V.

Maiakovski - Scrisoare de la paris catre Kostrov despre esenta dragostei

Iertati-ma, stimate tovarase Kostrov,

Cu a voastra larghete ce ma coplesi,
Ca o parte din strofele despre Paris,
Pe lirica azi le voi cheltui

Inchipuiti-va, in salonul de sus

De perle sclipind, o frumoasa apare.
Si iata, acestei frumoase i-am spus -
Bine sau rau i-am spus oare?

Eu, tovarasa, sunt din Rusia,

In tara mea, peste tot cunoscut,
vazut-am femei mai frumoase cu mia,
Cu mia fete mai zvelte am vazut.

Fetelor le sunt dragi poetii,

La minte si glas eu ii tai pe multi.
Te-amestec cu vorba? Dar, ce ti-i?
Se cere pentru asta sa ma asculti.

Pe mine nu ma vei prinde cu fleacuri,

Cu o pereche de sentimente ce trec uite asa,
Eu sunt ranit de amor pentru veacuri
Incat ma tarasc abia ,abia.

Dragostea mea nu prin nunta o masor.

M-ai parasit? Norocul te poarte.
Eu, frumoaso, nepasator,
Peste cupole scuip de departe.

Dar ce sa intindem cuvinte seci?

Gluma la ce ar mai continua?
Eu frumoaso, nu am 20,
Ci 30 de ani si ceva.

Dragostea nu inseamna clocot mai mult

Nici scrumul carbunelui flacara nu e
Ea-i ceea ce din a pieptului munti
Mai sus de jungla parului suie.

Iubesti? Asta inseamna spre ograda sa sai,

Si pana in noapte tarziu, ca o torta
Scanteiind, cu toporu-n lemne sa tai,
Jucandu-te cu propria-ti forta.

Sa te scoli nedormit din pat

Pe Coopernic, foarte gelos,
Si nu al Mariei Ivanovna barbat
Sa-ti fie rivalul primejdios.

Dragostea nu-i un rai linistit,

Ne trambiteaza de zor,
Ca e din nou in miscare, pornit,
Al inimii inghetat motor.

Firul spre Moscova l-ati intrerupt,

Anii intind intre noi departare.
Cum sa va stiu explica mai pe scurt,
Aceasta atat de stranie stare?

Stiu, stele ard pe glob in pace,

Focuri suie pana la ele.
De n-as fi poet, m-as face
Sigur cititor in stele.

Piata-i zgomot greu, cu droaia

Birje trec ca in zbor
Din carnet imi scot foaia
Versuri scriu de zor.

Si-acum, din bodega in care-am descins,

Caci fiert-au destul toate aceste,
Din gura-si ia zborul aprins
Cuvantul 'dragoste', cometa spre creste

Coada-i plesneste o treime de cer,

Si arde, pentru ca, dupa plac,
Doi sa priveasca stelele in cer,
Singuri, din chioscul de liliac

Pentru ca sa conduci, sa veghezi,

Sa ridici pe cei cu vederea slabita,
Pentru ca al dusmanului cap sa-l retezi
Cu sabia, coada de stea aurita

Singur, pe mine ma ascult,

Si astept, ca la intalnire, curand,
Tasni-va din piept, umana si simpla,
Iubirea larg rasunand

Focul, apa, mari furtuni,

Vin, vin, inainteaza.
Cine le poate sta in drum?
Crezi ca poti? Probeaza.