ASAMBLĂRI PRIN PENE PARALELE

Asamblările prin pene longitudinale sunt asamblări demontabile de tip arbore – butuc,
destinate transmiterii unei mişcări de rotaţie şi a unui moment de torsiune şi uneori ghidării
deplasării axiale a butucului faţă de arbore. Organul de asamblare este pana, montată într-un
canal executat parţial în arbore şi parţial în butuc sau numai în butuc. Direcţia canalului este
paralelă cu axa arborelui, de unde vine şi denumirea de pană longitudinală.
În funcţie de modul de transmitere a sarcinii, se deosebesc asamblări prin pene cu
strângere şi asamblări prin pene montate fără strângere.
 Asamblările prin pene montate cu strângere (fig. 3.1) transmit sarcina prin frecare.
Forţa de apăsare dintre pană şi butuc, respectiv dintre pană şi arbore este asigurată prin
baterea penei în locaşul ei. Pana longitudinală montată cu strângere are faţa superioară
înclinată cu 1:100, feţele active fiind cea superioară şi cea inferioară, iar între feţele laterale şi
locaş există jocuri. Strângerea asigurată în asamblare permite preluarea pe lângă momentul de
torsiune şi a unor sarcini axiale. Printre cele mai întâlnite asamblări prin pene montate cu
strângere se remarcă asamblările prin pene înclinate (cu canal în arbore, fig. 3.1, a), prin pene
înclinate subţiri (cu frezare plană în arbore, fig. 3.1, b), prin pene concave (fără prelucrarea
arborelui, fig. 3.1, c), penele putând fi prevăzute cu nas (fig. 3.1, d) pentru simplificarea
montării şi demontării. Asamblările prin pene montate cu strângere se utilizează destul de rar,
numai la turaţii mici şi mijlocii, când nu se impun condiţii severe de coaxialitate a butucului
pe arbore, deoarece baterea penei determină o dezaxare a pieselor asamblate.
 Asamblările prin pene montate fără strângere (fig. 3.2) transmit sarcina prin contact
direct între arbore şi pană şi în continuare la butuc. Aceste asamblări pot folosi pene paralele

a b

c d
Fig. 3.1

cu capete rotunde (fig. 3.2, a) sau cu capete drepte (fig. 3.2, b) fixate în canalul din arbore fără
şuruburi (fig. 3.2, a) sau cu şuruburi (fig. 3.2, b). Această ultimă variantă (fig. 3.2, b)
utilizează două şuruburi pentru a evita smulgerea penei din locaş, gaura filetată de la mijlocul
penei folosind pentru extragerea ei din locaşul din arbore, prin înşurubarea unui ştift filetat.
Alte tipuri de pene utilizate la aceste asamblări sunt penele disc (fig. 3.2, c) şi penele
cilindrice. Asamblările prin pene longitudinale montate fără strângere sunt cele mai întâlnite
în construcţia de maşini fiind sigure în funcţionare, având o montare şi demontare simple şi
asigurând coaxialitatea pieselor asamblate.
 a b c
Fig. 3.2

3.1.1. Asamblări prin pene paralele

Asamblările prin pene paralele se utilizează pe scară largă în construcţia de maşini, pentru
a transmite momente de torsiune mici-medii.
Penele paralele sunt standardizate [84] în trei forme (fig. 3.3): cu capete rotunde – forma
A, cu capete drepte – forma B şi cu un capăt rotund şi unul drept – forma C. Pana are
secţiunea transversală dreptunghiulară, asigurând contact pe feţele laterale cu canalele din
arbore şi butuc şi pe faţa inferioară cu canalul din arbore. Între faţa superioară a penei şi
canalul din butuc există joc.

Forma A Forma B Forma C

Fig. 3.3
Canalul din arbore se execută cu freză deget la pene cu capete rotunde (forma A sau C) şi
cu freză disc la pene cu capete drepte (forma B). Canalul din butuc este deschis şi se execută
prin mortezare sau prin broşare (la producţie de serie mare, când numărul pieselor justifică
costul sculei).
Penele paralele se execută din OL 6O (recomandat prin standard [84]) sau din alte oţeluri.
Asamblările prin pene paralele se clasifică, după rolul funcţional, în asamblări fixe şi
asamblări mobile. La asamblările fixe (fără deplasări relative între butuc şi arbore) se
utilizează pene paralele fixate fără şuruburi. La asamblările mobile (cu deplasări axiale ale
butucului faţă de arbore) se folosesc pene paralele fixate cu şuruburi (v. fig. 3.2, b). Lungimea
acestora se alege în funcţie de deplasarea necesară a şurubului. Găurile filetate din arbore
necesare fixării penei micşorează rezistenţa arborelui, ceea ce limitează folosirea penelor
paralele fixate cu şuruburi.
 Sarcina exterioară se transmite de la arbore la pană şi în continuare la butuc prin contact
pe feţele laterale ale penei. Ca urmare, solicitarea principală a asamblării este cea de strivire
pe suprafeţele de contact, o altă solicitare, mai puţin importantă, fiind cea de forfecare a penei.
Schema de calcul a asamblării prin pană paralelă este prezentată în fig. 3.4.
Calculul se efectuează în
următoarele ipoteze:

Fig. 3.4
 presiunea pe feţele laterale, active, ale penei este uniform distribuită;
 pana este montată jumătate în arbore şi jumătate în butuc;
 braţul rezultantei F care acţionează pe fiecare din feţele active ale penei este egal cu
d/2 (v. fig. 3.4).
Verificarea la strivire a asamblării se efectuează cu relaţia
F 2M t 1 4M t
s      as ,
A d h dhl c
lc
2
de unde rezultă lungimea de calcul necesară a penei
4M t
lc  .
dh as

Verificarea la forfecare a penei se efectuează cu relaţia

F 2M t 1
f     af .
A d bl c

În relaţiile de mai sus s-au notat cu: Mt – momentul de torsiune transmis de asamblare; d
– diametrul arborelui, b – lăţimea penei, h – înălţimea penei, lc – lungimea de calcul a penei,
as – rezistenţa admisibilă la strivire a materialului mai slab (de regulă materialul penei,
pentru ca să se evite deteriorarea arborelui sau butucului), af – rezistenţa admisibilă la
forfecare a materialului penei.
În cazul asamblărilor fixe, rezistenţa admisibilă la strivire recomandată este:
as = 100…120 MPa, pentru sarcină constantă, fără şocuri; as = 65…100 MPa, pentru
sarcini pulsatorii; as = 35…50 MPa, pentru sarcini alternante, cu şocuri. Se lucrează cu
rezistenţe admisibile micşorate atunci când, datorită sarcinii variabile, există tendinţa ieşirii
penei din locaş.
 În cazul asamblărilor mobile, în locul tensiunii de strivire s se calculează presiunea p
care trebuie limitată la o presiune admisibilă pa, pentru a se evita expulsarea lubrifiantului
dintre suprafeţele în mişcare relativă. Se recomandă valori pa = 10…30 MPa [5, 11, 14, 16].
Pentru verificarea la forfecare se recomandă rezistenţe admisibile la forfecare af = 100
MPa. Deoarece dimensiunile secţiunii transversale ale penei (b şi h) sunt standardizate astfel
încât solicitarea de strivire să fie solicitarea principală, verificarea de forfecare nu este
necesară.
Calculul unei asamblări prin pană paralelă, pentru care se cunosc momentul de torsiune
Mt care încarcă asamblarea, caracterul sarcinii (statică sau variabilă), tipul asamblării (fixă sau
mobilă) şi uneori diametrul arborelui d şi lungimea butucului, se desfăşoară în următoarele
etape:
 dacă nu se cunoaşte diametrul arborelui, se determină din condiţia de rezistenţă la
torsiune
Mt
d 3 ,
0,2 at
unde at =15 … 55 MPa este rezistenţa admisibilă la torsiune micşorată pentru a se ţine seama
şi de solicitarea de încovoiere a arborelui (se lucrează cu valori mai mici la arbori lungi, la
care solicitarea de încovoiere este mai pronunţată şi cu valori mai mari la arbori scurţi şi
rigizi);
 în funcţie de diametrul d se aleg, din standardul de pene paralele, dimensiunile
secţiunii transversale ale penei (b şi h);
 se determină, din condiţia de rezistenţă la strivire, lungimea de calcul necesară lc şi
apoi lungimea totală a penei l (l = lc + b – pentru pana de forma A, l = lc – pentru pana
de forma B, l = lc + b/2 – pentru pana de forma C), alegându-se o lungime
standardizată;
 dacă lungimea butucului nu permite montarea unei pene cu toată lungimea de calcul
necesară lc în contact cu butucul, se montează două pene identice cu lungimea lc /2,
dispuse la 180º;
 dacă se cunoaşte lungimea butucului, se poate alege o lungime standardizată l a penei,
efectuându-se în continuare o verificare la strivire;
eventual, se verifică pana la forfecare.