Curiozităţi despre urechea umană.

Sensibilitatea Urechea umană percepe unde sonore cu o frecvenţă cuprinsă între 16 şi

20000 Hz şi o intensitate de 0 – 120 decibeli.

Numărul bacteriilor din ureche poate creşte cu până la 700% într-o oră de ascultat
muzică.

Oasele din ureche Cel mai dur os al corpului uman este stânca temporală, situată în
jurul urechii interne.

Canalul auditiv extern are o lungime de 1,5 cm, iar melcul osos are 3 cm lungime.

În ureche avem oase care nu depăşesc mărimea unui bob de orez

Ceara din urechi Ceara din urechi este o combinaţie între sebum şi sudoare. Rolul
exact pe care ceara din urechi îl are dă naştere la diferite interpretări, cea mai întâlnită
părere comună fiind aceea că substanţa face parte din procesul de auto-curăţare al
organelor auditive.

Glandele responsabile cu producerea cerii din urechi, incluse în clasa glandelor

apocrine, secretă mai multă substanţă când suntem în situaţii extreme de stres sau
frică.

Glandele apocrine sunt, de asemenea, cele care determină transpiraţia excesivă ca

răspuns la aceleaşi emoţii intense.

Urechile contribuie la simţul gustului deoarece există o serie de nervi care traversează
urechea medie, conducând informaţia colectată de papilele gustative către creier.

Timpanul este foarte subţire, fiind format din trei straturi de membrană.

În ureche există pâna la 4.000 de glande generatoare de ceară.

Urechile pot distinge până la 300.000 de tonalităţi

Cum funcţionează auzul natural

Sunetele pătrund în canalul urechii

Undele sonore se deplasează prin canalul auditiv şi lovesc timpanul.

Timpanul şi oasele de auz vibrează

Aceste unde sonore fac ca timpanul şi cele trei oase subţiri (osicule) din urechea medie
să vibreze.

Lichidele se deplasează prin urechea internă

Vibraţiile sunt transmise prin lichidul din urechea internă – cunoscut sub numele de
cohlee – şi determină cilii din cohlee să vibreze. Cilii detectează vibraţiile şi le
convertesc în semnale chimice pentru nervul acustic.

Nervii acustici comunică cu creierul

Nervul acustic trimite apoi informaţia la creier prin impulsuri electrice, unde sunt
interpretate ca sunet.

Analizatorul auditiv