează să fie judecaţi de Legea libertăţii.
(2:13) Judecata va fi fără îndurare faţă de cel care n-a arătat îndurare. Mila triumfă asupra
judecăţii.
(2:14) Fraţii mei, ce folos are cineva dacă spune: „Eu am credinţă!”, dacă faptele lui nu o
dovedesc? Oare poate o astfel de credinţă să-l salveze?
(2:15) Dacă un frate sau o soră au nevoie de îmbrăcăminte şi sunt lipsiţi de hrana zilnică,
(2:16) iar vreunul dintre voi le spune: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, însă nu
le asigură lucrurile de care au ei nevoie, ce folos?
(2:17) La fel şi credinţa singură – dacă nu are fapte – este moartă.
(2:18) Însă cineva ar putea spune: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte. Arată-mi credinţa ta fără
fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele!”
(2:19) Tu crezi că există un singur Dumnezeu? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară!
…
(2:20) Om fără minte! Vrei să ţi se arate că credinţa fără fapte este nefolositoare?
(2:21) Oare strămoşul nostru Avraam n-a fost considerat drept prin fapte, atunci când l-a adus
ca jertfă pe fiul său Isaac, pe altar?
(2:22) Vezi că credinţa a lucrat împreună cu faptele lui şi credinţa a fost desăvârşită prin fapte
–
(2:23) şi a fost împlinită Scriptura, care spune: Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi a fost
considerat drept şi a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”.
(2:24) Vedeţi deci că un om este considerat drept prin fapte – nu numai prin credinţă.
(2:25) În acelaşi fel, prostituata Rahav n-a fost oare considerată dreaptă prin fapte, atunci când
i-a primit bine pe cei trimişi şi i-a trimis pe un alt drum?
(2:26) Aşa cum trupul fără duh este mort, tot astfel şi credinţa fără fapte este moartă.

Iacov 3
(3:1) Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, pentru că ştiţi că vom fi judecaţi mai aspru!
(3:2) Toţi facem multe greşeli, însă dacă cineva nu greşeşte în vorbire, acela este un om
desăvârşit! El îşi poate ţine sub control tot trupul.
(3:3) Dacă punem zăbale în gura cailor, ca să-i facem să ne asculte, putem să le conducem tot
trupul.
(3:4) Uită-te la corăbii, care sunt atât de mari şi sunt duse de vânturi puternice! Totuşi, ele
sunt conduse cu ajutorul unei cârme foarte mici oriunde vrea cârmaciul!
(3:5) La fel şi limba: este un mădular mic, dar se poate lăuda cu multe lucruri!Gândeşte-te că
o pădure mare poate fi aprinsă numai cu un foc mic!
(3:6) La fel şi limba: este un foc, o lume a nedreptăţii pusă între mădularele noastre. Ea
murdăreşte tot trupul şi aprinde tot cursul vieţii – şi ea însăşi este aprinsă de gheenă.
(3:7) Orice fel de animal sălbatic, pasăre, reptilă sau peşte, poate fi îmblânzit şi a fost
îmblânzit de oameni,
(3:8) dar nimeni nu poate îmblânzi limba unui om. Ea este un rău care nu poate fi stăpânit,
plin de un venin care provoacă moartea.
(3:9) Cu ea Îl lăudăm pe Domnul şi Tatăl nostru şi tot cu ea îi blestemăm pe oameni, care sunt
în asemănarea lui Dumnezeu.
(3:10) Din aceeaşi gură ies şi binecuvântarea, şi blestemul. Fraţii mei, n-ar trebui să se
întâmple aşa!
(3:11) Oare din aceeaşi gură de izvor curge şi apă dulce şi apă amară?
(3:12) Fraţii mei, poate un smochin să rodească măsline sau viţa de vie să facă smochine?
Dintr-un izvor de apă sărată nu poate curge apă dulce!
(3:13) Cine este înţelept şi inteligent între voi? Să-şi arate faptele, prin viaţa lui bună, cu
blândeţea venită din înţelepciune!
(3:14) Însă dacă în inima voastră aveţi invidie, amărăciune şi egoism, nu vă lăudaţi cu aceasta
şi nu negaţi adevărul!
(3:15) Acest fel de înţelepciune nu vine de sus, ci este o înţelepciune pământească,
nespirituală, demonică –
(3:16) pentru că acolo unde este invidie şi egoism, acolo va fi dezordine şi răutate de orice fel.
(3:17) Însă înţelepciunea de sus este, mai întâi, curată, apoi paşnică, blândă, deschisă pentru
alte păreri, plină de îndurare, rodeşte fapte bune, nu are prejudecăţi, este sinceră.
(3:18) Dreptatea este rodul a ceea ce este semănat în pace de către cei care fac pace.

Iacov 4
(4:1) De unde vin conflictele şi disputele dintre voi? Oare nu din dorinţele de plăcere, care se
luptă în voi?
(4:2) Voi poftiţi lucruri, dar nu le aveţi, aşa încât ucideţi; doriţi lucruri şi nu le puteţi obţine,
astfel încât intraţi în dispute şi conflicte. Nu aveţi, pentru că nu cereţi!
(4:3) Cereţi, însă nu primiţi, pentru că cereţi cu intenţii rele, ca să risipiţi în plăcerile voastre.
(4:4) Oameni imorali ce sunteţi! Nu ştiţi că dragostea faţă de lume înseamnă duşmănie faţă de
Dumnezeu? Aşadar, oricine vrea să fie prieten cu lumea devine duşman al lui Dumnezeu!
(4:5) Sau vi se pare oare că degeaba spune Scriptura că Dumnezeu doreşte cu gelozie duhul
pe care L-a pus în noi!”?
(4:6) Însă harul pe care-l dă este mai mare, de aceea spune:Dumnezeu este împotriva celor
mândri, dar celor umili le dă har.
(4:7) De aceea, supuneţi-vă lui Dumnezeu! Împotriviţi-vă Diavolului şi el va fugi de la voi!
(4:8) Apropiaţi-vă de Dumnezeu – şi El Se va apropia de voi! Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor!
Curăţaţi-vă inimile, nehotărâţilor!
(4:9) Îndureraţi-vă, întristaţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se transforme în plâns, iar bucuria
în întristare!
(4:10) Umiliţi-vă înaintea Domnului, iar El vă va înălţa!
(4:11) Fraţilor, nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii! Cel care-l vorbeşte de rău sau îl judecă pe
fratele lui vorbeşte împotriva Legii şi pe ea o judecă. Însă dacă tu judeci Legea, atunci nu eşti
unul care faci ce cere Legea, ci eşti un judecător.
(4:12) Dar există un singur Dătător de Lege şi un singur Judecător care poate să salveze şi să
distrugă. Cine eşti tu, ca să-l judeci pe fratele tău?!
(4:13) Veniţi acum voi, cei care spuneţi: „Azi sau mâine vom merge într-o anume cetate, vom
sta acolo un an, vom face afaceri şi vom câştiga!”
(4:14) Totuşi, nu ştiţi nici măcar ce va aduce ziua de mâine! Ce este viaţa voastră? Sunteţi un
abur, care apare pentru puţin, apoi dispare!
(4:15) În schimb, ar trebui să spuneţi: „Dacă Domnul vrea, vom trăi şi vom face aceasta sau
aceea!”
(4:16) Însă voi vă lăudaţi în mândria voastră! Toată această laudă este rea.
(4:17) Aşadar, cine ştie să facă un lucru bun, dar nu-l face, păcătuieşte.

Iacov 5
(5:1) Veniţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi jeliţi-vă, având în vedere nenorocirile care vor
veni peste voi!
(5:2) Bogăţiile voastre au putrezit şi hainele voastre sunt mâncate de molii.
(5:3) Aurul şi argintul vostru şi-au pierdut strălucirea, iar lipsa lor de strălucire va fi o
mărturie împotriva voastră şi va mânca trupul vostru ca focul. Aţi adunat bogăţii în zilele de
pe urmă.
(5:4) Ascultaţi! Plata pe care nu le-aţi plătit-o celor care v-au secerat câmpurile strigă – iar
strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului atotputernic!
(5:5) Aţi trăit pe pământ în lux şi-n plăceri, v-aţi hrănit inimile pentru ziua condamnării.
(5:6) L-aţi condamnat şi l-aţi omorât pe cel drept, care nu vi se împotrivea.
(5:7) Fiţi răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului! Fermierul aşteaptă rodul preţios al
pământului, având răbdare cu el, până când primeşte ploaie timpurie şi târzie.
(5:8) Şi voi trebuie să aveţi răbdare. Întăriţi-vă inimile, pentru că venirea Domnului este
aproape!
(5:9) Nu murmuraţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi! Iată, judecătorul este
chiar la uşi!
(5:10) Fraţilor, ca exemplu de suferinţă şi răbdare luaţi-i pe profeţii care au vorbit în Numele
Domnului!
(5:11) Noi îi considerăm fericiţi pe cei care au dat dovadă de răbdare. Aţi auzit de răbdarea lui
Iov şi aţi văzut scopul Domnului – pentru că Domnul este plin de îndurare şi milos.
(5:12) Înainte de toate, fraţii mei, să nu juraţi – nici pe cer, nici pe pământ, nici printr-un alt
jurământ, ci „da” al vostru să fie „da”, iar „nu” al vostru să fie „nu”, ca să nu fiţi condamnaţi.
(5:13) Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul bucuros? Să cânte
cântece de laudă!
(5:14) Este vreunul dintre voi bolnav? Să-i cheme pe bătrânii bisericii să se roage pentru el şi
să-l ungă cu ulei de măsline, în Numele Domnului.
(5:15) Rugăciunea făcută cu credinţă îl va face bine pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi –
iar oricine a păcătuit va fi iertat.
(5:16) Aşadar, mărturisiţi-vă păcatele unii altora şi rugaţi-vă unii pentru alţii! Astfel, veţi fi
vindecaţi. Rugăciunea celui drept este puternică şi eficientă.
(5:17) Ilie era un om la fel ca noi; el s-a rugat fierbinte să nu plouă – şi n-a plouat pe pământ
trei ani şi şase luni.
(5:18) S-a rugat din nou – şi cerul a dat ploaie, iar pământul a rodit.
(5:19) Fraţii mei, dacă vreunul dintre voi se rătăceşte de la adevăr şi este adus înapoi de altul,
(5:20) să ştiţi că acela care aduce înapoi un păcătos din calea lui rătăcită îi va salva sufletul de
la moarte şi va acoperi o mulţime de păcate.