Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Noțiunea Și Normele Dreptului Umanitar. .pdf1 PDF
Noțiunea Și Normele Dreptului Umanitar. .pdf1 PDF
Noțiunea Și Normele Dreptului Umanitar. .pdf1 PDF
Lucru individual
Chișinău, 2018
Noțiunea și normele dreptului umanitar
Introducere
Dreptul internațional umanitar este una din ramurile importante ale dreptului
internațional public, mai ales în contextul actual cînd metodele și mijloacele de luptă
devin tot mai sofisticate și cu o putere tot mai mare de distrugere. Se poate spune că
războiul devine din ce în ce mai productiv afectînd un număr tot mai mare de bunuri
și persoane, creînd probleme majore care pun în discuție însăși omenirea și viitorul
ei. Folosirea într-un război actual al mijloacelor și metodelor ce sunt cele mai
perfecționate la ora actuală, nu ar duce la nimic altceva decît la autodistrugere.
Lumea contemporană nu mai are de ales între pace și război, ci între pace și
sinucidere. Dreptului internațional umanitar nu este un substitut al păcii el este o
mărturie a rațiunii și a speranței de a stăpîni forța și îndurarea. Pe măsura
perfecționării mijloacelor și metodelor de luptă, devenite tot mai amenințătoare,
dreptul internațional umanitar și-a extins aria de protecție la întreg patrimoniul
spiritual al umanității, la noi categorii de persoane, la mediul ambiant, bineînțeles
fără a neglija domeniul său tradițional stoparea exceselor de violență armată. Pe
masura extinderii sale, prin cuprinderea unor norme de protecție a drepturilor
omului, el tinde să devină un adevarat drept umanitar, asigurînd respectul persoanei
umane. Actualitatea acestei teme sau problematica umanitară este dezbătută în
prezent în seminarii, mese rotunde, lucrări la diferite niveluri etc, de către organizații
internaționale umanitare, societăți academice, personalități științifice, în ideea de a
adapta normele și principiile dreptului internațional umanitar la imperativele lumii
contemporane.
2
Noțiunea și normele dreptului umanitar
1
D. Popescu, A. Năstase, Drept internaţional public, Ed. Şansa S.R.L., Bucureşti, 1997;
3
Noțiunea și normele dreptului umanitar
interne şi internaţionale şi care tinde, din motive umanitare, spre limitarea efectelor
acestor conflicte.
2
Stelian Scăunaş, Drept internaţional umanitar, Editura Burg, Sibiu, 2001;
4
Noțiunea și normele dreptului umanitar
3
Dr. Ionel Cloşcă. Dr. Ion Suceavă. Dreptul internaţional umanitar, Casa de editură şi presă „Şansa” –
S.R.L. Bucureşti, 1992;
5
Noțiunea și normele dreptului umanitar
Raporturile juridice care trebuie să existe între state pe timp de război şi de pace
a preocupat mereu minţile luminate ale timpurilor. Noţiunea de dreptul războiului
utilizată cu mult în urmă, este înlocuită mai încoace cu aceea de dreptul conflictelor
armate, iar recent cu îmbinarea drept internaţional umanitar. În plan explicativ şi
logic, triada constituie un compartiment, o instituţie a dreptului international public
şi dispune de toate particularităţile acestuia.4 Dreptul internaţional umanitar al
conflictelor armate reprezintă ansamblul normelor de drept internaţional, de sorginte
cutumiară sau convenţională, destinate a reglementa în mod special problemele
survenite în situaţii de conflict armat internaţional şi neinternaţional. Or, asemeni
dreptului internaţional public şi dreptul internaţional umanitar e mai mult unul al
coordonării decât unul al subordonării. După alţi parametri însă, dreptul internaţional
umanitar dispune totuşi de un conţinut specific mai variat şi mai complex. Şi anume:
acesta e fără un legislator concret având ca izvor convenţiile sub orice formă: tratate,
contractele organizaţiilor internaţionale ş. a., din care motiv poate fi socotit în fond
relativ anarhic şi slab instituţionalizat. Complexitatea lui se mai datorează şi
abundenţelor de reglementări, şi formulărilor nu întotdeauna clare, şi dificultăţilor
întru calificarea faptelor în baza unei sau altei norme. Dreptul la care ne referim e
consensual, stabilit prin acordul dintre state de unde şi trebuie să fie clar şi nemijlocit
aplicabil în timpul diferendelor militare, dar nicidecum pe durata examinărilor
judiciare de mai apoi. Dreptul internaţional umanitar al conflictelor armate poate fi
4
Vasile Crețu – Drept internațional public , Editura fundației "România Mare, București, 1999;
6
Noțiunea și normele dreptului umanitar
5
Ionel Cloșcă - Dreptul Umanitar și noua ordine Internațională – Editura Militară, București, 1978;
7
Noțiunea și normele dreptului umanitar
norme juridice, adică reguli de conduită care să creeze obligaţii, nu numai în sarcina
statelor, dar şi în sarcina celor care iau parte la ostilităţi. Modul în care s-a dezvoltat
dreptul internaţional umanitar este unul particular, acesta fiind ramificat, aşa
cum am arătat, în trei direcţii principale: protecţia persoanelor în timpul
ostilităţilor, limitarea mijloacelor de luptă şi, respectiv, implementarea şi
respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Mai simplu spus: dreptul de la
Geneva, dreptul de la Haga şi dreptul de la New York.
Dreptul de la Geneva. La mijlocul secolului al XIX-lea situaţia răniţilor, fie că
aceştia proveneau din rândul populaţiei civile, ori al trupelor militare, personalului
sanitar sau auxiliar, era una precară iar războaiele napoleoniene au pus capăt chiar
unei reguli cutumiare în materie şi anume aceea de a cruţa spitalele adversarului şi a
lăsa neatins personalul medical. În plus, asistenţa medicală acordată răniţilor
rezultaţi în urma ostilităţilor era, de multe ori, lăsată la discreţia locuitorilor din
oraşele/satele în care se purtau bătăliile, era incertă şi efectuată cu mijloace
rudimentare.6
6
Beatrice Onica-Jarka, Drept Internaţional Umanitar, Editura Universul Juridic, Bucureşti 2010;
8
Noțiunea și normele dreptului umanitar
7
Irina Grigore Rădulescu, lector univ. Univ. Ecologică din Bucureşti, Drept Umanitar;
9
Noțiunea și normele dreptului umanitar
8
Cristinel Murzea, Laura Cismaru, Drept International Umanitar Ed. Universitatii Transilvania Brasov,
2007;
10
Noțiunea și normele dreptului umanitar
9
Gloanţele dum-dum sunt gloanţele care se dilată sau se turtesc la impactul cu corpul uman şi cauzează
suferinţe grave şi inutile;
11
Noțiunea și normele dreptului umanitar
10
Rezoluţia AG a ONU nr. 1 (I) din 24 ianuarie 1946;
11
Rezoluţia AG a ONU nr. 1653 (XVI) din 24 noiembrie 1961;
12
Noțiunea și normele dreptului umanitar
Concluzie
13
Noțiunea și normele dreptului umanitar
Până la Revoluția franceză din 1789, războiul a fost realizat de către armate cu
un număr mic de soldați profesioniști. Războiul a avut ca scop cucerirea de teritorii
sau modificarea echilibrului de putere. Războaiele purtate între secolele al XVII-lea
şi al XIX-lea au fost războaie de mică anvergură . Participarea directă a fost limitată
la armatele profesioniste; războaiele nu au atras națiunile beligerante în război.
Începutul dreptului internaţional umanitar modern datează de la bătălia de la
Solferino, o luptă dramatică în nordul Italiei între forţele franceze, italiene și
austriece în 1859. Un martor la măcel, omul de afaceri din Geneva Henry Dunant ,a
fost îngrozit de violența luptelor şi de soarta gravă a răniților abandonaţi pe câmpul
de luptă. La Geneva, Dunant a publicat o carte în 1862, O Amintire de la Solferino
în care a evocat toate ororile luptei şi a încercat să găsească remedii pentru suferința
la care fusese martor. El a propus constituirea Comitetului Internațional de Crucea
Roșie, organism umanitar consolidat juridic de o convenție pentru acordarea de
protecție juridică soldaților răniţi în război.
14
Noțiunea și normele dreptului umanitar
Bibliografie
7. Irina Grigore Rădulescu, lector univ. Univ. Ecologică din Bucureşti, Drept
Umanitar;
15
Noțiunea și normele dreptului umanitar
Cuprins
Introducere.................................................................................. 2
Dreptul internaţional umanitar- noțiuni generale ........................ 3
Rolul dreptului internaţional umanitar ........................................ 4
Aspecte generale privind dreptul umanitar international ............ 6
Valorile protejate prin normele dreptului internaţional umanitar 7
Concluzie .................................................................................. 13
Bibliografie ............................................................................... 15
16