Modul Tematic 1 PDF

MODUL TEMATIC 1
Coordonatori:
Lect. arh. Mariana FETTI
Lect. dr. arh. Alina VOICULET
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM “ION MINCU”
Departamentul: SINTEZA DE PROIECTARE
An universitar: 2009 -2010
CERCETARE DEPARTAMENT SINTEZA DE PROIECTARE AN IV/V AN UNIVERSITAR 2009-2010
MODUL TEMATIC 1: Adăpostirea – spaţiu destinat relaxării, siguranţei şi sănatăţii – element definitoriu în evoluţia omenirii.
A. PROGRAM-LOCUINŢA
A. PREZENTARE PROGRAM - TIPOLOGII
(în funcţie de regimul înălţime)
I. CLĂDIRI CU MAI MULTE ETAJE

1. VOLUMUL DEFININD STRUCTURA:
caracteristici:
n două opţiuni de orientare: către stradă sau către curtea interioară;
n în multe cazuri curtea interioară este direct conectată la nivelul parterului cu spaţiile străzii; curtea servește ca spaţiu semipublic, spre care se
deschid balcoane, logii;
n permite toate tipurile de planimetrie/organizare funcţională;
n * plan corelat: respectă configuraţia tramei stradale, relaţionată cu înălţimea, orientarea, adâncimea și curtea interioară;
n * plan liber: subîmpărţirea în structuri individuale, corelat cu aliniamentul fronturilor existente, împărţit în mai multe volume; etc.
categorii:
n dezvoltare în formă de U completând sau nu un front existent (Diener & Diener, Reihenring, Amerbachstrasse, Basel, 1985)
n dezvoltare monobloc prin ocupare intensivă pe perimetru lotului în jurul unei curţi interioare (Alvaro Siza, tha Hague Schilderswijk, 1988)
n tipologie bară, monobloc cu unităţi repetitive în completarea unui front existent (Office for Metropolitan Architecture / OMA, Berlin-Kreuzberg,
Friedrichstrabe 207/208, 1989)
n dezvoltare perimetrală de-a lungul străzii, dezvoltat pe două parcele diferite aliniate la frontul stadal, situate de-o parte și de alta a unei artere
secundare (Homan&Lobato, The Hague, Gravenzandelaan, 1991)
n dezvoltarea în terase (Josep Torne, Villa Olimpica, Unidad de Proyecto 7.4, Barcelona, 1991)
n 'superblocul' (Hans Kollhoff, KNMS-Eiland, Piraeus, Levantkade 8, Amsterdam,1994)
n dezvoltare pe 2 rânduri de-a lungul unei străzi, cu curţi interioare deschise către stradă (Martin Spuhler, Selnau, Sihlholzlistrasse, Zurich, 1995)
2
n dezvoltarea pe 2 rânduri cu curte interioară introvertită (Neutelings Riedijk, Hollainhof, Ghent, 1999)
2. INSERŢIA URBANĂ:
caracteristici:
n dezvoltarea cu numărul cel mai mare de restricţii, din punct de vedere al dezvoltării în adâncime în cazul în care vecinatăţile sunt diferite;
n strategia de dezvoltare trebuie să răspundă solicitărilor zonei putând face excepţie de la contracticţiile generate de orientare și imagine; etc.
categorii:
n tip plombă cu curte spre stradă, cu prelungirea spaţiului public, stradal, cu spaţiul curţii amenajate (Georg Heinrichs, Uhlanstrasse 195, Berlin-
Charlottenburg, 1974)
n tip plombă cu patio, utilizare intensivă a terenului completând un front existent (Antonio Cruz, Dona Maria Coronel, Calle, Sevilla, 1976)
n 'shelf house' (Kjell Nylund, Admiralstrasse 16, Berlin-Kreuzberg, 1986)
n dezvoltare pe adâncimea lotului, între două calcane, volume interconectate pe toată lungimea lotului (Philippe Gazeau, 46, rue de l'Ourcq,
Paris, 1993) + (Herzog & de Meuron, Schutzenmattstrasse 11, Basel, 1993)
n locuinţe unifamiliale dezvoltate pe mai multe nivele (Hohne & Rapp, casa Santen, Borneo, Amsterdam, 2000)
3. CLĂDIRI DE COLŢ:
caracteristici:
n inserţie direct relaţionată cu dezvoltarea la nivel urban, atât al arterelor spre care este orientată cât și spre ţesutul existent alăturat;
n clădirile de colţ ocupă o poziţie deosebită în planificarea urbană;
n marchează finalitatea unei artere de circulaţie, și este vizibilă pe toate cele 3 laturi; etc.
categorii:
n clădire tip galerie (Herzog & de Meuron, Allschwilerstrasse90, Basel, 1988)
n clădire de colţ izolată, fără contact cu vecinătaţile (Hilde Leon, Berlin-Kreuzberg, Schlesische Strasse, Taborstrasse, 1993)
n clădire de colţ ca terminaţie a unui fond construit existent pe o latură, completează o clădire existentă pe o latură rezultând 2 faţade principale
către arterele de circulaţie (Morger & Degelo, Muhlheimer Strasse, Basel, 1993)
3
4. CLĂDIRI CU CALCAN:
caracteristici:
n cazuri singulare extreme, prin care clădirea permite orientare către unul sau două puncte cardinale;
n rezultantă contextuală a densităţii ţesutului urban; etc.
categorii:
n alipire la calcan pe 2 laturi opuse, clădiri între două calcane (Otto Steidle, Berlin-Kreuzberg, Kopenicker Strasse, 1985)
n completări ale construcţiilor existente, completări fronturi prin extensie/alipire (Gustav Peichl, Berlin-Tegel, Schlosstrasse, 1989)
n alipire la calcan pe 2 laturi alăturate (Josep Llinas, Ciutat Vella, Carrer Carme, 1994)
n alipire la calcan pe 3 laturi (Francis Soler, cite St. Chaumont, 1993)
n alipire la calcan prin extensii ale volumului major generând curţi succesive (Herzog & de Meuron, rue de Suisses, 14eme Arrondissement, Paris,
2000)
n
5. CLĂDIRI IZOLATE:
caracteristici:
n *tip restrâns: locuinţele multifamiliale asigură avantajele unei locuinţe unifamiliale: nr. mic de ocupanţi, amplasarea în mediul suburban,
orientarea pe toate patru laturile, acces pe zona centrală, relaţia cu spaţiile verzi (grădina) are prioritate ca factor determinant al calităţii locuirii;
n *tip extins: structuri solitare, ansamblul rezidenţial: folosește contrastul dintre cele două zone ale curţii: zona publică spre strădă și zona semi-
privată, curtea interioară; etc.
categorii:
n locuinţa multifamilială în cadru natural, cu acces comun și spaţii diferite interconectate (Heinz Schudnegis, Berlin-Wilmersdorf, Wallotstrasse 9,
1972)
n locuinţa multifamilială în mediul urban, cu nod de circulaţie comun și apartamente separate (Isa Sturm+Urs Wolf SA, Rontgenareal, Zurich,
1999)
n tip incintă, cu curte centrală comună și cursive interioare perimetrale, noduri acces amplasate în interiorul clădirii (Diener & Diener Architects,
KNMS-Java-Eiland, Amsterdam, 2001)
n 'mixed-used', distribuţie prin intermediul cursivelor amplasate în jurul curţilor interioare, nodurile de acces sunt amplasate în spaţiul exterior
4
(De Architekten Cie, Frits van Dongen, Botania, Amsterdam, 2002)
6. STRUCTURI PUNCTUALE:
caracteristici:
n clădiri lipsite de restricţii din partea clădirilor învecinate;
n posiblităţi multiple de orientare faţă de punctele cardinale;
n clădiri izolate cu geometrie determinată conceptual (implică dezvoltări de forma ansamblului rezidenţial);
n grad ridicat de eficienţă economică la nivel constructiv și funcţional; unităţile aflate la nivelul parterului sunt legate de spaţiile verzi din cadrul
curţilor interioare (curţi alocate);
n varietatea aparatului de acces;
n calitate funcţională maximă pentru unitatea de locuit: apartamentele sunt dezvoltate orizontal, vertical, duplex, triplex, etaje decalate; etc.
categorii:
n bara urbană, element punctual (Le Corbusier, Unite d'Habitation, boulevard Michelet, Marseille, 1947) + (Florian Riegler & RogerRiewe, Graz-
Strassgang, Bahnhofstrasse 10, 1994)
n bara urbană, prin multiplicare (Rudiger Kramm, Frankfurt on Main, Brandhofchen 1-23, 1995)
n tip dală urbană (Alvar Aalto, Berlin-Tiergarten, Klopstockstrasse 30-32, Berlin, 1957) + (Oscar Niemeyer, Berlin-Tiergarten, Altonaer Strabe 4-14,
Berlin, 1957)
n unitate locuire cu curţi interioare (Theo Hotz, Zurich-Wetzikon, Buchgrindelstrasse 4, 1985)
n bare decalate, cu curte interioară deschisă spre spaţiul public (Jean Nouvel, Avenue de General Leclerc, Nimes, 1987)
n dale decalate (Office for Metropolitan Architecture / Rem Koolhaas, Ij-Plein, Amsterdam-Nord, 1990)
n orientare tip 'pieptăne' deschis spre spaţiul public (Steven Holl Architects, Fukuoka, Japan, 1991)
n 'superblocul', volum masiv, fără curte interioară, accesul la tronsoane se face la nivelul parterului prin intermediul gangurilor (Art Zaaijer & Han
van de Born, K25, Dedemsvaartweg 893, Haga, 1992)
n bare interconectate și curte centrală închisă (M. Kovatsch & H.Bielenski, Tyroltgrasse, Graz, 1994)
5
7. TURNURI REZIDENŢIALE:
caracteristici:
n clădiri de locuit peste 9 etaje, izolate, orientate în general către punctele cardinale, grupând unităţile de locuire în jurul unui nod central de
acces;
n apartamentele au în general simplă sau dublă orientare;
n lipsesc balcoanele și spaţiile verzi (rar sunt folosite loggii și grădini de iarnă, lipsa); etc.
categorii:
n turn rezidenţial, tip monobloc, (Mies van der Rohe, 860-880 Lake Shore Drive, Chicago, 1951) + (Bertrand Goldberg, Chicago, Marina City, 1963)
n turn cu dezvoltare ramificată (Schipporeit & Heinrich, Chicago, Lake Point Tower, 1965)
n turnuri interconectate (Erick van Egeraat, Iga Stuttgart, House 13, 1993)
8. LOCUINŢE ÎN TERASE:
caracteristici:
n dezvoltate pe teren natural sau reproducând artificial prin configuraţia spaţială forma terenului; etc.
categorii:
n clădirea preia forma naturală a terenului (Tadao Ando, Mount Rocco, II, Kobe, Japan, 1993)
n clădirea reproduce artificial forma terenului în terase (Georg Heinrichs, Berlin-Wilmersdorf, Wiesbadener Strasse, 1982) + (Moshe Safdie,
Habitat 67, Montreal, 1967)
n retragere în terase succesive în spaţiul urban (Patrick Hodgkinson, Foundling Estate, London Bloomsbury, 1972)
n locuinţe înșiruite în terase (Hans Kammerer, Trollingerweg, Neustadt, 1972)
n locuinţe cuplate cu terase (Baumschlager & Eberle, Lakeside Living, Bregenzer Strasse, Bregenz, 1988)
9. VOLUMUL INTEGREAZĂ STRUCTURA:

caracteristici:
n inserţie punctuală, definită prin elemente repetabile, trasee sinuoase și forme de dezvoltare generate de configuraţia terenului;
n clădiri în general lineare, eficiente economic; etc.
6
categorii:
n dezvoltare organică ramificată (Herbert Stranz, Berlin Wittenau, Wihelmsruher Damm 224, Berlin, 1968)
n turnuri dezvoltate pe tramă organică (Oswald Ungers, Berlin Wittenau, Wihelmsruher Damm 165, Berlin, 1969)
n dezvoltare tip 'tetris'/'lego' (Karl Fleig, Berlin Wittenau, Wihelmsruher Damm 187, Berlin, 1966)
n dezvoltare tip bare decalate, pe limita lotului și spaţiul central amenajat cu parcaj subteran (Alison & Peter Smithson, Robin Hood Gardens,
London, 1972)
n dezvoltare radială, pe inel circular în jurul unui spaţiu public (Werner Duttmann, Berlin-Kreuzberg, Mehringplatz, 1974)
n dezvoltare pe contur de lot (Kazuyo Sejima & Ryue Nishizawa, Kitagata apartment building, Gifu, 1998)
II. LOCUINŢE DE ÎNĂLŢIME MICĂ
1. LOCUINŢE INDIVIDUALE
caracteristici:
n tipologia cea mai căutată: teren privat, intrare privată, loc parcare, configuraţie geometrică variabilă; etc.
categorii:
n locuinţa temporară (casa de vacanţa) (Kisho Kurokawa, Karuizawa Capsule House, Kita-saku, Nagano, 1973)
n locuinţa permanentă izolată (Peter Eisenman, Cardhouse II, III, Hardwick, Vermont, 1971)
n locuinţa cu curte interioară (Alvaro Siza, Casa Antonio Carlos Siza, Santo Tirso, 1978)
n locuinţa tip 'cub' (Renzo Piano/Richard Rogers, Milan, 1974)
n locuinţa îngropată, pe teren orizontal (Van Berkel & Bos, Villa Willbrink, Amersfoort, 1994)
n locuinţa dezvoltată în jurul curţii interioare (Katsuhiro Miyamoto, House Aida-sou, Takarazuka, Japan, 1995)
n locuinţa unifamilială, individuală (Shigeru Ban, 2/5 House, Nishinomaiya, Osaka, 1995) + (Oma & rem Koolhaas, Floirac, Bordeaux, 1998) + (Van
Berkel & Bos, Mobius House, Het Gooi, 1998)
n locuinţe prefabricate (Heide von Beckerath, Dream House 1, Hamburg, 1999)
2. LOCUINŢE TIP DUPLEX

7
caracteristici:
n caracteristici asemănătoare locuinţelor individuale;
n se regăsesc în general în cazul locuinţelor înșiruite, orientare pe trei laturi;
n eficienţă economică; etc.
categorii:
n duplex semicuplat (Fred Bos, Straat van Ormones, Delft, 1990)+(Jan Pesman, Straat van Ormones, Delft, 1990) + (Bjarne Mastenbroek &
MVRDV, Villa KBWW, Utrecht, 1997)
n duplex cuplat (Harry Gugger, Bruderholz, Basel, 1996)
n duplex 'pe apă' (Art Zaaijer, Floating houses, Ij-Burg, Amsterdam, 2001)
3. LOCUINŢE ÎNȘIRUITE
caracteristici:
n separare între zona publică, din faţa casei, și semipublică, grădina privată;
n clădirea are dublă orientare;
n flexibilitate volumetrică la nivelul inserţiei urbane, separare verticală între spaţiul de zi și zona de noapte; etc.
categorii:
n locuinţe înșiruite de înălţime mică decalate (Philippen, Randall & Parkes, London-Hatfield, The Ryde, 1964)
n locuinţe înșiruite cu mai multe etaje cuplate (Herman Hertzberger, Diagoon-Houses, Delft, 1976) + (Tegnestuen Vandkunsten, Egebjerggard,
Kopenhagen-Ballerup, 1996)
n locuinţe înșiruite în pantă, mediu urban (Peter Haas& GunterHermann, Altenbergstrasse, Stuttgart, 1982)
n locuinţe înșiruite tip cutie (Nicholas Grimshaw & Partners, Grand Union Walk, Camden, London, 1988)
n locuinţe înșiruite în terase (GFP & Associates, Kirchholzle Residential Park, Schopfheim-Wiechs, 1990)
n ansamblu locuinţe înșiruite, duplex+individuale (Neutelings Riedijk Architects, 4th quadrant, Harderwijkerzand, Huizen, 1996)
n ansamblu locuinţe înșiruite în dublu tract (MAP Architects, Borneo, Amsterdam, 2000)
8
4. HIGH-DENSITY, LOW-RISE:
caracteristici:
n construcţii cu densitate maximă înafara mediului urban: locuinţe unifamiliale, locuinţe tip covor, locuinţe înșiruite; etc.
categorii:
n ansamblu locuinţe înșiruite în pantă (Atelier 5, Halen Housing Development, Herrenschwanden, Bern, 1961)
n dezvoltare tip covor (Reinhard Gieselmann, Carpet Development, Ludwig-Windhorst-Strasse, Karlsruhe, Vienna, 1961) + (Storgard & Nielsen,
Herstederne, Galgebakken, Denmark, 1974)
n dezvoltare cu curţi interioare (Alvaro Siza, Quinta da Malagueira, Evora, 1977)
n ansamblu locuinţe înșiruite, unităţi duplex interconectate intercalat, ansamblu înălţime medie, 5 etaje (Darbourne and Darke, Marquess Road,
London Islington, 1977) + (Atelier 5, Siedlung Ried 2, Brueggbuhlstrasse, Niederwangen, 1990)
n ansamblu rezidenţial cu curţi interioare (Steidle+Partner, Wien-Sud, Wienerberggrunde, Ottostrasse, Vienna, 1993) + (Michael Alder,
Vogelbach, Riehen, basel, 1992)
n unitate în ansamblu (Rem Koolhaas & OMA, Nexus World, Fukuoka, 1991)
n locuire intensivă (Chiba Manabu Architects, Eda Housing, Yokohama, Kanagawa, 2005)
B. LEGISLAŢIE
n NP.057-02 (revizuire NP016-96) Normativ privind proiectarea clădirilor de locuinţe;
n NP.063-02 Normativ privind criteriile de performanţă specifice scărilor şi rampelor pentru circulaţia pietonală în construcţii;
n NP.064-02 normativ pentru proiectarea mansardelor la clădirile de locuit;
n NP.068-02 Normativ privind proiectarea clădirilor civile din punct de vedere al cerinţei de siguranţă în exploatare;
n NP.051-2001 Normativ pentru adaptarea clădirilor civile și spaţiului urban aferent la exigenţele persoanelor cu handicap;
n NP.24-97 Normativ pentru proiectarea, execuţia și exploatarea parcajelor etajate pentru autoturisme;
n NP.25-97 Normativ pentru proiectarea construcţiilor publice subterane;
n Lg.nr.10/1995 privind calitatea în construcţii, modificată cu Legea nr. 506 din 04 mai 2007, privind calitatea în construcţii;
n Lg.nr.114/1996 legea locuinţei, etc.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
n P.118-99 Normativ de siguranţa la foc a construcţiilor;
9
n MP.008/2000 Manual privind exemplificări, detalieri și soluţii de aplicare a prevederilor normativului P118-99 «Siguranţa la foc a construcţiilor»;
n P.102-2001 Norme tehnice privind proiectarea și executarea adăposturilor de protecţie civilă în subsolul construcţiilor noi (ord.1435/2006 şi ord.
560/2005);
n GP.058/2000 Normativ privind optimizarea nivelului de protecţie termică la clădirile de locuit;
n NP.061-02 Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de iluminat artificial din clădiri, etc.
C. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
n Ando, Tadao, Le Corbusier: Houses, Toto, 2001.
n Archiv, B. & Droste M., Bauhaus 1919-1933, Taschen 25ed., 2006.
n Asensio, Francisco, Atlas Architectural Houses, Atrium Books, 2005.
n Beaver, Robyn, 100 More of the Wold's Best Houses, Images Publishing, 2006.
n Benton, Caroline M., Le Corbusier and the Maisons Jaoul, Princeton Architectural Press, 2009.
n Benton, Tim, The Villas of Le Corbusier and Pierre Jeanneret 1920-1930, Birkhauser Basel, 2007.
n Broto, Carles, Compact Houses, Links International, 2005.
n Broto, Carles, Houses Now: Unique Houses, Links International, 2008.
n Broto, Carles, Houses Now: Town Houses, Links International, 2006.
n Broto, Carles, New Concepts în Housing, Links International, 2005.
n Buisson, E. & Billard T., The Presence of the Case Study Houses, Birkhauser, 2004.
n Canizares, A.G., New Apartments, Collins Design, New York, 2005 .
n Cohen, J.L., Mies van der Rohe, Hazan, 1994;
n Corbusier, Le, Le Modulor and Modulor 2 (ed. Eng.), Birkhauser Basel, 2000.
n Corcuera (Ed.), Antonio, Contemporary Houses, Tandem Verlag GmbH-Ullmann/Loft Publications, 2006.
n Crosbie, M.J., Living Together: Multi-Family Housing Today, Images Publishing GroupPty, 2007.
n Crosbie, M.J., Multi-Family Housing: The Art of Sharing, Images Publishing GroupPty, 2006.
n Curtis, W.J.R., Le Corbusier. Ideas and Forms, Phaidon Press Ltd, London, 1986;
n Daguerre, Mercedes, Twenty Houses by Twenty Architects, Phaidon Press, 2005.
n Davies, Colin, Key Houses of the Twentieth Century: Plans, Sections and Elevations, Norton & Company, 2006.
n ed. 2G 48/49 Mies van der Rohe: Houses, Editorial Gustavo Gili, 2009.
10
n ed. Living în the New Millenium: Houses at the Start of the 21st Century, Phaidon Press, 2009.
n Ford, E. R., Details în Modern Architecture, vol. I-II, Cambridge Ma, The MIT Press, 1994/1996;
n Forster, Wolfgang, Housing în the 20th and 21st Centuries, Prestel, 2006
n Frampton, K., Le Corbusier, Hazan, Paris, 1997;
n French, Hilary, New Urban Housing, Yale University Press/Laurence King Publishing Ltd., 2006.
n French, Hilary, Key Urban Housing of the Twentieth Century: Plans, Sections and Elevations, Norton & Company, 2008.
n Friederike (Ed.), Schneider, Grundribatlas-Wohnungsbau, Birkhauser Verlag, 2004.
n Friedman, Mildred, Frank Gehry: The Houses, Rizzoli, 2009.
n Gast, Klaus-Peter, Living Plans: New Concepts for Advanced Housing, Birkhauser Verlag , 2005.
n Gimenez, A. & Monzonis C., Single-Family Housing, Editorial Pencil, 2008.
n Gimenez, A. & Monzonis C., Multi-Family Housing 8, Editorial Pencil, 2008.
n Haro, F. & Fuentes O., Houses: Proportions & Harmony, Arquitectos Mexicanos Editores, 2006.
n Hess, Alan, Oscar Niemeyer Houses, Rizzoli, 2006.
n Iwatate, M. & Mehta G.K., Japan Houses, Tuttle Publishing, 2005.
n Jodidio, Philip, Architecture Now! Houses, Taschen, 2009.
n Kramer, Sibylle, Town Houses & More, Verlagshaus Braun, 2008.
n Kunz, M.N., Best Design Modular Houses, Birkhauser, 2005.
n Lahti, M. & Jetsonen S.& Naito H., Alvar Aalto Houses, Finnish Building Centre, 2005.
n Lapuerta, J.M., Collective Housing: A Manual, Actar, 2007.
n Llorella, Anja, New Minimalist Houses, Harper Design International, 2006.
n McCoy, Esther, Case study Houses: 1945-1962, Hennessey & Ingalls, 1977.
n McLeod, Virginia, Detail în Contemporary Residential Architecture, Laurence King Publishing Ltd., 2007.
n Meier, Richard, Richard Meier Houses and Apartments, Rizzoli International, 2007.
n Mohney, D., & Jenkins S., The Houses of Philip Johnson, Abbeville Press, 2004.
n Moreno, E. & Vranckx, B., 200 Outstanding House Ideas, Firefly Books, 2009.
n Mornement, A. & Biles A., Infill: New Houses for Urban Sites, Laurence King Publishers, 2009.
n Nasple & Asakura, Tokyo Houses, teNeues, 2002.
n Neufert, Ernst, Architects' Data (3rd edition), Wiley-Blackwell, 2002.
11
n Norberg-Schulz, C., Systeme logique de l architecture, Mardaga, Liege, 1998;

n Paredes, Cristina, Houses and Materials, Loft Publications, 2008.
n Pfeifer, G. & Brauneck P., Town Houses: A Housing Typology, Birkhauser Basel, 2008.
n Pfeifer, Gunter, Row Houses: A Housing Typology, Birkhauser Basel, 2007.
n Pfeifer, Gunter, Courtyard Houses: A Housing Typology, Birkhauser Basel, 2007.
n Pfeifer, Gunter, Freestanding Houses: A Housing Typology, Birkhauser Basel, 2009.
n Pilar, Chueca, Houses Now: Urban Houses, Links International, 2008.
n Pollock, Naomi, Modern Japanese House, Phaidon Press, 2005.
n Pople, Nicolas, Small Houses: Contemporary Residential Architecture, Universe, 2003.
n Rowe, C., 'Transparency: Literal and Phenomenal' în The Mathematics of the ideal Villa and Other Essays, MIT Press, Cambridge Mass., 1982;
n Schittich (Ed.), Christian, High-Density Housing (în Detail), Concepts-Planning-Construction, Birkhauser Edition Detail, Munchen, 2004.
n Schittich (Ed.), Christian, Cost-Effective Building (în Detail), Economic concepts and constructions, Birkhauser Edition Detail, Munchen, 2007.
n Schittich (Ed.), Christian, Single Family Houses (în Detail), Birkhauser Edition Detail, Munchen, 2005.
n Schittich (Ed.), Christian, Housing for People of All Ages (în Detail), flexible, unrestricted, senior-friendly, Birkhauser Edition Detail, Munchen, 2007.
n Schittich (Ed.), Christian, Semi-Detached and Terraced Houses (în Detail), Birkhauser Edition Detail, Munchen, 2006.
n Schittich (Ed.), Christian, Building Simply (în Detail), Birkhauser Edition Detail, Munchen, 2005.
n Sejima, K. & Nishizawa, R., Sanaa: Houses, Actar, 2007.
n Smith, Elizabeth, Case Study Houses, Taschen, 2002.
n Strongman, Cathy, 100 Houses: Modern Designs for Contemporary Living, Merrell, 2009.
n Toto, Contemporary Japanese Houses: 1985-2005, Art Data, 2006.
n von Meiss, P., De la cave au toit, PPUR, Lausanne, 1991;
n Webb, Michael, Art Invention House, Rizzoli, 2005.
n Weintraub A. & Hess A., Frank Lloyd Wright: Prairie Houses, Rizzoli, 2006.
întocmit: asist.drd.arh. Alexandru CRIȘAN & asist.drd.arh. Ana-Maria CRIȘAN
12
B. TURISM
1. Prezentare program
1.1. Introducere
1.2. Definitii
2. Evolutie program
2.1. Scurt istoric
2.1.1. Europa
2.1.2. Romania
2.2. Tendinte actuale: Design Hotel/ Boutique Hotel
3. Tipologii de structure de primire turistice cu functiuni de cazare

3.1. hoteluri
3.2. hoteluri-apartament
3.3. moteluri
3.4. hosteluri
3.5. vile
3.6. bungalow-uri
3.7. cabane turistice
3.8. campinguri, sate de vacanţă, popasuri turistice, căsute tip camping
3.8.1. campingurile
3.8.2. satul de vacanţă
3.8.3. popasul turistic
3.9. pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice
3.9.1. pensiunile turistice
3.9.2. pensiunile agroturistice
3.10. apartamente sau camere de închiriat
13
3.11. structuri de primire cu funcţiuni de cazare pe nave fluviale şi maritime

3.12. condominium
4. Clasificări (conform legislaţiei şi normativelor)
4.1. Clasificarea hotelurilor dupa numarul de stele

4.1.1. hoteluri de 5 stele
4.1.5. hoteluri de 1 stea
4.2. Clasificare după locaţie

4.2.1. Hoteluri în centrul oraşelor
4.2.1.1. Hoteluri de lux (4 – 5 stele)
4.2.1.2. Hoteluri pentru seminarii- “Convention Hotels”
4.2.1.3. Hoteluri în oraşe turistice
4.2.2. Hoteluri de tranzit -“Motor Hotels”
4.2.3. Hoteluri lângă aeroporturi
4.2.4. Hoteluri pentru seminarii- “Convention Hotels”
4.2.5. Hoteluri în staţiuni- “Resort Hotels”
5. Descriere functionala
5.1. Amplasarea şi orientarea
5.1.1. Poziţionarea acceselor
5.1.1.1. accesul auto clienţi
5.1.1.2. accesul auto de serviciu
5.1.2. poziţionarea volumului cazării
14
5.2. Schema functionala

5.3. Tipuri de plan
5.3.1. Plan simplu tract
5.3.2. Plan dublu tract
5.3.3. Plan de tip “punct”
5.3.4. Plan cu atrium
5.4. Accese
5.4.1. Acces pietonal
5.4.2. Acces auto
5.4.2.1. acces auto public
5.4.2.2. acces auto de serviciu
5.4.3. Acces principal (pietonal si auto- public), Hol, Recepţie
5.5. Parcaje
5.6. Circulaţii
5.6.1. Nod principal
5.6.2. Nod secundar (de seviciu)
5.6.3. Căi de evacuare
5.7. Celula de cazare: dimensiuni, dotări, instalaţii
5.8. Alimentaţie publică
5.8.1. Restaurant (acces, legătura cu hotelul, legătura cu bucătăria)
5.8.2 Bar de zi (legătura cu hotelul, legătura cu restaurantul, aprovizionare)
5.8.3. Bucătăria (legături funcţionale, fluxuri, dimensionări)
6. Exemplu
7. Legislaţie specifică- normative

8. Bilbliografie selectiva
9. Anexe
15
1.1. Introducere1
Turismul consta in deplasarea persoanelor in scop recreational sau de afaceri. Turismul a devenit o activitate de relaxare globala. In 2008 s-au inregistrat
peste 922 milioane de sosiri internationale, cu o rata de crestere de 1,9%, comparativ cu 2007.
Ca urmare a recesiunii, cererea de turism intenational a scazut simtitor, incepand cu inceputul lunii iunie 2008, cand rata cresterii numarului de sosiri a
scazut cu 2% pe perioada verii, iar acest spor negativ a scazut cu 8% in cursul primelor 4 luni ale 2009. Dupa acest moment situatia s-a agravat si cu
aparitia epidemiei de gripa, iar turismul continua pe un trend descendent.
Turismul este vital pentru multe tari, ca cele apartinand Uniunii Europene, Egipt, Grecia, Tailanda, ca si multe natiuni insulare, cum ar fi Bahamas, Fiji,
Maldives si Seychelles, fapt datorat influxului de venit din tranzactionarea de bunuri si servicii si oportunitatea crearii multor locuri de munca in industria
serviciilor asociate turismului.
1.2. Definitii2
Organizatia Mondiala a Turismului defineste „turistul” ca persoana care „calatoreste si petrece un timp intr-un spatiu in afara celui obisnuit, pentru o
perioada mai lunga de 24 de ore, dar nu mai mult de un an consecutiv, in scopul relaxarii, afaceri sau alte activitati din care nu rezulta remuneratie in locul
desfasurarii lor”.
Liga naţiunilor descrie în 1936 turistul străin ca fiind “cineva care călătoreşte în străinătate pe o durată de cel puţin 24 de ore” iar Organizaţia Naţiunilor
Unite completează în 1945 afirmatia, precizând durata maximă a şederii: 6 luni.
Hunziker si Krapf, in 1941, defineau turismul ca „suma fenomenelor si relatiilor care deriva din deplasarea si ramanerea intr-un loc a non-rezidentilor,
atat timp cat acest lucru nu rezulta in rezidenta permanenta si nu este relationat cu castiguri financiare”
In 1976, explicarea notiunii de catre Societatii Turismului din Anglia era: „Turismul este deplasarea temporara , pe termen scurt, a persoanelor, cu
destinatie in afara spatiilor in care isi desfasoara in mod normal viata si activitatea, deplasare corelata cu activitatile desfasurate in timpul sederii. Include
deplasarea in orice scop.”
In 1981, Asociatia Internationala a Expertilor Stiitifici in Turism defineste turismul ca suma activitatilor alese voluntar si desfasurate in afara spatiului
casei.
1
http://en.wikipedia.org/wiki/Tourism
2
Idem 1
16
Natiunile Unite, in studiul „Recomandari asupra statisticilor in turism: turism domestic” din 1994, clasifica trei forme de turism. Prima forma este
turismul domestic, care implica deplasari ale rezidentilor unei tari in interiorul tarii respective. „Inbound turism” desemneaza non-rezidentii care vin in tara
respectiva. A treia categorie o reprezinta „outbound turism”, care implica rezidentii acelei tari, care se deplaseaza intr-o tara straina. UN a identificat
categorii secundare, care deriva din primele trei:
-turismul intern, care este suma turismului domestic cu „inbound turism”
-turismul national, care il combina pe cel intern cu „outbound turism” si
-turismul international, care reuneste „inbound turism” cu „outbound turism”
2. Evolutie program
2.1. Scurt istoric
2.1.1. Europa
• Primele aşezări / oraşe turistice în Europa
Au aparut în Roma Antică şi au fost legate de izvoarele termale. Aristocraţii romani detineau vile în aceste zone sau veneau ca oaspeţi ai prietenilor şi
rudelor.
Exemple:
-Baiae3
Era o staţiune la modă în Republica Romană, situată în regiunea Campania de astazi, la Golful Napoli si a fost cel mai important centru de ape termale şi
minerale al antichităţii. Băile erau umplute cu apă termală captată din izvoarele subterane şi transportată în bazine printr-un sistem de conducte. Apa era
folosită pentru relaxare dar şi în scopuri terapeutice.
“Oraşul turistic” avea atunci si are si astazi o importantă componentă de reprezentare, cetăţenii de vază ai republicii fiind posesori de vile în oraş (ex.
vilele lui Iulius Caesar şi Nero) şi viaţa politică şi mondenă fiind continuata aici.
-Bath4
Se afla în provincia Bretania (Anglia) si a fost locuit de romani între 60 – 400 en. Acestia au construit băi şi un templu pe dealurile ce încadrează valea
râului Avon în Somerset, în locul cu singurele izvoare termale din Marea Britanie. Staţiunea a devenit populară în timpul epocii georgiene.
3
http://en.wikipedia.org/wiki/Baiae
4
http://en.wikipedia.org/wiki/Bath,_Somerset
17
• Hanul
Era legat de activităţi comerciale şi pelerinaje
Santiago de Compostela (în Galitia în Nord-Vestul Spaniei) era una din principalele direcţii de pelerinaj pentru Evul Mediu creştin. El Camino Frances
(denumit si El Camino de Santiago) era în sec. XI drumul medieval principal care unea Pirineii cu Santiago de Compostela, trecând prin Joca, Pamplona,
Estella, Santillana del Mar, Burgos şi Leon. Pe acest traseu existau „hanuri”(diferite de hanul oriental) pentru pelerini, locuri de întâlnire a oamenilor veniti
din Nord – Vestul Europei (Franţa, Statele Germane, Flandra etc) care parcurgeau împreună drumul pelerinajului. Pelerinajele au fost una dintre cauzele
“internaţionalizării” stilului gotic în arhitectură.
Aceste forme de cazare preced ceea ce se intelege prin turism, în forma actuală, care este o creaţie a secolului XIX . Cuvântul turism este folosit prima
dată în 1811 iar turist în 1840.
Călătoriile de plăcere sunt asociate cu Revoluţia Industrială în Marea Britanie. Turiştii erau industriaşi şi comercianţi (aceştia din urmă, membrii ai clasei
de mijloc dadeau caracterul “de masă” al fenomenului). Prima companie de călătorii / agenţie de turism a fost Cox & Kings, in 1758. Destinaţiile erau
localităţi din Marea Britanie (staţiuni balneare şi oraşe de pe coasta de Sud Est – Southampton) dar şi din sudul Europei şi Elveţia. Exploratori prin
excelenţă, britanicii “au cucerit” zone şi localităţi până atunci ignorate (Coasta de Azur) şi si-au pus amprenta într-o aşa de mare măsură încât numele unor
locuri le păstrează amintirea.Astfe, la Nisa, promenada pe malul mării este cunoscută şi astăzi ca Promenade des Anglais. Originile britanice ale turismului
de pe continent se văd şi în numele unor hoteluri vechi statornicite ca Hotel Bristol, Hotel Carlton sau Hotel Majestic.
2.1.2. Romania
• Inceputurile turismului
-Herculane5
Este cea mai veche staţiune turistică, datand din timpul romanilor, aflata pe teritoriul Romaniei. Herculane este atestat documentar din 153 e.n. sub
numele „Ad aquas Herculis sacras ad Mediam” şi era apreciat pentru calităţile terapeutice ale apelor sale.
In 1736, sub dominaţie austriacă, statiunea a fost reevaluata si a început reconstrucţia şi modernizarea băilor şi a drumurilor. Pavilioanele şi vilele au
fost construite în stilul imperial al vremii. Măreţia acelei lumi continua să fie vizibila si astăzi,după o îndelungată părăsire.
• Hanul
Hanul romanesc vechi a patruns in spatiul nostru prin influenta orientala. Cuvantul „han” este de origine persana si inseamna ”casa de gazduit si ospatat
calatorii contra plata”.In limba romana, termenul a patruns in jurul secolului VXI, odata cu accentuarea influentei otomane asupra provinciilor romanesti,
5
http://www.herculane.org/index.html
18
dar si a intensificarii relatiilor comerciale cu Imperiul Otoman. In limba turca, aceste cladiri erau denumite caravanseraiuri6, si sunt specifice Orientului
Mijlociu si Asiei Centrale.
Hanurile au in general forma de patrulater, cu ziduri groase in jurul unei curti interioare, in care se intra printr-o singura poarta. La parter se gasesc
pravaliile si pivnitele, iar la etaj camerele de locuit cu ferestre spre curte. De jur imprejurul cladirii, pe interior, este un pridvor cu coloane si arcade 7.
• Turismul in manastiri
In secolele XIX-XX, iesenii isi petreceau vacantele de vara fiind cazati in manastiri, ceea ce a condus la extinderea acestora si sporirea mijloacelor de
cazare (Văratec, Agapia). Acest lucru nu poate fi confundat cu turismul religios, acestia utilizand manastirile ca unica modalitate de cazare existenta la acea
vreme.
• Staţiunile regale (Sinaia, Bacik)
Sinaia si-a inceput istoria cu aparitia Peleşului. Domnitorul Carol I, viitor rege al României, fascinat fiind de frumuseţea locurilor, a început în 1873
construcţia unui castel de vânatoare, edificiu inaugurat în 1883 şi care va deveni reşedinţa de vară a casei regale. Noul castel a atras mutarea Curtii la
Sinaia pe perioada verii şi, impreuna cu aceasta, a lumii politice şi mondene a timpului. Miniştrii, oameni de afaceri, artişti si-au construit aici vile. La 10 mai
se deschidea sezonul iar verile caniculare îi alungau pe bucureşteni din capitală către noua staţiune.
Balcik8, micul oraş devenit parte a României, a incantat-o pe Regina Maria, care a construit pe faleza abruptă “Cuibul liniştit” – palatul, grădinile şi
pavilioanele din jurul său. Cum s-a întâmplat şi la Sinaia, personalităţile vremii au dorit să aibă o reşedinţă în preajma celei regale. Henriette Delavrancea
proiectează o serie de vile care fac sinteza elementelor de arhitectură tradiţională într-o interpretare modernă acordată tendinţelor arhitecturii
contemporane.
2.2. Tendinte actuale: Design Hotel/ Boutique Hotel9

Design/Boutique Hotelurile sunt hoteluri de mici dimensiuni, luxoase si personalizate, de multe ori pornind de la integrarea unei cladiei vechi cu specific
intr-un concept nou de amenajare. Acestea au aparut in toata lumea, urmarind tendinta generala de cautare a unor spatii cu personalitate, care sa ofere o
alternativa fata de lanturile hoteliere de mare anvergura. Unul din efectele globalizarii asupra turismului a fost uniformizarea modului de prezentare a unui
lant hotelier in orice locatie pe glob. Astfel, Hilton, Radisson Sass, Sofitel, Ibis au trasaturi recognoscibile (sigle, dimensionari, mobilier etc.), care fac parte
6
http://en.wikipedia.org/wiki/Caravanserai
7
http://ro.wikipedia.org/wiki/Han
8
http://www.pretaporter.ro/Balcik_oras_de_stanca_alba_175.html
9
http://www.designhotels.com
19
dintr-o strategie de marketing a brandului trespectiv. La polul opus, se gasesc aceste mici hoteluri axate pe un stil de viata care propune un vis, o poveste,
in locul unui simplu spatiu de dormit.
3. Tipologii de structure de primire turistice cu functiuni de cazare10

3.1. hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1 stele;
3.2. hoteluri-apartament de 5, 4, 3, 2 stele;
3.3. moteluri de 3, 2, 1 stele;.
3.4. hosteluri de 3 , 2 si 1 stele
3.5. vile de 5, 4, 3, 2, 1 stele;
3.6. bungalow-uri de 3, 2, 1 stele;
3.7. cabane turistice de 3, 2, 1 stele;
3.8. campinguri, sate de vacanţă, popasuri turistice, căsute tip camping, de 4, 3, 2, 1 stele
3.9. pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice de 5, 4, 3, 2, 1 stele/flori;
3.10. apartamente sau camere de închiriat de 3, 2, 1 stele;
3.11. structuri de primire cu funcţiuni de cazare pe nave fluviale şi maritime de 5, 4, 3, 2, 1 stele.
3.12. condominium11
3.1. Hotelul este structura de primire turistică amenajată în clădiri sau în corpuri de clădiri, care pune la dispoziţie turiştilor camere, garsoniere sau
apartamente dotate corespunzător, asigură prestări de servicii specifice şi dispune de hol de primire (recepţie) şi de spaţii de alimentaţie în incintă.
3.2. Hotelul apartament este acel hotel compus din apartamente sau garsoniere, astfel dotate încât să asigure păstrarea şi prepararea alimentelor, precum
şi servirea mesei în incinta acestora.
3.3. Motelul este unitatea hotelieră situată, de regulă, în afara localităţilor, în imediata apropiere a arterelor intens circulate, dotată şi amenajată atât
pentru asigurarea serviciilor de cazare şi de masă pentru turişti, precum şi pentru parcare în siguranţă a mijloacelor de transport.
10
cf. Normelor metoldologice in Romania (Normă metodologică din 12 mai 2008 privind clasificarea structurilor de primire turistice)
11
cf. Ernst and Peter Neufert “Architect’s Data”, Blackwell Science
20
3.4. Hostelurile sunt structuri de primire turistice cu o capacitate minimă de 3 camere, garsoniere, sau apartamente dispuse pe un nivel sau pe mai multe
niveluri, în spaţii amenajate, de regulă, în clădiri cu altă destinaţie iniţială decât cea de cazare turistică.
Structurile de primire turistice clasificate anterior intrării în vigoare a prezentului ordin ca hotel pentru tineret” vor fi asimilate cu categoria „ hostel”.
3.5 Vilele sunt structuri de primire turistice de capacitate relativ redusă, funcţionând în clădiri independente, cu arhitectură specifică, situate în staţiuni
turistice sau în alte zone şi localităţi de interes turistic, care asigură cazarea turiştilor şi prestarea unor servicii specifice.
3.6. Bungalow-urile sunt structuri de primire turistice de capacitate redusă, realizate, de regulă, din lemn sau din alte materiale similare. În zonele cu
umiditate ridicată (munte, mare) acestea pot fi construite şi din zidărie. Sunt amplasate în perimetrul campingurilor, satelor de vacanţă, ca unităţi
independente situate în staţiuni turistice sau zone turistice sau ca spaţii complementare pe lângă alte structuri de primire turistice. Asigură cazarea
turiştilor, precum şi celelalte servicii prestate de unitatea de bază, după caz. Funcţionează, de regulă, cu activitate sezonieră.
3.7. Cabanele turistice sunt structuri de primire turistice de capacitate relativ edusă, funcţionând în clădiri independente, cu arhitectură specifică, care
asigură cazarea, alimentaţia şi alte servicii specifice, necesare turiştilor aflaţi în drumeţie sau la odihnă în zone montane, rezervaţii naturale, în apropierea
staţiunilor balneare sau a altor obiective de interes turistic.
3.8. Campinguri, sate de vacanţă, popasuri turistice, căsute tip camping

3.8.1. Campingurile sunt structuri de primire turistice destinate să asigure cazarea turiştilor în corturi sau rulote, astfel amenajate încât să permită
acestora să parcheze mijloacele de transport, să îşi pregătească masa şi să beneficieze de celelalte servicii specifice acestor tipuri de unităţi.
3.8.2. Satul de vacanţă este un ansamblu de clădiri, de regulă vile sau bungalowuri, amplasat într-un perimetru bine delimitat, care asigură turiştilor
servicii de cazare, de alimentaţie şi o gamă largă de prestaţii turistice suplimentare (agrement, sportive, culturale etc.).
3.8.3. Popasul turistic reprezintă o structură de primire turistică de capacitate redusă, formată din căsuţe şi/sau bungalowuri amplasate într-un
perimetru bine delimitat, care asigură servicii de cazare şi alimentaţie, precum şi posibilităţi de parcare auto.
3.9. Pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice
21
3.9.1. Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de până la 20 de camere, totalizând maxim 60 de locuri,
funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente, care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi condiţiile de pregătire şi
servire a mesei.
3.9.2. Pensiunile agroturistice sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de până la 8 camere, funcţionând în locuinţele cetăţenilor
sau în clădiri independente, care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi condiţiile de pregătire şi servire a mesei, precum şi posibilitatea
participării la activităţi gospodăreşti, sau meşteşugăreşti.
În pensiunile agroturistice, turiştilor li se oferă masa preparată din produse naturale, preponderent din gospodăria proprie sau de la producători
autorizaţi de pe plan local iar gazdele se ocupă direct de primirea turiştilor şi de programul acestora pe tot parcursul sejurului, pe care îl petrec la pensiune.
În cadrul pensiunilor agroturistice se desfăşoară cel puţin o activitate legată de agricultură, creşterea animalelor, cultivarea a diferite tipuri de plante, livezi
de pomi fructiferi sau se desfăşoară o activitate meşteşugărească, cu un atelier de lucru din care rezultă diferite articole de artizanat. Activităţile în cauză
trebuie să se desfăşoare în mod continuu sau, în funcţie de specific şi sezonalitate, să aibă caracter de repetabilitate.
3.10. Apartamentele sau camerele de închiriat sunt structuri de primire turistice constând dintr-un număr limitat de spaţii, care oferă servicii de cazare şi
posibilitatea preparării hranei în bucătăria folosită exclusiv de turişti.
3.11. Structuri de primire cu funcţiuni de cazare pe nave fluviale şi maritime de 5, 4, 3, 2, 1 stele.
3.12. Condominium12 – program situat la graniţa între locuire şi hotel. Unităţile de cazare (camere, apartamente, suite, vile) sunt deţinute individual /
închiriate şi costurile pentru celelalte dotări (care pot include toate dotările specifice unui hotel) sunt împărţite.
4. Clasificări (conform legislaţiei şi normativelor)

4.1. Clasificarea hotelurilor dupa numarul de stele:
-lant reprezentativ: Hyatt Regency, Hilton, Radisson Sass
-lant reprezentativ: Novotel, Sofitel
-lant reprezentativ: Ibis
12
Cf. Ernst and Peter Neufert “Architect’s Data”, Blackwell Science
22

-lant reprezentativ: Etap
4.1.5. hoteluri de 1 stea
-lant reprezentativ: -
Clasificarea hotelurilor se face dupa o serie de criterii obligatorii (suprafata camerei, dotare etc. (vezi tabel) si prin oferirea unei game de servicii
suplimentare, cuprinse in tariful de cazare sau cu plata separata. Aceasta gama de servicii suplimentare, printr-o combinare flexibila, genereaza un numar
de puncte necesare includerii hotelului intr-o anumita categorie (vezi anexa 1- „Servicii suplimentare”).
4.2. Clasificare după locaţie13 :

Locaţia este unul dintre cei mai importanţi factori pentru succesul comercial. În funcţie de poziţionarea pe piaţă, hotelurile trebuie să fie situate lângă
şosele importante, autostrăzi, aeroporturi, centre comerciale şi de afaceri sau staţiuni balneoclimaterice.
4.2.1. Hoteluri în centrul oraşelor

4.2.1.1. Hoteluri de lux (4 – 5 stele)
Sunt amplasate ultracentral, lângă locurile simbol ale oraşelor. De mule ori numele hotelului cuprinde numele acelui loc. Se face o diferenţiere între
camere după vederea către oraş. Tendinţele actuale sunt de personalizare a hotelului prin amenajarea într-o clădire veche şi / sau printr-un concept de
amenajare – Design Hotel sau Hotel Boutique
4.2.1.2. Hoteluri pentru seminarii- “Convention Hotels”
Sunt caracterizate prin dotări pentru conferinţe şi seminarii
4.2.1.3. Hoteluri în oraşe turistice
Sunt situate în oraşe vizitate de un număr mare de turişti tot timpul anului. In general oferta acopera toate gradele de confort si se adreseaza tuturor
categoriilor de turisti.
4.2.2. Hoteluri de tranzit “Motor Hotels”
13
Clasificare cf. Ernst and Peter Neufert “Architect’s Data”, Blackwell Science
23
Sunt destinate persoanelor aflate în tranzit cu maşina sau motocicleta si sunt situate la intersecţia unor drumuri importante, la periferia oraşelor.
Amplasarea pe terenuri relativ ieftine permite alocarea de suprafeţe importante pentru parcare le sol şi organizarea în clădiri de înălţime medie sau joasă.
În general serviciile nu includ şi serviciul de cameră.
4.2.3. Hoteluri lângă aeroporturi

Sunt tot hoteluri de tranzit, situate în imediata vecinătate a aeroportului. Necesita recepţie 24 din 24 şi servicii de catering non stop; pot avea spaţii
pentru conferinţe.
4.2.4. Hoteluri pentru seminarii “Convention Hotels”

Sunt caracterizate prin dotări pentru conferinţe şi seminarii – săli de conferinţe, săli multi funcţionale, spaţii pentru întâlniri, expoziţii, birouri de
închiriat. La aceste dotări se pot adăuga şi cele de sport si loisir. Sunt în general amplasate în noile dezvoltări din centrele oraşelor lângă centrele de
expoziţii (târguri) şi afaceri, având o foarte bună legătură cu infrastructura de transport.
Pe durata evenimentelor hotelul funcţionează la capacitate maximă.
Criteriul de bază în organizarea spaţială este flexibilitatea. Spaţiile pentru conferinţe şi întâlniri presupun un aparat separat de acces şi primire şi sali care
funcţionează ca foyer şi/sau expoziţii.
Hoteluri pentru seminarii de capacitate mare pot găzdui mai multe evenimente simultan. Separarea sălilor de conferinţe precum şi a restaurantelor este
necesară. Pentru că numărul de participanţi variază de la un eveniment la altul se impune o concepţie flexibilă a spaţiilor pentru conferinţe şi a holurilor
adiacente.
4.2.5. Hoteluri în staţiuni “Resort Hotels”

Sunt amplasate în staţiuni climaterice sau balneare. Orientarea camerelor ţine seama de peisaj şi însorire. Dimensionarea restaurantului trebuie să
asigure un loc pentru fiecare client. În general sejurul este lung de aceea sunt prevazute holuri generoase şi spaţii pentru loisir (săli pentru jocuri, bar,
piscină, dotări pentru sport). Pentru funcţionare şi în extrasezon pot fi prevăzute dotări specifice pentru seminarii şi conferinţe.
5. Descriere functionala
Activitatile desfasurate in cadrul structurilor de primire turistice (cazare, alimentatie, agrement, tratament, comert etc.) constituie un tot unitar, fiind
parti componente ale produsului turistic, care impune asigurarea corelatiei dintre categoria structurii de primire si calitatea celorlalte servicii.
24
5. 1. Amplasarea şi orientarea
In poziţionarea şi orientarea hotelului pe sit se va avea in vedere poziţionarea acceselor (în relaţia cu accesele carosabile şi pietonale şi principalele
direcţii pietonale din zonă) şi poziţionarea volumului ce cuprinde cazarea pentru o bună orientare a camerelor.
5.1.1. Poziţionarea acceselor

5.1.1.1. accesul auto clienţi
• legătură cât mai lesnicioasă şi vizibilă cu strada / principalele căi de acces
• reprezentare (în special la hotelurile de 4 – 5 stele)
• evitarea intersectării cu traseele pietonale majore (dacă e cazul)
5.1.1.2. accesul auto de serviciu
• daca este posibil, de făcut dintr-o stradă secundară
• separat de accesul auto clienţi
5.1.2. poziţionarea volumului cazării

• orientarea camerelor către elementele de cadru natural (pentru hotelurile din staţiuni) sau către elementele simbol ale oraşului când este
posibil (hoteluri urbane)
• relaţia volumului construit cu oraşul: înscrierea în reglementările de urbanism specifice zonei (retrageri, regim de înălţime, POT, CUT), în
specificul oraşului (caracterul alveolar al căii Victoriei în Bucureşti) reprezentativitate în oraş (capăt de perspectivă)
5.2. Schema functionala

Organizarea funcţională a unui hotel are în vedere:
• separarea / segregarea funcţională – separarea circuitului clienţilor de cel de serviciu
• ierarhizarea spaţiilor în funcţie de reprezentativitate
• caracterul public / privat al spaţiilor (funcţiunilor)
Scheme funcţionale (după Cezar Lăzărescu)
25
Figure 1
26
Figure 2
27
Figure 3 Schema funcţională a unui hotel (după Neufert)
28
Figure 4 Schema funcţională a unui hotel – secţiune (după Neufert)

29
5.3. Tipuri de plan

Alegerea tipului de plan este dictată de:
• orientarea camerelor
• extrovertit către exterior sau introvertit către un atrium
• orientarea tuturor camerelor către un element de cadru natural (mare, munte, cascada Niagara) sau către direcţia geografică favorabilă -
plan simplu tract
• gradul de ocupare la sol, regimul de înălţime
• eficienţă (hotelurile de tranzit de 1 - 2 – 3 stele, pentru care nici orientarea camerelor către un element de cadru natural şi nici însorirea nu sunt
importante, trebuie să fie conformate după criterii economice. Varianta dublu tract este cvasiobligatorie pentru hotelurile până la 3 stele
inclusiv, fiind cea mai eficientă.
5.3.1. Plan simplu tract

- camerele sunt orientate într-o singură direcţie, în general către un element din cadrul natural (mare, munte) sau catre cea mai bună însorire
Figure 5
- de cealaltă parte a circulaţiei de nivel (coridor) sunt dispuse circulaţiile verticale principale şi secundare şi serviciile
- suprafaţa de coridor raportata la numărul de camere este relativ mare drept care este o soluţie adoptată la categoriile superioare, justificată de
orientarea preferenţială sau la hotelurile sezoniere unde coridoarele pot fi deschise (cursive)
- la un număr de camere pe etaj corespunzător unei categorii medii, distanţa de la nodul principal la camera poate deveni prea lungă
30
5.3.2. Plan dublu tract

- camerele sunt orientate în două direcţii
- circulaţiile verticale principale şi secundare şi serviciile sunt dispuse în rând cu camerele
- suprafaţa de coridor raportata la numărul de camere este mică, la fel şi distanţa de la nodul principal la camera – este cea mai eficientă rezolvare de plan,
cvasiobligatorie pentru hotelurile până la 3 stele inclusiv
Figure 6
- dubla orientare poate crea două categorii de camere din punct de vedere al însoririi sau al orientării către elementele de cadru natural (de exemplu: bine
/ prost însorite, către mare / către stradă), de aceea soluţia este potrivită pentru hoteluri de tranzit şi nu pentru hotelurile din staţiuni
- plecând de la tipologia dublu tract pot apare o serie de variante:

- cu circulaţiile şi serviciile dispuse în mijloc,
- cu apariţia unei a treia orientări sau planurile în cruce sau stea care folosesc eficient atât circulaţia orizontală de nivel cât şi nodurile verticale şi care
pot genera volumetrii cu mult mai spectaculoase decât planul dublu tract (planurile în cruce solicită atenţie în rezolvarea vederilor dintre faţadele
perpendiculare)
31
Figure 7
32
5.3.3. Plan de tip “punct”

- camerele sunt orientate în patru direcţii (în cazul planului pătrat) sau are vedere 360°
- suprafaţa de coridor şi numărul nodurilor verticale raportate la numărul de camere sunt mici
- grad mic de ocupare la sol, regim mare de înălţime
- adoptarea acestei soluţii este determinată de dorinţa creării unui volum înalt, în unele cazuri a unei dominante verticale a zonei (uneori soluţia este
dictată de regulamentele de urbanism)
- dimensiunea în plan, dictată de numărul şi suprafaţa normată a camerelor (corespunzător categoriei hotelului – vezi capitolul “planul curent”) este destul
de importantă; de aceea, pentru obţinerea unui volum zvelt (un raport înălţime / lăţime în elevaţie mai mare de 2,5 / 1) este de preferat să se adopte
acestă soluţie numai pentru regim mare de înălţime (peste 15 etaje)
33
Figure 8
5.3.4. Plan cu atrium

- este consacrat de Portmann prin hotelurile din deşertul Nevada (Vegas) unde camerele se deschid către un hol interior acoperit (atrium) iar circulaţiile
sunt dispuse către exterior
- rezolvarea cu atrium poate avea camerele dispuse către exterior şi circulaţiile către interior (vezi schemă)
- este o soluţie scumpă (suprafaţa atriumului şi în special volumul său şi suprafaţa coridorului raportata la numărul de camere sunt foarte mari), dar
spectaculoasă (prin atriumul care găzduieşte funcţiuni tudio ntative), potrivită pentru hotelurile de 4 şi 5 stele
34
- soluţia cere un tudio atent al atriumului, în special a dimensiunilor şi raportului înălţime / lăţime
- lungimile mari ale circulaţiilor orizontale de nivel determină în general apariţia unor scări de evacuare (vezi capitolul “Siguranţa la foc”) în plus faţă de
cele impuse de funcţiune (nodul principal şi nodul secundar)
Figure 9
- distanţa de la nodul principal la camera poate deveni prea lungă; în acest caz poate sa devină necesară apariţia unui nou grup de lifturi
5.4. Accese
5.4.1. Acces pietonal
-vezi cap.”Amplasarea si orientarea”
-poate corespunde cu accesul principal (auto) sau poate fi un acces pe traseul unui pietonal, din alta directie, catre holul reprezentativ al hotelului
5.4.2. Acces auto

5.4.2.1. acces auto public
-vezi cap.”Amplasarea si orientarea”
Intrarea principala se va realiza printr-un aparat de acces de dimensiuni reprezentative. Intotdeauna vehiculele vor ajunge in fata intrarii pe mana
dreapta, pentru ca vizitatorul sa fie lasat in dreptul accesului. Acesta se va realiza intr-o zona protejata printr-o copertina sau alt element constructiv.
35
Soferul masinii trebuie apoi sa isi continue traseul catre oras sau sa aiba posibilitatea de a intoarce pentru a ajunge la parcarea exterioara sau rampa de
acces catre parcarea din subsol. La plecare, soferul trebuie sa aiba posibilitatea sa ia masina din parcare si sa ajunga din nou in fata accesului principal,
tot pe mana dreapta, pentru a lua vizitatorii si a continua traseul spre oras.
Rampele de intrare si iesire din parcarea subterana vor fi amplasate in afara ariei vizuale a zonei principale.
36
Figure 10
37
5.4.2.2. acces auto de serviciu

- este folosit pentru aprovizionarea hotelului: alimentaţie publică (bucătăria restaurantului, bar, administraţie, mentenanţă hotel, evacuarea gunoiului)
In masura in care amplasarea permite un acces secundar pe o alta strada decat cea care genereaza accesul principal, este recomandabil ca accesul
auto de serviciu (aprovizionare) sa se realizeze pe aceasta strada.
Daca accesul se va realiza printr-o singura strada, este posibil ca accesul de serviciu sa coincida pana la un moment dat cu accesul carosabil public, cu
conditia ca acesta sa fie mai lung si deviat fata de acesta, pentru a nu crea dificultati de orientare pentru public. In ambele situatii, aprovizionarea se va
face printr-o curte de serviciu, amplasata la cota terenului sau in subsol.
Aprovizionarea hotelului se face printr-o curte de serviciu. Deoarece este de preferat ca această curte să nu fie văzută din camere în multe din
cazuri ea se amplasează la nivelulul subsolului (primului nivel de subsol) fiind rezolvată ca o curte săpată (curte engleză) sau acoperită parţial sau total
de planşeu, rămânând deschisă spre exterior prin intermediul rampei de acces. In imediata vecinătate se va amplasa un birou de recepţie marfă.
Prin curtea de serviciu se face aprovizionarea hotelului (cu alimente, consumabile, rufe curate – dacă externalizează serviciul spălătorie – şi se
evacuează gunoiul. De aceea în dimensionarea curţii se va avea în vedere gabaritul maxim şi spaţiul de manevră necesar autovehiculelor care fac
aprovizionarea – evacuarea.
38
Figure 11
39
Figure 12
5.4.3. Acces principal (pietonal si auto- public), Hol, Recepţie

Holul trebuie astfel dimensionat incat sa permita prezenta simultana a unui numar mare de vizitatori (un autocar cu turisti care se cazeaza in acelasi
timp). Receptia va fi vizibila din acces, cu un blat cat mai lung pentru a evita aglomeratia la momentul cazarii. Nodul principal (lifturi, scari) va fi amplasat in
apropierea receptiei, astfel incat sa permita orientarea usoara.
40
Figure 13 Schema de organizare a holului unui hotel – (după Cezar Lazarescu)
41
5.5. Parcaje
- se amplaseaza de preferinta in afara zonei care contine bara de cazare, pentru a evita dificultatea rezolvarii locurilor de parcare sub structura deasa
dictata de modularea camerelor
In cazul amplasamentelor situate în Bucureşti, stabilirea numărului minim de locuri de parcare se face conform prevederilor HCGMB 66/200614.
Astfel pentru hoteluri (indiferent de categoria de confort) trebuie asigurat minim 1 loc de parcare la fiecare 60 mp ai suprafeţei utile aferente
destinaţiei respective (cazării). In plus se va asigura suplimentarea cu minim 20% a totalului locurilor de parcare (pentru salariaţi / vizitatori).
Pentru funcţiunile adiacente (restaurant, sală de conferinţe, piscină etc.) parcajele se vor dimensiona separat confor reglementărilor.
In functie de capacitate, parcajele se clasifica in urmatoarele categorii15:

P1- pana la 100 de autoturisme
P2- intre 100- 500 de autoturisme
P3- peste 500 de autoturisme
Numarul de accese in parcaj pentru autoturisme se stabileste in functie de tipul, categoria si marimea parcajului:
-un acces cu un fir de circulatie pe sens sau doua platforme elevatoare pentru parcajele de tip P1. Pentru accesele la parcaje cu maxim 20 autoturisme se
poate prevede o platforma elevatoare.
-doua accese cu un fir de circulatie pe sens sau un acces cu doua fire de circulatie la parcajele de tip P2, precum si indiferent de tip la parcajele accesibile
numai personalului special angajat pentru efectuarea parcarii (in care publicul nu are acces).
-doua accese din care cel putin un fir de circulatie pe sensul de intrare si doua fire de circulatie pe sensul de iesire (in cazul platii la iesire) sau doua fire de
circulatie pe sensul de intrare si un fir de circulatie pe sensul de iesire (in cazul platii la intrare) la parcajele publice de tip P3
LATIMEA RAMPEI CAILOR DE CIRCULATIE

RAMPE DREPTE– SENS UNIC 3,00
RAMPE DREPTE – DUBLU SENS 5,50
RAMPE CURBE– SENS UNIC 4,00
14
cf. “Hotărârii Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 66 din 2006 privind aprobarea normelor privind asigurarea numărului minim de locuri de parcare pentru noile construcţii şi amenajări autorizate pe teritoriul Municipiului
Bucureşti şi aprospectelor necesare unei corecte funcţionari a arterelor de circulaţie”
15
cf. “Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea parcajelor etajate pentru autoturisme” NP 24-97
42
RAMPE CURBE – DUBLU SENS 3,50 – FIRUL INTERIOR

+
3,00 FIRUL EXTERIOR
NOTĂ:
• Circulaţiile în curbă, amplasate pe un plan orizontal sau înclinat, vor avea raza de curbură exterioară pentru sens unic de minimum 8,50m
• Circulaţiile în curbă, amplasate pe un plan orizontal sau înclinat, vor avea raza exterioară a firului de circulaţie interior curbei de minimum 8,50m
• In cazul rampelor elicoidale razele se măsoară în proiecţie orizontală
• Dacă rampele de circulaţie în dublu sens sunt prevăzute cu insulă de separare între sensuri, lăţimea totală a rampei se măreşte cu lăţimea insulei de
separare între sensuri
Panta căilor de circulaţie (rampe) 16

Panta rampelor este de maximum 18% pentru:
- rampe drepte
- rampe curbe – circulaţie în sens unic măsurată în axa căii de circulaţie sau în dublu sens, măsurată în axa firului de circulaţie interior curbei
Se recomandă adoptarea unor soluţii în care rampa să nu depăşească 15%. 17
16
cf. “Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea parcajelor etajate pentru autoturisme” NP 24-97
17
cf. Neufert “Manualul arhitectului. Elemente de proiectare şi de construcţie” Ediţia a 37-a, adăugită şi prelucrată Editura Alutus, Miercurea Ciuc 2004
43
Figure 14
44
45
Figure 15
46
5.6. Circulaţii
5.6.1. Nod principal
Nodul principal este compus din ascensoare şi scară; este destinat doar publicului, pentru circulaţie. Scara, în măsura în care îndeplineşte condiţiile
normate, este folosită drept cale de evacuare. O deosebită atenţie trebuie acordată dimensionării holului de etaj gîndind că trebuie să permită atât
circulaţia persoanelor care aşteaptă liftul cât şi a celor care coboară din lift.
Figure 16
47
5.6.2. Nod secundar (de seviciu)

Este folosit de către personalul hotelului pentru curăţenia camerelor şi room-service. Scara, în măsura în care îndeplineşte condiţiile normate, este
folosită drept cale de evacuare fiind semnalizată conform normelor.
In oficiu este adusă mâncarea din bucătărie pentru serviciul la cameră cu ajutorul unui montcharge. Nodul secundar mai cuprinde o depozitare
pentru rufe murdare / curate, tubul de gunoi şi un grup sanitar. Ascensorul de serviciu este folosit pentru transportul rufelor la / de la spălătorie, a
consumabilelor şi a obiectelor de inventar.
Ascensorul şi montcharge-ul precum şi scara de serviciu trebuie să corespundă în planul bucătăriei în vecinătatea zonei oficiului pentru a se putea
efectua cu uşurinţă serviciul la camera
48
Figure 17
49
5.6.3. Căi de evacuare – amplasare şi dimensionare dictată de siguranţa la foc18

Prevederi generale19
In caz de incendiu trebuie asigurată:
a) protecţia şi evacuarea utilizatorilor, ţinând seama de vârsta şi starea lor fizică;
b) limitarea pierderilor de bunuri;
c) preîntâmpinarea propagării incendiilor;
d) protecţia pompierilor şi a altor forţe care intervin pentru evacuarea persoanelor,
protejarea bunurilor periclitate, limitarea şi stingerea incendiului şi înlăturarea unor efecte
negative ale acestuia;
Siguranţa la foc a camerelor sau apartamentelor de hotel se realizează prin menţinerea riscurilor de incendiu în limitele admise, limitarea
propagării incendiilor o perioadă de timp normată, asigurarea posibilităţilor de evacuare a persoanelor şi bunurilor, echiparea cu sisteme de semnalizare şi
de stingere a incendiilor etc.
Căi de evacuare în caz de incendiu20

In proiect vor fi asigurate căi de evacuare prin care, în caz de incendiu, persoanele să poată ajunge în exterior la nivelul terenului sau al unor
suprafeţe carosabile, în timpul cel mai scurt posibil şi în condiţii de deplină siguranţă.
Căile de circulaţie prevăzute pentru funcţionarea normală a construcţiilor trebuie să asigure şi evacuarea persoanelor în caz de incendiu. Căi special
destinate evacuării se prevăd numai când cele funcţionale sunt insuficiente sau nu pot satisface condiţiile de siguranţă la foc.
Deschiderea uşilor de pe traseul evacuării, de regulă, trebuie să se facă în sensul deplasării oamenilor spre exterior, cu excepţia uşilor prin care se
evacueză cel mult 30 persoane valide şi a cazurilor prevăzute în normativ.
Prin deschidere uşile de evacuare nu trebuie să se împiedice una de alta sau să stânjenească evacuarea. (spaţiul necesar deschiderii uşilor nu
trebuie să se intersecteze cu fluxurile de evacuare)
18
cf. „Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor P 118 – 99”
19
cf. „Normativ privind cerinţele de calitate pentru unităţi funcţionale de cazare (camere, garsoniere şi apartamente) din clădiri hoteliere", indicativ NP 079-02
20
cf. „Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor P 118 – 99”
50
Scări de evacuare interioare deschise se admit atunci când asigură avacuarea a cel mult două niveluri succesive. (de exemplu se admite o scara
liberă între parter şi mezanin ca scară de evacuare)
Scările de evacuare sunt drepte, de obicei în două rampe şi închise. Pentru evacuare vor fi folosite în primul rând scările necesare funcţional (scara
principală şi scara de serviciu) dacă sunt alcătuite şi dimensionate corespunzător. Suplimentar vor fi prevăzute scări de evacuare doar dacă cele necesare
funcţional nu asigură performanţele normate (prin amplasarea, conformarea sau dimensionarea lor).
Timpii / distanţele de evacuare (masurate de la uşa camerei la scara de evacuare) sunt normate în funcţie de posibilităţile de evacuare (într-o
direcţie, în două direcţii) şi de gradul de rezistenţă la foc al clădirii. În schema “Etaj curent –Timpi de evacuare” sunt trecute distanţele maxime admise în
cazul clădirilor gradul I sau II de rezistenţă la foc (cu stâlpi, grinzi şi planşee din beton armat, pereţi de compartimentare şi închidere din zidărie sau similar).
Uşile de la scările de evacuare se deschid în sensul evacuării fără a împiedica evacuarea persoanelor de la etajele superioare (spaţiul necesar deschiderii
uşilor nu trebuie să se intersecteze cu fluxurile de evacuare).
Dimensionarea scărilor este determinată de numărul fluxurilor de evacuare. La clădirile pentru turism capacitatea unui flux de evacuare este de
maximum 70 de persoane.
1 flux de evacuare = 0,80m
2 fluxuri de evacuare = 1,10m
3 fluxuri de evacuare = 1,60m
De asemenea uşile vor fi dimensionate corespunzător numărului fluxurilor de evacuare.
La clădirile înalte (clădiri civile supraterane la care pardoseala ultimului nivel folosibil este situată la peste 28m faţă de terenul – carosabilul adiacent
– accesibil autovehiculelor de intervenţie ale pompierilor pe cel puţin 2 laturi) şi foarte înalte (pardoseala ultimului nivel folosibil este situată la peste 45m),
se aplică în plus prevederile specifice conform Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor P-118.
Soluţiile de plan cu atrium vor ţine seama de reglementările specifice corespunzătoare.21
21
Idem 16
51
Figure 18
52
5.7. Celula de cazare: dimensiuni, dotări, instalaţii
-dimensiunile sunt dictate de numarul de stele dorit (vezi cap. “Clasificari”)22
-vezi anexa 2-“Structuri posibile ale spatiilor de cazare”
22
cf „Normă metodologică din 12 mai 2008 privind clasificarea structurilor de primire turistice”
53
-baile sunt cuplate doua cate doua pentru eficientizarea instalatiilor.

-ghena de instalatii trebuie sa fie vizitabila de pe hol, ceea ce determina pozitionarea acesteia. Din acest motiv se evita amplasarea unei axe de structura pe
limita intre camere si hol si se prefera dispunerea ei pe linia dintre bai si camere.
Figure 19
54
Figure 20
55
5.8. Alimentaţie publică

5.8.1. Restaurant (acces, legătura cu hotelul, legătura cu bucătăria)
Restaurantul este accesibil din holul principal, accesul facandu-se trecand pe langa barul de zi. Este recomandabil ca pe langa accesul din hotel sa
existe si un acces direct din strada. La intrare, se va amplasa o garderoba, in relatie cu oricare dintre cele doua accese. Grupurile sanitare se vor
amplasa intr-o zona excentrica, protejate printr-un spatiu tampon care sa nu permita vizibilitatea directa catre usi (panou de protectie etc).
Accesele vor fi pe cat posibil amplasate opus fata de usile oficiului, directia de mers a vizitatorilor fiind in sens opus fata de directia chelnerilor la
servire. Niciodata un acces nu va fi pozitionat in apropierea usilor oficiului de servire.
Este preferabil ca salonul de mic dejun sa fie separat de restaurant, dar in legatura cu acesta. Este acceptata amplasarea acestuia la alt nivel decat
restaurantul, cu conditia ca in imediata apropiere sa existe un oficiu, care sa comunice pe verticala cu oficiul bucatariei. Transportarea produselor se va
face cu un mont-charge, prin nodul secundar.
Salonul de mic dejun poate sa devina o extindere a restaurantului pentru pranz si cina.
56
Figure 21
57
Figure 22
58
5.8.2 Bar de zi (legătura cu hotelul, legătura cu restaurantul, aprovizionare)

(vezi cap.” Restaurant (acces, legătura cu hotelul, legătura cu bucătăria)”
Acesta va fi in legatura cu holul principal si zona de asteptare.
5.8.3. Bucătăria (legături funcţionale, fluxuri, dimensionări)

Cazul cel mai economic este pozitionarea bucatariei la acelasi nivel cu restaurantul.
Este intalnita rar si nerecomandata amplasarea acesteia la alt nivel decat restaurantul, fiind o solutie extrema si scumpa, care implica dificultati de
transport al produselor de la un nivel la altul. In acest caz, legatura pe verticala se va face printr-un oficiu la nivelul restaurantului, care sa corespunda
cu oficiul bucatariei .
De asemenea, bucataria poate fi amplasata partial la alt nivel (accese personal, vestiare, sala de mese personal, receptie marfa si mare parte a
depozitarilor). Aceasta solutie este benefica pentru ca reduce spatiul din parter alocat bucatariei, in favoarea spatiilor publice.
OFICIUL este “interfaţa” dintre restaurant şi bucătărie. În oficiu este permis numai accesul personalului de servire (ospătari) şi a mâncării preparate.
Circuitul chelnerilor (ilustrat în “Schema funcţională bucătărie” se desfăşoară după cum urmează:
1. intră din restaurant având pe tavă vesela murdară în urma debarasării
intrarea se face prin partea dreaptă a oficiului de unde parcursul se face de la dreapta la stânga; tava este tinută cu braţul drept; chelnerul ia de pe
tavă / pune pe tavă cu mâna dreaptă. Intre oficiu şi bucătărie se află o masă (tejghea) parţial încălzită (în dreptul bucătăriei calde) pe cere se pun
farfuriile şi platourile cu mâncarea preparată de unde sunt preluate de ospătari
2. oprire la spălător veselă, lasă vesela murdară
3. oprire bucătărie caldă, ia preparatele de la bucătăria caldă
4. oprire bucătărie rece, ia preparatele de la bucătăria rece
5. oprire bar băuturi, ia preparatele de la bar băuturi
6. se întoarce în restaurant şi duce comanda la mese
sau duce comanda la camere (room service) prin:

7. monte charge şi este preluată în oficiul de etaj
8. lift de serviciu, prin oficiul de etaj până la cameră
59
Alimentele nepreparate (vezi circuit alimente nepreparate din “Schema funcţională bucătărie”) sunt aduse din depozite prin intermediul unei
platforme de marfă şi a unei scări (dacă depozitele şi curtea de serviciu sunt la alt nivel) sau direct (dacă sunt la acelaşi nivel cu bucătăria) şi sunt fie
depozitate în depozitele / camerele frigorifice şi cămara de zi fie duse direct la preparări. Circulaţia alimentelor nepreparate se face printr-un coridor
aflat între depozitele bucătăriei şi preparări.
PREPARĂRI (carne, peşte, legume) preiau alimentele nepreparate, le prepară (curăţă, tranşează, toacă etc.) şi le trimit la bucătăria caldă şi bucătăria
rece (vezi circuit alimente semipreparate din “Schema funcţională bucătărie”). De la preparări resturile sunt scoase prin coridor şi transportate pe scară
în curtea de serviciu unde este depozitat gunoiul.
BUCĂTĂRIA CALDĂ şi BUCĂTĂRIA RECE preiau alimentele semipreparate de la preparări şi celelalte ingrediente din cămara de zi şi prepară
mâncarea pentru servirea la mese.
Resturile de la bucătării şi spălător sunt scoase prin coridor şi transportate pe scară în curtea de serviciu unde este depozitat gunoiul.
60
Figure 23
61
6. Exemplu
La Purificadora Hotel23
arhitecti: LEGORRETA + LEGORRETA
locatie: Puebla, México
data finalizarii: 2007
categoria: Boutique Hotel
amenajari interioare: LEGORRETA + LEGORRETA, SerranoMonjaraz Arquitectos

arie construita: 3000 mp
aria amplasamentului: 1178 mp
fotografii: Undine Pröhl
Localizat in orasul Puebla si apartinand Master Planului “Paseo San Francisco”, hotelul este configurat pornind de la o cladire inregistrata ca monument
de patrimoniu, care a trebuit integrata in noul proiect. Aceasta cladire era o fabrica de gheata, unde apa era purificata si imbuteliata, de unde si denumirea
hotelului.
Dispune de urmatoarele facilitate: 26 de camere, receptie-magazin, restaurant-bar, bucatarie, sala pentru organizari evenimente, patio cu o inaltime de
4 nivele,sali de inatalniri, birouri, crama. Include o piscine, terasa pentru evenimente, sala de gimnastica, Jacuzzi, masaj si sauna.
Proiectul consta intr-un mare patio lateral, inconjurat de o cladire in L la fiecare nivel. Parterul functioneaza ca un living-room si este o prelungire a
inaltimii restaurantului-bar si a receptiei-magazin. La al doilea si al treilea nivel, un spatiu liber separa circulatiile de camere iat la nivelul patru, acesta
delimiteaza functiunile de loisir. Inaltimea patio-ului este partial acoperita de un acoperis.
Fatadele au acelasi tratament cu cladirea veche, extinzand tencuiala si piatra pe toata inaltimea.Principalele materiale folosite sunt piatra(de la
constructia originala) si un lemn vechi, care contrasteaza cu materialele contemporane, sticla si otel. In camere, pardoselile sunt finisate cu o ceramica cu
design personalizat, iar baile sunt placate cu onix.
In timpul santierului, arheologii au descoperit bucati de sticla apartinand vechii cladiri, pe care le-au integrat in noul proiect.
23
www.archdaily.com
62
Figure 24
63
Figure 25
64
Figure 26
65
Figure 27
66
Figure 28
67
Figure 29
68
Figure 30
69
Figure 31
70
Figure 32
71
7. Legislaţie specifică- normative

• Clasificare conform H. G. Nr. 1328 / 2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice şi Normă metodologică din 12 mai 2008 privind clasificarea
structurilor de primire turistice
• Siguranţa la foc conform Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor P 118 – 99
• Siguranţa în exploatare conform Normativ privind proiectarea clădirilor din punct de vedere al cerinţei de siguranţă în exploatare NP 068 – 02
• Proiectarea parcajelor Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea parcajelor etajate pentru autoturisme NP 24 – 97
• Accesibilitate conform Normativ pentru adaptarea clădirilor civile şi spaţiului urban aferent la exigenţele persoanelor cu handicap NP 051 / 2001
• Normativ privind cerinţele de calitate pentru unităţi funcţionale de cazare (camere, garsoniere şi apartamente) din clădiri hoteliere", indicativ NP 079-
02
• Hotărîrea Guvernului nr. 1328 / 2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice
• Normă metodologică din 12 mai 2008 privind clasificarea structurilor de primire turistice
• Legea 448 din 2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
8. Bilbliografie selectiva
• Lăzărescu, Cezar “Construcţii hoteliere” Editura Tehnică, Bucureşti 1971
• Neufert “Manualul arhitectului. Elemente de proiectare şi de construcţie” Ediţia a 37-a, adăugită şi prelucrată Editura Alutus, Miercurea Ciuc 2004
• Ernst and Peter Neufert “Architect’s Data”, Blackwell Science
• www.designhotels.com
• www.archdaily.com
arh. Vlad Thiery, arh. Alexandra Păcescu
9. Anexe
9.1. Anexa nr. 124
24
Anexa nr. 6 la „Normă metodologică din 12 mai 2008 privind clasificarea structurilor de primire turistice”
72
În toate structurile de primire turistice este obligatorie(…) oferirea unei game diversificate de servicii suplimentare, cuprinse în tariful de cazare sau cu
plată separat, cuprinse in lista de mai jos, astfel:
- la unităţile de 4 şi 5 stele - cel puţin 18 servicii;
- la unităţile de 3 stele - cel puţin 15 servicii;
- la unităţile de 2 stele - cel puţin 10 servicii;
- la unităţile de 1 stea - cel puţin 5 servicii;
Lista orientativă a serviciilor suplimentare ce pot fi prestate în structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare
1. Servicii de poştă, telecomunicaţii şi publicitate:

- convorbiri telefonice;
- acces internet;
- fax;
- antenă satelit;
- program video intern,
- TV cablu;
- vânzări de cărţi poştale, ilustrate, timbre poştale, reviste;
- vânzări de materiale de promovare turistică (CD-uri, DVD-uri, albume, ghiduri, pliante).
2. Servicii personale:
- frizerie;
- coafură;
- cosmetică;
- manichiură;
- pedichiură;
- gimnastică de întreţinere;
- exerciţii fizice şi cură pentru slăbire;
- spălătorie şi curăţătorie;
- curăţat încălţăminte.
73
3. Închirieri de:
- CD-uri, DVD-uri
- laptopuri;
- frigidere;
- televizoare;
- pături suplimentare;
- jocuri distractive (rummy, table, şah);
- echipament şi materiale sportive;
- săli de recepţie, simpozioane etc.;
- birouri pentru firme;
- birouri pentru oameni de afaceri;
- instalaţii pentru traducere simultană;
- locuinţe pentru reprezentanţi de firme;
- locuri de garaj;
- biciclete şi triciclete;
- ambarcaţiuni (şalupe, bărci);
- articole de ştrand şi plajă (umbrele, şezlonguri, cearceafuri);
- autoturisme cu/fără şofer (rent-a-car);
- terenuri de sport;
- articole de uz gospodăresc pentru campinguri;
- inventar suplimentar (pilote, pleduri, cearceafuri, perne etc.) în
campinguri;
- maşini de călcat;
- maşini automate de spălat rufe în campinguri.
4. Servicii de educaţie fizică şi sport:
- înot;
- patinaj;
- schi;
74
- echitaţie;
- popice;
- gimnastică;
- alpinism;
- tenis de câmp;
- tenis de masă;
- tir cu arcul;
- schi nautic;
- şcoli pentru schi, patinaj, înot, tenis etc.
5. Servicii de cultură şi artă:
- organizare directă şi procurare de bilete pentru:
- spectacole de teatru;
- concerte;
- carnavaluri.
6. Diverse alte servicii:
- room-service;
- spălat şi călcat lenjerie;
- spălat, călcat, curăţat obiectele turiştilor;
- comisionar-curier;
- lucrări de secretariat;
- multiplicări de documente;
- rezervări de locuri la hoteluri în alte localităţi;
- rezervări de locuri în unităţi de alimentaţie;
- parcare auto;
- supraveghere copii, bătrâni;
- grădiniţă pentru copii;
- procurări bilete de tren, avion;
- transport hotel - aeroport;
75
- piscină, saună;
- sală de fitness;
- solar;
- masaj;
- organizare de banchete, recepţii, mese oficiale, nunţi;
- ghid de turism autorizat;
- tratamente medicale de diverse tipuri;
- asigurarea de medicamente pentru continuarea tratamentului
ambulatoriu;
- organizarea de partide de pescuit;
- abonamente la mijloacele de transport pe cablu;
- bilete pentru mijloacele de transport în comun;
- plimbări cu căruţa, trăsura, sania etc.;
- schimb valutar;
- vânzări de mărfuri - puncte comerciale diverse (farmacii, cadouri,
ziare, flori etc.);
- vânzări de excursii pe trasee interne şi externe;
- vânzări de locuri la diferite acţiuni specifice (festivaluri, seri
folclorice, degustări de vinuri etc.).
7. Servicii gratuite:
- informaţii privind prestarea unor servicii, mijloace de transport,
spectacole, starea vremii;
- încărcarea, descărcarea şi transportul bagajelor;
- trezirea turiştilor la ora solicitată;
- obţinerea legăturilor telefonice;
- păstrarea obiectelor de valoare;
- transmiterea de mesaje;
- predarea corespondenţei turiştilor;
76
- expedierea corespondenţei turiştilor;

- asigurarea de ziare, reviste în holuri;
- acordarea de medicamente şi materiale sanitare în cadrul primului ajutor în caz de accidente;
- păstrarea obiectelor uitate şi anunţarea turiştilor;
- păstrarea bagajelor;
- comenzi pentru taximetre;
- expediere prin "retur" la domiciliu a scrisorilor sosite după plecarea turiştilor;
- facilitarea cazării pasagerilor în alte spaţii de cazare din localitate;
- oferirea de materiale de promovare şi informare turistică;
- servicii de parcare şi garare.
9.2. Anexa nr. 225

Structuri posibile ale spatiilor de cazare
- cameră cu pat individual, respectiv un loc reprezentând spaţiul destinat folosirii de către o singură persoană. Lăţimea paturilor individuale este de
minimum 90 cm;
- cameră cu pat matrimonial, respectiv unul sau două locuri reprezentând spaţiul destinat folosirii de către una sau două persoane. Lăţimea patului
matrimonial va fi de minimum 140 cm;
- cameră cu pat dublu, respectiv două locuri reprezentând spaţiul destinat folosirii de către două persoane. Lăţimea patului dublu este de minimum 160
cm;
- cameră cu două paturi individuale, respectiv două locuri reprezentând spaţiul destinat folosirii de către două persoane;
- cameră cu trei paturi individuale; respectiv trei locuri reprezentând spaţiul destinat folosirii de către trei persoane.
- cameră cu patru paturi individuale; respectiv patru locuri reprezentând spaţiul destinat folosirii de către patru persoane.
- camere comune - cu mai mult de patru paturi individuale. respectiv nr.... locuri;.
- suita – ansamblu de două camere deservite de un grup sanitar;
Lungimea patului va fi de minimum 200 cm în cazul hotelurilor de 3, 4 şi 5 stele şi de minimum 190 cm în cazul hotelurilor de 1 şi 2 stele;
25
Cf. „Normă metodologică din 12 mai 2008 privind clasificarea structurilor de primire turistice”
77
- garsonieră, reprezentând spaţiul compus din: dormitor pentru două persoane, salon şi grup sanitar propriu. Dormitorul poate fi despărţit de salon şi
printr-un glasvand sau alte soluţii care permit o delimitare estetică
- apartament, reprezentând spaţiul compus din unul sau mai multe dormitoare (maximum 5 dormitoare), sufragerie cu echipare sanitară proprie.
La categoria 5 stele va exista un grup sanitar pentru fiecare două locuri, iar la categoria 4 stele, precum şi la restul categoriilor, minimum un grup sanitar la
4 locuri.
78
C.. CĂMIN (CASA /AZIL) pentru bătrâni şi handicapaţi.
PROGRAMUL : Social – AZIL DE BĂTRÂNI

1.Probleme majore cu care se confruntă societatea actuală şi care au efect direct asupra programelor sociale.
Apariţia programelor de arhitectură destinate vârstnicilor (azil de bătrâni, case de bătrâni) sunt determinate de o problemă reală a societăţii actuale –
îmbătrânirea populaţiei. Problema îmbătrânirii, a bătrâneţii, a limitei naturale pe care o are desfăşurarea vieţii omeneşti, prelungirii tinereţii şi a depărtării
acestei limite naturale nu este în primul rând o preocupare ştiinţifică şi filozofică în interes academic. Ea frământând de milenii pe oamenii preocupaţi de
propria lor soartă şi de a celor apropiaţi, devenind în zilele noastre o problemă de importanţă crescândă, socială, sanitară, economică, naturală.
Cauzele care explică fenomenul de îmbătrânire a populaţiei sunt:
- scăderea natalităţii, progresele medicinii şi creşterea nivelului de trai, care măresc rata de creştere numerică a populaţiei vârstnice, prin ameliorarea
morbidităţii şi mortalităţii.
Se apreciază că denumirea de „persoane de vârsta a treia" este mai proprie decât aceea de persoana în vârstă, deoarece evocă sectorul populaţiei care a
depaşit mijlocul vieţii.
Spre deosebire de îmbătrânire (proces dinamic, îndiferent de vârsta cronologică), senescenţa, cuprinde ultima perioadă a vieţii. În cadrul acesteaia se
delimiteaza senilitatea, care este o perioada finală, cu deteriorări biologice severe. Senescenţa nu este o boală, este un proces fiziologic, chiar dacă
îmbătrânirea se asociază, de regulă, deşi nu obligatoriu, cu îmbolnăvirile. Diversele modificări fiziologie par să fie în raport direct cu îmbătrânirea, dar
multe persoane vârstnice îşi conservă capacităţile lor funcţionale, cu toată degenerescenţa organică aparentă. Prin creşterea populaţiei vârstnice, apar
unele consecinţe nedorite. Din ansamblul populaţiei vârstnice, se pot reliefa unele grupe cu risc crescut: persoanele foarte în vârsta (80 - 90 de ani),
vârstnicii care trăiesc singuri sau care nu au copii, bătrânii cu afecţiuni sau handicapuri grave, cupluri în vârsta, dintre care unul sau ambii sunt grav bolnavi,
femeile în vârstă, bătrânii care trăiesc în instituţii colective (camine de bătrâni, camine-spital), etc. Pentru protecţia acestora s-a elaborat carta drepturilor
bătrânului.
Consecinţelor demografice, li se adaugă şi consecinţe socio-familiale: creşterea numărului familiilor având copii puţini sau fără copii, creşterea numărului
bătrânilor fără copii, uneori dezinteres şi lipsa de afecţiune pentru bătrâni din partea familiei, etc. De aici decurg sarcini grele, economice pentru societate.
Dar aspectul cel mai important îl constituie implicaţiile medicale. Se apreciază că după 65 de ani (începutul vârstei a treia), 50% dintre bătrâni au nevoie de
îngrijiri medicale, ambulatorii sau spitaliceşti. În timp ce vârstnicii reprezintă circa 15% din totalul populaţiei, ei consumă 50% din prestaţiile medicale.
O clasificare curentă a persoanelor în vârstă distinge:
- între 65 (60) - 75 ani, trecerea spre bătrâneţe, sau perioada de vârstnic;
- între 75 - 85 (90) de ani, perioada de bătrân;
79
- peste 85 (90) de ani, marea bătrânete sau perioada de longeviv.

În afară de aceasta clasificare cronologică, se foloseste şi o clasificare medicală:
- „îmbătrânirea fiziologică", armonioasă, în care vârsta cronologică se identifică cu vârsta biologică;
- „îmbătrânirea nefiziologică", care poate fi:
- prematură, când începe de timpuriu, sau
- accelerată, când ritmul de îmbătrânire se accelerează la un moment dat (dupa pensionare, după decesuri în familie, după internări etc).
Îmbătrânirea nefiziologică este o îmbătrânire patologică, dar aceasta nu înseamnă ca bătrâneţea este o boală.
2.1. Conţinut
Date generale – tipuri de camine (case/azile) pentru bătrâni şi handicapaţi.
Caminele de bătrâni şi handicapati sunt unităţi de utilitate socială destinate unor anumite categorii de populaţie, respectiv bătrâni fără sprijin familial şi
persoane cu un anumit tip de handicap.
Căminele de bătrâni şi handicapaţi se organizează de regulă în localităţi sau zone urbane şi sunt dimensionate în raport cu populaţia arondată în urma unui
studiu de organizare teritorială a asistentei sociale şi medicale (necesitate şi oportunitate). Căminele de pensionari se află în subordinea Ministerului
Muncii, căminele de bătrâni în subordinea Consiliilor Locale, iar căminele de handicapaţi în subordinea Secretariatului de Stat pentru Handicapaţi.
Subordonarea, administrarea şi finanţarea acestor construcţii se poate modifica în funcţie de schimbarea competenţelor administrative.
Căminele de bătrâni şi handicapaţi sunt unităţi cu caracter social destinate adăpostirii de lungă durată a persoanelor în vârstă sau a celor cu diverse
handicapuri, având în unele cazuri şi rol de recuperare a acestora pentru reintegrarea în viaţa socială.
2.2. Categorii
Structurile de primire pentru persoane în vârstă au apărut pe urmele azilurilor pentru săraci şi dezmoşteniţi. Iniţial ele au fost construite în locuri
îndepărtate cât mai izolate şi în clădiri concepute conform unei arhitecturi austere, schematice şi geometrice, care răspundea tuturor nevoilor funcţionale,
dar neglija total implicaţiile psihologice.
2.2.1 Astfel tipuri de instituţii majore sunt programate şi concepute în funcţie de tipul de populaţie pe care îl are în îngrijire rezultând astfel trei
categorii (din punct de vedere al serviciilor acordate) :
a) îngrijiri curente
b) îngrijiri curente cu îngrijiri medicale pentru bătrânii cu probleme.
c) îngrijiri medicale de lungă durată.
2.2.2 Din punctul de vedere al dotărilor pe care le oferă putem distinge:
80
a) dotari minime (existenţa unui grup sanitar în spaţiul de cazare).

b) echipare completă (existenţa unei mici bucătării, a unor spaţii de primire şi conversaţie).
2.2.3. După starea de sănătate a rezidenţilor:
a) cămine care primesc persoane autonome.
b) cămine care primesc persoane dependente.
2.3. Clasificari
Instituţii care adăpostesc persoane în vârstă sau cu probleme (prezintă un anumit handicap).
a) azil de bătrâni
b) casa de bătrâni
c) centru de recuperare
2.4. Tipologii
După modul de organizare spaţială se disting patru tipuri de soluţii:
a)cele de tip spital (monobloc sau tentacular) având o pondere mai mare sectorul de asistenta medicală.
b) cele de tip sanatoriu (monobloc sau pavilionare) cu pondere pe sectorul terapeutic baze de tratament.
c) cele de tip hotelier cu pondere pe sectorul social şi cultural (cazare şi servicii).
d) cele de tip locuinţa organizate în sistem pavilionar având servicii comune.
Din punct de vedere al structurii de rezistenţă se disting următoarele tipologii de azile de bătrâni:
a) structuri cu diafragme (pereţi portanţi pe toate etajele duşi pana la fundaţie). Fig.1.
b) structuri în cadre (stâlpi pe toate etajele care, împreună cu grinzile principale ale planşeului, formează cadrele). Fig 2.
c) structuri mixte (combinaţii de diafragme şi cadre sau diafragme pline şi diafragme cu parter elastic). Fig 3.
81
Figure 33
După numărul de locuri de cazare / capacitate ( conf. normativ NP 023 -1997 Normativ privind proiectarea căminelor de bătrâni şi handicapaţi pe baza
exigenţelor de performanţă)
În funcţie de populaţia arondată şi de necesităţile stabilite prin studiile prealabile în zonă se determina capacitatea construcţiei exprimată prin numărul de
locuri de cazare (sau număr de paturi în cazul căminelor spital). Astfel se pot clasifica după capacitate, după cum urmează:
a) Unităţi mici 50-150 locuri;
b) Unităţi mijlocii 150-300 locuri.
c) Unităţi mari 300 – 500 locuri.
2.5. Organizarea funcţionala şi generală
Organizarea funcţionala ca şi structura căminelor de bătrâni şi handicapaţi se face în funcţie de categoriile de utilizatori, tipul de activitate desfăşurată cât
şi conceptul general de soluţionare a funcţiunilor şi circuitelor pentru toţi utilizatorii.
1.Principalele categorii de utilizatori sunt:
82
1.1. pacienţi sau persoane internate: persoane în vârsta, persoane handicapate (pentru persoanele handicapate diferenţierea se poate face după tipul de
handicap şi după vârstă).
1.2. personal medical şi de îngrijire.
1.3. personal tehnic administrativ.
1.4.vizitatori.
Pentru fiecare categorie de utilizatori trebuie asigurate spaţiile necesare, condiţii de igiena şi microclimat şi protecţie faţă de riscurile specifice la care sunt
expuşi în timpul staţionarii sau desfăşurării activităţii în interiorul sau exteriorul clădirii.
2. Principalele tipuri de activităţi sunt:
2.1.Activităţi medicale şi cu caracter recuperatoriu;
2.2.Activităţi de îngrijire a persoanelor internate;
2.3. Activităţi de conducere şi administrare;
2.4. Activităţi gospodăreşti;
2.5.Activităţi de exploatare şi întreţinere a instalaţiilor şi echipamentelor;
3. Sectoarele şi compartimentele funcţionale ale căminelor de batrâni şi handicapaţi sunt:

3.1. Serviciul primire, internare, externare
3.2. Sectorul cazare şi/sau spitalizare
3.3. Sectorul de asistenta medicală
3.4. Sectorul ergoterapie şi/sau activităţi social-culturale
3.5. Spaţii de administraţie, personal, vizitatori
3.6. Servicii gospodăreşti
3.7. Servicii tehnico-edilitare
Amploarea fiecărui compartiment în cadrul unui cămin de bătrâni sau handicapaţi ca şi modul lor de organizare şi asamblare se stabilesc prin tema de
proiectare elaborată pentru fiecare unitate în parte.
4. Elemente de proiectare în cadrul clădirilor – cămine pentru bătrâni.
4.1. Holul de intrare – constituie primul contact pe care îl au pesoanele rezidente; are dimensiuni variabile; recomandabil să aiba o singură intrare pentru a
uşura rezolvarea fluxurilor de circulaţie; în holul principal se prevede de obicei o zonă de liniste, odihnă, discuţii, etc (zone retrase din fluxurile principale de
circulaţie).
83
4.2. Accesul la camere – constituie o problemă arhitecturală importantă din punct de vedere al tratării în plan, a modului de tratare fiind indicat a se evita
efectul optic de lunguire. Este recomandat realizarea iluminării naturale a culoarului (cu toate că nu este posibil în toate cazurile).
4.3. Vestibului – punctul de prim contact cu camera. Latimea uzuala a avetibulului este de 1,10m-1,20m.
4.4. Cazarea - camerele de locuit (ca funcţiune principală a azilelor de bătrâni). Dimensiunile şi echiparea lor deteremina gradul de confort al rezidenţilor.
Se poate considera din studiile făcute în mai multe ţări ca suprafaţa afectată unei camere de un pat variază între 12 mp şi 16 mp, iar a unei camere de
două paturi între 16 mp şi 22 mp. (aceste suprafeţe de referă strict la zona liberă a camerei fără să includă zona de vestibul, dulapuri înzidite, grupuri
sanitare şi alte dotări suplimentare).
4.5. Apartamentele pentru cupluri – realizate de obicei prin unirea a două sau mai multe camere, rezolvarea lor fiind similară cu cele utilizate în blocurile
de locuit.
4.6. Spaţiile comune - definite ca fiind spaţii de folosinţă comună atât a persoanelor rezidente, cât şi a oaspeţilor, pot fi enumerate astfel:
- hol intrare, aşteptare, discuţii.
- săli festive pentru ocazii speciale (aniversări, sărbători)
- săli de sport, întreţinere, fitness, spectacole.
- saloane pentru întâlniri, conferinţe, expoziţii, prezentări de modă, prezentări de alt gen.
- spaţii anexe (grupuri sanitare, vestiare).
4.7. Spaţii exterioare – amenajări cu locuri de odihnă funcţionale atât în timpul anotimpului cald cât şi rece (terse protejate, alei amenajate, bancuţe,
vegetaţie, etc).
4.8. Spaţii tehnice: centrala de încălzire, centrala de ventilare, post de transformare, hidrofor, boilere, spălătorii mecanice şi uscătorii, ateliere de reparaţii
şi întreţinere, depozite de mobilier, garaje. Este recomandat ca spaţiile tehnice să nu se amplaseze sub spaţiile de cazare, sau ca între spaţiile tehnice şi
cele de cazare să se interpună un etaj intermediar – de exemplu parterul – cu altă funcţiune decât cea de cazare.
5. Organizarea în funcţie de amplasament şi regimul de înălţime:

Suprafaţa terenului necesar amplasării căminelor de bătrâni şi handicapaţi este dependentă de mărimea sau capacitatea obiectivului cu toate anexele şi
construcţiile asociate.
Indicele folosit pentru determinarea suprafeţei de teren necesar este exprimat în mp/pat sau mp/loc de cazare şi se va folosi în special în faza elaborării
PUG sau PUZ, înainte de stabilirea dalelor concrete ale temei cadru.
Valoarea indicelui de suprafaţă de teren necesar în funcţie de soluţia de organizare va fi:
5.1. 70-120 mp/pat sau loc de cazare pentru organizările tip spital (cămine spital);
84
5.2. 120-150mp/pat sau loc de cazare pentru soluţiile tip sanatoriu sau hoteliere (cămine de bătrâni sau de pensionari).
5.3. 150-200 mp/loc cazare pentru sistemul în case individuale.
Regimul de înălţime pentru căminele de bătrâni şi handicapaţi va fi parter, parter + 1 etaj pentru unităţile cu capacităţi mici şi mijlocii şi parter + 2 etaje,
parter + 3 etaje pentru cele de capacităţi mari (căminele spital de 200... 500 locuri).
6. Alte reglemetari ce întervîn la nivelul amplasamentului :
6.1. în incintă circulaţia carosabilă se va rezolva separat de circulaţia pietonală; pentru căile de acces paralele cu accesul pietonal se vor prevedea trotuare
înalte faţă de carosabil ;
6.2. denivelările mai mari de 2,5 cm pe traseele de circulaţie se vor prelua prin pante de max. 8%;
6.3. pentru persoanele care nu se pot deplasa singure sau cele în cărucior rulant, lăţimea minimă liberă a accesului va fi de 1,10 m. Podestele de intrare vor
avea dimensiuni minime de 1,50 x 1,50 m pentru accesul cu căruciorul rulant se vor prevedea rampe cu lăţimea minimă de1,20 m şi panta de max. 8%.
7. Căminul / Azilul pentru persoane vârstnice – prezentare generală pe teritoriul României.

Căminul pentru persoane vârstnice este instituţia de asistenta socială cu personalitate juridică, înfiinţată, organizată şi finanţată potrivit dispoziţiilor Legii
17/2000. Prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 102/1999, căminele de bătrâni se vor înfiinţa prin reorganizare, numindu-se „Centre de îngrijire şi asistenta” şi vor
fi finanţate prin bugete locale, ca urmare vor fi coordonate de catre Consiliile Locale.
Astfel, fie că vor fi simple cămine de bătrâni ca cele din localităţile Sebeş, Blaj, Braşov, Brăila, Sacu, fie că vor fi cămine de bătrâni cu secţie de boli cronice
ca cele din localităţile: Bacău, Dorohoi, Ciocăneşti, fie că vor fi spital pentru bolnavi cronici ca cele din localităţile: Reşita, Ciutelec, toate intră în sfera largă
a „ centrelor de îngrijire şi asistenţă „ conform Ordonanţei de Urgenţă nr.102/1999.
În Bucureşti este cunoscut centrul de geriatrie Ana Aslan – centru mixt de îngrijire, recuperare şi asistenţă a persoanelor în vârstă. Centrul „medical„ de tip
sanatoriu (cu posibilitatea de cazare pentru o perioadă îndelungată) Ana Aslan aduce o noua idee în abordarea centrelor pentru persoanele în vârstă –
preocuparea pentru înfrumuseţare, tratamente naturiste de mare succes pe plan local cât şi pe plan internaţional, terapii de întreţinere şi întinerire, etc.
8. Anexe generale / scheme de principiu.
85
Figure 34
86
Figure 35
87
Figure 36
88
• ACCES PRINCIPAL — PRIMIRE, RECEPŢIE, INTERNARE

• SPAŢII COMUNE — CLUB. BIBLIOTECA. SPAŢII COMERCIALE. ATELIERE. CANTÎNA. PARC. GRADINA
• CAZARE — SALOANE CU 1 PAT /2 PATURI ŞI GRUP SANITAR
PATURI CU GRUP SANITAR ŞI OFICIU.
NUCLEE CAZARE TIP APARTAMENT 1/2 CAMERE
• ADMINISTRAŢIE — BIROURI CONDUCERE ŞI ADMINISTRAŢIE
• ASISTENŢĂ MEDICALĂ — CABINETE CONSULTAŢII, TRATAMENTE, INVESTIGAŢII,
SERVICIU FIZIOTERAPE ŞI RECUPERARE
• GRUP GOSPODĂRESC — BUCĂTĂRIE, SPĂLĂTORIE
• CENTRALE SPAŢII TEHNICE — CENTRALE PTR. UTILITĂŢI, ATELIERE ÎNTREŢINERE
GABARITE DE MERS PERSOANE VÂRSTNICE
89
Figure 37 SPAŢIUL NECESAR SCHIMBĂRII DIRECŢIEI DE MERS
90
Figure 38 GABARITE ÎN MERS SCAUN RULANT
CAMERA DE DORMIT
DIMENSIUNEA CAMEREI DE DORMIT ESTE DATA DE :
Dimensiunea mobilierului.
Numărul pieselor de mobilier din încăpere.
Spaţiile libere pentru circulaţie.
91
MOBILIERUL.NECESAR
a. patul
b. măsuţa de noapte
c. dulapul de haine
d. dulapul cu sertare
92
Figure 39
93
Figure 40
94
C. PROGRAMUL : Social – CASA DE COPII / ORFELINAT/ CAMINELE DE COPII / ADĂPOSTURILE

1. Probleme majore cu care se confruntă societatea actuală şi care au efect direct asupra programelor sociale.
Organismul uman suferă schimbări majore pe tot timpul vieţii, plecând de la o varstă fragedă până la bătrâneţe. O parte din problemele majore cu care se
confruntă societatea actuală sunt:
- problema abandonului.
- problemele financiare şi sociale ale familiei naturale.
- pierderea familiei în urma unor accidente diverse.
Aceste probleme determină apariţia în atenţia societăţii a programelor sociale – casele de copii, căminele de copii, adăposturi – program ce se adreseaza în
special copiilor (categoria de vârsta pana în 18 ani ).
2.Prezentare program
2.1. Categorii
Din punct de vedere al modului de amlpasare în sit:
a) case de copii amplasate în cadrul localitaţilor urbane. – acestea urmăresc în special zonele liniştite ale cartierelor de locuinţe , lipsite de nocivităţi şi cât
mai bogat plantate. Casa de copii va fi amplasată astfel încât, conf. Normativului privind proiectarea, realizarea şi exploatarea construcţiilor pentru case de
copii indicativ NP 009-07, să se afle la o distanţă de maxim 500m de o grădiniţa şi la distanţa de 1000 m de o şcoală primară şi gimnazială. Casa de copii va
fi amplasată astfel încât să aibă o legatură directă cu un mijloc de transport în comun.
b) casele de copii amplasate în zone izolate – acestea se adreseaza în special copiilor cu probleme speciale (aria incintei este de preferat controlată –
ansamblul functionează ca un sitem închis dotat cu toate serviciile necesare).
2.2. Clasificări.
Instituţii care se adresează problemelor familiilor tinere şi copiilor
Clasificare în funcţie de denumirea instituţiilor (conf. Recensământ DCP-UE Phare -1997)
a) casa de copii
b) leagăn
c) centru de primire minori
d) grădiniţă specială
e) şcoală specială
f) centru scolar special
95
g) centru de reeducare
h) cămin şcoală
i) cămin spital
Clasificarea unor formule alternative de ajutor oferite familiilor pentru a preveni rata de abandon şi de dezmembrare a familiei :
a) adăposturi pentru persoane fără locuinţă.
b) „host family” – program de îngrijire temporară a copiilor prin plasarea pe o perioadă scurtă de timp în cadrul unor familii
c) grupuri de auto-ajutor (self –help) pentru persoanele dependente de substanţele halucinogene, mame singure, părinţi alcoolici, etc.
2.3. Tipologii
După modul de organizare spaţială în funcţie de relaţia care se stabileşte cu spaţiile de folosinţă comună se disting trei tipuri de soluţii planimetrice:
a) dispersat - în sistem dispersat, unităţile de locuit sunt dispuse independent în incintă, separat de spaţiile de folosinţă comună. Acest sistem pavilionar se
recomandă la capacităţile mai mari; Anexa nr. V - conf. normativ
b) grupat – în sistem grupat, unităţile de locuit sunt dispuse în incintă pe grupe de 35 unităţi (familii) separat de spaţiile de folosinţă comună; Anexa nr.VI -
conf. normativ
c) compact - în sistem compact, unităţile de locuit sunt dispuse grupat în jurul nodurilor de circulaţie şi sunt legate cu spaţiile de folosinţă comună; Anexa
nr. VII - conf. normativ
d) organizare sub forma de unitate de locuit ca apartamente sau case familiale pentru 6-10 copii de vârste diferite, îndrumaţi, educaţi şi supraveheaţi de o
persoană calificată denumită convenţional „mama"; Anexa nr. VIII. În componenţa grupei, cca. 25% o vor reprezenta copiii de vârstă preşcolară sau şcolarii
mici.
Din punct de vedere al structurii de rezistenţă se disting urmatoarele tipologii de case de copii:
a) structuri cu diafragme (pereţi portanţi pe toate etajele duşi până la fundaţie) - conform celor exemplificate la tema Azile de bătrâni
b) structuri în cadre (stâlpi pe toate etajele care, împreună cu grinzile principale ale planşeului, formează cadrele)
c) structuri mixte (combinaţii de diafragme şi cadre sau diafragme pline şi diafragme cu parter elastic)
96
3.Elemente de bază pentru proiectarea în cadrul clădirilor – case de copii .

3.1. Unitatea de locuit
3.2. Spaţiile de folosinţă comună
3.3. Spaţii pentru administraţie
3.4. Anexe gospodăreşti
3.1.1. Unitatea de locuit va cuprinde următoarele funcţiuni: windfang; hol intrare; cameră, garderobă pentru păstrat şi curăţat haine de ploaie şi
încălţăminte; cameră pentru micul dejun; 1,4-1,5 mp/copil şi nişă sau chicinetă pentru prepararea sau încălzirea micului dejun; cameră pentru alimente;
cameră de studiu: 1,8-2,0 mp/copil; 3-4 dormitoare cu 1,2 sau 3 paturi separat pentru băieţi şi fete; 4,0-5,0 mp/pat pe total dormitoare; cameră de zi,
pentru joc, vizionări TV, audiţii radio, muzică şi primirea oaspeţilor; grup sanitar corespunzător câte o cameră spălător pentru băieţi şi fete cu un lavoar la
24 copii, din care unul montat la h= 60 cm, cădiţă de spălat picioarele, duş sau cadă cu duş de mână; 12 cabine wc în total cu obiecte non contact; depozit
debara cameră dormitor pentru îndrumătoare cu anexă cuprinzând duş, lavoar şi wc.
3.2.1. Spaţiile de folosinţă comună cuprind:
1. Cantina- hol de intrare cu garderobă şi lavoare de spălat pe mâini; grup sanitar cu closete şi lavoare, pe sexe; sală de mese cu autoservire pentru copii
mai mari şi servirea obişnuită a copiilor mici; numărul total de locuri de mese va fi egal cu 2/3 din numărul copiilor din casa de copii; sala de mese va putea
asigura şi unele activităţi de club; bucătăria va avea încăperi pentru prepararea hranei, şi separat pentru preparat prăjituri, tranşat carne, tranşat şi curăţat
peşte, curăţat legume, spălător pentru vase de bucătărie, spălător veselă, frigidere sau cameră frigorifică la capacităţi mai mari, depozit de legume, fructe,
depozit de alimente uscate şi conserve, depozit de murături, depozit de vase şi veselă; la capacităţi mai mari, loc de lucru pentru conducătorul cantinei şi
bucătăriei; loc de luat masa şi de odihnă, vestiar, grup sanitar pe sexe cu duş, lavoare şi wc pentru personalul cantinei
2. Spălătoria de rufe va avea capacitatea de spălare corespunzătoare cazării copiilor (rufărie de pat şi de corp, prosoape, feţe de masă, perdele) precum şi
activităţile cantinei (feţe de masă, halate pentru personal, prosoape) considerându-se o funcţionare de 8 ore zilnic şi va cuprinde următoarele funcţiuni
evitându-se intersectarea rufelor murdare cu cele curate; depozit pentru rufe murdare aduse la spălat; spălătorie cu utilaje mecanice; uscătorie; călcătorie;
cameră pentru reparaţiile rufăriei de pat şi de corp ale copiilor; depozit de rufe curate; vestiar şi grup sanitar cu duş, lavoar şi wc pentru personalul
spălătoriei
3. Spaţiile pentru asistenţă medicală vor cuprinde următoarele funcţiuni: cabinet medical cu 2 boxe pentru dezbrăcare; cabinet stomatologic (la
capacităţile mari, sau unităţi izolate); cameră dispensar cu 2 paturi; 10-12 mp şi anexă cu duş, lavoar şi wc; camera dispensar va avea şi o evacuare directă
în exterior prin intermediul unui windfang.
4. Spaţiile pentru dezvoltarea înclinaţiilor meşteşugăreşti şi artistice ale copiilor, vor cuprinde următoarele funcţii (opţionale pentru copii): încăperi pentru
muzică, desen, sculptură; atelier de lucru manual, fiecare cu suprafaţă de 20-25 mp şi un grup sanitar comun cu 2 cabine, wc şi lavoare
97
5. Sala de educaţie fizică, jocuri sportive şi festivităţi va cuprinde următoarele funcţiuni: sală propriu-zisă, cu dimensiunile 9xl8m; scenă cu anexe simple;
vestiar pe sexe, cu anexe una cabină wc, 2 duşuri şi 2 lavoare fiecare; depozit de materiale sportive; depozit pentru scaune
3.3. Administraţia va cuprinde următoarele funcţiuni: birou director; secretariat; casierie: 8-12mp; birou contabilitate; încăpere pentru primirea
oaspeţilor; cameră de consiliu pentru îndrumători, profesori, medici şi personal administrativ; grup sanitar
3.4. Anexele gospodăreşti vor cuprinde următoarele funcţiuni:
1. Ateliere pentru activităţi practice de întreţinere; în aceste ateliere se pot face şi iniţierea unor copii în diverse meserii (tâmplărie, lăcătuşerie, electrice,
apă-canal, încălzire); fiecare atelier va avea suprafaţa de 16- 24 mp; 2 ateliere de reparaţii încălţăminte şi îmbrăcămite, fiecare cu suprafaţă de 16-20 mp;
în aceste ateliere copiii pot deprinde şi meseriile respective
2. Magazii de materiale consumabile, rechizite şcolare, lenjerie, cazarmament, îmbrăcăminte şi încălţăminte; garaj pentru autoturism şi o autocamionetă;
se va prevedea şi o rampă de spălare şi reparaţii; încăperi pentru centrală sau punct termic, hidrofor, centrală termică, dimensionate conform utilajului
specific
6. Alte reglemetări ce intervin la nivelul amplasamentului :
6.1. în incintă circulaţia carosabilă se va rezolva separat de circulaţia pietonală; pentru căile de acces paralele cu accesul pietonal se vor prevedea trotuare
înalte faţă de carosabil
6.2. denivelările mai mari de 2,5 cm pe traseele de circulaţie se vor prelua prin pante de max. 8%
6.3. pentru persoanele care nu se pot deplasa singure sau cele în cărucior rulant, lăţimea minimă liberă a accesului va fi de 1,10 m. Podestele de intrare vor
avea dimensiuni minime de 1,50 x 1,50 m pentru accesul cu căruciorul rulant se vor prevedea rampe cu lăţimea minimă de1,20 m şi panta de max. 8%.
98
7. Exemple proiecte
Exemplul 1.
1. 2.
Figure 41 1.2. Propunere plan amplasare căsuţe – Proiect Satul copiilor orfani. – Bucureşti – propunere
arh. Bogdan Tofan . – studiu de caz (extras lucrare doctorat – „Arhitectura şi personalitatea umană”).
99
Exemplul 2.
Figure 42 3. 4.
3.4. Centru de zi pentru copii - Danemarca.
100
Figure 43
5.
101
Figure 44 6.
102
Figure 45 7.
5,6,7. Locuinţe sociale – studiouri de locuit, tineri peste 18 ani – Danemarca – Copenhaga.
103
Figure 46 8. 9.
8,9. Comunitate persoane vârsta a 3-a - Locuinţe – Norvegia.
104
Figure 47 10. 11.

105
Figure 48 12
10,11,12. – Centru de îngrijire de zi cu şcoala – FINNO School and Day Care Center - Finlanda
106
Figure 49 13
107
Figure 50 14
13,14. Montilivi – centru de îngrijire – Spania
108
Figure 51
15.
109
Figure 52 16.
15,16. Centru de sănătate şi adăpost în timpul zilei – Spania.
110
Figure 53 17. Locuinţe sociale pentru tineri – Germania

111
Figure 54 18.
112
Figure 55
113
19.
18,19 - Grădiniţa cu program prelungit – Spania
Bibliografie- generala - selectiva / Legislaţie
1. D.Postelnicu, Al. Chira, V. Sahleanu:” Introducere în gerontologie”. Editura Academiei R.S.R. - 1969
2. Joseph, Douglas, Weiss: „ Better buildings for the aged”. Editura Hopkinsch and Blake – 1969.
3. V. Băncilă : „ Filosofia vârstelor„. Editura Anastasia – 1980.
4. Legea nr .17 din 6 martie 2000 privind asistenţa socio-medicală a persoanelor vârstnice.
Emitent :Parlamentul României (Monitorul Oficial nr.104/9 martie 2000)
5. Normativ NP 023 -1997 Normativ privind proiectarea căminelor de bătrâni şi handicapaţi pe baza exigenţelor de performanţă.
6. Normativ NP 009-97 Normativ privind proiectarea, realizarea şi exploatarea construcţiilor pentru case de copii.
7. Neufert – Manualul arhitectului – elemente de proiectare şi de construcţie – Ediţia a 37-a, adaugită şi prelucrată. Editura Alutus. 2004
8. Tofan Bogdan :“Arhitectura şi personalitatea umana” – program de arhitectura destinat integrării copilului orfan în societate, Editura Ion Mincu –
Bucureşti 2003
9. T. Peggy :” Space to grow old în : The Availability of Public Space for Eldery Persons în Singapore”, Urban Studies , 1997.
Reviste:
10. Arhitectura , nr.80 decembrie 2009 – ianuarie 2010.
11. Architekture Wettbewerbe, 1972 nr.72.
12. Architekture Wettbewerbe, 1976 nr.91.
13. Architectural Review, 1965, vol CXXXVII, nr.819 .
14. Architectural Review, 1991, nr.1127, pag 24-27.
15. Bauen + Wohnen , 1965, nr.11 nov.
16. Baummeister, 1969 nr.3 mar.
17. Concurs Vârsta a III-a Facultatea de Arhitectura şi Urbasnim Ion Mincu – Bucureşti – proiecte arhiva an universitar 2003-2004
18. Japan arhitect, 1965, nr.11 aug.
19. Japan arhitect, 1971, vol . 46 , nr. 180 dec.
20. Tehnique & Arhitecture, 1985, nr. 362
21. Tehnique & Arhitecture, 1996, nr. 424, feb-mar.
114
Internet.
1. CHANG, Clementine_Architecture în Search of Sensory Balance, thesis for the degree of Master of Architecture, University of Waterloo, Ontario,
Canada, 2006
http://uwspace.uwaterloo.ca/handle/10012/2841
2. DAVIES, Theresa Claire_Audification of Ultrasound for Human Echolocation, thesis for the degree of Doctor în Philosophy în Systems Desing
Engineering, University of Waterloo, Ontario, Canada, 2008
http://uwspace.uwaterloo.ca/handle/10012/3878
3. MORARU, Silvestru _”Senzatii şi sensibilitate”

www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=2926
4. PETRESCU, Doina_”How to make a community as well as the space for it”

http://www.re-public.gr/en/?p=60
5. RICHARD, France_ De mes yeux à tes mains : Etude différentielle du statut visuel, Thèse de doctorat en psychologie, Mention psychologie cognitive,
Lyon, 2002
http://demeter.univ-lyon2.fr/sdx/theses/notice.xsp?id=lyon2.2002.richard_f-
principal&id_doc=lyon2.2002.richard_f&isid=lyon2.2002.richard_f&base=documents&dn=1
115
D. SANATATE
Figure 56
116
• PREZENTARE PROGRAM .
Un spital este o instituţie dedicată menţinerii sănătăţii care oferă atât îngrijire pe o perioadă scurtă de timp
cât şi pentru o perioadă medie şi chiar lungă de timp. La început spitalele erau formate din câte o singură clădire
dar în ziua de azi multe din ele sunt formate din mai multe clădiri (corpuri) formând campusuri.
Salonul unui spital >

Clădirile spitalelor moderne încearcă să minimalizeze efortul personalului şi riscul contaminării, mărind la
maximum eficienţa sistemului. Timpul în care personalul parcurge spitalul cu targa pacientului este de
asemenea o problemă deoarece pacientul poate muri în timpul transportării; de aceea se încearcă micşorarea
acestei durate de timp pe cât posibil.
Spitalele încearcă să sporească confortul pacientului pe cât posibil şi să rezolve problemele psihologice ale
pacientului, cum ar fi aerisirea, panorame mai bune şi scheme de culoare mai plăcute privirii. Aceste idei făceau referire la secolul al XVIII-lea, când
conceptele de aer proaspăt şi de „a se însănătoşi de la natură” erau primele lucruri vizate de arhitecţi la proiectarea clădirilor.
Infrastructură - Sălile de operaţie, de proceduri speciale, de terapie intensivă şi cele ale pacienţilor sunt de obicei dotate cu gaz anestezic. Pe durata iernii
se pun la dispoziţie radiatoare sau calorifere iar pe timpul verii aparate de aer condiţionat sau ventilatoare. Unele spitale, de obicei cele particulare, au în
saloane câte un televizor.
Curent electric - Sistemul electric destinat unui spital este important, deoarece multe aparate folosite în
timpul operaţiilor sau pentru menţinerea în viaţă a pacientului, precum şi unele obiecte din viaţa de zi cu zi cu
care vin pacienţii necesită curent electric. Pentru a evita problemele ce pot apărea dacă curentul electric
este întrerupt, în unele spitale există generatoare de curent electric.
Patul unei săli de terapie intensivă. Echipamentele medicale sunt sophisticate >
• ISTORIC
117
În antichitate, sănătatea şi religia erau strâns legate. Cele mai vechi clădiri a căror scop era tratarea bolnavilor sunt templele egiptene. Templele greceşti
dedicate zeului vindecător Asclepius primeau bolnavii dacă aceştia primeau ajutor de la zeu în vis. Romanii au ales venerarea lui sub un alt nume,
Æsculapius, căruia i-au şi ridicat un templu în 291 î.Hr..
Asia Veche - Introducerea conceptului de spital dedicat vindecării populaţiei către restul lumii a fost făcută, probabil locuitorii Sri Lankăi. O cronică antică a
regalităţii sri-lankeze Mahavamsa relata că regele Pandukabhaya (secolul al IV-lea î.Hr.) avea case pentru odihnă şi spitale (Sivikasotthi-Sala) construite pe
tot teritoriul ţării. Acesta este cel mai vechi document care atestă vreo instituţie dedicată tratării bolnavilor.[2][3] Despre regele Ashoka se spune că a
fondat cel puţin 18 spitale în anii 230 î.Hr., cu fizicieni şi asistente medicale, costurile fiind suportate de rege.[4] Totuşi, există mulţi istorici care contestă
acest fapt, spunând că ar fi o greşeală în traducere, referindu-se la faptul că acele „case pentru odihnă” au fost confundate, în realitate nefiind spitale.
Lucrul acesta este demonstrat prin faptul că, conform altor surse, Ashoka ar mai fi importat produse medicinale.
Primul spital-universitate, unde studenţilor li se permitea să practice pe pacienţii în viaţă sub supravegherea fizicienilor, au apărut în Imperiul Persan, la
academia din Gundishapur.
Imperiul Roman - Romanii au creat valetudinaria prin anii 100 î.Hr., un loc unde oamenii, gladiatorii şi soldaţii răniţi erau îngrijiţi. Deşi existenţa lor a fost
dovedită de arheologi, există dubii cu privire la răspândirea lor, care era considerată foarte largă la acea vreme, având în vedere că vechile spitale au fost
identificate pe baza ruinelor lor şi nu pe baza scrierilor şi a descoperirii uneltelor medicale.
De când creştinismul a devenit religie de stat, sănătăţii i s-a acordat o mai mare atenţie. Sinodul I Ecumenic de la Niceea a decis ca biserica să ajute
persoanele sărmane, bolnave, văduve sau străine. A ordonat construirea de spitale în fiecare oraş-catedrală. Mai târziu au fost construite mănăstiri în
apropierea spitalelor, astfel încât preotul să poată oficia slujbe şi masluri. Pentru leproşi era repartizată o secţie aparte.
Islamul medieval - Cel mai vechi spital islamic medieval înregistrat este spitalul al-Walid ibn 'Abdul Malik. Semăna într-un fel cu noscomia bizantină, deşi
era axată pe serviciile adresate leproşilor, persoanelor invalide şi celor fără locuinţă.
Cuvântul medieval islamic „bimaristan” desemna spitalul în sensul modern, adică locul unde pacienţii sunt primiţi şi îngrijiţi de personal calificat. Astfel
fizicienii făceau diferenţa dintre spital şi alte spaţii de tratare a bolnavilor, cum ar fi templele de însănătoşire, templele de odihnă, ospiciile sau azilele.
Spitalele publicex şi spitalele-universităţi au fost prima dată construite tot de musulmani.
Europa medievală - Spitalele europene urmau un model asemănător. Ele erau comunităţi religioase, cu călugări şi maici. Un vechi cuvânt francez definea
spitalul ca „pensiunea lui Dumnezeu” (hôtel-Dieu). Unele erau ataşate mănăstirilor, altele erau independente, având propriile slujbe. Unele spitale erau
multi-funcţionale, altele ofereau ajutor doar pentru anumite persoane. Astfel de spitale erau spitalele de leproşi, spitalele săracilor sau cele pentru
pelerini, care mai mult îi găzduiau decât îi tratau. În scurt timp, toate spitalele au devenit multi-funcţionale, chiar dacă primul spital spaniol, construit de
episcopul vizigot Masona în 580 la Mérida era un xenodochium, făcut ca un internat pentru pelerini şi pentru călători dar şi ca un spital pentru locuitori şi
populaţie.
118
Istoria modernă şi contemporană

Conceptul de spitale creştine a evoluat până în secolul al XVIII-lea, când au apărut spitalele moderne, făcute doar pentru tratarea bolnavilor şi echipate cu
fizicieni şi chirurgi. Charité, fondat în Berlin în 1710 este unul dintre acestea. Spitalul lui Guy (în engleză Guy's Hospital) a fost fondat în Londra în 1724. De-
a lungul secolului au mai apărut şi alte spitale, plătite de subscripţii private.
Când Spitalul Vienez General Allgemeines Krankenhaus a fost deschis, devenind de la fondare cel mai mare spital din lume, fizicienii au primit o nouă
facilitate care a transformat spitalul în cel mai important centru de cercetare. În secolul al XIX-lea, a doua Şcoală Medicală Vieneză şi-a început activitatea
cu ajutorul din partea unor fizicieni de seamă, cum ar fi Carl Freiherr von Rokitansky, Josef Škoda, Ferdinand Ritter von Hebra şi Ignaz Philipp Semmelweis.
Ştiinţa medicală de bază s-a extins iar specializarea a avansat. De asemenea, primele clinici specializate pe problemele dermatologice, ale ochilor, ale
nasului, ale urechilor şi ale gâtului au fost deschise tot la Viena evenimente care marchează începutul medicinei specializate.
Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, Statele Unite şi majoritatea statelor europene aveau un sistem bine organizat de spitale publice şi private. În Europa
continentală, spitalele noi erau construite şi întreţinute din fonduri publice. National Health Service (Serviciul Naţional de Sănătate), fondat în 1948, era
principala instituţie al cărei scop era menţinerea sănătăţii din Regatul Unit. În Statele Unite, spitalul tradiţional este spitalul non-profit, susţinut de obicei
de denominările religioase. Sunt scutite de taxe, datorită acţiunilor lor caritabile, dar oferă un minim de îngrijiri medicale.
Întrucât calitatea îngrijirilor medicale devenise o problemă globală, spitalele au fost nevoite să plătească din ce în ce mai mult pentru asta. Odată cu
trecerea timpului, aparatele medicale au devenit din ce în ce mai sofisticate, minimalizând efortul medicului la diagnosticarea şi operarea pacienţilor.
• CATEGORII - CONTINUT – CLASIFICARE

Unii pacienţi vin doar pentru diagnostic, altele vin doar pentru a se trata o scurtă durată la spital. Spitalele se diferenţează între ele după tipul serviciilor
medicale pe care le oferă pacienţilor internaţi:
• Spitalele generale sunt cele mai răspândite; ele oferă îngrijire pentru combaterea diverselor răni sau boli de care suferă pacienţii. De obicei, dispun
de o secţie de urgenţă, unde sunt pacienţii ce necesită o intervenţie din partea medicului cât mai urgentă. Spitalele generale tratează fiecare
pacient în secţii speciale, dotate cu aparatura necesară medicului specialist.
• Spitalele specializate sunt spitale care tratează pacienţi preponderent cu o anumită disfuncţie sau dintr-o anumită categorie socială. Astfel, din
această categorie fac parte spitalele de arsuri (tratează persoanele cu arsuri), spitalele pentru persoanele cu probleme psihice şi spitalele pentru
copii.
• Clinicile sunt spitale de dimensiuni mai mici care în general nu internează pacienţii. Se axează mai mult pe diagnosticul decât pe tratarea
pacienţilor. De la clinică medicul trimite pacientul către secţia corespunzătoare a unui spital.
• Spitalele-universitate sunt spitalele care combină tratarea pacienţilor cu studierea medicinei de către viitorii medici.
119
Secţiile unui spital general

ü Secţia de urgenţă
ü Secţia de tratare rapidă
ü Centrul de traume
ü Secţia de terapie intensivă
ü Secţia de terapie neonatală
ü Secţia de arsuri
ü Centrul persoanelor bolnave de cancer
ü Secţia de chirurgie
ü Secţia de terapie
ü Servicii ortopedice
ü Secţia persoanelor cu probleme psihice
ü Secţia de recoltări şi analize
ü Maternitatea
ü Secţia de radiologie
ü Terapie respiratorie
ü Servicii de reanimare
ü Unitatea asistentelor
ü Departamentul pacienţilor neinternaţi
ü Unitatea de îngrijire post-anestezie
• TIPOLOGII
Tipuri de unitati medicale
Ambulanta
ambulatoriu de specialitate
Ambulatoriu de Specialitate
Asigurari Medicale
Asistenta Medicala
120
Asociatie Medicala
Autoritatea de Sanatate Publica
BIOREZONANTA
Cabinet Acupunctura
cabinet de estetica medicala
Cabinet de Fizica Medicala
Cabinet de Laborator Clinic
Cabinet Individual de Psihologie
Cabinet Medical
Cabinet Medical Biogen
Cabinet Medical Chirurgie Generala
Cabinet Medical de Alergologie si Imunologie Clinica
Cabinet Medical de Balneofizioterapie si Recuperare Medicala
Cabinet Medical de Balneologie si Recuperare Medicala
Cabinet Medical de Boli Infectioase
Cabinet Medical de Boli Infectioase si Homeopatie
Cabinet Medical de Boli Interne
Cabinet Medical de Cardiologie
Cabinet Medical de Chirurgie
Cabinet Medical de Chirurgie Plastica
Cabinet Medical de Consultatii Interne si Cardiologie
Cabinet Medical de Dermato Venerice
Cabinet Medical de Diabet, Boli Nutritie
Cabinet Medical de Endocrinologie
Cabinet Medical de Familie
Cabinet Medical de Fizioterapie
121
Cabinet Medical de Gastro Enterologie

Cabinet Medical de Genetica
Cabinet Medical de Igiena Generala
Cabinet Medical de Logopedie
Cabinet Medical de Medicina Generala
Cabinet Medical de Medicina Interna
Cabinet Medical de Medicina Legala
Cabinet Medical de Medicina Muncii
Cabinet Medical de Medicina Primara
Cabinet Medical de Medicina Sportiva
Cabinet Medical de Neurologie
Cabinet Medical de Neuropsihiatrie Infantila
Cabinet Medical de Obstetrica Ginecologie
Cabinet Medical de Oftalmologie
Cabinet Medical de ORL
Cabinet Medical de Ortopedie
Cabinet Medical de Ortopedie Traumatologie
Cabinet Medical de Parodontologie
Cabinet Medical de Pediatrie
Cabinet Medical de Pediatrie Cardiologie
Cabinet Medical de Pneumologie
Cabinet Medical de Psihiatrie
Cabinet Medical de Psihiatrie si Psihoterapie
Cabinet Medical de Psihologie
Cabinet Medical de Radiologie
Cabinet Medical de Recuperare
Cabinet Medical de Reumatologie
Cabinet Medical de Stomatologie
122
Cabinet Medical de Stomatologie si Radiologie Dentara

Cabinet Medical de Urologie
Cabinet Medical Dermato Venerice
Cabinet Medical Dermatologie
Cabinet Medical Individual

Cabinet Medical Individual de Anatomie Patologica
Cabinet Medical Individual de Anestezie si Terapie Intensiva
Cabinet Medical Individual de Boli Infectioase
Cabinet Medical Individual de Boli Interne
Cabinet Medical Individual de Cardiologie
Cabinet Medical Individual de Chirurgie
Cabinet Medical Individual de Chirurgie Generala
Cabinet Medical Individual de Chirurgie Maxilo Faciala
Cabinet Medical Individual de Chirurgie Plastica
Cabinet Medical Individual de Dermatologie
Cabinet Medical Individual de Endocrinologie
Cabinet Medical Individual de Gastroenterologie
Cabinet Medical Individual de Genetica Medicala
Cabinet Medical Individual de Geriatrie Gerontologie
Cabinet Medical Individual de Homeopatie
Cabinet Medical Individual de Medicina Generala
Cabinet Medical Individual de Medicina Interna
Cabinet Medical Individual de Medicina Muncii
Cabinet Medical Individual de Nefrologie
Cabinet Medical Individual de Neurologie
Cabinet Medical Individual de Neuropsihiatrie Infantila
Cabinet Medical Individual de Nutritie si Boli Metabolice
123
Cabinet Medical Individual de Obstetrica Ginecologie

Cabinet Medical Individual de Oftalmologie
Cabinet Medical Individual de Oncologie Medicala
Cabinet Medical Individual de ORL
Cabinet Medical Individual de Ortopedie Pediatrica
Cabinet Medical Individual de Ortopedie si Chirurgie Infantila
Cabinet Medical Individual de Ortopedie si Traumatologie
Cabinet Medical Individual de Pediatrie
Cabinet Medical Individual de Pneumologie
Cabinet Medical Individual de Psihiatrie
Cabinet Medical Individual de Psihiatrie Pediatrica
Cabinet Medical Individual de Psihologie
Cabinet Medical Individual de Radiologie
Cabinet Medical Individual de Radiologie si Imagistica Medicala
Cabinet Medical Individual de Recuperare
Cabinet Medical Individual de Reumatologie
Cabinet Medical Individual de Stomatologie
Cabinet Medical Individual de Urologie
Cabinet Medical Individual Dermato Venerice
Cabinet Planificare Familiara
Cabinet Psihologic Independent
Centru de Cardiologie
Centru de Diagnostic si Tratament
CENTRU DE EVALUARE SI TERAPIE

Centru de Kinetoterapie si Fizioterapie
Centru de Medicina Hiperbara
Centru de Oftalmologie
124
Centru de Psihiatria si Neurologia Copilului si Adolescentului

Centru de Sanatate Mintala Adulti
Centru de Sanatate Rural
Centru de Terapie Recuperare si Suport
Centru de Terapie Sexologica
Centru de Transfuzie Sanguina
Centru Judetean de Planificare Familiala
CENTRU MEDICAL
Centru Medical de Recuperare Neuropsihomotorie
Centru Medical Diagnostic
Centru Medical pentru Sanatate Umana
Centrul Clinic de Urgenta de Boli Cardiovasculare
Centrul de Diagnostic
Centrul de Diagnostic Imagistic
Centrul de Diagnostic si Tratament
Centrul de Recuperare
Centrul de Sanatate
Centrul Medical de Pediatrie
Centrul National de Acupunctura si Homeopatie
Clinica
Clinica de Boli Infectioase pentru Copii
Clinica de Chirurgie Estetica
Clinica de Diagnostic
Clinica de flebologie (varice)
Clinica de Neuropsihiatrie Infantila
Clinica de Obstetrica Ginecologie
125
Clinica de Oftalmologie
Clinica de Pneumoftiziologie
Clinica de psihiatrie si neurologie pentru copii si adolescenti
Clinica de Psihoterapie si Psihologie
Clinica de Stomatologie
Clinica Parodontologie si Implantologie Dentara
Clinica Parodontologie si Implantologie Dentara
CMI
Departament Igiena Scolara
Directia de Sanatate Publica
Dispensar
Dispensar de Pneumoftiziologie
Dispensar Medical Comunal pentru Adulti
Dispensar Medical de Adulti
Dispensar Medical Urban
Dispensar Policlinic
Dispensar Scolar
Dispensarul de Copii
Hyperclinica
Imagistica
Institut
Institut Clinic
Institut de Boli Cardiovasculare
Institut de Boli Infectioase
Institut de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice
126
Institut de Fono Audiologie si Chirurgie Functionala

Institut de Medicina Legala
Institut de Virusologie
Institut Endocrinologic
Institut National
Institut National de Cercetare Dezvoltare
Institut National de Medicina Legala
Institut Oncologic
Institutul de Boli Cerebrovasculare
Institutul de Sanatate Publica
Laborator Analize Medicale
Laborator Clinic
Laborator de Sanatate Mintala
Maternitate
Medicina de Urgenta
Minister
P.F.A. Cardiologie
P.F.A. Chirurgie Generala
P.F.A. Chirurgie si Ortopedie Pedriatica
P.F.A. Laborator de Analize Medicale
P.F.A. Medicina de Familie
P.F.A. Medicina Interna
P.F.A. Neurologie
P.F.A. Obstetrica Ginecologie
P.F.A. Oftalmologie
P.F.A. Psihiatrie
P.F.A. Stomatologie
127
Policlinica
Policlinica Balneara
Policlinica cu Plata
Policlinica de Medicina Dentara
Policlinica de Stomatologie
Preventoriu TBC
PROTEZARE-ORTEZARE
Sanatoriu Balnear si de Recuperare
Sanatoriu Balneoclimatic
Sanatoriu de Nevroze
Sanatoriu de Pneumoftiziologie
Sanatoriu Neuropsihiatrie
Sanatoriu TBC
Sanepid
Serviciu Judetean de Ambulanta
Serviciul de Ambulanta
Societate
Societate Civila
Societate Civila de Psihologie
Societatea Civila Medicala
Spital
Spital Clinic
Spital Clinic de Boli Infectioase
Spital Clinic de Boli Infectioase si Pneumoftiziologi
Spital Clinic de Boli Infectioase si Tropicale
128
Spital Clinic de Copii

Spital Clinic de Nefrologie
Spital Clinic de Neurologie si Psihiatrie
Spital Clinic de Neuropsihiatrie
Spital Clinic de Obstetrica Ginecologie
Spital Clinic de Pneumoftiziologie
Spital Clinic de Pneumologie
Spital Clinic de Psihiatrie
Spital Clinic de Recuperare
Spital Clinic de Urgenta
Spital Clinic de Urgenta pentru Copii
Spital Clinic De Urologie
Spital Clinic Dermato Venerice
Spital Clinic Judetean
Spital Clinic Judetean de Urgenta
Spital Clinic Militar de Urgenta
Spital Clinic Municipal
Spital Comunal
Spital de Boli Infectioase
Spital de Boli Pulmonare
Spital de Bolnavi Cronici si Geriatrie
Spital de Bolnavi Psihici Cronici
Spital de Cardiologie
Spital de Copii
Spital de Ergoterapi
Spital de Ftiziologie
Spital de Neuropsihiatrie
Spital De Neuropsihiatrie
129
Spital de Obstetrica Ginecologie

Spital de Ortopedie si Traumatologie
Spital de Pediatrie
Spital de Pneumoftiziologie
Spital de Pneumologie
Spital de Psihiatrie
Spital de Psihiatrie si Neurologie
Spital de Psihiatrie si Pentru Masuri de Siguranta
Spital de Recuperare
Spital de Recuperare Neuropsihomotorie
Spital de Recuperare si Balneologie
Spital de Urgenta
Spital Judetean
Spital Judetean de Urgenta
Spital Militar
Spital militar de urgenta
Spital Municipal
Spital Orasenesc
Spital Penitenciar
Spital pentru Studenti si Elevi
Spital TBC
Spital Universitar
Spital Universitar de Urgenta
Statia Centrala de Ambulanta
Unitate Sportiva
Universitate de Medicina
130
• LEGISLATIE
Cadrul legislativ românesc în domeniul Evidenţei Electronice a Datelor Medicale (EHR)1
Reforma sistemului sanitar românesc a cunoscut o accelerare marcată începând cu anul 1998 când s-a renunţat la finanţarea preponderent din impozite şi
taxe şi s-a trecut la un sistem de asigurări de sănătate, obligatorii. Schimbările organizatorice au fost precedate de o serie de modificări legislative apărute
după anul 1995, cele mai importante fiind: Legea 74/1995 privind organizarea Colegiului Medicilor, legea 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate,
Legea 100/1997 privind sănătatea publică, Legea 146/1999 privind organizarea spitalelor. Au urmat apoi numeroase amendamente ale acestor legi,
notabile fiind Ordonanţa 150/2002 în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi Legea 270/2003 în domeniul organizării spitalelor.
Fluctuaţiile din implementarea reformei sistemului de sănătate s-au reflectat şi în legislaţie, fiecare
ciclu electoral aducând numeroase modificări ale legislaţiei. Ca urmare, asistăm la apariţia unui număr mare de reglementări (legi, hotărâri de guvern,
ordine de ministru) şi la modificări repetate ale acestora. Pentru scurtarea perioadei dintre momentul elaborării propunerii de act normativ şi momentul
aprobării lui, multe acte normative au fost aprobate prin ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă ale Guvernului sau prin ordine ale Ministrului Sănătăţii. În
ultimii ani, marcaţi de procesului de aderare a României la UE, s–a acordat o atenţie deosebită armonizării legislaţiei româneşti în domeniul sănătăţii cu
cea a Uniunii Europene (UE), ţinându-se cont în acelaşi timp şi de recomandările OMS.
Deşi în legislaţie există numeroase referiri cu privire la datele şi informaţiile medicale, nu există prevederi directe asupra formatului electronic de stocare şi
transmitere a acestora şi cu atât mai puţin asupra dosarului integrat al fişei electronice de sănătate. Sunt tratate în schimb o serie de aspecte privind
organizarea Sistemului Informaţional din Sănătate, cu menţionarea organizaţiilor şi instituţiilor implicate în managementul datelor şi informaţiilor legate de
sănătate, ca şi a raporturilor dintre aceste instituţii. Sunt de asemenea stipulate o serie de principii generale care trebuie să fie respectate în
managementul datelor medicale, cum sunt:
• Responsabilitatea instituţiilor statului în colectarea, stocarea şi analiza datelor legate de

sănătate şi determinanţii stării de sănătate în scopul alcătuirii bazei naţionale de date;
• Precizarea fluxurilor de informaţii;
• Garantarea şi protejarea drepturilor fundamentale ale persoanelor;
• Necesitatea asigurării securităţii datelor;
131
• Definirea domeniilor şi a condiţiilor de prelucrare şi utilizare a datelor;

• Accesibilitatea decidenţilor la datele şi informaţiile existente;
• Confidenţialitatea datelor;
• Dreptul persoanei, pacientului şi populaţiei la informaţiile generale şi la cele legate de sănătate.
Principalii actori ai Sistemului Informaţional din Sănătate descrişi de legislaţie sunt:

Ministerul Sănătăţii cu unităţile subordonate, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, spitale, cabinete particulare, institute de sănătate publică, institute
medicale de cercetare şi învăţământ.
Fiecare dintre aceste instituţii posedă un sistem informaţional, mai mult sau mai puţin complex, asupra căruia îşi exercită exclusivitatea. Efectele au fost
apariţia unor raportări duble, dar şi incoerenţa unor definiţii şi codificări. De pildă, forma sub care datele sunt cerute de câtre Casele Judeţene de Asigurări
de Sănătate nu ţine seama de reglementările naţionale în vigoare şi de cerinţele OMS, astfel că acelaşi indicator, raportat prin două canale, va avea valori
diferite. Prevederile contractului – cadru privind confidenţialitatea datelor sunt adesea încălcate în practică din cauza controlul exercitat de Casele de
Asigurări de Sănătate. Casele de Asigurări de Sănătate solicită, de exemplu, pentru unele categorii de pacienţi, alături de codul numeric personal, numele si
prenumele, adresa, diagnosticul şi tratamentul recomandat, facilitând identificarea cu uşurinţă a pacientului, ceea ce duce la încălcarea confidenţialităţii
datelor individuale. Stocarea şi transmiterea datelor se face în mare parte pe hârtie, eventual pe dischete, evidenţa electronică fiind lăsată exclusiv la
latitudinea furnizorilor de date. Întrucât întregul flux informaţional este conceput în vederea obţinerii de statistici, datele pierzându-şi caracterul individual,
prevederile legale care guvernează acest proces au o slabă relevanţă în domeniul sistemelor EHR, unde datele sunt centrate pe pacient.
Dincolo de toate aceste neajunsuri, legislaţia în domeniul sanitar s-a îmbunătăţit constant, sprijinind cu succes implementarea sistemului de asigurări de
sănătate, stabilirea rolurilor, funcţiilor şi relaţiilor dintre instituţiile din sistemul de sănătate şi managementul fondului naţional de date statistice, inclusiv
fondul de date al sistemului de sănătate.
În următoarele paragrafe sunt prezentate sintetic principalele acte normative cu privire la sistemul de informaţii în general (inclusiv în domeniul sănătăţii)
şi cele cu referire directă la datele şi informaţiile din sistemul de sănătate.
Legislaţie generală privitoare la sistemul de informaţii
132
Legea 86/2000 pentru ratificarea Convenţiei semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi
accesul la justiţie în probleme de mediu. Legea prevede dreptul populaţiei la obţinerea de informaţii legate mediul de viaţă şi muncă.
Legea 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu character personal şi libera circulaţie a acestor date. Legea are ca
principal scop garantarea şi protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice, în special dreptul la viaţa intimă, familială şi privată. În
prima parte a legii sunt clarificaţi termenii (ca de exemplu: date cu caracter personal, prelucrarea datelor cu caracter personal, stocare, sistem de evidenţă
a datelor cu caracter personal, etc.). Sunt enumerate categoriile de date speciale printre care şi cele legate de starea de sănătate la care este interzisă
libera circulaţie a acestora. Articolul 9 se referă la excepţiile în prelucrarea datelor cu character personal specifice stării de sănătate.
Legea 311 / 2002 privind organizarea statisticii oficiale. Legea desemnează Institutul Naţional de Statistică drept organizatorul şi coordonatorul fondului
naţional de date statistice, iar în Art. 3 (1) prevede principiile care stau la baza statisticii publice (autonomia, confidenţialitatea, transparenţa, specializarea,
proporţionalitatea deontologia statistică). În actul normativ sunt prevăzute şi condiţiile de culegere, stocare, prelucrare şi transmitere a datelor statistice.
Legislaţie specifică sistemului de informaţii de sănătate
Legea 100/1998 privind asistenţa de sănătate publică – este legea care reglementa întreaga activitate de sănătate publică la acel moment – înlocuită de
legea 95/2006.
Legea 145/1997 – Legea asigurărilor sociale de sănătate precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului României 150/2002 privind organizarea şi
funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate – în secţiunea a 3-a intitulată „Atribuţiile caselor de asigurări de sănătate”, art. 64, alineatul k,
prevede obligativitatea “asigurării organizării sistemului informatic şi informaţional unic integrat pentru înregistrarea asiguraţilor şi pentru gestionarea şi
administrarea fondului”. În prezent, legea asigurărilor sociale de sănătate este cuprinsă în cadrul Legii 95/2006.
Legea 270/2003 - Legea spitalelor – abrogată prin prevederile legii 95/2006. Art. 10 – prevede că în structura organizatorică a spitalului există un
departament de informatică. Art. 31 - prevede obligaţia spitalului de a stoca, prelucra şi transmite informaţii legate de activitatea sa conform normelor
aprobate de Ministerul Sănătăţii. Spitalul are obligaţia să furnizeze date către direcţia judeţeană de sănătate publică şi către casa de asigurări. În acelaşi
timp are obligaţia ca, în conformitate cu legislaţia în vigoare, să asigure securizarea datelor sub forma de documente scrise şi electronice.
133
Legea 95/2006, publicată în MO 391/5mai2006, abrogă o serie de legi anterioare, cum sunt legea spitalelor sau legea asigurărilor de sănătate, fiind în
prezent principala lege care reglementează activitatea din domeniul sanitar. Legea prevede atribuţiile diverselor instituţii implicate în generarea, stocarea,
prelucrarea, analiza şi valorificarea datelor din sistemul de sănătate precum şi unele reguli care trebuie respectate în gestiunea datelor şi informaţiilor. Art.
39 (1) reglementează păstrarea şi folosirea informaţiilor privind sănătatea persoanelor, cu referire la caracterul privat al acesteia (3). Art. 78 (1) face
referire la stabilirea unui set minimal de date ce vor fi comunicate în vederea supravegherii bolilor transmisibile. Art. 82 prevede transmiterea reciprocă a
tuturor datelor relevante cu privire la starea pacientului între cabinetele medicilor de familie şi toate celelalte specialitati medicale. Art. 146 (7,8) si Art.
148 (10) se referă la ascunderea identităţii donatorului şi receptorului în cazul transplantului de organe şi ţesuturi. Art. 198 (1, 2) reglementează stocarea şi
transmiterea datelor de către spitale şi obligativitatea securizării datelor (3). Art. 270 (1) stipulează atribuţiile CNAS printre care (litera k) asigurarea
organizării sistemului informatic şi informaţional unic integrat. Art. 320-329 privind conţinutul şi metodologia asociată cardului european de sănătate vor
intra în vigoare la 6 luni de la aderarea României la UE. Art. 331 prevede conţinutul şi metodologia asociată cardului naţional de asigurări sociale de
sănătate definit ca un card electronic, distinct de cardul european de asigurări sociale de sănătate, ce urmează a fi implementat până la sfârşitul anului
2007.
Hotărârea Guvernului 22/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei – detaliază atribuţiile care îi revin în domeniul
sistemului informaţional.
Aceasta a fost modificată prin Hotărârea de Guvern nr. 743 din 8 iulie 2003 privind funcţionarea Ministerului Sănătăţii. Conform Art. 3 (9), Ministerul
Sănătăţii “organizează sistemul informaţional din domeniul asistenţei de sănătate publică şi modul de raportare a datelor de către unităţile sanitare,
pentru stabilirea stării de sănătate a populaţiei; analizează şi evaluează periodic indicatorii stării de sănătate a populaţiei şi criteriile de performanţă a
unităţilor sanitare”
Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Familiei 120/2001 privind aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a direcţiei de sănătate publică modificat
prin Ordinul Ministrului Sănătăţii 664 din 9 iulie 2003 privind aprobarea organigramei direcţiei de sănătate publică. Capitolul I conţine, în detaliu,
atribuţiile care revin compartimentului în domeniu: culegerea de date în cadrul evidenţelor primare conform solicitărilor Centrului de Calcul, Statistică
Sanitară şi Documentare Medicală, raportările, relaţiile ierarhice şi funcţionale cu alte compartimente din structura direcţiei şi cu unităţile medico-sanitare,
dar şi cu instituţii din afara sistemului de sănătate (Institutul Naţional de Statistică). Principala activitate se concretizează în organizarea şi gestionarea
bazei de date judeţene. Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate aprobat prin Ordinul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate 37/2001.
Conform Art. 5 (31) Casa Naţională de Asigurări de Sănătate „asigură evidenţa statistică necesară în activitatea specifică sistemului de asigurări sociale de
sănătate şi colaborează cu instituţii cu atribuţii în domeniul statisticii”.
Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Familiei 685/1993 a introdus în practică codificarea diagnosticelor prin utilizarea Clasificării internaţionale a Maladiilor
revizia a 10-a (CIM- 10), în timp ce pentru codificarea procedurilor se foloseşte Clasificarea Internaţională a Maladiilor, varianta australiană (CIM-10-AM),
134
reglementată prin Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Familiei1624/2004.

Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Familiei 798/15.10.2002 privind introducerea în spitale a formularului „Foaia de observaţie clinica generală” (FOCG).
Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Familiei 29/2003 privind introducerea colectării electronice a Setului Minim de Date la nivel de Pacient (SMDP) în spitalele
din România, în scopul introducerii aplicaţiei “DRG Naţional”. Astfel se recomandă organizarea şi reorganizarea la nivelul fiecărui spital a unei structuri de
statistică-informatică care are ca sarcină principală procesul de generare în formă electronică a datelor necesare pentru introducerea sistemului DRG în
finanţarea spitalelor.
Legea 46/2003 privind drepturile pacientului. Legea detaliază două drepturi fundamentale ale pacientului: dreptul de a avea informaţii cu privire la
serviciile medicale disponibile, a modului lor de utilizare, a propriei stări de sănătate, a tratamentelor posibile, a riscurilor pentru sănătate, etc. (articolele
4-20) şi dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţă privată a pacientului (articolele 21-25) – datele fiind confidenţiale atât în timpul vieţii pacientului
cât şi după decesul acestuia; informaţiile confidenţiale pot fi utilizate numai în condiţiile special prevăzute de lege sau cu consimţământul pacientului.
Excepţiile se referă la situaţiile în care pacientul reprezintă un pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică.
Ordinul Ministrului Sănătăţii 8/2000 privind informarea operativă în probleme de epidemiologie şi igienă – sunt specificate tipurile de evenimente pe care
direcţiile de sănătate publică le comunică telefonic la Ministerul Sănătăţii, Direcţia de Medicină Preventivă (actuala Direcţie Generală de Sănătate Publică şi
Inspecţie Sanitară de Stat) şi Institutelor de Sănătate Publică teritoriale ca şi regimul lor (momentul şi ritmicitatea raportării). Într-un capitol aparte sunt
consemnate tipurile de evenimente pe care medicii de familie, centrele medicale, ambulatoriul de spital, indiferent de apartenenţa la sectorul public şi
privat, trebuie să le comunice, ca şi regimul lor.
Ordonanţa Guvernului României 53/2000 privind obligativitatea raportării bolilor şi efectuării vaccinărilor. Medicii, indiferent de forma de organizare în
cadrul sistemului public sau privat, au obligaţia de a raporta bolile transmisibile şi ne-transmisibile, în conformitate cu normele metodologice ale
Ministerului Sănătăţii.
Ordinele anuale comune ale Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pentru aprobarea subprogramelor de sănătate
şi a Normelor metodologice privind finanţarea, raportarea şi controlul indicatorilor prevăd crearea unor fluxuri informaţionale specifice programelor şi
subprogramelor de sănătate.
Contractele cadru încheiate anual între medicii de familie şi casele de asigurări – prevăd obligativitatea medicilor de a face unele raportări către Casele
Judeţene de Asigurări de Sănătate dar şi către Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică. Aceste prevederi au la bază convenţia de colaborare pentru
schimbul de informaţii ce există între Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
Deşi cadrul legislativ actual nu conţine prevederi care să stimuleze dezvoltarea sistemelor electronice de evidenţă şi transmitere a datelor medicale,
acesta nici nu împiedică adoptarea EHR, lipsa prevederilor legale având, dintr-un anumit punct de vedere, un efect permisiv. Putem concluziona că nu
135
adoptarea sistemelor EHR are în prezent de suferit din cauza vidului legislativ, cât mai ales calitatea acestor sisteme. Tocmai de aceea se impune
organizarea unui sistem de management al calităţii sistemelor EHR, bazat pe cele mai bune practici europene şi internaţionale, sensibil la realităţile şi
condiţiile specifice ţării noastre şi conform cu legislaţia şi standardele europene (la care şi România, ca nou stat membru, va trebui să se alinieze).
Bibliografie
Csiki Irma Eva, Marcu Aurelia, Ungurean Carmen, Descrierea Sistemului Naţional Informaţional de Sănătate din România - Rezultatele unei evaluări
participative desfăşurată în iunie 2003
http://www.ispb.ro/departamente/E83013ROM.pdf
Vlădescu Cristian, Sănătate Publică şi Management Sanitar, Bucureşti: Cartea Universitară, 2004
Şcoala Naţională de Sănătate Publică şi Management Sanitar, Managementul Spitalului, Bucureşti: Public H Press, 2006
*** Legislaţie în domeniul sanitar www.emedic.ro/Legislatie.html
*** Strategie post-aderare2007-2013 www.guv.ro/obiective/200701/strategie_post_aderare.pdf
*** Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, Monitorul Oficial nr. 391 din 5 mai 2006
136
• SCHEME / DIAGRAME FUNCTIONALE & EXEMPLE
Figure 57 Diagrama Functionala
137
Figure 58 Diagrame de relationare intre clinici / spitale
138
Figure 59
139
Figure 60 Procesele importante ale Pacientilor
140
Figure 61 Missouri Baptist Sullivan Hospital – Plan Situatie
141
Figure 62 Missouri Baptist Sullivan Hospital – Plan Subsol & Parter
142
Figure 63 Georgetown Memorial Hospital
143
Figure 64 Bloomington Hospital – Plan Parter
144
Figure 65 Bloomington Hospital – Plan Etaj
145
Figure 66 Rotherham General Hospital – Plan Parter
146
BIBLIOGRAFIE
• Roderick E. McGrew, Encyclopedia of Medical History (Macmillan 1985), pp.134-5.
• Prof. Arjuna Aluvihare, "Rohal Kramaya Lovata Dhayadha Kale Sri Lankikayo" Vidhusara Science Magazine, Nov. 1993.
• Resource Mobilization in Sri Lanka's Health Sector - Rannan-Eliya, Ravi P. & De Mel, Nishan, Harvard School of Public Health & Health Policy
Programme, Institute of Policy Studies, February 1997, Page 19. accesat pe 8 februarie 2007.
• Encyclopedia of Medical History - McGrew, Roderick E. (Macmillan 1985), p.135.
• The Nurses should be able to Sing and Play Instruments - Wujastyk, Dominik; University College London. Accesat pe 22 februarie 2008.
• [Roman military Valetudinaria: fact or fiction] - Baker, Patricia Anne, University of Newcastle upon Tyne, duminică 20 decembrie 1998
• Roderick E. McGrew, Encyclopedia of Medical History (Macmillan 1985), p.135.
• Healing by design - Ode Magazine, July/August 2006 issue. Accesat pe 10 februarie 2008.
• Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Spital
• Last Resort: Hospital Care in Canada (eseu ilustrat)
147
E. ALTELE
I. LOCUINTE SUBVENTIONATE PENTRU PERSOANE AFLATE ÎN SITUATII PARTICULARE (sinistrati, refugiati, evacuati)-locuinte de necesitate
1. Prezentare program:
-cauzele aparitiei-catastrofe naturale (inundatii, cutremure, incendii etc.), sociale (refugiati, evacuati în urma retrocedarii locuintelor confiscate de regimul
comunist) etc.
2. Tipologii :
- locuinte de tip « container » (suprafata maxima de 20 mp- 1 camera, 1 mini-
bucatarie şi un hol, fara baie) ;case modulare ;case din lemn usoare; locuinte de necesitate; locuinte improvizate (vagoane de cale ferata reconditionate
şi transformate în locuinte şi birouri pentru muncitori sezonieri) ;hostel pentru refugiati.
Experimente :
-casa evantai (a aparut în anii ’50- fluturele sau crisalida se poate deschide la
inaltimea dorita de utilizator );
-casa valiza.
3. Bibliografie selectiva :
-Iliu, Ileana, Locuinta subventionata-lucrare de doctorat, DR 182, biblioteca UAUIM, tipologii pp.371-372 , legislatie pp.285-320, Bucuresti ;
-Locuinte de necesitate, 2007, proiecte studentesti, expozitie stradala UAUIM, Bucuresti ;
-Roco Report, 1985, Locuinte muncitoresti în vagoane de cale ferata.
4. Legislatie specifica:
-problema- vidul legislativ- exista legile 611/14/10/1999-partea I şi 152/1998 care stipuleaza infiintarea ANL-ului ;
- O.G. nr.47 /1994 privind apararea impotriva dezastrelor, aprobata prin Legea nr.124/1995, cu modificarile ulterioare;
-Normativul P 118 ;
-http://www.firehouse.ro/images/legislatie/normative/p118-www.firehouse.ro.pdf
5. Descriere (scheme) , zonari principale, relatii spatial functionale interioare şi exterioare, utilizare etc.
148
Figure 67 Locuinta tip container
149
Figure 68 Locuinta în tren
150
II. CONSTRUCTII PENTRU PERSOANE CU HANDICAP

Continut: constructiile trebuie adaptate în functie de aparatele speciale pe care le folosesc persoanele cu handicap şi de spatiul necesar pentru deplasare.
Modulul-este scaunul cu rotile. De aici rezulta dimensiunile incaperilor, latimile usilor şi ale coridoarelor.
-trebuie prevazute accese spre cladiri-latime =1.20m-2.00m ;
-pe cat e posibil-trebuie prevazute circulatii scurte ;
-rampa-maxim 6° şi nu mai lunga de 6m ;
-latimea intre mainile curente -1.20m (1.64m) ;
-latimea coridoarelor-minim 1.30m, optim 2.00m;
-latimea usilor-minim 0.90m;
-cota intrerupatoarelor şi a prizelor-1.00m-1.05m.
Categorii:
a. Spatii de acces -în imobilele de raport-acces prin coridoare indicat ;
-coridorul liniar ;
-la locuintele unifamiliale-windfang-ul proiectat cu o suprafata
suficienta ; suprafata minima a holurilor de intrare-
1.50mx1.50m ;
b. Zona de zi -trebuie prevazut spatiu suplimentar pentru inca 2-3 persoane în scaune cu rotile ;
-pentru nevazatori- o camera suplimentara pentru carti speciale în alfabetul Braille şi echipamentul de redare a sunetului.
Necesarul de de spatiu pentru carti/ziare în alfabetul Braille-de 3 ori mai mare decat pentru o biblioteca obisnuita ;
c. Bucataria -nu trebuie pravazute dulapuri inalte sau suspendate ;
-zona de actiune cu bratul intins pe orizontala- 60cm ;
-zona de lucru pe verticala-75-90cm ;
-trebuie prevazute dispozitive de reglare a inaltimii.
2. Clasificari :
a. Locuinte unifamiliale parter -preferabile pentru persoanele cu handicap ;
151
-se respecta usor cerintele-acces fara scari, incaperile la acelasi nivel cu gradina, trecerea dintr-o incapere în
alta eventual fara usi ;
b. Locuinte unifamiliale p+1 -potrivite daca sunt prevazute cu transport pe verticala (ascensor) ;
c. Locuinte multifamiliale -solutia ideala din punct de vedere social-integrarea locuintelor pentru persoanele cu handicap ;
-este preferabila situarea la parter pentru a evita transportul pe verticala ;
Cladiri care se preteaza transformarilor în vederea locuirii de persoane cu handicap-
locuinte pe parter cu suprafata suficienta.
Proportia transformarilor :
a. persoana cu handicap, membru al familiei care lucreaza în afara locuintei -transformari-intrarea, asigurare suprafata suficienta în zona
zi/noapte, amenajari specifice în baie/WC ;
b. persoana cu handicap cu activitate menajare- transformari în bucatarie şi în
locuinta;
c. persoane cu grad mare de handicap care nu se pot misca deloc sau doar partial-
create facilitati privind ingrijire şi transport.
-Neufert planungs, Neufert-manualul arhitectului-elemente de proiectare şi constructie, 2004 , a 37-a editie adaugita şi prelucrata, Miercurea Ciuc ,
Alutus ;
-http://www.prefecturahr.ro/act/1.pdf
4. Legislatie specifica :
-NP 051-2001 Normativ privind adaptarea cladirilor civile şi spatiului urban aferent la cerintele persoanelor cu handicap ;
-Legea nr.448 din 6 decembrie 2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap ;
-017. OUG nr. 102 / 1999 privind protectia speciala şi incadrarea în munca a persoanelor cu handicap;
-NP 051/2001 Normativ pentru adaptarea cladirilor civile şi spatiului urban aferent la exigentele persoanelor cu handicap ;
-Normativul P118 ;
-http://www.firehouse.ro/images/legislatie/normative/p118-www.firehouse.ro.pdf
152
5. Descriere (scheme) , zonari principale, relatii spatial functionale interioare şi exterioare, utilizare etc.
Figure 69 Scaun cu rotile standard Scaun cu rotile standard

VEDERE LATERALA VEDERE FRONTALA-PLIAT
153
Figure 70
Scaun cu rotile standard - Scaun cu rotile standard -
SPATIU DE MANEVRA VEDERE DE SUS
Figure 71
Scaun cu rotile pe plan inclinat pe scari loc de munca în fata unui monitor la geam
154
Figure 72
155
Figure 73 Gabarite şi conformari de accese
156
Figure 74 Tipuri de mobilare
157
Figure 75 Exemple de locuinte inainte şi dupa restructurarea în vederea locuirii de catre persoane cu handicap
158
III. HOTELURI PENTRU TINERET
Definitie:
Hotelurile pentru tineret sau dupa denumirea internationala “youth hostel” sunt
structuri de primire turistice, cu dotari simple, adaptate cerintelor caracteristice tineretului, care asigura servicii de cazare, masa, agrement, pe baza unor
regulamente de organizare interioara specifice. De regula, sunt amplasate în centre urbane universitare, statiuni şi alte zone turistice frecventate de
tineret.
Dupa parerea oficiala YHR ar trebui sa existe o singura definitie şi o singura denumire,
ori expresia din limba engleza "youth hostel" ori traducerea acestuia în româna, "hotel pentru tineret".
Continut :
-zone functionale :saloane şi camere de zi ; zona cazare ; mai multe sali de mese ;
spatii multifunctionale ; cafenea ; sala de seminarii ; hol de intrare+receptie+birou administratie ; în exterior- loc pentru corturi( cu acces la grupuri
sanitare), spatii de sport şi joaca, locuri de parcare pentru autobuze+automobile.
Categorii:
· 1 brad- categoria hostelurilor în locuri mai putin frecventate;
· 2 brazi- cele mai multe vor intra în aceasta categorie ;
· 3 brazi - cu nivel superior al prestatiilor,mai ales în orase mari ;
-tendinta internationala este catre standardul unui hotel de 3 stele ; marimea-120-160 paturi.
Clasificarea şi controlul hotelurilor de tineret (inspection) :

Clasificarea hotelurilor de tineret se face de catre Autoritatea Nationala de Turism.
Regulament de ordine interioara (numai în cazul hotelurilor pentru tineret), referitor la elemente cum ar fi: conduita tinerilor în interiorul unitatii ;
program de acces în unitate, în sensul intrarii-iesirii tinerilor pe timpul noptii ;interzicerea stationarii în camere în timpul diminetii, pâna la ora prânzului, pe
perioada efectuarii curateniei ; interzicerea fumatului în spatiile de cazare; cazarea insotitorilor (profesori, ghizi, etc.); spatii pentru primirea vizitatorilor.
159
2. Istoric :
Hostelurile au aparut în Germania în anul 1912 cand a fost inaugurat primul hostel în Altenia Castel. În 1913 erau deja 301 de hosteluri la orase şi
sate. Un an mai tarziu erau 535.....(.istoricul complet-vezi surse).
-sursa http://www.theallineed.com/travel/05041201.htm
http://www.uktrail.com/hostelinfo/hosthist.php
-Neufert planungs, Neufert-manualul arhitectului-elemente de proiectare şi constructie, 2004 , a 37-a editie adaugita şi prelucrata, Miercurea Ciuc, Alutus ;
-Triscu, Alexandru, Cadrul arhitectural al turismului-lucrare de doctorat, Bucuresti, biblioteca UAUIM, DR 20 ;
-Hanuri şi hosteluri-lucrare de disertatie, 110086/L606 ;
-Cal :Cal putere :Han :Hotel-lucrare de disertatie, 110331/L736 ;
http://www.hihostels-romania.ro/cerinteminime.php
http://www.theallineed.com/travel/05041201.htm
http://www.uktrail.com/hostelinfo/hosthist.php
4. Legislatie specifica:
-H.G. nr. 709/ 10 iunie 2009 privind clasificarea structurilor de primire turistice;
-H.G.nr. 1328/ 2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice;
-Acte ale organelor de specialitate ale administratiei publice centrale, Ministerul pentru Intreprinderi Mici şi Mijlocii, Comert, Turism şi Profesii Liberale;
-Ordin pentru aprobarea normelor metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice.
160
5. Descriere (scheme) , zonari principale, relatii spatial functionale interioare şi exterioare, utilizare etc. :
Figure 76 Schema functionala hotel pentru tineret

161
IV. ADAPOSTURI ANTIAERIENE:

Definitie:
ADAPOST ANTIAERIAN -loc (spatiu) amenajat pentru apararea impotriva
atacurilor aeriene ;
-adaposturile sunt prevazute la cladiri de birouri, scoli, spitale, ateliere, cladiri de locuinte.
Continut:
Adaposturile pentru cladirile de locuit :
-corpuri de constructie formand un element inchis, etans, care poate fi incuiat , cuprinzand spatii de sedere cu spatii auxiliare, spatiu de filtrare şi o
iesire de urgenta. Trebuie prevazute instalatii de ventilare, sanitare şi de alimentare;
-trebuie sa cuprinda rezerve pentru 14 zile şi sa fie plasate în imediata apropiere a locuintelor respective
-trebuie prevazute cai de legatura intre locuinte şi intrarile în adapost mai mici sau egal cu 150 m ;
-adaposturi pentru 1-7 persoane- >/=6m.p. şi 14m.c. volum ;
-pentru fiecare loc suplimentar în adapost cu >/=25 de locuri, suprafata trebuie marita cu 0.5m.p./loc şi volumul cu 1.4m.c./loc.
-cel putin 1 WC uscat pentru </=12 persoane şi 2 WCuri pentru >/=25 locuri ;
-inaltimea libera- >/= 2.30m ;
-alcatuirea – planul şi sectiunea la alegere. Daca este dreptunghiular în plan, sa nu se depaseasca raportul de 2 :1 dintre laturi ;
-adaposturile mari:
-trebuie realizate ca niste corpuri de constructie formand un element inchis, etanse la gaze şi putand fi incuiate ;
-intrare cu sas, un spatiu de supraveghere, un spatiu de sedere + 1 incapere bolnavi, o suprafata penru rezerva de apa, un spatiu
pentru closete şi o bucatarie pentru caz de necesitate şi instalatii tehnice necesare.
-sub adapost-bazin pentru colectarea apelor uzate
-capacitatea adapostului- <300 persoane iar la cele etajate <3000 persoane ;
-nu trebuie construite mai mult de 2 adaposturi mari nemijlocit unul langa altul sau unul deasupra celuilalt ;
-nu trebuie depasita capacitatea de 5000 de persoane.
162
Clasificari:
a. Adaposturi pentru locuinte:-capacitate 7-50 persoane (adaposturi private).
b. Adaposturi publice : -dimensiune medie-51-299 persoane;
-adaposturi mari : 300-3000 persoane ;
-adaposturi mari (în metrou şi garaje subterane)-pana la 4000 de persoane.
c. Adaposturi pentru persoanele din mijloacele publice de transport şi pentru cei cu mijoace proprii de transport.
d. Adaposturi pentru protejarea bunurilor culturale.
d.1. protectia de baza -protejarea impotriva daramaturilor, protejarea impotriva incendiilor, impotriva armelor chimice , impotriva
depunerilor radio-active, pentru stocare de lunga durata ;
d.2. Protectia marita -protectia impotriva socurilor provocate de lovituri aeriene, impotriva efectelor radio-active initiale( de scurta durata)
2. Istoric :
La 28 februarie 1933, prin Decretul Regal nr.468, se aprobă "Regulamentul de
funcţionare a Apărării Pasive contra atacurilor aeriene" având ca scop "să limiteze efectele bombardamentelor aeriene asupra populaţiei şi resurselor
teritoriului, fie asigurându-le protecţia directă, fie micşorând eficacitatea atacurilor". Prin prevederile sale, se detaşează net apărarea pasivă de apărarea
activă. Acest moment este considerat data de naştere a protecţiei civile.
Cu puţin timp înainte de începerea celui de-al doilea război mondial, se înfiinţează
Comitetul de Coordonare al Apărării Pasive - un fel de stat major în înţelesul actual, care va funcţiona pe lângă Ministerul Aerului şi Marinei.
În anul 1939, Parlamentul aprobă Legea pentru apărarea antiaeriană activă şi
pasivă. Se instituie centre de instrucţie de apărare pasivă la ministerele Aerului şi Marinei, Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, Educaţiei Naţionale,
Sănătăţii şi Asistenţei Sociale, Căilor Ferate precum şi la fiecare judeţ, municipiu şi oraş.
Protecţia populaţiei şi a valorilor materiale determină, în timpul războiului,
necesitatea înfiinţării unor unităţi speciale de apărare pasivă. Unităţile de intervenţie aveau ca misiuni: prevenirea la timp a populaţiei despre apropierea
atacului aerian inamic; camuflarea cât mai bine posibil a obiectivelor terestre de vederea aeronavelor; limitarea efectelor bombardamentelor inamicului;
asigurarea ridicării şi îngrijirii răniţilor sau victimelor gazate; înlăturarea bombelor neexplodate şi dezamorsarea acestora; stingerea sau limitarea marilor
incendii; ridicarea şi înlăturarea marilor dărâmături; repararea imobilelor avariate de incendii sau bombardamente; ridicarea de tabere pentru evacuaţi şi
sinistraţi sau pentru adăpostirea materialelor. Tot în această lege se prevede introducerea "orei de apărare pasivă", săptămânală, în programele
facultăţilor şi şcolilor de orice fel, instituţiilor şi stabilimentelor de stat sau particulare, societăţilor şi asociaţiilor.
163
La 18 februarie 1943 se organizează Comandamentul Apărării Antiaeriene a

Teritoriului prin Instrucţiunile nr.440, se stabilesc structura organizatorică şi misiunile apărării pasive, luând fiinţă Comandamentul Apărării Pasive, cu rolul
de a pregăti, îndruma, controla şi conduce toate operaţiile de apărare pasivă, precum şi de a instrui personalul de încadrare şi populaţia pe baza legilor,
regulamentelor, deciziilor ministeriale, ordonanţelor publice şi tuturor dispoziţiilor şi ordinelor privind apărarea antiaeriană pasivă a teritoriului. Tot în
1943, ia fiinţă, Corpul Special de Intervenţie, destinat a interveni în centrele bombardate de inamic, pentru înlăturarea bombelor neexplodate şi
dezamorsarea lor, stingerea şi limitarea marilor incendii şi înlăturarea marilor dărâmături din întreprinderi, repararea imobilelor avariate de incendii şi
bombardamente, construcţia de baracamente şi ridicarea de tabere pentru sinistraţi, evacuaţi şi materiale.
Prin decretul nr.24 din 17 ianuarie 1952, se înfiinţează Apărarea Locală Antiaeriană,
prin adoptarea "Regulamentului Apărării Locale Antiaeriene", şi ia fiinţă Comandamentul Apărării Locale Antiaeriene în cadrul Ministerului de Interne, care
era organizat în state majore de apărare locală antiaeriană la nivelul regiunilor, ca unităţi administrative, în raioane şi oraşe mari.
În iarna anului 1951 se înfiinţează Centrul de Instrucţie al armei, care avea menirea
de a pregăti şi perfecţiona cadrele şi personalul civil pentru diferite funcţii şi specialităţi în protecţia civilă. Sapte ani mai târziu, unităţile şi formaţiunile de
apărare locală antiaeriană trec din subordinea Ministerului de Interne în cea a Ministerului Apărării Naţionale. În 1978 apărarea locală antiaeriană îşi
schimbă denumirea în apărare civilă, atribuţiile acesteia fiind diversificate. în perioada următoare, acesteia i se asigură un nou cadru normativ, alte
structuri organizatorice şi misiuni adecvate. Orientarea spre misiuni specifice la dezastre devine evidentă şi mai clară, totuşi, abia după anul 1990, acestea
devin dominante. În anii `80 activitatea apărării civile a fost orientată spre pregătirea întregii
populaţii pentru diferite situaţii de risc. S-au alcătuit planuri de protecţie şi intervenţie în situaţii complexe şi s-au desfăşurat numeroase exerciţii de
apărare civilă.
Cutremurul din 4 martie 1977 pune la grea încercare armata şi, în cadrul acesteia,
apărarea locală antiaeriană. Acţionând zi şi noapte, arma noastră a contribuit la salvarea de vieţi omeneşti, înlăturarea avariilor tehnologice şi distrugerilor.
Este bine să ne amintim că atunci au fost înregistraţi 1.570 morţi, 113.000 răniţi, 32.900 locuinţe prăbuşite sau grav avariate, iar 35.000 familii au rămas
fără adăpost. Valoarea pagubelor provocate de seismul din 4 martie 1977 s-a ridicat la peste două miliarde de dolari (la preţul din acel an). Un an mai
târziu, apărarea locală antiaeriană îşi schimbă denumirea în apărare civilă, prin apariţia Legii nr.2/1978, atribuţiile acesteia fiind diversificate.
Revoluţia din decembrie 1989 a creat condiţii perfecţionării activităţii pe linie de
apărare civilă, înscriindu-se în procesul de democratizare iniţiat de acest act istoric. Astfel, România a ratificat prin Decretul nr.224 din 11 mai 1990
Protocoalele adiţionale I şi II la Conveţiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecţia victimelor conflictelor armate.
În Legea apărării naţionale nr.45/01.07.1994 apare în mod oficial denumirea
"protecţia civilă".
164
În octombrie 1996, se aprobă Legea protecţiei civile în care sunt stipulate atribuţiile
acestor structuri.
Protecţia civilă este o componentă a apărării naţionale şi cuprinde ansamblul
măsurilor adoptate şi activităţilor desfăşurate în scopul asigurării protecţiei populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi a factorilor de mediu, în
caz de război sau dezastre.
Atribuţiile protecţiei civile sunt:
a. prevenirea populaţiei asupra atacurilor inamicului din aer sau dezastrelor;
b. protecţia populaţiei împotriva efectelor armelor de nimicire în masă şi convenţionale sau dezastrelor;
c. asigurarea protecţiei bunurilor materiale şi a valorilor culturale;
d. participarea la acţiunile de limitare şi de înlăturare a urmărilor atacurilor inamicului sau a dezastrelor;
e. asanarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată;
f. pregătirea populaţiei în vederea asigurării protecţiei;
g. participarea cu forţe şi mijloace specifice la pregătirea economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare.
-Neufert planungs, Neufert-manualul arhitectului-elemente de proiectare şi constructie, 2004 , a 37-a editie adaugita şi prelucrata, Miercurea Ciuc, Alutus ;
http://www.judetulharghita.ro/prc/prima/istoric.html
http://www.isumehedinti.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=120&Itemid=138
4. Legislatie specifica
http://www.preveniredezastre.ro/legislatie/Legea%20481%20din%202004%20privind%20protectia%20civila.pdf -Legea 481 din 2004 privind
protectia civila-capitolul VI, sectiunea 2 ;
http://209.85.135.132/search?q=cache:FY0wi0lNktcJ:www.cjbuzau.ro/Formulare%2520pe%2520site/F-08-
3%2520%2520%28Fisa%2520tehnica%29%2520Cerere%2520pentru%2520emiterea%2520avizului%2520de%2520protectie%2520civila.doc+normativ+ada
post+protectie+civila&cd=3&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=firefox-a -C E R E R E pentru emiterea avizului de protecţie civilă ;
-P 102/ 2001 Normativ privind proiectarea şi executarea adaposturilorde protectie civila.
165
5. Descriere (scheme), zonari principale, relatii spatial functionale interioare şi exterioare, utilizare etc. :
Figure 77 Dimensiunile exterioare şi locurile scaunelor şi priciurilor
166
Figure 78
167
Figure 79 Rezolvari planimetrice de adaposturi
168
Figure 80
Utilizarea normala a pivnitei Iesire orizontala în caz de urgenta iesire verticala pentru caz de urgenta
169
Figure 81
Utilizare pentru apararea civila
intocmit : Asist. drd.arh. Mihaela Grigorescu
170
CUPRINS
A. PROGRAM-LOCUINŢA 2
B. TURISM 13
C.. CĂMIN (CASA /AZIL) PENTRU BĂTRÂNI ŞI HANDICAPAŢI. 79
C. PROGRAMUL : SOCIAL – CASA DE COPII / ORFELINAT/ CAMINELE DE COPII / ADĂPOSTURILE 95
D. SANATATE 116
E. ALTELE 148
Coordonatori:
Lect. arh. Mariana FETTI
Lect. dr. arh. Alina VOICULET
171

Modul Tematic 1 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modul Tematic 1 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MODUL TEMATIC 1

CERCETARE DEPARTAMENT SINTEZA DE PROIECTARE AN IV/V AN UNIVERSITAR 2009-2010

I. CLĂDIRI CU MAI MULTE ETAJE

(De Architekten Cie, Frits van Dongen, Botania, Amsterdam, 2002)

9. VOLUMUL INTEGREAZĂ STRUCTURA:

II. LOCUINŢE DE ÎNĂLŢIME MICĂ

2. LOCUINŢE TIP DUPLEX

n Norberg-Schulz, C., Systeme logique de l architecture, Mardaga, Liege, 1998;

întocmit: asist.drd.arh. Alexandru CRIȘAN & asist.drd.arh. Ana-Maria CRIȘAN

3. Tipologii de structure de primire turistice cu functiuni de cazare

3.11. structuri de primire cu funcţiuni de cazare pe nave fluviale şi maritime

4. Clasificări (conform legislaţiei şi normativelor)

4.1. Clasificarea hotelurilor dupa numarul de stele

4.2. Clasificare după locaţie

5.2. Schema functionala

7. Legislaţie specifică- normative

2.2. Tendinte actuale: Design Hotel/ Boutique Hotel9

3. Tipologii de structure de primire turistice cu functiuni de cazare10

3.8. Campinguri, sate de vacanţă, popasuri turistice, căsute tip camping

3.9. Pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice

4. Clasificări (conform legislaţiei şi normativelor)

4.1.4. hoteluri de 2 stele

4.2. Clasificare după locaţie13 :

4.2.1. Hoteluri în centrul oraşelor

4.2.2. Hoteluri de tranzit “Motor Hotels”

4.2.3. Hoteluri lângă aeroporturi

4.2.4. Hoteluri pentru seminarii “Convention Hotels”

4.2.5. Hoteluri în staţiuni “Resort Hotels”

5.1.1. Poziţionarea acceselor

5.1.2. poziţionarea volumului cazării

5.2. Schema functionala

Scheme funcţionale (după Cezar Lăzărescu)

Figure 3 Schema funcţională a unui hotel (după Neufert)

Figure 4 Schema funcţională a unui hotel – secţiune (după Neufert)

5.3. Tipuri de plan

5.3.1. Plan simplu tract

5.3.2. Plan dublu tract

- plecând de la tipologia dublu tract pot apare o serie de variante:

5.3.3. Plan de tip “punct”

5.3.4. Plan cu atrium

5.4.2. Acces auto

5.4.2.2. acces auto de serviciu

5.4.3. Acces principal (pietonal si auto- public), Hol, Recepţie

Figure 13 Schema de organizare a holului unui hotel – (după Cezar Lazarescu)

In functie de capacitate, parcajele se clasifica in urmatoarele categorii15:

LATIMEA RAMPEI CAILOR DE CIRCULATIE

RAMPE CURBE – DUBLU SENS 3,50 – FIRUL INTERIOR

Panta căilor de circulaţie (rampe) 16

Se recomandă adoptarea unor soluţii în care rampa să nu depăşească 15%. 17

5.6.2. Nod secundar (de seviciu)

5.6.3. Căi de evacuare – amplasare şi dimensionare dictată de siguranţa la foc18

Căi de evacuare în caz de incendiu20

5.7. Celula de cazare: dimensiuni, dotări, instalaţii

-dimensiunile sunt dictate de numarul de stele dorit (vezi cap. “Clasificari”)22

-vezi anexa 2-“Structuri posibile ale spatiilor de cazare”

-baile sunt cuplate doua cate doua pentru eficientizarea instalatiilor.

5.8. Alimentaţie publică

5.8.2 Bar de zi (legătura cu hotelul, legătura cu restaurantul, aprovizionare)

5.8.3. Bucătăria (legături funcţionale, fluxuri, dimensionări)

sau duce comanda la camere (room service) prin:

amenajari interioare: LEGORRETA + LEGORRETA, SerranoMonjaraz Arquitectos

7. Legislaţie specifică- normative

1. Servicii de poştă, telecomunicaţii şi publicitate: