ANIMALE SĂLBATICE

SIMŢURI
Deşi nu pot articula cuvinte, animalele au alte simţuri fascinante de care se folosesc pentru a comunica,
vâna sau pur şi simplu pentru a observa mediul înconjurător. In timp ce fluturii pot simtii feromonii pe o
distanţă de câţiva kilometri, şerpii cunosc lumea din jurul lor cu ajutorul limbii, iar animalele cu mustăţi se
ghidează după vibrarea mustăcioarelor.

AUZ
Urechea este organul auzului. Toate sunetele sunt vibraţii, numite unde sonore.
Pentru ierbivore auzul este principala armă de apărare.Creierul interpretează impulsurile nervoase şi
identifică sunetul.
După recunoaşterea pericolului urmează fuga !
Majoritatea animalelor ce trăiesc pe uscat aud prin detectarea mişcărilor din aer, numite unde sonore.
Acestea lovesc o suprafaţă subţire, numită timpan, care vibrează. Nişte oscioare mici trabsmit vibraţia în
interior şi mesajele lor sunt transmise la creier.
La multe animale, un canal şi deseori o parte exterioară a corpului – pavilion - trimit undele sonore în corp.

Urechea unui mamifer

Greierii au organele timpanale ale auzului pe picioare.

Ecolocaţia este folosită de unele animale pentru a detecta dimensiunile şi poziţia obiectelor din jurul lor.
Liliecii, de pildă, scot sunete foerte înalte în timp ce zboară. Undele sonore ajută liliecii să evite obstacolele şi

să găsească hrana în întuneric .

Liliecii emit sunete foarte înalte (în albastru)
Ecoul care se întoarce (în roşu)
VĂZ

Suprafaţa pe care o vede un animal se numeşte câmp vizual. Acesta depinde de poziţia ochilor.
Mamiferele ierbivore au ochii de o parte şi alta a capului – vedere laterală – pentru a observa prădătorii.
Prădătorii şi animalele care trăiesc în copaci au ochii în partea din faţă – vedere binoculară – pentru a se
putea concentra asupra obiectelor aflate la distanţă : prada.
La primate, fiecare ochi vede lucrurile dintr-un unghi diferit. Creierul adună cele două imagini formând o
imagine tridimensională.
Pupila unor animale se extinde sau se contractă pentru a permite doar unei anumite cantităţi de lumină
să intre în ochi.
Animalele active noaptea au ochii mari, cu pupilele deschise foarte tare, lăsând să intre cât mai multă
lumină.
Animalele nocturne şi unii peşti ce trăiesc în ape adânci au în spatele ochilor un strat subţire – tapet –
care funcţionează ca o oglindă.
Insectele şi alte creaturi cum sunt crabii, au ochi compuşi. Fiecare ochi este format din sute de lentile
micuţe. Fiecare lentilă vede ca un ochi individual.
Creierul animalului adună informaţiile şi le completează într-o imagine mozaic.

MIROS SI GUST
Şarpele aduce mirosurile şi gusturile în gură cu ajutorul limbii care intră şi iese. Adânciturile de la baza
gurii pot identifica mirosurile şi gusturile.
Unii şerpi au pe cap un organ care poate detecta căldura corpului prăzii
Muştele au senzori gustativi pe picioare. Ei permit să guste hrana chiar numai plimbându-se peste ea.
Unii peşti au senzori gustativi pe toată suprafaţa corpului.

SIMŢUL TACTIL
Pielea împreună cu părul acoperă corpul, protejându-l împotriva rănilor, infecţiilor şi dezhidratării. Ajută la
păstrarea temperaturii constante a corpului, elimină toxinele, ajută la culegerea informaţiilor despre mediul
înconjurător.
Prin piele se transmit senzaţiile de cald sau rece, presiunea şi durerea.
Rozătoarele au pe faţă mustăţi lungi, rigide foarte sensibile la atingere.
Terminaţiile nervoase de la baza lor pot detecta cea mai mică mişcare.
Animalele nevertebrate folosesc anumite părţi ale corpului – tentaculele – pentru a prinde hrana şi pentru
a pipăi.
Caracatiţa are opt tentacule sensibile
Multe animale, cum sunt insectele crabii, au pe cap nişte antene.
Antenele le ajută să identifice mirosurile şi gusturile. De asemenea pot detecta schimbări în curenţii de aer,
sau în suprafeţele învecinate.

ALTE SIMŢURI
Peştii şi unii amfibieni au canale, ca nişte tuburi, numite linii laterale. Acestea se găsesc de-a lungul
corpului, imediat sub piele, şi sunt pline cu apă. Liniile laterale detectează schimbările curenţilor şi ale presiunii
apei, cauzate de alte animale.