Grinch sau singuratatea de Craciun

Vorbeam zilele trecute cu o cunoștință și îi spuneam că nu țin Crăciunul anul ăsta. Dacă ochii ar fi
vorbit, privirea ei ar fi spus în cuvinte revoltate: ,,Cum adică nu ții Crăciunul??”. Dacă e să iau în calcul
mișcarea fină a nasului spre partea stângă, aș completa reacția cu cea de repulsie și dezgust față de
alegerea mea.

Seara, altcineva îmi spune că ,,începe să fie urât, pentru că toți își fac planuri de familie, cu iubiții și
prietenii, iar eu nu am pe nimeni”.

Iar Crăciunul meu arata așa: o sa-mi fac niste biscuiți din făină de orez (dacă îmi ies) și îmi permit să
visez la un cheesecake gluten-free pe care nu știu să-l fac și n-am cum să-l comand. Și nu, acolo unde
sunt nu am prieteni și nu pot ajunge la cei ce mi-au mai ramas, nu am iubit și nici un anturaj cu care
să fiu. Nu am brad de plastic cu globuri, cu atât mai puțin mi-ar plăcea să am brad natural, chiar dacă
mirosul de brad și luminițele sunt elemente consacrate ale Crăciunulu pentru mine.

De Crăciun, fii mai bun!

Dar să revin la Crăciunul celor singuri, și pentru asta vreau să spun o istorisire.

Era prin anii 1800 când a apărut trendul de a cumpăra cadouri în New York. Era exact perioada în
care începea industrializarea, în care oamenii își puteau depăși statutul de laboror și sperau la o viață
prosperă. Perioada în care vizitele de iarnă au început să devină speciale cu ajutorul cadourilor
scumpe se simțea ca o gură de aer proaspăt pentru cei care își puteau permite, unii pentru prima
dată în viata, să se înconjoare de oameni de seamă și să elimine bugetele. Sentimentul de exuberanță
începea să domnească în acele case norocoase. Era atâta patimă în jurul acestui trend, încât în câțiva
ani, toată lumea dorea să trăiască în acest fel.

În curand au început să apară primele reclame, ce înfățișau fericirea familiilor ca și cum, atunci, de
Crăciun, era un prilej bun să uite de toate neînțelegerile de peste an. Fair enough!

Anii au trecut. Cadourile de Crăciun au început să devină tradiție, la fel ca și reclamele pline de
zâmbete de familie. A aparut și un motiv bun de a oferi cadouri: Santa Claus! N-a trecut mult timp și
acesta a devenit imaginea consacrată a unui brand ce începea să devină un adevărat succes. Iar restul
e istorie.

Crăciunul secolului XXI, așa cum n-a mai fost nicicând!

Revenind în zilele noastre, tradiția continuă. Și e frumos că e așa! Însă ce ne facem dacă s-a schimbat
contextul și mediul? Dacă înainte familia era o obligație morală, la fel ca și copiii mulți (ca să fie forță
de muncă în familie), în ziua de azi căsnicia este o opțiune, la fel ca și nașterea de copii. Unde mai pui
că perioada de întemeiere a unei familii s-a mutat de la vârsta de 20 ish de ani, la 35/40 de ani. Pe
vremea în care apăruse trendul de familie fericită împreună, oamenii treceau dintr-o familie în alta:
de la familia de origine în cea nou formată, menținând contactul cu familia extinsă.
Pe cât de firesc era atunci să fii în familie, pe atât de dificil pare asta în cazul indivizilor adaptați ai
vremii actuale. În acest caz, de Crăciun 2019, sunt cei mai mulți oameni singuri de sărbători de până
acum. Pentru că încă nu au familie, pentru că locuiesc în alt oraș decât cel natal, pentru că viața de
oraș e supra-aglomerată încât nu mai au timp să creeze relații trainice și, mai mult, încrederea in
oameni este în general la pământ.

Singur acasă

De regulă, oamenii care sunt singuri vor să fie cu cineva drag, pe când cei din familii se constipă să
stea la masă cu rudele și ar prefera oricând să fie singuri. O spun pentru că asta mi-e meseria și
oamenii îmi spun întocmai.

Situația se complică atunci când ești singur și crezi că ai greșit cu ceva de nu meriți să ai oameni
alături. Ai vrea să fii cu ei, dar fără să-ți calci pe suflet (ceea ce e de admirat)!

Dacă ești un om ce nu vrea să fie cu oamenii nepotriviți, dar nici să simtă singurătatea de Crăciun, I
have a present for you:

1. Enjoy yourself!

Dacă e să te uiți la cum erai tu în alți ani, vei vedea că acum ești mai mult decât atunci. Poate acum
ești mai matur, poate mai relaxat sau poate acum știi să gătești. Poate acum poți să fii o companie
mai plăcută pentru tine decât erai în anii trecuți. Cum ar fi să stai bine în tine acolo unde ești?

Unele nevoi de a fi alături de oameni vin din dorința de a acoperi sentimentele interne
neplăcute.

Dar lasă-mă să-ți spun ceva:

Dacă treci prin Crăciun cu sentimente de inadecvare, oare nu e o ocazie prielnică să le investighezi?
Să stai și cu tine?

Peste an apar mereu urgențe că ăsta e contextul în care trăim, dar de Crăciun, toată lumea are pauză,
deci poți alege cum să trăiești:

1. Agitat și să te ții de agitația generală

2. Sau relaxat și să te simți bine!

Îți cumperi niște clementine (ce altceva e mai potrivit??), niște fructe și fursecuri de care îți plac și te
așezi confortabil pe canapea, umărind luminițele din cameră.

Depinde de tine cum îți faci atmosfera, cât de caldă și blândă o lași să fie. Iar dacă ai un animăluț, cu
atât mai bine, poți fi cu el. Desigur, acum poți să aduci orice obiecție care stă în calea acestui plan,
dar eu îți spun că ține doar de starea pe care alegi să o ai!

Unii nu pot avea beculețe și nu au luxul de a avea consacratele măsline în frigider în ziua de Ajun.
Deci tu pentru ce te bucuri?
 2. E nevoia ta sau a altora?

Sunt de acord că singurătatea uneori se simte copleșitor de împovărătoare, mai ales când în decursul
anului sau anilor, ai petrecut departe de o prezență umană în intimitate. Sau poate prietenii se retrag
la familiile lor exact acum, când ai vrea mai mult să fii cu ei; unele persoane dragi sunt departe, iar
altele inacesibile.

Până și Tinder e contaminat de nevoia de a fi cu cineva de Crăciun! Nu îl am eu instalat (nu acum),

dar e un semn clar că ceva lipsește la nivel de mediu social în zilele noastre. A fi cu cineva în relație de
cuplu sau prietenie e mult mai dificil, iar cei care sunt, nu sunt fericiți. Iar dacă ești o persoană ce nu
își calcă pe suflet pentru a nu fi singur, ecuația se complică și mai mult.

Dar, pe lângă toate aspectele astea care ne lasă sufletul nehrănit de interacțiuni reale, mai e ceva ce
se cere a fi văzut în acest context al sărbătorilor. E nevoia imperioasă de a fi acum, zilele astea,
alături de cineva semnificativ.

Iar aici am o întrebare:

Dacă nevoia de ceilalți este o constantă în viața ta, de ce o simți mai

accentuat acum?

Eu știu că tu așa vrei și simți pornirea puternică de a fi cu cineva, însă cât din nevoia asta este
contaminată de ,,spiritul Crăciunului”? Sau, mai bine spus:

Cât de mult crezi că dacă ai fi cu cineva, ai fi mai fericit?

Răspunsul îl știi doar tu și te invit să te lași să-l vezi. Dar, te rog, fă o separare între nevoia ta de
oameni și nevoia de a fi de Crăciun alături de oameni; nu întâmplător am scris istorisirea de mai sus,
ce pare că nu are legătură cu restul textului. Dar are!

3. Happy Christmas.. anyone?

Dacă ai nevoie să fii trist de sărbători, întotdeauna vei găsi motive! Fie că nu ți-a ieșit salata de boef și
cumnata te-a luat la cuțite că n-ai luat destulă pâine și îți crești prost copilul care spune că nu-i place
cadoul ei, fie că ești singur și ai un câine pe care îl cheamă Foxi.

Dar dacă vrei să te simti bine, o poți face mai eficient dacă e Foxi lângă tine și nu când te simți
împunsă de la spate de cine știe ce neam de care, desigur, nu te poți despărți fără să te desparți de
soț...

4. Mai mult, pentru perfecționiști:

Crăciunul nu o să fie niciodată așa cum îl visezi tu! Iar tu nu o să fii niciodată atât de fericit pe cum îți
imaginezi. În principal pentru că iluziile noastre de fericire nu includ dorințele și nevoile celorlalți, le
includ doar pe ale noastre și ceilalți devin pentru noi doar niște pioni care numa’ nu stau cum le
zicem noi! Deci scenariul de fericire este rupt de realitate.
Realitatea de Crăciun, pentru cei singuri, este că mergi la baie la fel ca în alte zile din an (și ai face
bine să fie așa), vor fi la fel de multe vase de spălat șii.... crema cremelor... te poți răsfăța cu prajitura
preferată, te poți uita la filmul ăla în timp ce ronțăi ceva bun și poți sta în pat cât vrei. Dacă asta ar fi
fost o zi de luni, 26 mai, ai fi sărit în sus de bucurie.

Dar nu, pentru ca e 25 dec., plus-minus câteva zile, aceeași situație e complet
discreditată. Pentru că e Crăciunul și de Crăciun toate trebuie să fie speciale..

De acum o să scriu crăciun cu c mic! Iar dacă tot vrei să faci cadouri, sunt suficiente persoane
nevoiașe care au nevoie de niște mănuși sau o supă caldă. Și dacă nu ai chef, merge și o supă la plic în
28 decembrie. Te asigur că e bine primit!

Pe final, te anunț că eu îmi păstrez scenariul idealist cu mine mâncând un cheesecake vegan și o să
mă bucur de cele trei beculețe minuscule din geamul cabinetului meu. E Crăciun în vitrină, în
principal din respect pentru cei care țin Crăciunul așa cum se cuvine!

Să ne fie de bine la toți!

 De ce nu merg relatiile din ziua de azi

M-a intrebat ieri un prieten care e cea mai frecventa intrebare pe care o primesc in cadrul sedintelor
de consultanta: Ce te intreaba oamenii cel mai des?

Prima reactie a fost sa-i spun ca oamenii ma intreaba cum sa fie mai bine in diverse situatii, dar apoi
mi-am dat seama ca aceste situatii sunt legate de relatiile pe care le au si nu stiu sa le gestioneze.
Indiferent de varsta, ca e 19, ca e 71, toti intreaba acelasi lucru: de ce nu mai merg relatiile din ziua
de azi?

Cei tineri ma intreaba ce pot sa faca pentru a avea o relatie, cei de varsta medie se simt pierduti in
situatii relationale complexe, iar cei varstnici privesc cu uimire si curiozitate fenomenul divorturilor.
Si pe undeva au dreptate. Rata de divort a cresut in ultima decada cu... % fata de ....., iar astea sunt
cazurile care au avut curaj sa divorteze.

Daca e sa-i intrebi, toti vor oameni alaturi, chiar daca nu spun asta sub forma relatiilor de cuplu. Iar
cei care sunt in casnicii si in contact cu familiile lor... constata ca existenta relatiilor le aduce mai
multe provocari si nefericire.

Majoritatea oamenilor sunt tristi pentru ca nu au o relatie semnificativa, iar cand o

au, se impiedica in situatii nefericite recurente.

Asta pentru ca vor o relatie din motive ce nu sustin fericirea in relatie, asa cum este explicat in
povestioara de mai jos.

Loving the egg shell

One day, un pui dorea un ou.

Stia ca e prea mic ca sa stea pe ou, dar el si-l dorea. Se gandea in fiecare zi la acel ou , cum il va
mangaia, cum ii va simti coaja dura, cum va petrece timp impreuna cu oul lui. Se imagina cu oul langa
el, ca asa turuiau gainile din curtea vecina; spunand ca e bine sa iti imaginezi ceea ce-ti doresti. Se
gandea ca vor putea vedea impreuna apusurile de soare, ca vor putea rostogoli boabe de porumb si
vor ciocani viermisorii ce apar dupa fiecare ploaie. Se reconforta la gandul ca va avea cu cine imparti
momentele vietii si ca legatura cu oul lui va fi una profunda si valoroasa.

Asta pana cand a aparut un ou in curte si nu era nimeni prin jur ca sa-l revendice. Curios, puiul s-a
apropiat de ou, i-a dat tarcoale inconjurandu-l de 3 ori, iar cand s-a reasigurat ca nu e al nimanui, i-a
atins coaja cu ciocul. Dar, surpriza! Oul i-a raspuns cu un mic poc abia auzit, si s-a clintit intr-o parte,
rostogolindu-se usor.

Puiul, derutat de miscarea brusca si complet neasteptata a oului a ramas inmarmurit: oul mi-a
raspuns! Cu o ochii bulbucati, puiul a facut un pas inspre ou, nevenidu-i sa-si creada ochilor. Parca
vusul lui s-a indeplinit. A impins repede oul spre hambar, rostogolindu-l cu ciocul pe pamantul tasat,
si l-a fixat intre scarita si zidul hambarului. A adus pene, paie si putin rumegus si i-a construit oului un
cuib doar al lui, care sa-i tina de cald.

Zilele le petreceau impreuna, iar serile la fel. Puiul adora sa priveasca apusurile de soare impreuna cu
oul lui si era fericit ca a mai crescut putin, cat sa poata sa-si mentina echilibrul pe ou. Asa dormeau si
se trezeau, iar puiul era fericit.

Pana intr-o dimineata, cand ochii i sa-u marit de spaima. Oul sau era crapat!

,,O fi fost vreun vultur care a incercat sa te manance, dar n-a ajuns la tine din pricina scaritei? Sau o fi
fost vulpea ce mai da tarcoale ....dar ea te-ar fi miscat din cuib, nu-i asa? Vai, dar sper ca n-a incercat
vreun alt pui sa mi te ia??”

La acest ultim gand ochii puiului s-au marit si mai mult, iar tristetea l-a cuprins in asemenea masura
incat mergea abatut, lasandu-se cand pe un picior, cand pe altul. Nu bine si-a mutat oul la soare, ca a
mai aparut o fisura. Surprins, puiul a facut doi pasi in spate, inlemnindu-si aripile in lateral: coaja se
despica si din ou iesea un cioc galben, incadrat de doua bile negricioase. Micul cioc s-a proptit in
pamant si dupa el a aparut un gat si ceva ce semana a sac rozalui.

Oul meu e distrus!

Suparat, puiul si-a intors spatele, mergand spre hambar cu privirea in pamant, spunandu.si taraganat
ca de acum nu mai avea un ou pe care sa-l mângâie si sa se uite la apus impreuna. Ca acum iar era
singur, fara un ou langa el si fara un prieten care sa-i tina de cald sufletesc! S-a urcat in cuibul lui, s-a
cuibarit in paie si a oftat atat de adanc incat penele din cuib au fluturat in fata lui.

Cu ce-am gresit acum? Chiar era nevoie sa fie distrus oul? Cer chiar asa de mult de la viata? Uf, voiam
oul meu.. acum sunt trist si fara pofta de mancare. Zilele nu o sa mai fie la fel... Cand o sa fiu si eu
fericit?

Penele s-au mai miscat odata de la un oftat, iar din curte s-a auzit un sunet de pui mic. Puiul din cuib
si-a inchis ochii, si-a întins ciocul sub aripa si a rămas nemiscat pana la primul spasm de plans
deznadajduit.

Noi.

In spatele tragicului povestii sta fiecare dintre noi, cei care ne dorim un ou, nu pentru oul in sine, ci
pentru eu-l nostru ce are un ou.
 Vreum un ou/ un partener, pentru experienta noastra de a avea un ou, si nu din
dorinta amandurora de a impartasi niste momente impreuna.

Ne imaginam ca daca oferim afectiune si cuib caldut celeilalte persoane suntem remarcabili si
impecabili. Credem ca daca nu jignim si lovim, facem bine si suntem omenosi. Dar oare cat de
omenosi suntem cand vrem sa oferim afectiune, dar cealalta persoana nu are nevoie de asta in acel
moment? Cat de afectuosi mai suntem daca celalalt are o conversatie placuta cu o persoana de sex
opus sau ii spune prietenului ceva ce tu nu stiai? Emotiile care apar in aceste situatii sunt un indicator
al faptului ca preferam sa controlam persoana iubita, decat sa ne bucuram de ceea ce traim.

Adica vrem sa ne spuna totul si sa se comporte intr-un fel care ne face sa ne simtim in siguranta.

Nu e grav sa dorim sa ne simtim in siguranta, insa atunci cand prin aceasta nevoie constrangem
persoana sa faca ceva ce nu simte sau ii ingradim libertatea, cat de omenosi suntem? Si oare nevoia
de a controla persoana si a o tine aproape ...e compatibila cu fericirea si sanatatea relatiei?

Loving the shell or...

Atractiile intre persoane sunt inevitabile si inerente vietii. La fel ca si relatiile, in care putem fi oul sau
puiul.

1. Daca te-ai regasit in trairile puiului, te-ai intrebat vreodata cum se simte un ou?

Cum se simte cand un om te copleseste cu afectiune cand tu ai nevoie de aer? Iti poti imagina ce
sentimente apar cand ai vrea sa faci ceva pentru tine si celalalt nu e de acord? De exemplu sa te uiti
la o emisiune preferata sau sa faci sport? Cum te-ai simti daca pentru tine ar fi prioritar sa ramai sa
rezolvi situatii presante in activitatea ta, iar celalalt vrea sa ii acorzi atentie exact in acele momente, si
faca asta in fiecare zi?

Raspunzand onest la aceste intrebari, pentru tine, vei stii exact cum se resimt comportamentele tale
de catre partenerul tau. Iar asta ar trebui sa explice multe dintre situatiile tale relationale neplacute.
Nu te teme daca nu ai un raspuns, e si firesc sa nu-l ai daca ai trait mereu cu nevoia de cineva alaturi.

Ce mi se pare interesant la oamenii care sunt asemenea puilor este ca ei ofera cuib caldut celuilalt
(de la a-i indeplini pofte zilnice pana la a-i rezerva loc in casa, etc) si in schimb se asteapta ca celalat
sa ii ofere ce are el, puiul, nevoie, oricand si la orice ora. In aceste cazuri de relatii bazate pe schimb
de beneficii nespuse, ma intreb ce se intampla daca unul dintre parteneri are libido redus o perioada
de timp!?

Vrem sa oferim ,,cuib caldut” ca sa ne asiguram beneficii in relatie? Oare cconfundam omul cu o
investitie? Ne asteptam ca daca am oferit ceva, oul sa nu mai creasca, sa fie mereu asa cum vrem noi
sa fie, sa faca in fiecare clipa ce vrem noi si sa intretina cutumele dorite de noi. Crezi ca daca ii oferi
lucruri materiale, afectiune si importanta, asta ar trebui sa tina persoana alaturi? Poate crezi ca nu
meriti ca cineva sa stea langa tine pentru ceea ce esti, dar daca ai comportamente precum puiul s-ar
putea sa ai dreptate.

2. Ai fost vreodata ou?

Unele persoana care au rol de ou, au una dintre cele doua soarte:

Fie mor, sufleteste vorbind, fie se zbat intre neintelegeri, furie, devitalizare si lipsa de impacare. Ei
sunt oamenii care simt adevarul, care vad realitatea asa cum e. Asta daca nu si-au pus ochelari de cal
pentru a face fata nesimtirii celor din jur.

Daca iti poti imagina cum se simte sa fii...ou, inseamna ca esti cu simturile active si orice act de
constrangere din partea vreunui partener iti creeaza repulsie. In cazurile avansate nu stii ca celalalt e
in relatie cu tine pentru ceea ce reprezinti, nu pentru ceea ce esti. Celalalt e mai interesat sa te aiba
si sa ii oferi importanta, sa ii suflii in iluzii si sa ii ajuti indeplinirii ambitiilor. Puteai fi tu sau oricare
alta persoana, nici nu conteaza prea mult pentru ca ,,tot” ce conteaza este ceea ce poate obtine
celalalt prin tine. E si normal, ca ou, sa te simti devitalizat, tracasat, irascibil, neimplinit si agitat.

Please, treat yourself with an answer

Acum as vrea sa fiu mai clara si completa in raspunsul meu la ,,de ce nu merg relatiile”.

1. Vrem totul sau nimic

Vrem sa ne fie si iubit/a, si sot, si parinte si amanat ideal, si confident, toate astea intr-un secol in
care optiunile si schimbarile sunt tot mai multe si mai accesibile. Culmea e ca ii cautam pe cei mai
validanti dintre parteneri, ne intemeiem relatii, avem toate asteptarile de mai sus, plus clauza de
fidelitate si sinceritate (a se citi: imi spui tot, ca eu controlez tot).

Sunt atatea termene si conditii in relatie, incat relatia nu mai este o conexiune
umana, ci o suma de interactiuni de roluri si asteptari.

Vrem sa ne inteleaga sufletul, sa ne repare in casa, sa fie romantic, iubit pasional, dar cel mai
important.... sa fie neobosit in a ne confirma noua importanta. Ca si cum, daca nu ni se confirma
constant ca suntem importanti pentru ei, viata noastra este nula, la fel si valoarea noastra ca oameni.
Iar emotiile puternice care apar in astfel de momente sunt marturia....

De obicei, puii prezinta astfel de apetente pentru superioritate in relatii, insa nici oul nu este scutit de
ele.
 2. Iluziile

Vrem o relatie. Sa fim acceptati si iubiti, sa avem parte de intimitate, sa primim afectiune, sa iubim,
sa oferim. Pare dragut. Persoanele care vor asta uita ca au de-a face cu o persoana in relatie, om
care are propriile nevoi si dorinte, pentru ca vor ca acestea sa fie si sa se comporte doar asa cum
accepta ele, in ideea ca numai asa se poate trai scenariu mult proiectat si dorit.

La iluzii includ mitul familiei unite si a sufletului pereche, la care se adauga ,,nevinovata” nevoie de a
trai relatia perfecta.

Numesc iluzie orice proiectie sau pretentie referitoare la persoana iubita, care poate fi oricine
indeplinieste sumedenia de criterii si asteptari, chiar si cele inconstiente.

3. Validare si superioritate

Cum adica sa am iubit/a urat/a? Trebuie sa fie frumos si deasupra tuturor.

Cand vrei un om pentru ca e mai special, mai superior in vreun fel. Adica validant. Iar daca el e
superior si iti ofera atentia lui... nu inseamna decat ca si tu esti special/a.

Relatiile bazate pe nevoia de validare se consuma intre ego-ul masculin si cel feminin, unde orice
abatere de la asteptarile nespuse ale celuilalt reprezinta un nou motiv de lupta de putere in relatie.

E si normal ca in aceste conditii sa nu apara stare de bine, pace si implinire, desi cuplurile sunt
interesate sa isi mentina imaginea impecabila cu orice pret.

4. Control si gaslighting

,,tu trebe sa faci ce zic eu” se poate spune si asa: iti ofer ce ai nevoie ca sa fii dependent de mine, sa
nu te poti indeparta, iti constat schimbarile de mimica si gestica si le folosesc ca sa fiu eu in controlul
tau, vad unde esti slab si mizez pe asta, ca sa te fac ,,ascultator”. Ma asigur ca-ti influentez deciziile si
ma asigur sa dau drumu la gaz cand te vad putin instabila, ca sa se poata aprinde flama in tine: cu cat
esti tu mai emotionala la ,,comanda” mea, cu atat sunt eu mai in control, deci mai puternic decat
tine.

Relatiile acestea sunt despre lupta de putere, control si importanta si prea putin despre ceea ce este
fiecare.

5. Compatibilatile. dependenta

Cele reale devin irelevante atunci cand partenerii sunt condusi de impulsivitate si practica cele de
mai sus. De cele mai multe ori se foloseste cuvantul de ,,compatibilitate” de catre femeile ce doresc
sa isi justifice atractiafata de un partener ce le da motive de indepartare.

Atractie. Dependenta. Compatibilitate. Orgoliu.

Incep si eu cu ce vine. Ca mintea mi-e aglomerata. de provocarile vietii. De ce sa aleg si cum, de cum
sa ma pozitionez si ce sa fiu. Inca n-am habar. Nu stiu cu ar fi cel mai bine sa fac. Inca sunt in proces.
As merge, dar stiu ca ma vrea pe mine pentru ca sunt singura care e dispusa sa-i ofere ce vrea.
Vorbeste frumos, e ce trebe, ca stie cum trebuie sa fie ca sa obtina ce vrea. Si stie ce sa faca sa atinga
ce vrea, cand vrea. O vad asta in interactiune cu mine.

Situatia e ca odata ce interesele si nevoile lui vor migra... voi migra si eu, ca o carpa uzata.

Cumva... nu pot astepta impecabilitate, insa cunosc dimensiunea sobolaniei la el mai mult decat o
cunoaste cristi. Iar daca cristi o cunoaste mai bine decat mine, el e aparat, pentru ca stefan in vede ca
o putere mai mare decat el si se valideaza reciproc. Din pozitia de femeie, in care sunt, sunt mai
vulnerabila din pricina senzualitatii mele accesibile si stimei de sine scazute. Adica sunt vulnerabila la
dimensiunea lui parazitara pentru ca am pizda si pentru ca ... am o oarecare slabiciune ce iese la
suprafata in relatie cu el.

Deci pana aici e clar.

Mai e partea ca, in mod normal, n-as mai continua o astfel de relatie.

Insa in cazul lui ma gandesc ca il mai doresc ca amic si ca poate voi avea nevoie de ajutorul lui. Iar
acum, cand scriu asta, stiu ca nu ma pot baza pe asta. Ca eu voi pierde daca gandesc asa.

Deci ramane doar partea de relationare personala: daca vreau asta sau nu.

Hm. Pe de-o parte pare ca e o decizie mai grea asa, insa imi da o lejeritate care ma fereste de
manipulare.

Ideea e ca la nivel personal nu e aluatul meu, ma considera slaba si ratata. Si conteaza mult si pozitia
in care sunt. Acum sunt vulnerabila si slaba, nu-s calita si dreapta in picioare.

Ma deranjeaza pentru ca el ma vrea acolo fara sa tina cont de mine, de ce vreau sau de cursul vietii
mele; tot ce-l intereseaza este sa fiu acolo cand are el chef, pentru ca el e zeu si zeul trebuie servit.
Mno. Si clar ca eu sunt proasta ce cade in capcana.

Si acum nu stiu cum ar trebui sa privesc situatia. Sau ce sa-mi spun. Ca ..as putea sa-mi spun ca mi-ar
prinde bine o iesire, ca mi-ar cadea bine un spa la hotel, ca ... ca... ca...

Si.. la nivel personal nu sunt motivata sa ma mai vad cu el. Imi place asa...este atractie, insa la nivel
uman am vazut niste lucruri urate si nu vad vreun motiv pentru care as continua sa intretin relatia.

Numa ca nu stiu daca e cazul sa o spun, si daca da, cum si de pe ce pozitie.

Si ce decizie e cea mai buna pe termen lung.

As vrea sa ramanem in termeni ok. Asta vreau. Pe termen lung. Adica sa nu fie un break up.
Iar daca ma duc, o sa am partea de provocare. Pentru a nu stiu cum vede cristina asta, daca stie, daca
ma place, daca se simte confortabil sa facem sex. ... mi se pare o treaba asa de sensibila si delicata.

Plus de asta, ei amandoi au ego configurat pe parte de castig. Eu, pe pierdere. Iar asta nu e o
combunatie prea buna, mai ales luand in calcul ultima interactiune, adica prima.

Am impresia ca daca nu spun ce-a fost si ce este intretin interesele toxice si cad de slaba. Cad de
slaba orice as spune pe gura, iar cand vine vorba de ei stiu ca e asa. Pentru ca asa vad ei lumea. Asa
sunt.

Pe de alta parte, nu ma opreste nimic sa ma bucur de ceea ce este. Sa fiu prezenta si sa gestionez, cat
pot fiecare situatie in parte.

In ceea ce ma priveste, eu sunt golita de interes la adresa lui si relatiei, adica sunt foarte confortabila
cu ce am/ traiesc si daca voi primi ceva sunt pe plus. Insa...

Ma gandesc cat de corecta as fi fata de mine sa ma expun la o asemenea situatie fara sa clarific niste
lucruri. Adica ne-am vedea doar pentru sex.

Si poate ca in ideea asta nici n-ar fi deplasat sa vad interactiunea ca tranzatie. Insa daca e sa o vad
asa... mai sunt eu?

Si daca sunt congruenta cu mine si spun cele ce clarifica lucruri pentru ca asa gandesc eu ca e corect,
o sa mai fie bine?

Imi pot garanta de pe acum ca nu o sa fie.

Si e o situatie asta.

De abia am trecut de situatia x de familie, ca a venit asta. Vad un progres in provocare. E ca si cum
primesc provocarile ce nu au fost finalizate in vara. Vezi revenirea cu vitan, mesajul de la badi.

Poate sunt deplasata si exagerata. You may say that. But. I have a butt (fund).