Sistemul muscular

Totalitatea muşchilor şi formaţiunilor contractile din diverse organe ale corpului uman
constituie sistemul muscular. Muşchii asigură locomoţia, munca fizică, activităţile motoare ale organelor
interne, adaptarea şi menţinerea poziţiei corpului.

Muşchii conţin: apa (75%), substanţe minerale, substanţe organice specifice (miozina, actomiozina) şi
substanţe energetice (adenozintrifosfatul, fosfocreatina, glicogenul, acidul lactic).

Mişcările pe care muşchii le efectuează în jurul axelor care trec prin articulaţii sunt:
– flexia (apropierea a două segmente legate printr-o articulaţie, micşorându-se unghiul dintre ele);
– extensia (mişcarea contrara flexiei, unghiul dintre segmente putând ajunge la 180 grade sau chiar mai
mult);
– abducţia (îndepărtează un segment sau membrul în întregime de corp);
– adductia (apropie aceleaşi elemente de trunchi);
– rotaţia internă (un segment sau întreg membrul se roteşte înspre corp, în jurul axului sau vertical);
– rotaţia externă (mişcarea inversă prin care membrul se învârte în afară în jurul aceluiaşi ax).

În funcţie de poziţia lor distingem două categorii fundamentale de muşchi: scheletici

(somatici) şi viscerali (ai organelor cavitare interne, involuntari). Dacă ne referim la structura lor,
distingem muşchi striaţi (somatici) şi muşchi netezi (viscerali).

Pe lângă aceste două categorii exista o categorie specială şi anume miocardul, muşchi striat de tip
cardiac.

Unitatea structurală a muşchilor scheletici este fibra musculară striata, care are o lungime de 5 până la
12 cm. Fibra musculară striata este alcătuită din numeroase miofibrile (elementul contractil al fibrei
musculare). La un muşchi scheletic se disting o parte cărnoasă numită corp muscular şi două extremităţi
numite tendoane: una prin care se fixează de osul imobil în timpul contracţiei numită origine şi alta prin
care se prinde de osul mobil numită inserţie.