Teste Chimie Organica Sem 1 PDF

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI
ŞI SPORTULUI
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANŢA
FACULTATEA DE FARMACIE
Aleea Universităţii nr. 1, Campus, Corp B, Constanţa
TEL/FAX.: 0241-605050
E-mail: pharma-ovidius@univ-ovidius.ro
Web: http://www.pharmaovidius.ro
Departamentul de Stiinte Farmaceutice pentru obtinerea, analiza si controlul calitatii medicamentelor

Nr.inregistrare 28 / 29 decembrie 2011
TESTE GRILĂ PENTRU
EXAMENUL LA DISCIPLINA CHIMIE ORGANICĂ

SPECIALIZAREA FARMACIE
Anul II, semestrul I
SESIUNEA DE IARNĂ
Director de Departament
Prof. univ. dr. CONSTANŢA SAVA
Şef Disciplină CHIMIE ORGANICĂ

Şef Lucrări univ. dr. DENISA DUMITRESCU
Anul universitar 2011-2012
1
COMPLEMENT SIMPLU
1. Nunărul cuantic principal, n, indică:

A. forma orbitalului
B. momentul magnetic al electronului
C. direcţia spinului electronului
D. nivelele principale de energie din atom
E. simetria spaţială a orbitalilor
2. Numărul cuantic de spin, s, indică:

A. simetria spaţială a orbitalului
B. forma sferică a orbitalului
C. direcţia spinului electronului
D. prima perioadă din sistemul periodic
E. momentul magnetic al electronului
3. Teoria electrochimică a structurii compuşilor organici face parte din:

A. concepţia modernă
B. concepţia clasică
C. teoria electronică
D. teoria cuantică
E. teoria valenţei
4. Efectul electromer atrăgător de electroni se notează cu:

A. + Es
B. – Es
C. + Ed
D. – Ed
E. Ep
5. Spectrele de vibraţie–rotaţie sunt:

A. spectre de microunde
B. spectre în infraroşu
C. spectre în ultraviolet-vizibil
D. spectre 1H-RMN
E. spectre RES
6. Scăderea intensităţii absorbţiei semnifică:

A. efectul hipercrom
B. efectul hipocrom
C. efectul batocrom
D. efectul hipsocrom
E. cromoforul
7. Tranziţiilor electronice li se poate atribui un număr de benzi egal cu:

A. 1
B. 2
C. 3
D. 4
E. 5
8. Numărul semnalelor dintr-un spectru RMN semnifică:

A. numărul protonilor care generează fiecare semnal
2
B. numărul de dubleţi, tripleţi, multipleţi din spectru
C. câte tipuri de protoni există în moleculă
D. numărul protonilor situaţi pe atomul de carbon care generează spectrul
E. numărul de atomi de carbon care generează spectrul
9. Numărul protonilor care generează fiecare semnal în spectrul 1H–RMN este stabilit de:
A. poziţia semnalelor în spectru
B. despicarea semnalelor
C. intensitatea semnalelor
D. numărul semnalelor
E. tipurile de protoni
10. Precizaţi care dintre formulele de mai jos nu corespunde unui compus stabil:
I. C9H11OCl; II. C6H7O3Br; III. C5H9NO; IV. C7H5N2Cl2; V. nici una
A. I
B. II
C. III
D. IV
E. V
11. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos conţine legături covalente triple polare.
CH(CH3)2 NH2
CH3
C C CH CN H2C C CH2Cl
CH3
CH3
I III IV V
II
A. I
B. II
C. III
D. IV
E. V
12. Precizaţi care dintre formulele de mai jos sunt identice:
I II III
IV V VI VII
A. I cu III
B. I cu IV
C. III cu V
D. IV cu VI
E. I cu VII
3
13. Alegeţi structura condensată care corespunde compusului cu structura liniară de mai jos:
A. (CH3CH2)3CH
B. (CH3)3CCH2CH(CH3)2
C. (CH3)3CCH(CH3)2
D. CH3CH2CH2C(CH3)3
E. (CH3)2CH(CH2)3CH3
A. CH3CH2CH2C(CH3)3
B. (CH3CH2)3CH
C. (CH3)3CCH2CH(CH3)2
D. [(CH3)2CH]2CH2
E. (CH3)3CCH(CH3)2
A. [(CH3)2CH]2CH2
B. (CH3)3CCH(CH3)2
C. CH3(CH2)4CH3
D. (C2H5)2C(CH3)2
E. (CH3)CH(CH2)3CH3
16. Precizaţi care dintre formulele de mai jos corespunde 2,4-dimetilpentanului.
II III IV V
I
A. I
B. II
C. III
D. IV
E. V
17. Precizaţi care dintre formulele de mai jos corespunde 2,2,3-trimetilbutanului.
I II III IV V
A. I
B. II
C. III
D. IV
E. V
4
18. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos este 2,2-dimetilpentan:
I II III IV V
A. I
B. II
C. III
D. IV
E. V
19. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos este 2,2,4-trimetilpentan.
I II III IV V
A. I
B. II
C. III
D. IV
E. V
20. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos este 2-metilhexan.
I II III IV V
A. I
B. II
C. III
D. IV
E. V
21. Alegeţi denumirea conform IUPAC a compusului cu structura de mai jos:
A. 2-metil-4-etilhexan
B. 3-etil-5-metilhexan
C. 4-etil-2-metilhexan
D. 5-metil-3-etilhexan
E. 1,1-dietil-3-metilbutan
Cl
A. 5-cloro-3,3-dietilpentan
B. 3,3-dietil-5-cloropentan
5
C. 1-cloro-3,3-dietilpentan
D. clorură de terţbutiletan
E. clorură de terţbutilpropan

Br Cl
Cl
A. 6-bromo-4,4-dicloro-3,3-dimetilheptan
B. 2-bromo-4,4-dicloro-5,5-dimetilhexan
C. 6-bromo-4,4-dicloro-3,3-dimetilhexan
D. 2-bromo-4,4-dicloro-5,5-dimetilheptan
E. 4,4-dicloro-2-bromo-5,5-dimetilhexan
Br
A. 1-bromo-6-izopropil-4-propiloctan
B. 1-bromo-6,6-dietil-4-propiloctan
C. 6-izopropil-4-propil-1-bromooctan
D. 3,3-dietil-5-propil-7-bromoheptan
E. 3,3-dietil-5-propil-7-bromooctan
Cl
A. 3-cloro-1,1-dimetilciclohexan
B. 1,1-dimetil-3-clorociclohexan
C. 1-cloro-3,3-dimetilciclohexan
D. 1-cloro-3,3-dimetilhexan
E. 3-cloro-1,1-dimetil-1-ciclohexan
A. 6-etil-1,1,3,3-tetrametilciclohexan
B. 1,1,3,3,4-pentametilciclohexan
C. 1-etil-2,2,4,4-tetrametilciclohexan
D. 2,2,4,4-tetrametil-1-etilciclohexan
E. 4-etil-1,1,3,3-tetrametilciclohexan
6
Cl
A.1-cloro-1-ciclobutil-4,4-dietilcicooctan
B.1,1-dietil-4-cloro-4-ciclobutilcicloheptan
C.1-cloro-1-ciclobutil-4,4-dietilcicloheptan
D.1-ciclobutil-1-cloro-5,5-dietilcicloheptan
E.1-ciclobutil-1-cloro-5,5-dietilciclooctan
28. Lungimea legăturilor C–C din alcani:

A. este variabilă
B. depinde de natura atomilor de hidrogen legaţi de atomul de carbon
C. este de 1,54Å
D. este de 1,33 Å
E. este de 1,08 Å
29. Catalizatorii folosiţi la obţinerea alcanilor prin hidrogenarea hidrocarburilor nesaturate sunt:
A. Zn/CH3COOH
B. LiAlH4/eter
C. Ni, Pt, Pd
D. Zn(Hg)/HCl
E. fosfor roşu la 2000C
30. Metoda Würtz de obţinere a alcanilor este:
R Zn(Hg)HCl R
A. C O +2 H2 CH2 + H2O
R fierbere R
Ni, Pt, Pd
B. C=C +2 H2 CH CH
eter
C. 2 R-X + 2Na R-R + 2NaX
D. R-MgX + H2O R-H + Mg(OH)X
LiAlH4/eter
E. R-X R-H
31. Metoda Clemmensen de obţinere a alcanilor este:
A. CH3COONa + NaOH → CH4 + Na2CO3

R Zn(Hg)HCl R
B. C O +2 H2 CH2 + H2O
R fierbere R
Na/alcool
C. R-X R-H
R Ni, Pt, Pd R
D. C O +2 H2 CH2 + H2O
R R
7
R LiAlH4/eter R
E. C O +2 H2 CH2 + H2O
R R
32. Prin arderea hidrocarburilor saturate aciclice rezultă:

A. C + H2
B. C + H2O
C. CO2 + H2O + Q
D. CO + H2O + Q
E. CO + CO2 + H2O
33. Prin autooxidarea alcanilor se formează:

A. un alcool şi un acid
B. un hidroperoxid
C. un acid, dioxid de carbon şi apă
D. doi acizi
E. doi alcooli
34. Formula generală a alcanilor este:

A. CnH2n
B. CnH2n+2
C. CnH2n-2
D. CnH2n-4
E. CnH2n-6
35. Alcanii pot prezenta izomerie:

A. de catenă
B. de poziţie
C. geometrică
D. de funcţiune
E. toate cele patru tipuri
A. (CH3)3CCH2CH(CH3)C2H5
B. CH3(CH2)2CH(CH3)2CO2H
C. CH3CH(OH)CH(CH3)C2H5
D. CH3CH2CO2CH(C2H5)2
E. CH3CHClCHClCOCH2CN
37. Alegeţi denumirea corectă a compusului cu structura de mai jos:
A. 2,4-dimetilpentan
B. 2,4-dimetilhexan
C. 3-etil-2-metilpentan
D. 2,4,6-trimetilheptan
E. 1,1,3-trimetilheptan
8
A. 3,4-dietil-6-metilhexan
B. 3-izopropil-4-etilhexan
C. 3-etil-4-izopropilhexan
D. 3,4-dietil-2-metilhexan
E. 3-etil-4-propilhexan

Br
A. 1-bromo-1,2-diizopropiletan
B. 2,5-dimetil-4-bromohexan
C. 2,5-dimetil-3-bromohexan
D. 3-bromo-2,5-dimetilhexan
E. 1-bromo-1-izopropil-3-metilbutan

Cl Cl
A. 4-terţbutil-4-etil-7,7-diclorodecan
B. 4,4-dicloro-7-etil-7-izopropildecan
C. 4,4-dicloro-7-etil-3-metil-7-izopentildecan
D. 7,7-dicloro-4-etil-3,3,8-trimetil-4-propildecan
E. 7,7-dicloro-4-etil-4-propil-3,3,8-trimetildecan
41. Alegeţi denumirea conform IUPAC a compusului de mai jos:

CH2 CH3
CH3 CH2 CH C CH CH2 CH3
Cl Cl CH3
A. 3,4-dicloro-4-secbutilhexan
B. 4,5-dicloro-3-metil-4-etilheptan
C. 3,4-dicloro-4-etil-5-metilheptan
D. 4,5-dicloro-4-etil-3-metilheptan
E. 3-metil-4-etil-4,5-dicloroheptan
42. Denumirea corectă a alcanului cu structura de mai jos este:
9
CH3 CH2CH3
CH3 C C CH CH2 CH CH3
CH2 CH3 CH CH3 CH2
CH3 CH3 CH3

A. 2,5,6-trietil-4-izopropil-5,6-dimetilheptan
B. 4-etil-5-izopropil-3,3,4,7-tetrametilnonan
C. 2,3-dimetil-5-izopropil-2,3,6-trietilheptan
D. 2,3,6-trietil-5-izopropil-2,3-dimetilheptan
E. 2,5,6-trietil-5,6-dimetil-4-izopropilheptan
43. Alcanul cu 6 atomi de carbon în moleculă prezintă un număr de izomeri egal cu:
A .2
B. 3
C. 4
D. 5
E. 6
44. Radicalul divalent geminal al propanului la atomul de carbon secundar se numeşte:

A. n-propil
B. izopropil
C. propilen
D. propiliden
E. izopropiliden
45. În moleculele alcanilor se găsesc legături:

A. σ
B. σ+π
C. π
D. σ+2π
E. 2π
46. Spiranii sunt:

A. cicloalcani cu inele izolate
B. cicloalcani cu inele condensate şi doi atomi de carbon comuni
C. hidrocarburi aromatice cu inele condensate
D. hidrocarburi ciclice saturate cu inele condensate şi un atom de carbon comun
E. cicloalcani triciclici
A. 1-etil-2,2,5,5-tetrametilciclopentan
B. 2-etil-1,1,2,2-tetrametilpentan
C. 2-etil-1,1,3,3-tetrametilciclopentan
D. 1-etil-2,2,3,3-tetrametilciclopentan
E. 1-etil-2,2,4,4-tetrametilciclopentan
10
A. 1-etil-2,2,5,5-tetrametilciclopentan
B. 1-etil-2,2,3,3-tetrametilciclopentan
C. 3-etil-1,1,2,2-tetrametilciclopentan
D. 2-etil-1,1,2,2-tetrametilciclopentan
E. 5-etil-1,1,2,2-tetrametilciclopentan
A. 1,1-dimetil-3-etilciclohexan
B. (3,3’-dimetil)ciclohexiletan
C. 3-etil-1,1-dimetilciclohexan
D. m-etil-1,1-dimetilciclohexan
E. m,m’-dimetil-1-etilciclohexan
A. 1-ciclopropil-1-ciclopentilpropan
B. 1-ciclopentil-1-ciclopropilpropan
C. 1-ciclopropil-2-ciclopentan
D. 1-ciclopropil-1-propilciclopentan
E. 2-ciclopropil-1-propilciclopentan
A. 2-cicloheptil-2-metilpropan
B. terţbutilcicloheptan
C. 2-cicloheptil-2,2-dimetiletan
D. 2-cicloheptil-2-secpropiletan
E. secbutilcicloheptan
11
A. 1-ciclobutan-2-hexan
B. 1-ciclobutil-4-metilpentan
C. 1-ciclobutil-4-metilhexan
D. 5-ciclobutil-2-metilpentan
E. ciclobutilizohexan
A. 1,1-dimetil-3-etilciclohexan
B. 4-etil-3,3-dimetilciclohexan
C. 3-etil-1,1-dimetilciclohexan
D. (3,3’-dimetil)ciclohexiletan
E. 3-etil-1,1-dimetilhexan

Cl Br
H3C CH2CH3
A. 1-etil-1-metil-3-cloro-3-bromociclopentan
B. 1-cloro-1-bromo-3-etil-3-metilciclopentan
C. 3-cloro-3-bromo-1-etil-1-metilciclopentan
D. 1,1-cloro,bromo-3,3-etilmetilciclopentan
E. 2-cloro-2-bromo-5-etil-5-metilciclopentan
55. Compusul cu formula structurală de mai jos se numeşte:

CH2CH3
CH3
A. 2-etil-1-metilciclopropan
B. 1-etil-2-metilciclopropan
C. 1-metilciclopropiletan
D. 1-etilciclopropilmetan
E. 1-etil-1-metilciclopropan
56. Adiţia bromului la ciclopropan conduce la:

A. 1,2-dibromopropan
B. 1,1-dibromociclopropan
C. 1,3-dibromopropan
D. 1,1-dibromopropan
E. 1-bromopropan şi acid bromhidric
57. Adiţia hidrogenului la ciclopropan:

A. conduce la izopropan
B. conduce la n-propan
C. are loc la temperatură normală
D. are loc cu LiAlH4, la temperatura camerei
12
E. ciclopropanul este stabil în reacţia cu hidrogenul
58. Reacţia de mai jos reprezintă:

CH2 Cl
NaI, 1250C
CH2 + Zn + ZnCl2
CH Cl alcool-apa
2
A. metoda Perkin de obţinere a cicloalcanilor
B. metoda Würtz de obţinere a cicloalcanilor
C. metoda Clemmensen de obţinere a cicloalcanilor
D. o reacţie de cicloadiţie
E. metoda Kölbe de obţinere a cicloalcanilor
59. Reacţia de mai jos:
Cl CH2CH2CH2 Cl + Zn + ZnCl2
are loc în următoarele condiţii:

A. Ni, 8000C
B. Zn/HCl
C. 2CH3COONa
D. NaI, 1250C
E. Ni, Pt, Pd
60. Metoda Perkin de obţinere a cicloalcanilor:

A. constă în distilarea uscată a sărurilor de calciu ale unor acizi dibazici
B. constă în condensarea compuşilor dihalogenaţi cu acizi dicarboxilici
C. constă în condensarea compuşilor dihalogenaţi cu ester malonic
D. are loc la fierberea în mediu alcoolic
E. are loc cu zinc amalgamat
61. Compusul cu structura de mai jos se numeşte:
]
O
CH2 CH2 C O 2
Ca
CH2 CH2 C O
O
A. malonat de calciu
B. pimelat de calciu
C. adipat de calciu
D. glutamat de calciu
E. succinat de calciu
62. Pimelatul de calciu are structura:
]
COO
2
A. H2C Ca
COO
]
O
CH2 CH2 C O 2
B. Ca
CH2 CH2 C O
O
13
]
O
CH2 CH2 C O 2
C. H2C Ca
CH2 CH2 C O
O
]
O
H2C CH2 CH2 C O 2
D. Ca
H2C CH2 CH2 C O
O
CH2 CH2
E. H2C Ca
CH2 CH2

H CH2 CH3
H3C C C CH
CH2 H CH3
A. 6-metil-3-heptenă
B. 2-metil-4-heptenă
C. cis-6-metil-3-heptenă
D. trans-2-metil-4-heptenă
E. trans-6-metil-3-heptenă

Cl
Cl
A. trans-3,4-diclorociclopentenă
B. cis-3,4-diclorociclopentenă
C. 1,5-dicloro-2-ciclopentenă
D. 1,2-dicloro-4-ciclopentenă
E. cis-1,2-dicloro-4-ciclopentenă
A. 2,5-dimetil-3-izopropil-3-hexenă
B. 2,5-dimetil-3-propil-3-hexenă
C. 2,5-dimetil-3-propil-2-hexenă
D. 3-propil-2,5-dimetil-2-hexenă
E. 3-secbutil-2-metil-2-hexenă
A. 1,1-dimetil-4-etil-3-cicloheptenă
14
B. 1,1-dimetil-5-etil-5-cicloheptenă
C. 4,4-dimetil-1-etilcicloheptenă
D. 1-etil-4,4-dimetilcicloheptenă
E. 1-etil-3,3-dimetil-3-cicloheptenă
A. 1,3-diarilciclopentenă
B. 1,4-difenilciclopentenă
C. (4’-fenil)-1-ciclopentenilbenzen
D. (3’-fenil)-1-ciclopentenilbenzen
E. 1,3-difenilciclopentenă

CH3
CH3 C CH CH2 C CH3
CH3 CH3
A. 2-metil-5-izopropil-2-butenă
B. 5-izopropil-2-metil-2-butenă
C. 2,2,5-trimetil-5-hexenă
D. 2,2,5-trimetil-2-hexenă
E. 2,5,5-trimetil-2-hexenă

CH3 CH2 CH2 C CH2 CH2 CH3
CH2
A. 4-metenilheptan
B. di(n-propil)etenă
C. 1,1-dipropiletenă
D. 2-propil-1-pentenă
E. 4-propil-4-pentenă
A. 4-izopropil-1-metilciclohexenă
B. 1-metil-4-izopropilciclohexenă
C. 1-izopropil-4-metilciclohexenă
D. 4-metil-1-izopropilciclohexenă
E. (4’-metilciclohexenil)-2-propan
15
Br CH2CH3
A. 1-bromo-4-etil-4-ciclohexenă
B. 3-etil-1-bromo-2-ciclohexenă
C. 1-bromo-3-etilciclohexenă
D. 3-bromo-1-etilciclohexenă
E. 5-bromo-1-etilciclohexenă

CH3
CH3CH2
CH3
CH3
A. 6-etil-1,3,4-trimetilciclohexenă
B. 2-etil-1,4,5-trimetilciclohexenă
C. 1,3,4-trimetil-6-etilciclohexenă
D. 1-etil-2,4,5-trimetil-2-ciclohexenă
E. 1-etil-3,4,6-trimetil-1-ciclohexenă
73. Denumirea corectă a compusului de mai jos este:

CH2 C CH2 CH CH2 CH3
CH3 O CH2 CH3
A. 3-etoxi-5-metil-5-hexenă
B. 4-metoxi-2-metil-1-hexenă
C. 4-etoxi-2-metil-1-hexenă
D. 5-metil-3-etoxi-5-hexenă
E. 4-izobutenil-4-etil-1-etoxieter
74. Alegeţi structura corespunzătoare compusului cu denumirea 3-etil-5-metil-3-heptenă:

A.
B.
C.
D.
E.
16
75. Alegeţi structura corespunzătoare compusului cu denumirea 6-ciclopropil-2-metil-4-propil-2-
heptenă.
A.
C3H7
B.
C.
C3H7
D.
C3H7
E.
C3H7
76. Atomii de carbon care participă la formarea legăturii duble în alchene:

A. sunt hibridizaţi sp3
B. sunt hibridizaţi sp2
C. sunt hibridizaţi sp
D. formează legături sp3-sp3
E. formează legături sp2-sp2 cu hidrogenul
77. Lungimea legăturii carbon-carbon în alchene are valoarea:

A. 1,54 Å
B. 1,08 Å
C. 1,33 Å
D. variază în funcţie de substituenţii atomului de carbon
E. 1,20 Å
78. Prin degradarea Cope a aminoxizilor, la t > 1000C se formează:

A. alcani
B. cis-alchene
C. trans-alchene
D. alchine
E. alcadiene
79. Formarea alchenelor prin tratarea compuşilor dihalogenaţi vicinali cu metale active are loc în
următoarele condiţii:
17
A. KOH/EtOH
B. CH3I/AgOH
C. Zn/EtOH; AcOH
D. Zn/1000C
E. Zn/HCl
80. Degradarea Hofmann a bazelor cuaternare de amoniu la t > 1000C conduce la:
A. alcani
B. alchene
C. alcadiene
D. cicloalcani
E. alchine
81. Formula generală a alchenelor este:

A. CnH2n+2
B. CnH2n
C. CnH2n-2
D. CnH2n-4
E. CnH2n-6
82. Alchenele pot prezenta izomerie:

A. de catenă cu alcadienele
B. de poziţie a triplei legături
C. de funcţiune cu cicloalchinele
D. geometrică
E. de funcţiune cu izoalcanii
83. Compusul cu 5 atomi de carbon în moleculă prezintă un număr de alchene izomere egal cu:
A. 2
B. 3
C. 4
D. 5
E. 6
84. Reacţiile caracteristice alchenelor sunt:

A. de substituţie
B. de adiţie
C. de eliminare
D. de oxidare
E. de izomerizare
85. Unghiul dintre legătura carbon-hidrogen din molecula etenei este:

A. 900
B. 1800
C. 1200
D. 109028’
E. 1050
86. Denumirea corectă a alchenei cu structura de mai jos este:
18
CH2 CH3 CH3 CH2 CH3
H3C CH CH CH CH CH CH3
CH CH2 CH
H3C CH3
A. 4-etil-5-izopropil-3,6,7-trimetil-1-nonenă
B. 4-etil-3,6,7-trimetil-5-izopropil-1-nonenă
C. 2-vinil-4,7-dietil-2,6-dimetil-4-izopropilheptan
D. 5-izopropil-4-etil-3,6,7-trimetil-1-nonenă
E. 2,6-dimetil-5-izopropil-4,7-dietil-1-octenă

CH3 CH2 CH CH CH CH CH2 CH3
CH2 CH3 CH CH3
CH3
A. 3-izopropil-6-etil-4-octenă
B. 3-etil-6-izopropil-4-octenă
C. 3,6-dietil-7-metil-4-octenă
D. 3,6-dietil-2-metil-4-octenă
E. 1,4,4-trietil-2-izopropil-2-butenă

CH3
CH3
A. 3,5-dimetilhexenă
B. 4,6-dimetilciclohexenă
C. 3,5-dimetil-2-ciclohexenă
D. 4,6-dimetilciclohexenă
E. 3,5-dimetilciclohexenă

H2C C CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 CH3
A. 1-octenilciclohexenă
B. 7-octenilciclohexenă
C. 2-(1-ciclohexenil)-1-octenă
D. 7-(ciclohexenil)-7-octenă
E. 2-(1-ciclohexil-1-octenă
90. Prin epoxidarea alchenelor se formează:

A. acizi carboxilici
B. cetone
C. cis-dioli
D. trans-dioli
19
E. o cetonă şi un acid
91. Adiţia acizilor hipohalogenoşi la alchene conduce la:

A. alcooli primari
B. alcooli secundari
C. compuşi monohalogenaţi
D. halohidrine
E. compuşi dihalogenaţi
Br
A. 3-bromo-1-etilciclopentenă
B. 3-bromo-1-metilciclopentenă
C. 3-bromo-5-etilciclopentenă
D. 1-etil-4-bromociclopentenă
E. 4-bromo-1-etilciclopentenă

Cl
H H
A. (2Z, 4Z)-2-cloro-4-metil-2,4-hexadienă
B. (2Z, 4E)-5-cloro-3-metil-2,4-hexadienă
C. (2Z, 2E)-2-cloro-4-metil-2,4-hexadienă
D. (2Z, 4E)-2-cloro-4-metil-2,4-hexadienă
E. (2E, 4E)-2-cloro-4-metil-2,4-hexadienă
A. cis-1-vinil-3-vinilciclobutan
B. trans-1-vinil-3-alilciclobutan
C. cis-1-alil-3-vinilciclobutan
D. trans-1-alil-3-vinilciclobutan
E. cis-1-vinil-3-alilciclobutan
A. 3,3,6,6-tetrametil-1,4-ciclohexenă
B. 3,3,6,6-tetrametil-1,4-ciclohexadienă
C. 2,2,5,5-tetrametil-1,4-ciclohexadienă
20
D. 2,2,5,5-tetrametil-1,6-ciclohexadienă
E. 2,6-diizopropil-1,4-ciclohexadienă
A. 1,1-dimetil-2-vinil-3,5-cicloheptadienă
B. 1,1-dimetil-2-metilen-3,5-cicloheptadienă
C. 6,6-dimetil-5-metilen-1,3-cicloheptadienă
D. 5-metilen-6,6-dimetil-1,3-cicloheptadienă
E. 6,6-dimetil-5-metilen-3,5-cicloheptadienă
A. 3-izopropil-1,4-pentadienă
B. 3-izopropenil-1,4-pentadienă
C. 3-vinil-2-metil-1,4-pentadienă
D. 2-metil-3-vinil-1,4-pentadienă
E. 3-metil-2-vinil-1,4-pentadienă
A. 1-vinil-2-alil-6,6-dimetilciclohexenă
B. 2-alil-6,6-dimetil-1-vinilciclohexenă
C. 1-alil-2-vinil-3,3-dimetilciclohexenă
D. 1-propil-3,3-dimetil-2-vinilciclohexenă
E. 1-alil-3,3-dimetil-2-vinilciclohexenă
A. 2,2-dimetil-5-heptină
B. 4,4-dimetil-2-pentină
C. 6,6-dimetil-2-heptină
D. 2,2-dimetil-2-heptină
E. 4-izopropil-2-pentină
Cl
A. 2-cloro-4-pentin-1-enă
B. 2-cloro-1-penten-4-ină
21
C. 4-cloro-1-pentin-4-enă
D. 4-cloro-1-penten-4-ină
E. 2-cloro-1-pentenină
A. 2-metil-4-ciclobutil-1-butină
B. 2-metil-4-ciclobutil-3-butină
C. 1-ciclobutil-3-metil-1-butină
D. 1-butinilciclobutan
E. (3’-metil)-1-butinciclobutan
A. 1-ciclodecin-4-enă
B. 4-ciclodecen-1-ină
C. 4-ciclodecan-1-ină
D. 1-ciclodecen-4-ină
E. 1-ciclodecan-4-ină

C C CH2 CH3
A. 1-butinilciclopentan
B. 1-ciclopentil-1-butină
C. 4-ciclopentil-3-butină
D. 4-butinilciclopentan
E. ciclopentilbutină
104. Formula generală a alchinelor este:

A. CnH2n+2
B. CnH2n
C. CnH2n-2
D. CnH2n-4
E. CnH2n-6
105. Pentru compusul de mai jos precizaţi sufixul conform IUPAC, precum şi numărul atomilor de C
din catena cea mai lungă:
C2H5
N(CH3)2
A. amină, 6
B. amină, 4
C. ină, 4
D. ină, 6
E. amină, 5
106. Atomii de carbon din molecula acetilenei sunt hibridizaţi:

A. sp3
22
B. sp2
C. sp
D. sp3d
E. nu sunt hibridizaţi
107. Legătura triplă carbon-carbon din alchine are lungimea:

A. 1,54 Å
B. 1,20 Å
C. 1,33 Å
D. 1,08 Å
E. 1,39 Å
108. Denumirea corectă a alchinei cu structura de mai jos este:

CH3 CH2CH3
CH3 C C C CH CH CH3
CH2CH3 CH2CH3
A. 2,6,7-trietil-2-metil-3-octină
B. 3,3-dimetil-6,7-dietil-4-octină
C. 2-metil-2,6,7-trietil-3-octină
D. 3,3,7-trimetil-6-etil-4-nonină
E. 6-etil-3,3,7-trimetil-4-nonină
109. Alchinele sunt izomeri de funcţiune cu:

A. cicloalcanii
B. alcadienele
C. alchenele
D. arenele mononucleare
E. spiranii
110. Acetilenele care conţin în moleculă mai multe legături duble alături de legătura triplă se numesc:
A. poliine
B. poliacetilene
C. alcadiene alchinice
D. enine
E. acetiluri
111. Prin adiţia apei la acetilenă se formează:

A. alcool vinilic
B. aldehidă acetică
C. acetonă
D. etanol
E. produsul format este instabil şi nu se poate izola
112. Tetramerizarea acetilenei are loc în prezenţă de:

A. Cu2Cl2 + H2SO4
B. 600-8000C
C. Ni(CN)2
D. Py/Cu2+
E. [Cu(NH3)2]OH
113. Formula generală a alcadienelor este:

A. CnH2n+2
23
B. CnH2n
C. CnH2n-2
D. CnH2n-4
E. CnH2n-6
114. Deshidratarea 1,4-butandiolului cu H3PO4 pe suport de aluminiu, la 1000C, conduce la:

A. 1,3-butadienă
B. 1-butină
C. 2-butină
D. 1,2-butadienă
E. 2-butenă
A. 3,4-dietil-2-metilpentadienă
B. 3,4-dietil-2-metil-2,4-pentadienă
C. 2-metil-3,4-dietil-2,4-pentadienă
D. 2,3-dietil-4-metil-2,4-pentadienă
E. 2,3-dietil-4-metil-1,3-pentadienă

CH3
CH2 C CH C CH2 CH3
CH3 CH2
A. 2-etil-3,4-dimetil-1,4-pentadienă
B. 4-etil-2,3-dimetil-1,4-pentadienă
C. 2,3-dimetil-4-metenil-1-hexenă
D. 4-metenil-2,3-dimetil-1-hexenă
E. 2,4-dimetenil-4-etil-2-metilhexan
117. Alegeţi structura corespunzatoare compusului cu denumirea 6-bromo-2-ciclopentil-6-vinil-1,3-

ciclooctadienă.
A.
CH=CH2
Br
B.
24
CH=CH2
Br
C.
Br CH=CH2
D.
CH=CH2
Br
E.
Br
CH=CH2
118. Metoda Lebedev se foloseşte la obţinerea:

A. n-butanului
B. 2-butenei
C. 2-butinei
D. 1,3-butadienei
E. 1,2-butadienei
119. Prin hidrogenarea 1,3–butadienei cu Ni se formează:

A. 2–butenă
B. 1–butenă
C. n–butan
D. izobutan
E. reacţia nu are loc în aceste condiţii
25
120. Prin oxidarea 1,3–butadienei cu reactiv Baeyer, se formează:
A. 1,2–butandiol
B. 1,4–butandiol
C. 2,3–butandiol
D. 1,2,3,4–butantetrol
E. dioxid de carbon şi apă

CH3
CH3 C C CH2 CH CH3
CH2 CH3 CH2 CH3
A. 2,6–dietil–3–metil–2–hexenă
B. 5–etil–3,5–dimetil–4–hexenă
C. 3,5,6–trimetil–5–octenă
D. 2,5–dietil–4–metil–4–hexenă
E. 3,4,6–trimetil–3–octenă

Cl
Cl
A. 6,6-dicloro-1-vinil-1,4,7-ciclooctatrienă
B. 4,4-dicloro-1-vinil-1,2,5-ciclooctatrienă
C. 5,5-dicloro-2-vinil-1,3,6-ciclooctatrienă
D. 3,3-dicloro-8-vinil-1,4,7-ciclooctatrienă
E. 1,1-dicloro-4-vinil-2,4,7-cicloctatrienă

CH2 CH CH CH CH CH CH2
C
CH
A. 3-etinil-1,4,6-heptatrienă
B. 5-etinil-1,3,6-heptatrienă
C. 3-vinil-4,6-heptadien-1-ină
D. 5-vinil-1,3-heptadien-6-ină
E. 5-etinil-5-vinil-1,3-pentadienă

CH3 C C CH CH CH2
CH2 CH CH2
A. 4-propinil-1,5-hexadienă
B. 3-propinil-1,5-hexadienă
C. 4-vinil-5-heptin-1-enă
D. 4-vinil-6-hepten-2-ină
E. 4-vinil-1-hepten-5-ină
26
A. 2-metil-3-pentină
B. 4-metil-2-pentină
C. 1-izopropilpropină
D. 1-izopropilpropargil
E. 1-izopropil-2-butină
Cl
Cl
A. 1,6-dicloro-2,2-dimetil-3-hexină
B. 1,6-dicloro-5,5-dimetil-3-hexină
C. 2,2-dimetil-1,6-dicloro-3-hexină
D. 2-clorometilen-2-metil-6-cloro-3-hexină
E. cloroterţbutil-4-cloro-1-butină
A. 1-benzil-1,4-pentadiină
B. pentadienilbenzen
C. 1-fenil-1,4-pentadiină
D. 1-hexatrienil-1,4-pentadiină
E. pentadiinilbenzen
A. trans-1,2-dietinilcicobutan
B. cis-1,2-dietinilciclobutan
C. 1,2-divinilcicobutan
D. 1,2-dipropargilcicobutan
E. cis-1,2-dipropargilcicobutan

Cl
A. 1-cloro-1-alilciclohexan
B. 1-cloro-1-propargilciclohexan
C. 1-cloro-1-propenilciclohexan
D. 4-cloro-4-fenilbutină
E. 4-cloro-4-ciclohexilbutină
27
A. 7-metil-1,3-dioctin-6-enă
B. 2-metil-2-octen-5,7-diină
C. 2-metil-5,7-dioctin-2-enă
D. 7-metil-6-octen-1,3-diină
E. 6-metil-7-octen-1,3-diină
131. În compusul cu structura de mai jos se găsesc:
A. 2 atomi de carbon cuaternari

B. 3 atomi de carbon cuaternari
C. 4 atomi de carbon cuaternari
D. 5 atomi de carbon cuaternari
E. 6 atomi de carbon cuaternari
A. 1 atom de carbon secundar

B. 1 atom de carbon terţiar
C. 2 atomi de carbon terţiari
D. 3 atomi de carbon terţiari
E. 2 atomi de carbon secundari

Cl
A. 1 atom de carbon cuaternar

B. 2 atom de carbon cuaternari
C. 7 atomi de carbon secundari
D. 8 atomi de carbon secundari

Cl
28
A. 1 atom de carbon terţiar
B. 2 atomi de carbon terţiari
C. 2 atomi de carbon cuaternari

Cl
Cl

B. 2 atomi de carbon secundari
D. 1 atom de carbon cuaternar
E. 3 atomi de carbon terţiari
A. 1 atom de carbon cuaternar

B. 2 atomi de carbon cuaternari
C. 3 atomi de carbon primari
D. 1 atom de carbon secundari
A. 2 atomi de carbon terţiari

B. 3 atomi de carbon terţiari
C. 4 atomi de carbon terţiari

29
A. 3 atomi de carbon secundari


Br Cl
Cl
A. 1 atom de carbon secundari
Br
A. 7 atomi de carbon secundari
142. Arenele mononucleare au formula generală:

A. CnH2n+2
B. CnH2n
C. CnH2n-2
D. CnH2n-4
E. CnH2n-6
143. Precizaţi care dintre formulele structurale de mai jos corespunde formulei moleculare C8H14.
I II III IV V
A. I, II
B. I, III
C. II, III
30
D. IV
E. V

Br
A. 1-etil-3-bromo-5-metilbenzen
B. 1-metil-3-etil-5-bromobenzen
C. 1-bromo-3-metil-5-etilbenzen
D. 1-bromo-5-etil-3-metilbenzen
E. 1-bromo-5-etil-3-metilciclohexatrienă
145. Atomii de carbon din molecula benzenului sunt hibridizaţi:

A. sp3
B. sp2
C. sp
D. sp3d
146. Legăturile carbon-carbon din molecula benzenului au lungimea:

A. 1,10 Å
B. 1,20 Å
C. 1,33 Å
D. 1,39 Å
E. 1,54 Å
147. Reacţiile caracteristice arenelor sunt:

A. substituţie
B. adiţie
C. oxidare
D. descompunere
E. eliminare
148. Arena cu formula moleculară C9H12 are un număr de izomeri egal cu:
A. 3
B. 4
C. 5
D. 6
E. 8
149. La monoclorurarea nitrobenzenului rezultă:

A. m-cloronitrobenzen
B. o-cloronitrobenzen
C. p-cloronitrobenzen
D. 2,4-dicloronitrobenzen
E. amestec de izomeri orto şi para
150. La mononitrarea acidului benzensulfonic rezultă:

A. acid o-nitrobenzensulfonic
B. acid m-nitrobenzensulfonic
C. acid p-nitrobenzensulfonic
31
D. acid o- şi p-nitrobenzensulfonic
E. oricare din izomerii o,m,p
151. Prin adiţia ozonului la benzen rezultă:

A. acid benzoic
B. anhidridă maleică
C. glioxal
D. anhidridă ftalică
E. hidroperoxid

CH3 CH3
Cl
H3C Br
Br Cl
A. 3,8-dibromo-2,7-dicloro-2,6-dimetil-5-octenă
B. 1,6-dibromo-2,7-dicloro-2,7,7-trimetil-3-heptenă
C. 1,6-dibromo-2,7-dicloro-3,7-dimetil-3-octenă
D. 2-(1’-bromo-2’-cloro)-5-bromo-6-cloro-6-metil-2-heptenă
E. 1,6-dibromo-2,7-dicloro-6-izopropil-3-heptenă
Cl
A. clorură, 4
B. enă, 3
C. enă, 4
D. enă, 5
E. clorură, 3
154. Denumirea corectă a compusului cu structura de mai jos este:

Cl
Br
Br Cl
A. 1,6-dicloro-1,1,5-trimetil-2,7-dibromo-4-hexenă
B. 3,8-dibromo-2,7-dicloro-2,6-dimetiloct-5-enă
C. 1,6-dibromo-2,7-dicloro-3,7-dimetiloct-3-enă
D. 2,7-dicloro-1,6-dibromo-3,7-dimetil-3-octenă
E. 1,6-dibromo-2,7-dicloro-3,7,7-trimetilhept-3-enă

Cl Cl
Cl
Cl
A. 1,1,4,4-tetracloro-2-izopropilciclopentan
B. (1’,1’,4’,4’-tetracloro)-2-ciclopentilpropan
C. (2’,2’,5’,5’-tetracloro)-2-ciclopentilpropan
32
D. 2,2,5,5-tetracloro-1-izopropilciclopentan
E. 2,2’,5,5’-tetracloro-1-izopropilciclopentan
156. Derivatul halogenat cu formula moleculară C7H6Cl2 prezintă un număr de izomeri egal cu:
A. 7
B. 8
C. 9
D. 10
E. 11
157. Care dintre următorii derivaţi halogenaţi formează prin hidroliză un acid carboxilic?
A. 1,1,1-tricloroetan
B. 1,1,2-tricloroetan
C. tricloroetenă
D. 1,2,2-tricloropropan
E. 1,2,3-tricloropropan
158. Prin reacţia compuşilor monohalogenaţi cu alcoxizi se formează:

A. alcooli
B. eteri
C. esteri
D. alcani
E. acizi carboxilici
159. Compuşii organici ioduraţi se pot obţine prin:

A. reacţia derivaţilor cloruraţi sau bromuraţi cu iodura de sodiu
B. adiţia fluorului la compuşii nesaturaţi
C. adiţia acidului fluorhidric la compuşii nesaturaţi
D. reacţia derivaţilor cloruraţi cu trifluorura de stibiu
E. substituţia radicalică a iodului la alcani
160. Hexaclorociclohexanul se obţine industrial prin:

A. adiţia acidului clorhidric la benzen
B. clorurarea benzenului pe catalizator FeCl3
C. clorurarea fotochimică a benzenului, la cald
D. clorurarea benzenului la temperatura camerei
E. clorurarea benzenului la întuneric
161. Compuşii halogenaţi cu reactivitate scăzută pot reacţiona cu:

A. alcoxizi
B. mercaptide
C. cianuri alcalino-pământoase
D. magneziu
E. alţi compuşi halogenaţi
OH
A. CH3(CH2)2CH(CH3)2CO2H
B. CH3CH2CO2CH(C2H5)2
C. (C2H5)2C=CH–CHO
33
D. CH3CH(OH)CH(CH3)C2H5
E. (CH3)2CHCHBrCH2CH3
OH
A. ol, 3
B. ol, 4
C. ol, 5
D. al, 4
E. al, 5
OH
A. 2-hidroxi-3-secbutilhexan
B. 2-hidroxi-4-metil-3-propilhexan
C. 3-propil-4-metilhexan-2-ol
D. 4-metil-3-propil-2-hexanol
E. 4-metil-3-izopropilhexanol

OH
A. 1-hidroxi-3,3-dietil-1-metilciclohexan
B. 1,1-dietil-3-hidroxi-3-metilciclohexan
C. 1-hidroxi-1-metil-3,3-dietilciclohexan
D. 1,1-dietil-3-metil-3-ciclohexanol
E. 3,3-dietil-1-metilciclohexanol

CH3
CH3CH2 C CH2OH
CH2CH3
A. 2,2-etilmetilbutanol
B. 2-etil-2-metil-1-butanol
C. 1-hidroxi-2-etil-2-metilbutan
D. 2,2-dietil-2-metiletanol
E. alcool secpentilic
34
H
HO H
H H H
A. (2E, 6E, 10Z)-3,7-dimetil-2,6,10-dodecatrien-1-ol
B. (2E, 6Z, 10Z)-6-metil-2,6,10-decatrien-12-ol
C. (2E, 6E, 10E)-3,7-dimetil-2,6,10-dodecatrien-1-ol
D. (2Z, 6Z, 10Z)-3,7-dimetil-2,6,10-dodecatrien-1-ol
E. (2E, 6E, 10Z)-6-metil-2,6,10-dodecatrien-1-ol
168. Prin hidroliza epoxizilor în mediu acid sau bazic se formează:

A. alcooli monohidroxilici
B. cis-dioli
C. trans-dioli
D. fenoli
E. alcani
169. Hidroxitoluenii se mai numesc:

A. xilenoli
B. crezoli
C. naftoli
D. acizi hidroxibenzoici
E. pinacoli
170. Reacţia de mai jos se numeşte:

OH OH OH
ZnCl2 H2O
+ HCN + HCl + NH3 + HCl
CH=NH2]Cl CH=O
A. Reimer-Tieman
B. Gattermann
C. Hoesch-Houben
D. Friess
E. Kölbe-Smith
171. Pirocatechina are structura:

OH
A.
OH
OH
OH
B.
35
OH
C.
OH
OH
D. HO OH
OH
E.
HO OH
172. Denumirea corectă a compusului de mai jos este:
O CH2CH3
A. 1’-etilciclohexilfenileter
B. 3’-etilciclohexilfenileter
C. 4-etilciclohexilfenileter
D. 1-etil-3-fenoxiciclohexan
E. 1-fenoxi-3-etilciclohexan
173. Denumirea compusului cu structura de mai jos este:
O O
O O
O
A. eter-18-coroană-6
B. eter-15-coroană-5
C. eter-12-coroană-5
D. eter-10-coroană-5
E. eter-15-coroană-8

CH3 CH CH CH CH CH2 C CH3
OH CH3 O
A. 2-hidroxi-3-metil-4-octen-7-onă
B. 2-hidroxi-3-metil-5-octenonă
C. 6-metil-7-hidroxi-5-octen-2-onă
D. 5-hidroxi-4-metil-2-hexenilmetilcetonă
E. 7-hidroxi-6-metil-4-octen-2-onă
36
175. Prin reacţia acetonei cu un reactiv Grignard se formează:
A. alcool primar
B. alcool secundar
C. alcool terţiar
D. acid carboxilic
E. diol
176. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos conţine grupe carbonil de tip aldehidă:
H O O
H3C CH3
CH3
O
CH3 O CH3
CO2H O H H3C O
I II III
CH3
H3C
OH
O
H O N
H
H3C CH3
IV V
A. I
B. II
C. III
D. IV
E. V
A. 4-etil-5-metil-3-hexanonă
B. 3-etil-2-metil-4-hexanonă
C. 2-metil-3-metil-4-hexanonă
D. 5-izopropil-3-hexanonă
E. 3-izopropil-4-hexanonă
O H
A. 2-izopropilbutanal
B. aldehidă 2-izopropilbutirică
37
C. 3-metil-2-etilbutanal
D. 2-izopropilbutiraldehidă
E. 2-etil-3-metilbutanal
O
A. 3,3-dimetil-6-etil-2-cicloheptenonă
B. 3-etil-6,6-dimetil-2-cicloheptenonă
C. 3-etil-6,6-dimetil-2-ciclohepten-1-onă
D. 1-etil-5,5-dimetil-ciclohepten-3-onă
E. 2-etil-5,5-dimetilciclohepten-2-onă
180. Alegeţi denumirea conform IUPAC a compusului CH3COCH2CH(OH)CH2OH

A. 1,2-dihidroxi-4-pentanonă
B. 2-ceto-4,5-pentandiol
C. 4-ceto-1,2-pentandiol
D. 4,5-dihidroxi-2-pentanonă
E. 2-hidroxi-4-cetobutanol

C6H5 CH2 CH CHO
CH3
A. 2-metil-3-fenilpropanal
B. 2-benzilpropanal
C. 2-carboxi-1-fenilpropan
D. 2-carboxi-3-fenilpropan
E. 2-carboxi-n-propilbenzen

O
CH2CH3
C6H5
O
A. 1-etil-1-fenilciclohexanonoximă
B. 1-etil-1-fenil-1,4-ciclohexanonă
C. 1-etil-1-fenil-1,4-ciclohexandionă
D. 2-etil-2-fenil-1,4-ciclohexandionă
E. 2-fenil-2-etilciclohexandionă

CH2C6H5
O
A. 1-fenilciclobutanonă
38
B. 1-ceto-2-benzilciclobutan
C. 2-benzilciclobutanonă
D. 1-benzilciclobutanonă
E. 2-ceto-1-benzilciclobutan
184. Denumirea conform IUPAC a compusului de mai jos este:

Cl CHO
C C
H
A. 1-cloro-2-carboxi-1-feniletenă
B. (E)-3-cloro-3-fenil-2-propanol
C. (Z)-3-cloro-3-fenil-2-propenal
D. (1’-cloro-2’-carboxi)benzen
E. (2’-carboxi-1’-cloro)benzen

CHO
C2H5
A. 1-carboxi-2-etilciclopentan
B. 1-etil-2-carboxiciclopentan
C. 2-etilciclopentanol
D. 2-etilciclopentancarbaldehidă
E. 1-etilciclopentancarbaldehidă

O
H3C
H3C Br
A. 3,3-dimetil-1-bromociclohexan-2-onă
B. 2-bromo-4,4-dimetilciclohexanonă
C. 4,4-dimetil-2-bromociclohexanonă
D. 1-ceto-2-bromo-4,4-dimetilciclohexan
E. 2-bromo-1-ceto-4,4-dimetilciclohexan

O
CH3
CH3
O
A. 1,1’-dimetilciclopentandionă
B. 2,2-dimetilciclopentandionă
C. 1,3-diceto-2,2-dimetilciclopentan
D. 2,5-diceto-1,1-dimetilciclopentan
E. anhidridă 1,1-dimetilglutarică
39
O
CH3
A. 1-acetil-1-ciclohexenă
B. 2-acetil-1-ciclohexenă
C. ciclohexenmetilcetonă
D. ciclohexilmetilcetonă
E. 6-acetil-1-ciclohexenă
189. Alegeţi denumirea conform IUPAC a compusului (C2H5)2CHCH2COCH3:

A. 4,4-dietil-2-butanonă
B. 4-etil-1-metil-2-butanonă
C. 4-etil-2-hexanonă
D. 3-etil-5-hexanonă
E. 1,1-dietil-3-butanonă
190. Alegeţi denumirea conform IUPAC a compusului (CH3)2C=CHCH(CH3)CH2CHO.

A. 3,5-dimetil-4-hexanal
B. 5-carboxi-2,4-dimetil-2-pentenă
C. 2,4-dimetil-2-hexenal
D. 3,5-dimetil-4-hexenal
E. 5-formil-2,4-dimetil-2-pentenă
191. Prin condensarea aldolică a butanonei cu aldehida acetică se poate forma un număr de compuşi
egal cu:
A. 1
B. 2
C. 3
D. 4
E. 6
192. Prin oxidarea alchenelor cu NaIO4 şi KMnO4 se formează:

A. alcooli monohidroxilici
B. alcooli dihidroxilici
C. compuşi carbonilici
D. acizi carboxilici
E. hidroperoxizi
OH
A. (CH3)3CCH2CH(CH3)C2H5
B. (CH3)2CHCHBrCH2CH3
C. CH3(CH2)2CH(CH3)CO2H
E. (C2H5)2C=CH–CHO
40
O
H
A. 4, ol
B. 4, al
C. 4, onă
D. 5, ol
E. 5, al
O
A. ol, 6
B. onă, 6
C. onă, 4
D. al, 6
E. al, 4
196. Compusul cu structura de mai jos este un:

OH
OCH3
A. cetal
B. acetal
C. semicetal
D. alcool
E. semiacetal
CO 2H
Cl
A. acid 2-etil-3-metil-4-cloro-4-pentenoic
B. acid 4-cloro-2-etil-3-metilpentanoic
C. 4-carboxi-2-cloro-4-etil-3-metil-1-hexenă
D. 4-carboxi-2-cloro-4-etil-3-metil-1-butenă
E. acid 4-cloro-2-etil-3-metil-4-pentenoic
198. Alegeţi denumirea conform IUPAC a compusului (CH2=CH)2CHCH2CO2H.

A. 4-carboxi-3-etenil-1-butenă
B. acid 3-etenil-4-pentenoic
C. acid 3-vinil-4-pentenoic
D. acid 3,3-divinilpropanoic
E. acid 3,3-dietenilpropionic

O
SO3H
H
41
A. acid 4-formilbenzensulfonic
B. 1-formil-4-sulfonilbenzen
C. p-sulfat de benzaldehidă
D. acid 1-formilbenzensulfonic
E. acid o-formilbenzensulfonic

CO 2H
A. 2-carboxi-2,5-dimetilhexan
B. 4-carboxi-2,5-dimetilhexan
C. acid 2-secbutil-3-metilbutanoic
D. acid 2-izopropil-4-metilpentanoic
E. acid 2-izopropil-2-secbutilacetic
CO 2H
Cl
A. acid 2-cloro-4-etil-3-metilpentenoic
B. acid 2-cloro-3-metil-4-etilpentanoic
C. acid 4-cloro-2-etil-3-metil-4-pentanoic
D. 5-carboxi-2-cloro-3-metil-1-hexenă
E. acid 4-cloro-2-etil-3-metil-4-pentenoic
202. Acidul cu structura CH3–(CH2)14–COOH se numeşte:

A. lauric
B. miristic
C. palmitic
D. stearic
E. arahic

A. butiric
B. valerianic
C. capronic
D. caprilic
E. caprinic
204. Acidul cu formula moleculară C4H6O2 prezintă un număr de acizi izomeri (fără stereoizomeri)
egal cu:
A. 2
B. 3
C. 4
D. 5
E. 6
205. Compusul cu formula moleculară C4H8O2 poate avea un număr de izomeri (fără stereoizomeri),
egal cu:
A. 12
42
B. 14
C. 16
D. 17
E. 18
206. Metoda Reppe de obţinere a acizilor monocarboxilici nesaturaţi constă în:

A. reducerea acizilor acetilenici
B. dehidrohalogenarea acizilor monohalogenaţi în mediu acid
C. condensarea aldehidelor cu anhidridele acizilor alifatici
D. obţinerea industrială a acidului acrilic prin sinteza oxo
E. obţinerea industrială a acidului maleic
207. Metoda Perkin de obţinere a acizilor monocarboxilici nesaturaţi constă în:

A. deshidratarea β-hidroxiacizilor
B. dehidrohalogenarea acizilor monohalogenaţi în mediu bazic
C. oxidarea selectivă a aldehidelor nesaturate
D. sinteza oxo
E. condensarea aldehidelor aromatice cu anhidridele acizilor alifatici
208. Reacţia de mai jos:

Ni(CO)4
HC CH + CO + H2O CH2 CH COOH
reprezintă:
A. obţinerea industrială a acidului cinamic
B. reacţia Knoevangel
C. condensarea Perkin
D. metoda Reppe
E. reacţia Hunsdiecker
209. Se formează acid barbituric prin reacţia de condensare dintre:

A. acid adipic şi hexametilendiamină
B. acid adipic şi uree
C. acid adipic şi tiouree
D. acid malonic şi uree
E. acid malonic şi tiouree
210. Se formează gliptali prin reacţia de policondensare dintre:

A. acid tereftalic şi uree
B. acid ortoftalic şi glicerină
C. acid metaftalic şi 1,6-hexametilendiamină
D. uree şi 1,6-hexametilendiamină
E. acid ortoftalic şi uree
211. Compusul cu structura HOOC–(CH2)6–COOH se numeşte:

A. acid hexandioic
B. acid adipic
C. acid pimelic
D. acid suberic
E. acid heptandioic
212. Compusul cu structura HOOC–(CH2)8–COOH se numeşte:

A. acid octandioic
B. acid suberic
C. acid sebacic
43
D. acid glutaric
E. acid acelaic
213. Prin oxidarea 2-butenei cu dicromat de potasiu în mediu acid se formează:

A. acid acetic, dioxid de carbon şi apă
B. dioxid de carbon şi apă
C. acid acetic
D. acid propanoic, dioxid de carbon şi apă
E. acid propionic şi formaldehidă
214. Prin deshidratarea acidului 3-hidroxibutanoic se formează:

A. acid 3-butenoic
B. acid 3-butanoic
C. acid 2-butenoic
D. acid 2-butanoic
E. γ-valerolactonă
215. Prin hidrogenarea acidului propiolic cu paladiu se formează:

A. acid acetic
B. acid etanoic
C. acid propanoic
D. acid propenoic
E. acid maleic
216. Prin condensarea Perkin dintre benzaldehidă şi anhidridă acetică se formează:

A. acid cinamic şi acid formic
B. acid cinamic şi acid acetic
C. acid benzoic şi acid acetic
D. acid benzoic şi acid propionic
E. acid benzoic
217. Obţinerea industrială a acidului acrilic prin sinteza oxo reprezintă:

A. metoda Knoevenagel
B. metoda Reppe
D. metoda Paal-Knorr
E. metoda Schmidt
218. Acidul adipic se poate obţine prin:

A. oxidarea ciclohexadienei cu dicromat de potasiu şi acid sulfuric
B. oxidarea ciclohexanolului cu acid azotic, la încălzire
C. oxidarea ciclopentanolului
D. reducerea ciclopentanolului
E. hidroliza 1,5-dibromopentanului
219. Prin încălzirea acidului oxalic la 1500C se formează:

A. dioxid de carbon, monoxid de carbon şi apă
B. acid formic şi dioxid de carbon
C. acid formic şi apă
D. acid acetic şi dioxid de carbon
E. acid formic
220. Compusul cu formula generală de mai jos reprezintă:
44
O
R C
NH NH2
A. amină acilată
B. imidă
C. azidă
D. hidrazidă
E. amidină

OR'
R C
NH
A. amidină
B. iminoeter
C. lactonă
D. lactamă
E. azidă

N OH
R C
OH
A. lactonă
B. lactamă
C. acid hidroximic
D. acid hidroxamic
E. amidoximă

N OH
R C
NH2
A. azidă
B. amidoximă
C. lactonă
D. lactidă
E. acid hidroxamic
O
A. (C2H5)2C=CH–CHO
B. (CH3)2NCH2CH=CH2
C. CH3(CH2)2CH(CH3)2CO2H
E. CH3CHClCHClCOCH2CN
225. Halogenurile acide se obţin prin:

A. adiţia halogenilor la acizi carboxilici α,β-nesaturaţi
B. tratarea acizilor carboxilici cu acizi halogenaţi
C. tratarea acizilor carboxilici cu halogenuri acide organice
45
D. tratarea esterilor organici cu fosgen
E. tratarea anhidridelor acide cu clorură de tionil
226. Prin reacţia halogenurilor acide cu amoniac se formează:

A. amine
B. amide
C. amide substituite
D. amine acilate
E. imide
227. Prin reacţia halogenurilor acide cu hidrogen sulfurat se formează:

A. halogenuri de tionil
B. acid carbotiolic
C. sulfură de acil
D. tioeteri
E. sulfuri
228. Anhidrida acetică se obţine prin:

A. deshidratarea intramoleculară a acidului acetic cu P2O5
B. deshidratarea intramoleculară a acidului maleic
C. reacţia acidului acetic cu clorură de acetil
D. sarea de sodiu a acidului acetic cu clorură de formil
E. condensarea a două molecule de acid acetic
229. Prin reacţia dintre o anhidridă şi un alcool se formează:

A. doi esteri
B. un ester şi un acid
C. un ester şi o halogenură acidă
D. un ester şi un alcoxid
E. doi alcoolaţi
230. Prin reacţia anhidridelor acide cu amoniac se formează:

A. un acid şi sarea de amoniu a acidului
B. un ester şi sarea de amoniu a acidului
C. o amidă şi sarea de amoniu a acidului
D. două amine acilate
E. o amidă şi o amină acilată

COOC2H5
COOH
A. 1-carboetoxi-2-carboxiciclohexan
B. 1-carboxi-ciclohexancarboxilat de etil
C. 2-carboxi-ciclohexancarboxilat de etil
D. acid 2-carboetoxiciclohexancarboxilic
E. acid carboetoxiciclohexan-2-carboxilic
232. Prin reducerea esterilor rezultă:

A. doi acizi
B. un acid şi un alcool
C. un acid şi apă
46
D. doi alcooli
E. un alcool şi o anhidridă acidă
233. Saponificarea grăsimilor reprezintă:

A. hidroliza acidă
B. hidroliza enzimatică
C. hidroliza bazică
D. adiţia halogenilor
E. hidrogenarea totală a grăsimilor
234. Numărul de miligrame de hidroxid de potasiu consumat la hidroliza bazică a unui gram de
grăsime reprezintă:
A. indicele de aciditate
B. indicele de saponificare
C. indicele de iod
D. indice de neutralitate
E. râncezirea
235. Amidele se pot obţine prin hidroliza:

A. anhidridelor acide
B. esterilor
C. clorurilor acide
D. nitrililor
E. lactamelor
236. Prin reacţia nitrililor cu hidroxilamină rezultă:

A. iminoeteri
B. amidine
C. amidoxime
D. imine
E. cetone
237. Reacţia fenolului cu acetonitril este o reacţie de:

A. condensare
B. acilare
C. alchilare
D. polimerizare
E. deshidratare
238. Prin reacţia nitrililor cu alcooli rezultă:

A. eteri
B. amidine
C. amidoxime
D. imine
E. iminoeteri
239. Compusul cu formula structurală HOOC–CH=O se numeşte:

A. acid formilacetic
B. acid glioxilic
C. acid piruvic
D. carboxiformaldehidă
E. carboxietanal
47
A. 1-izobutil-3,3-dipropilciclobutan
B. 1-terţbutil-3,3-dibutilciclobutan
C. 3,3-dibutil-1-terţbutilciclobutan
D. 3-izobutil-1,1-dipropilciclobutan
E. 1,1-dipropil-3-izobutilciclobutan
COMPLEMENT MULTIPLU
241. Cele patru elemente organogene de bază sunt:

A. carbon
B. hidrogen
C. oxigen
D. sulf
E. azot
242. Compoziţia cantitativă a unui compus organic se poate exprima prin:

A. analiză elementală calitativă
B. raport masic
C. raport atomic
D. procente de masă
E. procente de volum
243. În funcţie de numărul atomilor de hidrogen care se pot substitui în molecula unei hidrocarburi,
grupele funcţionale se clasifică în:
A. monovalente
B. divalente
C. trivalente
D. pentavalente
E. hexavalente
244. Sunt adevărate afirmaţiile:

A. atomul de carbon este tetravalent
B. atomul de oxigen este divalent
C. atomul de hidrogen este monovalent
D. atomul de azot este pentavalent
E. atomul de halogen este tetravalent
245. Atomul de carbon dintr-o catenă poate fi:

A. primar
B. secundar
C. terţiar
D. cuaternar
E. aciclic
246. Legăturile covalente din structura compuşilor organici pot fi:

A. nulare
B. simple
C. duble
D. triple
48
E. cuaternare
247. În compusul cu structura de mai jos există:

CH3
CH3 CH2 CH C CH3
CH3 CH3
A. patru atomi de carbon primari
B. cinci atomi de carbon primari
C. doi atomi de carbon secundari
D. un atom de carbon secundar
E. un atom de carbon cuaternar
248. În compusul cu structura HC≡C–CH3 există:

A. un atom de carbon primar
B. un atom de carbon secundar
C. un atom de carbon terţiar
D. un atom de carbon cuaternar
E. doi atomi de carbon secundari
249. Legăturile triple se pot forma între:

A. carbon şi oxigen
B. carbon şi sulf
C. carbon şi halogen
D. carbon şi carbon
E. carbon şi azot
250. Sunt corecte afirmaţiile:

A. atomii din compuşii organici se unesc în special prin legături ionice
B. fiecare atom de carbon se leagă de alţi atomi prin patru legături covalente
C. atomul de carbon poate realiza în compuşii organici numai legături simple
D. atomul de azot se uneşte de ceilalţi atomi prin trei legături covalente
E. un atom de oxigen se poate lega de trei sau patru atomi de carbon
251. În structura acetonitrilului există:

A. patru legături σ
B. cinci legături σ
C. o legătură π
D. două legături π
E. trei legături π
252. Izomerii sunt compuşi care au:

A. aceeaşi compoziţie
B. aceeaşi formulă moleculară
C. aceeaşi structură
D. aceleaşi proprietăţi fizice
E. aceleaşi proprietăţi chimice

A. în moleculele tuturor compuşilor organici se află carbon şi hidrogen
B. prin prelucrarea compoziţiei procentuale masice a unei substanţe se obţine formula brută
C. legăturile duble şi triple sunt formate numai din legături π
D. izomerii sunt compuşi cu formule moleculare identice
49
E. izomerii sunt substanţe cu formule structurale diferite

A. sinteza ureei a fost prima sinteză organică
B. elementele care intră în compoziţia compuşilor organici se numesc elemente organometalice
C. orice compus organic conţine obligatoriu în moleculă carbon
D. clorul poate participa la o legătură π
E. izomerii de constituţie au proprietăţi fizice şi chimice diferite

A. legăturile carbon-carbon din catenele hidrocarburilor sunt covalente nepolare
B. în metan, unghiurile dintre covalenţe sunt de 1800
C. în etan se găsesc şase legături σ
D. în acetilenă se găsesc numai atomi de carbon terţiari
E. compusul cu formula CH2O are 4 legături σ
256. Hidrocarburile pot fi:

A. cu funcţiuni simple
B. cu funcţiuni mixte
C. saturate
D. nesaturate
E. aromatice
257. Obiectul de studiu al chimiei organice îl reprezintă:

A. acţiunea substanţelor asupra organismului
B. prepararea unor baze de unguent cu aplicaţie dermatologică
C. izolarea şi purificarea compuşilor organici naturali sau de sinteză
D. stabilirea structurii compuşilor organici prin metode fizico-chimice
E. caracterizarea fizico-chimică a compuşilor organici
258. Alegeţi răspunsul corect:

A. substanţele binare formate din carbon şi hidrogen se numesc hidrocarburi
B. totalitatea elementelor chimice care intră în compoziţia substanţelor organice se numesc elemente
organogene
C. sunt elemente organogene doar carbonul, hidrogenul şi halogenii
D. chimia organică este chimia hidrocarburilor
E. grupa funcţională reprezintă un atom sau grupă de atomi care conferă moleculelor proprietăţi fizice şi
chimice

A. primul compus organic sintetizat în laborator este cianatul de amoniu
B. primul compus organic sintetizat în laborator este ureea
C. chimia organică este chimia hidrocarburilor şi a derivaţilor acestora
D. atomul de carbon are 2 electroni pe ultimul strat
E. prin acţiunea clorurii de amoniu asupra cianatului de argint se formează cianat de amoniu şi clorură de
argint

A. atomul de carbon are 4 electroni pe ultimul strat
B. atomul de carbon poate forma 4 legături covalente cu atomii altor elemente organogene
C. legăturile covalente din compuşii organici pot fi numai simple şi duble
D. legăturile covalente simple (σ), se formează prin cedarea sau acceptarea unui singur electron
E. legăturile covalente duble conţin două legături π
50
A. legăturile covalente triple conţin trei legături σ
B. legăturile covalente triple conţin două legături σ şi o legătură π
C. legăturile covalente triple conţin o legătură σ şi două legături π
D. în moleculele unor compuşi organici apar şi legături covalent-coordinative
E. în compuşii organici nu apar legături ionice
262. Catenele nesaturate pot fi:

A. liniare
B. ramificate
C. mononucleare
D. ciclice
E. polinucleare
263. Compusul cu structura de mai jos conţine:

CH3 CH3
H3C C C CH3
CH3 CH3
A. 4 atomi de carbon primari
B. 6 atomi de carbon primari
C. 6 atomi de carbon nulari
264. Compusul cu structura de mai jos conţine:

F
CH3 C CH2
Cl Cl
A. un atom de carbon secundar
B. un atom de carbon primar
C. doi atomi de carbon primari
D. un atom de carbon terţiar
E. un atom de carbon nular
265. Hidrocarbura de mai jos:

CH3
HC C C CH C CH CH CH2
CH3 CH3 CH2 CH3
prezintă:
A. trei atomi de carbon primari
B. patru atomi de carbon primari
D. patru atomi de carbon terţiari
E. trei atomi de carbon cuaternari
266. Alegeţi afirmaţiile corecte:

A. unei formule moleculare îi pot corespunde mai multe formule structurale
B. puritatea analitică a unei substanţe se constată din invariabilitatea constantelor fizice
C. structura chimică a unui compus nu influenţează proprietăţile sale generale
51
D. legăturile covalente formează între ele unghiuri ale căror valori sunt constante pentru o substanţă chimică
dată
E. izomerii sunt compuşi care au aceeaşi compoziţie şi aceleaşi proprietăţi fizico-chimice

A. legăturile covalente simple din molecula metanului sunt orientate în spaţiu după vârfurile unui tetraedru
regulat
B. atomul de carbon îşi formează octetul prin cedarea a patru electroni
C. atomul de carbon îşi formează octetul prin acceptarea a opt electroni
D. atomul de carbon îşi formează octetul prin punerea în comun a patru electroni
E. atomii de carbon au capacitatea de a se lega unii cu alţii formând catene
268. Într-o catenă, atomii de carbon se pot aşeza:

A. la rând, în linie, formând catene liniare
B. de o singură parte a catenei liniare, formând catene helicoidale
C. de o parte şi de alta a catenei liniare, formând catene ramificate
D. într-o formă geometrică rotundă, formând catene ramificate
E. într-o formă geometrică închisă, formând catene ciclice
269. Atomul de carbon se poate lega covalent:

A. de un singur atom de carbon
B. de doi atomi de carbon
C. de trei atomi de carbon
D. de patru atomi de carbon
E. de patru heteroatomi, fiind cuaternar

A. atomul de carbon este cuaternar atunci când se leagă covalent de alţi 4 atomi diferiţi
B. atomul de carbon este cuaternar atunci când se leagă covalent numai de alţi 4 atomi de carbon
C. atomul de carbon este cuaternar atunci când este legat cu patru covalenţe de alţi atomi de carbon
D. atomul de carbon este nular atunci când nu formează covalenţe cu alţi atomi de carbon
E. atomul de carbon este secundar când are doar doi electroni pe ultimul strat

A. grupa funcţională carbonil este caracteristică acizilor organici
B. grupa funcţională –NO2 este caracteristică aminelor
C. grupa funcţională –COOH este caracteristică acizilor carboxilici
D. grupa funcţională –X este caracteristică aminoacizilor
E. grupa funcţională –NH2 este caracteristică aminelor

A. izomerii au aceeaşi formulă moleculară
B. legăturile multiple omogene se stabilesc între atomi diferiţi
C. legăturile multiple heterogene se stabilesc între atomi diferiţi
D. legăturile multiple omogene se stabilesc între atomi identici
E. legăturile multiple heterogene se stabilesc între atomi identici
273. Structura unui compus organic se stabileşte cu:

A. formula brută
B. formula moleculară
C. formula structurală
D. volumul molar
E. randament
52
274. Grupele funcţionale pot fi:
A. atomi
B. grupe de atomi
C. molecule
D. ioni organici
E. izomeri
275. Catenele hidrocarbonate pot fi:

A. primare
B. secundare
C. saturate
D. nesaturate
E. aromatice
276. Catenele hidrocarbonate pot fi:

A. clasice
B. ciclice
C. nulare
D. ramificate
E. liniare
277. Izomerii pot fi:

A. de catenă
B. de structură
C. de poziţie
D. de funcţiune
E. spaţiali
278. Noţiunea de structură chimică se referă la:

A. originea atomilor dintr-o moleculă
B. natura atomilor dintr-o moleculă
C. numărul atomilor dintr-o moleculă
D. raportul dintre atomii unei molecule
E. felul în care se leagă atomii dintr-o moleculă
279. Din punct de vedere al compoziţiei lor, compuşii organici se împart în:
A. hidrocarburi
B. radicali hidrocarbonaţi
C. izomeri optici
D. izomeri geometrici
E. derivaţi funcţionali ai hidrocarburilor
280. Alegeţi informaţiile corecte:

A. legătura covalentă se formează prin schimb de electroni între atomi
B. legătura σ se formează prin întrepătrunderea a doi orbitali perpendiculari ai aceluiaşi atom
C. legătura π se formează prin întrepătrunderea parţială a doi orbitali p paraleli, aparţinând fiecare la câte un
atom
D. legătura π există doar alături de legătura σ
E. legătura dublă conţine două legături π

A. structura compuşilor organici poate fi determinată doar prin analiza elementală calitativă
B. metoda arderii este aplicată pentru a stabili natura atomilor dintr-un compus organic
C. prin arderea unui substanţe organice se formează carbon şi hidrogen
53
D. concentraţia procentuală a oxigenului din molecula unui compus organic se calculează ca diferenţă până
la o sută
E. structura compuşilor organici poate fi determinată doar prin analiza elementală cantitativă
282. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la formula brută:

A. precizează compoziţia procentuală a elementelor dintr-o moleculă organică
B. arată natura atomilor care se găsesc într-o moleculă organică
C. arată concentraţia de carbon şi hidrogen dintr-o moleculă organică
D. arată raportul în care se găsesc atomii într-o moleculă
E. este exprimată prin numere impare
283. Referitor la formula structurală, sunt adevărate afirmaţiile:

A. precizează modul de legare a atomilor în moleculă
B. poate fi reprezentată prin formule plane
C. poate fi reprezentată prin săgeţi frânte
D. poate fi reprezentată prin formule spaţiale
E. poate fi reprezentată prin formule Lewis
284. Moleculele pot avea formule de structură:

A. liniare
B. ramificate
C. ciclice
D. globulare
E. spiralate
285. Sunt legături omogene:

A. C=O
B. C=N
C. C=C
D. C≡C
E. C–X
286. Sunt legături heterogene:

A. C–Cl
B. O–O
C. O–H
D. C≡C
E. C–H
287. Referitor la grupele funcţionale sunt adevărate afirmaţiile:

A. pot fi omogene
B. pot fi heterogene
C. pot fi atomi specifici
D. pot fi grupe de atomi
E. pot fi compuşi halogenaţi
288. Atomul de azot poate forma legături covalente:

A. simple
B. duble
C. triple
D. mixte
E. coordinative
289. Referitor la compusul cu structura de mai jos sunt adevărate afirmaţiile:
54
CH3
HC C CH
H3C CH2
A. are un atom de carbon nular
B. are un atom de carbon cuaternar
C. are catenă ramificată
D. are doi atomi de carbon secundari
E. are un atom de carbon primar
290. Referitor la compusul cu structura de mai jos sunt adevărate afirmaţiile:

CH3
CH2 CH3
CH3 CH2 CH C CH2 CH3

CH3
A. are structură liniară
B. are structură ramificată
C. are catenă saturată
D. are trei atomi de carbon primari
E. are un atom de carbon cuaternar
291. Compuşii organici pot avea în molecula lor:

A. numai atomi de carbon şi hidrogen
B. numai atomi de carbon şi oxigen
C. şi atomi de halogeni
D. în unele cazuri atomi şi ioni metalici
E. opţional, atomi de carbon şi hidrogen, care sunt elementele secundare
292. Pot fi elemente organogene:

A. sulful
B. clorul
C. fosforul
D. azotul
E. niciunul din cele menţionate mai sus
293. Nu pot fi elemente organogene:

A. neonul şi argonul
B. oxigenul
C. sulful
D. gazele rare
E. atomii metalici
294. Elementele organogene sunt:

A. toate elementele din sistemul periodic
B. toate elementele care se regăsesc în compuşii organici
C. de exemplu, oxigen, azot, sulf, fosfor
D. elementele care formează compuşii organici
E. numai carbonul şi hidrogenul
295. Atomii halogenilor (fluor, clor, brom, iod):

A. nu intră niciodată în compoziţia compuşilor organici
B. intră numai în compoziţia compuşilor anorganici
55
C. pot fi elemente organogene
D. sunt elemente principale, alături de carbon şi hidrogen, în molecula compuşilor organici
E. pot forma, alături de alte elemente, compuşi organici
296. Sunt false afirmaţiile:

A. compuşii organici pot avea în molecula lor numai atomi de carbon şi hidrogen
B. compuşii organici pot avea în molecula lor numai atomi de carbon, hidrogen şi halogeni
C. compuşii organici nu pot avea în molecula lor atomi de sulf sau fosfor
D. compuşii organici nu pot avea în molecula lor ioni metalici
E. atomii de carbon şi hidrogen din molecula compuşilor organici sunt elementele principale
297. Care afirmaţii sunt corecte?

A. compuşii organici pot avea în molecula lor numai atomi de carbon şi hidrogen
B. compuşii organici pot avea în molecula lor nu numai atomi de carbon şi hidrogen, care sunt elementele
principale, ci şi atomi de oxigen, azot, halogeni, sulf, fosfor şi în unele cazuri atomi şi ioni metalici
C. toate elementele care se regăsesc în compuşii organici sunt numite elemente organogene
D. elementele organogene sunt cele care formează compuşi anorganici
E. compuşii organici nu pot avea în molecula lor atomi de azot
298. Atomul de carbon are următoarele proprietăţi:

A. are în toţi compuşii săi valenţa 4, fără excepţie
B. în compoziţia oricărui compus organic există cel puţin un atom de carbon
C. formează legaturi covalente
D. nu intră în compoziţia compuşilor organici
E. poate avea valenţa 4, 5 sau 6
299. Care sunt afirmaţiile corecte?

A. carbonul, 6C are următoarea configuraţie electronică 1s2 2s2 2p2
B. carbonul, 6C este tetravalent
C. carbonul, 6C are următoarea configuraţie electronică 1s2 2s2 2p6
D. carbonul, 6C are următoarea configuraţie electronică 1s2 2s2 3s2
E. carbonul, 6C este hexavalent
300. Structura electronică a carbonului, are următoarele caracteristici:

A. fiecare punct simbolizează un electron de valenţă
B. fiecare punct simbolizează o pereche de electroni
C. se scrie folosind simboluri Lewis
D. se scrie folosind simboluri Newton
E. fiecare punct simbolizează câte un neutron
301. Care afirmaţii referitoare la atomii de carbon sunt corecte?

A. au capacitatea de a se lega unii cu alţii, asemeni zalelor unui lanţ şi de a forma catene
B. formează perechi de electroni prin punerea în comun a electronilor de valenţă
C. pentru a-şi stabili configuraţia stabilă de octet, se poate considera că un atom de carbon, C pune în comun
cei 4 electroni de valenţă ai săi, cu electroni din ultimul strat ai altor atomi de carbon sau ai altor elemente
D. atomii de carbon nu formează legături covalente
E. pentru a-şi stabili configuraţia stabilă de octet, se poate considera că un atom de carbon, C pune în comun
cei 4 electroni de valenţă ai săi, numai cu electroni din ultimul strat ai altor atomi de carbon
302. În molecula metanului, sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. legăturile covalente simple dintre un atom de carbon şi 4 atomi de hidrogen sunt identice
B. legăturile covalente simple dintre un atom de carbon şi 4 atomi de hidrogen sunt diferite, în funcţie de
poziţia fiecărui atom
56
C. legăturile covalente simple dintre un atom de carbon şi 4 atomi de hidrogen sunt orientate în spaţiu după
vârfurile unui tetraedru regulat
D. unghiul dintre două legături C - H este de 109˚28’
E. unghiul dintre două legături C - H este de 90˚
303. Unghiul dintre două legături C - H are valoarea de:

A. 180˚
B. 109˚28’
C. aceeaşi valoare cu cea a unghiului dintre valenţele a doi atomi de carbon legaţi prin legătură simplă
D. 180˚ sau 109˚28’
E. nu s-a stabilit încă valoarea exactă
304. Legătura de tip σ:

A. este legătura covalentă simplă
B. se poate forma între atomul de carbon şi alţi atomi sau grupe de atomi care pot pune în comun un electron
C. nu este prezentă în compuşii organici
D. se poate forma între carbon C şi clor Cl
E. nu se poate forma între carbon C şi hidrogen H
305. Perechea de electroni neparticipanţi:

A. nu este prezentă niciodată la un atom de carbon
B. are un rol foarte important în formarea legăturilor de tip σ
C. este perechea de electroni pe care o mai are un atom de carbon după ce şi-a stabilit octetul
D. nu se mai notează în scrierea formulei compusului
E. se notează în mod obligatoriu în scrierea formulei compusului
306. Un atom de carbon poate participa:

A. la formarea de legături multiple
B. la formarea de legături duble
C. la formarea de legături triple
D. la formarea de legături simple
E. numai la formarea de legături simple şi duble
307. Legătura π:
A. nu se formează prin întrepătrunderea parţială a doi orbitali p paraleli
B. nu intră în componenţa legăturii duble
C. nu intră în componenţa legăturii triple
D. formează alături de o legătură σ legătura dublă dintre doi atomi
E. se formează prin suprapunerea parţială a doi orbitali p paraleli
308. Legătura σ:
A. se formează prin întrepătrunderea totală a doi orbitali coaxiali fiecare aparţinând unui atom
B. formează alături de o legătură π, legătura dublă dintre doi atomi
C. formează alături de două legături π, legătura triplă dintre doi atomi
D. se formează prin suprapunerea parţială a doi orbitali p paraleli
E. este ea însăşi o legătură triplă
309. Nu sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. formarea unei legături covalente între doi atomi poate fi privită ca o întrepătrundere a unor orbitali ai
acestora
B. legătura dublă dintre doi atomi conţine o legătură σ şi o legătură π
C. legătura triplă dintre doi atomi conţine două legături σ şi o legătură π
D. legătura simplă conţine o legătură π
E. un atom de carbon poate participa şi la formarea de legături multiple
57
310. După modul în care se leagă atomii de carbon între ei, catenele de atomi de carbon pot fi:
A. catene saturate
B. catene secundare
C. catene nesaturate
D. catene principale
E. catene aromatice
311. Catenele aromatice:

A. sunt catenele de atomi de carbon care formează (cel mai adesea) cicluri (denumite nuclee) de 6 atomi
B. sunt catenele de atomi de carbon care formează (cel mai adesea) cicluri (denumite nuclee) de 2 atomi
C. conţin numai legături π
D. conţin numai legături σ
E. conţin atât legături σ cât şi electroni π corespunzători legăturilor duble
312. Care afirmaţii sunt adevărate?

A. după modul în care se leagă atomii de carbon între ei, catenele hidrocarbonate pot fi: catene saturate,
catene nesaturate şi catene aromatice
B. catenele saturate, între atomii de carbon, sunt numai legături covalente simple, σ, C - C
C. catenele nesaturate sunt cele în care există cel puţin o legătură π între doi atomi de carbon
D. catenele saturate , între atomii de carbon, sunt numai legături covalente triple, C≡C
E. catenele nesaturate sunt cele în care nu există nicio legătură π între doi atomi de carbon
313. Într-o catenă, atomii de carbon pot fi clasificaţi după numărul legăturilor prin care se leagă de
alţi atomi de carbon; astfel, există:
A. atomi de carbon primari care sunt legaţi covalent de un singur atom de carbon
B. atomi de carbon secundari care sunt legaţi cu două covalenţe de un alt sau de alţi atomi de carbon
C. atomi de carbon terţiari care sunt legaţi cu trei covalenţe de un alt sau de alţi atomi de carbon
D. atomi de carbon cuaternari care sunt legaţi cu cinci covalenţe de alţi atomi de carbon
E. atomi de carbon cuaternari care sunt legaţi cu patru covalenţe de alţi atomi de carbon
314. Într-o catenă atomii de carbon se pot aşeza:

A. la rând, în linie (care este o linie în zig-zag pe hârtie, pentru a nu complica scrierea, în realitate fiind
vorba de o linie dreaptă)
B. la rând, în linie (care este dreaptă doar pe hârtie, pentru a nu complica scrierea, în realitate fiind vorba de
o linie în zig-zag)
C. de o parte şi de alta a catenei liniare; se formează catene ramificate (asemeni ramurilor unui copac)
D. într-o formă geometrică închisă: de exemplu pătrat, pentagon sau hexagon; se formează catene ciclice
care pot avea şi ele ramificaţii
E. dezordonat, fără a se putea identifica o formă clară
315. Structura chimică:

A. nu influenţează proprietăţile fizice şi chimice ale unui compus organic
B. influenţează proprietăţile fizice ale unui compus organic
C. influenţează proprietăţile chimice ale unui compus organic
D. se referă la natura, numărul şi felul în care sunt legaţi atomii dintr-o moleculă
E. se referă la natura, numărul şi felul în care sunt legaţi electronii într-un atom

A. proprietăţile fizice şi chimice ale unui compus organic nu depind de structura sa
B. noţiunea de structură chimică se referă la natura, numărul şi felul în care sunt legaţi atomii dintr-o
moleculă
C. proprietăţile fizice şi chimice ale unui compus organic depind de structura compusului vecin
58
D. noţiunea de structură chimică nu se referă la natura, numărul şi felul în care sunt legaţi atomii dintr-o
moleculă
E. proprietăţile fizice şi chimice ale unui compus organic depind de structura sa

A. hidrocarburile sunt substanţe organice alcătuite numai din atomi de carbon şi hidrogen
B. compuşii organici cu funcţiuni simple sunt compuşi care conţin doar o singură grupă funcţională
C. compuşii organici care conţin în moleculă două sau mai multe grupe funcţionale diferite se numesc
compuşi organici cu funcţiuni mixte
D. anilina este un compus organic cu funcţiuni mixte: grupa fenil şi grupa amino
E. etanolul este un compus organic cu funcţiune simplă
318. Sunt compuşi organici cu funcţiuni simple:

A. alcoolii
B. fenolii
C. aminoacizii
D. zaharidele
E. acizii carboxilici
319. Sunt compuşi organici cu funcţiuni simple:

A. alcanii
B. alchenele
C. aminele
D. poliolii
E. hidroxiacizii
320. Sunt compuşi organici cu funcţiuni mixte:

A. arenele polinucleare
B. esterii
C. amidele
D. aldozele
E. cetozele

A. 1,2-dibromobutanul este un compus organic cu funcţiuni simple
B. acidul izobutanoic este un compus organic cu funcţiuni simple
C. o-hidroxitoluenul este un compus organic cu funcţiune mixtă
D. α-alanina este un compus organic cu funcţiune mixtă
E. acidul lactic este un compus organic cu funcţiune simplă
322. Sunt compuşi organici cu funcţiuni mixte:

A. clorobenzenul
B. acidul salicilic
C. acidul piruvic
D. acidul trimetilacetic
E. glucoza
323. Sunt monovalente următoarele grupe funcţionale:

A. alcool
B. fenol
C. carboxil
D. halogen
E. amidă
59
324. Sunt divalente următoarele grupe funcţionale:
A. aldehidă
B. cetonă
C. amină
D. carboxil
E. fenol
325. Grupele funcţionale pot fi:

A. hidrocarbonate
B. omogene
C. heterogene
D. tetravalente
E. ionice

A. 1,2-dicloroetanul este un compus cu funcţiune divalentă
B. cel mai simplu alcool dihidroxilic este etandiolul
C. diolii geminali sunt compuşi stabili
D. acizii carboxilici au C=O ca grupă funcţională
E. acetatul de etil este un ester
327. Sunt compuşi cu grupă funcţională mixtă:

A. monozaharidele
B. oligozaharidele
C. aminele
D. arenele polinucleare
E. amidele
328. Sunt derivaţi funcţionali ai acizilor carboxilici:

A. eterii
B. esterii
C. amidele
D. aminele
E. aminoacizii
329. Sunt compuşi carbonilici:

A. glucoza
B. fructoza
C. acetaldehida
D. acetona
E. celuloza

A. clorura de etanoil
B. etanoatul de metil
C. nitroetanul
D. acidul metansulfonic
E. dimetileterul
331. Compusul cu structura CH3–C≡N se numeşte:

A. nitrometan
B. acetonitril
C. etanonitril
D. nitrilul acidului acetic
60
E. cianoetan
332. Sunt compuşi cu funcţiune divalentă:

A. acetona
B. acidul acetic
C. anhidrida ftalică
D. butanona
E. etandiolul
333. Sunt compuşi cu funcţiune trivalentă:

A. anhidrida maleică
B. acetatul de etil
C. acidul benzoic
D. acetonitrilul
E. clorura de etil
334. Sunt compuşi cu funcţiune monovalentă:

A. acetamida
B. clorura de acetil
C. clorura de etil
D. etanolul
E. fenolul
335. Au funcţiune monovalentă:

A. compuşii monohalogenaţi
B. compuşii dihalogenaţi vicinali
C. compuşii dihalogenaţi geminali
D. alcoolii monohidroxilici
E. alcoolii polihidroxilici
336. Sunt compuşi cu funcţiune divalentă:

A. derivaţii trihalogenaţi vicinali
B. enolii
C. aldehidele
D. cetonele
E. monozaharidele
337. Conţin o singură legătură –C=C– următorii compuşi:

A. acetilena
B. etena
C. alcoolul alilic
D. acrilonitrilul
E. alcoolul benzilic
338. Conţin legătura triplă –C≡C– următorii compuşi:

A. etina
B. vinilacetilena
C. acetilura de diargint
D. alcoolul vinilic
E. clorura de vinil
339. Conţin un singur nucleu aromatic:

A. cloroprenul
B. fenolul
61
C. aldehida benzoică
D. naftalina
E. antracenul
340. Conţin legături duble –C=C– şi legături triple –C≡C– următorii compuşi:
A. vinilacetilena
B. 1,3-propindiina
C. 1,3-butadiena
D. 1-buten-3-ina
E. acetilura monosodică

A. compuşii halogenaţi, aminele sau alcoolii sunt hidrocarburi
B. derivaţii hidrocarburilor conţin numai atomi de carbon şi hidrogen
C. acizii sulfonici şi acizii carboxilici sunt derivaţi ai hidrocarburilor
D. acizii carboxilici sunt compuşi anorganici de tip hidrocarbură
E. compuşii carbonilici se mai numesc acizi carboxilici
342. Derivaţii hidrocarburilor:

A. constituie o clasă importantă de compuşi organici
B. conţin şi alte elemente organogene, pe lângă atomi de carbon şi hidrogen
C. pot fi exemplificaţi de: alcooli, eteri, acizi carboxilici
D. pot fi exemplificaţi de: compuşi halogenaţi, amine, acizi sulfonici
E. spre deosebire de hidrocarburi, nu conţin atomi de carbon şi hidrogen
343. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos nu conţin legături covalente polare. Se consideră că
legăturile simple carbon-carbon şi carbon-hidrogen sunt nepolare deoarece diferenţa de
electronegativitate este foarte mică.
Br
O CH(CH3)2
CH3
C C CH
CH3
I II III IV V
A. I
B. II
C. III
D. IV
E. V
344. Precizaţi în care dintre compuşii de mai jos există legături covalente simple polare cu hidrogenul.
Br
NH2
CH2 C CH2 Cl
CH3 CH OH COCl
CH3
CH3
I II III IV V
A. I
B. II
C. III
D. IV
E. V
62
345. Precizaţi în care dintre compuşii de mai jos există legături covalente simple polare cu carbonul.
Br
CH3 CH(CH3)2
C C CH CH3
CN N N CH
CH3 3
I III IV V
II
A. I
B. II
C. III
D. IV
E. V
346. Precizaţi în care dintre compuşii de mai jos există legături covalente simple polare cu carbonul.
O
CH3 NH2
Cl CN
H2C
O
I II III IV V
A. I
B. II
C. III
D. IV
E. V
347. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos conţin legături covalente duble polare.
O
CH3
CN N N CH COCl
3
I II III IV V
A. I
B. II
C. III
D. IV
E. V
348. Alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. valenţa uzuală a carbonului este 4
B. valenţa uzuală a hidrogenului este 0
C. valenţa uzuală a azotului este 2
D. valenţa uzuală a oxigenului este 2
E. valenţa uzuală a fluorului este 1
63
A. patru atomi de C primar
B. cinci atomi de C primar
C. un atom de C secundar
D. niciun atom de C secundar
E. un atom de C terţiar
A. un atom de C primar
B. un atom de C secundar
C. un atom de C terţiar
D. un atom de C cuaternar
E. şase atomi de C terţiar
A. trei atomi de C primar

B. patru atomi de C primar
C. doi atomi de C secundar
D. un atom de C terţiar
E. un atom de C cuaternar
B. doi atomi de C secundar
C. patru atomi de C secundar
D. un atom de C terţiar
E. un atom de C cuaternar
B. doi atomi de C primar
C. patru atomi de C secundar
D. niciun atom de C terţiar
E. niciun atom de C cuaternar
A. trei atomi de C primari

B. şase atomi de C primar
C. trei atomi de C secundar
D. şase atomi de C secundar
64
E. trei atomi de C cuaternar
I II III IV V
A. I
B. II
C. III
D. IV
E. V
I II III IV V
A. I
B. II
C. III
D. IV
E. V
I II III IV V
A. I
B. II
C. III
D. IV
E. V
358. Precizaţi care dintre formulele de mai jos nu corespunde unui compus stabil:
I. C11H20O4; II. C6H9O2Cl2; III. C8H15Cl2; IV. C8H17Br3; V. C4H10O2.
A. I
B. II
C. III
D. IV
E. V
359. Se dau compuşii cu următoarele formule moleculare:

I. C11H20O4; II. C6H9O2Cl3; III. C8H15Cl2; IV. C8H17Br3; V. C4H10O2; VI. C9H11OCl; VII. C6H7O3Br;
VIII. C5H9NO; IX. C7H5N2Cl2.
Alegeţi afirmaţiile corecte:
65
A. Compusul I reprezintă un compus saturat aciclic;
B. Compusul II conţine o legătură dublă;
C. Compusul VI conţine un nucleu benzenic;
D. Compusul IX conţine trei cicluri şi două legături duble;
E. Compuşii I şi VIII sunt aciclici şi conţin o triplă legătură ca singură nesaturare.
360. Referitor la compusul cu structura de mai jos alegeţi afirmaţiile adevărate:

CH2
H2C
CH3
A. conţine 5 atomi de carbon hibridizaţi sp3;
B. conţine 6 atomi de carbon hibridizaţi sp3;
C. conţine 4 atomi de carbon hibridizaţi sp2;
D. conţine 3 atomi de carbon hibridizaţi sp2;
E. conţine 1 atom de carbon hibridizaţi sp;

CH2
H2C
CH3
A. numărul legăturilor σC-C este 8;
B. numărul legăturilor σC-C este 10;
C. numărul legăturilor σC-C este 12;
D. numărul legăturilor π cu carbonul este 0;
E. numărul legăturilor π cu carbonul este 2;
C C CO2H
A. numărul atomilor de C hibridizaţi sp3 este 0;

B. numărul atomilor de C hibridizaţi sp3 este 1;
C. numărul atomilor de C hibridizaţi sp2 este 5;
D. numărul atomilor de C hibridizaţi sp2 este 7;
E. numărul atomilor de C hibridizaţi sp este 2;
C C CO2H

E. numărul legăturilor π cu carbonul este 6.

CH3
H3C N
N
O
66
D. numărul atomilor de C hibridizaţi sp2 este 1;
E. numărul atomilor de C hibridizaţi sp2 este 0.

CH3
H3C N
N
O

D. numărul atomilor de C hibridizaţi sp este 0;
E. numărul atomilor de C hibridizaţi sp2 este 1.

CH3
H3C N
N
O
S NH
CH2 CN
E. numărul atomilor de C hibridizaţi sp este 1.
S NH
CH2 CN
67
H2C=CH–CON(CH3)2

H2C=CH–CON(CH3)2

OH
H3C CH(CH3)2


OH
H3C CH(CH3)2

H2C C N C O
A. conţine 1 atom de C hibridizat sp3;

B. conţine 3 atomi de C hibridizaţi sp3;
C. conţine 2 atomi de C hibridizaţi sp2;
D. conţine 2 atomi de C hibridizaţi sp;
E. conţine 3 atomi de C hibridizaţi sp.
374. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos prezintă legături covalente duble C=C:
68
CH2 H3C CH3 O CH3
CH3 OH
N
N O
CH3 CH3
H3C CH2 CO 2H H3C O H3C CH3
I II III IV V
A. I
B. II
C. III
D. IV
E. V
375. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos dau reacţie de bromurare în poziţia meta:
CH3 N(CH3)2 SO3H NO2 OCH3 COOH NHCOCH3
I II III IV V VI VII
N(CH3)3Br C(CH3)3 COCH2CH3 Br CH2CHO
VIII IX X XI XII
A. I, II, III, IV, V, VI
B.III, IV, VI
C.III, IV, V, VI
D.VII, VIII, IX, X
E.VIII, X
376. Sunt molecule nepolare:

A. tetracloroetanul
B. cloroformul
C. metanul
D. cis-1,2-dicloroetena
E. trans-1,2-dicloroetena
377. Sunt molecule nepolare:

A. cis-hidrochinona
B. trans-hidrochinona
C. oxigenul
D. acetona
E. acidul clorhidric
378. Efectul inductiv:

A. este o interacţie electronică intramoleculară care constă în deplasarea electronilor π ai unor legături
multiple
B. este o interacţie electronică intramoleculară care constă în deplasarea electronilor σ între anumiţi atomi
69
C. poate fi static şi dinamic
D. se mai numeşte de conjugare
E. se notează cu I
379. Efectul batocrom reprezintă:

A. închiderea culorii
B. deplasarea spre albastru
C. deplasarea spre roşu
D. intensificarea culorii
E. slăbirea culorii
380. Sunt corecte următoarele afirmaţii legate de efectul Is:

A. determină redistribuirea sarcinilor electrice într-o moleculă
B. se caracterizează prin direcţie şi sens
C. se transmite în orice tip de catenă
D. tinde să varieze în sens invers cu Id
E. apare doar în moleculele saturate
381. În care dintre următorii compuşi se manifestă efectul +Es?

A. clorobenzen
B. anilină
C. fenol
D. fenoxid de sodiu
E. acid benzoic
382. În care dintre următorii compuşi se manifestă efectul –Es?

A. nitrobenzenul
B. fenolul
C. fenilmetilamina
D. acidul benzoic
E. benzoatul de metil
383. În moleculele poliatomice există:

A. vibraţii de alungire
B. vibraţii de forfecare
C. vibraţii de legănare
D. vibraţii de deformaţie
E. trei moduri de vibraţie
384. Vibraţiile de valenţă se notează cu:

A. νs
B. νas
C. δw
D. γ
E. δt
385. Efectul hipsocrom reprezintă:

A. deplasarea spre roşu
B. deplasarea spre albastru
C. deplasarea maximului de absorbţie spre lungimi de undă mai mici
D. intensificarea culorii
E. creşterea intensităţii absorbţiei
386. Cromoforul:
70
A. reprezintă o grupă de atomi cu legături nesaturate
B. reprezintă o grupă de atomi cu legături saturate
C. determină absorbţia electronică
D. modifică lungimea de undă a unei grupe cromofore
E. poate fi o grupă -C≡N, -C=O şi C≡C
387. Tranziţiile electronice pot fi:

A. n-σ*
B. σ-σ*
C. π-π*
D. n-π*
E. n-n*
388. Informaţiile de bază referitoare la structura moleculară date de spectrele RMN sunt furnizate
de:
A. poziţia semnalelor în spectru
B. despicarea semnalelor
C. lungimea semnalelor
D. numărul semnalelor
E. intensitatea semnalelor în spectru
389. În spectrometria de masă, ionizarea chimică:

A. poate avea loc prin impact electronic
B. poate fi pozitivă
C. este rezultatul acţiunii unor radiaţii electrochimice
D. poate fi negativă
E. poate fi rezultatul bombardării probei cu electroni cu energie înaltă
390. Hidrocarburile sunt compuşi organici care:

A. nu conţin nici o grupare funcţională
B. nu conţin atomi de azot
C. nu conţin halogeni
D. nu conţin atomi de carbon
E. nu conţin atomi de oxigen
391. Compuşii organici derivaţi ai hidrocarburilor se pot clasifica, în funcţie de numărul de atomi de
hidrogen de la acelaşi atom de carbon care sunt înlocuiţi cu heteroatomi, formându-se grupa
funcţională, în:
A. compuşi cu grupe funcţionale monovalente
B. compuşi cu grupe funcţionale divalente
C. compuşi cu grupe funcţionale trivalente
D. compuşi cu grupe funcţionale pentavalente
E. compuşi cu grupe funcţionale mixte
392. După natura radicalului de hidrocarbură:

A. nu se poate face o clasificare a compuşilor organici
B. compuşii organici pot fi alifatici
C. compuşii organici pot fi aromatici
D. compuşii organici pot fi vicinali
E. compuşii organici pot fi geminali
393. Despre alcani sunt adevărate afirmaţiile:

A. n-alcanii şi izoalcanii au aceeaşi formulă moleculară
B. izoalcanii au temperaturi de fierbere mai mici decât n-alcanii
71
C. n-alcanii sunt solubili în apă şi în solvenţi organici
D. izoalcanii sunt insolubili în apă, dar solubili în solvenţi organici
E. alcanii gazoşi au miros neplăcut, de sulf
394. Despre alcani sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. legăturile covalente C–C din structura alcanilor sunt polare
B. moleculele hidrocarburilor saturate sunt molecule nepolare
C. alcanii inferiori sunt inodori
D. n-alcanii şi izoalcanii diferă între ei prin poziţia atomilor de carbon din catenă
E. alcanii şi izoalcanii sunt izomeri de funcţiune

A. n-alcanii şi izoalcanii sunt izomeri de catenă
B. izomerii de catenă au structuri chimice identice
C. alcanii şi izoalcanii cu acelaşi număr de atomi de carbon au aceleaşi temperaturi de fierbere
D. la temperatură şi presiune normale, termenii medii din seria alcanilor sunt lichizi
E. ramificarea catenei alcanilor determină creşterea punctelor de fierbere

A. alcanii solizi plutesc deasupra apei
B. ramificarea catenei alcanilor scade tăria interacţiunilor intermoleculare
C. neopentanul este izomer de poziţie cu n-pentanul
D. izopentanul este izomer de poziţie cu n-pentanul
E. n-butanul şi izobutanul sunt izomeri de catenă

A. în hidrocarburile saturate există doar legături covalente simple C–C
B. alcanii au reactivitate chimică scăzută
C. alcanii lichizi sunt buni solvenţi pentru grăsimi
D. n-alcanii şi izoalcanii au densitate mai mare decât a apei
E. legăturile C–C din structura alcanilor sunt slab polare
398. Legăturile C–C din alcani se desfac prin reacţii de:

A. halogenare
B. izomerizare
C. ardere
D. dehidrogenare
E. cracare
399. Legăturile C–H din alcani se scindează prin:

A. halogenare directă cu clor şi brom
B. oxidare completă
C. halogenare directă cu iod
D. dehidrogenare
E. încălzire la 300-4000C
400. Sunt în stare gazoasă, în condiţii normale:

A. metanul
B. n-hexanul
C. n-butanul
D. izobutanul
E. izohexanul
401. Prin halogenarea directă a metanului poate rezulta:
72
A. fluorura de metil
B. clorura de metil
C. bromura de metil
D. iodura de metilen
E. cloroformul
402. Alegeţi ordinea corectă a temperaturilor de fierbere pentru următoarele hidrocarburi saturate:
A. n-butan > n-pentan > n-hexan
B. n-pentan > izopentan > neopentan
C. n-butan < n-pentan < n-hexan
D. n-hexan > izohexan > 2,2-dimetilbutan
E. n-hexan > 2,2-dimetilbutan > izohexan
403. Prin încălzirea la peste 6000C a n-butanului, poate rezulta:

A. 1-butenă
B. 2-butenă
C. n-propan
D. propenă
E. hidrogen
404. La monoclorurarea propanului cu clor, la întuneric şi temperaturi de 300-4000C, poate rezulta:

A. 1-cloropropan
B. 1,1-dicloropropan
C. 2-cloropropan
D. 2,2-dicloropropan
E. 1,2-dicloropropan
405. Izomerizarea alcanilor:

A. este catalizată de clorura de aluminiu anhidră
B. este catalizată de clorura de aluminiu umedă
C. are loc la temperaturi cuprinse între 50-1000C
D. este o reacţie ireversibilă
E. are loc cu scindarea legăturii C–C
406. La descompunerea termică a propanului la peste 4000C pot rezulta:

A. metan şi etenă
B. propenă şi hidrogen
C. carbon şi hidrogen
D. etan şi etenă
E. metan şi propenă

A. alcanii au reactivitate chimică mică
B. alcanii sunt folosiţi şi drept combustibili
C. alcanii inferiori ard progresiv şi cu viteze controlate
D. alcanii inferiori formează cu oxigenul sau cu aerul amestecuri detonante
E. arderea alcanilor este însoţită de degajarea unei cantităţi mari de căldură
408. Alcanii pot fi utilizaţi drept:

A. combustibili
B. agenţi oxidanţi
C. agenţi de alchilare
D. solvenţi
E. materie primă în industria chimică
73
409. Bromurarea metanului se poate efectua:
A. cu brom, la 5000C
B. cu apă de brom, la întuneric
C. cu brom, în prezenţa luminii solare
D. cu acid bromhidric concentrat
E. cu brom, pe catalizator de bromură de aluminiu umedă

CH3
H3C C CH3
CH3
A. izobutan
B. izopentan
C. neopentan
D. 2,2-dimetilbutan
E. 2,2-dimetilpropan
411. Oxidarea metanului la aldehidă formică se poate efectua:

A. cu permanganat de potasiu şi acid sulfuric concentrat
B. în prezenţa catalizatorilor de oxizi de azot
C. pe catalizator de nichel
D. la 400–6000C
E. la 600–10000C
412. La oxidarea metanului, în funcţie de condiţiile de reacţie, pot rezulta:

A. formaldehidă şi apă
B. dioxid de carbon şi hidrogen
C. acid cianhidric şi apă
D. monoxid de carbon şi hidrogen
E. acetilenă şi hidrogen
413. Pot avea loc reacţiile:
oxizi de azot
A. CH4 + O2 CH2O + H2O
650-10000C
Pt
B. CH4 + NH3 + 3/2O2 HCN + 3H2O
10000C
15000C
C. 2CH4 C2H2 + 3H2O
Ni
D. CH4 + H2O CO + 3H2
0C
800
E. CH4 + 2O2 CO2 + 2H2O + Q
414. Despre gazul de sinteză se ştie că:

74
A. rezultă la oxidarea parţială a metanului, la 10000C, pe catalizator de platină
B. reprezintă un amestec de CO şi H2 în raport molar 1:2
C. rezultă la amonoxidarea metanului
D. rezultă prin arderea incompletă a metanului
E. rezultă la cracarea în arc electric a metanului
415. Despre metan sunt adevărate afirmaţiile:

A. se mai numeşte „gaz grizu”
B. este un gaz incolor
C. este insolubil în apă
D. este insolubil în solvenţi organici
E. este solubil în benzină, tetraclorură de carbon
416. Despre metan sunt adevărate afirmaţiile:

A. se găseşte în gazele de sondă, gazele de cocserie şi gazele naturale
B. cu aerul formează un amestec exploziv numit „gaz grizu”
C. nu se oxidează
D. miroase a sulf
E. se mai numeşte şi „gaz de baltă”
417. Prin chimizarea metanului se poate obţine:

A. gaz de sinteză
B. acid cianhidric
C. benzen
D. amoniac
E. acetilenă
418. Formulei moleculare C6H14 îi corespund:

A. un n-alcan
B. patru izoalcani
C. trei izoalcani
D. doi izomeri geometrici
E. un izomer de funcţiune
419. La clorurarea etanului cu clor, în prezenţa luminii, pot rezulta:

A. un singur derivat monoclorurat
B. doi derivaţi monocloruraţi
C. un singur derivat diclorurat
D. doi derivaţi dicloruraţi
E. un singur derivat triclorurat

A. cicloalcanii sunt izomeri de funcţiune cu alchenele
B. alcanii sunt compuşi organici polari
C. în reacţia de amonoxidare a metanului, raportul molar dintre metan şi oxigen este 1:1,5
D. prin descompunerea termica a butanului rezultă numai metan, etan, propenă şi hidrogen
E. metilciclopentanul este izomer cu ciclohexanul
421. n-Butanul poate participa la reacţii de:

A. izomerizare
B. adiţie
C. oxidare
D. substituţie
E. reducere
75
422. În petrol se găsesc următoarele clase de hidrocarburi:
A. alcani
B. cicloalcani
C. alchene
D. alchine
E. arene
423. Tetraterţbutilmetanul:
A. se poate dehidrogena
B. la monoclorurarea fotochimică formează un singur compus
C. are un singur atom de carbon cuaternar
D. are cinci atomi de carbon cuaternari
E. are doisprezece atomi de carbon primari
424. Formează un singur compus monoclorurat:

A. propanul
B. etanul
C. metanul
D. 2,2-dimetilpropanul
E. izobutanul
425. La descompunerea termică a n-hexanului pot rezulta următorii compuşi:

A. metan
B. etenă
C. pentan
D. 1-pentenă
E. propenă
426. Referitor la metan sunt adevărate afirmaţiile:

A. prin arderea metanului în aer, în atmosferă săracă în oxigen, se formează negru de fum
B. gazul de sinteză rezultat la oxidarea incompletă a metanului reprezintă un amestec de cărbune şi hidrogen
în raport molar de 1:2
C. prin oxidarea incompletă a metanului la 8000C, pe catalizator de Ni, rezultă gaz de apă
D. prin încălzirea unui amestec de metan şi oxigen, la 4000C şi 60 atm, rezultă metanol
E. prin încălzirea unui amestec de metan şi oxigen, la 400-6000C, în prezenţa catalizatorilor oxizi de azot,
rezultă metanal
427. Metanul se găseşte în:

A. gazele de cocserie
B. gaze naturale
C. gaze de sondă
D. minele de cărbuni
E. gazul de sinteză
428. Referitor la amonoxidarea metanului, sunt adevărate afirmaţiile:

A. are loc la 8000C, pe catalizator de Ni
B. are loc la 10000C, pe catalizator de Pt
C. are loc la 4000C şi 60 atm
D. conduce la formarea acidului cianhidric
E. se realizează cu amoniac şi oxigen în raport molar 1:1,5
429. Referitor la alcani sunt adevărate afirmaţiile:

A. prin oxidarea alcanilor creşte conţinutul în oxigen al moleculelor acestora
76
B. arderea substanţelor organice este un proces exoterm
C. prin arderea substanţelor organice se absoarbe o cantitate mare de energie
D. prin ardere în oxigen sau aer, orice alcan se transformă în CO2 şi H2O
E. au formula generală CnH2n-2
430. Referitor la nomenclatura alcanilor sunt adevărate afirmaţiile:

A. radicalii monovalenţi au terminaţia „il”
B. radicalii divalenţi au terminaţia „iliden”
C. radicalii trivalenţi au terminaţia „ilidin”
D. radicalii tetravalenţi au terminaţia „diil”
E. radicalii tetravalenţi au terminaţia „etin”
431. Alcanul cu formula moleculară C5H12 prezintă:

A. un izomer cu catenă liniară
B. doi izomeri cu catenă liniară
C. doi izomeri cu catenă ramificată
D. trei izomeri cu catenă ramificată
E. doi izomeri optici

CH3
CH3 C CH2 CH3
CH3
A. 3,3-dimetilbutan
B. izohexan
C. neohexan
D. 2,2-dimetilbutan
E. terţbutiletenă
433. Sunt izomeri ai compusului cu formula moleculară C6H14:

A. n-hexanul
B. neopentanul
C. izohexanul
D. neohexanul
E. izopropiletan
434. Referitor la alcani sunt adevărate afirmaţiile:

A. conţin patru legături covalente π
B. au molecule plane
C. au catene în formă de zig-zag
D. conţin numai legături σ
E. valenţele atomilor de carbon sunt orientate în spaţiu după vârfurile unui tetraedru regulat
435. Prin oxidarea incompletă a metanului se poate obţine:

A. cocs
B. dioxid de carbon
C. monoxid de carbon
D. negru de fum
E. apă
436. Metanul conduce la diferiţi produşi de oxidare, în funcţie de condiţiile de reacţie:

A. metanol
B. metanal
77
C. gaz de sinteză
D. acid cianhidric
E. acid acetic
437. Pentru a denumi un alcan cu catenă ramificată după regulile IUPAC, se parcurg următoarele
etape:
A. identificarea catenei de bază
B. identificarea catenelor laterale
C. numerotarea catenei de bază
D. denumirea propriu-zisă
E. denumirea alcoolului
438. Alcanii cu mase moleculare mici, la temperatură normală, sunt:

A. gaze
B. lichide
C. solide
D. vâscoase
E. amorfe
439. Alcanii sunt insolubili în apă, dar uşor solubili în solvenţi organici ca:
A. acetilenă
B. benzen
C. acetonă
D. glicol
E. tetraclorură de carbon
440. Referitor la alcani alegeţi afirmaţiile corecte:

A. alcanii superiori sunt inodori
B. compuşii organici cu sulf adăugaţi pentru a depista scurgerile de gaz din butelii se numesc mercaptani
C. alcanii lichizi stau la suprafaţa apei deoarece au densitatea mai mică decât a apei
D. lungimea legăturii simple C–C este de 1,33Å
E. unghiul dintre două valenţe ale atomilor de carbon este de 1800
441. Referitor la halogenarea alcanilor sunt adevărate afirmaţiile:

A. alcanii pot reacţiona direct cu clorul şi bromul
B. bromurarea directă se efectuează cu apă de brom
C. clorurarea fotochimică a metanului conduce la un amestec de derivaţi cloruraţi
D. fluorurarea alcanilor are loc direct, la 300-4000C
E. iodurarea alcanilor are loc prin procedee indirecte
442. Referitor la alcani alegeţi afirmaţiile corecte:

A. alcanii au formula generală CnH2n
B. alcanul cu formula moleculară C4H10 are doi izomeri de catenă
C. omologul imediat superior al metanului este etanul
D. metanul participă la reacţia de izomerizare
E. prin cracarea butanului se poate obţine etan
443. Referitor la alcani alegeţi informaţiile corecte:

A. cloroformul este un anestezic foarte puternic
B. hexanul prezintă cinci izomeri
C. prin arderea etanului se formează monoxid de carbon şi apă
D. una din căile de chimizare a metanului este reacţia de amonoxidare
E. alcanul cu catenă liniară şi care conţine 20 de atomi de carbon în moleculă se numeşte undecan
78
444. Referitor la n-heptan sunt adevărate afirmaţiile:
A. conţine 7 atomi de carbon în moleculă
B. conţine 16 atomi (carbon şi hidrogen) în moleculă
C. are 6 legături C–C
D. are 17 legături C–H
E. are 5 atomi de carbon secundari
445. Alcanul cu formula moleculară C6H14 prezintă:

B. trei izomeri cu catenă ramificată
C. patru izomeri cu catenă ramificată
D. un izomer cu catenă ciclică
E. doi izomeri cu catenă ciclică
446. Se consideră schema de reacţii:

t0C
C3H8 A (alcan) + B (alchena)
+ 2Cl2/ h
C + 2HCl
A
+ O2
D+E+Q
Alegeţi răspunsurile corecte:
A. compusul A este etan
B. compusul A este metan
C. compusul C este clorura de metil
D. compusul D poate fi monoxid de carbon
E. compusul E este apa
447. Se dau compuşii:

I. CH3 CH2 CH CH2 CH3 II. CH3 CH CH2 CH3
CH2 CH3
CH3
CH3
III. CH3 CH C CH3 IV. CH3 CH CH3
CH3 CH3 CH3
A. compuşii I şi II sunt izomeri
B. compuşii I şi III sunt omologi
C. compuşii I şi III sunt izomeri
D. compuşii II şi III sunt izomeri
E. compuşii II şi IV sunt omologi
448. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la izobutan:

A. prin monoclorurare fotochimică se formează un singur compus
B. prin monoclorurare fotochimică se formează doi compuşi
C. prin diclorurare fotochimică se pot forma doi compuşi
D. prin diclorurare fotochimică se pot forma trei compuşi
E. prin diclorurare fotochimică se formează un singur compus
79
449. Compusul cu structura:
CH3
CH3 C CH2 CH2 CH3
CH3
se numeşte:
A. 4,4-dimetilpentan
B. 2,2-dimetilbutan
C. 2,2-dimetilpentan
D. neoheptan
E. izoheptan
450. Metanul este folosit ca materie primă la obţinerea:

A. gazului de sinteză
B. acidului cianhidric
C. acetonei
D. fructozei
E. acetilenei
451. Referitor la metan, alegeţi afirmaţiile corecte:

A. prin oxidare incompletă formează dioxid de carbon şi apă
B. are o mare putere calorică
C. lemnul are cea mai mare putere calorică
D. prin oxidarea metanului în prezenţa unor catalizatori se formează acid acetic
E. se formează în natură prin acţiunea anaerobă a unor bacterii asupra unor resturi animale şi vegetale

A. prin ardere în oxigen sau aer, orice alcan se transformă în CO şi H2O
B. aragazul este un amestec de propan şi butan
C. căldura de ardere reprezintă căldura degajată la arderea unui mol de substanţă
D. căldura de ardere se măsoară în kwatti
E. toţi combustibilii au aceeaşi putere calorică

A. în reacţiile de oxido-reducere are loc modificarea numărului de oxidare
B. în reacţiile de oxidare numărul de oxidare al moleculei scade
C. în reacţiile de reducere numărul de oxidare al elementului chimic scade
D. prin reacţiile de reducere creşte conţinutul în oxigen al unei molecule
E. prin reacţiile de oxidare creşte numărul de legături chimice prin care oxigenul se leagă de carbon

A. alcanii sunt stabili la acţiunea agenţilor oxidanţi
B. în condiţii normale de temperatură şi presiune parafina se oxidează, formându-se acizi carboxilici
inferiori
C. compuşii carbonilici au un număr de oxidare mai mare decât acizii carboxilici
D. compuşii hidroxilici au un grad de oxidare mai mare decât al hidrocarburilor
E. variaţia conţinutului de oxigen sau de hidrogen în compuşii organici reprezintă un criteriu de
sistematizare a reacţiilor de oxido-reducere

A. cea mai mică putere calorică o are benzina
B. puterea calorică a unui combustibil reprezintă cantitatea de căldură degajată la arderea completă a unei
mase de 1 kg de combustibil lichid sau solid, sau a unui volum de 1m3 de combustibil gazos
80
C. arderea butanului are loc spontan
D. puterea calorică a metanului reprezintă cantitatea de căldură degajată la arderea unui m3 de metan
E. arderea este un proces de transformare oxidativă caracteristic tuturor substanţelor organice

A. cifra octanică reprezintă un parametru important pentru stabilirea calităţii benzinei
B. gazele eliminate prin arderea benzinelor aditivate cu tetraetilplumb conţin dioxid de plumb
C. benzina fără plumb se poate aditiva cu eteri
D. oxidul de plumb este un compus cu toxicitate mare
E. cărbunii reprezintă aurul negru

A. cei doi derivaţi monocloruraţi ai propanului sunt izomeri de poziţie
B. la halogenarea n-butanului se obţine un amestec de doi izomeri de pozitie, în proporţii egale
C. la monohalogenarea n-butanului se obţine un singur compus
D. legăturile C–H din molecula de butan nu sunt la fel de uşor de scindat
E. tetraclorometanul este folosit în umplerea stingătoarelor de incendii
458. Referitor la halogenarea alcanilor, alegeţi afirmaţiile corecte:

A. substrat poate fi orice substanţă organică (hidrocarbură sau derivat de hidrocarbură)
B. halogenul are rol de reactant
C. se obţin numai compuşi monohalogenaţi
D. se obţin numai compuşi polihalogenaţi
E. are loc în condiţii diferite, în funcţie de reactivitatea substratului şi a reactantului
459. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la halogenarea alcanilor:

A. iodul reacţionează direct cu etanul, la lumină
B. derivaţii fluoruraţi se obţin prin metode indirecte
C. prin reacţia dintre un alcan şi halogeni pot rezulta derivaţi micşti
D. clorura de metil este agent frigorific
E. este o reacţie de adiţie
460. Referitor la bromurarea fotochimică a 2,2,5-trimetilhexanului alegeţi afirmaţiile corecte:

A. se formează şapte derivaţi monobromuraţi
B. se formează şase derivaţi monobromuraţi
C. se formează cinci derivaţi monobromuraţi
D. se formează 13 derivaţi dibromuraţi
E. se formează 16 derivaţi dibromuraţi
461. Referitor la reacţia de halogenare a alcanilor alegeţi afirmaţiile corecte:

A. reactivitatea substratului creşte în ordinea H–Cpr < H–Csec < H–Cterţ
B. în funcţie de structura alcanului, se formează în cea mai mare proporţie compusul cu halogenul legat de
atomul de carbon cel mai substituit
C. prin diclorurarea neopentanului se obţin doi derivaţi dicloruraţi
D. prin diclorurarea neopentanului se obţine un singur derivat diclorurat
E. prin diclorurarea neopentanului se obţin trei derivaţi dicloruraţi
462. Referitor la amonoxidarea metanului sunt adevărate afirmaţiile:

A. conduce la formarea amoniacului
B. conduce la fabricarea acidului cianhidric
C. are loc pe catalizator de nichel
D. are loc în condiţii normale de temperatură şi presiune
E. are loc pe catalizator de platină, la 10000C
81
463. Referitor la piroliza metanului sunt adevărate afirmaţiile:
A. conduce la formarea acetilenei
B. are loc la t < 6500C
C. are loc la t > 6500C
D. conduce la formarea metanolului
E. conduce la formarea gazului de apă
464. Referitor la reacţia de izomerizare a alcanilor alegeţi afirmaţiile corecte:

A. se formează cicloalcani
B. se formează izoalcani
C. este reversibilă
D. are loc la temperatură normală
E. permite obţinerea benzinelor de calitate superioară
465. Pot fi catalizatori utilizaţi la izomerizarea alcanilor următorii compuşi:

A. bromura de aluminiu umedă
B. silicaţi de aluminiu
C. clorura de aluminiu anhidră
D. zeoliţii
E. tetraclorura de carbon
466. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la cifra octanică:

A. apreciază cantitatea de benzină din rezervor
B. apreciază calitatea benzinei
C. este un parametru care caracterizează rezistenţa la detonaţie a benzinelor
D. izooctanul are C.O. = 90
E. n-heptanul are C.O. = 0
467. Alcanii:
A. sunt hidrocarburi aciclice saturate
B. sunt hidrocarburi aciclice nesaturate
C. sunt, de exemplu: pentan, hexan, heptan
D. sunt, de exemplu: decan, undecan, eicosan
E. au formula generală CnHn+2
468. Metanul:
A. furnizează următorii radicali: CH3- (metil), -CH2- (metilen), =CH- (metin)
B. este primul termen din seria omoloagă a alcanilor
C. are formula de structură plană C2H6
D. are doi izomeri de catenă
E. nu prezintă izomeri de catenă
469. Etanul:
A. are formula de structură plană CH3-CH3
B. are formula moleculară C2H6
C. este al treilea termen din seria omoloagă a alcanilor
D. nu prezintă izomeri de catenă
E. este omologul superior al metanului şi omologul inferior al propanului
470. Propanul:
A. este omologul superior al butanului
B. are trei izomeri de catenă
C. este al treilea termen din seria omoloagă a alcanilor
D. are formula moleculară C3H8
82
E. are formula structurală plană CH3-(CH2)2-CH3
471. Butanul:
A. are 4 izomeri de catenă
B. este omologul superior al propanului
C. are formula moleculară C4H10
D. denumirea sa se realizează prin adăugarea sufixului an la cuvântul grecesc care exprimă numărul de
atomi de carbon din moleculă
E. poate avea catenă liniară sau ramificată
472. Pentanul:
A. are formula moleculară C5H10
B. este omologul superior al butanului
C. este o hidrocarbură aciclică nesaturată
D. prezintă trei izomeri de catenă
E. are mai puţini izomeri de catenă decât butanul
473. Următoarele afirmaţii referitoare la metan, etan şi propan sunt adevărate:

A. sunt primii trei termeni din seria omoloagă a alcanilor
B. etanul este omologul superior al metanului şi omologul inferior al propanului
C. cei trei alcani nu pot fi omologi
D. denumirea lor s-a realizat prin adăugarea sufixului an la cuvântul grecesc care exprimă numărul de atomi
de carbon din moleculă
E. metanul diferă de propan printr-o grupă –CH2-, numită diferenţă de omologie (raţie de omolog)
474. Următoarele afirmaţii referitoare la butan şi decan sunt adevărate:

A. ambele substanţe sunt hidrocarburi aciclice saturate
B. numai butanul este alcan
C. decanul nu este substanţă chimică
D. butanul este omologul superior al decanului
E. ambele substanţe prezintă izomeri de catenă
475. Se dau următoarele formule:

CH3 CH2 CH2 CH3 CH3 CH CH3
CH3
I II
Sunt adevărate următoarele afirmaţii:
A. (I) este n-butan , (II) este i-butan
B. ambele au formula moleculară C4H10
C. (I) şi (II) sunt doi dintre cei patru izomeri de catenă ai butanului
D. (I) este omologul inferior al butanului, iar (II) este omologul superior al acestuia
E. (I) este omologul inferior al pentanului, iar (II) este omologul superior al acestuia
476. Izoalcanii sunt:

A. alcani cu catena ramificată
B. izomeri de catenă ai normal alcanilor
C. alcani care nu au formula moleculară bine stabilită
D. hidrocarburi aciclice nesaturate
E. alcanii care conţin mai mult de zece atomi de carbon în moleculă
477. Care afirmaţii referitoare la radicalul –CH2– sunt adevărate?

A. se numeşte radical metil
B. se numeşte radical metilen
83
C. se numeşte radical metiliden
D. este un radical provenit de la metan
E. se obţine prin îndepărtarea a trei atomi de hidrogen de la alcanul corespunzător
478. Denumirea radicalilor proveniţi de la alcani se face astfel:

A. se înlocuieşte sufixul an din numele alcanului cu sufixul care corespunde numărului de atomi de
hidrogen îndepărtaţi de la atomil de carbon
B. dacă s-a îndepărtat un atom de hidrogen, se înlocuieşte sufixul an din denumirea alcanului cu sufixul il.
Aceşti radicali monovalenţi se mai numesc radicali alchil
C. dacă s-au îndepărtat doi atomi de hidrogen, se înlocuieşte sufixul an din denumirea alcanului cu sufixul
iliden sau ilen. Aceşti radicali divalenţi se mai numesc radicali alchiliden sau alchilen
D. dacă s-au îndepărtat trei atomi de hidrogen, se înlocuieşte sufixul an din denumirea alcanului cu sufixul
ilidin sau in. Aceşti radicali trivalenţi se mai numesc radicali alchilidin sau alchin
E. dacă s-au îndepărtat patru atomi de hidrogen, se înlocuieşte sufixul an din denumirea alcanului cu sufixul
ilidon sau on. Aceşti radicali tetravalenţi se mai numesc radicali alchilidon sau alchilon
479. Alegeţi seriile în care fiecare alcan precede omologul său superior:
A. metan, etan, propan, pentan
B. propan, n-butan, i-butan, pentan
C. octan, nonan, decan, undecan
D. butan, pentan, hexan, heptan
E. heptan, octan, nonan, decan
480. Alegeţi seriile în care fiecare alcan este urmat de omologul său inferior:
A. butan, pentan, hexan, heptan
B. butan, propan, etan, metan
C. metan, propan, pentan, heptan
D. hexan, pentan, butan, propan
E. butan, butenă, butadienă, butină
481. Se dă următoarea serie de alcani: etan, butan, pentan, hexan. Alegeţi afirmaţiile adevărate:
A. pentanul este omologul inferior al butanului şi omologul superior al hexanului
B. pentanul este omologul inferior al hexanului şi omologul superior al butanului
C. etanul prezintă o diferenţă de omologie de două grupe –CH2- faţă de butan
D. butanul este omologul inferior al pentanului
E. butanul este omologul inferior al etanului
482. Butanul şi eicosanul au în comun următoarele caracteristici:

A. cele două substanţe prezintă izomeri de catenă
B. cele două substanţe sunt izomeri de catenă
C. butanul este omologul superior al eicosanului
D. butanul este hidrocarbură aciclică saturată, iar eicosanul este hidrocarbură aciclică nesaturată
E. cele două substanţe sunt hidrocarburi aciclice saturate
483. Care din următoarele afirmaţii referitoare la metan, etan şi propan sunt adevărate?
A. sunt singurii alcani care nu prezintă izomeri de catenă
B. sunt primii termeni din seria omoloagă a alcanilor
C. în moleculele lor se găsesc legături simple de tip C-C şi legături duble de tip C=C
D. etanul este omologul superior al propanului
E. etanul este omologul inferior al tuturor alcanilor
484. Denumirea alcanilor cu catenă ramificată se face respectând următoarele reguli:

A. se stabileşte cea mai scurtă catenă de atomi de carbon, acesata fiind considerată catena de bază
B. se stabileşte cea mai lungă catenă de atomi de carbon, acesata fiind considerată catena de bază
84
C. se numerotează atomii de carbon din catena de bază, prin cifre arabe, aceste cifre reprezentând indicii de
poziţii ale ramificaţiilor
D. la numele alcanului corespunzător catenei de bază se adaugă denumirile ramificaţiilor (radicalilor) în
ordine alfabetică
E. la numele alcanului corespunzător catenei de bază se adaugă denumirile ramificaţiilor (radicalilor) în
ordine de la stânga la dreapta
485. La numele alcanului corespunzător catenei de bază se adaugă denumirile ramificaţiilor

(radicalilor), astfel:
A. în ordine alfabetică
B. se indică prin cifre romane poziţia acestora
C. în ordine de la stânga la dreapta
D. în ordine de la dreapta la stânga
E. se indică prin cifre arabe poziţia acestora
486. Izopentanul:
A. se mai numeşte 2-metilbutan
B. se mai numeşte 2-metilpentan
C. conţine o grupă metil la al doilea atom de carbon din catena de bază
D. conţine două grupe metil la al doilea atom de carbon din catena de bază
E. prefixul izo poate fi înlocuit cu prefixul neo
487. Neopentanul:
A. este izomer de catenă cu izopentanul
B. este izomer de catenă cu 2-metilbutanul
C. este izomer de catenă cu 2,2-dimetilpropanul
D. are aceeaşi formulă moleculară ca şi izopentanul
E. nu are aceeaşi formulă moleculară ca şi izopentanul
488. Se dă următoarea formulă de structură plană:

CH3
H3C C CH CH3
CH3 CH2
CH3
A. catena de bază conţine patru atomi de carbon
B. catena de bază conţine cinci atomi de carbon
C. catena de bază conţine opt atomi de carbon
D. denumirea corectă a compusului este: 2,2,3-trimetilpentan
E. denumirea corectă a compusului este: 3,4,4-trimetilpentan

A. alcanii cu o grupă metil la atomul al doilea de carbon al catenei de bază se denumesc folosind prefixul izo
adăugat la numele n-alcanului izomer, în locul lui n
B. alcanii cu două grupe metil la atomul al doilea de carbon al catenei de bază se denumesc folosind prefixul
neo adăugat la numele n-alcanului izomer, în locul lui n
C. alcanii cu o grupă metil la atomul al doilea de carbon al catenei de bază se denumesc folosind prefixul
neo adăugat la numele n-alcanului izomer, în locul lui n
D. alcanii cu două grupe metil la atomul al doilea de carbon al catenei de bază se denumesc folosind prefixul
izo adăugat la numele n-alcanului izomer, în locul lui n
E. alcanii cu două grupe metil la atomul al doilea de carbon al catenei de bază se denumesc folosind prefixul
neo adăugat la numele n-alcanului izomer, inainte de n
85
490. Izoalcanii sunt:
A. alcani cu catenă ramificată
B. alcani cu catenă liniară
C. de exemplu, 2-metilbutan, 4-etil-2,2,3-trimetilhexan
D. de exemplu, 3-etil-2,4-dimetilhexan, 2,2-dimetilpropan
E. hidrocarburi aciclice nesaturate
491. Următoarele afirmaţii referitoare la metan sunt adevărate:

A. este primul termen din seria alcanilor
B. este format dintr-un singur atom de carbon şi patru atomi de hidrogen legaţi prin legături covalente
simple, σ
C. valenţele atomului de carbon sunt orientate în spaţiu după vârfurile unui tetraedru regulat
D. unghiul dintre două valenţe este de 109˚28’
E. are doi izomeri de catenă
492. Legăturile simple σ C-C:

A. nu permit rotaţia atomilor de carbon în jurul lor
B. permit rotaţia atomilor de carbon în jurul lor
C. au o lungime de 1,54Å
D. au o lungime de 8,54Å
E. sunt prezente numai în alcani
493. Următoarele afirmaţii referitoare la legăturile σ din structura alcanilor, sunt false:
A. toţi alcanii conţin numai legături simple σ atât între doi atomi de carbon cât şi între atomii de carbon şi
hidrogen
B. toţi alcanii conţin legături simple σ între doi atomi de carbon şi legături duble σ şi π între atomii de
carbon şi hidrogen
C. toţi alcanii conţin legături duble σ şi π între doi atomi de carbon şi legături simple σ între atomii de
carbon şi hidrogen
D. lungimea legăturii simple C-C este de 1,54 Å
E. lungimea legăturii simple C-C nu poate fi măsurată
494. În condiţii standard (25˚C şi 1 atm), alcanii prezintă următoarele stări de agregare:
A. primii patru termeni sunt gaze
B. etanul şi neopentanul sunt gaze
C. hexanul şi octanul sunt lichizi
D. alcanii superiori sunt lichizi
E. primii doi termeni sunt solizi
495. Catenele alcanilor cu mai mult de trei atomi de carbon în moleculă:

A. au structură în formă de linie dreaptă datorită orientării tetraedrice a valenţelor atomilor de carbon
B. au structură în formă de zig-zag datorită orientării tetraedrice a valenţelor atomilor de carbon
C. au structură în formă de linie dreaptă sau de zig-zag în funcţie de numărul legăturilor σ din moleculă
D. nu au o formă bine definită
E. pot fi liniare sau ramificate
496. În condiţii standard (25˚C şi 1 atm), alcanii prezintă următoarele stări de agregare:
A. neopentanul este gaz
B. izopentanul este lichid
C. butanul este lichid
D. decanul este solid
E. propanul este solid
86
497. Care din următoarele afirmaţii referitoare la starea de agregare a alcanilor în condiţii standard
(25˚C şi 1 atm), sunt adevărate?
A. numai metanul şi butanul sunt gaze
B. neopentanul nu este gaz
C. primii patru termeni sunt gaze
D. alcanii mijlocii, inclusiv C17 sunt lichizi
E. alcanii superiori sunt solizi
498. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate?

A. punctele de fierbere ale normal alcanilor cresc odată cu creşterea numărului de atomi de carbon din
moleculă
B. punctele de fierbere ale normal alcanilor scad odată cu creşterea numărului de atomi de carbon din
moleculă
C. punctele de topire ale normal alcanilor cresc odată cu creşterea numărului de atomi de carbon din
moleculă
D. punctele de topire ale normal alcanilor scad odată cu creşterea numărului de atomi de carbon din
moleculă
E. punctele de fierbere ale normal alcanilor cresc odată cu scăderea punctelor de topire ale acestora

A. izoalcanii au puncte de fierbere mai scăzute decât normal-alcanii cu acelaşi număr de atomi de carbon
B. în cazul alcanilor cu acelaşi număr de atomi de carbon izomerul cu catena cea mai ramificată are punctul
de fierbere cel mai scăzut
C. în cazul alcanilor cu acelaşi număr de atomi de carbon izomerul cu catena cel mai puţin ramificată are
punctul de fierbere cel mai scăzut
D. în cazul alcanilor cu acelaşi număr de atomi de carbon izomerul cu catena cea mai ramificată are punctul
de fierbere cel mai mare
E. izoalcanii au puncte de fierbere mai mari decât normal-alcanii cu acelaşi număr de atomi de carbon
500. Alegeţi seriile în care alcanii sunt aşezaţi în ordinea creşterii punctului lor de fierbere.
A. metan, etan, propan, butan
B. butan, propan, etan, metan
C. etan, metan, pentan, octan
D. neopentan, izopentan, n-pentan, n-hexan
E. n-hexan, n-pentan, izoprntan, neopentan
501. Alegeţi seriile în care alcanii sunt aşezaţi în ordinea scăderii punctului lor de topire.
A. propan, hexan, octan, decan
B. heptan, nonan, undecan, eicosan
C. metan, etan, propan, butan
D. decan, octan, hexan, propan
E. eicosan, undecan, nonan, heptan
502. Se dau valorile punctelor de fierbere (enumerate aleator) (Seria A) corespunzătoare alcanilor ale
căror formule sunt prezentate mai jos (Seria B):
Seria A
(1) 9,4˚C (2)27,8˚C (3)36,1˚C (4)106,3˚C (5)125,7˚C
şi
Seria B
CH3CH3 CH3
H3C (CH2)6 CH3 H3C C C CH3 H3C C CH3 H3C (CH2)3 CH3 H3C CH CH2 CH3
CH3CH3 CH3 CH3
(I) (II) (III) (IV) (V)
87
Care din asocierile de mai jos, valoare p.f.-formulă, le consideraţi corecte?
A. (I) cu (5), (II) cu (4), (III) cu (1)
B. (II) cu (4), (IV) cu (3), (V) cu (2)
C. (I) cu (1), (II) cu (2), (III) cu (3)
D. (I) cu (5), (II) cu (4), (III) cu (3)
E. (IV) cu (2), (V) cu (1), (III) cu (3)
503. Vaselina:
A. este un amestec de pentan şi hexan
B. este un amestec de alcani superiori
C. se dizolvă în apă
D. nu se dizolvă în apă
E. se dizolvă în tetraclorură de carbon
504. Vaselina:
A. pluteşte deasupra apei
B. are densitate mai mică decât apa
C. are densitate mai mare decât apa
D. se dizolvă în benzină
E. se dizolvă în solvenţi nepolari
505. Care din următoarele afirmaţii referitoare la solubilitatea alcanilor sunt adevărate?
A. alcanii au molecule nepolare
B. alcanii au molecule polare
C. alcanii se dizolvă în solvenţi nepolari
D. alcanii se dizolvă în apă
E. alcanii solizi plutesc pe apă
506. Alcanii:
A. au molecule nepolare şi se dizolvă în solvenţi nepolari
B. au molecule polare şi se dizolvă în solvenţi polari
C. au molecule nepolare şi se dizolvă în solvenţi polari
D. se dizolvă în apă caldă
E. nu se dizolvă în apă
507. Care din următoarele afirmaţii referitoare la mirosul alcanilor sunt false?
A. alcanii inferiori sunt inodori
B. alcanii superiori au miros caracteristic
C. alcanii inferiori au miros caracteristic
D. alcanii superiori sunt inodori
E. butanul are miros neplăcut şi poate fi depistat uşor în cazul unor fisuri ale recipientelor transportoare
508. Mercaptanii:
A. sunt alcani cu miros caracteristic neplăcut
B. sunt compuşi organici care conţin în moleculă sulf
C. ajută la depistarea rapidă a scurgerilor de gaze în cazul unor fisuri ale recipientelor transportoare, pentru
că au miros neplăcut
D. ajută la depistarea rapidă a scurgerilor de gaze în cazul unor fisuri ale recipientelor transportoare, pentru
că au culoare brun-roşcat
E. sunt alcani inferiori fără miros
509. Alcanii inferiori:

A. au puncte de fierbere şi de topire mai mici decât alcanii superiori
B. au puncte de fierbere şi de topire mai mari decât alcanii superiori
88
C. se dizolvă în apă
D. nu se dizolvă în apă
E. sunt inodori
510. Alcanii superiori:

A. sunt inodori
B. au miros caracteristic
C. sunt solubili în solvenţi nepolari
D. cei lichizi stau la suprafaţa apei deoarece densitatea lor este mai mică decât a apei
E. cei solizi plutesc pe apă deoarece densitatea lor este mai mare decât a apei
511. Depistarea scurgerilor de gaz din conducte sau din butelii se realizează datorită:
A. mirosului caracteristic al amestecului gazos format din alcani
B. adăugării la amestecul gazos format din alcani, a unor compuşi organici ce conţin în moleculă sulf
C. culorii lor caracteristice galben-verzui
D. adăugării la amestecul gazos format din alcani, a mercaptanilor
E. culorii lor caracteristice brun-roşcat
512. Butanul:
A. în condiţii standard (25˚C şi 1 atm) este gaz
B. are punctul de fierbere mai mic decât octanul
C. nu este solubil în apă
D. are densitatea mai mică decât a apei
E. are miros caracteristic neplăcut
513. Neopentanul:
A. este izomer de catenă cu neohexanul
B. este izomer de catenă cu izopentanul
C. în condiţii standard (25˚C şi 1 atm) este gaz
D. în condiţii standard (25˚C şi 1 atm) este lichid
E. are punctul de fierbere mai mic decât izopentanul
514. Etanul:
A. în condiţii standard (25˚C şi 1 atm) este gaz
B. are punctul de fierbere mai mare decât neopentanul
C. nu este solubil în apă
D. are densitatea mai mare decât a apei
E. este inodor
515. Reacţiile la care participă alcanii sunt:

A. cracarea, reacţie care are loc cu scindarea legăturii C-C
B. izomerizarea, reacţie care are loc cu scindarea legăturii C-C
C. substituţia, reacţie care are loc cu scindarea legăturii C-C
D. dehidrogenarea, reacţie care are loc cu scindarea legăturii C-H
E. oxidarea, reacţie care are loc cu scindarea legăturii C-H
516. Reacţiile chimice la care participă alcanii pot fi:

A. reacţii care au loc cu scindarea legăturii C-C, de exemplu: izomerizarea, oxidarea şi arderea
B. reacţii care au loc cu scindarea legăturii C-C, de exemplu: substituţia, cracarea şi izomerizarea
C. reacţii care au loc cu scindarea legăturii C-C, de exemplu: cracarea, izomerizarea şi arderea
D. reacţii care au loc cu scindarea legăturii C-H, de exemplu: substituţia, dehidrogenarea şi oxidarea
E. reacţii care au loc cu scindarea legăturii C-H, de exemplu: dehidrogenarea, oxidarea şi cracarea
517. Reacţia de substituţie:
89
A. este caracteristică substanţelor organice care conţin în moleculă legături simple, σ
B. constă în înlocuirea unuia sau mai multor atomi de hidrogen cu unul sau mai mulţi atomi sau grupe de
atomi
C. poate fi, de exemplu reacţia de halogenare
D. nu poate avea loc prin scindarea legăturilor C-H
E. este caracteristică numai substanţelor anorganice
518. Reacţiile de halogenare:

A. constau în înlocuirea atomilor de halogen din molecula unui alcan cu atomi de hidrogen
B. constau în înlocuirea atomilor de hidrogen din molecula unui alcan cu atomi de halogen
C. au loc în aceleaşi condiţii, indiferent de natura halogenului
D. au loc în condiţii diferite, în funcţie de natura halogenului
E. au ca produşi de reacţie derivaţii halogenaţi
519. Care din următoarele afirmaţii referitoare la reacţia de halogenare a alcanilor sunt corecte?
A. alcanii reacţionează indirect cu fluorul
B. alcanii reacţionează direct cu clorul la lumină sau prin încălzire
C. alcanii reacţionează direct cu bromul la lumină sau prin încălzire
D. alcanii reacţionează indirect cu iodul
E. alcanii nu reacţionează direct cu nici un halogen
520. În urma clorurării fotochimice a metanului se poate obţine:

A. numai clorură de metil
B. numai cloroform şi tetraclorură de carbon
C. un amestec de derivaţi cloruraţi: clorometan, diclorometan, triclorometan şi tetraclorometan
D. un amestec de derivaţi cloruraţi: clorură de metil, clorură de metilen, clorură de metin şi tetraclorură de
carbon
E. un amestec de derivaţi cloruraţi: clorură de metil, clorură de etil, clorură de propil şi clorură de butil
521. Care din următoarele afirmaţii sunt false?

A. clorurarea fotochimică a metanului conduce la formarea unui singur compus şi anume clorura de metil
B. fluorurarea şi iodurarea metanului au loc în mod direct
C. cloroformul se obţine prin reacţia de clorurare fotochimică a metanului
D. tetraclorura de carbon este un solvent organic nepolar
E. cloroformul se mai numeşte clorură de metin
522. Se dau reacţiile:

(I)
h
CH4 + Cl2 H3CCl + HCl
(II)
h
CH4 + Br2 H3CBr + HBr

A. reacţiile (I) şi (II) sunt reacţii de substituţie
B. reacţiile (I) şi (II) sunt reacţii de halogenare
C. reacţia (I) are loc direct iar reacţia (II) nu are loc direct
D. reacţia (I) nu are loc direct iar reacţia (II) are loc direct
E. nici una dintre reacţii nu are loc direct indiferent de condiţiile de reacţie
523. Reacţiile de izomerizare:

A. sunt reacţiile în care unul sau mai mulţi atomi de hidrogen sunt înlocuiţi cu unul sau mai mulţi atomi sau
grupe de atomi
90
B. sunt ireversibile
C. au loc în prezenţă de catalizatori: silicaţi de aluminiu (naturali sau sintetici), numiţi zeoliţi, la temperaturi
ceva mai ridicate (250-300˚C)
D. sunt reacţiile prin care n-alcanii se transformă în izoalcani şi invers
E. au loc în prezenţă de catalizatori: clorură de aluminiu sau bromură de aluminiu (umede), la temperaturi
relativ joase, (50-100˚C)
524. Cifra octanică:

A. ajută la aprecierea calităţii motorinei
B. ajută la aprecierea calităţii benzinei
C. este un parametru prin care se caracterizează rezistenţa la detonaţie a benzinelor
D. pentru n-heptan are valoarea zero
E. pentru izooctan are valoarea 100
525. Izooctanul:
A. este 2,2,4-trimetilpentan
B. are cifta octanică C.O.= 100
C. este deosebit de rezistent la detonare
D. are o rezistenţă scăzută la detonare
E. are cifta octanică C.O.= 0
526. n-Heptanul:
A. are formula moleculară C7H14
B. are cifta octanică C.O.= 100
C. are cifta octanică C.O.= 0
D. este puternic detonant
E. în condiţii standard (25˚C şi 1 atm) este gaz
527. Benzinele de calitate superioară:

A. se obţin prin reacţii de izomerizare ale alcanilor
B. se obţin prin reacţii de oxidare ale alcanilor
C. se apreciază prin cifra octanică
D. pot fi catalizatori în reacţiile de izomerizare
E. trebuie sa aibă cifră octanică cât mai scăzută
528. Reacţia de descompunere termică a alcanilor:

A. se produce numai la temperaturi joase
B. se produce numai la temperaturi relativ mari
C. are ca rezultat formarea unui amestec de alcani şi alchene care conţin în molecule un număr mai mic de
atomi de carbon
D. are ca rezultat formarea unui amestec de alcani şi alchene care conţin în molecule un număr mai mare de
atomi de carbon
E. constă în transformarea n-alcanilor în izoalcani
529. Cracarea:
A. este reacţia de descompunere termică a alcanilor la temperaturi de până la 650˚C
B. este reacţia de descompunere termică a alcanilor la temperaturi de peste 650˚C
C. constă în ruperea de legături C-C şi formarea unui amestec de alcani şi alchene inferioare
D. constă în ruperea de legături C-C şi formarea unui amestec de alcani şi alchene superioare
E. constă numai în ruperea de legături C-H
530. Piroliza:
A. este reacţia de descompunere termică a alcanilor la temperaturi de până la 650˚C
B. este reacţia de descompunere termică a alcanilor la temperaturi de peste 650˚C
91
C. constă în reacţii de dehidrogenare pe lângă reacţiile de cracare
D. este reacţia de substituţie a alcanilor superiori
E. este reacţia de substituţie a alcanilor inferiori
531. Cracarea şi piroliza:

A. sunt reacţii de descompunere termică a alcanilor
B. ambele au loc la temperaturi de peste 650˚C
C. au ca produşi de reacţie alcani şi alchene care conţin în molecule un număr mai mic de atomi de carbon
D. nu pot avea loc în acelaşi timp
E. au loc numai la temperaturi relativ mari

A. descompunerea termică a alcanilor la temperaturi de până la 650˚C se numeşte cracare
B. descompunerea termică a alcanilor la temperaturi de până la 650˚C se numeşte piroliză
C. descompunerea termică a alcanilor la temperaturi de peste 650˚C se numeşte cracare
D. descompunerea termică a alcanilor la temperaturi de peste 650˚C se numeşte piroliză
E. diferenţa dintre cracare şi piroliză constă în temperatura de lucru
533. Descompunerea termică a metanului:

A. se numeşte cracare
B. se numeşte piroliză
C. se poate realiza la temperaturi sub 900˚C
D. se poate realiza la temperaturi de peste 900˚C
E. metanul nu se descompune termic

A. moleculele alcanilor se descompun termic la temperaturi cu atât mai joase, cu cât dimensiunile lor sunt
mai mari
B. moleculele alcanilor se descompun termic la temperaturi cu atât mai joase, cu cât dimensiunile lor sunt
mai mici
C. temperaturile de descompunere termică a alcanilor nu depind de dimensiunile acestora
D. alcanii superiori se descompun la temperaturi mai scăzite decât alcanii inferiori
E. la anumite temperaturi pot avea loc, în acelaşi timp, reacţii de cracare şi reacţii de dehidrogenare
535. Se dau următoarele reacţii:

(I)
6000C
CH3CH2CH2CH3 CH4 + CH2=CH CH3
(II)
6000C
CH3CH2CH2CH3 CH3CH3 + CH2=CH2
(III)
6000C
CH3CH2CH2CH3 CH2=CH CH2 CH3 + H2
(IV)
6000C
CH3CH2CH2CH3 CH3 CH=CH CH3 + H2

A. reacţiile (I) şi (II) sunt reacţii de cracare
B. reacţiile (III) şi (IV) sunt reacţii de cracare
C. reacţiile (I), (II), (III) şi (IV) sunt reacţii de dehidrogenare
D. reacţiile (III) şi (IV) sunt reacţii de dehidrogenare
92
E. toate reacţiile sunt reacţii de descompunere termică
536. Piroliza metanului:

A. are loc la temperaturi sub 1000˚C
B. are loc numai în prezenţa zeoliţilor
C. are ca rezultat formarea acetilenei
D. are ca rezultat formarea etanului
E. are loc la temperaturi de peste 1200˚C
537. Oxidarea compuşilor organici poate fi:

A. completă, când se numeşte ardere
B. incompletă, când se numeşte oxidare
C. clasificată în funcţie de produşii de reacţie rezultaţi
D. clasificată în funcţie de numărul atomilor de hidrogen de la primul atom de carbon
E. clasificată în funcţie de numărul heteroatomilor
538. Arderea:
A. este o oxidare completă
B. este o oxidare incompletă
C. alcanilor are ca produşi de reacţie CO2 şi H2O
D. se desfăşoară cu degajarea unei mari cantităţi de energie, sub formă de căldură şi lumină
E. se realizează la temperaturi joase
539. Arderea alcanilor în oxigen sau aer determină:

A. modificarea numărului de oxidare al carbonului
B. transformarea n-alcanilor în izoalcani
C. degajarea unei mari cantităţi de energie sub formă de căldură
D. degajarea unei mari cantităţi de energie sub formă de lumină
E. formarea de CO2 şi H2O
540. Metanul:
A. suferă reacţia de piroliză la temperaturi mai mari de 1200˚C
B. formează, în urma pirolizei acetilena
C. formează, în urma pirolizei negru de fum
D. este stabil la temperaturi mai mari de 1200˚C
E. nu se descompune termic
541. Care din urmăroarele afirmaţii referitoare la piroliza metanului sunt false?
A. are loc la temperaturi sub 1000˚C
B. la temperaturi de peste 1200˚C se formează acetilena
C. se formează ca produs secundar carbonul elemental
D. se formează ca produs secundar negru de fum
E. pentru a împiedica descompunerea acetilenei formate, temperatura trebuie menţinută la 1200˚C
542. Negru de fum:

A. este un praf ce conţine plumb
B. este produs secundar la izomerizarea metanului
C. se obţine în urma pirolizei metanului
D. se prezintă sub formă de praf foarte fin format din carbon elemental
E. se obţine numai la temperaturi foarte joase

A. negru de fum este produs de reacţie principal la piroliza metanului
B. piroliza metanului are loc la temperaturi sub 100˚C pentru a se forma acetilena
93
C. acetilena formată în urma pirolizei metanului la peste 1200˚C este instabilă
D. negru de fum nu se formează la piroliza metanului
E. la piroliza metanului se degajă hidrogen
544. Reacţia de oxidare:

A. poate fi completă (ardere) sau incompletă (oxidare)
B. poate fi completă (oxidare) sau incompletă (ardere)
C. poate fi completă (când rezultă CO2 şi H2O, indiferent de natura compuşilor organici) sau incompletă
(când rezultă compuşi organici care conţin oxigen)
D. este reacţia în urma căreia se degajă oxigen
E. se clasifică în funcţie de produşii de oxidare care rezultă din reacţie
545. Arderea:
A. este o oxidare completă
B. are ca produşi de reacţie CO2 şi H2O, indiferent de natura compuşilor organici
C. produce degajarea unei mari cantităţi de energie, sub formă de căldură şi lumină
D. poate fi blândă sau energică
E. se mai numeşte oxidare incompletă sau parţială
546. Arderea:
A. este un proces de transformare oxidativă caracteristic numai substanţelor anorganice
B. este un proces de transformare oxidativă caracteristic numai substanţelor organice
C. este un proces de transformare oxidativă caracteristic tuturor substanţelor chimice
D. pentru substanţele organice este însoţită de degajarea unei mari cantităţi de energie, sub formă de căldură
şi lumină
E. presupune înlocuirea unuia sau mai multor atomi de hidrogen cu unul sau mai mulţi atomi sau grupe de
atomi
547. Unii alcani sunt utilizaţi drept combustibili pentru că:

A. sunt singurele substanţe organice care degajă căldură la ardere
B. degajă o cantitate mare de căldură la arderea în aer
C. astfel se pot pune în mişcare vehiculele echipate cu motoare cu combustie internă
D. în condiţii standard (25˚C şi 1 atm) sunt solide
E. în urma arderii lor nu se degajă CO2
548. Unii alcani sunt utilizaţi drept combustibili:

A. pentru aragazuri
B. pentru avioane
C. pentru automobile
D. pentru aparatele electrice
E. pentru aparatele magnetice
549. Puterea calorică:

A. este aceeaşi pentru toţi combustibilii
B. diferă pentru fiecare combustibil
C. este cantitatea de căldură degajată la arderea completă a unei mase de 1 kg de combustibil solid sau
lichid, sau a unui volum de 1 m3 de combustibil gazos
D. se măsoară în kcal/m3
E. nu poate fi calculată pentru metan
550. Gradul de oxidare al compuşilor organici scade în ordinea:

A. hidrocarburi, acizi carboxilici, compuşi carbonilici
B. acizi carboxilici, compuşi hidroxilici, compuşi carbonilici
C. acizi carboxilici, compuşi carbonilici, hidrocarburi
94
D. compuşi carbonilici, compuşi hidroxilici, hidrocarburi
E. compuşi hidroxilici, compuşi carbonilici, acizi carboxilici
551. Reacţiile de oxidare cuprind reacţii care conduc la:

A. creşterea conţinutului de oxigen al unei molecule
B. creşterea numărului de legături chimice prin care oxigenul se leagă de carbon
C. scăderea conţinutului de hidrogen al moleculei
D. scăderea numărului de legături chimice prin care oxigenul se leagă de carbon
E. creşterea conţinutului de hidrogen al moleculei
552. La reacţiile de oxido-reducere:

A. pot participa numai compuşi anorganici
B. pot participa numai compuşi organici
C. are loc modificarea numărului de oxidare al unor elemente din compuşii care reacţionează
D. la care participă compuşi organici, are loc creşterea numărului de legături chimice prin care oxigenul se
leagă de carbon
E. la care participă compuşi organici, are loc creşterea conţinutului de hidrogen al moleculei

A. alcanii sunt stabili la acţiunea agenţilor oxidanţi
B. gradul de oxidare al compuşilor carbonilici este mai mare decât gradul de oxidare al hidrocarburilor
C. oxidarea incompletă se mai numeşte ardere
D. acizii graşi sunt folosiţi la fabricarea săpunurilor
E. gradul de oxidare al compuşilor carbonilici este mai mare decât gradul de oxidare al acizilor carboxilici
554. Acizii graşi:

A. se pot obţine prin oxidarea alcanilor superiori, fără catalizatori
B. sunt acizi carboxilici superiori (cu număr mare de atomi de carbon)
C. nu se obţin niciodată prin oxidare
D. se folosesc la fabricarea săpunurilor
E. sunt acizi carboxilici inferiori (cu număr mic de atomi de carbon)
555. Metanul:
A. a fost denumit gaz de baltă
B. este componentul principal din gazele naturale
C. în concentraţie mare poate forma cu aerul amestecul exploziv numit gaz grizu
D. nu poate fi folosit drept combustibil pentru că este gaz
E. se foloseşte la fabricarea acidului cianhidric HCN
556. Metanul intră în componenţa:

A. gazelor de sondă
B. gazului de cocserie
C. gazului grizu
D. gazelor naturale
E. gazelor rare
557. În funcţiile de condiţiile de lucru, prin oxidarea metanului se poate obţine:

A. gazul de sinteză (un amestec de monoxid de carbon şi hidrogen, în raport molar de 1:2)
B. gazul de sinteză (un amestec de monoxid de carbon şi hidrogen, în raport molar de 2:1)
C. gazul de sinteză (un amestec de monoxid de carbon şi oxigen, în raport molar de 1:2)
D. metanol, prin încălzirea la 400˚C sub o presiune de 60 atm
E. metanol, prin încălzirea la 40˚C sub o presiune de 0 atm
558. Gazul de sinteză:
95
A. este folosit în sinteza alcanilor superiori şi a metanolului
B. este un amestec de monoxid de carbon şi hidrogen, în raport molar de 1:2
C. se obţine prin arderea incompletă a metanului
D. se mai numeşte negru de fum
E. este carbon fin divizat

A. prin arderea metanului în aer, în atmosferă săracă în oxigen, se formează carbon fin divizat numit negru
de fum şi apă
B. prin arderea incompletă a metanului se obţine gazul de sinteză (un amestec de monoxid de carbon şi
hidrogen, în raport molar de 1:2)
C. metanul trecut împreună cu vapori de apă peste un catalizator de nichel la circa 800˚C suferă o reacţie de
oxidare incompletă formând gaz de apă (un amestec de monoxid de carbon şi hidrogen, în raport molar de
1:3)
D. prin încălzire la 400˚C sub o presiune de 60 atm a amestecului de metan şi oxigen se obţine metanalul
(aldehida formică)
E. prin încălzire la 400-600˚C în prezenţa oxizilor de azot se formează metanol (alcool metilic)
560. Un amestec de monoxid de carbon şi hidrogen:

A. în raport molar de 1:2 se numeşte gaz de apă
B. în raport molar de 1:3 se numeşte gaz de apă
C. în raport molar de 1:3 se numeşte gaz de sinteză
D. în raport molar de 1:2 se numeşte gaz de sinteză
E. în raport molar de 1:2 se numeşte negru de fum
561. Se dau următoarele reacţii:

(I)
CH4 + H2O CO + 3H2
(II)
CH4 + 1/2O2 CH3OH
(III)
CH4 + O2 CH2O + H2O
Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate?
A. reacţia (I) are loc în prezenţa unui catalizator de nichel la circa 800˚C
B. reacţia (II) are loc în prezenţa unui catalizator de nichel la circa 800˚C
C. reacţia (II) are loc la 400˚C şi 60 atm
D. reacţia (III) are loc în prezenţa unui catalizator de platină la 1000˚C
E. reacţia (III) are loc în prezenţa oxizilor de azot la 400-600˚C
562. În urma oxidării metanului se poate obţine:

A. gaz de sinteză
B. metanol
C. metanal
D. gaz de cocserie
E. gaz de sondă
563. Acidul cianhidric:

A. se obţine prin încălzire la 400˚C sub o presiune de 60 atm a amestecului de metan şi oxigen
B. se obţine prin încălzire la 400-600˚C în prezenţa oxizilor de azot
C. se obţine prin reacţia de amonoxidare a metanului (la 1000˚C în prezenţă de platină drept catalizator)
D. este folosit în industria polimerilor (pentru obţinerea fibrelor sintetice)
E. nu prezintă toxicitate
96
564. Prin arderea metanului în aer, în atmosferă săracă în oxigen se formează:
A. carbon fin divizat
B. negru de fum
C. apă
D. metanol
E. metanal
565. Reacţia de amonoxidare:

A. are ca produs de reacţie principal acidul cianhidric HCN
B. are loc la temperaturi ridicate, 1000˚C şi este catalizată de platină
C. are loc la temperaturi ridicate, 100˚C şi este catalizată de nichel
D. este reacţia de oxidare a acidului cianhidric în prezenţă de amoniac
E. este reacţia de oxidare a metanului în prezenţă de amoniac

A. metanolul nu se poate obţine prin încălzirea amestecului de metan şi oxigen la 400˚C sub o presiune de
60 atm
B. aldehida formică nu se poate obţine prin încălzirea amestecului de metan şi oxigen la 400˚C sub o
presiune de 60 atm
C. acidul cianhidric nu se poate obţine prin reacţia de oxidare a metanului în prezenţă de amoniac la
temperaturi ridicate, 1000˚C, în prezenţă de catalizator platină, Pt
D. gazul de apă nu se obţine prin arderea incompletă a metanului aşa cum se obţine gazul de sinteză
E. negrul de fum nu se obţine din metan prin încălzire la 400-600˚C, în prezenţa oxizilor de azot
567. Despre alcani sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt insolubili în apă
B. sunt insolubili în alţi solvenţi organici
C. sunt solubili în apă
D. sunt insolubili în alcooli inferiori
E. sunt insolubili în alcooli superiori
568. Halogenarea alcanilor poate avea loc:

A. la lumină
B. la temperatura camerei
C. la temperaturi mai mari de 1000C
D. la întuneric
E. alcanii nu dau reacţii de halogenare directă
569. Alcanii dau reacţii de:

A. halogenare
B. nitrare
C. descompunere termică
D. hidroliză
E. izomerizare
570. Cracarea alcanilor are loc la:

A. t < 6500C
B. t > 4000C
C. t > 6500C
D. t < 4000C
E. alcanii sunt stabili termic până la 8000C
571. La cracarea alcanilor:

A. se rupe legătura carbon-carbon
97
B. se rupe legătura carbon-hidrogen
C. se formează un alcan şi o alchenă
D. rezultă două alchene
E. rezultă doi alcani cu număr mai mic de atomi de carbon
572. Clorurarea metanului se poate realiza:

A. la 5000C
B. în prezenţa luminii
C. în prezenţa unui catalizator de clorură de aluminiu
D. în prezenţa unui catalizator de clorură ferică
E. la temperatura camerei
573. Descompunerea termică a alcanilor presupune reacţii de:

A. cracare
B. piroliză
C. dehidrogenare
D. izomerizare
E. amonoxidare
574. Prin clorurarea fotochimică a metanului poate rezulta:

A. clorură de metil
B. clorură de metilen
C. cloroform
D. tetraclorură de carbon
E. carbon şi clor
575. Halogenarea directă a alcanilor se poate efectua cu:

A. fluor
B. clor
C. brom
D. iod
E. nici unul din halogeni
576. Fluorurarea compuşilor organici are loc:

A. prin reacţia directă cu fluor gazos
B. pe căi indirecte
C. prin substituţia unui atom de hidrogen cu fluor
D. prin reacţia dintre o clorură sau bromură organică şi o fluorură minerală
E. prin reacţia dintre o halogenură organică şi o altă fluorură organică
577. La descompunerea termică a propanului poate rezulta:

A. etan
B. metan
C. etenă
D. hidrogen
E. propenă
578. Alcanii sunt solubili în:

A. apă
B. benzen
C. eter
D. cloroform
E. hidroxid de sodiu
98
579. Hidrocarburile ciclice saturate se mai numesc:
A. cicloalcani
B. arene
C. ciclani
D. cicloparafine
E. naftene
580. Ciclopropanul:
A. este un gaz incolor
B. are gust înţepător
D. este folosit ca anestezic
E. este inodor
581. n–Alcanii dau reacţii de:

A. de substituţie
B. de oxidare
C. de dehidrogenare
D. de cracare
E. adiţie
582. Referitor la alchene sunt adevărate afirmaţiile:

A. se mai numesc şi parafine
B. se mai numesc şi olefine
C. au formula generală CnH2n
D. se mai numesc şi acetilene
E. au structură plană
583. Alchenele pot prezenta izomerie:

A. de catenă
B. de poziţie
C. tautomerie
D. geometrică
E. de funcţiune
584. Atomii de carbon din molecula unei alchene sunt legaţi prin:
A. legături σ
B. legături σ + π
C. legături π
D. legături σ + 2π
E. legături 2σ + π
585. În molecula unei alchene, atomii de carbon pot avea hibridizare:

A. sp
B. sp2
C. sp3
D. dsp2
E. d2sp3
586. În molecula izobutenei se întâlnesc atomi de carbon:

A. nulari
B. primari
C. secundari
D. terţiari
99
E. cuaternari

A. moleculele sunt polare
B. temperaturile de fierbere şi de topire sunt mai mari decât ale alcanilor corespunzători
C. temperaturile de fierbere şi de topire cresc cu creşterea masei moleculare
D. sunt insolubile în apă
E. densitatea alchenelor lichide este mai mare decât a apei

A. se mai numesc şi olefine
B. izoalchenele au temperaturi de fierbere şi de topire mai mari decât n-alchenele
C. între moleculele alchenelor şi moleculele de apă se formează legături de hidrogen
D. sunt solubile în solvenţi organici
E. densitatea alchenelor lichide este mai mare decât densitatea alcanilor cu acelaşi număr de atomi de carbon
589. Compusul cu structura CH2 = CH2 se numeşte:

A. etan
B. etenă
C. propenă
D. etilenă
E. etenil
590. Reacţia:
CH3
KOH/EtOH
CH3 C CH2 CH3
-HCl
Cl
poate conduce la:
A. 2-metil-2-butenă
B. 2-metil-1-butenă
C. 3-metil-1-butenă
D. 3-metil-2-butenă
E. 2-butenă
591. Prin reacţia propenei cu clor poate rezulta, în funcţie de condiţiile de reacţie:
A. clorură de izopropil
B. clorură de alil
C. 1,3-dicloropropan
D. 1,2-dicloropropan
E. 2,2-dicloropropan
592. Prin reacţia 1-butenei cu acid bromhidric se poate obţine, în funcţie de condiţiile de reacţie:
A. 1-bromobutină
B. 1-bromobutan
C. 2-bromobutan
D. 3-bromobutan
E. 2,2-dibromobutan
593. Oxidarea alchenelor se poate efectua cu:

A. permanganat de potasiu în mediu slab bazic
B. dicromat de potasiu şi acid sulfuric
C. permanganat de potasiu şi acid sulfuric
D. ozon
100
E. N-bromosuccinimidă
594. Adiţia halogenilor la alchene poate avea loc:

A. în mediu apos
B. în mediu alcoolic
C. în mediu acid
D. în solvenţi nepolari
E. în prezenţa unor catalizatori metalici
595. Despre alchene sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt solubile în apă
B. sunt insolubile în apă
C. au densităţile mai mici decât ale alcanilor cu acelaşi număr de atomi de carbon
D. temperaturile de fierbere ale izomerilor cis sunt mult mai mari decat ale izomerilor trans
E. au miros pătrunzator caracteristic
596. Prezintă izomerie geometrică:

A. 2-metil-3-hexena
B. 2-metil-2-hexena
C. 3-metil-2-pentena
D. 2-metil-2-pentena
E. 3-metil-2-hexena
597. Oxidarea alchenelor cu permanganat de potasiu în mediu acid poate conduce la:
B. cetone
C. aldehide
D. dioxid de carbon şi apă
E. hidroperoxizi
598. Adiţia bromului la etenă, în solvenţi nepolari:

A. are loc la presiune şi temperatură normale
B. conduce la formarea 1,2-dibromoetanului
C. determină decolorarea apei de brom
D. are loc prin barbotarea etenei în soluţie concentrată de acid bromhidric
E. conduce la formarea 1,1,2,2–tetrabromoetanului
599. Alchenele se pot obţine prin hidrogenarea:

A. alchinelor pe catalizator de Ni, Pt
B. alchinelor pe catalizator de paladiu otrăvit cu săruri de plumb
C. alcadienelor cu catalizator de Ni, Pt
D. alcadienelor cu metale şi donori de protoni
E. alchinelor în mediu alcoolic
600. Prin oxidarea 1-butenei cu dicromat de potasiu şi acid sulfuric concentrat se poate forma:
A. propanal
B. acid propionic
C. dioxid de carbon şi apă
D. formaldehidă
E. acetaldehidă
601. Adiţia apei la alchene se poate face în prezenţă de :

A. acid clorhidric
B. acid bromhidric
101
C. acid azotic
D. acid sulfuric
E. acid acetic
602. 2-Pentena poate prezenta izomeri:

A. de catenă
B. de poziţie
C. geometrici
D. de funcţiune
E. optici
603. Prin degradarea Hofmann a sec-butildimetilaminei se formează:

A. 1-butenă
B. 2-butenă
C. dimetilamină
D. dimetilhidroxilamină
E. trimetilamină
604. Prezintă izomerie Z-E următorii compuşi:

A. 1-bromo-1-cloropropena
B. 1,1-dicloropropena
C. 2-cloro-2-butena
D. 1-cloro-2-metil-1-butena
E. 2,3-dicloro-2-butena
605. Alchenele pot da reacţii de:

A. substituţie la dubla legătură
B. adiţie la dubla legătură
C. oxidare
D. hidroliză
E. polimerizare

A. izobutena
B. 2-butena
C. 2-metil-pentena
E. 2-pentena
607. Despre adiţia apei la alchene nesimetrice sunt adevărate afirmaţiile:

A. conduce la formarea unui alcool monohidroxilic
B. are loc în cataliză bazică
C. are loc în cataliză acidă
D. are loc conform regulii lui Markovnikov
E. are loc anti-Markovnikov
608. Despre adiţia hidrogenului la alchene se poate afirma că:

A. are loc în prezenţa catalizatorului de platină depusă pe săruri de plumb
B. are loc în prezenta catalizatorilor de Ni, Pd, Pt fin divizate
C. are loc la temperatură şi presiune normale sau ridicate
D. se desfăşoară conform regulii lui Markovnikov
E. conduce la formarea cicloalcanilor
609. Despre adiţia bromului şi clorului la alchene sunt adevărate următoarele afirmaţii:
102
A. se formează un singur derivat monohalogenat
B. are loc în solvenţi nepolari (CCl4, CH2Cl2)
C. are loc conform regulii lui Markovnikov
D. conduce la formarea unor derivaţi dihalogenaţi geminali
E. conduce la formarea unor derivaţi dihalogenaţi vicinali
610. Sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. adiţia bromului (în solvenţi inerţi) la etenă conduce la l,1-dibromoetan
B. adiţia bromului (în solvenţi inerţi) la etenă conduce la l,2-dibromoetan
C. etena decolorează o soluţie brun-roşcată de brom în tetraclorură de carbon
D. adiţia clorului la propenă decurge conform regulii lui Markovnikov
E. adiţia halogenilor la alchene este catalizată de baze anorganice tari
611. Despre adiţia acidului clorhidric la izobutenă sunt adevărate afirmaţiile:

A. conduce la formarea 2-cloro-2-metilpropanului
B. conduce la formarea 1-cloro-1-metilpropanului
C. este regioselectivă
D. are loc după regula lui Markovnikov
E. are loc anti-Markovnikov
612. La oxidarea alchenelor se pot folosi ca agenţi de oxidare:

A. permanganat de potasiu în mediu de acid sulfuric
B. dicromat de potasiu în mediu de acid sulfuric
C. soluţie apoasă neutră sau slab bazică de permanganat de potasiu
D. reactiv Bayer
E. apă oxigenată
613. La oxidarea propenei cu reactiv Bayer:

A. se formează 2-propanol
B. se formează 1,2-propandiol
C. se formează glicerol
D. se scindează numai legătura π din dubla legătură
E. se scindează atât legătura π cât şi σ din dubla legătură
614. Prin oxidarea izobutenei cu permanganat de potasiu în mediu acid se formează:

A. dioxid de carbon şi apă
B. acetaldehidă
C. formaldehidă
D. acetonă
E. acid piruvic
615. La oxidarea blândă a propenei cu reactiv Bayer se formează:

A. 1-propanol
B. 1,2-propandiol
C. un precipitat de culoare brună de dioxid de mangan
D. 1,3-propandiol
E. hidroxid de potasiu
616. Alchenele cu formula moleculară C5H10 prezintă:

A. două alchene izomere Z,E
B. patru alchene izomere cu catenă liniară
C. trei alchene izomere cu catenă ramificată
D. două perechi de alchene izomere Z, E
E. doi izomeri de funcţiune (fără stereoizomeri)
103
617. Compusul cu formula moleculară C4H8 prezintă:
A. doi izomeri de poziţie cu catenă liniară
B. trei izomeri de poziţie cu catenă liniară
C. doi izomeri geometrici cis-trans
D. patru izomeri de funcţiune
E. doi izomeri de funcţiune
618. Pot avea rol de monomeri în polimerizarea vinilică:

A. etena
B. acetilena
C. clorura de vinil
D. stirenul
E. acrilonitrilul
619. Halogenarea alchenelor în poziţie alilică se poate efectua cu:

A. clor
B. brom
C. fluor
D. iod
E. acid fluorhidric
620. Alchenele reprezintă materie primă pentru obţinerea:

A. etanolului
B. clorurii de etil
C. oxidului de etenă
D. zaharidelor
E. proteinelor

A. 2-hexena
B. 2-metil-2-hexena
C. 2-metil-3-hexena
D. 3-metil-2-hexena
E. 3-hexena
622. Etena se poate obţine prin:

A. dehidrogenarea etanului la t > 6500C
B. deshidratarea etanolului în mediu puternic bazic (NaOH)
C. dehidrohalogenarea clorurii de etil, la cald, cu KOH/EtOH
D. cracarea n-butanului
E. deshidratarea etanolului la încălzire, în mediu de acid sulfuric
623. În reacţia etenei cu apa de brom se poate forma:

A. 1,1-dibromoetan
B. 1,2-dibromoetan
C. 1,2-etilenbromhidrină
D. bromură de etil
E. 1,1,2,2-tetrabromoetan
624. Reacţiile specifice alchenelor sunt:

A. adiţia
B. substituţia
C. oxidarea
104
D. hidroliza
E. polimerizarea
625. Prin oxidarea alchenelor cu permanganat de potasiu, în prezenţă de carbonat de sodiu, rezultă:
A. numai acizi carboxilici
B. acizi carboxilici, dioxid de carbon şi apă
C. acizi carboxilici şi cetone
D. dioli
E. un precipitat brun de dioxid de mangan
626. Care dintre următorii compuşi formează prin oxidare cu dicromat de potasiu în mediu de acid
sulfuric concentrat un compus carbonilic?
A. 2-butena
B. 1-butena
C. 2-metil-2-butena
D. 2,3-dimetil-2-butena
E. ciclobutena
627. Alchenele se pot identifica cu:

A. apă de brom
B. reactiv Tollens
C. reactiv Bayer
D. reactiv Fehling
E. reactiv Schweitzer

A. 2-metil-1-pentena
B. 2-metil-2-pentena
D. 2-pentena
E. 3-metil-2-hexena
629. Se pot obţine alchene din:

A. alcani
B. alchine
C. arene
D. alcooli monohidroxilici
E. compuşi monohalogenaţi
630. Se poate obţine 2,5-dimetilhexan prin hidrogenarea următoarelor alchene:

A. 2,5-dimetil-1-hexenă
B. 2,5-dimetil-2-hexenă
C. 2,5-dimetil-3-hexenă
D. 2,3-dimetil-1-hexenă
E. 2,3-dimetil-2-hexenă
631. Care dintre următoarele alchene poate forma doar doi izomeri monohalogenaţi prin substituţie
alilică?
A. 1-butena
B. izobutena
C. 2,3-dimetil-2-butena
E. 2-hexena
105
632. Denumirea alchenelor cu catenă ramificată se face după următoarele reguli:
A. identificarea catenei de bază şi a catenelor laterale
B. catena de bază trebuie să conţină dubla legătură
C. catena de bază se numerotează astfel încât un atom de carbon din dubla legătură să primească numărul cel
mai mic
D. se denumeşte radicalul hidrocarbonat
E. se numerotează catenele laterale astfel încât să primească numărul cel mai mare

A. CH2=CH– reprezintă radicalul vinil
B. CH2=CH–CH2– reprezintă radicalul alil
C. CH2=CH–CH2– reprezintă radicalul propenil
D. CH2=CH– reprezintă radicalul etenil
E. CH3– reprezintă radicalul metilen

A. legătura π a legăturii duble se află în acelaşi plan cu planul legăturii σ
B. lungimea unei legături duble este 1,33Å
C. în reacţiile de adiţie are loc scindarea legăturii π
D. în reacţiile de adiţie se rup atât legături π, cât şi legături σ dintre atomii de carbon care participă la
formarea legăturii duble
E. unghiul dintre legăturile σ ale atomilor de carbon sunt de 1200
635. Sunt izomeri Z următorii compuşi:
Br Cl
A. C C
I F
H3C CH2Cl
B. C C
H Cl
Cl H
C. C C
H CH2Cl
Br Cl
D. C C
H CH3
Cl CH2CH3
E. C C
H CH3

A. izomerii „cis” au temperaturi de fierbere mai ridicate decât izomerii „trans”
B. sunt incolore şi fără miros
C. temperaturile de fierbere şi de topire sunt mai mari decât ale alcanilor corespunzători
D. se mai numesc şi parafine
E. izomerii „trans” au p.t. mai ridicate decât izomerii „cis”
637. Alchenele pot adiţiona:

106
A. hidrogen
B. halogeni
C. hidracizi
D. apă
E. acid formic
638. Referitor la reacţia de polimerizare a alchenelor sunt adevărate afirmaţiile:

A. are loc la temperatură şi presiune normale, în prezenţa catalizatorilor
B. are loc cu scindarea legăturii π şi mărirea catenei
C. este o poliadiţie
D. etena şi propena sunt monomeri în procesul de obţinere a maselor plastice
E. alchenele cu dublă legătură marginală polimerizează mai greu
639. Referitor la halogenarea alchenelor sunt adevărate afirmaţiile:

A. reacţia poate avea loc la temperatură ridicată
B. se poate face direct cu Cl2, Br2, I2 dizolvaţi în solvenţi nepolari (CCl4; CH2Cl2)
C. cel mai uşor se adiţionează clorul
D. se obţin derivaţi dihalogenaţi geminali
E. cel mai greu se adiţionează iodul
640. Referitor la hidrogenarea alchenelor sunt adevărate afirmaţiile:

A. are loc doar la temperatură şi presiune normale
B. are loc la 80-1800C şi 200 atm
C. are loc în prezenţa unor catalizatori metalici fin divizaţi (Ni, Pt, Pd)
D. are loc conform regulii lui Markovnikov
E. are loc în sistem heterogen
641. Alchenele se pot oxida cu:

A. oxigen molecular din aer în prezenţa unor solvenţi inerţi
B. permanganat de potasiu în mediu neutru sau slab bazic
C. permanganat de potasiu în mediu de acid sulfuric
D. dicromat de potasiu în mediu de acid sulfuric
E. reactiv Tollens
642. La oxidarea etenei cu reactiv Bayer:

A. are loc decolorarea soluţiei de reactiv
B. se formează un precipitat brun de MnO2
C. se formează acid acetic
D. se formează 1,2-etandiol
E. se formează dioxid de carbon şi apă

A. prin oxidarea catalitică a etenei cu metale fin divizate, se obţine etanol
B. prin oxidarea energică a 2,3-dimetil-2-butenei se formează acetonă
C. prin combustie, orice alchenă formează dioxid de carbon şi apă
D. la ardere se rup numai legăturile π din moleculă
E. reacţiile de ardere sunt puternic endoterme
644. Referitor la bromurarea propenei sunt adevărate afirmaţiile:

A. cu brom, în solvenţi inerţi, conduce la formarea 1,3-dibromopropanului
B. la 500-6000C se formează 3-bromopropenă
C. atomii de hidrogen din poziţie alilică sunt mai reactivi decât ceilalţi atomi de hidrogen
D. în CCl4 se formează 1,2-dibromopropan
E. reacţia este împiedicată steric
107
645. Se dă schema de reacţii:
+ 2Cl2, h
CH4 X
Ni t0C - 2HCl
C3H6 + H2 C3H8
+ Cl2
C2H4 Y
A. compusul X este cloroform
B. compusul X este clorura de metilen
C. compusul Y este 1,2-dicloroetan
D. compusul Y este 1,1-dicloroetan
E. compusul Y este clorura de etil

A. formula moleculară C6H12 corespunde unei hexene
B. identificarea legăturii duble din alchene se face cu apă de clor
C. poziţia dublei legături din alchene se identifică prin oxidare degradativă
D. 2,4-dimetil-3-hexena prezintă izomerie Z-E
E. lungimea legăturii duble din alchene este 1,39Å
647. Referitor la propenă sunt adevărate afirmaţiile:

A. adiţionează un mol de brom la dubla legătură
B. este o substanţă lichidă
C. este unul din produşii de descompunere termică a butanului
D. are doi izomeri de poziţie
E. miroase a sulf
648. Referitor la propenă sunt adevărate afirmaţiile:

A. prin adiţia acidului bromhidric la 400-600oC se formează 1-bromopropan
B. prin adiţia apei se formează alcool izopropilic
C. prin oxidare cu dicromat de potasiu şi acid sulfuric se formează acid acetic, dioxid de carbon şi apă
D. nu se poate polimeriza deoarece are număr impar de atomi de carbon
E. prin adiţia apei se formează 1,2-propandiol
649. Alegeţi răspunsurile corecte:

A. alchena care la oxidare cu soluţie de K2Cr2O7 în H2SO4 formează butanonă şi acid izobutiric este 2,4-
dimetil-3-hexena
B. la trecerea propenei printr-o soluţie bazică de KMnO4 se obţine 2-propanol
C. clorura de alil se obţine prin clorurarea propenei cu clor, la 5000C
D. izomeria de poziţie a alchenelor este determinată de poziţia dublei legături
E. izomeria geometrică este determinată de planul legăturii σ a dublei legături
650. Prin oxidarea cu dicromat de potasiu şi acid sulfuric a 2,5-dimetil-3-hexenei se formează:

A. acid propanoic
B. acid izobutiric
C. acid 2-metilpropanoic
D. 2-metilpropanal
E. acetonă şi acid 2-metilbutanoic
651. La oxidarea 2-metil-2-pentenei cu soluţie acidă de permanganat de potasiu se formează:

A. acid acetic
B. acetonă
C. propanonă
D. propanal
108
E. acid propanoic
652. Referitor la alchene alegeţi răspunsurile corecte:

A. legătura dublă C=C este formată din două legături σ
B. legătura dublă C=C este formată din două legături π
C. legătura dublă C=C este formată dintr-o legătură σ şi o legătură π
D. atomul de carbon implicat într-o dublă legătură formează trei legături σ coplanare
E. legătura π se găseşte într-un plan paralel cu planul legăturii σ
653. Referitor la alchene alegeţi răspunsurile corecte:

A. lungimea legăturii duble C=C este 1,33Å
B. legătura π este mai slabă decât legătura σ
C. unghiul între legăturile covalente σ coplanare este de 109028’
D. în reacţiile de adiţie la alchene se scindează legătura σ
E. în reacţiile de adiţie la alchene se scindează legătura π
654. Referitor la alchene alegeţi afirmaţiile corecte:

A. alchenele au reactivitate chimică mare
B. butena prezintă 4 izomeri de catenă
C. izomerii de poziţie au aceeaşi formulă moleculară
D. alchenele cu dublă legătură marginală nu prezintă izomerie geometrică
E. 3-hexena are doi izomeri geometrici (cis şi trans)
655. Referitor la variaţia punctelor de fierbere a alchenelor alegeţi variantele corecte:

A. p.f. etenă > p.f. 1-butenă
B. p.f. cis-2-butenă < p.f. trans-2-butenă
C. p.f. izobutenă < p.f. 1-pentenă
D. p.f. propenă < p.f. 1-butenă
E. p.f. cis-2-butenă > p.f. trans-2-butenă
656. Referitor la variaţia punctelor de topire a alchenelor alegeţi variantele corecte:

A. p.t. propenă > p.t. etenă
B. p.t. 1-butenă < p.t. izobutenă
C. p.t. cis-2-butenă < p.t. trans-2-butenă
D. p.t. etenă < p.t. izobutenă
E. p.t. propenă < p.t. 1-butenă
657. Referitor la reacţiile de adiţie ale alchenelor sunt adevărate afirmaţiile:

A. alchenele nu dau reacţii de adiţie
B. se scindează atât legătura σ cât şi legătura π din legătura C=C
C. în urma reacţiei de adiţie se obţine o moleculă în care valenţele fiecărui atom de carbon sunt orientate
după vârfurile unui tetraedru regulat
D. este o reacţie comună atât alchenelor cât şi alcanilor
E. sunt reacţii specifice legăturii duble de tip alchenic
658. Referitor la reacţia de hidrogenare a alchenelor alegeţi răspunsurile corecte:

A. prin hidrogenarea alchenelor se obţin alcani cu un număr mai mare de atomi de carbon
B. are loc în sistem heterogen
C. se folosesc catalizatori solizi
D. are loc cu scindarea legăturii π a legăturii duble C=C
E. prin adiţia hidrogenului, alchenele nesaturate se pot transforma în arene
659. Referitor la reacţia de halogenare a alchenelor alegeţi afirmaţiile corecte:

A. se obţin compuşi dihalogenaţi vicinali saturaţi
109
B. se obţin compuşi dihalogenaţi geminali nesaturaţi
C. se obţin compuşi dihalogenaţi vicinali nesaturaţi
D. se obţin compuşi tetrahalogenaţi vicinali saturaţi
E. se poate efectua atât cu halogeni, cât şi cu hidracizi
660. Referitor la alchene alegeţi afirmaţiile corecte:

A. prin adiţia clorului la 2-butenă se obţine 1,4-diclorobutan
B. prin adiţia clorului la 2-butenă se obţine 2,3-diclorobutan
C. prin adiţia bromului la propenă se obţine 1,2-dibromopropan
D. prin adiţia clorului la etenă se obţine 1,1-dicloroetan
E. prin adiţia bromului la etenă se formează bromură de etil
661. Referitor la adiţia hidracizilor la alchene alegeţi afirmaţiile corecte:

A. cel mai uşor se adiţionează acidul iodhidric
B. prin adiţia HCl la izopentenă se formează 2-cloro-2-metilbutan
C. prin adiţia HI la 2-butenă se formează 3-iodobutenă
D. prin adiţia HCl la izobutenă se formează 1-cloro-2-metilpropan
E. prin adiţia HBr la 1-butenă se formează 2-bromobutan
662. Formulei moleculare C4H8 îi corespund:

A. 2-alchene (fără stereoizomeri)
B. 3-alchene (fără stereoizomeri)
C. 4-alchene (fără stereoizomeri)
D. 2-cicloalcani (fără stereoizomeri)
E. 3-cicloalcani (fără stereoizomeri)
663. Referitor la reacţia de polimerizare a alchenelor alegeţi afirmaţiile corecte:

A. este o reacţie de condensare repetată
B. este o poliadiţie
C. are loc cu ruperea legăturilor σ
D. are loc cu ruperea legăturii π din fiecare monomer
E. se formează noi legături σ carbon-carbon
664. Referitor la reacţia de polimerizare a alchenelor alegeţi afirmaţiile corecte:

A. gradul de polimerizare reprezintă numărul de molecule de monomer care formează polimerul
B. gradul de polimerizare reprezintă o valoare medie
C. macromoleculele de polimer sunt alcătuite din unităţi diferite
D. prin polimerizarea etenei se obţine polietilena
E. monomerii vinilici participă şi la reacţii de coplimerizare
665. Referitor la oxidarea alchenelor, afirmaţiile corecte sunt:

A. alchenele se oxidează mai uşor decât alcanii
B. suma algebrică a numerelor de oxidare ale tuturor elementelor componente este mai mare decât zero
C. oxidarea energică a alchenelor se face cu K2Cr2O7 sau KMnO4 în prezenţă de H2SO4
D. oxidarea blândă a alchenelor se face cu apă de brom
E. oxidarea blândă a alchenelor se face cu reactiv Bayer
110
t < 6500C
C4H10 CH4 + X
+ HCl
Y
X
+ Cl2
Z
A. compusul X este propanul
B. compusul X este propena
C. compusul Y este clorura de n-propil
D. compusul Y este clorura de izopropil
E. compusul Z este 1,2-dicloropropanul
667. Corespund unei alchene următoarele formule moleculare:

A. C3H8
B. C3H6
C. C4H8
D. C6H14
E. C5H10
668. Dintre alchenele de mai jos prezintă izomerie geometrică:

A. 3,4-dimetil-2-hexena
B. 3-etil-3-butena
C. 2-etil-1-butena
D. 3-etil-2-hexena
E. etena

A. alchenele au formula generală CnH2n+2
B. n-hexena prezintă 3 izomeri de poziţie
C. propena nu este solubilă în apă
D. kelenul este un anestezic slab, folosit în stomatologie
E. 2-pentena nu prezintă izomerie geometrică

A. la oxidarea alchenelor cu soluţie bazică de KMnO4 se rup legături π
B. reacţia comună alchenelor şi alcanilor este adiţia
C. pentena este omologul superior al butenei
D. alcadienele participă la reacţii de copolimerizare
E. alchena care prin oxidare energică formează numai acid acetic este propena
671. Alegeţi reacţiile chimice corecte:

A.
H2SO4
CH2 CH CH3 + H2O CH3 CH2 CH2 OH
B.
CH2 CH2 + HCl CH2 CH2
Cl Cl
C.
111
CCl4
CH3 CH CH CH3 + Br2 CH2 CH2 CH2 CH2
Br Br
D.
CH2 CH CH2 CH3 + HI CH3 CH CH2 CH3
I
E.
CH2 CH2 + 3O2 2CO2 + 2H2O + Q

A.
5000C
CH2 CH CH3 + Cl2 CH2 CH CH2 Cl + HCl
B.
KMnO4 / H2SO4
CH3 CH CH CH3 + [O] 2 CH3COOH
C.
KMnO4 / H2SO4
CH3 C CH2 + [O] CH3 C CH3 + CH2O
CH3 O
D.
KMnO4 / HO
CH2 CH2 + [O] + HOH CH3CH2OH
E.
Cl
CCl4
CH2 CH CH3 + Cl2 CH3 C CH3
Cl

A.
CH3 CH CH CH CH3 + HCl 1,2-dicloro-4-metil-2-pentena
CH3
B.
KMnO 4 / H2SO4
CH3 C C CH3 + 2 [O] acetona
CH3 CH3
C.
n CH2 CH2 (CH2 CH)n
Cl
D.
nCH2 CH polistiren
C6H5
E.
n CF2 CF2 kelen
112
674. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la alchene:
A. dau reacţii de substituţie la dubla legătură
B. poziţia alilică este vecină dublei legături
C. prin bromurarea alchenelor inferioare, cu un mol de brom, în poziţia alilică se formează un compus
dibromurat geminal
D. clorura de alil este folosită la obţinerea industrială a glicerinei
E. atomii de hidrogen din poziţia alilică sunt mai reactivi decât ceilalţi atomi de hidrogen din catena unei
alchene

A. ard în oxigen sau în aer
B. prin arderea alchenelor se formează dioxid de carbon, apă şi căldură
C. alchenele sunt folosite drept combustibil
D. deoarece alchenele polimerizează, trebuie evitată prezenţa lor în benzină
E. se oxidează doar în condiţii energice
676. La oxidarea energică a 2-metil-1-butenei se pot forma următorii compuşi:

A. propanonă
B. butanonă
C. aldehidă formică
E. acid butanoic
677. Prin oxidarea blândă a propenei se formează:

A. 2-propanol
B. 1,2-propandiol
D. un precipitat brun
E. 1-propanol
678. Se consideră următoarea schemă de reacţii:

t > 6500C
C3H8 X + H2
+ HOH
Y
X
+ Cl2/5000C
Z
A. compusul X este propan
C. compusul Y este alcoolul n-propilic
D. compusul Y este alcoolul izopropilic
E. compusul Z este 3-cloropropena
113
t < 6500C
C4H10 X (alcan) + Y (alchena)
h
X + Cl2 Z + HCl
Y + HCl Z
Alegeţi variantele de răspuns corecte:
B. compusul X este etanul
C. compusul Y este etanul
D. compusul Y este etena
E. compusul Z este cloroetanul
680. Referitor la reacţiile de oxidare ale alchenelor alegeţi răspunsurile corecte:

A. au loc sub acţiunea agenţilor oxidanţi
B. conduc la compuşi diferiţi, în funcţie de agentul oxidant folosit
C. prin oxidare blândă se formează acizi carboxilici
D. prin oxidare cu permanganat de potasiu în soluţie slab alcalină se formează dioli vicinali
E. reactivul Bayer reprezintă o soluţie apoasă neutră sau slab bazică de dicromat de potasiu
681. Referitor la oxidarea energică a alchenelor alegeţi afirmaţiile corecte:

A. se poate face cu dicromat de potasiu în soluţie apoasă neutră sau slab bazică
B. se poate face cu permanganat de potasiu în soluţie apoasă neutră sau slab bazică
C. se poate face cu K2Cr2O7 în prezenţa H2SO4
D. se formează dioxid de carbon, apă şi căldură
E. se formează amestecuri de diferiţi produşi de oxidare, în funcţie de structura alchenei
682. Referitor la oxidarea energică a alchenelor sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. când atomul de carbon implicat în legătura dublă conţine hidrogen, se formează acid carboxilic
B. când atomul de carbon implicat în legătura dublă este la capătul catenei, se formează aldehide
C. când atomul de carbon implicat în legătura dublă nu conţine hidrogen se formează o cetonă
D. când atomul de carbon implicat în legătura dublă nu conţine hidrogen se formează un cetoacid
E. când atomul de carbon implicat în legătura dublă este marginal se formează CO2
683. Etena poate fi utilizată la obţinerea:

A. etanolului
B. propenei
C. etilenglicolului
D. polietenei
E. polipropenei
684. Referitor la polietenă alegeţi afirmaţiile corecte:

A. gradul de polimerizare variază între 18 000 şi 800000
B. are formula moleculară
(CH2 CH)n
CH3
C. rezistenţa la agenţii chimici creşte cu creşterea presiunii de polimerizare
D. cele mai utilizate tipuri de polietenă sunt cele de presiune ridicată şi de presiune joasă
E. poate fi trasă în fire
685. Referitor la polistiren sunt adevărate afirmaţiile:

A. se descompune sub acţiunea diverşilor agenţi chimici
114
B. se utilizează la obţinerea polistirenului expandat
C. este folosit ca material izolator termic şi fonic
D. polistirenul expandat este obţinut prin tratarea perlelor de polistiren cu izobutan, sub presiune
E. este mai greu decât pluta
686. Referitor la policlorura de vinil sunt adevărate afirmaţiile:

A. are rol de izolant termic şi electric
B. se foloseşte la confecţionarea tâmplăriei termopan
C. rezistă la încălzire
D. nu rezistă la acţiunea agenţilor chimici
E. este utilizată la obţinerea de tuburi şi ţevi
687. Referitor la politetrafluoroetenă sunt adevărate afirmaţiile:

A. se numeşte teflon
B. este un foarte bun izolator electric
C. este inflamabilă
D. este inertă la acţiunea agenţilor chimici
E. este folosită la prepararea unor cosmetice
688. Prezintă izomerie geometrică următoarele alchene:

A.
CH3
CH2 CH C CH3
CH3
B.
CH3 C CH CH3
CH2CH3
C.
CH3 CH C CH2
CH3 CH2
CH3
D.
CH3
CH3 C C CH CH3
CH3 CH3
E.
CH3 CH3
CH3 C CH CH C CH3
CH3 CH3

A. compusul cu structura de mai jos se numşte 2,2-dimetil-3-pentenă
CH3
CH3 C CH CH CH3
CH3
B. compusul cu structura de mai jos se numeşte 3,3-dimetil-1-butenă
115
CH3
CH2 CH C CH3
CH3
C. compusul cu structura de mai jos se numeşte 2-etil-3-metil-1-butenă
CH3 CH C CH2
CH3 CH2
CH3
D. compusul cu structura de mai jos se numeşte 2-etil-2-butenă
CH3 C CH CH3
CH2
CH3
E. compusul cu structura de mai jos se numeşte 2,2,3-trietil-3-pentenă
CH3
CH3 C C CH CH3
CH3 CH3
690. Prezintă izomerie geometrică următoarele alchene:

A. 3,4-dimetil-2-hexena
B. 3-etil-3-butena
C. 2-etil-1-butena
D. 3,4,4-trimetil-2-pentena
E. 4,4-dimetil-2-pentena

A. alchena care prin oxidare cu KMnO4 / H2SO4 formează acid acetic (CH3COOH), CO2 şi H2O este
propena
B. alchena care prin oxidare energică formează acetonă (CH3–CO–CH3) şi acid propanoic (CH3CH2COOH)
este 3-metil-2-pentena
C. alchena care prin oxidare energică formează doar acetonă (CH3–CO–CH3) este 2,3-dimetil-2-butena
D. alchena care prin oxidare energică formează doar acid acetic (CH3COOH) este 1-butenă
E. alchena care prin oxidare energică formează acetonă, dioxid de carbon şi apă este izobutena

A. trei alchene izomeri de poziţie
B. cinci alchene izomeri de catenă
C. doi izomeri de funcţiune
D. doi izomeri geometrici
E. patru izomeri geometrici

H2SO 4
X Y + H2O
Y + HCl Z CH3 CH2

Cl
Alegeţi variantele corecte:
A. compusul X este glicolul
B. compusul X este etanolul
116
C. compusul Y este etanul
E. compusul Z este kelenul
694. Prin oxidarea cu K2Cr2O7 / H2SO4 a 3,4-dimetil-2-pentenei se formează:

B. metanal
C. acid etanoic
D. izopropilmetilcetonă
E. izobutanonă
695. Prin oxidarea energică a 2,3-dimetil-2-butenei se formează:

A. acid butanoic
B. acetonă
C. propanal
D. propanonă
E. acid propanoic
696. Care dintre următoarele alchene formează, prin oxidare cu dicromat de potasiu în mediu de acid
sulfuric concentrat, un compus carbonilic?
A. izobutena
B. 3,4-dimetil-2-pentena
C. etena
D. 2-butena
E. ciclobutena
697. Care dintre următoarele alchene formează prin oxidare energică acizi carboxilici?
A. 1-butena
B. 2-butena
C. 1,2-dimetilciclobutena
D. propena
E. 2-metil-1-pentena
698. Se poate obţine izopentan prin hidrogenarea următoarelor alchene:

A. 2-metil-1-pentenă
C. 3-metil-1-butenă
D. izopentenă
E. 2-metil-2-butenă
699. Care dintre următoarele alchene formează doar un compus monohalogenat prin substituţia
alilică a unui mol de halogen?
A. 1-butena
B. izobutena
C. 2,3-dimetil-2-butena
D. 2-hexena
E. ciclopentena
700. Care dintre următoarele alchene formează doar un compus monohalogenat prin substituţia
alilică cu un mol de halogen?
A. ciclobutena
B. 3,4-dimetilciclobutena
D. 2,4-dimetil-2-pentena
117
E. propena
701. Alchenele pot adiţiona:

A. acid sulfuros
B. acid clorhidric
C. tetraclorură de carbon
D. benzen
E. brom
702. Care dintre următoarele alchene, prin oxidare energică, formează acid acetic (CH3COOH)?
A. propena
B. 2,3-dimetil-2-butena
C. ciclobutena
D. izobutena
E. 2-butena
703. Care dintre următoarele alchene, prin oxidare energică, formează dioxid de carbon şi apă?
A. propena
B. 2-butena
C. etena
D. 1-butena
E. 3-metil-2-pentena

A. etena se poate obţine prin deshidratarea alcoolului etilic
B. alchenele au izomerie de catenă, de poziţie şi geometrică
C. propena este izomer de funcţiune cu ciclobutanul
D. etena se clorurează în poziţie alilică cu clor, la 5000C
E. prin oxidarea blândă a propenei cu reactiv Bayer se formează glicol
705. Alchenele:
A. au formula generală CnH2n+2
B. sunt hidrocarburi aciclice
C. sunt hidrocarburi nesaturate
D. sunt hidrocarburi saturate
E. conţin în molecula lor o dublă legătură între doi atomi de carbon
706. Primul termen din seria omoloagă a alchenelor:

A. are formula de structură plană CH2=CH2
B. se numeşte etenă
C. se numeşte metenă
D. are formula moleculară CH2
E. are formula moleculară C2H4
707. Denumirea alchenelor se face astfel:

A. prin adăugarea prefixului enă la denumirea alcanului corespunzător
B. prin înlocuirea în denumirea alcanului, a sufixului an cu sufixul ină
C. prin înlocuirea în denumirea alcanului, a sufixului an cu sufixul enă
D. începând cu al treilea termen al seriei omoloage, se precizează poziţia dublei legături
E. începând cu al cincilea termen al seriei omoloage, se precizează poziţia dublei legături
708. 1-Butena şi 2-butena au următoarele caracteristici în comun:

A. sunt alchene
B. sunt alchine
118
C. au aceeaşi formulă moleculară
D. au aceeaşi formulă de proiecţie
E. au aceeaşi formulă de structură plană
709. Despre etenă şi propenă sunt corecte următoarele afirmaţii:

A. etena este omologul superior al propenei
B. etena este omologul inferior al propenei
C. etena şi propena nu sunt omologi
D. propena are cu doi atomi de hidrogen mai mult faţă de etenă
E. propena are cu un atom de carbon mai mult faţă de etenă
710. La denumirea alchenelor cu catenă ramificată sunt valabile următoarele reguli:

A. catena de bază trebuie să conţină dubla legătură, chiar dacă există o altă catenă cu mai mulţi atomi de
carbon, daar în care nu se află dubla legătură
B. catena de bază se numerotează astfel încât un atom de carbon din dubla legătură să primească numărul cel
mai mic
C. catena de bază se numerotează astfel încât un atom de carbon din dubla legătură să primească numărul cel
mai mare
D. catena de bază se numerotează astfel încât un atom de hidrogen din dubla legătură să primească numărul
cel mai mic
E. catena de bază nu trebuie să conţină dubla legătură
711. Catena de bază a alchenelor cu catenă ramificată:

A. este catena cu cei mai mulţi atomi de carbon, indiferent de poziţia dublei legături
B. este catena cu cei mai mulţi atomi de carbon şi care nu conţine dubla legătură
C. trebuie să conţină dubla legătură, chiar dacă există o altă catenă cu mai mulţi atomi de carbon, daar în
care nu se află dubla legătură
D. poate fi oricare catenă cu minim 2 atomi de carbon
E. se numerotează astfel încât un atom de carbon din dubla legătură să primească numărul cel mai mic
712. Legătura dublă:

A. este prezentă în structura alcanilor şi alchenelor
B. este prezentă în structura alchenelor
C. este formată dintr-o legătură σ şi o legătură π
D. este formată din două legături π
E. este formată din două legături π şi o legătură σ
713. Atomul de carbon implicat într-o dublă legătură:

A. formează trei legături σ şi o legătură π
B. formează trei legături σ coplanare cu unghiuri de 120˚ între ele
C. formează o legătură π situată într-un plan perpendicular pe planul legăturii σ
D. formează o legătură π cu un atom de hidrogen
E. nu mai formează legături cu heteroatomi
714. Legătura dublă între doi atomi de carbon:

A. are lungimea de 1,33 Å
B. este formată dintr-o legătură σ şi o legătură π
C. nu este stabilă
D. este prezentă în structura alchenelor
E. nu permite rotaţia liberă în jurul său, a atomilor de carbon participanţi
715. Legătura π:
A. poate participa la formarea unei legături duble între doi atomi de carbon
B. poate participa la formarea unei legături duble între un atom de carbon şi un atom de hidrogen
119
C. se găseşte într-un plan perpendicular pe planul legăturii σ la formarea unei legături duble
D. se găseşte în structura alchenelor
E. se găseşte în structura alcanilor
716. Legătura π şi legătura σ au următoarele caracteristici în comun:

A. participă la formarea legăturilor duble
B. au lungimea de 1,33Å
C. se găsesc în acelaşi plan la formarea unei legături duble, ceea ce permite rotaţia liberă în juril acesteia
D. se pot forma între doi atomi de carbon
E. se găsesc în structura alchenelor
717. Legătura σ:
A. participă la formarea legăturilor simple
B. participă la formarea legăturilor duble
C. este mai puternică decât legătura π
D. se poate stabili între doi atomi de carbon
E. nu se poate stabili între un atom de carbon şi un atom de hidrogen
718. Care din următoarele afirmaţii referitoare la dubla legătură a alchenelor sunt adevărate?
A. dubla legătură se găseşte întotdeauna în catenă de bază
B. dubla legătură este formată dintr-o legătură σ şi o legătură π
C. dubla legătură nu permite rotaţia liberă a atomilor de carbon în jurul său
D. dubla legătură este formată din două legături π
E. dubla legătură este mai stabilă decât legătura simplă
719. Structura unei alchene:

A. conţine o legătură dublă între doi atomi de carbon cu lungimea de 0,33Å
B. conţine o legătură dublă între doi atomi de carbon cu lungimea de 120Å
C. se deosebeşte de cea a alcanului cu acelaşi număr de atomi de carbon prin existenţa unei legături
covalente duble între un atom de carbon şi un atom de hidrogen
D. se deosebeşte de cea a alcanului cu acelaşi număr de atomi de carbon prin existenţa unei legături
covalente duble între doi atomi de carbon
E. conţine o legătură dublă între doi atomi de carbon cu lungimea de 1,33Å
720. Se dau următoarele formule de structură plană:

(I)
CH3 CH CH=CH CH3
CH3
(II)
CH3 CH2 CH=CH CH2 CH3
A. cei doi compuşi au aceeaşi formulă moleculară
B. compusul (II) este omologul superior al compusului (I)
C. cei doi compuşi sunt izomeri de catenă
D. cei doi compuşi sunt izomeri de poziţie
E. catena de bază a compusului (I) conţine 5 atomi de carbon, iar catena de bază a compusului (II) conţine 6
atomi de carbon
721. Se dau următorii compuşi:

(I)
120
CH3
CH3 C CH=C CH2 CH3
CH3 CH3
(II)
H3C CH2CH3
C C
H3C H2C CH2CH3
Aceştia au în comun următoarele caracteristici:
A. formula de structură plană
B. formula moleculară
C. sunt izomeri de catenă
D. sunt izomeri de poziţie
E. sunt izomeri geometrici
722. Precizaţi care dintre alchenele următoare prezintă izomerie geometrică:

A. 4-metil-2-pentena
B. 2,2,4-trimetil-3-hexena
C. 2-butena
D. izobutena
E. 3,4-dimetil-3-hexena
723. Precizaţi care dintre alchenele următoare prezintă izomerie de poziţie:

A. etena
B. propena
C. 1-butena
D. 2-pentena
E. 3-hexena
724. Precizaţi care dintre alchenele următoare prezintă izomerie de catenă:

A. 1-hexena
B. 2-pentena
C. izobutena
D. propena
E. etena
725. Izomerii geometrici:

A. apar datorită orientării perpendiculare a planului legăturii π pe planul în care este situată legătura σ care
împiedică rotaţia liberă în jurul legăturii duble
B. apar datorită orientării paralele a planului legăturii π pe planul în care este situată legătura σ care
împiedică rotaţia liberă în jurul legăturii duble
C. sunt, de exemplu, cis-2-butena şi trans-2-butena
D. sunt, de exemplu, 1-butena şi 2-butena
E. nu se întâlnesc la alchenele cu mai puţin de 4 atomi de carbon
726. Următoarele afirmaţii referitoare la izomerii geometrici ai 3-hexenei sunt false:

A. cis-3-hexena are formula:
H H
C C
H3C H2C CH2CH3
B. cis-3-hexena are formula:
121
H CH2CH3
C C
H3C H2C H
C. trans-3-hexena are formula:
H H
C C
H3C H2C CH2CH3
D. trans-3-hexena are formula:
H CH2CH3
C C
H3C H2C H
E. 3-hexena nu prezintă izomerie geometrică
727. Se dau următoarele formule de structură:

(I)
CH2=CH CH2CH2CH3
(II)
H CH2CH3
C C
H3C H
(III)
CH2=C CH2CH3
CH3
(IV)
CH3 C=CH CH3
CH3
(V)
H3C CH2CH3
C=C
H H
Care afirmaţii sunt corecte?
A. (II) şi (V) sunt izomeri de poziţie
B. (III) şi (IV) sunt izomeri de carenă
C. (I) şi (III) sunt izomeri de catenă
D. (III) şi (IV) sunt izomeri de poziţie
E. (II) şi (V) sunt izomeri geometrici
728. Alchenele prezintă:

A. izomerie de culoare
B. izomerie de catenă
C. izomerie de poziţie
D. izomerie geometrică
E. izomerie algebrică
729. Izomerii de poziţie:

A. sunt substanţele care au aceeaşi formulă moleculară dar se deosebesc prin poziţia unei unităţi structurale
sau a unei grupe funcţionale
B. sunt, de exemplu, 1-hexena şi 3-hexena
122
C. sunt substanţele care au formulă moleculară diferită dar se aseamănă prin poziţia unei unităţi structurale
sau a unei grupe funcţionale
D. sunt, de exemplu, cis-3-hexena şi trans-3-hexena
E. apar la alchenele cu cel puţin 4 atomi de carbon în moleculă
730. Care din afirmaţiile referitoare la starea de agregare a alchenelor sunt false:
A. primii termeni C2-C4 sunt gaze
B. cele 4 butene izomere sunt lichide
C. termenii C5-C18 sunt lichide
D. alchenele superioare sunt gaze
E. toate alchenele sunt solide
731. Temperaturile de fierbere şi de topire a alchenelor:

A. cresc cu creşterea masei molare
B. sunt mai scăzute decât ale alcanilor cu acelaşi număr de atomi de carbon
C. sunt mai crescute decât ale alcanilor cu acelaşi număr de atomi de carbon
D. sunt egale cu cele ale alcanilor cu acelaşi număr de atomi de carbon
E. au întotdeauna valori peste 100˚C
732. Care din următoarele afirmaţii referitoare la punctele de fierbere şi de topire a alchenelor sunt
adevărate?
A. etena are punctul de fierbere mai mare decât 1-pentena
B. propena are punctul de topire mai mic decât izobutena
C. 1-butena are punctul de fierbere mai mare decât etena
D. cis-2-butena are punctul de fierbere mai mare decât trans-2-butena
E. izobutena are punctul de topire mai mare decât etena
733. Odată cu creşterea masei moleculare a alchenelor:

A. cresc temperaturile sau punctele de fierbere
B. cresc temperaturile sau punctele de topire
C. starea de agregare evoluează în sensul: gaz, lichid, solid
D. scad temperaturile sau punctele de fierbere
E. scad temperaturile sau punctele de topire
734. Alchenele sunt solubile în :

A. apă
B. cloroform
C. benzen
D. alcani
E. orice solvent
735. Care din următoarele afirmaţii referitoare la proprietăţile fizice ale alchenelor sunt adevărate?
A. proprietăţile fizice ale alchenelor sunt asemănătoare cu cele ale alcanilor
B. temperaturile sau punctele de fierbere şi de topire cresc cu creşterea masei moleculare a alchenei
C. alchenele sunt insolubile în apă, dar se dizolvă în solvenţi organici (cloroform, benzen, alcani)
D. alchenele au densităţile mai mari decât ale alcanilor corespunzători
E. punctul de fierbere şi densitatea sunt mai mici la izomerul cis decât la trans
736. Alchenele participă la reacţii:

A. cu scindarea legăturii π
B. cu ruperea totală a dublei legături
C. mai uşor decât alcanii
D. numai la temperaturi foarte înalte
E. de substituţie sau de ardere ca şi alcanii
123
737. Reacţiile la care participă alchenele, specifice dublei legături, sunt:
A. reacţia de adiţie
B. reacţia de oxidare
C. reacţia de polimerizare
D. reacţia de substituţie
E. reacţia de ardere
738. Reacţia de adiţie a hidrogenului la alchene:

A. are ca produşi de reacţie alchinele corespunzătoare
B. are ca produşi de reacţie alcanii corespunzători
C. are loc la temperaturi cuprinse între 80-180˚C şi presiuni de până la 200 atm
D. are loc în prezenţă de catalizatori metale fin divizate: Ni, Pt, Pd
E. se mai numeşte reacţie de hidrogenare
739. Adiţia hidracizilor la alchenele nesimetrice:

A. are ca produşi de reacţie derivaţi monohalogenaţi saturaţi
B. are ca produşi de reacţie derivaţi dihalogenaţi saturaţi
C. se realizează conform regulii Markovnikov: atomul de hidrogen din molecula hidracidului se fixează la
atomul de carbon (participant la dubla legătură), care are cel mai mare număr de atomi de hidrogen, iar
halogenul la atomul de carbon al dublei legături care are un număr mai mic de atomi de hidrogen
D. se realizează conform regulii Markovnikov: atomul de halogen din molecula hidracidului se fixează la
atomul de carbon (participant la dubla legătură), care are cel mai mare număr de atomi de hidrogen, iar
hidrogenul la atomul de carbon al dublei legături care are un număr mai mic de atomi de hidrogen
E. se realizează conform regulii lui Newton
740. Se dă următoarea ecuaţie chimică:

CH3 CH=C CH3 + HCl
CH3
Care din următoarele afirmaţii sunt corecte?
A. produsul de reacţie este 2-clor-2-metil-butan
B. produsul de reacţie este 2-clor-3-metil-butan
C. produsul de reacţie se stabileşte conform regulii lui Markovnikov
D. produsul de reacţie se stabileşte conform regulii lui Lewis
E. este o reacţie de substituţie
741. Adiţia apei la alchene:

A. are loc în prezenţa acidului sulfuric diluat
B. are loc în prezenţa acidului sulfuric concentrat
C. conduce la obţinerea de alcooli
D. conduce la obţinerea de alcani
E. conduce la obţinerea de derivaţi halogenaţi
742. Adiţia apei la alchenele nesimetrice:

A. are loc în prezenţa acidului sulfuric concentrat
B. are loc conform regulii lui Markovnikov
C. are loc cu formarea de alcooli primari
D. este o reacţie specifică dublei legături
E. are loc numai în prezenţa oxizilor de azot
743. Despre reacţia de polimerizare sunt adevărate afirmaţiile:

A. poate avea loc prin mecanism radicalic
B. poate avea loc prin mecanism cationic
124
C. poate avea loc prin mecanism anionic
D. este endotermă
E. este o policondensare
744. Polimerizarea alchenelor:

A. este procesul în care mai multe molecule ale unui compus, monomer (sau mer), se leagă între ele ,
formând o macromoleculî (polimer)
B. este procesul în care maxim trei molecule ale unui compus, monomer (sau mer), se leagă între ele ,
formând o macromoleculî (polimer)
C. are ca rezultat formarea de macromolecule compuse din unităţi identice care se repetă de zeci, sute sau
mii de ori
D. are ca rezultat formarea de macromolecule compuse din unităţi identice care se repetă de maxim tri ori
E. are loc cu ruperea legăturii σ
745. Gradul de polimerizare:

A. reprezintă numărul de atomi de carbon care formează polimerul
B. reprezintă numărul de molecule polimer de care formează monomerul
C. este o valoare exactă ca şi masa moleculară a polimerului
D. este o valoare medie ca şi masa moleculară a polimerului
E. reprezintă numărul de molecule de monomer care formează polimerul
746. Polietena:
A. se obţine prin reacţia de polimerizare a etenei
B. se mai numeşte polietilenă
C. are formula –(-CH2-CH2-)-n, unde n este gradul de polimerizare
D. are formula –(-CH2-CH2-)-n, unde n este masa moleculară a polimerului
E. se mai numeşte polipropilenă
747. Policlorura de vinil:

A. se obţine prin polimerizarea etenei urmată de clorurare
B. se obţine prin polimerizarea cloroetenei
C. se mai numeşte policloroetenă
D. se obţine conform reacţiei:
n CH2=CH (CH2 CH)n
Cl Cl
E. se obţine conform reacţiei:
n CH2=CH2 + nCl2 (CH2 CH)n
Cl
748. Care din următoarele afirmaţii referitoare la oxidarea alchenelor sunt false?
A. alchenele nu se oxidează mai uşor decât alcanii
B. reacţiile de oxidare a alchenelor decurg în mod diferit şi conduc la compuşi diferiţi, în funcţie de agentul
oxidant folosit şi de condiţiile de lucru
C. alchenele se oxidează mai uşor decât alcanii
D. reacţia de oxidare a alchenelor cu soluţie apoasă neutră sau slab bazică de permanganat de potasiu
(reactiv Bayer) este numită oxidare energică
E. oxidarea alchenelor este o reacţie specifică legăturii duble
749. Se dau următoarele ecuaţii chimice:

(I)
125
KMnO4 / HO ; H2O
CH2=CH2 CH2 CH2
OH OH
(II)
n CH2=CH (CH2 CH)n
Cl Cl
(III)
Ni; t0C, p
CH2 = CH CH3 + H2 CH3CH2CH3
A. reacţia (II) este reacţie de adiţie a halogenilor
B. reacţia (I) este reacţie de adiţie a apei
C. reacţia (III) este reacţie de adiţie a hidrogenului
D. reacţia (I) este reacţie de oxidare blândă
E. reacţia (II) este reacţie de polimerizare
750. Care din următoarele reacţii sunt adiţii?

A.
CH2=CH2 + Br2 CH2 CH2
Br Br
B.
H2SO4
CH2 = CH CH3 + H2O CH3 CH CH3
OH
C.
n CH2 = CH CH3 (CH2 CH)n
CH3
D.
3 CH2=CH2 + 2KMnO4 + 4H2O 3 CH2 CH2 + 2MnO2 + 2KOH
OH OH
E.
CH2=CH2 + 3O2 2CO2 + 2H2O
751. Oxidarea blândă a alchenelor:

A. se realizează cu soluţie apoasă neutră sau slab bazică de permanganat de potasiu (reactiv Nessler)
B. se realizează cu soluţie apoasă neutră sau slab bazică de permanganat de potasiu (reactiv Bayer)
C. duce la ruperea legăturii π şi formarea de dioli
D. duce la ruperea completă a dublei legături cu formarea de alcooli
E. duce la ruperea legăturii σ şi formarea de dioli
752. Se dă următoarea ecuaţie chimică:

KMnO4; HO; H2O
CH3 CH = CH CH2 CH3 CH3 CH CH CH2 CH3
OH OH
A. este o reacţie de oxidare energică
126
B. este o reacţie de oxidare blândă
C. produsul de reacţie se numeşte 2,3-pentandiol
D. produsul de reacţie se numeşte 3,4-pentandiol
E. produsul de reacţie este un diol vicinal
753. Diolii vicinali:

A. sunt compuşi care conţin două grupări hidroxil, -OH la doi atomi de carbon vecini
B. se pot obţine prin oxidarea blândă a alchenelor
C. sunt compuşi care conţin două grupări hidroxil, -OH la acelaşi atom de carbon
D. sunt de exemplu: 1,2-etandiolul şi 2,3-butandiolul
E. sunt de exemplu: glicolul şi 2,3-pentandiolul
754. Oxidarea energică a alchenelor:

A. se poate face cu K2Cr2O7 în prezenţă de H3BO4
B. se poate face cu KMnO4 în prezenţă de H2SO4
C. se poate face cu K2Cr2O7 în prezenţă de H2SO4
D. are loc cu ruperea legăturii duble C=C
E. poate avea ca produşi de reacţie compuşi carbonilici sau compuşi carboxilici
755. La oxidarea energică a alchenelor are loc ruperea legăturii duble C=C şi formarea de diverşi
produşi de oxidare, în funcţie de structura iniţială a alchenei. Astfel:
A. când atomul de carbon implicat în dubla legătură conţine hidrogen, se formează un acid carboxilic
B. când atomul de carbon implicat în dubla legătură este la capătul catenei, deci are doi atomi de hidrogen
(=CH2) radicalul se oxidează până la CO2 şi H2O
C. când atomul de carbon implicat în dubla legătură nu conţine hidrogen se formează o cetonă
D. când atomul de carbon implicat în dubla legătură conţine hidrogen, se formează o cetonă
E. când atomul de carbon implicat în dubla legătură este la capătul catenei, deci are doi atomi de hidrogen
(=CH2) radicalul se oxidează până la C şi H2O
756. Arderea alchenelor:

A. duce la formarea acizilor carboxilici
B. duce la formarea compuşilor carbonilici
C. poate avea loc în oxigen
D. poate avea loc în aer
E. duce la oxidare completă cu formare de CO2 şi H2O
757. Atomii de hidrogen din poziţia alilică:

A. sunt atomii de hidrogen legaţi de carbonul din poziţia vecină dublei legături
B. sunt atomii de hidrogen legaţi de carbonul implicat în dubla legătură
C. sunt mai reactivi decât atomii de hidrogen de la ceilalţi atomi de carbon din catena unei alchene
D. poate fi substituit prin tratarea unor alchene inferioare, cu clor sau brom, la temperaturi ridicate (500-
600˚C)
E. nu poate fi substituit prin tratarea unor alchene inferioare, cu clor sau brom, la temperaturi ridicate (500-
600˚C)
758. Se dau următoarele ecuaţii chimice:

(I)
CH2=CH2 + 3O2 2CO2 + 2H2O + Q
(II)
5000C
CH2 = CH CH3 + Cl2 CH2 = CH CH2 + HCl
Cl
(III)
127
n CH2=CH2 (CH2 CH2)n
Care afirmaţii sunt false?
A. reacţia (I) este o reacţie de oxidare completă
B. reacţia (I) este o reacţie de ardere
C. reacţia (I) este o reacţie de oxidare blândă
D. reacţia (II) este o reacţie de adiţie
E. reacţia (III) este o reacţie de polimerizare
759. Clorura de alil:

A. se mai numeşte 3-cloro-1-propenă
B. se mai numeşte 2-cloro-1-propenă
C. are formula
CH2 = CH CH2
Cl
D. are formula
CH = CH CH3
Cl
E. este folosită pentru obţinerea industrială a glicerinei
760. Polietena:
A. are gradul de polimerizare între limite foarte mari (18000-800000)
B. se utilizează la izolarea conductorilor şi a cablurilor electrice
C. se utilizează la producerea ambalajelor pentru produse alimentare şi farmaceutice
D. se mai numeşte polietilenă
761. Polipropena:
A. are formula
(CH2 CH)n
C6H5
B. are formula
(CH2 CH)n
CH3
C. are proprietăţi şi utilizări total diferite de polietenă
D. are proprietăţi şi utilizări asemănătoare cu polietena
762. Polistirenul:
A. este un poliomer cu proprietăţi dielectrice foarte bune
B. se foloseşte la obţinerea polistirenului expandat
C. este stabil la acţiunea diverşilor agenţi chimici
D. are formula
(CH2 CH)n
C6H5
E. este un poliomer cu proprietăţi dielectrice foarte slabe
763. Policlorura de vinil:

A. este cunoscută sub denumirea de teflon
B. este cunoscută sub denumirea de polietilenă
128
C. este cunoscută sub denumirea de PVC
D. este un bun izolant termic şi electric
E. se foloseşte la fabricarea linoleumului
764. Teflonul:
A. se mai numeşte politetrafluoroetena
B. este inflamabil
C. este un foarte bun izolator electric
D. se mai numeşte clorură de vinil
E. prezintă conductibilitate electrică
765. Care din următoarele alchene prezintă izomerie geometrică?

A. 1,2-dicloretena
B. 2,3-dimetil-1-hexenă
C. 3-etil-1-pentenă
D. 2,3-dimetil-2-pentenă
E. 2-butenă

A. alchenele sunt hidrocarburi nesaturate care au formula moleculară CnH2n (n≥2)
B. alchenele sunt hidrocarburi nesaturate care au formula moleculară CnH2n (n<2)
C. alchenele au izomerie de catenă (n≥4), de poziţie (n>3) şi geometrică (n≥4)
D. alchenele au izomerie de catenă (n≤4), de poziţie (n≥3) şi geometrică (n≤4)
E. alchenele au izomerie de catenă (n≥4), de poziţie (n≤3) şi geometrică (n≥4)
767. Alchenele participă la reacţii:

A. de adiţie
B. de oxidare
C. de polimerizare
D. de substituţie
E. sunt inerte din punct de vedere chimic
768. Alcadienele:
A. au aceeaşi formulă generală cu alchenele
B. sunt hidrocarburi aciclice nesaturate
C. sunt izomeri de funcţiune cu alchinele
D. încep seria omoloagă cu n=2 (n este numărul atomilor de carbon din moleculă)
E. încep seria omoloagă cu n=3 (n este numărul atomilor de carbon din moleculă)

H2C = CH CH2 CH = CH2 H2C = CH C CH2 HC C CH2 CH2 CH3 H3C C C CH2 CH3
CH3
I II III IV
Alegeţi afirmaţiile adevărate:
A. compusul (I) şi compusul (IV) sunt izomeri de poziţie
B. compusul (I) şi compusul (IV) sunt izomeri de funcţiune
C. compusul (I) şi compusul (II) sunt izomeri de catenă
D. compusul (III) şi compusul (IV) sunt izomeri de poziţie
E. compusul (II) şi compusul (III) nu pot fi izomeri pentru că fac parte din clase diferite de compuşi
770. Formula generală CnH2n-2 aparţine:

A. alcanilor
B. alchenelor
C. alchinelor
129
D. alcadienelor
E. alchinelor şi alcadienelor

A. compusul cu structura de mai jos se numeşte 2,4-dimetil-1,3-ciclopentadienă
CH3
H3C
B. compusul cu structura de mai jos se numeşte 3-cloro-3-metilciclohexenă
Cl CH3
C. compusul cu structura de mai jos se numeşte 2,2,5,5-tetrametil-1,3-ciclohexadienă
D. compusul cu structura de mai jos se numeşte 1-bromo-3,3-dimetilpentan
Br
E. compusul cu structura de mai jos se numeşte 1,1-dibromo-2-izopropilciclopentan
Br Br
772. Cea mai simplă dienă este:

A. alena
B. 1,3–butadiena
C. 1,3–propadiena
D. 1,2–propadiena
E. 1,3–butadiena
773. Propadiena:
A. este izomer de funcţiune cu propina
B. se mai numeşte alenă
C. se mai numeşte acetilenă
D. este primul termen din seria omoloagă a alcadienelor
E. este al treilea termen din seria omoloagă a alcadienelor
774. Care din următorii compuşi sunt alcadiene cu duble legături conjugate?
A.
H2C = CH C CH2
CH3
B.
130
H3C CH C C CH2
CH3 CH3
C.
H2C CH CH CH2
D.
CH3
H2C CH CH CH CH CH2
CH2CH3
E.
H2C C CH2
775. 2,6-Octadiena:
A. este o alcadienă cu duble legături izolate
B. este o alcadienă cu duble legături disjuncte
C. este o alcadienă cu duble legături conjugate
D. este izomer de funcţiune cu 1-octina
E. este izomer de poziţie cu 1,2-octadiena
776. 2-Metil-1,3-butadiena:
A. este izomer de poziţie cu 1,4-pentadiena
B. se mai numeşte izopren
C. este o alcadienă cu duble legături conjugate
D. este izomer de funcţiune cu 1-butina
E. este o alcadienă cu duble legături disjuncte
777. 1,2-Butadiena:
A. este izomer de poziţie cu 1,3-butadiena
B. este izomer de funcţiune cu 1-butina
C. este o alcadienă cu duble legături cumulate
D. este o alcadienă cu duble legături conjugate
E. este o alcadienă cu duble legături disjuncte
778. 1,3–Butadiena se poate obţine prin:

A. dehalogenarea 1,2–dibromo–1–butenei
B. dehalogenarea 1,4–dibromo–2–butenei
C. deshidratarea 1,4–butandiolului
D. dehidrogenarea n–butanului cu AlCl3
E. metoda Lebedev
779. Prin adiţia bromului la 1,3–butadienă se formează:

A. 1,2–dibromo–3–butenă
B. 1,4–dibromo–2–butenă
C. 1,4–dibromo–1–butenă
D. 3,4–dibromo–1–butenă
E. 1,2–dibromo–1–butenă
780. Prin adiţia acidului clorhidric la 1,3–butadienă se formează:

A. 2–cloro–3–butenă
B. 3–cloro–1–butenă
C. 1–cloro–2–butenă
D. 1–cloro–1–butenă
131
E. 2–cloro–2–butenă
781. Prin cicloadiţia 1,3–butadienei cu anhidridă maleică se formează:

A. o anhidridă
B. un ester
C. o aldehidă
D. o cicloalchenă
E. un aduct
782. Prin oxidarea 1,3-butadienei cu O3, urmată de hidroliză, se formează:

A. aldehidă formică
B. acid acetic
C. glioxal
D. acid oxalic
783. Prin oxidarea 2-metil-1,3-butadienei cu permanganat de potasiu în mediu acid se formează:

A. acetonă
B. formaldehidă
C. acid piruvic
D. acid cetopropionic
784. Alcadienele pot da reacţii de:

A. dehidrohalogenare
B. adiţie
C. oxidare
D. polimerizare
E. deshidratare
785. 2,4-Hexadiena prezintă izomerie:

A. de poziţie
B. de catenă
C. de funcţiune
D. geometrică
E. optică
786. Prin oxidarea 1,4-pentadienei cu dicromat de potasiu şi acid sulfuric concentrat poate rezulta:
B. aldehidă formică
C. acid malonic
D. aldehidă propionică
E. acid succinic
787. Prin reacţia izoprenului cu ozon se poate forma:

A. aldehidă formică
B. aldehidă acetică
C. acid piruvic
D. metilglioxal
788. Pot avea rol de filodiene în sinteza dien a alcadienelor următorii compuşi:
A. etena
B. propanalul
132
C. anhidrida maleică
D. anhidrida ftalică
E. acidul acrilic
789. Precizaţi care dintre dienele de mai jos pot avea rol de filodienă în reactia Diels-Alder:
H3C H3C O O C N
C C C C C C H2C C N CH3
H3C H3C CH3O OCH3 H
I II III IV V
A.I
B.II
C.III
D.IV
E.V
790. Atomii de carbon din structura alcadienelor pot fi hibridizaţi:

A. sp
B. sp2
C. sp3
D. sp3d2
E. sp3d3
791. Butadiena se poate obţine prin:

A. dehidrohalogenarea 1,1-dibromobutanului pe catalizator de zinc
B. dehalogenarea 1,4-dibromo-2-butenei pe catalizator de zinc
C. dehidrohalogenarea 1,3-dibromobutenei în mediu bazic, la t > 1000C
D. dehidrohalogenarea 2,2-dibromobutenei în mediu bazic, la t > 1000C
E. deshidratarea 1,4-butandiolului cu acid fosforic, la t = 1000C
792. Butadiena se poate obţine prin:

A. trecerea alcoolului etilic peste un catalizator de oxid de zinc, la 4000C
B. dehidrogenarea n-butanului cu Cr2O3/Al2O3, la 500-6000C
C. dehidrohalogenarea 1,2-dibromociclopentenei în mediu bazic, la t > 1000C
D. oxidarea izopentanului cu Cr2O3, la 5500C
E. deshidratarea 1,4-butandiolului cu LiAlH4
793. Prin oxidarea cu permanganat de potasiu şi acid sulfuric a 5-metil-1,4-hexadienei poate rezulta:
A. acetaldehidă
B. acetonă
D. acid piruvic
E. acid malonic
794. Cauciucul natural:

A. este forma cis a poliizoprenului
B. este forma trans a poliizoprenului
C. este produs de origine vegetală
D. este produs de origine animală
E. are formula moleculară (C5H8)n
795. Reacţia de polimerizare este specifică:

A. alcanilor
B. alchenelor
133
C. alchinelor
D. alcadienelor
E. arenelor
796. Alcadienele au izomerie de:

A. de catenă
B. de poziţie
C. geometrică
D. de funcţiune
E. alcadienele nu prezintă izomeri
797. Gutaperca:
A. are aceleaşi utilizări ca şi cauciucul natural
B. este izomerul cis al poliizoprenului
C. este izomerul trans al poliizoprenului
D. este compus natural macromolecular
E. se mai numeşte cauciuc natural

A. gutaperca este un compus sfărâmicios şi lipsit de elasticitate
B. gutaperca este izomerul trans al poiizoprenului
C. are aceleaşi aplicaţii practice ca şi cauciucul natural
D. cauciucul natural prezintă elasticitate crescută
E. cauciucul natural este izomerul cis al poiizoprenului
799. Alcadienele cu duble legături conjugate:

A. au caracter nesaturat pronunţat
B. dau reacţii de adiţie
C. sunt, de exemplu: 1,3-butadiena sau 2,4-hexadiena
D. sunt, de exemplu: 1,2-butadiena sau 1,2-hexadiena
E. sunt, de exemplu: 2,3-pentadiena şi 1,4-pentadiena
800. Identificaţi compuşii necunoscuţi din următoarea schemă de reacţii:

H2C CH CH CH2 + A B
B + A CH2 CH CH CH2
Cl Cl Cl Cl
A. compusul A este HCl
B. compusul A este Cl2
C. compusul B poate fi 1,4-dicloro-2-butena
D. compusul B poate fi 3,4-dicloro-1-butena
E. produsul final se numeşte 1,2,3,4-tetraclorobutan
801. Cauciucul natural brut este solubil în:

A. benzen
B. benzină
C. sulfură de carbon
D. alcool
E. acetonă
802. Cauciucul natural brut nu este solubil în:

A. benzen
B. benzină
134
C. sulfură de carbon
D. alcool
E. apă
803. Soluţia obţinută prin dizolvarea cauciucului natural în benzină:

A. se foloseşte ca adeziv
B. se foloseşte drept combustibil
C. se foloseşte ca pigment în vopseluri
D. se numeşte teflon
E. se numeşte prenandez
804. Elasticitatea cauciucului:

A. este proprietatea de a suferi alungiri mari la aplicarea unei forţe slabe şi de a reveni la dimensiunile
iniţiale când acţiunea forţei încetează
B. se păstrează între 0 şi 30 ˚C
C. se păstrează sub 0˚C
D. se păstrează la peste 30 ˚C
E. este asemănătoare cu cea a izomerului său, gutaperca
805. Sub acţiunea oxigenului, cauciucul:

A. îşi pierde elasticitatea
B. devine sfărâmicios
C. se transformă în gutapercă
D. îşi schimbă culoarea
E. „îmbătrâneşte”
806. Vulcanizarea cauciucului:

A. constă în încălzirea cauciucului cu mici cantităţi de azot
B. constă în formarea de punţi C-S-S-C între moleculele de poliizopren
C. constă în încălzirea cauciucului cu mici cantităţi de sulf
D. se realizează la 130-140˚C
E. se realizează la 30-40˚C
807. Cauciucul vulcanizat:

A. nu este solubil în hidrocarburi
B. rezistă la rupere
C. limitrele de temperatură ale elasticităţii sunt între -70 şi +140˚C
D. este plastic
E. este sfărâmicios
808. Ebonita:
A. se mai numeşte teflon
B. se mai numeşte gutapercă
C. se obţine prin vulcanizarea cauciucului cu cantităţi mari de sulf (25-40%)
D. se foloseşte ca izolator electric
E. este un produs dur cu mare rezistenţă mecanică
809. Reacţia de copolimerizare:

A. este reacţia de polimerizare concomitentă a două tipuri diferite de monomeri, cu obţinerea unui produs
macromolecular
B. are reacţia generală: -[-(-A-)-x-(-B-)-y-]-n unde n reprezintă gradul de polimerizare
C. are reacţia generală: -[-(-A-)-x-(-B-)-y-]-n unde x reprezintă gradul de polimerizare
D. are reacţia generală: -[-(-A-)-x-(-B-)-y-]-n unde y reprezintă gradul de polimerizare
E. stă la baza obţinerii diverselor tipuri de cauciuc sintetic
135
810. Copolimerii:
A. au proprietăţi identice cu ale polimerilor obţinuţi din cei doi monomeri în parte
B. au proprietăţi diferite faţă de amestecul polimerilor obţinuţi din cei doi monomeri în parte
C. în structura lor, resturile de polimeri pot fi repartizate simetric
D. în structura lor, resturile de polimeri pot fi repartizate în mod întâmplător
E. se obţin prin reacţii de substituţie

A. denumirea alcadienelor se face prin înlocuirea literei finale n cu sufixul dienă în numele alcanului
corespunzător
B. alcadienele au formula generală CnH2n-2 ca şi alchenele
C. alcadienele sunt hidrocarburi saturate care conţin două legături covalente duble C=C
D. alcadienele au izomerie de catenă, de poziţie şi geometrică
E. alcadienele participă la reacţii de copolimerizare
812. Produsul numit Buna N:

A. se obţine prin copolimerizarea 1,3-butadienei cu acrilonitrilul
B. se obţine prin copolimerizarea 1,3-butadienei cu stirenul
C. este izomerul trans al poliizoprenului
D. se mai numeşte S.K.N.
E. se mai numeşte gutapercă
813. Produsul numit Buna S:

A. este un cauciuc natural
B. este un cauciuc sintetic
C. se foloseşte la fabricarea anvelopelor pentru automobole
D. se obţine prin copolimerizarea 1,3-butadienei cu stirenul
E. se obţine prin copolimerizarea 1,3-butadienei cu acrilonitrilul
814. Poliacrilonitrilul:
A. se mai numeşte PAN
B. are proprietatea de a fi tras în fire
C. se foloseşte la fabricarea fibrelor sintetice
D. este un polimer fără utilizări în industrie
E. se mai numeşte PVC
815. Care din următorii compuşi sunt monomeri vinilici:

A. acrilonitrilul, H2C=CH-CN
B. stirenul C6H5-CH=CH2
C. vinilbenzenul C6H5-CH=CH2
D. clorura de vinil CH3-CH=CH-Cl
E. acetatul de vinil H2C=CH-OCOCH3
816. Care din următoarele produse sunt cauciucuri sintetice?

A. neopren
B. gutapercă
C. Buna S
D. Buna N
E. teflon
817. În urma adiţiei bromului la 1,3-butadienă se obţine:

A. 1,4-dibromo-2-butena în proporţie de 90%
B. 3,4-dibromo-1-butena în proporţie de 10%
136
C. 1,2,3,4-tetrabromobutan dacă se foloseşte exces de brom
D. 3,4-dibromo-1-butena în proporţie de 90%
E. 1,4-dibromo-2-butena în proporţie de 10%
818. Să se denumească conform IUPAC următorii compuşi:

(I)
H2C CH C CH CH3
CH3
(II)
H2C C CH CH CH CH3
CH3CH3
(III)
H2C CH C CH CH2 CH3
CH2
CH3
A. compusul (I) se numeşte: 3-metil-1,3-pentadienă
B. compusul (III) se numeşte: 3-etil-1,3-hexadienă
C. compusul (I) se numeşte: 1,2-dimetil-1,3-butadienă
D. compusul (II) se numeşte: 1,3,4-trimetil-1,4-pentadienă
E. compusul (II) se numeşte: 2,3-dimetil-1,4-hexadienă
819. Se dă reacţia:
2 CH3CH2OH H2C CH CH CH2 + 2H2O + H2
A. reacţia are loc în prezenţa ZnO la 400˚C
B. se numeşte Metoda Lebedev
C. produsul de reacţie se numeşte 1,3-butadienă
D. produsul de reacţie se numeşte 1,2-butadienă
E. produsul de reacţie este o alcadienă conjugată
820. Sunt compuşi macromoleculari naturali:

A. gutaperca
B. ebonita
C. cauciucul Buna S
D. cis-poliizoprenul
E. neoprenul
821. Referitor la stiren sunt adevărate afirmaţiile:

A. are structura
CH3 C CH2
CH3
B. are structura C6H5–CH=CH2
C. este un monomer vinilic
D. este o materie primă importantă, folosită la obţinerea cauciucului butadien-α-metilstirenic
E. este materie primă în procesul de obţinere a cauciucului butadienstirenic
822. Referitor la polimerizarea izoprenului sunt adevărate afirmaţiile:

A. este o poliadiţie 1-4
B. conduce la formarea unor macromolecule filiforme
C. prin copolimerizarea 1,3-butadienei cu CH2=CH–CN se obţine cauciucul Buna N
137
D. prin copolimerizarea 1,3-butadienei cu CH2=CH–C6H5 se obţine cauciucul Buna S
E. dublele legături din macromolecula poliizoprenului sunt doar „cis”
823. Care dintre următorii compuşi macromoleculari sunt produşi de polimerizare?

A. cauciucul policloroprenic
B. cauciucul polibutadienic
C. cauciucul poliizoprenic
D. cauciucul butadienstirenic
E. cauciucul butadien-α-metilstirenic

A. legăturile duble din cauciucul natural sunt cis
B. legăturile duble din poliizopren sunt trans
C. gutaperca este izomerul trans al cauciucului natural
D. cauciucul butadienstirenic este cel mai potrivit pentru fabricarea de anvelope
E. prin polimerizarea acrilonitrilului se obţine Teflon
825. Prin vulcanizare cauciucul dobândeşte următoarele proprietăţi:

A. rezistenţă mecanică la rupere şi abraziune
B. solubilitate în hidrocarburi (benzen, toluen)
C. stabilitate chimică ridicată
D. rezistenţă la îmbătrânire
E. elasticitate la un conţinut de 30% sulf
826. Sunt adevărate afirmaţiile prezentate mai jos:

A. principala proprietate a cauciucului este elasticitatea
B. cauciucul natural este sensibil la acţiunea oxigenului din aer, prezentând fenomenul de „îmbătrânire”
C. pentru a împiedica îmbătrânirea cauciucului, acesta este supus vulcanizării
D. pentru a împiedica îmbătrânirea cauciucului, acesta este supus încălzirii la presiuni ridicate
E. sub acţiunea oxigenului din aer, cauciucul natural devine sfărâmicios
827. Procesul de vulcanizare a cauciucului constă în:

A. încălzirea la 1000C a cauciucului
B. amestecarea cauciucului cu mici cantităţi de sulf
C. amestecarea cauciucului cu cantităţi mari de sulf
D. încălzirea la 130-1400C a cauciucului
E. încălzirea cauciucului cu hidrogen sulfurat, la 5000C

A. cauciucul Buna N are formula structurală –[(CH2–CH=CH–CH2)x–(CH2–CH)y ]n–
B. prin polimerizarea alcadienelor cu duble legături conjugate se pot forma macromolecule filiforme
C. polibutadiena se obţine prin polimerizarea 1,2-butadienei
D. ecuaţia generală a reacţiei de copolimerizare este nxAA + nxBB → –[(A)x–(B)x]n–
E. raportul molar dintre doi monomeri din structura unui copolimer este x/y
829. Referitor la cauciucul natural, alegeţi răspunsurile corecte:

A. are culoare slab gălbuie
B. este insolubil în alcool, acetonă
C. este solubil în benzen, benzină, sulfură de carbon
D. este elastic
E. este plastic
830. Referitor la cauciucul natural, sunt adevărate afirmaţiile:

A. sub acţiunea oxigenului devine sfărâmicios şi inutilizabil
138
B. peste temperatura de 300C se înmoaie şi devine lipicios
C. se mai numeşte prenandez
D. sub 00C cristalizează şi devine casant
E. se vulcanizează cu cantităţi mici de sulf, formând ebonita
831. Referitor la cauciucul sintetic sunt adevărate afirmaţiile:

A. este utilizat la fabricarea anvelopelor
B. are proprietăţi diferite de ale cauciucului natural
C. nu poate fi vulcanizat
D. se obţine prin reacţii de policondensare
E. se obţine prin reacţii de polimerizare sau copolimerizare

A. cauciucul butadien-acrilonitrilic este insolubil în alcani
B. prin copolimerizarea 1,3-butadienei cu acrilonitrilul se obţine cauciucul Buna N
C. copolimerii au aceleaşi proprietăţi cu ale monomerilor din care provin
D. reacţia de copolimerizare este deosebit de importantă în industria elastomerilor
E. vulcanizarea cauciucului are loc la rece, în prezenţa unor catalizatori pe bază de sulf

A. latexul se extrage din nuca de cocos
B. cauciucul policloroprenic vulcanizat are proprietăţi mecanice foarte bune
C. reacţia de copolimerizare conduce la obţinerea elastomerilor
D. butadiena, monomer imporatnt în industria cauciucului sintetic, se poate obţine prin metoda Lebedev
E. prin polimerizarea izoprenului se obţine polistirenul expandat
834. Referitor la tipurile de cauciuc sintetic, sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. cauciucul butadienic, după vulcanizare, formează materiale asemănătoare cu cele obţinute din cauciucul
natural
B. cauciucul poliizoprenic are proprietăţi mult deosebite de ale cauciucului natural
C. cauciucul Neopren vulcanizat are proprietăţi mecanice foarte bune si rezistenţă mare la oxidare
D. cauciucul Buna S se mai numeşte Neopren
E. cauciucul Buna N are rezistenţă mecanică şi chimică bună şi este insolubil în alcani
835. Referitor la cauciucul vulcanizat sunt adevărate afirmaţiile:

A. este elastic, cu limite de temperatură ale elasticităţii cuprinse între -70 0C şi +140 0C
B. prezintă rezistenţă la rupere
C. este insolubil în hidrocarburi
D. nu este plastic
E. se îmbibă foarte mult în solvenţi
836. Referitor la reacţia de copolimerizare sunt adevărate afirmaţiile:

A. reprezintă polimerizarea concomitentă a două tipuri diferite de monomeri cu obţinerea unui produs
macromolecular
B. este importantă pentru obţinerea diverselor tipuri de cauciuc sintetic
C. reprezintă reacţia de combinare a două sau mai multe tipuri diferite de structuri polimerice
D. este importantă în industria elastomerilor
E. reprezintă reacţia de substituţie a unor resturi polimerice cu alte structuri

A. cauciucul sintetic poate fi prelucrat şi vulcanizat
B. cauciucul natural este elastic şi nu poate fi vulcanizat
C. prin polimerizarea 2-metil-1,3-butadienei se obţine poliizopren
D. prin polimerizarea butadienei se obţine ebonita
139
E. prenadezul este un adeziv obţinut prin dizolvarea cauciucului natural în benzină
838. Referitor la cauciucul sintetic, sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. se obţine prin reacţii de polimerizare sau de copolimerizare
B. poate fi prelucrat şi vulcanizat
C. este sfărâmicios
D. este lipicios
E. este casant
839. Referitor la procesul de copolimerizare sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. copolimerii au proprietăţi diferite de ale polimerilor obţinuti din cei doi monomeri în parte
B. copolimerii au proprietăţi identice cu ale monomerilor componenţi
C. monomerii vinilici nu participă la reacţii de copolimerizare
D. copolimerizarea 1,3-butadienei cu monomeri vinilici este folosită în industria cauciucului sintetic
E. prin copolimerizerea 1,3-butadienă cu acrilonitril se obţine cauciuc Buna N
840. Din cele prezentate mai jos, alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. cauciucul Buna S se obţine prin polimerizarea stirenului
B. cauciucul Buna N se obţine prin reacţia de copolimerizare a 1,3-butadienei cu acrilonitril
C. cauciucul poliizoprenic se obţine prin polimerizarea izoprenului
D. cauciucul Buna se obţine prin polimerizarea butadienei
E. cauciucul Neopren se obţine prin reacţia de copolimerizare a 1,3-butadienei cu stirenul
841. Referitor la vulcanizarea cauciucului sunt adevărate afirmaţiile:

A. constă în încălzirea cauciucului cu cantităţi mici de sulf (0,5-5%) la 130-140 oC
B. are loc într-un interval de temperatură de 0-30 oC
C. determină formarea punţilor C-S-S-C între macromoleculele de poliizopren
D. cauciucul vulcanizat devine casant sub 0 oC
E. sub acţiunea luminii ultraviolete cauciucul vulcanizat “îmbătrâneşte”, devine sfărâmicios şi inutilizabil
842. Alegeţi din afirmaţiile de mai jos pe cele corecte:

A. dacă în timpul procesului de vulcanizare a cauciucului natural se folosesc cantităţi mari de sulf (25-40%),
se obţine ebonita
B. ebonita se foloseşte ca izolator electric
C. ebonita se obţine prin vulcanizarea cauciucului sintetic cu cantităţi mici de sulf (0,5-5%)
D. ebonita nu este un material elastic
E. ebonita este un produs dur, cu mare rezistenţă mecanică
843. Referitor la cauciucul natural alegeţi răspunsurile corecte:

A. este un produs de origine vegetală
B. se găseşte sub formă de dispersie coloidală în sucul lăptos (latex) al unor plante tropicale dintre care cea
mai importantă este Hevea brasiliensis
C. este o hidrocarbură macromoleculară numită poliizopren, cu formula (C5H8) n
D. este de origine animală
E. este un derivat organic de compuşi policarboxilici complecşi
844. Referitor la structura poliizoprenului alegeţi afirmaţiile corecte:

A. este o macromoleculă ce posedă o legătură dublă în fiecare unitate structurală ce se repetă de n ori
B. cauciucul natural este forma trans a poliizoprenului
C. dubla legătură din unităţile structurale ale poliizoprenului determină existenţa a două varietăţi structurale
din punct de vedere geometric: forma cis şi forma trans
D. gutaperca este forma cis a poliizoprenului
E. poliizoprenul se obţine prin reacţia de polimerizare a 2-metil-1,3-butadienei
140
845. Care din afirmaţiile de mai jos nu sunt false?
A. prin polimerizarea stirenului se obţine cauciucul Buna N
B. prin polimerizarea acrilonitrilului se obţine cauciucul Buna S
C. prin polimerizarea 1,3-butadienei se obţine cauciucul poliizoprenic
D. prin polimerizarea 1,3-butadienei se obţine cauciucul Buna
E. prin polimerizarea 2-cloro-1,3-butadienei se obţine cauciucul Neopren

A. cauciucul sintetic se obţine prin reacţii de polimerizare sau coplimerizare
B. cauciucul sintetic poate fi prelucrat şi vulcanizat în mod asemănător cauciucului natural
C. cauciucurile sunt hidrocarburi saturate, cu formula generală C2H2n
D. cauciucul sintetic polibutadienic (Buna) a fost obţinut pentru prima dată la scară industrială de Lebedev
E. formula moleculară a cauciucului Buna este (C5H4)n

A. primul cauciuc sintetic s-a obţinut prin polimerizarea cloroprenului
B. polimerizarea izoprenului este reprezentată de ecuaţia chimică nC5H8 → - (C5H8)n -
C. polimerizarea 1,3-butadienei are loc preponderent prin adiţii 1,2
D. butadiena este un monomer important în industria cauciucului sintetic
E. cauciucul Buna S se mai numeşte S.K.N.

A. prin polimerizarea alcadienelor cu duble legături conjugate se formează macromolecule circulare
B. în reacţia de polimerizare pot avea loc atât adiţii 1,4, cât şi adiţii 1,2
C. prin poliadiţiile 1,2 se pot obţine polimeri cu catenă ramificată
D. cauciucul sintetic se poate obţine prin reacţii de policondensare
E. cloroprenul reprezintă 1-cloro-1,3-butadiena
849. Alchinele pot prezenta izomerie:

A. de catenă
B. de poziţie
C. de funcţiune cu cicloalcanii
D. geometrică
E. de funcţiune cu arenele mononucleare
850. Fiecare atom de carbon din acetilenă formează:

A. o legătură σC-H
B. o legătură σC-C
C. două legături πC-C
D. o legătură πC-H
E. trei legături πC-C
851. Acetilena se poate obţine prin:

A. arderea incompletă a metanului
B. piroliza metanului la t > 12000C
C. reacţia carburii de calciu cu apa
D. dehidrogenarea etanului în prezenţa unor catalizatori de Pt sau Cr2O3/Al2O3, la 400-6000C
E. deshidratarea 1,4-butandiolului în mediu acid
852. Referitor la alchine sunt adevărate afirmaţiile:

A. temperaturile de fierbere ale alchinelor sunt mai mari decât ale alchenelor cu acelaşi număr de atomi de
carbon
B. densităţile alchinelor sunt mai mari decât ale alcanilor cu acelaşi număr de atomi de carbon
C. densităţile alchinelor sunt mai mici decât ale alchenelor corespunzătoare
141
D. acetilena este parţial solubilă în apă
E. toate alchinele formează acetiluri
853. Referitor la acetilenă sunt adevărate afirmaţiile:

A. este insolubilă în apă
B. este solubilă în solvenţi organici
C. la comprimare se descompune cu explozie
D. în stare pură miroase a carbid, din care se prepară
E. molecula acetilenei este nepolară

A. adiţia hidrogenului în prezenţa unor catalizatori de Ni, Pt, Pd conduce la formarea etanului
B. adiţia acidului clorhidric are loc în prezenţa HgCl2, la 170-2000C
C. adiţia acidului clorhidric are loc în prezenţa Cu2Cl2/NH4Cl, la 80-900C
D. adiţia apei în prezenţa sulfatului de mercur şi a acidului sulfuric conduce la formarea alcoolului vinilic
E. arderea acetilenei conduce la dioxid de carbon, apă şi căldură
855. Se formează un singur compus organic prin adiţia apei la:

A. acetilenă
B. propină
C. fenilacetilenă
D. 2-pentină
E. 3-hexină
856. Reacţionează cu apa:

A. acetilura de calciu
B. acetilura monosodică
C. acetilura disodică
D. acetilura de diargint
E. acetilura de dicupru
857. Alchinele dau reacţii de:

A. adiţie
B. substituţie
C. ardere
D. oxidare
E. hidroliză
858. Reacţia acetilenei cu bromul, în funcţie de condiţiile de reacţie, poate conduce la:
A. 1,2-dibromoetenă
B. 1,1,2-tribromoetenă
C. 1,1,2,2-tetrabromoetan
D. 1,2-dibromoetan
E. 1,1-dibromoetenă
859. În reacţia clorului cu acetilenă:

A. se poate forma 1,2-dicloroetenă
B. se poate forma 1,1,2,2-tetracloroetan
C. se poate forma 1,1,2-tricloroetan
D. se poate forma carbon şi acid clorhidric
E. poate avea loc în fază gazoasă sau în solvent inert
860. Sunt adevărate următoarele afirmaţii referitoare la alchine:

A. au formula generală CnH2n+2
142
B. au formula generală CnH2n-2
C. alchinele cu aceeaşi formulă moleculară pot fi între ele izomeri de catenă sau de poziţie
D. principala lor proprietate chimică este adiţia
E. în propină toate legăturile C–H sunt la fel de polare şi toţi atomii de hidrogen au aceeaşi reactivitate
861. Referitor la alchine, sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt hidrocarburi care conţin în moleculă o legătură dublă
B. sunt izomeri de funcţiune cu alcadienele
C. prin hidrogenarea unei alchine pe catalizator de nichel se obţine un alcan
D. acetilena se poate recunoaşte prin barbotare printr-o soluţie amoniacală de azotat de argint, când se
formează acetilura de argint
E. numai alchinele cu legătură triplă marginală dau acetiluri metalice
862. Care dintre următoarele afirmaţii legate de acetilura de argint sunt adevărate?
A. în stare uscată, la încălzire sau lovire, explodează
B. este un precipitat alb-gălbui
C. hidrolizează uşor, regenerând acetilena
D. se obţine din acetilenă şi hidroxid diaminoargentic
E. reacţia prin care se obţine poate fi folosită la identificarea acetilenei
863. Alchinele care pot forma acetiluri sunt:

A. acetilena
B. 1-butina
C. 2-butina
D. propina
E. 2-pentina
864. Din reacţia fenilacetilenei cu apa se obţine:

A. fenilmetilcetona
B. benzilmetilcetona
C. acetofenona
D. benzofenona
E. alcool fenilvinilic
865. Prin adiţia apei la propină rezultă:

A. acetonă
B. dimetilcetonă
C. propanonă
D. alcool alilic
E. 2-propenol
866. Despre adiţia apei la acetilenă sunt adevărate afirmaţiile:

A. are loc în soluţie de acid sulfuric şi sulfat de mercur
B. se obţine intermediar alcoolul vinilic, instabil
C. intermediarul format este stabil
D. produsul final de reacţie este acetaldehida
E. produsul final de reacţie este propanalul
867. Acetilurile metalelor din grupele I şi II ale sistemului periodic sunt:

A. compuşi ionici
B. stabile la temperatură obişnuită
C. instabile şi explodează la temperatură şi presiune normale
D. hidrolizează uşor cu apa
E. preponderent covalente
143
868. Acetilena se poate recunoaşte:
A. cu hidroxid de diaminocupru (I)
B. cu acid bromhidric
C. prin aprindere
D. cu hidroxid de diaminoargint (I)
E. cu HgSO4 / H2SO4
869. Referitor la alchine sunt adevărate afirmaţiile:

A. se mai numesc şi olefine
B. conţin una sau mai multe duble legături
C. prezintă izomerie de constituţie
D. pot prezenta izomerie de funcţiune cu alcadienele
E. pot participa la reacţii de substituţie la atomul de hidrogen legat de atomul de carbon al unei triple legături
marginale

A. alcoolul vinilic şi etanalul sunt tautomeri
B. alcoolul vinilic este un enol
C. flacăra oxiacetilenică se utilizează pentru sudura şi tăierea metalelor
D. acetilena are caracter slab bazic
E. acetilena adiţionează bromul într-o singură etapă, cu formare de 1,1,2,2-tetrabromoetan

A. reacţia în fază gazoasă a clorului cu acetilena este violentă, puternic exotermă
B. adiţia hidracizilor la acetilenă are loc în solvent inert (CCl4)
C. hidrogenarea acetilenei pe catalizator de Ni conduce la etan
D. hidrogenarea acetilenei pe catalizator de paladiu (depus pe suport solid) şi otrăvit cu săruri de plumb
conduce la etan
E. reacţiile de substituţie sunt caracteristice alchinelor cu triplă legătură marginală
872. Acetilena reprezintă materie primă pentru obţinerea:

A. cloroprenului
B. acrilonitrilului
C. clorurii de vinil
D. acetonei
E. butadienei
873. Alchinele cu formula moleculară C5H8 prezintă:

B. doi izomeri cu catenă liniară
C. un izomer cu catenă ramificată
D. doi izomeri cu catenă ramificată
E. doi izomeri geometrici
874. Legătura carbon–hidrogen din molecula acetilenei este slab polară. Din acest motiv, acetilena:
A. are caracter slab acid
B. este insolubilă în apă
C. formează acetiluri
D. cedează uşor protonii în reacţiile cu metale alcaline
E. cedează protonii în reacţiile cu metale alcalino-pământoase
875. Despre adiţia unui mol de acid clorhidric la acetilenă sunt adevărate afirmaţiile:
A. are loc în prezenţa clorurii de mercur (II)
144
B. se obţine clorură de etil
C. are loc la 1700C
D. se obţine clorură de vinil
E. respectă regula lui Markovnikov
876. Acetilena se poate obţine din:

A. metan
B. carbură de calciu
C. pentenă
D. ciclobutan
E. benzen
877. Referitor la acetilenă alegeţi afirmaţiile corecte:

A. în funcţie de poziţia triplei legături pot fi ramificate
B. distanţa dintre atomii de carbon implicaţi în legătura triplă este de 1,204Å
C. distanţa dintre atomul de carbon şi atomul de hidrogen este 1,9Å
D. atomii de carbon şi de hidrogen sunt coliniari
E. planul legăturii π este paralel cu planul legăturii σ

A. atomul de carbon este hibridizat sp2
B. atomul de H este hibridizat sp3
C. atomul de carbon este hibridizat sp
D. atomul de carbon prezintă doi orbitali sp
E. fiecare dintre orbitalii sp ai carbonului este ocupat cu câte doi electroni

A. legătura σ dintre atomii de carbon se formează prin întrepătrunderea a doi orbitali de tip sp
B. prin interacţia orbitalilor p ai atomilor de carbon se formează două legături π
C. prin interacţia orbitalilor de tip s ai atomilor de carbon se formează legături σ cu atomii de hidrogen
D. planurile în care se găsesc cele două legături π sunt paralele între ele
E. acetilena se mai numeşte şi etilenă
880. Referitor la alchine alegeţi afirmaţiile corecte:

A. 1-pentina şi 2-pentina sunt izomeri de poziţie
B. 1-pentina şi 3-metil-1-butina sunt izomeri de catenă
C. 2-pentina şi 3-metil-1-butina sunt izomeri geometrici
D. acetilena este omologul superior al propinei
E. 2-butina este omologul superior al 1-butinei
881. Referitor la acetilenă alegeţi afirmaţiile corecte:

A. legătura triplă are caracter slab acid
B. la 00C, 1 volum de apă dizolvă 17 volume de acetilenă
C. 1 volum acetonă poate dizolva 300 volume de acetilenă, la 12 atm
D. are p.f. mai mare decât propina
E. se mai numeşte etină
882. Referitor la alchine, alegeţi afirmaţiile corecte:

A. au caracter slab aromatic
B. au caracter nesaturat mai pronunţat decât alchenele
C. dau reacţii de substituţie cu clorul, la 5000C, în poziţie alilică
D. toate dau reacţii de substituţie cu complecşi ai unor metale tranziţionale
E. acetilena este cea mai importantă dintre alchine
145
A. acetilena adiţionează bromul în două etape
B. acetilena decolorează soluţia de brom în tetraclorură de carbon
C. adiţia hidracizilor la acetilenă decurge în două etape
D. adiţia apei la acetilenă conduce la formarea etanalului într-o singură etapă
E. arderea acetilenei este o reacţie endotermă

A. carbidul este acetilura monosodică
B. reactivul Tollens se prepară pornind de la azotit de argint şi hidroxid de sodiu
C. alchinele sunt hidrocarburi saturate care conţin o legătură covalentă triplă C≡C
D. formarea precipitatului alb-gălbui de acetilură de diargint reprezintă o metodă de identificare a acetilenei
E. prin adiţia acidului clorhidric la acetilenă se obţine clorura de vinil, monomer important în industria
polimerilor
885. Precizaţi care dintre alchinele de mai jos pot forma acetiluri:
A. 3-metil-1-pentina
B. 3,3-dimetil-1-butina
C. 2-butina
D. 4-metil-2-butina
E. 1-hexina

15000C
(1) 2CH4 X + 3H2
(2) X + 2[Ag(NH3)2]OH Y + 4Z + 2W
(3) Y + 2HCl X + 2U
A. compusul X este etena
B. compusul X este etina
C. compusul Y este acetilura diargentică
D. compusul W este amoniacul
E. compusul U este acetilura monoargentică

A. prin adiţia apei la propină se obţine propanol
B. propina există în stare gazoasă în condiţii normale de presiune şi temperatură
C. acetilura de cupru reacţionează cu apa cu refacerea acetilenei
D. substituţia este o reacţie caracteristică atât alchinelor cu triplă legătură marginală cât şi alcanilor
E. prin adiţia apei la alchine se obţine întotdeauna o aldehidă

Pd/Pb2+
X + H2 CH2 CH CH3
H2SO4
X + H2O Y
HgSO4
A. compusul X este propina
B. compusul Y este alcoolul vinilic
C. compusul Y este acetaldehida
146
D. compusul Y este acetona
E. compusul Y este propanona

A. acetilena este insolubilă în apă, ca şi etena
B. 2-butina prezintă izomerie geometrică
C.1-butina reacţionează cu sodiu metalic
D. prin adiţia apei la etină se obţine etanal
E. acetilena se obţine prin hidroliza pietrei de var
890. Adiţia acidului bromhidric la acetilenă, în prezenţa HgCl2 drept catalizator, poate conduce la:
A. bromură de etil
B. bromură de vinil
C. 1,2-dibromoetan
D. 1,1-dibromoetan
E. 1,2-dicloroetenă

Pd/Pb2+ + Br2
X + H2 Y Z
Ştiind că X are doi atomi de carbon şi doi atomi de hidrogen, alegeţi răspunsurile corecte:
C. compusul X este etina
E. compusul Z este bromura de etil

A. prin arderea acetilenei se obţine monoxid de carbon, apă şi căldură
B. în urma reacţiei de ardere, o parte din acetilenă se descompune în particule fine de cărbune şi hidrogen
C. flacăra acetilenică obţinută prin arderea acetilenei atinge temperaturi de maxim 10000C
D. adiţia apei la acetilenă se mai numeşte reacţia Kucerov
E. alcoolul vinilic şi acetaldehida sunt tautomeri

A. acetilura monosodică se formează la 1500C
B. acetilura disodică se formează la 2200C
C. carbidul este o acetilură ionică
D. în urma reacţiei dintre acetilenă şi reactivul Tollens se formează oglinda de argint
E. în urma reacţiei dintre acetilenă şi hidroxid de cupru amoniacal se formează un precipitat alb-gălbui

A. acetilurile metalelor alcaline şi alcalino-pământoase sunt stabile faţă de apă
B. acetilurile metalelor tranziţionale sunt puternic explozive
C. formarea precipitatelor colorate de acetiluri de cupru şi de argint se foloseşte ca metodă analitică de
identificare a acetilenei
D. acetilura de dicupru este un precipitat alb-gălbui
E. acetilura de diargint este un precipitat roşu-cărămiziu
895. Sunt polimeri vinilici:

A. poliacrilonitrilul
B. polistirenul
C. policlorura de vinil
D. poliacetatul de vinil
147
E. poliizoprenul
896. Referitor la adiţia acidului bromhidric la acetilenă, alegeţi afirmaţiile corecte:

A. se obţine un compus dihalogenat geminal
B. se obţine un compus dihalogenat vicinal
C. produsul final rezultat are un atom de carbon primar
D. produsul final rezultat are doi atomi de carbon primari
E. se obţine intermediar un compus halogenat nesaturat

A. şapte alchine izomere
B. nouă alchine izomere
C. patru alchine izomere care conţin câte doi atomi de carbon cuaternari
D. trei alchine izomere care conţin câte doi atomi de carbon terţiari
E. trei alchine izomere care conţin un singur atom de carbon terţiar
898. Prin adiţia apei la 1-butină se obţine:

A. aldehidă butirică
B. butanonă
C. butanal
D. etilmetilcetonă
E. 2-hidroxi-1-butenă
899. Pot forma acetiluri:

A. 4-metil-2-hexina
B. 4-metil-1-hexina
C. 3-metil-1-hexina
D. fenilacetilena
E. difenilacetilena
900. Alchinele care prin adiţia apei conduc la la o cetonă sunt:

A. acetilena
B. 1-butina
C. 2-butina
D. propina
E. 1-pentina

A. adiţia apei la alchine conduce la alcooli
B. în două molecule de 2-butină se găsesc 8 electroni π
C. halogenarea alchinelor are loc numai cu halogeni
D. hidrogenarea alchinelor conduce numai la alcani
E. hidrogenarea etinei pe catalizator de Ni conduce la etan
902. Acetilena se poate recunoaşte astfel:

A. cu apă de brom
B. cu soluţie de diaminocupru (I)
C. cu reactiv Tollens
D. prin ardere
E. prin descompunere în elemente

A. prin înlocuirea lui n din formula CnH2n-2 cu valori întregi şi succesive începând cu 2, se obţine seria
omoloagă a alchinelor
148
B. poziţia triplei legături din structura alchinelor se precizează începând cu cel de-al patrulea termen al seriei
omoloage
C. denumirea radicalilor monovalenţi proveniţi de la alchine se face prin înlocuirea sufixului ină cu il
D. radicalul HC≡C–CH2– se numeşte propargil
E. radicalul HC≡C–CH2– se numeşte 2-propinil

A. imaginea moleculei de acetilenă poate fi reprezentată prin model spaţial
B. imaginea moleculei de acetilenă poate fi reprezentată prin model compact
C. în molecula de acetilenă polul pozitiv este la atomul de hidrogen, iar polul negativ este la atomul de
carbon
D. radicalul HC≡C– se numeşte propargil
E. radicalul HC≡C– se numeşte vinil

Ni t > 6500C
X + 2H2 Y Z + H2
Ştiind că X are 2 atomi de carbon, alegeţi răspunsurile corecte:

C. compusul Y este etena
D. compusul Y este etanul
E. compusul Z este etena

+ H2 HCl +
X + HCl C2H3Cl Z U
B. compusul X este acetilena
C. compusul U este etena
D. compusul Z este 1-cloroetena
E. compusul Z este 1-cloroetanul

+ Cl2/5000C
Z + HCl
Pd/Pb2+
HC C CH3 + H2 Y
+ HCl
W
A. compusul Y este propanul
B. compusul Y este propena
C. compusul Z este 1,2-dicloropropanul
D. compusul Z este clorura de propenil
E. compusul W este 2-cloropropanul

+ H2/Ni
0 Z
HgCl2; t C
HC C CH3 + HCl Y
+ HCl
W
149
A. compusul Y este 1,1,2,2-tetracloropropanul
B. compusul Y este 2-cloropropena
C. compusul Z este clorura de n-propil
D. compusul W este 1,2-dicloropropanul
E. compusul W este 2,2-dicloropropanul

Pd/Pb2+ KMnO4 / H2SO4
HC C CH3 + H2 X Y + CO2 + H2O
D. compusul Y este propanona
E. compusul Y este acidul acetic

t < 6500C
15000C + 2Cl2 / CCl4

2X Z W
- 3H2
A. compusul X este metanul
D. compusul Y este etina
E. compusul W este 1,1,2,2-tetracloroetanul

t < 6500C
h
X + Cl2
- HCl
Z
Y + HCl
Ştiind că atât X cât şi Y conţin câte doi atomi de carbon în moleculă, alegeţi răspunsurile corecte:
A. compusul X este etanul
B. compusul Y este propena
C. compusul Z este 1-cloroetanul
D. compusul Z este 1,2-dicloroetanul
E. compusul Z este 2-cloropropanul
150
t < 6500C
- H2; t0C
H2SO4 / HgSO4
Z + H2 O W
Ştiind că alcanul X şi alchena Y au acelaşi număr de atomi de carbon în moleculă, alegeţi afirmaţiile
corecte:
A. compusul Z este etena
B. compusul Z este etina
C. compusul W este etanolul
D. compusul W este alcoolul vinilic
E. compusul W este acetaldehida

t < 6500C
15000C
2X Z + 3H2
A. compusul Y este etanul
B. compusul Y este etena
C. compusul Z este etena
D. compusul Z este acetilena
E. compusul X este metanul

15000C
2X Y + 3H2
Y + 5/2 O2 2a + b + Q
t0C
Y 2c + H2
B. compusul X este metanul
C. compusul Y este etina
D. compusul a este apa
E. compusul c este dioxidul de carbon

15000C
2CH4 X + 3H2
Pd / Pb2+
X + H2 Y
KMnO4 / Na2CO3
Y + H2 O Z
151
D. compusul Z este etanolul
E. compusul Z este glicolul

Ni
X
+ H2 / Ni
C3H4 + H2 2+ X
Pd / Pb
Y 0
+ Cl2 / 500 C
Z + HCl
A. compusul X este propan
C. compusul Y este propena
D. compusul Z este clorura de 1,2-dicloropropan
E. compusul Z este clorura de alil

Pd / Pb2+ + [O]; KMnO4 / H2SO4
X (C4H6) + H2 Y 2Z
A. compusul X este 1-butina
B. compusul X este 2-butina
C. compusul Y este 1-butena
D. compusul Y este 2-butena
E. compusul Z este acidul acetic

Pd / Pb2+ + H2O / H2SO4
C3H4 + H2 X Y
A. compusul X este propena
B. compusul X este propanul
C. compusul Y este alcoolul izopropilic
D. compusul Y este alcoolul n-propilic
E. compusul Y este alcoolul alilic

Pd / Pb2+ + HCl
C3H4 + H2 X Y
C. compusul Y este 1-cloropropanul
D. compusul Y este 2-cloropropanul
E. compusul Y este clorura de alil
152
Ni t < 6500C
C3H4 + 2H2 X Y (alcan) + Z (alchena)
CCl4
Z + Cl2 W
C. compusul Z este etena
D. compusul W este 1,1-dicloroetanul
E. compusul W este 1,2-dicloroetanul

Pd / Pb2+ + HCl
X + H2 Y kelen
E. compusul Y este propena

X (C4H6) Y
+ H2; Pd / Pb2+ + HCl
Z
X' (C4H6)
Y'
A. compusul X poate fi 1-butina
B. compusul X’ poate fi 2-butina
C. compusul Y poate fi n-butanul
D. compusul Y’ poate fi n-butanul
E. compusul Z este 2-clorobutanul

Pd / Pb2+ + H2 / Ni; p si t0C + Cl2 / 5000C
X + H2 Y Z kelen
- HCl
A. compusul X este propina
E. compusul Z este etanul
924. Acetilena reprezintă materie primă la fabricarea:

A. cauciucului sintetic
B. cauciucului natural
C. melanei
D. acetatului de vinil
E. zaharozelor
925. Alegeţi reacţiile care au loc în prezenţă de catalizatori:

A. adiţia hidrogenului la acetilenă
153
B. reacţia acetilenei cu sodiu metalic
C. adiţia acidului clorhidric la acetilenă
D. arderea acetilenei
E. adiţia apei la acetilenă
926. În funcţie de poziţia triplei legături, alchinele pot fi:

A. cu tripla legătură la capătul catenei (alchină marginală)
B. cu tripla legătură în interiorul catenei (alchină internă)
C. cu tripla legătură în exteriorul catenei (alchină externă)
D. cu tripla legătură la capătul catenei (alchină internă)
E. cu tripla legătură în interiorul catenei (alchină marginală)
927. Alegeţi afirmaţiile false:

A. alchinele nu sunt hidrocarburi aciclice nesaturate
B. acetilena nu este omologul superior al propinei
C. alchinele nu au formula generală CnH2n-2
D. alchinele nu prezintă izomerie geometrică
E. acetilena nu este primul termen din seria alchinelor
928. Alegeţi seriile omoloage de alchine aşezate în ordinea creşterii numărului de atomi de carbon:
A. etină, propină, 1-butină
B. 1-butină, 2-butină, propină
C. acetilenă, 1-pentină, 2-pentină
D. 1-hexină, 2-hexină, 3-hexină
E. acetilenă, propină, 1-butină

A. radicalul HC≡C- se numeşte acetilenă
B. radicalul HC≡C-CH2-CH2- se numeşte 1-butinil
C. radicalul HC≡C- se numeşte etinil
D. radicalul HC≡C-CH2- se numeşte 2-propinil
E. radicalul HC≡C-CH2- se numeşte propargil
930. Alchinele pot prezenta:

A. izomerie geometrică dacă au cel mult 2 atomi de carbon în moleculă
B. izomerie de poziţie dacă au cel mult 4 atomi de carbon în moleculă
C. izomerie de poziţie dacă au cel puţin 4 atomi de carbon în moleculă
D. izomerie de catenă dacă au cel puţin 5 atomi de carbon în moleculă
E. izomerie de catenă dacă au cel mult 4 atomi de carbon în moleculă
931. Câţi izomeri prezintă formula C5H8?

A. doi izomeri de poziţie şi doi izomeri de catenă
B. doi izomeri de poziţie şi doi izomeri geometrici
C. doi izomeri de poziţie şi un izomer de catenă
D. un izomer de poziţie şi doi izomeri de catenă
E. în total 3 izomeri
932. Acetilena:
A. are temperatura de fierbere mai mică decât 2-butina
B. este parţial solubilă în apă
C. în condiţii normare de temperatură şi presiune este gaz
D. nu este solubilă în solvenţi organici
E. este foarte solubilă în acetonă
154
933. În condiţii obişnuite de temperatură şi presiune, sunt gaze următorii compuşi:
A. alcanii superiori
B. alchinele cu maxim 4 atomi de carbon
C. etena, propena şi butenele
D. etanul, etena şi acetilena
E. hexanul, heptanul şi octanul
934. Alchinele, comparativ cu alcanii cu acelaşi număr de atomi de carbon, au:

A. temperaturile de topire mai mari
B. temperaturile de fierbere mai mici
C. densităţile mai mari
D. masele moleculare mai mici
E. temperaturile de topire egale
935. Alchinele pot participa la reacţii :

A. de polimerizare
B. de adiţie
C. de ardere
D. de substituţie
E. de oxidare
936. Pentru hidrogenarea totală a acetilenei până la etan se poate folosi drept catalizator:
A. sodiu
B. potasiu
C. platină
D. paladiu
E. nichel
937. Acetilura de diargint:

A. este un precipitat negru
B. se obţine în urma reacţiei dintre acetilenă şi Reactivul Tollens
C. se obţine în urma reacţiei dintre acetilenă şi Reactivul Fehling
D. este un precipitat alb gălbui
E. are formula AgHC=CHAg
938. Acetilurile metalelor alcaline şi alcalino-pământoase:

A. sunt stabile la temperatură obişnuită
B. sunt compuşi ionici
C. reacţionează energic cu apa cu formare de alchine
D. reacţionează energic cu apa cu formare de alcani
E. nu reacţionează cu apa

(I)
HC C CH CH3
CH3
(II)
H3C C C CH3
(III)
HC C CH2 CH2 CH3
(IV)
H3C C C CH2 CH3
155
A. compusul (I) şi compusul (III) sunt izomeri de catenă
B. compusul (III) şi compusul (IV) sunt izomeri de poziţie
C. compusul (II) şi compusul (III) sunt izomeri de poziţie
D. compusul (II) este omologul superior al compusului (IV)
E. compusul (IV) este omologul superior al compusului (II)
940. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte?

A. alchinele sunt hidrocarburi nesaturate care conţin o legătură covalentă triplă C≡C şi au formula
moleculară CnH2n+2
B. alchinele sunt hidrocarburi nesaturate care conţin o legătură covalentă triplă C≡C şi au formula
moleculară CnH2n-2
C. alchinele pot prezenta izomerie de constituţie: de catenă şi de poziţie, dar şi de funcţiune
D. acetilena este insolubilă în apă şi are caracter slab bazic
E. alchinele au proprietăţi fizice asemănătoare alcanilor şi alchenelor cu acelaşi număr de atomi de carbon
941. Acetilena are numeroase aplicaţii practice:

A. este materie primă pentru prepararea aldehidei acetice
B. este materie primă pentru prepararea clorurii de vinil
C. este materie primă pentru prepararea cloroprenului
D. este materie primă pentru prepararea acrilonitrilului
E. este materie primă pentru prepararea clorurii de sodiu
942. Reacţia Kucerov:

A. constă în adiţia apei la acetilenă
B. are loc în prezenţă de sulfat de mercur HgSO4 şi acid sulfuric H2SO4
C. are ca produs final de reacţie acetaldehida
D. are ca produs intermediar de reacţie alcoolul vinilic
E. constă în oxidarea blândă a acetilenei
943. Adiţia hidracizilor la acetilenă:

A. reacţia decurge în două etape: se formează iniţial monohalogenoetenă şi în final dihalogenoetan geminal
B. reacţia decurge în două etape: se formează iniţial monohalogenoetenă şi în final dihalogenoetan vicinal
C. reacţia decurge în două etape: se formează iniţial trihalogenoetenă şi în final dihalogenoetan geminal
D. are loc la 8-10˚C în prezenţa clorurii de mercur, HgCl2 drept catalizator
E. are loc la 170-200˚C în prezenţa clorurii de mercur, HgCl2 drept catalizator
944. Reacţia (în fază gazoasă) a clorului cu acetilena:

A. are ca produşi de reacţie C şi HCl
B. este o reacţie violentă şi puternic exotermă
C. este o reacţie blândă dar puternic exotermă
D. este o reacţie endotermă
E. are ca produşi de reacţie CO2 şi H2O
945. În urma adiţiei halogenilor la alchine se pot (poate) obţine:

A. compuşi halogenaţi vicinali nesaturaţi
B. compuşi halogenaţi geminali nesaturaţi
C. de exemplu: 1,2-dihalogenoetenă
D. de exemplu: 1,1-dihalogenoetenă
E. de exemplu: 1,1,2,2-tetrahalogenoetan
946. Se dă următoarea schemă de reacţii:
156
2 A + 2NaOH Ag2O + H2O + 2NaNO3
Ag2O + 4NH3 + H2O 2B
HC CH + 2B C + 4NH3 + 2H2O
Care afirmaţii sunt corecte?
A. compusul A este azotat de argint
B. compusul B este amidură de argint
C. compusul C este diargint-etena
D. compusul C este un precipitat alb gălbui
E. compusul B este Reactivul Tollens
947. Care din următoarele afirmaţii referitoare la adiţia hidrogenului la acetilenă sunt adevărate?
A. pentru hidrogenarea totală până la etan se folosesc catalizatori de natriu, potasiu sau calciu şi exces de
hidrogen
B. pentru hidrogenarea totală până la etan se folosesc catalizatori de nichel, platină sau paladiu şi exces de
hidrogen
C. pentru hidrogenarea parţială cu obţinere de etenă se foloseşte drept catalizator paladiu otrăvit cu săruri de
plumb
D. pentru hidrogenarea parţială cu obţinere de etenă se folosesc drept catalizatori oxizii de azot
E. hidrogenarea parţială are loc cu randamente foarte mari
948. Poate forma acetiluri:

A. propina
B. 2-hexina
C. 1-hexina
D. acetilena
E. 2-butina
949. Alchinele pot prezenta izomerie:

A. de catenă
B. de funcţiune
C. de poziţie
D. geometrică
E. toate cele patru tipuri
950. Catalizatorul de Cu2Cl2/NH4Cl este utilizat la:

A. adiţia apei la alchine
B. adiţia acidului cianhidric la alchine
C. adiţia acidului clorhidric la acetilenă
D. dimerizarea acetilenei
E. formarea acetilurilor
951. Reacţia acetilenei cu clorul, în solvent inert, poate conduce la:

A. 1,2-diclororetenă
B. 1,1-dicloroetenă
C. 1,1,2,2-tetracloroetan
D. tricloroetenă
E. carbon şi acid clorhidric
952. Alchinele dau reacţii de:

A. adiţie
B. oxidare
157
C. polimerizare
D. substituţie
E. deshidratare
953. Hidrogenarea acetilenei se poate efectua cu:

A. AlCl3
B. Ni
C. H2SO4
D. Pd otrăvit cu săruri de plumb (II)
E. Na/CH3COOH
954. În molecula propinei lungimile legăturilor covalente pot avea valori de:
A. 1,08 Å
B. 1,10 Å
C. 1,20 Å
D. 1,33 Å
E. 1,54 Å
955. Următoarele acetiluri sunt insolubile în apă:

A. carbidul
B. acetilura monosodică
C. acetilura disodică
D. acetilura de argint
E. acetilura de cupru
956. În moleculele alchinelor se întâlnesc legături:

A. σ
B. π
C. σ+π
D. σ+2π
E. 3π
957. Adiţia acidului clorhidric la acetilenă pentru a obţine clorură de vinil are loc:
A. la t < 250C
B. în prezenţa HgCl2 depusă pe cărbune activ
C. în prezenţa AlCl3 anhidre
D. la 2000C
E. cu Cu2Cl2/NH4Cl
958. Adiţia acidului acetic la acetilenă are loc:

A. la t ~ 1000C
B. în prezenţa HgCl2
C. în prezenţa Zn(CH3COO)2
D. cu Cu2Cl2/NH4Cl
E. la 200-2500C
959. Oxidarea alchinelor cu permanganat de potasiu poate avea loc:

A. în mediu bazic
B. în mediu acid
C. în mediu neutru
D. în solvent inert
E. reacţia nu are loc
960. Adiţia apei la acetilenă:
158
A. conduce la alcool vinilic
B. conduce la aldehidă acetică
C. are loc în prezenţa HgCl2/H2SO4
D. are loc în prezenţa HgSO4/ H2SO4
E. conduce la formarea intermediară a unui enol
961. Adiţia apei la fenilacetilenă:

A. are loc cu KMnO4/Na2CO3
B. are loc cu HgSO4/H2SO4
C. are loc cu HgCl2/H2SO4
D. conduce la fenilmetilcetonă
E. conduce la aldehidă benzoică
962. Acetilena reacţionează cu:

A. reactiv Tollens
B. metale alcaline
C. amidură de sodiu
D. reactiv Fehling
E. acetat de zinc
963. Oxidarea alchinelor se poate efectua cu:

A. permanganat de potasiu în mediu neutru
B. permanganat de potasiu în soluţie slab bazică
C. ozon
D. dicromat de potasiu în mediu acid
E. reactiv Tollens
964. Prin oxidarea alchinelor se pot obţine:

A. aldehide
B. cetone
C. acizi carboxilici
D. dicetone
965. Acetilena dă reacţii de substituţie cu:

A. metale alcaline
B. metale alcalino-pământoase
C. metale tranziţionale
D. amidura de sodiu
E. reactiv Fehling
966. Acetilurile de sodiu se pot forma prin:

A. dimerizarea acetilenei cu hidroxid de sodiu
B. reacţia acetilenei cu sodiu metalic, la temperatură ridicată
C. reacţia acetilenei cu reactiv Tollens
D. reacţia acetilenei cu reactiv Fehling
E. reacţia acetilenei cu amidura de sodiu

A. prin dimerizarea alchinelor se formează enine
B. prin dimerizarea alchinelor se formează dialchine
C. prin dimerizarea alchinelor se formează alcadiene ciclice
D. prin trimerizarea acetilenei se formează benzen
E. prin tetramerizarea acetilenei se formează cicloheptatetraenă
159
968. Prin adiţia apei la alchine se poate obţine:
A. etanal
B. propanonă
C. butanonă
D. butanal
E. pentanonă
969. Referitor la hidrocarburile aromatice sunt adevărate afirmaţiile:

A. pot fi mononucleare şi polinucleare
B. naftalina este cel mai simplu compus din clasa arene
C. arenele mononucleare au formula generală CnH2n-6
D. atomii de carbon din nulceul benzenic sunt hibridizaţi sp
E. benzenul a fost sintetizat prima dată prin decarboxilarea acidului benzoic

A. fiecare atom de carbon din nucleul benzenic este legat prin trei legături σ
B. fiecare atom de carbon din nucleul benzenic este legat printr-o legătură π de atomul de carbon vecin
C. molecula benzenului este plană
D. unghiurile dintre legăturile covalente ale atomilor de carbon au valoarea de 1200
E. lungimea legăturilor carbon-carbon are valoarea 1,54Å
971. Hidrocarburile aromatice pot da reacţii de:

A. adiţie
B. substituţie
C. reducere
D. oxidare
E. hidroliză
972. Au nuclee condensate următoarele hidrocarburi aromatice:

A. naftalenul
B. difenilul
C. antracenul
D. decalina
E. fenantrenul
973. Hidrocarburile aromatice izomere cu formula moleculară C8H10 pot fi:

A. toluen
B. etilbenzen
C. o-xilen
D. m-xilen
E. p-xilen
974. Hidrocarbura aromatică cu formula structurală C6H5–CH=CH2 se numeşte:

A. etilbenzen
B. feniletenă
C. cumen
D. stiren
E. toluen

A. naftalina are caracter aromatic mai slab decât benzenul
B. reacţiile de adiţie decurg mai uşor la benzen decât la naftalină
C. adiţia clorului la benzen are loc în prezenţa unui catalizator tip acid Lewis (FeCl3)
160
D. adiţia fotochimică a clorului la benzen conduce la obţinerea hexaclorociclohexanului
E. caracterul aromatic al arenelor polinucleare condensate depinde de numărul ciclurilor
976. Legat de arene sunt adevărate afirmaţiile:

A. naftalina se hidrogenează mai uşor decât benzenul
B. vaporii de benzen sunt toxici
C. alchilarea benzenului se face cu cloruri acide, în prezenţă de AlCl3 anhidră
D. în benzen toţi atomii de carbon se află în stare de hibridizare sp2
E. acidul ftalic se poate obţine din o-xilen, prin oxidare cu reactiv Bayer
KMnO4 + PCl5 + C7H8, AlCl3

C7H8 + 3[O] A B C
_ _ POCl
H2O 3 - HCl
_ HCl
Compusul C poate fi:
A. o-metilbenzofenonă
B. m-metilbenzofenonă
C. p-metilbenzofenonă
D. benzilfenilcetonă
E. dibenzilcetonă
978. La clorurarea difenilmetanului la lumină, poate rezulta:

A.
C6H5 CH C6H5
Cl
B. Cl CH2
C. Cl CH2 Cl
Cl
D. C
Cl
E. toţi produşii enumeraţi
979. Pot fi utilizaţi ca agenţi de alchilare:

A. clorobenzenul
B. toluenul
C. cloroetanul
D. propena
E. clorura de benzil
980. Sunt substituenţi de ordinul II pe nucleul aromatic:

A. -NO2
B. -COOH
161
C. -SO3H
D. -C≡N
E. -Cl
981. Sunt substituenţi de ordinul I pe nucleul benzenic:

A. –X
B. –R
C. –COOR
D. –SO3H
E. –OH

A. –CH = CH2
B. –NH2
C. –CH = O
D. –CN
E. –NO2

A. –CH3
B. C6H5–
C. –COOR
D. –CH2X
E. –F
984. Sunt substituenţi de ordinul II pe nucleul benzenic:

A. –SO3H
B. –C(CH3)3
C. –COOH
D. –CN
E. –I
985. Sunt substituenţi de ordinul II pe nucleul benzenic:

A. –NO2
B. –COOH
C. >C=O
D.CH3–CH2–
E. –NH2
986. Referitor la nitrarea benzenului sunt adevărate afirmaţiile:

A. este ireversibilă
B. se efectuează cu acid sulfuric concentrat
C. se efectuează cu amestec sulfonitric
D. trebuie realizată la temperatură ridicată
E. conduce la formarea unui compus cu miros de migdale amare
987. Sulfonarea benzenului poate avea loc cu:

A. amestec sulfonitric
B. acid sulfuric
C. oleum
D. sulfit de sodiu
E. sulfit acid de sodiu
988. Oxidarea hidrocarburilor aromatice la nucleu se poate face cu:
162
A. oxigen molecular, în prezenţa unor catalizatori
B. permanganat de potasiu în mediu de acid sulfuric
C. permanganat de potasiu în acid acetic
D. dicromat de potasiu în acid acetic
E. dicromat de potasiu în mediu de acid sulfuric
989. Referitor la arene sunt adevărate afirmaţiile:

A. substituenţii de ordinul I grefaţi pe nucleul benzenic orientează noua substituţie în poziţiile orto şi para
B. substituenţii de ordinul I dezactivează nucleul benzenic
C. la acilare se obţin omologi ai benzenului
D. reacţia de acilare se efectuează cu catalizator de AlCl3
E. prin acilare se obţin cetone aromatice sau mixte
990. Produşii de mononitrare ai toluenului sunt:

A. o-nitrotoluen
B. m-nitrotoluen
C. p-nitrotoluen
D. 2,4-dinitrotoluen
E. 2,4,6-trinitrotoluen
991. Despre antracen sunt adevărate afirmaţiile:

A. are caracter aromatic mai slab decât naftalina
B. se oxidează mai greu decât naftalina
C. prin oxidare formează 9,10-antrachinonă
D. prezintă trei nuclee benzenice izolate
E. prezintă trei nuclee benzenice condensate

CCl4 + 2C6H6 / AlCl3 + Cl2 / h
C2H4 + Cl2 A B C
- 2HCl - HCl
A. compusul A este 1,1-dicloroetanul
B. compusul A este 1,2-dicloroetanul
C. compusul B este 1,1-difeniletanul
D. compusul B este 1,2-difeniletanul
E. compusul C este 1-cloro-1,2-difeniletanul

+ CH3Cl / AlCl3 + CH3Cl / AlCl3 + 6[O] ; KMnO4 / H3O, t0C t0C
C6H6 A B C D
- HCl - HCl - 2H2O - H2O
A. compusul B este o-xilenul
B. compusul B este p-xilenul
C. compusul C este acidul o-ftalic
D. compusul C este acidul tereftalic
E. compusul D este anhidrida ftalică
994. Precizaţi care dintre moleculele sau ionii de mai jos au caracter electrofil:
I. CH4; II. H2O; III. Br+; IV. CH2=CH2; V. BF3; VI. NO2+; VII. NH3; VIII. Br-.
A. I, II, III
B. III, V
C. IV, VII,VIII
D. VI
E. II. VI, VIII
163
995. Prin oxidarea etilbenzenului cu soluţie acidă de permanganat de potasiu, se obţine:
A. acid benzoic
B. acid fenilacetic
C. alcool benzilic
E. benzaldehidă
996. Hidrocarburile aromatice polinucleare pot fi clasificate în:

A. ciclice saturate
B. cu nuclee izolate
C. cicloparafine
D. cu nuclee condensate
E. cu nuclee conjugate
997. Hidrocarburile aromatice pot da două tipuri de reacţii:

A. la nucleu
B. de ciclizare
C. de dimerizare
D. la catena laterală
E. de condensare
998. Hidrocarburile aromatice pot da următoarele reacţii la nucleu:

A. de substituţie
B. de adiţie
C. de polimerizare
D. de oxidare
E. de eliminare
999. Benzenul se poate oxida cu:

A. oxigen molecular, pe catalizator de V2O5, la 3500C, cu formare de acid ftalic
B. oxigen molecular, pe catalizator de V2O5, la 5000C, cu formare de anhidridă maleică
C. oxigen molecular, prin combustie, când rezultă dioxid de carbon şi apă
D. cu dicromat de potasiu şi acid acetic
E. cu soluţie acidă de permanganat de potasiu

A. tetralina şi decalina sunt substanţe lichide, folosite ca solvenţi
B. antracenul se oxidează în poziţiile 1 şi 3
C. antrachinona este un produs de bază în industria coloranţilor
D. în cazul arenelor cu catenă laterală, agenţii oxidanţi atacă atomii de carbon din poziţia benzilică
E. acizii arilsulfonici se folosesc în industria cosmetică
1001. Referitor la halogenarea arenelor sunt adevărate afirmaţiile:

A. catalizatorii folosiţi la clorurare sunt FeCl3; AlCl3
B. catalizatorii folosiţi la bromurare sunt FeBr3; AlBr3
C. se poate realiza doar catalitic
D. se poate realiza atât catalitic cât şi fotochimic
E. se formează un singur compus monohalogenat
1002. Prin acilarea benzenului cu clorură de acetil, în prezenţa catalizatorului de AlCl3 anhidră, se
obţine:
A. etilbenzen
B. alcool benzilic
164
C. fenilmetilcetonă
D. difenilcetonă
E. acetofenonă
1003. Se poate obţine izopropilbenzen prin:

A. alchilarea benzenului cu propenă, în prezenţa AlCl3 umedă şi a acizilor tari
B. acilarea benzenului cu clorură de acetil
C. reacţia benzenului cu izopropanol, urmată de deshidratare
D. hidrogenarea stirenului
E. alchilarea benzenului cu 2-cloropropan, în prezenţa AlCl3 anhidră
1004. Acetofenona se poate obţine prin acilarea benzenului cu:

A. acid acetic
B. clorură de acetil
C. anhidridă acetică
D. acetamidă
E. acetat de etil
1005. Acetofenona se poate obţine prin:

A. alchilarea benzenului cu propenă
B. adiţia apei la fenilacetilenă
C. oxidarea α-metilstirenului
D. deshidratarea 1-feniletanolului
E. oxidarea 1-feniletanolului cu permanganat de potasiu şi acid sulfuric
1006. Referitor la compusul aromatic cu formula moleculară C8H8O, sunt adevărate afirmaţiile:
A. doi izomeri reacţionează cu reactivul Tollens
B. patru izomeri pot reacţiona cu reactivul Tollens
C. poate fi un alcool aromatic
D. poate fi o aldehidă
E. poate fi o cetonă
1007. Se obţin compuşi carbonilici prin:

A. acilarea benzenului cu clorură de acetil
B. oxidarea antracenului cu K2Cr2O7/CH3COOH
C. hidroliza clorurii de benziliden
D. alchilarea benzenului cu metanol, în prezenţă de acid sulfuric
E. oxidarea etilbenzenului
1008. Referitor la caracterul aromatic sunt adevărate afirmaţiile:

A. este influenţat de numărul nucleelor aromatice
B. este mai pronunţat la arenele polinucleare decât la benzen
C. nu depinde de numărul nucleelor aromatice
D. este mai puţin pronunţat la arenele polinucleare decât la benzen
E. imprimă preferinţa pentru reacţiile de substituţie în locul celor de adiţie şi oxidare

A. toluenul este o hidrocarbură aromatică binucleară
B. benzenul are în moleculă 12 atomi
C. nitrarea benzenului se realizează cu amestec sulfonitric
D. benzenul nu poate participa la reacţii de substituţie
E. naftalina conţine în moleculă 10 atomi de carbon
165
A. C9H12 poate fi o hidrocarbură aromatică mononucleară
B. naftalina este o hidrocarbură aromatică polinucleară
C. toluenul nu poate participa la reacţii de substituţie
D. naftalina nu se poate oxida
E. alchilarea benzenului este o reacţie de substituţie

A. hidrocarburile aromatice mononucleare cu catenă laterală se numesc fenilalcani
B. naftalina are caracter aromatic mai slab decât benzenul
C. există doi izomeri dimetilbenzen
D. există trei izomeri dimetilbenzen
E. există trei izomeri monocloruraţi ai benzenului
1012. Referitor la toluen, alegeţi răspunsul corect:

A. are molecula plană
B. este un bun solvent
C. la bromurarea catalitică formează un amestec de izomeri meta şi para
D. prin oxidare cu permanganat de potasiu şi acid sulfuric formează benzaldehidă
E. prin oxidare cu permanganat de potasiu şi acid sulfuric formează acid benzoic

A. caracterul aromatic al arenelor se reflectă în preferinţa acestora pentru reacţiile de substituţie
B. lungimea legăturii carbon–carbon din nucleul benzenic este 1,33 Å
C. reacţiile de adiţie la nucleul benzenic decurg în condiţii energice (temperatură, lumină)
D. la acilarea benzenului se obţin omologi ai acestuia
E. halogenarea la nucleu are loc în prezenţă de FeX3, AlX3

A. oxidarea catenei laterale a alchilbenzenilor este importantă în anumite procese metabolice
B. toluenul care a intrat în organism poate fi oxidat în prezenţa unei enzime din ficat la acid benzoic
C. benzenul poate fi oxidat în organism şi eliminat
D. toluenul este mai puţin toxic decât benzenul
E. benzenul nu este cancerigen
1015. Referitor la arene, alegeţi răspunsul corect:

A. caracterul aromatic creşte cu creşterea numărului de nuclee benzenice condensate
B. nu dau reacţii de polimerizare
C. nu se oxidează cu KMnO4 în soluţie neutră
D. arenele cu catenă laterală participă atât la reacţii chimice specifice nucleului aromatic, cât şi catenei
laterale
E. nu au aplicaţii practice
1016. Se formează anhidride prin oxidarea următoarelor hidrocarburi aromatice:

A. benzen
B. naftalină
C. antracen
D. fenantren
E. toluen
1017. Referitor la oxidarea toluenului cu permanganat de potasiu şi acid sulfuric, alegeţi răspunsurile
corecte:
A. se formează un precipitat brun de MnO2
B. se formează MnSO4
C. conduce la formarea acidului benzoic
166
D. conduce la formarea benzochinonei
E. reacţia nu are loc în aceste condiţii
1018. Referitor la nitrarea benzenului sunt adevărate afirmaţiile:

A. se formează doar mononitrobenzen
B. cu exces de amestec sulfonitric se obţine trinitrobenzen
C. se realizează cu acid sulfuric concentrat şi acid azotic concentrat
D. este o reacţie de substituţie
E. este o reacţie de adiţie
1019. Reacţiile de substituţie la nucleul aromatic sunt:

A. halogenarea
B. nitrarea
C. sulfonarea
D. oxidarea
E. acilarea
1020. Benzenul poate adiţiona:

A. hidrogen
B. apă
C. alcooli
D. halogeni
E. alchene

A. toluenul nu poate participa la reacţii de substituţie
B. toluenul este o hidrocarbură aromatică mononucleară
C. benzenul are în moleculă 12 atomi
D. nitrarea benzenului se realizează cu amestec sulfonitric
E. benzenul nu poate participa la reacţii de substituţie

A. alchilarea benzenului este o reacţie de substituţie
B. benzenul se poate oxida cu KMnO4 / H2SO4
C. naftalina nu are caracter aromatic
D. există trei izomeri dimetilbenzen
E. hidrogenarea arenelor are loc în condiţii energice

H3C C CH2
AlCl3 umeda + 4[O]; KMnO4 / H2SO4
+ X Y Z
- H2 - CO2
- H2O
A. compusul X este clorura de izopropil
C. compusul Y este izopropilbenzenul
D. compusul Z este acidul benzoic
E. compusul Z este fenilmetilcetona
1024. Hidrocarbura aromatică cu formula structurală:
167
H3C C CH2
se numeşte:
A. alilbenzen
B. 2-fenilpropenă
C. stiren
D. α-metilstiren
E. cumen

+ C6H6 / AlCl3 anhidra + 6 [O]; KMnO4 / H2SO4
C2H4 + HCl X Y Z + a + 2b
- HCl
A. compusul X este 1,2-dicloroetanul
B. compusul X este clorura de etil
C. compusul Y este toluenul
D. compusul Y este etilbenzenul
E. compusul Z este acidul benzoic

A. benzenul este cea mai simplă arenă
B. toluenul a fost izolat din balsamul de Tolu
C. arenele conţin unul sau mai multe cicluri benzenice
D. radicalul fenil se obţine formal prin eliminarea unui atom de hidrogen din fenantren
E. arenele se mai numesc hidrocarburi aromatice datorită mirosului de migdale amare
1027. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la benzen:

A. raportul atomic C:H este 1:1
B. cei şase atomi de hidrogen sunt echivalenţi
C. prezenţa celor trei duble legături este dovedită prin reacţia de adiţie a hidrogenului
D. prin adiţia hidrogenului la benzen, în condiţii energice, se formează tetralină
E. benzenul se comportă ca o hidrocarbură având caracter saturat
1028. Referitor la benzen alegeţi afirmaţiile corecte:

A. distanţele dintre doi atomi de carbon vecini au fost stabilite prin metoda razelor X
B. lungimea legăturilor C–H este de 1,54Å
C. lungimea legăturilor C–C este de 1,33Å
D. legăturile C–C sunt echivalente
E. benzenul este instabil din punct de vedere chimic şi astfel participă uşor la reacţii de polimerizare
1029. Arena cu structura de mai jos:

CH CH2
se numeşte:
A. fenilpropenă
B. vinilbenzen
C. stiren
168
D. etenilbenzen
E. etilbenzen

A. fenantrenul este o hidrocarbură aromatică polinucleară cu structură liniară
B. difenilul are două nuclee izolate
C. reacţiile de substituţie la arene pot avea loc atât la nucleu, cât şi la catena laterală
D. nucleul benzenic nu se poate oxida
E. iodurarea benzenului are loc în prezenţa HNO3 cu rol de catalizator

A. există cinci derivaţi disubstituiţi diferiţi ai benzenului: o, o’, m, p, p’
B. la naftalină, poziţia α este mai reactivă decât poziţia β
C. naftalina poate avea patru derivaţi monosubstituiţi: α, α’, β, β’
D. nitrarea arenelor la catena laterală se realizează cu amestec sulfonitric
E. nitrobenzenul se mai numeşte esenţă de Mirban
1032. Referitor la halogenarea arenelor alegeţi afirmaţiile corecte:

A. clorurarea benzenului este catalizată de acidul azotic
B. α-cloronaftalina este neizolabilă
C. produsul final al clorurării naftalinei este 1,2,3,4-tetracloronaftalină
D. β-cloronaftalina se obţine direct din naftalină şi clor, în prezenţa AlCl3
E. prin monoclorurarea fotochimică a toluenului se obţine clorura de benzin

A. β-nitronaftalina se obţine prin metode indirecte
B. sulfonarea arenelor este o reacţie reversibilă
C. sulfonarea benzenului cu acid sulfuros conduce la acid benzensulfonic
D. sulfonarea naftalinei la 800C este împiedicată steric
E. sulfonarea naftalinei la 1600C conduce la acid β-naftalinsulfonic
1034. Reacţiile Friedel-Crafts sunt:

A. de oxidare
B. de alchilare
C. de acilare
D. de halogenare
E. de polimerizare
1035. AlCl3 are rol de catalizator în reacţiile de:

A. halogenare
B. hidrogenare
C. sulfonare
D. alchilare
E. acilare
1036. Pot fi agenţi de acilare ai arenelor:

A. clorura de etil
B. acidul acetic
C. clorura de acetil
D. anhidrida acetică
E. acetonitrilul

A. la nitrarea toluenului se obţine un amestec de o-nitrotoluen şi p-nitrotoluen
169
B. halogenii activează nucleul benzenic
C. orientarea celui de-al doilea substituent pe nucleul benzenic este independentă de natura primului
substituent
D. prin diclorurarea catalitică a nitrobenzenului se obţine 3,5-dicloronitrobenzen
E. prin nitrarea toluenului cu amestec sulfonitric în exces se obţine trotil

A. grupa nitro, -NO2, este substituent de ordinul I
B. prin hidrogenarea catalitică a benzenului, (Ni, 2000C), se formează ciclohexan
C. hidrogenarea naftalinei are loc în două etape
D. adiţia hidrogenului la naftalină are loc în prezenţă de Pd depus pe săruri de Pb2+
E. naftalina participă mai greu decât benzenul la reacţiile de adiţie deoarece are două nuclee aromatice

A. tetralina şi decalina sunt utilizate drept carburanţi
B. TNT în amestec cu NH4NO3 este utilizat ca explozibil
C. trotilul este o substanţă puternic explozivă
D. nitrarea benzenului cu amestec sulfonitric în exces conduce la trinitrobenzen
E. reacţia de nitrare este reversibilă

A. prin clorurarea fotochimică a benzenului se obţine HCH
B. gamexanul este folosit ca insecticid
C. acidul fumaric se obţine prin oxidarea benzenului cu V2O5, la 5000C
D. acidul tereftalic se obţine la oxidarea naftalinei cu V2O5, la 3500C
E. antracenul se oxidează mai uşor decât naftalina

KMnO4 / H2SO 4; t0C
X (C8H10)
- 2H2O
t0C
Z W
- H2O
+ 9/2 O2; V2O5; 3500C
Y (C10H8)
- 2CO2
- H2O
A. compusul X este toluenul
B. compusul Y este naftalina
C. compusul Y este p-xilenul
D. compusul Z este acidul o-ftalic
E. compusul Z este acidul fumaric
AlCl3 anh. KMnO4 / H3O; t0C

C6H6 + X Y acid benzoic + 2CO2 + 3H2O
- HCl
B. compusul X este 2-cloropropanul
C. compusul Y este izopropilbenzenul
170
D. compusul Y este n-propilbenzenul
E. compusul Y este α-metilstirenul
1043. Arena cu formula moleculară C8H10 prezintă:

A. un izomer monosubstituit
B. doi izomeri monosubstituiţi
C. un izomer disubstituit
D. doi izomeri disubstituiţi
E. trei izomeri disubstituiţi
1044. Arena cu formula moleculară C9H12 prezintă:

A. un izomer monosubstituit
B. doi izomeri monosubstituiţi
C. trei izomeri disubstituiţi
D. trei izomeri trisubstituiţi
E. patru izomeri trisubstituiţi
1045. Benzenul are multiple utilizări:

A. în industria alimentară
B. în parfumerie
C. la fabricarea detergenţilor
D. la fabricarea stirenului
E. în oftalmologie
1046. Acizii carboxilici corespunzători oxidării xilenilor sunt:

A. acidul benzoic
B. acidul ftalic
C. acidul izoftalic
D. acidul tereftalic
E. acidul fumaric

Ni + 3H2; Ni
C10H8 + 2H2 X Y
A. compusul X este ciclohexanul
B. compusul X este tetralina
C. compusul X este tetrahidronaftalenul
D. compusul Y este decalina
E. compusul Y este decahidronaftalenul
1048. După numărul de nuclee benzenice din moleculă, hidrocarburile aromatice pot fi:
A. mononucleare, cu nuclee izolate sau cu nuclee condensate
B. polinucleare, benzen sau cu catenă laterală
C. mononucleare, benzen sau cu catenă laterală
D. polinucleare, cu nuclee izolate sau cu nuclee condensate
E. anucleare, mononucleare sau polinucleare
1049. Hidrocarburile aromatice mononucleare:

A. conţin un singur ciclu benzenic
B. pot fi fără catenă laterală sau cu catenă laterală
C. conţin mai multe nuclee benzenice, dar numai unul de bază
D. sunt, de exemplu: benzen sau etilbenzen
E. sunt, de exemplu: benzen sau difenilmetan
171
1050. Izopropilbenzenul:
A. are formula:
H3C CH CH3
B. are formula:
CH2CH2CH3
C. se mai numeşte cumen

D. este hidrocarbură aromatică mononucleară
E. se mai numeşte 2-fenil-propan
1051. Hidrocarburile aromatice polinucleare:

A. pot conţine două sau mai multe nuclee benzenice condensate, de exemplu: naftalen sau fenantren
B. pot conţine două sau mai multe nuclee benzenice izolate, de exemplu: difenil sau antracen
C. pot conţine două sau mai multe nuclee benzenice condensate, de exemplu: orto-xilen sau meta-xilen
D. pot conţine două sau mai multe nuclee benzenice izolate, de exemplu: difenil sau 1,2-difeniletan
E. pot conţine două sau mai multe nuclee benzenice condensate, de exemplu: antracen sau fenantren
1052. Reacţia de halogenare a benzenului:

A. este o reacţie de adiţie
B. este o reacţie de substituţie
C. poate avea loc în prezenţa FeCl3
D. poate avea loc în prezenţa FeBr3
E. poate avea loc în prezenţa HNO3
1053. Iodurarea benzenului:

A. are loc conform ecuaţiei:
I
I
HNO3
+ I2 + H2
B. este o reacţie de substituţie la catena laterală

C. are loc conform ecuaţiei:
I
AlCl3
+ I2 + HI
D. are loc conform ecuaţiei:

I
HNO3
+ I2 + HI
172
E. este o reacţie de substituţie la nucleu
1054. Naftalina:
A. poate avea doi derivaţi monosubstituiţi
B. poate avea patru derivaţi monosubstituiţi
C. are poziţiile 1,4,5,8 echivalente în nucleul său
D. are poziţiile 2,3,6,7 echivalente în nucleul său
E. are poziţiile 1,3,5,7 echivalente în nucleul său
1055. Nitrobenzenul:
A. are formula: C6H5-NO2
B. se obţine prin nitrarea benzenului cu amestec sulfonitric
C. este toxic
D. are miros de migdale amare
E. are formula: C6H5-NH2
1056. Nitrarea naftalinei cu amestec sulfonitric:

C. are ca produs de reacţie un amestec de α şi β-nitronaftalina
D. are ca produs de reacţie β-nitronaftalina
E. are ca produs de reacţie α-nitronaftalina
1057. Reacţia de sulfonare a arenelor:

A. este o reacţie reversibilă
B. este o reacţie ireversibilă
C. are ca produşi de reacţie sulfaţi de benzen
D. are ca produşi de reacţie acizi arilsulfonici
E. se realizează cu acid sulfuric diluat
1058. Reacţia de alchilare Friedel-Crafts:

A. constă în adiţia la unul sau mai mulţi atomi de carbon din nuclee aromatice a unui radical alchil
B. constă în substituţia hidrogenului de la atomi de carbon din nuclee aromatice cu un radical alchil
C. are ca produşi de reacţie arene cu catenă laterală
D. poate avea loc în prezenţă de AlCl3 anhidră sau umedă
E. nu poate avea loc în prezenţă de AlCl3 anhidră sau umedă

H2SO4
A + CH3OH _ B
HO 2
AlCl3 anh.
A + CH3Cl B
- HCl
H2SO4
B + 2HNO3 C + D
- 2H2O
Ştiind că A este cea mai simplă hidrocarbură aromatică, identificaţi compuşii necunoscuţi:
A. C şi D sunt o- şi p-nitrotoluen
B. A este naftalina
C. B este toluenul
D. B este benzenul
E. A este benzenul
173
1060. Reacţia de acilare Friedel-Crafts:
A. constă în substituirea unui atom de carbon din nucleul aromatic cu o grupare acil, R-CO-
B. constă în substituirea unui atom de hidrogen legat de un atom de carbon din nucleul aromatic cu o
grupare acil, R-CO-
C. se poate face cu cloruri acide în prezenţă de AlCl3 drept catalizator
D. se poate face cu anhidride ale acizilor carboxilici în prezenţă de AlCl3 drept catalizator
E. se poate face cu acizi sulfonici în prezenţă de AlCl3 drept catalizator
1061. În cazul în care derivaţii monosubstituiţi ai benzenului sunt supuşi, la rândul lor, unor reacţii de
substituţie, poziţia în care intră al doilea substituent se stabileşte astfel:
A. în funcţie de natura substituentului preexistent
B. dacă substituentul preexistent este de ordinul I, al doilea substituent este orientat în poziţiile orto şi para
C. dacă substituentul preexistent este de ordinul II, al doilea substituent este orientat în poziţia meta
D. dacă substituentul preexistent este de ordinul I, al doilea substituent este orientat în poziţia meta
E. la întâmplare
1062. Substituenţi de ordinul I pe nucleul aromatic, sunt:

A. halogenii
B. grupele alchil
C. grupa hidroxil
D. grupa amino
E. grupa nitro
1063. Substituenţi de ordinul II pe nucleul aromatic, sunt:

A. grupa nitro
B. grupa amino
C. grupa sulfonică
D. grupa carboxil
E. grupa nitril

A. substituenţii de ordinul I de pe nucleul aromatic nu orientează cel de-al doilea substituent în poziţie orto
B. substituenţii de ordinul I de pe nucleul aromatic nu orientează cel de-al doilea substituent în poziţie para
C. substituenţii de ordinul II de pe nucleul aromatic nu orientează cel de-al doilea substituent în poziţie orto
D. substituenţii de ordinul II de pe nucleul aromatic nu orientează cel de-al doilea substituent în poziţie para
E. substituenţii de ordinul II de pe nucleul aromatic nu orientează cel de-al doilea substituent în poziţie meta
1065. Care din următoarele afirmaţii referitoare le grupele amino, -NH2 şi nitro, NO2 sunt adevărate?
A. grupa amino, -NH2 orientează al doilea substituent de pe nucleul aromatic în poziţiile orto şi para
B. grupa nitro, NO2 orientează al doilea substituent de pe nucleul aromatic în poziţiile orto şi para
C. grupa nitro, NO2 orientează al doilea substituent de pe nucleul aromatic în poziţia meta
D. grupa amino, -NH2 orientează al doilea substituent de pe nucleul aromatic în poziţa meta
E. ambele grupe sunt substituenţi de ordinul I
1066. Alegeţi ecuaţiile reacţiilor chimice scrise corect:

A.
CH3 CH3
H2SO 4
+ HNO 3 _
H2O NO2
B.
174
Cl Cl Cl
CH(CH3)2
AlCl3
2 + 2 CH3 CH CH3 +
- 2HCl
Cl
CH(CH3)2
C.
NO2 NO2
H2SO4
+ CH3OH _
H2O
CH3
D.
SO3H SO3H
AlCl3 umeda
+ CH2 = CH2
- HCl CH2CH3
E.
NH2 NH2
FeCl3
+ Cl2
- HCl Cl
1067. Se dă următoarea ecuaţie:

a a a
H2SO4 NO2
+ 2HNO3 + + 2H2O
NO2
a poate fi:
A. grupa metil
B. grupa nitro
C. grupa hidroxil
D. halogen
E. grupa sulfonică
1068. Care din următoarele afirmaţii referitoare la tetralină şi decalină sunt adevărate?
A. sunt lichide utilizate ca dizolvanţi
B. sunt lichide utilizate ca şi carburanţi
C. tetralina se obţine în prima etapă de hidrogenare a naftalinei în prezenţă de Ni
D. decalina se obţine în prima etapă de hidrogenare a naftalinei în prezenţă de Ni
E. tetralina se obţine în a doua etapă de hidrogenare a naftalinei în prezenţă de Ni
1069. 1,2,3,4,5,6-Hexaclorociclohexanul:
A. se poate obţine prin clorurarea fotochimică a benzenului
B. are formula:
175
Cl Cl
Cl H
H Cl
H
Cl
H Cl
C. are formula:
H Cl
Cl H
H Cl
H
Cl
H Cl
Cl H
D. are un izomer numit gamexan care se foloseşte ca în industria alimentară
E. are un izomer numit gamexan care se foloseşte ca insecticid
1070. Benzenul:
A. este foarte rezistent la acţiunea agenţilor oxidanţi obişnuiţi
B. se oxidează numai la temperatură ridicată, în prezenţă de catalizatori
C. în urma oxidării se rupe ciclul aromatic
D. are stabilitate termică scăzută
E. nu poate fi oxidat indiferent de condiţiile de lucru
1071. Naftalina:
A. formează în urma oxidării acid maleic
B. se oxidează la temperaturi mai mici decât benzenul
C. se oxidează la temperaturi mai înalte decât benzenul
D. are caracter aromatic mai slab decât benzenul
E. are caracter aromatic mai puternic decât benzenul
1072. Oxidarea antracenului:

A. se realizează mult mai uşor decât oxidarea naftalinei
B. se realizează mult mai greu decât oxidarea benzenului
C. are loc cu agenţi oxidanţi ca K2Cr2O7 în prezenţă de CH3-COOH
D. se realizează la atomii de carbon din ciclul din mijloc, fără ruperea acestuia
E. are ca produs de reacţie antrachinona
1073. Antrachinona:
A. are formula:
O
O
B. are formula:
176
O
O
C. se obţine în urma oxidării antracenului cu agenţi oxidanţi ca K2Cr2O7 în prezenţă de CH3-COOH
D. se foloseşte în industria coloranţilor sintetici
E. se foloseşte la fabricarea anvelopelor
1074. Care sunt denumirile corecte ale următoarelor hidrocarburi aromatice?

(I)
CH3
O 2N NO2
NO2
(II)
COOCH2CH3
NH2
(III)
(IV)
O
C
O
C
O
(V)
CHCl2
A. compusul (I) se numeşte trinitrotoluen

B. compusul (II) se numeşte p-aminobenzoat de etil
C. compusul (III) se numeşte antrachinonă
D. compusul (IV) se numeşte anhidridă ftalică
E. compusul (V) se numeşte clorură de benzil
1075. Se dă următoarea schemă de reacţie:
177
h
A + 3Cl2 B + 3HCl
B + 3H2O C + 3HCl
A + 3HNO3 D + 3H2O
Identificaţi substanţele A, B, C şi D:
A. compusul A are formula C6H6
B. compusul B are formula C6H5CCl3
C. compusul C are formula C6H5OH
D. compusul D are formula
CH3
O 2N NO2
NO2
E. compusul A are formula C6H5CH3
1076. Clorurarea toluenului:

A. are loc la catena laterală în prezenţa luminii
B. în prezenţa luminii duce la formarea de acid benzoic
C. în prezenţa luminii duce la formarea unui amestec de clorură de benzil, clorură de benziliden şi clorură de
benzin
D. în prezenţa catalizatorilor FeCl3 sau AlCl3 duce la formarea de m-clortoluen
E. are loc la catena laterală în prezenţa catalizatorilor FeCl3 sau AlCl3
1077. Oxidarea hidrocarburilor aromatice:

A. poate avea loc la catena laterală în prezenţa agenţilor oxidanţi sau a oxigenului molecular (şi catalizatori)
B. are loc pe nucleul aromatic cu atât mai uşor cu cât sunt mai multe nuclee condensate
C. are loc pe nucleul aromatic cu atât mai greu cu cât sunt mai multe nuclee condensate
D. în condiţii energice cu KMnO4 în mediu de H2SO4 duce la formarea de acizi carboxilici aromatici
E. în condiţii energice cu KMnO4 în mediu de H2SO4 duce la formarea de acizi carboxilici alifatici

A. dacă în poziţia benzilică a catenei laterale nu există hidrogen, oxidarea cu agenţi oxidanţi nu poate avea
loc
B. radicalii alchil din catena laterală (indiferent de lungimea acesteia) a unei hidrocarburi aromatice sunt
oxidaţi la acizi în care gruparea carboxil –COOH este legată direct de atomi de carbon care fac parte din
nucleul aromatic
C. dacă în poziţia benzilică a catenei laterale nu există hidrogen, oxidarea cu agenţi oxidanţi are loc cu
formare de acizi carboxilici
D. radicalii alchil din catena laterală (numai dacă are maxim 2 atomi de carbon) a unei hidrocarburi
aromatice sunt oxidaţi la acizi în care gruparea carboxil –COOH este legată direct de atomi de carbon care
fac parte din nucleul aromatic
E. radicalii alchil din catena laterală (indiferent de lungimea acesteia) a unei hidrocarburi aromatice sunt
oxidaţi la acizi în care gruparea carboxil –COOH nu este legată direct de atomi de carbon care fac parte din
nucleul aromatic

A. caracterul aromatic creşte odată cu creşterea numărului de nuclee benzenice condensate
B. hidrocarburile aromatice se împart în hidrocarburi aromatice mononucleare şi polinucleare
178
C. hidrocarburile aromatice care au catenă laterală participă atât la reacţii chimice caracteristice nucleului
aromatic, cât şi la reacţii care au loc la catena laterală
D. caracterul aromatic scade odată cu creşterea numărului de nuclee benzenice condensate
E. hidrocarburile aromatice care au catenă laterală participă numai la reacţii care au loc la catena laterală
1080. Oxidarea arenelor poate avea loc:

A. în aer, fără agenţi oxidanţi
B. cu dicromat de potasiu, K2Cr2O7 în prezenţă de CH3-COOH cu ruperea nucleului benzenic
C. la 0-10˚C, în prezenţa pentaoxidului de vanadiu, V2O5 cu ruperea nucleului benzenic
D. cu dicromat de potasiu, K2Cr2O7 în prezenţă de CH3-COOH fără ruperea nucleului benzenic
E. la 300-500˚C, în prezenţa pentaoxidului de vanadiu, V2O5 cu ruperea nucleului benzenic
1081. Care din următoarele reacţii sunt substituţii?

A.
CH2CH2CH3 COOH
KMnO4 / H2SO4; t0C

+ CH3COOH
- H2 O
B.
H Cl
Cl H
h H Cl
+ 3Cl2 H
Cl
- 3HCl Cl
H
Cl H
C.
SO3H
+ H2SO4
- H2O
D.
Cl
FeCl3
+ Cl2
- HCl
E.
CH3
AlCl3 anh.
+ CH3Cl
- HCl
1082. Anhidrida ftalică se poate obţine:

A. prin eliminarea unei molecule de apă din acidul ftalic obţinut la oxidarea o-xilenului cu KMnO4 în mediu
de H2SO4 la temperatură
B. prin eliminarea unei molecule de apă din acidul izoftalic obţinut la oxidarea m-xilenului cu KMnO4 în
mediu de H2SO4 la temperatură
C. din acidul ftalic datorită apropierii celor două grupe carboxilice
179
D. prin eliminarea unei molecule de apă din acidul tereftalic obţinut la oxidarea p-xilenului cu KMnO4 în
mediu de H2SO4 la temperatură
E. prin eliminarea unei molecule de apă din acidul ftalic obţinut la oxidarea benzenului la 500˚C, în prezenţa
pentaoxidului de vanadiu, V2O5
1083. Adiţia hidrogenului la naftalină, în prezenţă de catalizatori Ni, Pt, Pd:

A. are loc în patru etape (ciclurile benzenice se hidrogenează pe rând)
B. duce la formarea tetralinei în prima etapă
C. duce la formarea decalinei în a doua etapă
D. duce la formarea dodecalinei în a treia etapă
E. are loc în două etape (ciclurile benzenice se hidrogenează pe rând)
1084. Adiţia hidrogenului la benzen:

A. are loc în prezenţa catalizatorilor de nichel la 200˚C
B. duce la formarea hidrocarburii ciclice saturate, ciclohexan
C. se realizează mai greu decât adiţia hidrogenului la naftalină pentru că benzenul are caracter aromatic mai
puternic decât naftalina
D. se realizează mai uşor decât adiţia hidrogenului la naftalină pentru că benzenul are caracter aromatic mai
slab decât naftalina
E. se realizează mai uşor decât adiţia hidrogenului la naftalină pentru că benzenul are caracter aromatic mai
puternic decât naftalina
1085. În urma nitrării toluenului cu amestec sulfonitric se poate obţine:

A. o-nitrotoluen pentru că grupa metil –CH3 este substituent de ordinul I
B. m-nitrotoluen pentru că grupa metil –CH3 este substituent de ordinul I
C. p-nitrotoluen pentru că grupa metil –CH3 este substituent de ordinul I
D. m-nitrotoluen pentru că grupa metil –CH3 este substituent de ordinul II
E. m-nitrotoluen pentru că grupa nitro –NO2 este substituent de ordinul II
1086. Reacţia benzenului cu clorură de acetil în prezenţă de catalizator AlCl3:

C. are ca rezultat formarea acetofenonei
D. este o reacţie de acilare Friedel-Crafts
E. este o reacţie de oxidare
1087. Reacţia benzenului cu propena, în prezenţă de AlCl3 umedă:

A. are ca rezultat formarea 1-fenilpropanului
B. are ca rezultat formarea 2-fenilpropanului
C. are ca rezultat formarea izopropilbenzenului
E. este o reacţie de alchilare Friedel-Crafts
1088. Reacţia benzenului cu clorometanul, în prezenţă de AlCl3 umedă:

A. are ca rezultat formarea toluenului
B. are ca rezultat formarea clorurii de benzen
C. este o reacţie de alchilare Friedel-Crafts
D. este o reacţie de acilare Friedel-Crafts
E. are ca rezultat formarea o- şi p-clor toluenului
1089. Halogenarea benzenului:

A. este o reacţie de oxidare
C. are loc în prezenţă de catalizatori: FeCl3, FeBr3 sau AlCl3 pentru Cl2 şi Br2
180
D. are loc în prezenţă de HNO3 pentru I2
E. duce la formarea de halogenobenzen
1090. Trinitrotoluenul (TNT):

A. se mai numeşte teflon
B. se mai numeşte trotil
C. este o substanţă puternic explozivă
D. se poate obţine prin oxidarea energică a toluenului
E. se poate obţine prin nitrarea toluenului cu amestec sulfonitric
1091. Decalina:
A. se poate obţine prin hidrogenarea tetralinei în prezenţa catalizatorilor de nichel
B. se obţine în a doua etapă de hidrogenare a naftalinei în prezenţa catalizatorilor de nichel
C. în condiţii obişnuite de temperatură şi presiune, este solidă
D. se utilizează în industria alimentară
E. este o hidrocarbură nesaturată
1092. Tetralina:
A. se obţine în a doua etapă de hidrogenare a naftalinei în prezenţa catalizatorilor de nichel
B. este o hidrocarbură saturată
C. se utilizează ca dizolvant şi carburant
D. în condiţii obişnuite de temperatură şi presiune, este lichidă
E. se obţine în prima etapă de hidrogenare a naftalinei în prezenţa catalizatorilor de nichel
1093. Benzenul şi naftalina au următoarele aspecte în comun:

A. sunt hidrocarburi nesaturate
B. adiţionează hidrogen în prezenţa catalizatorilor de nichel până la formarea de hidrocarburi saturate
C. au caracter aromatic la fel de puternic
D. se oxidează la temperatură în prezenţă de pentaoxid de vanadiu, V2O5 cu ruperea unui ciclu aromatic
E. se utilizează în industria coloranţilor
1094. Se dă reacţia:
COCH3
AlCl3
+ CH3COCl
- HCl
B. este o reacţie de acilare Friedel-Crafts
C. este o reacţie de alchilare Friedel-Crafts
E. produsul de reacţie se numeşte aldehidă fenilacetică
1095. Sulfonarea benzenului:

A. este o reacţie reversibilă
C. se poate face cu oleum
D. se poate face cu amestec sulfonitric
E. are ca rezultat formarea acidului benzensulfonic
1096. Care din următoarele reacţii sunt ireversibile?

A. nitrarea benzenului
B. nitrarea naftalinei
181
C. sulfonarea benzenului
D. sulfonarea naftalinei
E. halogenarea naftalinei
1097. Naftalenul şi antracenul au următoarele aspecte în comun:

A. sunt hidrocarburi aromatice polinucleare
B. au caracter aromatic mai slab decât benzenul
C. au caracter aromatic mai puternic decât benzenul
D. sunt izomeri de poziţie
E. au trei nuclee benzenice condensate
1098. Anhidrida ftalică se poate obţine pornind de la oxidarea:

A. benzenului
B. naftalinei
C. antracenului
D. o-xilenului
E. m-xilenului
1099. Pot fi agenţi de acilare în reacţia de acilare Friedel–Crafts :

A. compuşii halogenaţi
B. alchenele
C. clorurile de acil
D. alchinele
E. anhidridele acide
1100. Prin reacţii de tip Friedel-Crafts se pot obţine:

A. aldehide aromatice
B. cetone mixte
D. arene cu catene laterale
E. compuşi halogenaţi aromatici
1101. În molecula cumenului atomii de carbon sunt hibridizaţi:

A. sp
B. sp2
C. sp3
D. sp3d2
1102. Oxidarea alchilbenzenilor se poate face cu:

A. KMnO4/H2SO4
B. V2O5/Al2O3, la 4500C
C. CrO3
D. K2Cr2O7/H2SO4
E. KMnO4/NaCO3
1103. Prin sulfonarea naftalinei se poate forma:

A. acid α-naftalensulfonic
B. acid β-naftalensulfonic
C. acid α,β-naftalendisulfonic
D. reacţia nu are loc
E. anhidridă ftalică
1104. Antracenul:
182
A. prezintă două nuclee condensate
B. prezintă trei nuclee condensate
C. prin oxidare formează antrachinonă
D. prin oxidare formează anhidridă ftalică
E. prezintă trei nuclee izolate
1105. Oxidarea antracenului se poate efectua cu:

A. acid cromic
B. dicromat de potasiu şi acid sulfuric
C. oxigen molecular pe catalizator de pentaoxid de vanadiu, la temperatură ridicată
D. permanganat de potasiu şi acid clorhidric
E. permanganat de potasiu în mediu apos
1106. La monoclorurarea toluenului, în funcţie de condiţiile de reacţie, se poate obţine:

A. o-clorotoluen
B. clorură de benzil
C. m-clorortoluen
D. p-clorortoluen
E. clorură de benziliden
1107. Prin reacţia toluenului cu clor sau brom la lumină şi în absenţa catalizatorilor, se poate forma:
A. clorură de benzil
B. clorură de benziliden
C. triclorofenilmetan
D. o-clorotoluen
E. m-clorotoluen
1108. Obţinerea etilbenzenului din benzen se poate efectua cu:

A. propenă şi acid clorhhidric
B. clorură de etil pe catalizator de clorură de aluminiu anhidră
C. etenă pe catalizator de clorură de aluminiu umedă
D. propanol în mediu de acid sulfuric
E. clorură de acetil pe catalizator de clorură de aluminiu anhidră
1109. Prin adiţia fotochimică a clorului la benzen se formează:

A. clorobenzen
B. lindan
C. hexaclorociclohexan
D. 1,3,5-triclorobenzen
E. un insecticid puternic
1110. Catalizatorul folosit la alchilarea hidrocarburilor aromatice prin metoda Friedel-Crafts este:
A. clorură de aluminiu anhidră
B. clorură de aluminiu umedă
C. acid sulfuric
D. acid fosforic
E. permanganat de potasiu şi acid sulfuric
1111. Reactanţii folosiţi în reacţiile de alchilare a arenelor pot fi:

A. amine
B. halogenuri de alchil
C. alcooli monohidroxilici
D. alchene
E. amoniac
183
1112. La hidrogenarea naftalinei poate rezulta în amestec:
A. benzen
B. tetralină
C. naftalen
D. decalină
E. fenantren
1113. Prin reacţia de acilare a benzenului cu clorură de acetil rezultă:

A. difenilcetonă
B. benzofenonă
C. fenilmetilcetonă
D. clorură de benzoil
E. acetofenonă
1114. Despre naftalină sunt adevărate afirmaţiile:

A. este o hidrocarbură aromatică mononucleară
B. prin oxidare conduce la anhidridă ftalică
C. prin oxidare formează acid benzoic
D. sublimează
E. este o hidrocarbură aromatică polinucleară cu nuclee izolate
1115. Benzenul este solubil în:

A. apă
B. eter
C. acetonă
D. alcool
E. hidrocarburi
1116. Despre benzen sunt corecte afirmaţiile:

A. are un singur derivat monosubstituit
B. are trei derivaţi monosubstituiţi în orto, meta şi para
C. dă uşor reacţii de substituţie
D. dă uşor reacţii de adiţie datorită caracterului nesaturat
E. dă reacţii de polimerizare
1117. Alchilarea benzenului se poate realiza cu:

A. alchene
B. compuşi halogenaţi
C. izoalcani
D. sulfat acid de alchil
E. izoalchene
1118. La mononitrarea cumenului rezultă preponderent:

A. o-nitroizopropilbenzen
B. m-nitroizopropilbenzen
C. p-nitroizopropilbenzen
D. 2,3-diizopropilbenzen
E. 2,4-diizopropilbenzen
1119. Prin reacţia de alchilare a benzenului cu compuşii halogenaţi ai metanului poate rezulta:
A. clorobenzen
B. toluen
C. difenilmetan
184
D. trifenilmetan
E. trifenilclorometan
1120. Sunt substituenţi de ordinul II pe nucleul benzenic următoarele grupe funcţionale:

A. -NR2
B. -NO2
C. -COOH
D. -CHO
E. -OH
1121. Sunt substituenţi de ordinul I pe nucleul benzenic următoarele grupe funcţionale:

A. -SO3H
B. -CCl3
C. -CH3
D. -NH2
E. -CH2Cl
1122. Hidrogenarea naftalinei se poate face:

A. pe catalizator de Ni, Pt, Pd
B. în mediu de NaOH/EtOH
C. în mediu de Na/C5H11-OH
D. pe LiAlH4
E. în mediu de Na/CH3COOH
1123. Oxidarea naftalinei poate avea loc:

A. cu O2 în prezenţă de V2O5, la 3500C
B. cu KMnO4/ H2SO4
C. cu K2Cr2O7/H2SO4
D. cu CrO3 în CH3COOH, la 250C
E. O3
1124. Antracenul se poate obţine prin:

A. piroliza 1,2-difenilmetanului
B. condensarea clorurii de benzil în prezenţa clorurii de aluminiu
C. dehidrogenarea catalitică a butilbenzenului
D. dehidrogenarea catalitică a o-dietilbenzenului
E. ciclizarea o-metilbenzofenonei, la fierbere
1125. Referitor la compuşii halogenaţi sunt adevărate afirmaţiile:

A. conţin unul sau mai mulţi atomi de halogen în moleculă
B. se pot forma prin reacţii de adiţie
C. se pot forma prin reacţii de oxidare
D. se pot forma prin reacţii de substituţie
E. halogenul poate fi numai clor sau brom
1126. Pentru a stabili denumirea unui compus halogenat se pot parcurge următoarele etape:
A. în compuşii nesaturaţi se începe numerotoarea de la atomul de carbon care conţine halogenul
B. se precizează prin cifre poziţia atomului de carbon de care se leagă halogenul
C. se indică numărul de atomi de carbon din moleculă
D. se precizează numărul de atomi de halogen din moleculă
E. se precizează numele halogenului din fiecare poziţie
1127. Compusul cu structura CH2=CH–Cl se numeşte:

A. cloroetan
185
B. cloroetenă
C. 1–cloropropenă
D. clorură de alil
E. clorură de vinil
1128. Modelele spaţiale deschise ale unor derivaţi halogenaţi diferă prin:
A. tipul atomului de carbon de care se leagă halogenul
B. natura atomilor de halogen
C. numărul atomilor de halogen
D. gradul de nesaturare al atomului de carbon
E. natura catenei
1129. În funcţie de poziţia atomilor de halogen din moleculă, compuşii halogenaţi pot fi:
A. vicinali
B. geminali
C. saturaţi
D. nesaturaţi
E. polihalogenaţi în care atomul de halogen ocupă poziţii întâmplătoare
1130. În funcţie de natura radicalului hidrocarbonat de care se leagă atomii de halogen, compuşii
halogenaţi pot fi:
A. alifatici saturaţi
B. alifatici mononucleari
C. alifatici nesaturaţi
D. alifatici polinucleari
E. aromatici
1131. În funcţie de tipul atomului de carbon de care este legat atomul de halogen, compuşii halogenaţi
pot fi:
A. nulari
B. primari
C. secundari
D. terţiari
E. cuaternari
1132. După natura atomului de halogen din moleculă, compuşii halogenaţi pot fi:
A. compuşi oxigenaţi, de exemplu: CH3-OH, CH3-CH2-CH2-OH
B. compuşi bromuraţi, de exemplu: CH3-Br, CH3-CH2-Br
C. compuşi floruraţi, de exemplu: CaF2 , F2 , CH3 F
D. compuşi cloruraţi, de exemplu: CH3-Cl, CH3-CH2-CH2-Cl
E. compuşi oxigenaţi, de exemplu: H2C = O, CH3-CH2-CH2-OH
1133. Compuşii halogenaţi se pot clasifica după mai multe criterii:

A. după natura atomului de halogen
B. după numărul de atomi de halogen
C. după natura radicalului de hidrocarbură de care se leagă atomul sau atomii de halogen
D. după natura radicalului de hidrocarbură de care se leagă atomul sau atomii de oxigen
E. după numărul atomilor de carbon
1134. După poziţia atomilor de halogen în moleculă, compuşii halogenaţi pot fi:
A. compuşi halogenaţi vicinali, de exemplu: 2,4-diclorohexan
B. compuşi halogenaţi vicinali, de exemplu: 1,2-dicloropropan
C. compuşi halogenaţi geminali, de exemplu: 1,3-dicloropropan
D. compuşi halogenaţi geminali, de exemplu: 1,1-dicloropropan
186
E. compuşi polihalogenaţi, de exemplu: 1,2,4-triclorohexan
1135. Următoarele afirmaţii nu sunt adevărate:

A. compuşii polihalogenaţi sunt compuşii în care atomii de halogen ocupă poziţii întâmplătoare
B. compuşii halogenaţi vicinali sunt compuşii în care atomii de halogen ocupă poziţii întâmplătoare
C. compuşii halogenaţi geminali sunt compuşii care conţin atomi de halogen legaţi la atomii de carbon
vecini
D. nu există compuşi halogenaţi vicinali
E. compuşii halogenaţi geminali sunt compuşii care conţin mai mulţi atomi de halogen legaţi la acelaşi atom
de carbon
1136. Următorii compuşi sunt compuşi halogenaţi vicinali:

A. 2,3-dibromobutan
B. 1,2-dicloropropan
C. 3,4-diiodohexan
D. 1,2,3-tricloropentan
E. 1,3-dicloropentan
1137. Care din seriile următoare de compuşi nu conţin nici un compus halogenat vicinal sau geminal?
A. 1,2,4-triclorohexan, 1,3,5-tribromopentan, 1,6-diclorohexan
B. 1,5-diiodohexan, 1,3-dicloro-2-pentenă, 1,3-dibromociclopentan
C. 3,4-diiodohexan, clorometan, diclorometan, triclorometan
D. 1,2-dicloropropan, 1,3-dicloropentan, 1,1,3-tricloropentan
E. 1,2-diclorociclohexan, α-cloropropenă, 1,2-difluoroetenă
1138. Se dă următorul compus: 1,4-diclorobenzen. Sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. este un compus halogenat vicinal
B. este un compus halogenat aromatic
C. este un compus halogenat alifatic nesaturat
D. este un compus polihalogenat
E. este un compus halogenat geminal
1139. După tipul de atom de carbon, C, de care este legat atomul de halogen, -X, în moleculă, compuşii
halogenaţi pot fi:
A. compuşi halogenaţi primari, în care atomul de halogen este legat de un atom de carbon primar
B. compuşi halogenaţi secundari, în care atomul de halogen este legat de un atom de carbon secundar
C. compuşi halogenaţi terţiari, în care atomul de halogen este legat de un atom de carbon terţiar
D. compuşi halogenaţi cuaternari, în care atomul de halogen este legat de un atom de carbon cuaternar
E. compuşi halogenaţi terţiari, în care atomul de halogen este legat în acelaşi timp de un atom de carbon
primar şi de unul secundar
1140. După natura radicalului de hidrocarbură de care se leagă atomul sau atomii de halogen,
compuşii halogenaţi pot fi:
A. compuşi halogenaţi alifatici saturaţi, de exemplu: clorobenzen
B. compuşi halogenaţi aromatici saturaţi, de exemplu: clorobenzen
C. compuşi halogenaţi alifatici saturaţi, de exemplu: cloroetan
D. compuşi halogenaţi alifatici nesaturaţi, de exemplu: cloroetena
E. compuşi halogenaţi aromatici, de exemplu: clorobenzen
1141. Se dau următorii compuşi: 1,1-dicloropropan, 1,1,1-tricloroetan, 1,2,3-tricloropropan. Care din

următoarele afirmaţii referitoare la aceştia sunt adevărate?
A. toţi sunt compuşi halogenaţi geminali
B. doi sunt compuşi halogenaţi geminali şi unul este compus halogenat vicinal
C. după poziţia atomilor de halogen în moleculă, toţi sunt compuşi polihalogenaţi
187
D. după numărul de atomi de halogen din moleculă, toţi sunt compuşi polihalogenaţi
E. după natura radicalului de hidrocarbură de care se leagă atomii de halogen, toţi sunt compuşi halogenaţi
alifatici saturaţi
1142. Compuşii halogenaţi terţiari sunt:

A. compuşi organici care conţin trei atomi de halogen
B. compuşi organici în care atomul de halogen este legat de un atom de carbon terţiar
C. sunt, de exemplu, compuşii: 2-bromo-2-metilpropan, 3-bromo-2,3-dimetilpentan
D. sunt, de exemplu, compuşii: 2-bromo-2-metilpropan, 1-bromopropan
E. compuşi organici în care atomul de halogen este legat de al treilea atom de carbon din moleculă
1143. Compuşii halogenaţi alifatici:

A. sunt saturaţi sau nesaturaţi
B. sunt, de exemplu: cloroetan, cloroetena
C. sunt, de exemplu: clorobenzen, cloroetena
D. sunt, de exemplu: α- şi β-cloronaftalina
E. sunt compuşii în care atomul sau atomii de halogen se leagă de un radical de hidrocarbură aromatică
1144. Referitor la compuşii halogenaţi alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. au numeroase aplicaţii în sinteza organică
B. sunt compuşi anorganici de sinteză
C. conţin unul sau mai mulţi atomi de halogen
D. halogenul poate fi F, Cl, Br, I
E. conţin o grupă funcţională monovalentă
1145. Compuşii halogenaţi se pot clasifica în funcţie de:

A. natura atomului de halogen
B. numărul atomilor de halogen
C. natura radicalului hidrocarbonat de care se leagă halogenul
D. modelul lor spaţial
E. gradul de saturare al atomilor de carbon din moleculă
1146. În funcţie de natura atomului de halogen din moleculă, compuşii halogenaţi pot conţine:
A. un singur atom de halogen
B. mai mulţi atomi de halogen
C. un singur tip de atomi de halogeni
D. atomi de halogen diferiţi
E. nucleu aromatic
1147. În funcţie de natura radicalului hidrocarbonat de care se leagă atomul sau atomii de halogen,
compuşii halogenaţi pot fi:
B. alifatici nesaturaţi
C. aromatici
D. monohalogenaţi
E. polihalogenaţi
1148. În funcţie de poziţia atomilor de halogen în moleculă, compuşii halogenaţi pot fi:
A. vicinali, cu halogenii legaţi la atomi de carbon vecini
B. geminali
C. polihalogenaţi, în care atomii de halogen ocupă poziţii întâmplătoare
D. monohalogenaţi
E. coplanari
188
1149. În funcţie de tipul atomului de carbon de care este legat atomul de halogen, compuşii halogenaţi
pot fi:
A. nulari
B. primari
C. secundari
D. terţiari
E. cuaternari
1150. Precizaţi compuşii halogenaţi în care halogenul este legat de atomul de carbon primari:
A. bromură de n-propil
B. bromură de izobutil
C. bromură de izopropil
D. bromură de terţbutil
E. 1,2-dibromoetan
1151. Precizaţi compuşii halogenaţi în care halogenul este legat de atomi de carbon primari:
A. bromură de ciclobutil
B.
CH2Br
C. bromura de izobutil
D. bromobenzen
E. bromură de metil
1152. Precizaţi compuşii halogenaţi în care halogenul este legat de unul sau mai mulţi atomi de carbon
secundari:
A. bromură de etil
B. bromură de izopropil
C. bromură de ciclopropil
D. bromobenzen
E. bromură de metilen
1153. Precizaţi compuşii halogenaţi în care halogenul este legat de unul sau mai mulţi atomi de carbon
terţiari:
A. bromură de terţbutil
B. 1-bromo-2,2-dimetilpropan
C. 2-bromo-2-metilpropan
D. 1,3-dibromociclobutan
E.
H3C CH3
C
Br

A. compusul F-CH2–F se numeşte difluoroetan
B. compusul CH3-CHBr-CH3 se numeşte 1-bromoetan
C. compusul Cl2CH-CH2Cl se numeşte 1,1,2-tricloroetan
D. compusul CH3-CH=CH-Cl se numeşte 1-cloropropenă
E. compusul CH2=CH-Cl se numeşte cloroetenă

A. 1,1,1-tricloroetan este un compus halogenat geminal
189
B. 1,3,6-triclorohexan este un compus halogenat vicinal
C. 2,3-dibromobutan este un compus halogenat vicinal
D. 1,4-dibromobutan este un compus halogenat vicinal
E. 1,3-dibromobutan este un compus halogenat în care atomii de halogen ocupă poziţii întâmplătoare
1156. Sunt compuşi halogenaţi alifatici saturaţi:

A. clorura de metil
B. clorura de metilen
C. clorura de metin
D. tetraclorura de carbon
E. cloroetena
1157. Sunt compuşi halogenaţi aromatici:

A. clorometanul
B. cloroetena
C. clorobenzenul
D. α-cloronaftalina
E. clorura de benzoil
1158. Sunt compuşi halogenaţi alifatici nesaturaţi:

A. 2,3-dibromobutan
B. clorura de vinil
C. clorura de alil
D. 1-clororpropena
E. clorobenzen
1159. Referitor la compusul C3H8 alegeţi afirmaţiile corecte:

A. conduce la doi izomeri monohalogenaţi
B. conduce la patru izomeri monohalogenaţi
C. conduce la patru izomeri dihalogenaţi
D. conduce la cinci izomeri trihalogenaţi
E. conduce la patru izomeri trihalogenaţi
1160. Referitor la compusul C4H10 alegeţi afirmaţiile corecte:

A. conduce la un singur izomer monohalogenat
B. conduce la doi izomeri monohalogenaţi
C. conduce la patru izomeri dihalogenaţi
D. conduce la şase izomeri dihalogenaţi
E. conduce la nouă izomeri trihalogenaţi
1161. Referitor la compusul de mai jos alegeţi afirmaţiile corecte:

CH2 CH3
CH3 CH2 C CH2 CH3
CH2 CH3
A. numărul de izomeri monohalogenaţi este doi
B. numărul de izomeri dihalogenaţi este şase
C. numărul de izomeri dihalogenaţi este zece
D. numărul de izomeri trihalogenaţi este unsprezece
E. numărul de izomeri trihalogenaţi este treisprezece
1162. Referitor la compusul (CH3)2CHCH(CH3)2 alegeţi afirmaţiile corecte:

A. numărul de izomeri monohalogenaţi este 0
B. numărul de izomeri monohalogenaţi este 2
190
C. numărul de izomeri monohalogenaţi este 4
D. numărul de izomeri dihalogenaţi este 6
E. numărul de izomeri dihalogenaţi este 8

B. numărul de izomeri monohalogenaţi este 1
C. numărul de izomeri dihalogenaţi este 3
D. numărul de izomeri trihalogenaţi este 4
E. numărul de izomeri trihalogenaţi este 5

B. numărul de izomeri dihalogenaţi este 9
C. numărul de izomeri trihalogenaţi este 11
D. numărul de izomeri trihalogenaţi este 19
E. numărul de izomeri trihalogenaţi este 9
1165. Despre compuşii halogenaţi saturaţi sunt adevărate afirmaţiile:

A. densitatea compuşilor ioduraţi este mai mare decât a celor bromuraţi şi cloruraţi
B. sunt solubili în alţi compuşi organici
C. sunt solubili în apă
D. cei ioduraţi se alterează în prezenţa luminii
E. reactivitatea halogenilor variază în ordinea: I > Br > Cl > F
1166. Referitor la halogenarea alcanilor alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. alcanul reprezintă substratul
B. alcanul reprezintă reactivul
C. halogenul reprezintă substratul
D. halogenul reprezintă reactivul
E. se obţin numai produşi monohalogenaţi
1167. Referitor la halogenarea alcanilor alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. alcanii reacţionează direct cu fluorul la lumină
B. poate avea loc prin încălzire la 300-4000C, în cazul clorului şi bromului
C. iodurarea se realizează indirect
D. clorurarea poate avea loc fotochimic
E. cel mai reactiv halogen este iodul
1168. Se obţine un singur compus monohalogenat la monoclorurarea:

A. metanului
B. etanului
C. propanului
D. benzenului
E. naftalinei
1169. Se obţin doi compuşi monohalogenaţi la monohalogenarea:

A. propanului
191
B. butanului
C. neopentanului
D. naftalinei
E. fenolului

A. prin clorurarea propenei cu clor, la 5000C, se formează clorura de alil
B. derivaţii fluoruraţi ai alcanilor nu se obţin prin reacţii de substituţie directă cu F2
C. prin monoclorurarea propanului se formează doi izomeri de poziţie
D. prin clorurarea butanului se formează preponderant 1-clorobutan
E. toate legăturile C-H din molecula de butan se scindează la fel de uşor

A. un atom de hidrogen este cel mai uşor de substituit când este legt de un atom de carbon secundar
B. un atom de hidrogen este cel mai greu de substituit când este legat de un atom de carbon primar
C. uşurinţa de a substitui un atom de hidrogen legat de carbon cu un atom de halogen creşte în ordinea H-C
primar < H-C secundar < H-C terţiar
D. proporţia de compuşi halogenaţi dintr-un amestec de izomeri creşte în ordinea: primar< secundar<terţiar
E. la monobromurarea fotochimică a butanului se formează în proporţie mai mare 1-bromobutan

A. clorometanul este agent frigorific
B. diclorometanul are acţiune narcotică slabă
C. clorometanul este supliment alimentar
D. triclorometanul a fost utilizat ca anestezic
E. cloroformul este folosit ca dizolvant pentru grăsimi

A. CH2=CHCl este folosit la oţinerea clorurii de vinil
B. prin polimerizarea F2C=CF2 se obţine teflon
C. gamexanul este folosit ca insecticid
D. cloroetanul este folosit ca dizolvant pentru lacul de unghii
E. C6H5Cl este folosit ca agent de alchilare

A. C2H5Cl este utilizat ca narcotic
B. prin polimerizarea clorobenzenului se obţine benzina
C. C2F4 se mai numeşte freon
D. tetraclormetanul este materie primă în procesul de sintză a teflonului
E. diclorodifluorometanul se mai numeşte frigen

A. izomerul γ al hexaclorociclohexanului este folosit ca insecticid
B. teflonul este un compus macromolecular deosebit de rezistent la acţiunea substanţelor chimice
C. CF2Cl2 reprezintă un freon
D. freonii au miros neplăcut de sulf
E. freonii sunt substanţe inflamabile
1176. În funcţie de reactivitatea lor în reacţia de hidroliză, compuşii halogenaţi pot fi:
A. inerţi din punct de vedere chimic
B. cu reactivitate scăzută
C. cu reactivitate mărită
D. cu reactivitate normală
E. explozibili
192
1177. Sunt compuşi halogenaţi cu reactivitate normală:
A. clorura de metil
B. 2-cloropropan
C. 1-cloro-2-propena
D. cloroetena
E. 1-cloronaftalina
1178. Sunt compuşi halogenaţi cu reactivitate scăzută:

A. fenilclorometanul
B. clorobenzenul
C. clorura de vinil
D. clorura de terţbutil
E. cloroetena
1179. Sunt compuşi halogenaţi cu reactivitate mărită:

A. clorura de alil
B. clorura de benzil
C. 1,3-dicloropropanul
D. 1,2-dicloroetena
E. 1-cloro-1-propena
1180. Referitor la compuşii halogenaţi cu reactivitate normală alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. halogenul este legat de un atom de carbon aromatic
B. hidrolizează numai la cald
C. halogenul este legat de un atom de carbon saturat
D. reacţia de hidroliză are loc în mediu bazic
E. hidrolizează doar la t0 şi p ridicate
1181. Compuşii halogenaţi saturaţi reacţionează cu:

A. apă
B. acizi carboxilici
C. amoniac
D. amine primare
E. oxigen
1182. Se formează o cetonă prin hidroliza:

A. 1,2-dicloroetanului
B. 1,1,-dicloroetanului
C. 2,2-diclorobutanului
D. clorurii de benziliden
E. 2,2,-dicloro-3,3-dimetilbutanului
1183. Care dintre următorii derivaţi halogenaţi conduce prin hidroliză la acizi carboxilici?
A. clorura de metil
C. 1,1,1-tricloropropanul
D. clorura de etiliden
E. clorura de etilidin
1184. Referitor la reacţia de hidroliză a compuşilor halogenaţi alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. compuşii monohalogenaţi alifatici saturaţi conduc la alcooli
B. compuşii dihalogenaţi vicinali conduc la compuşi carbonilici
C. compuşii dihalogenaţi geminali alifatici saturaţi, cu halogeni marginali conduc la aldehide
193
D. compuşii trihalogenaţi geminali conduc la acizi carboxilici
E. compuşii dihalogenaţi geminali alifatici saturaţi cu halogenii situaţi în interiorul catenei conduc la cetone

A. prin hidroliza clorurii de metil se formează metanol
B. prin hidroliza clorobenzenului se formează fenol
C. prin hidroliza 1,1-dicloroetanului se formează acetaldehidă
D. prin hidroliza 1,2-dicloroetanului se formează 1,2-etandiol
E. prin hidroliza 1,1,1-tricloroetanului se formează acid acetic

A.
HO
CH3CHCl2 + H2O HO CH2 CH2 OH + 2HCl
B.
HO
CH3CHCl2 + H2O CH3CHO + 2HCl
C.
HO
CH3CCl3 + 3H2O CH3C(OH)3 + 3HCl
D.
HO
Cl CH2 CH2 Cl + 2H2O CH3CHO + 2HCl
E.
HO
C6H5CH2Cl + H2O C6H5CH2OH + HCl
1187. Se consideră reacţiile chimice de mai jos:

400-8000C + H2O / HO + Cl2 / CCl4 + 2H2O
C3H6 + Cl2 X Y Z W
- HCl - HCl - 2HCl
A. compusul X este 1,2–dicloropropanul
B. compusul Y este propanolul
C. compusul Z este 2,3-dicloro-1-hidroxipropan
D. compusul W este 1,2,3-propantriol
E. compusul W este glicerina

AlCl3 + Cl2 / h + H2O / HO
C6H6 + CH3Cl X Y Z
- HCl - HCl - HCl
A. compusul X este clorobenzenul
B. compusul X este toluenul
C. compusul Y este o-clorotoluenul
D. compusul Y este clorura de benzil
E. compusul Z este alcoolul benzilic
194
+ 2Cl2 / h + H2O / HO + H2 / Ni
toluen X Y Z
- 2HCl - 2HCl - H2 O
A. compusul X este clorura de benziliden
B. compusul Y este alcoolul benzilic
C. compusul Y este benzaldehida
D. compusul Z este benzaldehida

AlCl3 + 2Cl2 / FeCl3
benzen + C2H5Cl X Y + Y'
- HCl - 2HCl
A. compusul X este 3-cloroetilbenzen
B. compusul X este etilbenzenul
C. compusul X este xilenul
D. compusul Y poate fi 2-cloroetilbenzenul
E. compusul Y poate fi 4-cloroetilbenzenul

AlCl3 + 3Cl2 / FeCl3
benzen + CH3Cl X Y
- HCl - 3HCl
B. compusul X este clorobenzenul
C. compusul Y este 1,2,3-triclorotoluenul
D. compusul Y este 2,3,4-triclorotoluenul
E. compusul Y este 2,4,6-triclorotoluenul

2+ K2Cr2O7 / H2SO4
Pd / Pb + HCl + H2O / HO
C2H2 + H2 X Y Z W
- HCl
A. compusul Y este kelenul
B. compusul Z este etanolul
C. compusul W este alcoolul etilic
D. compusul W este aldehida acetică
E. compusul W este acidul acetic

A. compusului cu formula moleculară C7H6Cl2 îi corespund 10 izomeri aromatici
B. compusului cu formula moleculară C7H7Cl îi corespund 6 izomeri
C. compusului cu formula moleculară C2H3Cl3 îi corespund 2 izomeri
D. tetraclorura de carbon nu poate reacţiona cu bromul în condiţii fotochimice
E. prin monoclorurarea catalitică a toluenului se formează clorura de benzil
1194. Precizaţi care dintre următorii compuşi reacţionează cu clorul atât prin reacţii de substituţie cât
şi de adiţie:
A. etan
B. etenă
195
C. propenă
D. benzen
E. ciclohexan
1195. Referitor la 1-cloropropan alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. este izomer de poziţie cu 2-cloropropanul
B. este un compus halogenat cu reactivitate mărită
C. este un compus halogenat aromatic
D. poate avea rol de agent de alchilare Friedel-Crafts
E. prin hidroliză formează alcool n-propilic
1196. Referitor la clorobenzen alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. este un compus halogenat alifatic nesaturat
B. este un compus halogenat aromatic
C. are reactivitate scăzută
D. prin hidroliză în condiţii normale formează hidroxibenzen
E. are rol de agent de alchilare Friedel-Crafts
1197. Referitor la clorura de benziliden alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. este un compus monohalogenat
B. este un compus dihalogenat geminal
C. se formează printr-o reacţie de clorurare fotochimică
D. prin hidroliză formează acid benzoic
E. prin hidroliză formează benzaldehidă
1198. Alegeţi denumirile corecte corespunzătoare unor compuşi halogenaţi:

A. clorură de n-propil
B. clorură de fenilen
C. clorură de vinil
D. clorură de alil
E. clorură de benzil
1199. Compusul cu formula moleculară C4H8Cl2 prezintă ca izomeri (fără stereoizomeri):

A. doi compuşi halogenaţi vicinali
B. trei compuşi halogenaţi vicinali
C. patru compuşi halogenaţi vicinali
D. doi compuşi halogenaţi geminali
E. trei compuşi halogenaţi geminali
1200. Sunt compuşi halogenaţi primari:

A. clorura de se-butil
C. clorura de alil
D. clorura de vinil
E. clorura de metil
1201. Sunt compuşi halogenaţi secundari:

A. clorura de izopropil
C. clorura de benziliden
D. clorura de vinil
E. clorura de ciclobutil
1202. Sunt compuşi halogenaţi terţiari:
196
A. clorura de terţbutil
B. clorura de sec-butil
C. clorura de n-butil
D. 2-cloro-2-metilbutan
E. feniltriclorometan
1203. Se formează alchene prin dehidrohalogenarea:

A. clorometanului
B. cloroetanului
C. clorurii de vinil
D. clorurii de benzil
E. clorurii de sec-butil
1204. Clorurarea alcanilor poate avea loc:

A. fotochimic
B. la temperatura de 400-5000C
C. în prezenţa clorurii de aluminiu
D. în prezenţa hidroxidului de potasiu
E. numai prin metode indirecte
1205. Compuşii halogenaţi saturaţi pot reacţiona cu:

A. fenoxid de sodiu
B. sulfat de sodiu
C. cianură de sodiu
D. acetilură de sodiu
E. alcoolat de sodiu
1206. Au reactivitate mărită compuşii halogenaţi:

A. alifatici
B. alilici
C. vinilici
D. benzilici
E. aromatici
1207. Au reactivitate scăzută compuşii halogenaţi:

A. saturaţi
B. alilici
C. vinilici
D. benzilici
E. aromatici
1208. Sunt compuşi halogenaţi primari:

A. cloroetanul
C. 2-cloropropanul
D. 1,2-dicloroetanul
E. clorobenzenul
1209. Sunt compuşi halogenaţi secundari:

A. cloroprenul
B. tetraclorura de carbon
C. clorura de benzil
D. 2-cloropropanul
E. clorura de vinil
197
1210. Sunt compuşi halogenaţi terţiari:
A. iodoformul
B. 2-bromo-2-metilpropanul
C. 1-bromopropanul
D. clorobenzenul
E. 2,2-dicloropropanul
1211. În funcţie de natura radicalului hidrocarbonat de care se leagă grupa –OH, compuşii hidroxilici
pot fi:
A. monohidroxilici
B. polihidroxilici
C. alcooli
D. enoli
E. fenoli
1212. În funcţie de numărul de grupe –OH din moleculă, compuşii hidroxilici pot fi:
A. alifatici
B. aromatici mononucleari
C. aromatici polinucleari
D. monohidroxilici
E. polihidroxilici
1213. În funcţie de tipul atomului de carbon de care se leagă grupa –OH în moleculă, alcoolii pot fi:
A. nulari
B. primari
C. secundari
D. terţiari
E. micşti
1214. Compuşii hidroxilici pot fi clasificaţi după mai multe criterii:

A. după natura radicalului de hidrocarbură cu care reacţionează gruparea hidroxil
B. după natura radicalului de hidrocarbură de care este legată gruparea hidroxil
C. după numărul de grupe hidroxil
D. după tipul de atom de carbon de care este legată gruparea hidroxil
E. după tipul de atom de oxigen de care este legată gruparea hidroxil
1215. Alegeţi afirmaţiile adevărate referitoare la alcooli, enoli şi fenoli:

A. toţi sunt compuşi hidroxilici
B. numai alcoolii şi fenolii sunt compuşi hidroxilici
C. enolii sunt compuşi carbonilici
D. alcoolii sunt compuşii hidroxilici în care grupa –OH este legată de un atom de carbon, dintr-un radical
alifatic, care participă numai la formarea de legături simple R-OH
E. fenolii sunt compuşii hidroxilici în care grupa –OH este legată direct de un atom de carbon care face parte
dintr-un ciclu aromatic
1216. Următoarele afirmaţii sunt false:

A. compuşii hidroxilici se pot clasifica după natura radicalului de hidrocarbură de care este legată grupa –
OH în alcooli, enoli şi fenoli
B. compuşii hidroxilici se pot clasifica după numărul de grupe hidroxil, –OH din moleculă în compuşi
monohidroxilici şi compuşi polihidroxilici
C. compuşii hidroxilici se pot clasifica după tipul de atom de carbon de care este legată grupa –OH în
moleculă în primari, secundari, terţiari sau cuaternari
D. alcoolii pot fi saturaţi, nesaturaţi sau aromatici
198
E. fenolii pot fi saturaţi, nesaturaţi sau aromatici
1217. Alcoolii pot fi:

A. alcooli saturaţi, de exemplu: CH3-OH, CH3-CHOH-CH3
B. alcooli saturaţi, de exemplu: C6H5-CH2-OH, CH2=CH-CH2-OH
C. alcooli nesaturaţi, de exemplu: CH2=CH-CH2-OH, CH3-CH=CH-CH2-OH
D. alcooli nesaturaţi, de exemplu: CH2=CH-OH, CH3-CH=COH-CH3
E. alcooli aromatici, de exemplu: alcool benzilic, 1-fenil-2-propanol
1218. Alcoolii terţiari sunt:

A. compuşii hidroxilici în care grupa –OH se leagă de un atom de carbon terţiar
B. de exemplu: 2-metil-2-propanol, 3-metil-3-pentanol
C. de exemplu: 3-pentanol, 3-hexanol
D. compuşii hidroxilici care conţin trei grupe –OH
E. compuşii hidroxilici în care grupa –OH se leagă de un atom de carbon primar şi de un atom de carbon
secundar

CH3 CH CH3 CH2 CH2
OH OH OH
I II
A. sunt alcooli alifatici saturaţi
B. sunt enoli
C. sunt alcooli secundari
D. compusul (I) este alcool primar şi compusul (II) este alcool secundar
E. compusul (I) este alcool secundar şi compusul (II) este alcool primar
1220. Care din următorii compuşi sunt fenoli?

A.
OH
CH3
B.
OH
C.
CH2OH
D.
OH
CH
E.
199
H3C CH3
OH
1221. Sunt alcooli monohidroxilici primari:

A. 1-propanolul
B. 2-propanolul
C. 1,2-etandiolul
D. alcoolul vinilic
E. alcoolul alilic
1222. Sunt alcooli monohidroxilici secundari:

A. etanolul
B. alcoolul izopropilic
C. alcoolul terţbutilic
D. alcoolul benzilic
E. 2-butanolul
1223. Sunt alcooli dihidroxilici primari:

A. 1,2-etandiolul
B. glicerina
C. glicolul
D. pirocatechina
E. propenolul
1224. Sunt compuşi dihidroxilici:

A. glicolul
B. glicina
C. pirocatechina
D. glicerina
E. pirogalolul
1225. Sunt compuşi dihidroxilici:

A. etanolul
B. etandiolul
C. glicerolul
D. α-naftolul
E. o-dihidroxibenzenul
1226. Sunt compuşi trihidroxilici:

A. metanolul
B. glicolul
C. glicerina
D. pirogalolul
E. rezorcina
1227. Referitor la compusul cu structura CH3–CH=CH–CH2–OH, alegeţi afirmaţiile corecte:

A. este un alcool dihidroxilic
B. este un alcool nesaturat
C. are doi atomi de carbon terţiari
D. grupa –OH este legată de un atom de carbon primar
E. grupa –OH este legată de un atom de carbon secundar
200
1228. Referitor la enoli sunt adevărate afirmaţiile:
A. sunt compuşi polihidroxilici
B. grupa –OH este legată de un atom de carbon implicat într-o legătură dublă
C. grupa –OH este legată de un atom de carbon care face parte dintr-un ciclu aromatic
D. sunt instabili
E. sunt stabili
1229. Compusul cu structura de mai jos se poate denumi:
OH
A. 2,4-dimetil-3-pentanol
B. diizopropilcarbinol
C. 3-hidroxi-2,4-dimetilpentan
D. 1,1’-diizopropilmetanol
E. alcool diizopropilmetilic

CH3 CH CH2 CH3
OH
A. alcool sec-butilic
B. 2-butanol
C. 2-hidroxibutan
D. 1-metilpropanol
E. 1-etiletanol
1231. Despre alcooli sunt adevărate afirmaţiile:

A. au caracter amfoter
B. legăturile C-O-H sunt nepolare
C. formează asociaţii moleculare
D. au caracter acid mai slab decât apa
E. sunt insolubili în apă
1232. Referitor la alcooli sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt mai reactivi decât hidrocarburile corespunzătoare
B. au caracter slab acid
C. au temperaturi de fierbere mari datorită legăturilor de hidrogen intermoleculare
D. datorită caracterului acid reacţionează cu NaOH formând alcoxizi
E. au densitatea mai mare decât a apei
1233. La oxidarea n-propanolului, în funcţie de natura agentului oxidant folosit, poate rezulta:
A. propanal
B. propanonă
C. acid propanoic şi apă
D. dioxid de carbon, apă şi căldură
E. monoxid de carbon şi hidrogen
1234. La deshidratarea 2-butanolului, în funcţie de condiţiile de reacţie, poate rezulta:

A. 1-butenă
B. 2-butenă
C. diterţbutileter
201
D. disecbutileter
E. eter butilic
1235. Alcoolii pot forma esteri anorganici cu următorii acizi minerali:

A. HCl
B. H2SO4
C. H3PO4
D. H2S
E. HNO3
1236. Despre trinitratul de glicerină sunt adevărate afirmaţiile:

A. este eterul rezultat prin reacţia dintre glicerină şi acidul azotic
B. explodează la încălzire bruscă sau la şocuri mecanice
C. se poate utiliza ca medicament în boli de inimă
D. prin îmbibarea sa cu kieselgur se obţine o dinamită mai stabilă
E. are formula moleculară C3H5(NO2)3
1237. Oxidarea etanolului se poate efectua cu:

A. soluţie acidă de dicromat de potasiu
B. soluţie acidă de permanganat de potasiu
C. prin fermentare oxidativă sub acţiunea unei enzime
D. ozon
E. reactiv Tollens
1238. Despre alcoolul etilic sunt adevărate afirmaţiile:

A. se poate obţine printr-un proces de fermentaţie alcoolică
B. consumat în cantităţi mari este toxic
C. din punct de vedere fiziologic are acţiune antidepresivă
D. prin combustie conduce la dioxid de carbon şi apă
E. prezenţa etanolului în organism poate fi detectată cu ajutorul unei fiole care conţine K2Cr2O7
1239. Indicaţi care din reacţiile de mai jos sunt corecte:

A.
4000C
CH4 + 1/2 O2 CH3OH
60 atm
B. CH3OH + CH3OH → CH3OCOCH3 + H2O
C. CH3OH + NaOH → CH3–O-Na+ + H2O
D. C2H5OH + HO–SO3H → C2H5–OSO3H + H2O
0
H2SO4; t C
E. C2H5OH + CH3COOH C2H5OCOCH3 + H2O
1240. Formulei moleculare C4H10O îi corespund:

A. doi alcooli primari
B. trei alcooli primari
C. un alcool secundar
D. doi alcooli secundari
E. un alcool terţiar
202
CH3
CH3 C CH3
OH
A. 2-hidroxi-2-metilpropan
B. izobutanol
C. alcool terţbutilic
D. terţbutanol
E. neopentanol

CH2 CH CH2
OH OH OH
A. glicerol
B. glicerină
C. 1,2,3-propantriol
D. 1,2,3-trihidroxipropan
E. propilidentriol

CH2 CH2
OH OH
A. glicocol
B. glicol
C. 1,2-etandiol
D. glicină
E. 1,2-dihidroxietan
1244. La oxidarea 3-pentanolului cu soluţie acidă de permanganat de potasiu se poate forma:

A. acid acetic
B. acid propanoic
C. acid butanoic
D. acid formic
1245. Se dă următoarea schemă de reacţie:

0
+ Cl2, 500 C + HOH / KOH + Cl2 + 2HOH / KOH
CH3 CH=CH2 X Y Z W
- HCl - HCl - 2HCl
A. compusul X este 1,2-diclororpropanul
B. compusul X este clorura de alil
C. compusul Y este 1,2-dihidroxipropanul
D. compusul Y este alcoolul alilic
E. compusul W este glicerina

Ni H2SO4 / 2000C KMnO4 / H2O KMnO4 / H2SO4
C6H5OH + 3H2 X Y Z W
_ HO - H2 O
2
A. compusul Z este ciclohexanol
B. compusul Z este 1,2-ciclohexandiol
C. compusul W este ciclohexan-1,2-dionă
203
D. compusul W este acid adipic
E. compusul Y este ciclohexenă
1247. Pot forma legături de hidrogen intermoleculare:

A. apa
B. etanolul
C. alcoolul alilic
D. alcoolul vinilic
E. glicerina
1248. Care dintre următorii alcooli se poate oxida cu dicromat de potasiu în mediu de acid sulfuric?
A. alcoolul n-propilic
B. alcoolul n-butilic
C. alcoolul sec-butilic
D. alcoolul izobutilic
E. alcoolul terţbutilic
1249. Alcoolul o-hidroxibenzilic poate reacţiona cu:

A. doi moli NaOH
B. acid acetic
C. carbonat acid de sodiu
D. clorură de acetil
E. acid azotic
1250. Despre alcoolul benzilic sunt adevărate afirmaţiile:

A. se obţine prin hidroliza clorurii de benzil
B. este un alcool nesaturat
C. se obţine prin hidroliza clorobenzenului
D. este un alcool vinilic
E. este un alcool aromatic
1251. Despre alcoxizi sunt adevărate afirmaţiile:

A. se formează din alcooli şi hidroxizi alcalini
B. sunt substanţe ionice
C. hidrolizează
D. se formează din alcooli şi fenoli
E. se numesc şi alcoolaţi
1252. Etanolul formează esteri cu:

A. acid acetic
B. clorură de acetil
C. anhidridă acetică
D. acetat de butil
E. fenol
1253. 2-Metil-2-propanolul se poate prepara prin:

A. hidroliza alcalină a clorurii de izobutil
B. adiţia apei la izobutenă în prezenţa H2SO4
C. reducerea butanonei cu Ni fin divizat
D. hidroliza clorurii de terţbutil
E. izomerizarea n-butanolului
1254. Formarea legăturilor de hidrogen între moleculele de alcool şi moleculele de apă determină:
A. dizolvarea alcoolilor inferiori în apă
204
B. scăderea solubilităţii
C. creşterea solubilităţii cu creşterea numărului de grupe hidroxil
D. dizolvarea alcoolilor superiori în apă
E. temperaturi de fierbere scăzute
1255. Eliminarea apei din alcooli, în prezenţă de acid sulfuric, depinde de condiţiile de lucru astfel:
A. la cald, alcoolii elimină apa intramolecular, formând alchene
B. la rece, alcoolii elimină apa intermolecular, formând alchine
C. în prezenţa unei cantităţi mari de acid sulfuric se elimină apa intermolecular, formându-se esteri
D. în prezenţa unei cantităţi mici de acid sulfuric se elimină apa intermolecular, formându-se eteri
E. deshidratarea internă are loc cel mai uşor la alcoolii terţiari
1256. Alcoolul metilic se poate obţine:

A. prin distilarea uscată a lemnului
B. prin oxidarea metanului la 60 atm şi 4000C
C. industrial, prin fermentaţia glucozei
D. industrial, din fracţiuni petroliere
E. prin oxidarea glicerinei
1257. Prin deshidratarea 1,2,3-propantriolului în prezenţă de acid sulfuric se poate obţine:

A. aldehidă nesaturată
B. aldehidă acrilică
C. alcool vinilic
D. acroleină
E. hidroxipropanonă
1258. Alcoolii se pot clasifica în funcţie de:

A. starea de agregare
B. densitate
C. natura catenei hidrocarbonate
D. numărul grupelor hidroxil din moleculă
E. tipul atomului de carbon de care este legată grupa hidroxil
1259. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la alcooli:

A. legăturile C–O–H sunt polare
B. între atomul de hidrogen al grupei hidroxil al unui alcool şi atomul de oxigen al grupei hidroxil de la alt
alcool se exercită forţe de tip van der Waals
C. între moleculele de alcool se formează legături de hidrogen
D. într-un alcool, densitatea de sarcină pozitivă se află la oxigenul şi hidrogenul grupei hidroxil
E. în stare gazoasă alcoolii formează asocieri moleculare de tip (R–OH)n
1260. Referitor la alcooli alegeţi afirmaţiile corecte:

A. glicerina are vâscozitate mare datorită asocierilor moleculare
B. alcoolii inferiori sunt lichizi
C. p.f. al etanolului este mai mare decât p.f. al glicerinei
D. în molecula de alcool electronegativitatea atomilor componenţi creşte în ordinea O<C<H
E. unghiul dintre legăturile C–H–O este, la majoritatea alcoolilor, de 1090

A. parafina nu se dizolvă în apă
B. etanolul se dizolvă în apă
C. parafina se dizolvă în CCl4
D. etanolul se dizolvă în CCl4
E. glicerina se dizolvă în CCl4
205
A. alcoolii sunt uşor solubili în apă
B. alcoolii lichizi aderă la pereţii vasului formând un menisc
C. glicerina este un diol
D. coeziunea dintre molecule este mai mare în glicerină decât în etanol
E. glicolul are vâscozitate mai mare decât glicerina
1263. Referitor la alcoolul metilic sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. se mai numeşte alcool de lemn
B. se obţine industrial prin două metode bazate pe chimizarea metanului
C. se confundă foarte uşor cu glicerina datorită mirosului
D. este un lichid incolor, volatil
E. are miros dulceag
1264. Referitor la metanol alegeţi afirmaţiile corecte:

A. este miscibil cu apa în orice proporţie
B. se confundă uşor cu etanolul
C. are acţiune benefică asupra organismului uman
D. nu este o otravă
E. toxicitatea metanolului se datorează transformării lui în compuşi toxici, în organismul uman

A. în organism este transformat în formaldehidă şi acid formic
B. doza letală de metanol pentru om este de 1g/kgcorp
C. transformarea metanolului în organism are loc sub acţiunea unei enzime
D. prin ardere se transformă în CO, H2O şi căldură
E. prin ardere formează produşi de reacţie care poluează atmosfera

A. în prezent este folosit drept combustibil
B. datorită toxicităţii sale ridicate nu este folosit ca materie primă în industrie
C. este foarte inflamabil
D. are p.f. mai mic decât metanul
E. are putere calorică mare
1267. Referitor la etanol alegeţi afirmaţiile corecte:

A. se mai numeşte spirt alb
B. se obţine prin fermentaţia alcoolică a zaharidelor
C. se obţine din gaz de sinteză
D. se poate obţine prin chimizarea metanului la 1000C şi presiune
E. se obţine prin adiţia apei la etenă, în prezenţa catalizatorului H2SO4
1268. Referitor la etanol alegeţi afirmaţiile corecte:

A. soluţia acidă de dicromat de potasiu îşi schimbă culoarea în prezenţa etanolului
B. prin metabolizare în ficat se transformă în acetonă
C. se administrează ca antidot al metanolului
D. are acţiune anestezică
E. poate fi consumat timp îndelungat deoarece nu dă dependenţă
1269. Etanolul are multiple utilizări:

A. solvent
B. dezinfectant
C. combustibil
206
D. lichid în termometre
E. bază de unguent
1270. Etanolul este utilizat cu diferite denumiri:

A. formol
B. spirt medicinal
C. spirt sanitar
D. spirt tehnic
E. oţet
1271. Referitor la glicerină alegeţi afirmaţiile corecte:

A. este un triol
B. are vâscozitate mare
C. este greu solubilă în apă
D. are gust dulce
E. este un lichid incolor
1272. Glicerina poate forma legături de hidrogen cu grupele:

A. -NO2
B. -NH2
C. -SH
D. -OH
E. -C≡N

A. conţin în moleculă grupa –COOH
B. între moleculele de alcool se stabilesc legături covalente
C. glicerina conţine în molecule trei grupe –OH geminale
D. etanolul este comercializat sub numele de spirt medicinal sau sanitar
E. trinitratul de glicerină intră în compoziţia dinamitei

A. glicerina intră în compoziţia unor produse cosmetice care catifelează pielea
B. metanolul este foarte inflamabil şi arde cu o flacără albastru-deschis
C. TNG se descompune prin autooxidare
D. prin descompunerea TNG se obţin numai compuşi gazoşi
E. trinitratul de glicerină se obţine prin reacţia dintre glicerină şi acid azotos
1275. Referitor la deshidratarea alcoolilor, alegeţi afirmaţiile corecte:

A. conduce la formarea unei noi legături σ
B. se formează o alchenă
C. poate fi catalizată de acid sulfuric
D. poate fi catalizată de acid fosforic
E. este o metodă generală de obţinere a alchinelor
1276. Prin deshidratarea 2-metil-2-butanolului se poate obţine:

B. 2,2-dimetil-2-butenă
C. 2,3-dimetil-2-butenă
D. 2,3-dimetil-1-butenă
1277. Referitor la deshidratarea alcoolilor alegeţi afirmaţiile corecte:

A. are loc mai uşor în ordinea: alcool primar < alcool secundar < alcool terţiar
207
B. produsul majoritar al reacţiei este alchena cea mai substituită
C. reacţia inversă reacţiei de deshidratare a alcoolilor este adiţia apei la alchine
D. este o reacţie de eliminare
E. are loc cu ruperea unor legături π
1278. Prin reacţia dintre alcool etilic şi acid acetic în prezenţa unui catalizator acid, se formează:
A. acetat de etil
B. acetat de metil
C. etilat de etil
D. metanoat de etil
E. etanoat de etil
1279. Reacţiile de eliminare a apei din alcooli pot fi:

A. intermoleculare
B. intramoleculare
C. de adiţie
D. de substituţie
E. de reducere
1280. Prin eliminarea unei molecule de apă între două molecule de etanol, se poate forma:
A. acetat de etil
B. eter etilic
C. etanoat de etil
D. dietileter
E. eter dimetilic

A. au caracter de amfolit acido-bazic
B. reacţionează cu metale alcaline
C. reacţionează cu hidroxid de sodiu, cu degajare de hidrogen
D. schimbă culoarea indicatorilor acido-bazici
E. reacţionează cu bazele tari
1282. Prin reacţia dintre un alcool şi sodiu se formează:

A. hidroxid de sodiu
B. alcoolat de sodiu
C. hidrură de sodiu
D. apă
E. alcoxid de sodiu

A. reacţia metalelor alcaline cu alcoolii este mai violentă decât cu apa
B. alcoxizii alcalini sunt substanţe ionice
C. alcoolii au caracter acid foarte slab
D. alcoolii inferiori sunt solubili în apă
E. ionii alcoxid sunt baze mai slabe decât ionul hidroxid
1284. Prin oxidarea izopropanolului cu dicromat de potasiu în soluţie de acid sulfuric se formează:
A. acid propanoic
B. propanonă
C. propanal
D. acetonă
E. acid acetic, dioxid de carbon şi apă
208
1285. În funcţie de agentul oxidant folosit, la oxidarea etanolului se poate forma:
A. etanal
B. acetaldehidă
C. acid etanoic
D. acid acetic
E. acetonă
1286. Referitor la oxidarea alcoolilor alegeţi afirmaţiile corecte:

A. prin oxidarea etanolului cu dicromat de potasiu în soluţie de acid sulfuric, culoarea se schimbă din
portocaliu în verde
B. agentul oxidant K2Cr2O7 / H2SO4 acţionează mai energic decât KMnO4 / H2SO4
C. alcoolii terţiari sunt stabili la acţiunea K2Cr2O7 / H2SO4
D. prin oxidarea energică a alcoolilor terţiari se obţine un amestec de acizi carboxilici cu număr mai mic de
atomi de carbon
E. prin oxidarea blândă a alcoolilor secundari se formează acizi carboxilici

H2SO4 2[O] / KMnO4 + H2SO4
C2H4 + H2O X Y + Z (compus anorganic)
B. compusul X este etanolul
D. compusul Y este acidul etanoic
E. compusul Z este dioxidul de carbon

5000C H2O H2SO4
C3H6 + Cl2 X Y _ Z
- HCl - HCl H2O
A. compusul X este 1,2-dicloropropanul
B. compusul X este clorura de alil
C. compusul Y este alcoolul alilic
D. compusul Z este propina
E. compusul Z este propadiena

5000C H2O + Cl2 / CCl4 + 2HOH
C3H6 + Cl2 X Y Z W
- HCl - HCl - 2HCl
A. compusul Y este 2-propanol
B. compusul Y este 3-propenol
C. compusul Z este 1,2,3-tricloropropan
D. compusul W este 1,2,3-trihidroxipropan
E. compusul W este 1,2-dihidroxipropan
1290. Referitor la oxidul de etenă alegeţi afirmaţiile corecte:

A. are o mare reactivitate chimică
B. se mai numeşte glicocol
C. participă la reacţii de deschidere a ciclului
D. este un hidroxieter
E. se foloseşte la alchilarea alcoolilor
209
1291. Oxidul de etenă poate reacţiona cu:
A. amoniac
B. amine
C. alcooli
D. fenoli
E. alchene

A. metilamină
B. etanol
C. acid acetic
D. acetaldehidă
E. propanonă

A. prin etoxilarea alcoolilor se formează halohidrine
B. prin etoxilarea etanolului se formează celosolv
C. prin etoxilarea glicolului se formează un dihidroxieter
D. polietilenglicolul este un material solid, cu consistenţa unei ceri
E. eterii se obţin prin eliminarea intramoleculară a apei din alcooli
1294. Referitor la hidroxieteri sunt adevărate afirmaţiile:

A. se obţin prin etoxilarea alcoolilor inferiori
B. sunt substanţe solide, insolubile în apă
C. sunt miscibile atât cu alcoolii cât şi cu eterii
D. sunt folosite ca solvenţi
E. sunt compuşi difuncţionali
1295. Prin reacţia de etoxilare a etandiolului se poate obţine:

A. glicocol
B. glicină
C. diglicol
D. dihidroxietileter
E. dietilenglicol

H2SO4 +Y
C2H4 + H2O X celosolv
B. compusul X este etandiolul
C. compusul X este etanolul
D. compusul Y este etilenoxidul
E. compusul Y este oxidul de etilenă

+ H2O / H2SO4 K2Cr2O7 / H2SO4
X Y Z CH3 C CH3
- HCl
O
A. compusul X poate fi clorura de n-propil
B. compusul X poate fi 2-cloropropanul
210
C. compusul Y este propena
D. compusul Z este n-propanolul
E. compusul Z este izopropanolul
1298. Sunt posibile următoarele reacţii chimice:

A.
CH3CH2OH + H2C CH2 HO CH2CH2 O CH2CH3
O
B.
HO CH2CH2 OH + H2C CH2 HO CH2CH2 O CH2CH3
O
C.
CH3CH2O + Na + H2O CH3CH2OH + Na + HO
D.
KMnO4 / H2SO 4
CH3 CH CH3 CH3CH2OH + H2O
OH
E.
KMnO4 / H2SO4
CH3CH2OH CH3COOH
1299. Sunt posibile următoarele reacţii chimice:

A.
2 CH3CH2OH CH3CH2O + CH3CH2OH2
B.
K2Cr2O7 / H2SO4
CH3CH2OH CH3CH=O
C.
K2Cr2O7 / H2SO 4
CH3CH2OH CH3COOH
D.
CH3
K2Cr2O7 / H2SO4
CH3 C CH3 CH3 C CH3 + CO 2 + H2O
OH O
E.
H2C CH2 + HOH CH2 CH2
O OH OH

CH3
CH3 C CH2 OH
CH3
A. neopentanol
211
B. 2,2-dimetil-1-propanol
C. 1-hidroxi-2,2-dimetilpropan
D. alcool terţbutilic
E. izopentanol
1301. Se formează eteri prin următoarele reacţii:

A. acid etanoic + etanol
B. etanol + etanol
C. oxid de etenă + etanol
D. sodiu + etanol
E. alcoxid + apă
1302. Se formează acizi carboxilici prin oxidarea următorilor alcooli:

A. etanol cu K2Cr2O7 / H2SO4
B. propanol cu KMnO4 / H2SO4
C. izopropanol cu K2Cr2O7 / H2SO4
D. alcool terţbutilic cu KMnO4 / H2SO4
E. etoxilarea etanolului

t > 6500C
C4H10 X (alchena) + H2
+ HCl + HOH / H2SO4 K2Cr2O7 / H2SO4

X (cis, trans) + X' Y X (cis, trans) Z W
- HCl
A. compusul X este 1-butena
B. compusul X este 2-butena
C. compusul Z este 1-butanolul
D. compusul Z este 2-butanolul
E. compusul W este acidul butanoic
1304. Alcoolul cu formula moleculară C5H12O prezintă:

A. doi izomeri cu structură liniară
B. trei izomeri cu structură liniară
C. patru izomeri cu structură ramificată
D. cinci izomeri cu structură ramificată
E. şase izomeri cu structură ramificată
1305. Se formează compuşi carbonilici prin oxidarea următorilor alcooli:

A. n-butanol cu K2Cr2O7 / H2SO4
B. n-butanol cu KMnO4 / H2SO4
C. 2-propanol cu K2Cr2O7 / H2SO4
D. 2-propanol cu KMnO4 / H2SO4
E. terţbutanol cu KMnO4 / H2SO4

A. NH3
B. Cl3C-CHO
C. C6H5-CH3
D. C2H5OH
E. C2H5COOH
212
1307. Dihidroxietileterul se mai numeşte:
A. diglicol
B. oxid de etenă
C. etilenglicol
D. glicol
E. dietilenglicol
1308. Formulei moleculare C5H12O îi corespund:

A. trei alcooli primari
B. patru alcooli primari
C. trei alcooli secundari
D. patru alcooli secundari
E. un alcool terţiar
1309. Precizaţi care sunt alcoolii monohidroxilici care prin eliminare intramoleculară de apă
formează o alchenă ce prezintă izomerie geometrică:
A.1–butanol
B. 2–butanol
C. 3-pentanol
D. terţbutanol
E. izobutanol
1310. Precizaţi care sunt alcolii monohidroxilici care prin eliminare intramoleculară de apă nu
formează o alchenă:
A.1–butanol
B. 2–butanol
C. alcool benzilic
D. 1,1,1–tricloro–2-hidroxietan
E. etilenglicol

H2SO4 + X / H2SO4 conc.
C2H4 + H2O X Y
- H2O
A. compusul X este etanol
B. compusul X este etanal
C. compusul Y este acetat de etil
D. compusul Y este dietileter
E. compusul Y este eter etilic
1312. Referitor la alcoolul benzilic alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. este un alcool aromatic polinuclear
B. conţine şase atomi de carbon hibridizaţi sp2
C. reacţionează cu bromul, la lumină
D. conţine un atom de carbon primar
E. prin deshidratare formează toluen
1313. Prin reacţia glicerinei cu HNO3 poate rezulta:

A. un ester
B. un eter
C. un nitroalcan
D. trinitrat de glicerină
E. un lichid uleios, incolor
213
H2SO4 + X / H2SO4 conc.
C3H6 + H2O X Y
- H2O
A. compusul X este 1–propanol
B. compusul X este 2–propanol
C. compusul X este izopropanol
D. compusul Y este diizopropileter
E. compusul Y este dietileter
1315. Referitor la alcooli alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. la autooxidarea TNG rezultă numai gaze
B. TNG intră în compoziţia dinamitei
C. glicerina este un alcool dihidroxilic
D. alcoolul metilic se mai numeşte alcool de lemn
E. molecula de metanol este polară

Ni H2SO4
aldehida acetica + H2 X Y
- H2O
B. compusul X este propanol
C. compusul Y este acid acetic
D. compusul Y este etina
E. compusul Y este etena
1317. Referitor la alcooli alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. sunt compuşi hidroxilici în care grupa funcţională este legată de un nucleu aromatic
B. KMnO4/H2SO4 este un agent oxidant energic pentru alcooli
C. K2Cr2O7/H2SO4 este un agent oxidant energic pentru alcooli
D. alcoolii primari se oxidează uşor cu agenţi oxidanţi
E. hidroxieterii rezultaţi prin etoxilarea alcoolilor inferiori sunt folosiţi ca solvenţi pentru diferiţi compuşi
organici
1318. Sunt alcooli nesaturaţi:

A. alcool benzilic
B. alcool alilic
C. 1,2–etandiol
D. 3–ciclobutenol
E. ciclohexanol
1319. Precizaţi afirmaţiile adevărate:

A. alcoolul alilic este un alcool saturat
B. glicolul este un alcool dihidroxilic
C. glicerolul este un alcool trihidroxilic
D. alcoolul benzilic este un alcool aromatic
E. alcoolul izobutilic este un alcool secundar
1320. Compusul cu structura CH3–CH2–CH2–OH se poate numi:

A. alcool n–propilic
214
B. alcoolul 2–propilic
C. 2–propanol
D. 1–propanol
E. 1–hidroxipropan

A. solubilitatea în apă a alcoolilor scade cu mărirea radicalului hidrocarbonat
B. alcoolii reacţionează cu metalele alcaline cu degajare de hidrogen
C. alcoolaţii sunt compuşi puternic ionizaţi
D. în alcooli grupa funcţională hidroxil poate fi legată de un atom de carbon hibridizat sp2
E. alcoolii au formula generală Ar–OH
1322. Alcoolul alilic poate reacţiona cu:

A. Cl2/CCl4
B. H2O/H2SO4
C. NaOH
D. KMnO4/H2SO4
E. K2Cr2O7/H2SO4
1323. În prezenţa acidului sulfuric, în funcţie de condiţile de reacţie, alcoolii pot conduce la:
A. alcani
B. alchene
C. eteri
D. esteri
E. alcoxizi
1324. Se poate obţine 1–propanol prin:

A. hidroliza clorurii de n-propil
B. hidroliza propanoatului de propil
C. reducerea propanonei
D. reducerea propanalului
E. adiţia apei la propenă
1325. Se poate obţine etanol prin:

A. adiţia apei la etină
B. adiţia apei la etenă
C. hidroliza clorurii de etil
D. reducerea etinei cu catalizator de nichel
E. reducerea aldehidei acetice
1326. Se poate obţine alcool benzilic prin:

A. adiţia apei la fenilacetilenă, urmată de reducere
B. hidroliza clorurii de benzil
C. hidroliza clorurii de benziliden, urmată de reducere
D. hidroliza monoclorobenzenului
E. hidroliza benzoatului de benzil
1327. Se consideră următorii alcooli: I: metanol; II: etanol; III: 2–propanol; IV: glicol; V: glicerină.
Alegeţi variaţia corectă a punctelor lor de fierbere:
A. I < II < V
B. III < I < II
C. V < IV < III
D. III < IV < V
E. V < I < II
215
1328. Se consideră următorii alcooli: I: 1–butanol; II: 2–butanol; III: alcool izobutilic; IV: alcool sec–
butilic; V: alcool terţbutilic. Alegeţi variaţia corectă a punctelor lor de fierbere:
A. I < II < III < IV < V
B. V < IV < III
C. II = IV < I
D. III > IV > V
E. V > IV > I
1329. Se poate obţine glicerină prin:

A. hidroliza grăsimilor
B. adiţia apei la acroleină
C. hidroliza diclorohidrinei glicerinei
D. oxidarea blândă a alcoolului alilic cu KMnO4/H2SO4
E. oxidarea alcoolului alilic cu reactiv Bayer
1330. Alcoolul alilic nu se poate transforma în acroleină prin:

A. oxidare cu KMnO4/H2SO4
B. oxidare cu K2Cr2O7/H2SO4
C. dehidrogenare pe catalizator de cupru metalic
D. oxidare cu reactiv Fehling
E. oxidare cu reacţie Bayer
1331. Se consideră schema de mai jos:

+ H2O
X Y X
- H2O
Compusul X poate fi:
A. etanol
B. 1–butanol
C. 2–butanol
D. izobutanol
E. ciclobutanol
1332. Prin oxidarea 3–pentanolului cu permanganat de potasiu în mediu de acid sulfuric concentrat se
poate obţine:
A. acid metanoic
B. acid etanoic
C. acid propanoic
D. acid butanoic
E. apă
1333. Prin oxidarea 2,3–pentandiolului cu permanganat de potasiu în mediu de acid sulfuric

concentrat se obţine:
A. acid formic
B. acid acetic
C. acid propanoic
D. dioxid de carbon
E. apă
1334. Prin oxidarea 2,3–butandiolului cu permanganat de potasiu în mediu de acid sulfuric concentrat
se obţine:
A. acid formic
B. acid acetic
216
C. acid propanoic
D. dioxid de carbon
E. apă
1335. Alegeţi afirmaţiile adevărate referitoare la alcooli:

A. 1–butanolul şi 2–butanolul sunt izomeri de poziţie
B. 1–butanolul şi metil–propil–eterul sunt izomeri de funcţiune
C. 1–butanolul şi ciclobutanolul sunt izomeri de funcţiune
D. 1–butanolul şi 1–butanalul sunt izomeri de funcţiune
E. alcoolul benzilic şi o–crezolul sunt izomeri de poziţie
1336. Compusul cu formula moleculară C4H6O prezintă ca izomeri (fără stereoizomeri):

A. doi alcooli cu structură ciclică
B. patru alcooli cu structură ciclică
C. doi alcooli cu structură liniară
D. trei alcool cu structură liniară
E. nici un alcool cu structură liniară

A. compusul cu structura de mai jos se numeşte 3–etil–3–pentanol
CH2 CH3
CH3 CH2 C CH2 CH3
OH
B. compusul cu structura de mai jos se numeşte 2,4–dimetil–3-pentanol
CH3 CH CH CH CH3
CH3 OH CH3
C. compusul cu structura de mai jos se numeşte ciclohexanol
OH
D. compusul cu structura CH3CH2CH2CH(CH3)CH2CH2OH se numeşte 4–metil–1–hexanol

E. compusul cu structura (CH3CH2CH2)2CHOH se numeşte 4–heptanol

A. compusul cu structura (C2H5)2C(CH3)CH2OH se numeşte 2–etil–2–metil–1–butanol
B. compusul cu structura [(CH3)2CH]2CHOH se numeşte 2,2–dimetil–5-pentanol
C. compusul cu structura (CH3)3C(CH2)3OH se numeşte 4,4–dimetil–1-pentanol
D. compusul cu structura C6H5–CH(OH)–C6H5 se numeşte difenilmetanol
E. compusul cu structura CH3–CH=CH–OH se numeşte alcool alilic

H2SO4 KMnO4 / H2SO4
ciclohexanol X Y
- H2O
A. compusul X este hexena
B. compusul X este ciclohexena
C. compusul Y este acidul hexanoic
D. compusul Y este acidul stearic
E. compusul Y este acidul 1,6–hexandioic

217
A. compusul cu structura de mai jos se numeşte 2–metil–2–pentanol
CH3
CH3CH2CH2 C CH3
OH
B. compusul cu structura de mai jos se numeşte 3–etil–4–butanol
CH3CH2 CH CH2OH
CH2CH3
C. compusul cu structura de mai jos se numeşte 2–metil–2,3–pentandiol
CH3
CH3 C CH CH2 CH3
OH OH
D. compusul cu structura de mai jos se numeşte 1–bromo–2–etil–2–butanol
CH2CH3
CH2 C CH2CH3
Br OH
E. compusul cu structura de mai jos se numeşte 4–metil–3–pentanol
CH3CH2 CH CH CH3
OH CH3

K2Cr2O7 / H2SO4 + H2 / Ni
2-propanol X Y
A. compusul X este acetona
B. compusul X este propanona
C. compusul X este acidul acetic
D. compusul Y este 1–propanol
E. compusul Y este 2–propanol

H2SO4 + H2 / Ni
glicol X Y
- H2O
A. compusul X este alcoolul vinilic
B. compusul X este aldehida acetică
C. compusul X este etena
D. compusul Y este etanolul
E. compusul Y este etanul
Pd / Pb2+ KMnO4 / HO ; H2O

C2H2 + H2 X Y
C. compusul Y este etanolul
218
D. compusul Y este 1,2–etandiolul
E. compusul Y este glicolul

AlCl3 + Cl2; h + H2O
C6H6 + CH3Cl X Y Z
- HCl - HCl - HCl
B. compusul Y este o–clorotoluenul
C. compusul Y este clorura de benzil
D. compusul Z este alcool benzilic
E. compusul Z este o–crezol

+ H2O H2SO4 R. Tollens
X Y Z CH3COOH
- H2O
Ştiind că X este un eter ciclic, alegeţi răspunsurile corecte:
B. compusul X este oxidul de etenă
C. compusul Y este glicolul
D. compusul Y este 1,2–etandiol
E. compusul Z este alcool vinilic

+ 2H2O + 3HNO3 / H2SO4 conc.
X Y T.N.G.
- 2HCl - 3H2O
A. compusul X este glicerina
B. compusul X este 1,2,3–propantriol
C. compusul X este diclorhidrina glicerinei
D. compusul Y este glicerina
E. compusul Y este trinitroglicerina
1347. Se consideră alcoolul cu structura de mai jos:

CH3
CH2 C CH2
OH OH OH
A. conţine doi atomi de carbon primar
B. conţine trei atomi de carbon primar
C. conţine doi atomi de carbon terţiar
D. conţine un atom de carbon secundar
E. conţine un atom de carbon terţiar
1348. Se consideră compusul cu structura de mai jos:
219
CH3
CH2OH
H3C CH3
A. conţine patru atomi de carbon primari
B. conţine trei atomi de carbon primari
C. conţine doi atomi de carbon secundari
D. conţine doi atomi de carbon terţiar
E. conţine doi atomi de carbon cuaternari
1349. Se consideră compusul cu structura de mai jos:

CH3
CH2OH
H3C CH3
A. conţine cinci atomi de carbon hibridizaţi sp3
B. conţine şase atomi de carbon hibridizaţi sp3
C. conţine trei atomi de carbon hibridizaţi sp2
D. conţine patru atomi de carbon hibridizaţi sp2
E. nu conţine nici un atom de carbon hibridizat sp
1350. Alegeţi afirmaţiile adevărate referitoare la alcoxizi:

A. se pot obţine prin reacţia dintre alcooli şi sodiu
B. se pot obţine prin reacţia dintre alcooli şi hidroxizi alcalini
C. sunt compuşi puternic ionizaţi
D. ionii alcoxid sunt baze mai tari decât ionul hidroxil
E. se pot obţine prin reacţia dintre fenoli şi sodiu
1351. Precizaţi care dintre alcoolii de mai jos au structură stabilă:

A.
CH3 C CH CH3
OH
B.
CH2 C CH2 CH3
OH
C.
CH3 CH CH CH2
OH
D. CH3–CH=CH–CH2–OH
E. CH3–CH2–CH=CH–OH
220
1352. Referitor la etanol alegeţi afirmaţiile adevărate:
A. este component de bază la prepararea băuturilor alcoolice alături de metanol
B. hidrocarbura folosită pentru obţinerea industrială a etanolului este acetilena
C. reprezintă materie primă în sinteza unor compuşi organici
D. reprezintă materie primă în sinteza de medicamente
E. se foloseşte la fabricarea metanolului
1353. Metanolul se poate obţine:

A. prin încălzirea unui amestec de metan şi oxigen la 4000C şi 60 atm
B. din gaz de sinteză
C. prin distilarea uscată a lemnului
D. prin adiţia apei la etenă
E. prin hidroliza clorurii de metil
1354. Referitor la glicerină alegeţi afirmaţiile neadevărate:

A. este un alcool primar
B. este un alcool trihidroxilic
C. intră în compoziţia unor soluţii farmaceutice de uz extern
D. este utilizată drept combustibil
E. este un lichid gălbui, cu miros de migdale amare
1355. Referitor la glicerină alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. se adaugă în compoziţia bomboanelor pentru a împiedica procesul de cristalizare a zahărului
B. se pune pe frunzele de tutun pentru a împiedica încreţirea lor
C. acţioneză ca lubrifiant între moleculele de polimeri
D. este o substanţă solidă care se sfarmă la 00C
E. este un constituent al glicolului

A. are gust amar
B. este un constiutuent valoros al vinurilor de calitate
C. este un alcool nesaturat
D. are acţiune emolientă aspra pielii
E. se încorporează în unele materiale plastice pentru a le păstra palsticitatea

A. este materie primă pentru fabricarea unor răşini sintetice
B. este matrie primă pentru fabricarea novolacului
C. intră în compoziţia pastelor de dinţi (împiedică uscarea acestora)
D. se obţine din gazul de sinteză
E. este uşor solubilă în apă
1358. Pot reacţiona cu sodiu metalic:

A. fenolul
B. alcoolul benzilic
C. alcoolul alilic
D. glicolul
E. xilenii
1359. Care dintre compuşii de mai jos nu reacţionează cu sodiu metalic:

A. propina
B. propena
C. propanolul
D. toluenul
221
E. fenolul
1360. Alegeţi afirmaţiile neadevărate:

A. în alcoolii primari grupa hidroxil este legată de un atom de carbon hibridizat sp2
B. în alcoolii aromatici grupa hidroxil poate fi legată de inelul aromatic
C. alcoolii şi fenolii sunt compuşi hidroxilici
D. prin oxidarea cu permanganatul de potasiu şi acid sulfuric a unui alcool secundar se formează o cetonă
E. etanolul are caracter slab acid
1361. Referitor la alcoolii cu formula moleculară C5H12O (fără stereoizomeri) sunt adevărate
afirmaţiile:
A. prin oxidare blândă trei alcooli conduc la aldehide
B. prin oxidare blândă patru alcooli conduc la aldehide
C. prin oxidare blândă trei alcooli conduc la cetone
D. prin oxidare blândă patru alcooli conduc la cetone
E. toţi alcoolii se pot oxida energic
1362. Precizaţi alcoolii care se pot obţine prin adiţia apei la o alchenă:
A. metanol
B. etanol
C. 1–propanol
D. 2–butanol
E. alcool alilic
1363. Precizaţi care dintre alcoolii cu formula moleculară C4H10O nu se poate obţine prin adiţia apei
la o alchenă:
A. 1-butanol
B. 2-butanol
C. sec-butanol
D. alcool izobutilic
E. alcool terţbutilic
1364. Alegeţi alcoolii care pot suferi reacţii de deshidratare:

A. metanol
B. etanol
C. alcool izobutilic
D. alcool secbutilic
E. alcool terţbutilic
1365. Se poate obţine 1–butanol prin:

A. adţia apei la 1–butenă
B. reducerea butanalului
C. reducerea butanonei
D. hidroliza clorurii de n-butil
E. condensarea crotonică a două molecule de acetaldehidă, urmată de reducerea cu nichel a produsului
format
1366. Se poate obţine 2–butanol prin:

A. adiţia apei la 1–butenă
B. adiţia apei la 2–butenă
C. reducerea butanalului
D. reducerea butanonei
E. condensarea crotonică a două molecule de aldehidă acetică, urmată de reducerea cu borohidrură de sodiu
222
1367. Se poate obţine ciclohexanol prin:
A. hidroliza fenoxidului cu sodiu
B. reducerea ciclohexanonei
C. hidroliza clorurii de ciclohexil
D. adiţia apei la ciclohexenă
E. hidroliza clorurii de benzil

Ni H2SO 4 K2Cr2O7 / H2SO4
X + H2 Y Z CH3COOH
- H2O - CO2
- H2O
A. compusul X este 2–propanol
C. compusul Y este 2–propanol
D. compusul Z este 2–propanol
E. compusul Z este propenă

H K2Cr2O7 / H2SO4 + H2 / Ni
ciclohexena + H2O X Y X
A. compusul X este ciclohexanol
B. compusul X este ciclohexanonă
C. compusul Y este ciclohexanol
D. compusul Y este ciclohexanonă
E. compusul Y este ciclohexan

H2C CH2
+ H2 / Ni + O
X + H2O Y Z HO CH2 CH2 O CH2 CH3

A.compusul X este acetilenă
B. compusul Y este alcool vinilic
C. compusul Y este etanal
D. compusul Z este glicol
E. compusul Z este etanol
+ H2O KMnO4 / H2SO4 +X/H

etoxid de sodiu X Y Z
- NaOH - H2O
Alegeţi răspunsurile corecte.
B. compusul X este etenă
C. compusul Y este etanol
D. compusul Y este acid etanoic
E. compusul Z este etanoat de etil
223
1372. Alcoolii monohidroxilici se pot obţine prin:
A. autooxidarea alcanilor în prezenţa unor promotori
B. adiţia apei la alchene
C. hidroliza esterilor organici
D. reducerea compuşilor carbonilici
E. oxidarea hidrocarburilor aromatice mononucleare
1373. Sinteza Grignard este utilizată la prepararea:

A. alcanilor
B. compuşilor halogenaţi
C. alcoolilor primari
D. alcoolilor secundari
E. alcoolilor terţiari
1374. Alcoolul cu structura de mai jos se numeşte:

CH2 CH CH2
OH OH OH
A. 1,2,3-propantriol
B. glicocol
C. glicină
D. glicerol
E. glicerină
1375. Prin oxidarea 1,2-etandiolului poate rezulta:

A. acid acetic
B. acid oxalic
C. aldehidă glicolică
D. glioxal
E. acid glicolic
1376. Formează o cetonă prin oxidare cu dicromat de potasiu în mediu de acid sulfuric:
A. alcoolul izobutilic
B. alcoolul izopropilic
C. alcoolul sec-butilic
D. alcoolul terţ-butilic
E. alcoolul n-butilic
1377. Despre glicerină se poate afirma:

A. este uşor solubilă în apă
B. dă reacţii de reducere
C. se foloseşte ca antigel
D. dă reacţii de oxidare
E. prin nitrare cu acid azotos formează trinitrat de glicerină
1378. Trinitratul de glicerină:

A. se mai numeşte dinamită
B. este un polinitrozoderivat
C. este un ester
D. se autooxidează
E. explodează la lovire
1379. Reacţia de esterificare poate fi:
224
A. reversibilă
B. ireversibilă
C. catalizată de baze organice
D. catalizată de metale active
E. catalizată de acizi
1380. Alcoolii dau reacţii de esterificare cu:

B. acid sulfuric
C. acid azotic
D. compuşi carbonilici
E. amine
1381. Pentru oxidarea alcoolului benzilic se poate folosi:

A. KMnO4/H2O cu formare de fenol
B. anhidridă cromică în acid acetic, cu formare de benzaldehidă
C. K2Cr2O7/KOH cu formare de acetofenonă
D. K2Cr2O7/ H2SO4 cu formare de benzaldehidă
E. oxigen molecular, cu formare de acid benzoic
1382. Nu se poate deshidrata intramolecular:

A. 1-pentanolul
B. 2-pentanolul
C. neo-pentanolul
D. alcoolul terţ-butilic
E. alcoolul benzilic
1383. Transformarea alcoolilor primari în aldehide se face prin:

A. oxidare cu permanganat de potasiu în mediu acid
B. oxidare cu dicromat de potasiu în mediu acid
C. oxidare cu reactiv Tollens
D. oxidare cu reactiv Fehling
E. oxidare cu trioxid de crom în acid acetic
1384. Acroleina se poate obţine prin:

A. oxidarea alcoolului alilic cu dicromat de potasiu în mediu acid
B. hidroliza 3,3-dicloropropenei în mediu alcalin
C. deshidratarea alcoolului alilic
D. deshidratarea glicerinei în mediu acid
E. oxidarea glicerinei cu reactiv Tollens
1385. Prin oxidarea etanolului poate rezulta:

A. acetaldehidă
B. acetonă
C. acid acetic
E. acid formic şi dioxid de carbon
1386. Alcoolii monohidroxilici pot reacţiona cu:

A. PX3
B. PX5
C. SOCl2
D. Mg
E. H2SO4
225
1387. Alcoolii monohidroilixi se pot obţine prin:
A. reducerea compuşilor carbonilici pe catalizator de Ni, Pd
B. reducerea acizilor carboxilici cu LiAlH4/eter
C. reducerea esterilor cu Na în etanol
D. reducerea compuşilor carbonilici cu dicromat de potasiu în mediu acid
E. reducerea nitrililor cu LiAlH4
1388. Se pot obţine alcooli prin:

A. hidroliza bazică a compuşilor monohalogenaţi
B. hidroliza acidă a compuşilor monohalogenaţi
C. reducerea bazică a esterilor organici
D. reducerea cu sodiu şi alcool a esterilor organici
E. hidroborarea alchenelor cu dublă legătură marginală

CH3 CH CH2 OH
CH3
B. alcool izobutilic
C. alcool alilic
D. 2-metil-1-propanol
E. alcool terţ-butilic
1390. Compusul cu structura CH2=CH–CH2–OH se numeşte:

A. alcool izopropilic
B. alcool alilic
C. 1-propanol
D. 2-propen-1-ol
E. 3-hidroxipropenă

CH3 CH CH3
OH
A. alcool izopropilic
B. 2-propanol
C. 2-hidroxipropan
D. 1-propanol
E. alcool terţ-butilic
1392. Alcoolii monohidroxilici pot reacţiona cu:

B. compuşi carbonilici
C. acizi anorganici
D. cicloalcani
E. cicloalchene
1393. Alcoolii se pot esterifica cu:

A. acid azotos
B. acid azotic
C. acid sulfuric
D. acid fosforos
E. acid acetic
226
1394. Alcoolii pot reacţiona cu:
B. esteri
C. cloruri acide
D. anhidride acide
E. nitrili
1395. Prin reacţia alcoolilor cu compuşi carbonilici pot rezulta:

A. aldoli
B. acetali
C. crotoni
D. cetali
E. esteri
1396. Alcoolii polihidroxilici se pot obţine prin:

A. hidroliza acidă a derivaţilor polihalogenaţi vicinali
B. hidroliza halohidrinelor
C. hidroliza epoxizilor
D. oxidarea halohidrinelor
E. oxidarea hidroxialdehidelor şi hidroxicetonelor
1397. Prin deshidratarea α-diolilor pot rezulta:

A. alchene
B. cicloalcani
C. aldehide
D. cetone
E. eteri
1398. La oxidarea etilenglicolului poate rezulta:

A. glioxal
B. acid glicolic
C. acid acetic
D. acid glioxilic
E. acid oxalic
1399. Prin deshidratarea 1,3-propandiolului se poate obţine:

A. trimetilenoxid
B. tetrahidrofuran
C. dioxan
D. oxetan
E. propenoxid
1400. Reacţia de eterificare a alcoolilor este catalizată de:

A. acid fosforic
B. acid azotos
C. acid azotic
D. acid sulfuros
E. acid sulfuric
1401. Compusul cu formula C6H5OH se numeşte:

A. α-naftol
B. β-naftol
C. fenol
227
D. hidroxibenzen
E. o-crezol
1402. Referitor la fenoli sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt acizi mai slabi decât alcoolii
B. aciditatea fenolilor variază în funcţie de natura substituentului de pe nucleu
C. substituenţii atrăgători de electroni cresc aciditatea
D. substituenţii respingători de electroni scad aciditatea
E. sunt acizi mai tari decât alcoolii
1403. Referitor la fenol sunt adevărate afirmaţiile:

A. se prezintă sub formă de cristale incolore
B. este un lichid roşiatic
D. este solubil în alcool, eteri
E. cristalele de fenol sunt higroscopice

OH
OH
A. 1,4-benzendiol
B. 1,4-dihidroxibenzen
C. hidrochinonă
D. pirogalol
E. pirocatecol

OH
HO OH
A. 1,2,3-benzentriol
B. pirocatechină
C. hidrochinonă
D. 1,2,3-trihidroxibenzen
E. pirogalol

OH
CH3
A. 2-metilfenol
B. floroglucină
C. o-crezol
D. pirogalol
E. o-hidroxitoluen
228
1407. Despre fenoli sunt adevărate afirmaţiile:
A. reacţionează cu sodiu metalic
B. reacţionează cu hidroxid de sodiu
C. sub influenţa radicalului aromatic, grupa hidroxil capătă proprietăţi slab bazice
D. în mediu bazic fenolii cedează protonul grupei hidroxil, având caracter acid
E. au caracter acid mai slab decât alcoolii
1408. Fenolii pot da reacţii de:

A. halogenare
B. sulfonare
C. nitrare
D. oxidare
E. deshidratare
1409. La bromurarea fenolului se poate obţine:

A. 2-bromofenol
B. 3-bromofenol
C. 4-bromofenol
D. 2,4-dibromofenol
E. 2,4,6-tribromofenol
1410. În urma reacţiei dintre fenol şi anhidridă acetică se poate obţine:

A. acetat de fenil
B. acetat de etil
C. acid formic
D. acid acetic
E. formiat de fenil
1411. Reacţiile comune alcoolilor şi fenolilor sunt:

A. reacţia cu metale alcaline
B. reacţia cu hidroxid de sodiu
C. reacţia de deshidratare
D. reacţia de esterificare
E. reacţia de polimerizare
1412. Reacţiile comune fenolului şi benzenului sunt:

A. alchilarea
B. acilarea
C. nitrarea
D. sulfonarea
E. policondensarea
1413. Reacţia fenolilor cu metale alcaline decurge:

A. cu degajare de oxigen
B. cu degajare de hidrogen
C. cu eliminare de apă
D. cu formare de fenoxizi
E. reacţia nu poate avea loc
1414. Compusului cu formula moleculară C7H8O îi corespund izomerii:

A. 3 fenoli
B. 4 fenoli
C. 1 alcool
229
D. 2 alcooli
E. 1 eter

A. p-crezolul este izomer de funcţiune cu alcoolul benzilic
B. fenolul este un lichid puţin solubil în apă
C. fenolii, spre deosebire de alcooli, reacţionează cu hidroxid de sodiu
D. acidul acetic reacţionează cu fenoxidul de sodiu
E. fenolul poate fi utilizat ca revelator fotografic
1416. Clasificarea fenolilor se poate face după următoarele criterii:

A. numărul de cicluri aromatice
B. numărul de catene laterale
C. numărul de grupe hidroxil
D. caracterul acid
E. caracterul bazic
1417. Sunt fenoli cu două nuclee aromatice:

A. o-crezolul
B. m-crezolul
C. p-crezolul
D. α-naftolul
E. β-naftolul
1418. Sunt fenoli dihidroxilici:

A. o-crezolul
B. pirocatechina
C. m-crezolul
D. rezorcina
E. hidrochinona
1419. Sunt fenoli monohidroxilici:

A. pirogalolul
B. timolul
C. α-naftolul
D. p-crezolul
E. fenolul
1420. Referitor la fenoli alegeţi afirmaţiile corecte:

A. grupa funcţională hidroxil este polară
B. fenolul este foarte puţin solubil în apă
C. soluţia apoasă de fenol are caracter bazic
D. fenolii au caracter acid
E. fenolii sunt acizi mai tari decât acidul carbonic
1421. Referitor la fenoli alegeţi afirmaţiile corecte:

A. fenolaţii sunt substante ionice
B. fenoxizii alcalini sunt substante covalente, solubile în apă
C. participă la reacţii chimice numai prin grupa hidroxil
D. participă la reacţii chimice numai pe nucleul aromatic
E. se dizolvă în soluţii apoase de hidroxizi alcalini
1422. Referitor la fenoli sunt adevărate afirmaţiile:
230
A. reacţiile acido-bazice la care participă fenolii şi fenolaţii stau la baza separării fenolului din amestecuri cu
alte substanţe organice
B. sunt acizi mai slabi decât acizii carboxilici
C. reacţionează direct cu acizii carboxilici
D. reacţionează cu cloruri acide
E. suferă reacţii de oxidare la fel ca şi alcoolii
1423. Clorurarea fenolului cu clor în exces, în condiţii catalitice, poate conduce la:
A. o-clorofenol
B. m-clorofenol
C. p-clorofenol
D. 2,4-diclorofenol
E. 2,6-diclorofenol
1424. Se consideră succesiunea de reacţii:

+ NaOH CH3COCl
C6H5OH X Y
_H O - NaCl
2
A. compusul X este fenoxidul de sodiu
B. compusul X este fenolatul de sodiu
C. compusul Y este acetatul de metil
D. compusul Y este fenilmetileterul
E. compusul Y este acetatul de fenil
1425. Fenolul poate reacţiona cu :

A. Na
B. NaOH
C. H2O
D. CH3COOH
E. (CH3CO)2O
1426. Fenolul poate reacţiona cu:

A. CH3COCl
B. Cl2 / FeCl3
C. Br2 / FeBr3
D. O2
E. C6H5COOH

A. pirogalolul este un fenol dihidroxilic
B. fenolul are trei izomeri monocloruraţi
C. reacţia cu hidroxidul de sodiu diferenţiază alcoolii de fenoli
D. reacţia de oxidare este comună atât alcoolilor cât şi fenolilor
E. nitrarea fenolului este o reacţie de substituţie

A. prezenţa grupei hidroxil în molecula fenolului activează nucleul benzenic
B. clorura de acetil reacţionează cu fenolul, sub presiune
C. prin reacţia dintre fenolat de sodiu şi clorura de acetil se obţine benzoat de fenil
D. fenolii au caracter acid mai puternic decât apa şi alcoolii
E. acidul clorhidric scoate fenolul din fenoxid de sodiu

231
A. fenoxizii au caracter bazic
B. în reacţia dintre fenol şi hidroxid de sodiu se degajă hidrogen
C. prin nitrarea fenolului se poate obţine un amestec de orto- şi para-nitrofenol
D. fenolii monohidroxilici derivaţi de la toluen se numesc crezoli
E. fenolul poate suferi reacţii de deshidratare la temperatura camerei
1430. Prin nitrarea fenolului cu exces de reactiv se poate obţine:

A. 2,4-dinitrofenol
B. 2,5-dinitrofenol
C. 2,6-dinitrofenol
D. 2,4,6-trinitrofenol
E. 3,4,5-trinitrofenol
1431. Sunt fenoli monohidroxilici:

A. hidroxibenzenul
B. hidrochinona
C. pirogalolul
D. 2,4,6-trinitrofenolul
E. 2-naftolul

A. fenolul are caracter acid mai slab decât acidul carbonic
B. acidul benzoic are caracter acid tare decât fenolul
C. ionul hidroniu este un acid mai slab decât fenolul
D. acidul acetic este un acid mai tare decât fenolul
E. acidul carbonic este un acid mai tare decât ionul hidroniu

A. nucleul aromatic din molecula fenolului are caracter hidrofob
B. fenolii pot participa la reacţii de esterificare
C. halogenarea fenolului cu clor are loc la 5000C şi 40 atm
D. bromurarea fenolului cu brom poate avea loc în prezenţa unui catalizator de FeBr3
E. grupa hidroxil din molecula fenolului orientează ceilalţi substituenţi numai în poziţia meta

A. C6H5OH + Na → C6H5–O-Na+ + 1/2H2 ↑
B. C6H5OH + NaOH C6H5–O-Na+ + H2O
C. C6H5OH + C6H5OH → C6H5OCOC6H5 + H2O
FeCl3
D. C6H5OH + CH3COOH C6H5OCOCH3 + HCl
E. C6H5–O-Na+ + CH3COCl → C6H5OCOCH3 + NaCl
1435. Precizaţi afirmaţiile care nu sunt adevărate:

A. fenolii se dizolvă în soluţii apoase de hidroxizi alcalini, rezultând fenolaţi solubili în apă
B. fenolii au caracter acid mai puternic decât alcoolii
C. fenoxizii alcalini sunt insolubili în apă
D. fenolii dau toate reacţiile caracteristice alcoolilor
E. prin bromurarea fenolului cu brom se poate obţine un amestec de orto-bromofenol şi para-bromofenol
1436. Catalizatorii utilizaţi la halogenarea fenolului pot fi:

A. CCl4
B. FeCl3
C. FeBr3
D. KMnO4
232
E. AlCl3

A. compusul cu structura de mai jos se numeşte m-crezol
CH3
OH
B. compusul cu structura de mai jos se numeşte pirocatechină
OH
OH
C. compusul cu structura de mai jos se numeşte β-naftol
CH3
OH
D. compusul cu structura de mai jos se numeşte pirogalol
OH
HO OH
E. compusul cu structura de mai jos se numeşte pirocatechină
OH
OH
1438. Se dau următorii compuşi: I = fenol; II = acid carbonic; III = acid benzoic; IV = acid acetic.
Referitor la variaţia acidităţii lor, alegeţi afirmaţiile corecte:
A. I < II > III
B. II < IV < III
C. I > III > IV
D. I < II < III
E. IV > III > I
1439. Referitor la fenoxizi sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt compuşi neionici
B. se formează din reacţia fenolului cu sodiu
C. se formează din reacţia fenolului cu hidroxid de sodiu
D. sunt solubili în apă
E. reacţionează cu acidul clorhidric, refăcând fenolul
233
1440. Referitor la fenoli, alegeţi afirmaţiile adevărate:
A. au caracter acid slab, mai slab decât alcoolii
B. au caracter acid slab, mai puternic decât alcoolii
C. aciditatea mai mare a fenolilor faţă de alcooli poate fi demonstrată prin reacţia cu hidroxid de sodiu
D. fenoxidul de sodiu poate fi descompus de acid clorhidric
E. soluţia apoasă de fenol are pH > 7
1441. Crezolii pot fi:

A. hidroxibenzen
B. o-hidroxitoluen
C. m-hidroxitoluen
D. o-metilenfenol
E. m-metilenfenol
1442. Crezolii pot fi:

A. 1,2,3-trifenol
B. 1,3,5-trifenol
C. p-hidroxitoluen
D. o,m,p-crezoli
E. p-metilenfenol
1443. Referitor la fenoli, alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. pirogalolul este 1,2,3-trihidroxibenzen
B. rezorcina este m-dihidroxibenzen
C. rezorcina este 2,4-dihidroxitoluen
D. pirogalolul este 1,3,5-trihidroxibenzen
E. pirocatechina este o-dihidroxibenzen
1444. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos nu reacţionează cu sodiu metalic:
A. etanol
B. fenol
C. etenă
D. 2-butina
E. alcool benzilic
1445. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos reacţionează atât cu sodiu metalic cât şi cu hidroxid de
sodiu:
A. fenol
B. o-crezol
C. alcool benzilic
D. rezorcină
E. 2-butanol
1446. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos nu reacţioneză cu hidroxid de sodiu, dar reacţionează
cu sodiu:
A. n-propanol
B. pirogalol
C. etină
D. fenol
E. hidrochinonă
234
+ 2Cl2 / h + H2 O + H2 / Ni + Na
toluen X Y Z W
- 2HCl - 2HCl - H2 O - 1/2 H2
A. compusul X este clorura de benzil
B. compusul Y este acidul benzoic
C. compusul Y este aldehida benzoică
D. compusul Z este alcoolul benzilic
E. compusul Z este ciclohexiletanol
+ H2O / H KMnO4 / H2SO4 + PCl5 + C6H5O Na

C2H4 X Y CH3COCl Z
- POCl3 - NaCl
- HCl
B. compusul Y este etanal
C. compusul Y este acid etanoic
D. compusul Z este benzoat de fenil
E. compusul Z este acetat de fenil
1449. Se consideră următorii compuşi: I. CH3CH2CH2OH; II. C6H5OH; III. CH3CH2COOH.

Caracterul lor acid variază în ordinea:
A. I>II>III
B. I<II>III
C. I<II
D. III>II
E. I<III<II
1450. Fenolul poate reacţiona la nucleu cu:

A. NaOH
B. Cl2
C. Br2
D. Na
E. CH3COCl
1451. Fenolul poate reacţiona la nucleu cu:

A. H2SO4
B. HNO3
C. HCl
D. NaOH
E. Cl2
1452. Fenolul poate reacţiona la grupa hidroxil cu:

A. Na
B. NaOH
C. CH3COCl
D. HCl
E. Cl2
1453. Precizaţi care dintre fenolii de mai jos conţin două grupe hidroxil:
A. fenol
B. o,m,p-crezolii
235
C. pirocatechina
D. rezorcina
E. hidrochinona
1454. Precizaţi care dintre fenolii de mai jos conţin o singură grupă hidroxil:
A. fenol
B. 2,4-dihidroxitoluen
C. pirogalol
D. α-naftol
E. β-naftol

OH
A. număr atom de carbon hibridizaţi sp3 este 0

B. număr atom de carbon hibridizaţi sp3 este 1
C. număr atom de carbon hibridizaţi sp2 este 8
D. număr atom de carbon hibridizaţi sp2 este 10
E. număr atom de carbon hibridizaţi sp2 este 12

OH
OH
C C COOH
A. numărul atomilor de carbon secundari este 6
B. numărul atomilor de carbon terţiari este 6
C. numărul atomilor de carbon terţiari este 5
D. numărul atomilor de carbon cuaternari este 2
E. numărul atomilor de carbon cuaternari este 3
1457. Referitor la fenol şi pirocatechină, raportul dintre electronii p şi electronii π din fiecare
moleculă este:
A. 1/1 pentru fenol
B. 3/2 pentru fenol
C. 2/3 pentru fenol
D. 3/4 pentru pirocatechină
E. 4/3 pentru pirocatechină
1458. Referitor la fenoli alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. polaritatea grupei hidroxil se datorează diferenţei de electronegativitate dintre atomul de oxigen şi atomul
de hidrogen
B. fenolii pot ceda hidrogenul ca proton unor substanţe capabile să îl accepte
C. fenolul este o substanţă corozivă care atacă pielea şi mucoasele
D. fenolii au caracter acid mult mai puternic decât acizii carboxilici
E. caracterul acid al fenolilor este evidenţiat de reacţia de clorurare fotochimică
1459. Fenolul se poate obţine prin:

A. topirea alcalină a benzensulfonatului de sodiu
236
B. hidroliza clorurii de benzendiazoniu
C. oxidarea cumenului, urmată de tratarea cu acid sulfuric
D. tratarea aminelor aromatice cu acid azotic
E. hidroliza directă a clorobenzenului
1460. Prin nitrarea fenolului cu acid azotic diluat se poate obţine:

A. o-nitrofenol
B. m-nitrofenol
C. p-nitrofenol
D. 2,4-dinitrofenol
E. acid picric
1461. Iodurarea fenolului:

A. are loc în mediu acid, la cald
B. are loc în mediu bazic, la cald
C. conduce la formarea unui compus numit „roşul lui Lautemann”
D. se realizează direct, în prezenţa luminii

OH
OH
A. pirocatechină
B. 1,3-dihidroxibenzen
C. hidrochinonă
D. rezorcinol
E. catecol
1463. Despre rezorcină sunt adevărate afirmaţiile:

A. este insolubilă în apă
B. este un compus cristalin, incolor
C. este folosită în dermatologie ca dezinfectant
D. este foarte solubilă în apă
E. nu se găseşte liberă în natură
1464. Despre pirocatechină sunt adevărate afirmaţiile:

A. se numeşte şi catecol
B. este insolubilă în apă
C. cu soluţia apoasă de FeCl3 dă o coloraţie verde
D. este un compus lichid
E. este solubilă în apă
1465. Despre hidrochinonă sunt adevărate afirmaţiile:

A. se obţine industrial pornind de la anilină
B. este folosită ca revelator fotografic
C. este folosită ca antiseptic şi conservant în dermatologie
D. cu soluţia apoasă de FeCl3 dă o coloraţie galbenă
E. dă reacţii de hidroliză
1466. Despre floroglucină se poate afirma că:

A. se obţine din benzen
237
B. se obţine din fenol
C. se foloseşte ca antiseptic
D. are proprietăţi oxidante faţă de soluţia Fehling
E. se foloseşte la dozarea volumetrică a hidrogenului
1467. Despre hidrochinonă sunt adevărate afirmaţiile:

A. are proprietăţi oxidante
B. are proprietăţi reducătoare
C. cu soluţie apoasă de clorură ferică dă o coloraţie albastră–neagră
D. are două grupe hidroxil în poziţia meta a nucleului benzenic
E. are două grupe hidroxil în poziţia para a nucleului benzenic
1468. Anisolul poate reacţiona cu:

A. halogeni
B. acid azotic
C. cloruri acide
D. acid sulfuric
E. acid azotos
1469. Referitor la pirocatechină sunt adevărate afirmaţiile:

A. formează legături intramoleculare
B. prin reacţia de oxido-reducere conduce la p-chinonă
C. prin reacţia cu sulfatul de metil conduce la formarea gaiacolului
D. prin reacţia cu sulfatul de metil conduce la formarea veratrolului
E. este un compus cristalin, insolubil în apă
1470. Prin clorurarea fenolului se poate obţine, în funcţie de condiţiile de reacţie:

A. m-clorofenol
B. 3,4,5-triclorofenol
C. 2,4,6-triclorofenol
D. 2,3,4,6-tetraclorofenol
E. 2,3,4,5,6-pentaclorofenol
1471. Despre eterii organici sunt adevărate afirmaţiile:

A. au temperaturi de fierbere şi de topire mai scăzute decât ale apei şi ale alcoolilor
B. sunt foarte solubili în apă
C. sunt solubili în compuşi organici
D. sunt buni solvenţi
E. au miros înţepător, neplăcut
1472. Compusul cu structura C6H5–O–CH3 se numeşte:

A. fenilmetileter
B. anisol
C. metoxibenzen
D. fenoxid de metil
E. gaiacol
O
A. oxan
B. oxetan
C. oxaciclohexan
238
D. tetrahidropiran
E. dioxan
O
A. oxiran
B. oxolan
C. oxaciclopentan
D. tetrahidropiran
E. tetrahidrofuran
1475. Eterii ciclici reacţionează cu:

A. alcooli
B. hidracizi
C. compuşi organo-magnezieni
D. oxigen
E. apă

O CH3
CH = CH CH3
A. anisol
B. anetol
C. eugenol
D. izoeugenol
E. p-metoxipropenilbenzen
1477. Compusul de mai jos se poate denumi:

CH3
CH3 O C CH3
CH3
A. izopropilmetileter
B. 2-metoxi-2-metilpropan
C. terţbutilmetileter
D. metilterţbutileter
E. izopropoximetan
1478. Compusul cu structura C6H5–O–C6H5 se numeşte:

A. difenileter
B. fenoxibenzen
C. anisol
D. benzofenoxid
E. dibenzileter
1479. Compusul cu structura C6H5–O–CH3 se numeşte:

A. fenoximetan
239
B. fenilmetileter
C. anisol
D. metoxibenzen
E. metoxifenileter
1480. Compusul cu structura CH3–CH2–O–C(CH3)3 se numeşte:

A. terţ-butoxietan
B. terţ-butiletileter
C. 2,2-dimetiletanetileter
D. 2,2-dimetiletanetoxid
E. etoxi-terţ-butileter
1481. Compusul cu structura CH3–O–CH=CH2 se numeşte:

A. metilvinileter
B. metoxivinil
C. metoxid de vinil
D. etoxid de metil
E. metoxietenă

CH3
CH3 CH2 O C CH3
CH3
A. 2,2-dimetildietileter
B. 2,2-dimetiletanoxid
C. etilterţbutoxieter
D. etilterţbutileter
E. terţbutoxietan
1483. Obţinerea eterilor prin metoda Williamson constă în reacţia dintre alcoxizii şi fenoxizii de sodiu
sau potasiu şi:
A. sulfaţi de alchil
B. sulfaţi acizi de alchil
C. compuşi halogenaţi
D. alcooli în mediu acid
E. diazometan
1484. Despre eteri sunt adevărate afirmaţiile:

A. formează legături de hidrogen intermoleculare
B. au temperaturi de fierbere şi de topire mai mici decât ale apei
C. sunt uşor solubili în apă
D. au densitatea mai mică decât a alcoolilor
E. au miros plăcut
1485. Epoxizii pot da următoarele reacţii:

A. reducere cu H2 pe catalizator de Ni, Pt, Pd
B. cu apa în mediu acid sau bazic
C. cu hidracizi
D. cu compuşi halogenaţi
E. reducere cu hidruri complexe (LiAlH4)
1486. Etilenoxidul poate da următoarele reacţii:

A. cu amoniacul
240
B. cu acidul cianhidric
C. cu hidrogenul sulfurat
D. cu sulfatul de sodiu
E. cu compuşii halogenaţi
1487. Prin reacţia etilenoxidului cu amoniac se poate obţine:

A. 1,2-diaminoetan
B. etanolamină
C. dietanolamina
D. trietanolamină
E. tetraetanolamină
1488. Se dau reacţiile de mai jos:

Br
1. CH2 + Br2
CH2Br
OH
2. + H2O
CH3
3. (CH3)3CCl + H2O H3C C OH + HCl
CH3
H3C H3C
4. CH CH2Br C CH2 + HBr
H3C H3C
A. reacţiile 1,2,3 sunt adiţii
B. reacţia 1 este adiţie
C. reacţiile 2,3,4 sunt eliminări
D. reacţiile 2,4 sunt eliminări
E. reacţia 3 este substituţie
1489. Se dau reacţiile de mai jos:

NO 2 NO2
Br
1. + Br2 + HBr
sol. eterica
2. H3C CH2 Br + Mg H3C CH2 MgBr
OMgBr
3. O + CH3MgBr
CH3
O
CH3O OCH3
4. + 2 CH3OH
241
A. reacţiile 1 şi 2 sunt substituţii
B. reacţiile 2 şi 3 sunt substituţii
C. reacţiile 1 şi 3 sunt substituţii
D. reacţiile 3 şi 4 sunt adiţii
E. reacţiile 3 şi 4 sunt substituţii
1490. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos reacţionează cu bromul, la întuneric, la temperatura
camerei: I. benzenul; II. ciclohexena; III. ciclohexanul; IV. acidul propionic; V. fenolul; VI.
nitrobenzenul; VII. hexina; VIII. 2,2-dicloropropanul.
A. I, II, V
B. II, V
C. VII
D. II, III, VII
E. I, V, VI
1491. Compuşii carbonilici se pot clasifica în:

A. aldoze
B. cetoze
C. acetali
D. aldehide
E. cetone
1492. Care din afirmaţiile următoare referitoare la compuşii carbonilici sunt adevărate?
A. sunt compuşi organici care conţin în moleculele lor grupa funcţională carbonil
B. dacă grupa carbonil este legată de un atom de hidrogen şi de un radical de hidrocarbură, compuşii se
numesc aldehide
C. dacă grupa carbonil este legată de doi radicali de hidrocarbură, compuşii se numesc cetone
D. dacă grupa carbonil este legată de un atom de hidrogen şi de un radical de hidrocarbură, compuşii se
numesc cetone
E. dacă grupa carbonil este legată de doi radicali de hidrocarbură, compuşii se numesc aldehide
1493. Aldehidele şi cetonele sunt:

A. compuşi cu grupe funcţionale monovalente
B. compuşi cu grupe funcţionale divalente
C. compuşi cu grupe funcţionale trivalente
D. compuşi carbonilici
E. compuşi carboxilici
1494. Se dă următoarea serie de compuşi:

CH3 CH CH=O CH3 C CH3 CH3 CH=O
CH3 O
(I) (II) (III)
Denumirile lor corecte sunt:
A. (I) 2-metilpropanal, (II) dimetil-cetonă, (III) acetaldehidă
B. (I) aldehida 2-metilpropanoică, (II) acetonă, (III) aldehidă acetică
C. (I) aldehida izobutirică, (II) acetonă, (III) etanal
D. (I) 2-metilpropanol, (II) dimetil-cetonă, (III) acetaldehidă
E. (I) aldehida izobutirică, (II) etanal, (III) acetonă
1495. Care din compuşii carbonilici de mai jos sunt cetone?

A.
CH3 CH2 C CH2 CH2 CH3
O
242
B.
CH2=CH C CH=CH2
O
C.
CH3CH2CHO
D.
O
H C
H
E.
CH3 CH CH3
OH
1496. Denumirea cetonelor se poate face astfel:

A. conform IUPAC prin adăugarea sufixului onă la numele alcanului corespunzător catenei celei mai lungi
care conţine grupa carbonil; catena se numerotează astfel încât grupării carbonil să-i corespundă un număr
cât mai mic
B. conform IUPAC prin adăugarea sufixului onă la numele alcanului corespunzător catenei celei mai lungi
cât mai mare
C. conform IUPAC prin adăugarea prefixului onă la numele alcanului corespunzător catenei celei mai lungi
cât mai mic
D. se adaugă cuvântul cetonă la numele celor doi radicali de hidrocarbură legaţi de gruparea carbonil;
substituenţii se denumesc în ordine alfabetică.
E. se adaugă cuvântul cetonă la numele celor patru radicali de hidrocarbură legaţi de gruparea carbonil;
substituenţii se denumesc în ordine alfabetică.
1497. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos conţine grupe carbonil de tip cetonă:
CH3 H O
H3C
O CH3 CH3
O
O CH3
I II O H
III
CH3
H3C
OH O
H O N
H
H3C CH3
IV V
A. I
B. II
C. III
243
D. IV
E. V
1498. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos conţin grupe carbonil de tip aldehidă sau cetonă:
H O
O H O H H
H3C H3C
O
O H H3C
H
CH3 O H
CH3
I II III
O
O O H
CO2H
CH3 O
HO H
CH3 O CH2
IV V
A. I
B. II
C. III
D. IV
E. V
1499. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos sunt tautomeri enolici cu 2-butanona:
OH OH OH
OH
OH
I II III IV V
A. I
B. II
C. III
D. IV
E. V
1500. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos sunt tautomeri enolici cu 2-metilciclohexanona:
OH OH OH OH OH
CH3 CH3 CH3
CH3
CH3
I II III IV V
A. I
B. II
C. III
244
D. IV
E. V
1501. Compusul de mai jos este:

CH3 CH CH2 CHO
OH
A. un aldol
B. 3-hidroxibutanal
C. β-hidroxibutiraldehidă
D. 3-hidroxibutanol
E. 1-carboxiizopropanol

CHO
O 2N
A. 4-carboxi-1-nitrobenzen
B. p-carboxi-1-nitrobenzen
C. p-nitrobenzencarbaldehidă
D. p-nitrobenzaldehidă
E. aldehidă m-nitrobenzoică

CH3 C CH2 CH CH2
O
A. 1-penten-4-onă
B. alilmetilcetonă
C. vinilmetilcetonă
D. 2-pentenonă
E. 4-penten-2-onă
1504. Compusul cu structura de mai jos se poate denumi:

O O
H H
A. glutaral
B. aldehidă glutarică
C. 1,5-pentandial
D. 1,5-diformilpropan
E. 1,5-dicarboxipropan
1505. Compusul cu structura de mai jos se poate numi:

CH3 CH CH2 CH=O
CH3
A. 2-metilbutanal
B. 2-metil-3-butanal
C. 3-metilbutanal
D. 3-metilbutanonă
E. β-metilbutanal
245
1506. Compusul cu structura CH2=O se mai numeşte:
A. formol
B. aldehidă formică
C. formaldehidă
D. acetal
E. metanal

CH=O
A. aldehidă benzoică
B. benzaldol
C. benzaldehidă
D. benzencarbaldehidă
E. formilbenzen
CH=O
A. ciclopentanal
B. ciclopentancarbaldehidă
C. ciclopentanonă
D. formilciclopentan
E. carboxiciclopentan

CH3 C CH3
O
A. dimetilacetonă
B. acetonă
C. dimetilcetonă
D. 2-propanonă
E. propanal

CH3 CH2 C CH3
O
A. 2-butanonă
B. etilmetilcetonă
C. metiletilacetonă
D. acetilmetan
E. 2-butanal
1511. Compusul cu structura CH3–CH=O se poate numi:

A. metanal
B. etanal
C. aldehidă acetică
D. acetaldehidă
E. carboximetan
246
1512. Compusul cu structura O=HC–CH=O se poate numi:
A. etandial
B. acid glioxilic
C. glioxal
D. etandiol
E. benzaldehidă

C6H5 C CH3
O
A. arilmetilcetonă
B. fenilmetilcetonă
C. acetofenonă
D. fenilacetil
E. fenoxicetonă

C6H5 C C6H5
O
A. difenilcetonă
B. difenilacetonă
C. benzofenonă
D. fenoxibenzen
E. fenoxifenil

A. compusul cu structura CH2=CH–CH=O se numeşte propenal
B. compusul cu structura de mai jos se numeşte divinilcetonă
CH2=CH C CH=CH2
O
C. compusul cu structura C6H5–CH2–CH=O se numeşte benzaldehidă
D. compusul cu structura O=HC–CH2–CH=O se numeşte glioxal
E. compusul cu structura de mai jos se numeşte butandionă
CH3 C C CH3
O O
1516. În funcţie de natura radicalilor hidrocarbonaţi legaţi de grupa carbonil, compuşii carbonilici
pot fi:
A. monocarbonilici şi policarbonilici
B. saturaţi
C. micşti
D. nesaturaţi
E. aromatici

A. compusul cu formula structurală C2H4O poate fi aldehidă acetică
B. compusul cu formula structurală CH2O poate fi metanonă
C. compusul cu formula structurală C4H8O poate fi butanonă
D. compusul cu formula structurală C4H8O poate fi butanal
E. compusul cu formula structurală C7H6O poate fi aldehida benzoică
247
1518. Compuşii carbonilici se pot clasifica în funcţie de:
A. natura radicalilor hidrocarbonaţi legaţi de grupa carbonil
B. numărul radicalilor hidrocarbonaţi legaţi de grupa carbonil
C. numărul grupelor carbonil din moleculă
D. miros
E. variaţia punctelor de topire
1519. În funcţie de starea lor de agregare, compuşii carbonilici pot fi:

A. gaze
B. lichide
C. solide
D. amorfe
E. soluţii apoase

A. compuşii carbonilici micşti conţin doi radicali alifatici
B. compuşii carbonilici micşti conţin doi radicali aromatici
C. compuşii carbonilici micşti conţin un radical alifatic şi un radical aromatic
D. glioxalul este un compus policarbonilic
E. propandialul este un compus policarbonilic

A. compusul cu sructura de mai jos se numeşte 2,3-pentandionă
CH3 C CH2 C CH3
O O
B. compusul cu sructura O=HC–CH2–CH2–CH=O se numeşte butandial
C. compusul cu sructura de mai jos se numeşte 2-metilpentanal
CH3 CH2 CH2 CH CH=O
CH3
D. compusul cu sructura O=HC–CH=O se numeşte acetaldehidă
E. compusul cu sructura O=HC–CH2–CH=O se numeşte propandial
1522. Referitor la compuşii carbonilici alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. grupa carbonil este polară
B. între moleculele compuşilor carbonilici se exercită interacţii dipol-dipol
C. grupa carbonil este nepolară
D. între moleculele compuşilor carbonilici se exercită forţe van der Waals
E. în moleculele cetonelor radicalii hidrocarbonaţi sunt legaţi de atomul de carbon al grupei carbonil

A. toate aldehidele sunt în stare gazoasă
B. metanalul este un gaz
C. acetona este lichidă
D. punctele de fierbere ale compuşilor carbonilici sunt determinate de interacţiunile dipol-dipol dintre
molecule
E. punctele de fierbere ale compuşilor carbonilici sunt mai mici decât punctele de fierbere ale
hidrocarburilor cu aceeaşi masă moleculară

A. punctele de fierbere ale compuşilor carbonilici sunt mai mici decât ale alcoolilor cu acelaşi număr de
atom de carbon
B. punctele de fierbere ale compuşilor carbonilici sunt mai mari decât punctele de fierbere ale
hidrocarburilor cu aceeaşi masă moleculară
248
C. punctele de fierbere ale compuşilor carbonilici variază invers proprţional cu masa lor molară
D. punctele de fierbere ale compuşilor carbonilici cresc odată cu creşterea masei lor molare
E. punctele de fierbere ale aldehidelor şi cetonelor cu acelaşi număr de carbon au valori identice
1525. Se dau următorii compuşi carbonilici: I. CH2O; II. CH3CHO; III. CH3CH2CHO; IV.
CH3CH2CH2CHO; V. CH3COCH3; VI. CH3CH2COCH3. Punctele lor de fierbere variaza în ordinea:
A. I>II>III>IV>V>VI
B. I<II<III
C. III<IV<V<VI
D. III<V<IV<VI
E. III>V>IV>VI

A. metanalul are punctul de fierbere mai mare decât aldehida formică
B. etanalul are punctul de fierbere mai mare decât metanalul
C. propanalul are punctul de fierbere mai mare decât propanona
D. butanalul are punctul de fierbere mai mic decât butanona
E. punctul de fierbere al aldehidei formice are valoare negativă
1527. Se dau următorii compuşi: I.butanal; II.butanonă; III.1-butanol. Referitor la variaţia punctelor
lor de fierbere alegeţi afirmaţiile adevărate:
A. I<II<III
B. I>II
C. III>II
D. I>II>III
E. I<III

A. primii termeni sunt solubili în apă
B. solubilitatea în apă a termenilor inferiori se datorează legăturii de hidrogen care se stabileşte între atomul
de oxigen al grupei carbonil şi atomul de hidrogen din moleculele apei
C. termenii inferiori sunt mai puţin solubili în apă decât termenii superiori
D. termenii cu catene hidrocarbonate cu număr mare de atomi de carbon sunt insolubili în apă
E. solubilitatea în apă creşte odată cu creşterea numărului de atomi de carbon din radicalii hidrocarbonaţi

A. acetona este insolubilă în apă
B. acetona este miscibilă cu apa
C. acetofenona este nemiscibilă cu apa
D. acetona formează un strat de lichid uleios la suprafaţa apei
E. compuşii carbonilici cu mai mult de 6 atomi de carbon în moleculă au solubilitatea în apă apropoape nulă

A. formaldehida are un miros puternic, înţepător, sufocant
B. etanalul are miros de migdale amare
C. în concentraţie mică, acetaldehida are miros de mere verzi
D. aldehida benzoică are miros de migdale amare
E. în concentraţie mare, aldehida acetică are un miros neplăcut

A. nu au aplicaţii practice
B. se pot prepara numai prin sinteză
C. se pot utiliza la obţinerea unor produse cosmetice
D. sunt materie primă în industria alimentară
249
E. se utilizează la fabricarea unor coloranţi
1532. Referitor la formaldehidă alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. la temperatură obişnuită este un solid
B. se utilizează la sinteza novolacului
C. soluţia apoasă de concentraţie 40% se numeşte formol
D. se utilizează la conservarea pieselor anatomice
E. se utilizează la fabricarea bachelitei
1533. Referitor la acetaldehidă, alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. se mai numeşte aldehidă acetică
B. se obţine prin reducerea etanolului
C. în concentraţie mare are miros de mere verzi
D. se utilizează la fabricarea industrială a etanolului
E. se obţine industrial prin oxidarea acidului acetic
1534. Referitor la benzaldehidă, alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. se obţine industrial din acid benzoic
B. reprezintă materie primă în industria coloranţilor
C. are miros de migdale amare
D. este izomer geometric cu benzofenona
E. este utilizată în industria produselor cosmetice

A. compusul cu structura de mai jos se numeşte dibenzilcetonă
C6H5 CH2 C CH2 C6H5
O
B. compusul cu structura de mai jos se numeşte difenilcetonă
C6H5 CH2 C CH2 C6H5
O
C. compusul cu structura de mai jos se numeşte 2,4 pentandionă
CH3 C CH2 C CH3
O O
D. compusul cu structura O=HC–CH=CH–CH=O se numeşte 2-butendial
E. compusul cu structura de mai jos se numeşte etilmetilcetonă
CH3 CH C CH3
CH3 O
1536. Reducerea compuşilor carbonilici poate avea loc cu:

A. H2/Pb2+
B. H2/Ni,Pt, Pd
C. NaBH4
D. MeOH/Pt
E. LiAlH4
1537. Se obţine o cetonă prin:

A. oxidarea ciclohexanului cu aer în fază lichidă
B. oxidarea etilbenzenului cu K2Cr2O7/H2SO4
C. oxidarea n-propanolului cu K2Cr2O7/H2SO4
D. adiţia apei la propină
E. hidroliza clorurii de benziliden
250
1538. Prin reacţia alcoolilor cu compuşi carbonilici se formează:
A. acetali
B. esteri
D. cetali
1539. Referitor la reducerea compuşilor carbonilici alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. reducerea aldehidelor conduce la alcooli primari
B. reducerea aldehidelor conduce la alcooli secundari
C. reducerea cetonelor conduce la alcooli primari
D. reducerea cetonelor conduce la alcooli secundari
E. reducerea cetonelor conduce la alcooli terţiari

A. prin reducerea aldehidei formice se obţine etanol
B. prin reducerea acetaldehidei se obţine etanol
C. prin reducerea acetonei se obţine izopropanol
D. prin reducerea acetofenonei se obţine alcool benzilic
E. prin reducerea aldehidei benzoice se obţine alcool benzilic
1541. Prin reducerea acetonei se obţine:

A. 1-propanol
B. 2-propanol
C. alcool izopropilic
D. alcool n-propilic
E. izopropanol
1542. Prin reducerea aldehidei formice se obţine:

A. formol
B. metanol
C. alcool metilic
D. metanal
E. un alcool saturat
1543. Prin reducerea acetaldehidei se obţine:

A. 1-propanol
B. 2-propanol
C. etanol
D. alcool etilic
E. un alcool secundar
1544. Referitor la reducerea 2-butenalului cu NaBH4 se obţine:

A. 2-butanal
B. 2-butenol
C. alcool butilic
D. un alcool primar
E. un alcool nesaturat
1545. Agenţii reducători utilizaţi la reducerea compuşilor carbonilici sunt:

A. hidrogenul lichid
B. LiAlH4
C. NaBH4
251
D. Na/EtOH
E. Zn/H2SO4
1546. Referitor la aldehida formică alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. se obţine prin oxidarea metanului la 400-6000C, în prezenţa oxizilor de azot
B. prin reducere cu sodiu metalic conduce la metanol
C. prin oxidare cu acid sulfuric conduce la dioxid de carbon şi apă
D. prin condensare cu fenol conduce la polifenol
E. are rol de componentă carbonilică în reacţiile de condensare
1547. Referitor la reacţia de condensare a compuşilor carbonilici alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. se elimină o moleculă mică
B. se formează o nouă legătură chimică simplă, σ
C. are loc numai între compuşi identici
D. are loc numai între compuşi diferiţi
E. poate avea loc între compuşi identici sau diferiţi
1548. Referitor la condesarea aldolică alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. poate avea loc între două molecule de aldehide
B. poate avea loc între două molecule de cetone
C. poate conduce la un aldol
D. poate conduce la un cetol
E. conduce la un compus cu funcţiune simplă
1549. Referitor la condensarea crotonică alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. poate avea loc între două molecule de aldehide
B. poate avea loc între două molecule de cetone
C. poate conduce la o aldehidă nesaturată
D. poate conduce la o cetonă nesaturată
E. poate conduce la un hidroxiacid
1550. Prin condensarea aldolică a două molecule de etanal se poate obţine:

A. un aldol
B. un croton
C. 3-hidroxibutanal
D. 2-butenal
E. o hidroxialdehidă
1551. Prin condensarea crotonică a două molecule de etanal se poate obţine:

A. un aldol
B. un croton
C. 2–butenal
D. o hidroxialdehidă
E. aldehidă crotonică şi apă
1552. Prin condensarea a două molecule de acetonă se poate obţine:

A. 4- hidroxi-4-metil-2-pentanonă
B. 4-metil-3-penten-2-onă
C. un aldol
D. un croton
E. o cetonă saturată
1553. Pot fi componente carbonilice în reacţiile de condensare:

A. metanolul
252
B. metanalul
C. etanolul
D. etanalul
E. acetona
1554. Care dintre următorii compuşi carbonilici nu poate fi componentă metilenică în condensarea
aldolică?
A. aldehida izobutirică
B. difenilcetona
C. aldehida acetică
D. aldehida 2,2-dimetilpropionică
E. diizopropilcetona
1555. Care dintre următorii compuşi carbonilici poate avea rol de componentă metilenică la
condensarea crotonică?
A. aldehida benzoică
B. aldehida izobutirică
C. diterţbutilcetona
D. metilterţbutilcetona
E. propanona
1556. Precizaţi care dintre următoarele reacţii de condensare sunt posibile:

A. benzaldehidă + glioxal
B. benzaldehidă + acetaldehidă
C. cloral + acetaldehidă
D. benzaldehidă + acetonă
E. aldehidă trimetilacetică + formaldehidă
1557. Prin condensarea unei molecule de benzaldehidă cu o moleculă de propanal se poate obţine:
A. un hidroxiacid
B. 3-fenil-3-hidroxi-2-metilpropanal
C. benzilidenacetonă
D. 2-benziliden-2-metiletanal
E. o aldehidă nesaturată
1558. Prin condensarea crotonică a unei molecule de acetaldehidă cu o moleculă de acetonă poate
rezulta:
A. 2-butenonă
B. 3-penten-2-onă
C. 2-metil-2-butenal
D. 3-metil-2-butenal
E. 3-metil-1-butenal
1559. Prin condensarea în mediu acid, la rece, dintre fenol şi formaldehidă rezultă:
A. alcooli o-hidroxibenzilici
B. alcooli p-hidroxibenzilici
C. un compus macromolecular cu structură trididemensională
D. un compus macromolecular cu structură filiformă
E. novolac
1560. Prin condensarea în mediu bazic dintre fenol şi formaldehidă, pot rezulta:
A. alcooli o- hidroxibenzilici
B. alcooli p-hidroxibenzilici
C. un compus macromolecular cu structură tridimensională
253
D. un compus macromolecular cu structură filiformă
E. bachelită C
1561. Prin condensarea crotonică a unei molecule de acetonă cu două molecule de formaldehidă se
poate obţine:
A. 3-buten-2-onă
B. 3-butenal
C. divinilcetonă
D. dietenilcetonă
E. 1,4–butandionă
1562. Prin condensarea crotonică a unei molecule de acetonă cu două molecule de acetaldehidă se
poate obţine:
A. 4-penten-2-onă
B. 3-penten-2-onă
C. 2,5-heptadien-4-onă
D. dialilcetonă
E. dipropenilcetonă
1563. Compusul carbonilic cu structura de mai jos se poate numi:

CH2 CH CH2 C CH2 CH CH2
O
A. 1,7-heptadien-4-onă
B. 1,6-heptadien-4-onă
C. dialilcetonă
D. dipropenilcetonă
E. divinilcetonă
1564. Poate avea rol de componentă metilenică în reacţiile de condensare crotonică:

A. tricloroacetaldehida
B. difenilcetona
C. fenilmetilcetona
D. 2-butenalul
E. 3-butenalul
1565. Nu poate avea rol de componentă metilenică în reacţia de condensare crotonică:

A. acetaldehida
B. formaldehida
C. benzaldehida
D. 4-metil-3-pentenona
E. divinilcetona
1566. Referitor la novolac, alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. este o substanţă amorfă
B.este o substanţă solidă
C. este solubil în apă
D. este solubil în alcool
E. este termoplastic
1567. Acetaldehida se poate oxida cu:

A. Ag2O
B. K2Cr2O7/H2SO4
C. KMnO4/HO-
254
D. [Ag(NH3)2]OH
E. O3/Cu
1568. Despre benzaldehidă sunt adevărate afirmaţiile:

A. este un lichid incolor sau slab-gălbui
B. are miros de migdale amare
C. prin oxidare formeaza acid benzoic
D. este solubilă în apă
E. se găseşte în natură sub forma unui glicozid numit amigdalină
1569. Despre aldehida formică sunt adevărate afirmaţiile:

A. are proprietăţi oxidante
B. este solubilă în apă şi alcool
C. este utilizată la obţinerea fenoplastelor
D. este un lichid cu miros pătrunzător
E. are acţiune cancerigenă
1570. Compusul cu formula structurală Cl3C–CH=O se numeşte:

A. aldehidă tricloroacetică
B. etanal
C. enol
D. cloral
E. oximă

CH=O
OH
A. fenilacetaldehidă
B. o-hidroxibenzaldehidă
C. feniletanal
D. salicilaldehidă
E. benzofenonă
1572. Pot rezulta compuşi carbonilici prin oxidarea:

A. hidrocarburilor saturate
B. alchenelor
C. alchinelor
D. alcoolilor primari şi secundari
E. alcoolilor terţiari
1573. Se obţin compuşi carbonilici prin reacţia dintre compuşii organo-magnezieni şi:
A. cloruri acide
B. anhidride acide
C. esteri
D. amide
E. amine
1574. Prin reacţia dintre compuşii carbonilici şi amoniac se formează:

A. oxime
B. hidrazone
C. aldimine
D. cetimine
255
E. azine
1575. Prin condensarea aldehidelor cu fenol poate rezulta:

A. rezită
B. novolac
C. urotropină
D. ditiolan
E. ditian
1576. Referitor la autooxidarea aldehidelor sunt adevărate afirmaţiile:

A. se realizează cu oxigen molecular
B. poate avea loc la întuneric
C. are loc în prezenţă de promotori
D. conduce la peracizi
E. conduce la acizi dicarboxilici
1577. Reacţia Canizzaro:

A. este o reacţie de hidroliză
B. este o reacţie de oxido-reducere
C. este o reacţie de condensare
D. este caracteristică aldehidelor aromatice
E. este caracteristică cetonelor aromatice
1578. Reducerea grupei carbonil se poate face cu:

A. H2/Ni, Pd
B. Zn(Hg)/HCl
C. LiAlH4
D. Na/alcool
E. Na/Na2CO3

CH3 C CH2 CH=O
O
A. aldehidă malonică
B. aldehidă acetilacetică
C. acetilacetonă
D. formilacetonă
E. glioxal

C6H5 C C C6H5
O O
A. benzil
B. benzoină
C. 1,2-difeniletandionă
D. dibenzoil
E. fenilglioxal
1581. Compuşii monocarbonilici pot reacţiona cu:

B. amoniac
C. hidrazină
D. hidrazonă
256
E. oxime
1582. Compusul cu structura CH3–CH=CH–CH=O se numeşte:

A. aldehidă cinamică
B. aldehidă crotonică
C. α,β-butenal
D. aldehidă sorbică
E. 2-butenal
1583. Aldehidele dau reacţii de condensare cu:

A. cetone
B. amoniac
C. amine primare
D. hidrazină
E. acid cianhidric
1584. Prin condensarea crotonică dintre o moleculă de acetaldehidă şi o moleculă de aldehidă

propionică se poate forma:
A. 2-pentenal
B. 3-pentenal
C. 4-pentenal
D. 2-metil-2-butenal
E. 3-metil-2-butenal
1585. Prin condensarea aldolică dintre o moleculă de acetaldehidă şi o moleculă de aldehidă

propionică se poate forma:
A. 3-hidroxipentanal
B. 4-hidroxipentanal
C. 3-hidroxi-2-metilbutanal
D. 3-hidroxi-3-metilbutanal
E. 5-hidroxipentanal
1586. Prin condensarea aldolică şi crotonică dintre acetonă şi aldehida benzoică în exces se poate
forma:
A. benzil
B. 4-fenil-4-hidroxi-2-butanonă
C. benzilidenacetonă
D. dibenzilidenacetonă
E. difenilcetonă
1587. Prin condensarea aldolică şi crotonică dintre o moleculă de acetaldehidă şi o moleculă de

aldehidă benzoică se poate forma:
A. aldehida cinamică
B. 3-fenil-2-propenal
C. aldehida crotonică
D. 2-hidroxi-3-fenilpropenal
E. 3-fenil-3-hidroxipropanal
1588. Despre novolac sunt adevărate afirmaţiile:

A. se formează prin condensarea fenolului cu formaldehidă, în mediu acid
B. se formează prin condensarea fenolului cu formaldehidă, în mediu bazic
C. este alcătuit din molecule filiforme
D. rezultă din fenol şi formaldehidă la rece, în prezenţă de acid sulfuric concentrat
E. este solubil în apă
257
1589. Referitor la rezită, alegeţi afirmaţiile adevărate:
A. se obţine în mediu acid, la rece
B. se obţine în mediu bazic
C. se mai numeşte bachelită C
D. se mai numeşte novolac
E. se obţine din fenol şi formaldehidă
1590. Referitor la bachelita C, alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. este o substanţă solidă
B. este o substanţă termorigidă
C. este o substanţă termoplastică
D. nu se topeşte la încălzire
E. nu se dizolvă în nici un solvent
1591. Despre bachelita C sunt adevărate afirmaţiile:

A. se formează prin condensarea fenolului cu formaldehidă în mediu bazic
B. se formează prin condensarea fenolului cu formaldehidă în mediu acid
C. rezultă din reacţia novolacului cu formaldehidă în exces
D. se numeşte şi rezită
E. se formează printr-o condensare de tip aldolic
1592. Care dintre următorii compuşi carbonilici poate avea rol de componentă metilenică în reacţiile
de condensare aldolică?
A. glioxalul
B. acetofenona
C. difenilcetona
D. aldehida trimetilacetică
E. acroleina
1593. Care dintre următorii compuşi carbonilici poate avea rol de componentă metilenică în reacţiile
de condensare aldolică?
A. formaldehida
B. acetaldehida
C. cloralul
D. acetona
E. benzofenona
1594. Care dintre următorii compuşi poate fi componentă carbonilică în reacţia de condensare
crotonică?
A. aldehida formică
B. acidul benzilic
C. glioxalul
D. metilglioxalul
E. fenilglioxalul
1595. Referitor la acetonă, alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. are formula moleculară C3H6O
B. este un bun solvent pentru compuşii organici
C. este insolubilă în apă
D. este o aldehidă
E. se foloseşte la obţinerea plexiglasului
1596. Se consideră următoare schemă de reacţii:
258
HO H KMnO4 / H2SO4
2X Y Z CH3COOH + HOOC COOH
- H2O
A. compusul X este acetona
B. compusul X este acetaldehida
C. compusul Y este 2-hidroxibutanalul
D. compusul Z este 2-butenalul
E. compusul Z este 2-metil-2-butenalul

+ H2O / H2SO4 K2Cr2O7 / H2SO4 + CH2O / HO
C3H6 X Y Z
A. compusul X este 1-propanolul
B. compusul X este 2-propanolul
C. compusul Y este acetona
D. compusul Z este 4-hidroxi-2-butanona
E. compusul Z este 1-hidroxi-3-butanona
1598. Prin condensarea crotonică a două aldehide saturate omoloage, X şi Y, se obţine un compus Z.
Ştiind că prin reacţia compusului Z cu reactiv Tollens se obţine acid propenoic, alegeţi răspunsurile
corecte:
A. compusul X este formaldehida
B. compusul X este acetaldehida
D. compusul Z este propanal
E. compusul Z este propenal
1599. Alegeţi compusul carbonilic care nu poate fi obţinut printr-o reacţie de acilare:
A. benzofenonă
B. acetofenonă
C. fenilacetonă
D. fenilacetaldehidă
E. acetonă
1600. Prin reacţia de condensare crotonică a benzaldehidei cu acetona în raport molar 2:1 se obţine:
A. benzilacetona
B. benzilidenacetona
C. dibenzilacetona
D. dibenzilidenacetona
E. difenilcetona

A. compusul cu formula moleculară C5H10O este o aldehidă nesaturată
B. novolacul se obţine prin polimerizarea fenolului cu aldehida formică
C. etanalul se poate obţine prin oxidarea etanolului cu permanganat de potasiu în mediu de acid sulfuric
concentrat
D. nu poate avea loc o reacţie de condensare între două molecule de benzaldehidă
E. aldehidele saturate conţin în molecula lor electroni π

A. între moleculele de aldehide se stabilesc legături dipol-dipol
259
B. între moleculele de aldehide se stabilesc legături de hidrogen
C. etanalul este solubil în apă
D. metanalul se poate condensa aldolic cu aldehida benzoică
E. soluţia apoasă de metanal de concentraţie 40 % se numeşte formol
1603. Produsul condensării crotonice a doi moli de acetonă se reduce cu NaBH4. Compusul X rezultat
poate fi:
A. 4-metil-3-penten-2-onă
B. 4-metil-3-penten-2-ol
C. un hidroxiacid
D. doi acizi
E. un alcool nesaturat

CH3
CH3 C CH2 C CH3
Cl O
A. patru atomi de carbon primari
B. trei atomi de carbon primari
D. un atom de carbon secundar
CH C CHO
CH3
B. doi atomi de carbon primari
D. un atom de carbon cuaternar
E. doi atomi de carbon cuaternari
1606. În compusul cu structura CH3–CH=CH–CHO se găsesc:

B. doi atomi de carbon primar
C. un atom de carbon secundar
E. doi atomi de carbon terţiari
1607. Acetona şi 2-hidroxipropena sunt izomeri:

A. de poziţie
B. de catenă
C. de funcţiune
D. geometrici
E. tautomeri
1608. Formaldehida se poate condensa cu:

A. fenol
B. acetaldehidă
C. hidroxilamină
D. hidrazină
260
E. bromură de magneziu
1609. Condensarea formaldehidei cu fenol poate avea loc în mediu:

A. acid
B. bazic
C. neutru
D. oxidant
E. reducător
1610. Prin condensarea aldolică a unei molecule de benzaldehidă cu o moleculă de butanonă se poate
forma:
A. 1-fenil-1-hidroxi-3-pentanonă
B. 5-fenil-5-hidroxi-3-pentanonă
C. 1-fenil-1-hidroxi-2-metil-3-butanonă
D. 4-fenil-4-hidroxi-3-metil-2-butanonă
E. 1,1-fenilhidroxi-2-metilbutanonă

H3C
CH2CH3
H3C
O
B. trei atomi de carbon secundari
C. cinci atomi de carbon secundari
D. trei atomi de carbon terţiari
E. doi atomi de carbon cuaternari

CH3
CH2
CH3
CH CH
C CH3
O H
B. patru atomi de carbon primari
D. doi atomi de carbon terţiari
E. un atom de carbon terţiar

+ HCl + H2 O K2Cr2O 7 / H2SO4
X Y Z W
- HCl
NaOH
2W 2-butenal
- H2O
261
B. compusul Z este etanol
C. compusul Z este glicolul
D. compusul W este etanal
E. compusul W este acid etanoic

NaOH R. Tollens
2X Y acid 2-butenoic
- H2O
A. compusul X este metanal
B. compusul X este etanal
C. compusul Y este butanal
D. compusul Y este 2-butenal
E. compusul Y este 3-butenal

NaOH NaBH4
2 CH3CHO X Y
- H2O
A. compusul X este butanal
B. compusul X este 2-butenal
C. compusul Y este 1-butenol
D. compusul Y este 2-butenol
E. compusul Y este 3-butenol

NaOH H + H2 / Pt
CH2O + CH3CHO X Y Z
- H2O
A. compusul X este propenal
B. compusul X este 3-hidroxipropanal
C. compusul Y este propanal
D. compusul Z este 1-propenol
E. compusul Z este 1-propanol

NaOH H LiAlH4
2 CH3 C CH3 X Y Z
- H2 O
O
A. compusul Y este 2-metil-2-pentenonă
B. compusul Y este 4-metil-3-penten-2-onă
C. compusul Z este 4-metil-2-pentanol
D. compusul Z este 2-metil-4-pentenol
E. compusul Z este 4-metil-3-penten-2-ol

H NaBH4
C6H5CHO + CH3CHO X Y
- H2O
262
A. compusul X este benzilidenacetona
B. compusul X este benzilidenetanal
C. compusul Y este 3-fenil-1-propanol
D. compusul Y este 3-fenil-1-propenol
E. compusul Y este 3-fenil-2-propenol
1619. Compusului cu formula moleculară C5H10O îi corespund (fără stereoizomeri):

A. două cetone
B. trei cetone
C. trei aldehide
D. patru aldehide
E. cinci aldehide

A. cinci aldehide
B. şase aldehide
C. opt aldehide
D. cinci cetone
E. şase cetone

A. nouă aldehide
B. zece aldehide
C. doisprezece aldehide
D. cinci cetone
E. zece cetone
1622. Acetaldehida se poate obţine prin:

A. oxidarea etenei cu permanganat de potasiu în mediu bazic
B. oxidarea etanolului cu K2Cr2O7/H2SO4
C. hidroliza clorurii de etil
D. hidroliza 1,1-dicloroetanului
E. adiţia apei la acetilenă în prezenţa HgSO4 şi H2SO4

A. prin adiţia apei la vinilacetilenă în mediu de Hg2SO4 /H2SO4 se obţine metilvinilcetonă
B. prin adiţia acidului bromhidric la aldehida crotonică se obţine 2-bromobutanal
C. acroleina (propenalul) se obţine prin deshidratarea glicerinei cu acid sulfuric
D. prin oxidarea toluenului cu dicromat de potasiu se obţine benzaldehidă
E. prin condensarea crotonică dintre aldehida formică şi aldehida acetică se obţine acroleină
1624. Benzaldehida se poate condensa cu:

A. formaldehidă
B. acetofenonă
C. tricloroacetaldehidă
D. benzofenonă
E. acetonă
1625. Benzaldehida nu se poate condensa crotonic cu:

A. formaldehida
B. 2-fenil-2-propenal
C. acroleina
D. acetaldehida
263
E. ea însăşi
1626. Prin condensarea crotonică a ciclopentanonei cu ea însăşi poate rezulta:

A.
O
B.
O
C.
O O
D.
O
E.
O
1627. Alegeţi reacţiile corecte:

A.
+ Cl2 / CCl4
C6H5 CH CH CHO C6H5 CH CH CHO
Cl Cl
B.
NaBH4
CH3CHO CH3COOH
C.
AlCl3
C6H6 + C6H5COCl C6H5COC6H5
- HCl
D.
R. Tollens
C6H5CHO C6H5CH2OH
E.
K2Cr2O 7 / H2SO4
CH3CH2OH CH3CHO
264
1628. Se pot forma aldehide prin următoarele reacţii:
A. deshidratarea glicerinei cu acid sulfuric
B. acilarea benzenului cu clorură de acetil
C. oxidarea n-propanolului cu dicromat de potasiu în mediu de acid sulfuric
D. adiţia apei la acetilenă în prezenţa HgSO4/H2SO4
E. adiţia apei la vinilacetilenă în prezenţa HgSO4/H2SO4
1629. Pot rezulta aldehide prin următoarele reacţii:

A.
K2Cr2O 7 / H2SO4
CH3 CH=CH2 + [O]
B.
+ H2 O
C6H5 CHX2
C.
H
CH3CHO + CH3CHO
D.
AlCl3
C6H6 + C6H5COCl
- HCl
E.
K2Cr2O 7 / H2SO4
CH3CH2OH
1630. Pot rezulta cetone prin următoarele reacţii:

A.
+ H2O; HgSO4 / H2SO4
H2C=CH C CH
B.
AlCl3
C6H6 + CH3COCl
- HCl
C.
H
2 CH3 C CH3
O
D.
CH3CH2Cl + H2O
E.
CH3CHCl2 + H2O
1631. Se consideră schema de reacţie:

+ 2Cl2 / h + H2O + H2 / Ni
C6H5CH3 X Y Z
- 2 HCl - 2 HCl
A. compusul X este clorura de benzil
B. compusul X este clorura de benziliden
C. compusul Y este alcoolul benzilic
D. compusul Y este aldehida benzoică
265
1632. Propanona se poate obţine prin:

A. oxidarea izopropanolului
B. hidroliza 2,2-dicloropropanului
C. oxidarea izobutenei
D. condensarea aldehidei formice cu aldehida acetică
E. adiţia apei la propină
1633. Nu se poate obţine acetonă prin:

A. condensarea a două molecule de etanal
B. adiţia apei la acetilenă
C. hidroliza 2,2-dicloropropanului
D. alchilarea benzenului cu propenă, în prezenţă de AlCl3 umedă
E. oxidarea 2-metil-2-butenei
1634. Se poate obţine fenilmetilcetonă prin:

A. alchilarea benzenului cu clorură de acetil, în prezenţa AlCl3
B. oxidarea 2-fenilpropenei
C. hidroliza 1,1-dicloro-1-feniletanului
D. adiţia apei la fenilacetilenă
E. hidroliza clorurii de benziliden
1635. Se poate obţine o cetonă prin oxidarea următoarelor alchene:

A. CH2=CH–CH2–CH3
B.
CH2 C CH2 CH3
CH3
C. CH2=CH2
D.
CH3 C C CH3
CH3 CH3
E.
CH3
CH3
1636. Se pot obţine cetone prin hidroliza următorilor compuşi:

A. CH3–CCl3
B. C6H5–CHCl2
C. CH3–CCl2–CH3
D.
Cl
Cl
E.
Cl
Cl
266
1637. Se pot obţine alcooli secundari prin reducerea:
A. CH3CH2CHO
B.
CH3 C CH3
O
C.
CH3 C C6H5
O
D. CH2=CH–CHO
E.
1638. Se pot obţine alcooli primari prin reducerea:

A. benzaldehidei
B. acetonei
C. acetofenonei
D. difenilcetonei
E. etanalului
1639. Se pot obţine alcooli nesaturaţi prin reducerea:

A. propanonei cu Pt
B. 2-butenalului cu Na BH4
C. acroleinei cu LiAlH4
D. etilbenzenului cu Ni
E. 2-benziliden-2-metiletanalului cu LiAlH4
1640. Se consideră următoarea schemă de reacţie:

H2SO4 K2Cr2O7 / H2SO4 + H2 / Pt
C3H6 + H2O X Y X
A. compusul X este 1-propanol
B. compusul X este 2-propanol
C. compusul X este propanona
D. compusul Y este 2-propanol
E. compusul Y este 2-propanona
1641. Se consideră următoarea schemă de reacţie:

H2O / H2SO4 K 2Cr2O7 / H2SO 4 + CH2O
CH3 CH=CH CH3 X Y Z + Z'
A. compusul X este 2-butanol
B. compusul Y este 2-butanona
C. compusul Z este dietilcetona
D. compusul Z este etilvinilcetona
E. compusul Z’ este 3-metil-3-buten-2-onă
1642. Se consideră compusul cu structura de mai jos, în care se găsesc:
267
O
CH2 C C CH3
CH3
A. doi electroni π
B. patru electroni π
C. zece legături simple, σ
D. treisprezece legături simple, σ
1643. Alegeţi reacţiile incorecte:

A. C6H5CHO + 2[Ag(NH3)2]OH → C6H5COOH + 2Ag + 4NH3 + H2O
hν
B. CH3CHO + 3Cl2 ⎯⎯→ CCl3–CHO + 3HCl
C. CH2O + C6H5OH → C6H5–CH2–C6H5 + H2O
D. CH2O + CH2O → HO–CH2–CH2–OH
E. C6H5CH2Cl + H2O → C6H5CHO + HCl
1644. Ciclohexanona poate reacţiona cu:

A. reactiv Tollens
B. reactiv Fehling
C. K2Cr2O7/H2SO4
D. benzaldehidă
E. ea însăşi
1645. 2-Metil-2-butenalul se poate obţine pornind de la:

A. 2-metil-2-buten-1-ol prin deshidratare
B. 2-hidroxi-2-metilbutanal prin deshidratare
C. 4-hidroxi-2-metilbutanal prin deshidratare
D. 2-metil-2-buten-1-ol prin oxidare
E. 1,1-dicloro-2-metil-2-butenă prin hidroliză

+ H2O + CH2O / H NaBH4
C2H4Cl2 X Y Z
- 2HCl _ HO
2
A. compusul X este etanal
B. compusul Y este propanal
C. compusul Y este propenal
D. compusul Z este 1-propenol
E. compusul Z este 2-propen-1-ol

+ H2O + CH2O / H + H2 / Ni
2,2-dicloropropan X Y Z
- 2HCl _ HO
2
B. compusul X este propanonă
C. compusul Y este 2-butanonă
D. compusul Z este 3-buten-2-ol
E. compusul Z este 2-butanol
268
K2Cr2O7 / H2SO4
izobutena X + CO2 + H2O
H + H2 / Ni
2X Y Z
- H2 O
A. compusul X este propanonă
B. compusul Y este 4-metil-3-penten-2-onă
C. compusul Z este 2-metil-3-hidroxipentan
D. compusul Z este 4-metil -2-pentanonă
E. compusul Z este 4-metil-2-pentanol

CaC2 + 2H2O X + Ca(OH)2
HgSO4 / H2SO4
X + H2 O Y
NaOH
2Y Z
A. compusul X este metan
C. compusul Y este etanal
D. compusul Z este 2-butenal
E. compusul Z este 3-hidroxibutanal

NaBH4
2-butenal X Y
- H 2O
A. compusul X este 1-butanol
B. compusul X este 2-buten-1-ol
C. compusul Y este 2-butenă
D. compusul Y este 1,2-butadienă
E. compusul Y este 1,3-butadienă

+ H2 / Ni H2SO4 K2Cr2O7 / H2SO4
izopropilmetilcetona X Y Z + W
- H2O
Ni
W + H2 2-propanol
A. compusul Y este 2-butena
B. compusul Y este 2-metil-2-butena
C. compusul Z este acidul etanoic
D. compusul W este acidul etanoic
E. compusul W este propanona

269
A. compusul cu structura de mai jos se numeşte 4-etil-5-metil-3-hexanonă
CH3
CH3CH2 C CH CH CH3
O CH2CH3
B. compusul cu structura de mai jos se numeşte 2-etil-3-metilbutanal
CH3CH2 CH CHO
CH(CH3)2
C. compusul cu structura de mai jos se numeşte 1,2-dihidroxi-4-pentanonă
CH3 C CH2 CH CH2
O OH OH
D. compusul cu structura de mai jos se numeşte 3-etil-6,6-dimetil-2-ciclohepten-1-onă
H3C
CH2CH3
H3C
O
E. compusul cu structura de mai jos se numeşte 2-benzoilciclobutanonă
CH2C6H5

CHO
CH2CH3
A. conţine doi atomi de carbon primari
B. conţine patru atomi de carbon secundari
C. conţine patru electroni π
D. conţine doi atomi de carbon terţiari
E. este o cetonă
1654. Referitor la formula moleculară C4H8O, alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. doi compuşi carbonilici reacţionează cu [Ag(NH3)2]OH
B. trei compuşi carbonilici reacţionează cu [Ag(NH3)2]OH
C. toţi compuşii carbonilici pot avea rol de componentă metilenică în reacţia de condensare crotonică
D. doi compuşi carbonilici pot avea rol de componentă metilenică în reacţia de condensare crotonică
E. toţi compuşii carbonilici pot avea rol de componentă carbonilică în reacţia de condensare crotonică

+ H2O / H2SO4 K2Cr2O7 / H2SO4
Pd / Pb2+
1-butina + H2 X Y Z
A. compusul X este 1-butena
B. compusul Y este 1-butanol
C. compusul Y este 2-butanol
D. compusul Z este 2-butanonă
270
E. compusul Z este acidul izobutiric
1656. Pot reacţiona cu reactivul Tollens:

A. propanal
B. propanonă
C. acetofenonă
D. benzaldehidă
E. 2-butenal
1657. Se pot obţine prin reacţia Kucerov:

A. formaldehida
B. acetaldehida
C. benzaldehida
D. 2-butanona
E. acetofenona
1658. Se pot obţine prin reacţia Kucerov:

A. dietilcetona
B. dimetilcetona
C. diizopropilcetona
D. 2,4-dimetil-3-pentanona
E. difenilcetona
1659. Referitor la 2-butanonă alegeţi afirmaţiile corecte:

A. se pot obţine prin reacţia Kucerov
B. poate reacţiona cu [Ag(NH3)2]OH
C. prin reducere formează un alcool primar
D. poate fi componentă metilenică în reacţia de condensare crotonică
E. se poate oxida cu permanganat de potasiu şi acid sulfuric
1660. Precizaţi prin oxidarea căror alchene cu K2Cr2O7/H2SO4 se poate obţine acetonă:
A. 2-metil-2-pentenă
B. 1,2-dimetil-1-ciclobutenă
C. 2-pentenă
D. 2,3-dimetil-2-butenă
E. 1-butenă
1661. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos conduc, prin oxidare cu K2Cr2O7/H2SO4, la
propanonă:
C. 2,4-dimetil-2,4-hexadienă
D. 4-metil-1-pentenă
E. 1,3-butadienă
1662. Agenţii reducători utilizaţi la reducerea compuşilor carbonilici pot fi:

A. LiAlH4
B. NaBH4
C. Zn,Pd2+
D. Na /EtOH
E. H2SO4
1663. În structura benzaldehidei există:

A. şase electroni π
271
B. opt electroni π
C. patru electroni π
D. patru electroni p
E. şase electroni p
1664. În structura acetonei există:

A. şase electroni π
B. doi electroni π
C. şase electroni p
D. patru electroni p
E. doi electroni p
1665. Condensarea compuşilor carbonilici între ei poate fi:

A. intramoleculară
B. extramoleculară
C. aldolică
D. crotonică
E. eterică

A. hidroxialdehidele saturate se numesc aldoli
B. hidroxialdehidele saturate se numesc crotoni
C. aldehidele nesaturate se numesc crotoni
D. hidroxicetonele saturate se numesc cetoli
E. hidroxialdehidele nesaturate se numesc crotoni

A. compuşii carbonilici cu număr mic de carbon dau recţii de condensare cu molecule de compuşi aromatici
B. reacţia de condensare a metanalului cu fenolul (în cataliză acidă) are importanţă practică deosebită
C. etanalul este materie primă utilizată la fabricarea industrială a acidului acetic
D. aldehida benzoică este utilizată ca materie primă la fabricarea benzenului
E. soluţia apoasă 40% de acetonă se numeşte. formol

K2Cr2O7 / H2SO4 + H2 / Ni
X Y
H3C CH3
A. compusul X este 2,5-hexadiena
B. compusul X este 2,5-hexandionă
C. compusul Y este 2,5–hexandiol
D. compusul Y este 1,2-dimetil-1,2-ciclobutandiol
E. compusul Y este 1,2–dihidroxiciclobutan
1669. Se pot obţine aldehide prin oxidarea cu K2Cr2O7/H2SO4 a următorilor alcooli:

A. etanol
B. 2-metil-1-propanol
C. 2-propanol
D. terţbutanol
E. ciclopropanol
1670. Se pot obţine cetone prin oxidarea cu K2Cr2O7/H2SO4 sau a următorilor alcooli:
B. alcool terţbutilic
272
C. ciclobutanol
D. 3-metil-2-butanol
E. alcool benzilic

A. prin oxidarea cu K2Cr2O7/H2SO4 a metilvinilcetonei se formează acid cetopropionic
B. prin oxidarea ciclohexanonei cu reactiv Fehling se formează acid benzoic
C. prin condensarea aldolică dintre metanal şi etanal se formează propenal
D. formulei C8H8O îi corespunde un număr de cinci izomeri cu inel aromatic
E. propanona şi propanalul diferă prin natura grupei funcţionale
1672. Compusului cu formula moleculară C8H8O îi corespunde un număr de izomeri cu nucleu

aromatic:
A. 2 aldehide
B. 3.aldehide
C. 4 aldehide
D. 2 cetone
E. 1 cetonă
1673. Câţi compuşi carbonilici cu formula moleculară C4H8O (fără stereoizomeri) pot reacţiona cu
[Ag(NH3)2]OH?
A. o aldehidă
B. două aldehide
C. o cetonă
D. două cetone
E. nici o cetonă
1674. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos se poate condensa cu el însuşi:
A. metanalul
B. etanalul
C. propanona
D. difenilcetona
E. acetofenona
A. diterţbutilcetona
B. benzaldehida
C. benzofenona
D. acetaldehida
E. acetona
A. ciclohexanona
B. butanona
C. butanalul
D. formaldehida
E. aldehida benzoică
1677. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos nu se poate condensa crotonic cu el însuşi:
A. 2-butenalul
B. aldehida crotonică
C. dimetilcetona
D. 3-metilbutanal
E. 2-metilbutanal
273
HgSO4 / H2SO4 + H2 / Ni
fenilacetilena + H2O X Y
A. compusul X este alcoolul benzilic
B. compusul X este fenilmetilcetona
C. compusul X este 1-feniletenol
D. compusul Y este 1-feniletanol
E. compusul Y este un alcool secundar

HgSO 4 / H2SO4 + H2 / Ni HO
C4H6 + H2O X Y Z
- H2O
Ştiind despre compusul cu formula moleculară C4H6 că poate reacţiona cu sodiu metalic, alegeţi
afirmaţiile adevărate:
A. compusul X este butanal
B. compusul X este butanona
C. compusul Y este 2-butanol
D. compusul Z este 1-butena
E. compusul Z este 2-butena

15000C + H2O; HgSO4 / H2SO4 + H2 / Ni H
2 CH4 X Y Z W
- 3 H2 - H2O
A. compusul Y este alcoolul vinilic
B. compusul Y este etanal
C. compusul Z este etanol
D. compusul W este etena
E. compusul W este etanul

15000C + H2O; HgSO4 / H2SO4 + CH2O
2 CH4 X Y Z
- 3 H2 - H2O
A. compusul X este formaldehida
C. compusul Y este formaldehida
D. compusul Z este aldehida propionică
E. compusul Z este acroleina

oxizi de azot
CH4 + O2 X + H2O
400 - 6000C
HO
2 X + 2 C6H5OH Y + Y'
274
A. compusul X este acetilena
B. compusul X este formaldehida
C. compusul Y poate fi alcool o-hidroxibenzilic
D. compusul Y este o,o-dihidroxidifenilmetan
E. compusul Y poate fi alcool p-hidroxibenzilic

+ Cl2 / h + H2O / HO + C6H5OH / H
p-crezol X Y Z
- HCl - HCl - H2O
A. compusul X este 2-cloro-4-hidroxitoluen
B. compusul Y este alcool o-hidroxibenzilic
C. compusul Y este alcool p-hidroxibenzilic
D. compusul Z este o,o’-dihidroxidifenilmetan
E. compusul Z este p,p’-dihidroxidifenilmetan

+ Cl2 / h + H2O / HO + C6H5OH / H
o-crezol X Y Z
- HCl - HCl - H2O
A. compusul Y este alcool o-hidroxibenzilic
B. compusul Y este alcool p-hidroxibenzilic
C. compusul Z este o,o’-dihidroxidifenilmetan
D. compusul Z este p,p’-dihidroxidifnilmetan
E. compusul Z este novolac

H2SO4 + H2O / H H2SO4 KMnO4 / H2SO 4
2,3-dimetil-1-butanol X Y Z 2 CH3 C CH3
- H2O - H2 O
O
A. compusul x este 2,3-dimetil-1-butenă
B. compusul X este 2,3-dimetil-2-butenă
C. compusul Y este 2,3-dimetil-1-butanol
D. compusul Y este 2,3-dimetil-2-butanol
E. compusul Z este 2,3-dimetil-2-butenă

H2SO4 KMnO4 / H2SO4
X Y CH3 C COOH + CH3 C CH3
- H2 O - CO2 O O
- H2 O
A. compusul X poate fi 4-hidroxi-2,4-dimetil-1-pentenă
B. compusul X poate fi 2,4-dimetil-4-penten-2-ol
C. compusul X este 2-hidroxi-2,4-dimetilpentanol
D. compusul Y este 2,4-dimetil-1-pentenă
E. compusul Y este 2,4-dimetil-1,3-pentadienă
275
KMnO4 + H2O
X Y CH3 C C CH3
- 2 H2O - 2CO2 O O
- 2H2O
A. compusul X este 2,3-butandiol
B. compusul X poate fi 2,3-dimetil-2,3-butandiol
C. compusul X poate fi 2,3-dimetil-1,4-butandiol
D. compusul Y este 1,3-butadienă
E. compusul Y este 2,3-dimetil-1,3-butadienă
1688. Referitor la compusul cu structura de mai jos, alegeţi afirmaţiile adevărate:

CH3 CH CH2 CHO
CH3
A. este o aldehidă
B. este o cetonă
C. se numeşte 2-metil-4-butanal
D. se numeşte 3-metilbutanal
E. se numeşte β-metilbutanal
1689. Referitor la compuşii carbonilici sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt compuşi organici cu funcţiuni monovalente
B. sunt compuşi organici cu funcţiuni divalente
C. sunt compuşi organici cu funcţiuni trivalente
D. pot fi aldehide şi cetone
E. punctele lor de fierbere cresc odată cu creşterea masei molare
1690. Referitor la compuşii carbonilici sunt adevărate afirmaţiile:

A. punctele de fierbere au valori apropiate pentru aldehidele şi cetonele cu acelaşi număr de atomi de carbon
B. punctele de fierbere sunt mai mici decât ale alcoolilor cu acelaşi număr de atomi de carbon
C. grupa carbonil este nepolară
D. butandiona este un compus dicarbonilic
E. glioxalul este un compus monocarbonilic
1691. Prin reacţia dintre aldehide şi reactivii Grignard pot rezulta:

A. alcooli primari
C. alcooli terţiari
D. dialcooli
E. halohidrine
1692. Prin tratarea compuşilor dihalogenaţi cu metale active se pot forma:

A. cicloalcani
B. alchene
C. alcadiene
D. cicloalcani şi alchene
E. spirani
1693. Reacţia halogenilor (Cl2,Br2) cu hidrocarburi aciclice saturate este o reacţie de:
A. halogenare
B. adiţie
C. substituţie
D. introducere a unuia sau mai multor atomi de halogeni în molecula hidrocarburii
276
E. condensare
1694. Dau reacţie de hidroliză:

A. compuşii monohalogenaţi
B. acizii carboxilici
C. derivaţii funcţionali ai acizilor carboxilici
D. aminele
E. compuşii carbonilici
1695. Pot reacţiona cu ozon:

A. alcanii
B. alchenele
C. alcadienele
D. alchinele
E. arenele
1696. Compusul cu formula moleculară C3H6O poate fi:

A. un alcool
B. o aldehidă
C. o cetonă
D. un eter
E. un ester
1697. Sunt reversibile reacţiile:

A. izomerizarea alcanilor
B. formarea acetilurilor metalice
C. esterificarea acizilor carboxilici
D. acilarea hidrocarburilor aromatice
E. deshidratarea alcoolilor
1698. Care dintre următorii compuşi reacţionează cu reactivul Tollens?

A. acetilena
B. propenalul
C. 2-butina
D. acrilonitrilul
E. acetona
1699. Obţinerea acidului acrilic din acroleină are loc prin oxidare cu:
A. dicromat de potasiu în mediu acid
B. permanganat de potasiu în mediu acid
C. reactiv Tollens
D. Ag2O
E. reactiv Fehling
1700. Care dintre compuşii de mai jos pot fi utilizaţi ca agenţi de acilare ai arenelor?
A. acidul acetic
B. clorura de acetil
C. anhidrida acetică
D. acetonitrilul
E. acetamida
1701. Compusul cu formula moleculară C3H6O2 poate fi:

A. un acid carboxilic
B. un ester
277
C. o anhidridă acidă
D. o aldehidă
E. o hidroxicetonă
1702. Permanganatul de potasiu poate fi agent de oxidare în soluţie:

A. acidă
B. bazică
C. apoasă
D. neutră
E. alcoolică
1703. Reacţiile de hidrogenare sunt caracteristice:

A. alcanilor
B. cicloalcanilor
C. alchenelor
D. alchinelor
E. arenelor
1704. Pot funcţiona ca sisteme reducătoare:

A. sodiu în etanol
B. tetrahidrură de litiu şi aluminiu
C. fier şi acid clorhidric
D. sodiu în amoniac lichid
E. zinc şi hidroxid de potasiu
1705. Dau reacţii de reducere:

A. etena
B. acroleina
C. difenileterul
D. crotonul
E. ciclopropanul
1706. Prin deshidratarea diolilor pot rezulta:

A. alcadiene
B. eteri ciclici
C. alchine
D. aldehide
E. cetone
1707. Sunt corecte afirmaţiile:

A. acidul acetic schimbă culoarea indicatorului roşu de metil
B. acidul oleic este un acid gras nesaturat dicarboxilic
C. acidul oleic poate adiţiona hidrogen formând acid palmitic
D. acidul benzoic se poate obţine prin oxidarea etilbenzenului cu KMnO4/H2SO4
E. acizii graşi conţin un număr par de atomi de carbon
1708. Acidul butiric poate fi izomer de funcţiune cu:

A. acetatul de etil
B. 3-hidroxibutanalul
C. formiatul de izopropil
D. 1,4-butandiolul
E. 1,4-butendiolul
278
A. acizii graşi saturaţi se găsesc preponderent în grăsimile de origine animală
B. acidul butanoic se găseşte în untul făcut din laptele de vacă
C. acidul lauric este constituentul principal al grăsimii din untul de cacao
D. acidul linoleic formează esteri care se găsesc în uleiul de soia
E. acizii graşi intră în compoziţia săpunurilor
1710. Referitor la reacţia de esterificare dintre un acid şi un alcool, sunt adevărate afirmaţiile:
A. este ireversibilă
B. are loc în mediu bazic
C. are loc în prezenţa unui acid tare (HCl, H2SO4)
D. pentru a realiza desfăşurarea reacţiei în sensul formării esterului, se foloseşte unul din reactanţi în exces
E. pentru a realiza desfăşurarea reacţiei în sensul formării esterului, se îndepărtează din vasul de reacţie
produsul cel mai volatil

A. acizii sunt substanţe care în soluţie apoasă ionizează şi pun în libertate protoni
B. acizii mai tari pun în libertate acizii mai slabi din sărurile lor
C. valoarea constantei de aciditate variază invers proporţional cu tăria acidului
D. cunoaşterea valorii constantei de aciditate permite aprecierea tăriei acidului
E. acidul acetic este un acid mai tare decât acidul carbonic
1712. Caracterul acid al acizilor carboxilici se pune în evidenţă prin:

A. reacţia cu metale
B. reacţia cu oxizii metalelor
C. reacţia cu hidroxizi alcalini
D. reacţia de esterificare
E. înroşirea soluţiei de fenolftaleină
1713. Acidul 2-hidroxipropionic se poate obţine prin:

A. hidroliza dimetilcianhidrinei
B. adiţia HCl la acid acrilic, urmată de hidroliză
C. hidroliza acidă a α-hidroxipropionatului de metil
D. oxidarea cu K2Cr2O7/H2SO4 a 3-hidroxi-1-butenei
E. hidroliza α-cloropropionatului de metil
1714. Reacţionează cu ambele grupe funcţionale ale acidului p-hidroxibenzoic:

A. metanul
B. carbonatul de sodiu
C. anhidrida acetică
D. hidroxidul de sodiu
E. sodiu metalic
1715. Proprietăţile comune acizilor carboxilici şi acizlior minerali sunt:

A. ionizarea în soluţie apoasă
B. esterificarea
C. reacţia cu metale alcaline
D. reacţia cu oxizi bazici
E. reacţia cu cu hidroxizi alcalini
1716. Referitor la acizii carboxilici alegeţi afirmaţiile corecte:

A. au formula generală R–COOH
B. sunt derivaţi funcţionali ai hidrocarburilor care conţin una sau mai multe grupe –CHO
C. au caracter acid
D. nu reacţionează cu alcoolii
279
E. proprietăţile chimice ale acizilor carboxilici sunt determinate numai de prezenţa grupei carboxil
1717. Compusul cu structura H–COOH se numeşte:

A. acid metanoic
B. acid etanoic
C. acid acetic
D. acid formic
E. formol
1718. Compusul cu structura CH3–COOH se numeşte:

A. acid metanoic
B. acid etanoic
C. acid acetic
D. acid propanoic
E. oţet (sub formă de soluţie)
1719. Referitor la acidul etanoic sunt adevărate afirmaţiile:

A. se obţine prin fermentaţia alcoolică a glucozei
B. sub formă anhidră se mai numeşte acid acetic glacial
C. este un lichid incolor
D. este o substanţă solidă la t = 16,50C
E. este insolubil în apă
1720. Referitor la acidul acetic sunt adevărate afirmaţiile:

A. are formula generală CH3–COOH
B. are miros înţepător
C. este volatil
D. este foarte uşor solubil în apă
E. are p.f. şi p.t. scăzute

A. se obţine prin fermentaţia acetică a etanolului
B. se formează din etanol sub acţiunea alcooloxidazei
C. se comercializează sub numele de oţet de vin
D. nu se poate obţine industrial
E. cu apa formează legături de hidrogen
1722. Referitor la acizii carboxilici sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt în stare de agregare lichidă
B. proprietăţile lor chimice sunt determinate de prezenţa grupei carboxil şi a radicalului hidrocarbonat
C. grupa –COOH este polară
D. polarizarea grupei carboxil determină cedarea hidrogenului ca proton în unele reacţii chimice
E. sunt acizi tari
1723. Acidul acetic poate reacţiona cu:

A. Mg
B. Fe
C. Zn
D. Cu
E. H2
1724. Referitor la acidul acetic alegeţi afirmaţiile corecte:

A. are caracter acid mai puternic decât apa carbogazoasă
B. este un acid mai slab decât acidul clorhidric
280
C. este un acid mai tare decât acidul sulfuric
D. colorează în roşu hârtia de turnesol
E. nu colorează hârtia indicatoare de pH

A. este un acid mai tare decât acidul formic
B. este un acid mai tare decât acidul propanoic
C. este un acid mai tare decât acidul clorhidric
D. se dizolvă în apă
E. în soluţie apoasă ionizează
1726. Acidul acetic reacţionează cu:

A. Fe
B. CaO
C. KOH
D. CaCO3
E. HCOOH

A. reacţionează cu metalele situate înaintea hidrogenului în seria Beketov-Volta
B. sărurile sale cu metale se numesc alcoxizi
C. reacţionează cu oxizii metalelor, formând o sare şi hidrogen
D. dă reacţii de neutralizare cu hidroxizii alcalini
E. reacţionează cu oxidul de calciu, formând var stins

A. prin reacţia cu carbonatul de calciu formează acetat de calciu, dioxid de carbon şi apă
B. poate fi determinat cantitativ prin titrare cu o soluţie de NaOH de concentraţie cunoscută, în prezenţa
fenolftaleină ca indicator de pH
C. în soluţia apoasă de acid acetic există numai ioni acetat, CH3COO─
D. caracterul acid al acidului acetic se manifestă numai în reacţiile cu metale
E. sărurile acidului acetic se numesc acetaţi
1729. Referitor la reacţia de esterificare a acidului acetic sunt adevărate afirmaţiile:

A. are loc în prezenţa unui acid tare (HCl, H2SO4)
C. este o reacţie reversibilă
D. este o reacţie de echilibru
E. are loc în mediu puternic alcalin (KOH, NaOH)

A. reacţia de esterificare în care se elimină o moleculă de apă între o moleculă de acid şi una de alcool este o
reacţie de condensare
B. când la reacţiile de esterificare participă molecule de acizi carboxilici şi de dioli, au loc reacţii de
copolimerizare
C. acetatul de etil este un ester
D. poliesterii sunt polimeri de condensare
E. în reacţiile de condensare se formează două molecule mari

A. acetatul de etil are un miros înţepător, de oţet
B. esterii se găsesc în natură sub formă de grăsimi şi uleiuri
C. grăsimile şi uleiurile sunt esteri ai glicerinei cu acizi graşi
D. esterii nu pot exista în compuşii naturali deoarece sunt instabili
281
E. prin reacţia dintre acid acetic şi etanol se formează metanoat de etil şi apă
1732. Referitor la acizii graşi sunt adevărate afirmaţiile:

A. conţin un număr impar de atomi de carbon
B. pot fi saturaţi
C. pot fi nesaturaţi
D. pot avea numai legături simple C–C
E. pot avea cel puţin o legătură dublă C=C
1733. Referitor la acizii graşi sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt acizi carboxilici cu catenă liniară şi număr par de atomi de carbon (n ≥4)
B. acizii graşi saturaţi conţin legături σ C–C
C. acizii graşi nesaturaţi conţin cel puţin o legătură dublă C=C în moleculă
D. se găsesc în principal sub formă de esteri cu glicerina
E. sunt numai în stare lichidă
1734. Compusul cu structura CH3–CH2–CH2–COOH se numeşte:

A. acid propionic
B. acid butanoic
C. acid capronic
D. acid butiric
E. acid propanoic
1735. Compusul cu structura CH3–CH2–CH2–CH2–CH2–COOH se numeşte:

A. acid hexandioic
B. acid hexanoic
C. acid capronic
D. acid caprilic
E. acid caprinic
1736. Referitor la compusul cu structura CH3–(CH2)14–COOH sunt adevărate afirmaţiile:

A. se numeşte acid palmitic
B. se numeşte acid stearic
C. este un acid gras saturat
D. este un acid gras nesaturat
E. este constituent principal al grăsimii din corpul animalelor
1737. Sunt acizi graşi saturaţi:

A. acidul butiric
B. acidul caprilic
C. acidul oleic
D. acidul linoleic
E. acidul pentanoic
1738. Sunt acizi graşi saturaţi:

A. acidul hexanoic
B. acidul capronic
C. acidul heptanoic
D. acidul palmitic
E. acidul lauric
1739. Sunt acizi graşi nesaturaţi:

A. acidul butanoic
B. acidul pentanoic
282
C. acidul caprilic
D. acidul oleic
E. acidul linoleic
1740. Referitor la compusul cu structura CH3–(CH2)7–CH=CH–(CH2)7–COOH alegeţi afirmaţiile

corecte:
A. este un acid gras saturat
B. este un acid gras nesaturat
C. se numeşte acid oleic
D. se numeşte acid linoleic
E. prezintă izomerie geometrică
1741. Referitor la acidul oleic alegeţi afirmaţiile corecte:

A. este un acid gras nesaturat
B. are structură plană
C. sub forma „cis” este constituentul principal al grăsimii din untul de cacao
D. are trei legături duble C=C
E. are 18 atomi de carbon în moleculă
1742. Acizii graşi se pot obţine:

A. pornind de la compuşi naturali
B. prin eterificarea glicerinei
C. prin hidroliza grăsimilor
D. prin oxidarea arenelor polinucleare
E. prin oxidarea catalitică a parafinei

+a
CH3COOH +b
(CH3COO)2Mg
+c
A. substanţa a poate fi Mg
B. substanţa b poate fi MgO
C. substanţa c poate fi Mg(OH)2
D. substanţa a poate fi H2
E. substanţa b poate fi R–MX

A. acidul acetic are p.f. mai mare decât etanolul
B. compusul cu formula CH3–(CH2)11–COOH este un acid gras
C. radicalul hidrocarbonat este partea hidrofobă a acidului
D. pH-ul unei soluţii apoase de acid acetic este mai mare de 7
E. acidul acetic nu reacţionează cu Cu
1745. Precizează care dintre reacţiile chimice de mai jos sunt posibile:
A. 2CH3–COOH + CuO → (CH3–COO)2Cu + H2O
B. CH3–COOH + Ag → CH3–COOAg + 1/2H2↑
C. CH3–COOH + KOH → CH3–COOK + H2O
D. CH3–COOH + Na → CH3–COONa + 1/2H2↑
E. 2CH3–COOH + CaCO3 → (CH3–COO)2Ca + H2O + CO2

A. acizii carboxilici inferiori se dizolvă în apă datorită formării legăturilor de hidrogen
283
B. în soluţia apoasă a unui acid carboxilic există în stare hidratată molecule de acid, anioni carboxilat şi ioni
hidroniu
C. acizii aromatici sunt acizii mai slabi decât cei alifatici, exceptând acidul formic
D. echilibrul chimic stabilit în urma reacţiei dintre un acid carboxilic şi apă se caracterizează prin constanta
de aciditate, Ka
E. tăria acizilor carboxilici scade odată cu creşterea catenei

A. acidul metanoic este mai slab decât acidul etanoic
B. acidul benzoic este mai slab decât acidul formic
C. acidul etanoic este mai tare decât acidul propionic
D. acidul formic este mai tare decât acidul benzoic
E. acidul propanoic este mai tare decât acidul etanoic
1748. Referitor la acidul salicilic alegeţi afirmaţiile corecte:

A. este o substanţă cristalină
B. este insolubil în apă
C. soluţia apoasă de acid salicilic este acidă
D. este solubil în apă
E. colorează în roşu soluţia apoasă în care s-a adăugat fenolftaleină
1749. Referitor la acidul salicilic sunt adevărate afirmaţiile:

A. este un acid mai slab decât acidul benzoic
B. este un acid mai puternic decât acidul m-hidroxibenzoic
C. este un acid aromatic
D. este un acid alifatic
E. sărurile acidului salicilic se numesc salicilaţi

COOH
OH
A. acid acetilsalicilic
B. acid salicilic
C. aspirină
D. acid o-hidroxibenzoic
E. salol
1751. Acidul salicilic poate reacţiona cu:

A. NaOH
B. C2H5OH
C. CH3COCl
D. CO2
E. (CH3CO)2O
1752. Compuşii carboxilici pot fi clasificaţi astfel:

A. după numărul atomilor de carbon, compuşi monocarboxilici şi compuşi policarboxilici
B. după numărul de grupe COOH, compuşi carboxilici alifatici şi compuşi carboxilici aromatici
C. după natura radicalului de hidrocarbură, compuşi monocarboxilici şi compuşi policarboxilici
D. după natura radicalului de hidrocarbură, compuşi carboxilici alifatici şi compuşi carboxilici aromatici
E. după numărul de grupe COOH, compuşi monocarboxilici şi compuşi policarboxilici
284
CH2 O CO (CH2)2 CH3 CH2 O CO (CH2)16 CH3
O
CH3 C CH O CO (CH2)2 CH3 CH O CO (CH2)16 CH3
OCH2CH3
CH2 O CO (CH2)2 CH3 CH2 O CO (CH2)16 CH3
(I) (II) (III)
A. compuşii au următoarele denumiri: (I) etanoat de etil, (II) 1,2,3-tributanoil-glicerol, (III) tristearină
B. toţi trei sunt compuşi carboxilici
C. toţi trei sunt derivaţi funcţionali ai acizilor carboxilici
D. toţi trei sunt compuşi cu grupe funcţionale trivalente
E. compuşii au următoarele denumiri: (I) etanoat de etil, (II) tristearină, (III) 1,2,3-tributanoil-glicerol
1754. Alegeţi seriile ce conţin numai derivaţi funcţionali ai acizilor carboxilici:

A. esteri, cloruri acide, anhidride acide, amide
B. esteri, cloruri acide, anhidride acide, nitrili
C. nitrili, cloruri acide, anhidride acide, amide
D. eteri, cloruri acide, anhidride acide, amide
E. esteri, cloruri acide, anhidride acide, amine
1755. Referitor la acidul salicilic alegeţi afirmaţiile corecte:

A. în reacţia cu alcooli se esterifică grupa carboxil
B. în reacţia cu cloruri acide ale acizilor carboxilici se esterifică grupa hidroxil
C. în reacţia cu anhidride acide se esterifică grupa carboxil
D. este un hidroxiacid
E. este un compus lichid

H2SO 4 KMnO4 / H2SO4
C3H6 + H2O X Y
_ CO
2
_ HO
2
Alegeţi răspunsul corect:
B. compusul X este 2-propanol
C. compusul Y este acetona
D. compusul Y este propanona
E. compusul Y este acidul acetic

AlCl3 anh. KMnO4 / H2SO4
C6H6 + C2H5Cl X Y
_ CO
- HCl 2
_ HO
2
B. compusul X etilbenzenul
C. compusul Y acidul benzoic
D. compusul Y acidul fenilacetic
E. compusul Y benzaldehida
285
+ NaOH + CO2, t; p + HCl + (CH3CO)2O
C6H5OH X Y Z _ W
_HO CH3COOH
2 - NaCl
A. compusul X este acidul benzoic
B. compusul X este fenolatul de sodiu
C. compusul Z este acidul salicilic
D. compusul W este acidul salicilic
E. compusul W este aspirina

AlCl3 anh. KMnO 4 / H2SO4 + CH3COCl / AlCl3
C6H6 + CH3Cl X Y Z
_ HO - HCl
- HCl 2
A. compusul X este clorobenzenul
B. compusul X este xilenul
C. compusul X este toluenul
D. compusul Z este fenilmetilcetona
E. compusul Z este acid m-acetilbenzoic

AlCl3 KMnO4 / H2SO4
C6H6 + 2-cloropropan X _ 2 CO Y
- HCl 2
_ 3H O
2
A. compusul X este n-propilbenzen
B. compusul X este izopropilbenzen
C. compusul Y este acidul benzencarboxilic
D. compusul Y este acidul 3-fenilpropionic
E. compusul Y este acidul 2-fenilacetic

A. C6H5–COOH + Na → C6H5–COONa + ½ H2
B. C6H5–COOH + C6H5–COOH → C6H5–COOC6H5 + H2O
C. CH3–COOH + C2H5–OH → CH3COOCH3 + H2O
D. 2CH3–COOH + CaCO3 → (CH3COO)2Ca + CO2 + H2O
E. C6H5O-Na+ + CH3COCl → C6H5OCOCH3 + NaCl

A. în reacţia de esterificare dintre un acid carboxilic şi un alcool, acidul participă cu protonul grupei –OH,
iar acidul cu grupa hidroxil
B. acizii graşi intră în compoziţia săpunurilor
C. acidul lauric poate fi extras din laptele din nuca de cocos
D. acidul linoleic este constituentul principal al grăsimii din untul de cacao
E. acidul oleic are în moleculă o legătură dublă C=C
286
t < 6500C
H2SO4 KMnO4 / H2SO4 +Z

Y + H2O Z W _ K
_HO H2O
2
A. compusul Z este glicolul
B. compusul Z este etanolul
C. compusul W este acetaldehida
D. compusul W este acidul acetic
E. compusul K este acetatul de etil

H + H2O
acid salicilic +CH3COCl X Y + acid acetic
- HCl
A. compusul X este acidul acetilsalicilic
B. compusul X este aspirina
C. compusul Y este acidul salicilic
D. compusul Y este acidul o-hidroxibenzoic
E. compusul Y este aspirina
K2Cr2O7 / H2SO4
1-butena + 5[O] _ CO X
2
_HO
2
H
X + etanol Y
_HO
2
A. compusul X este propanal
B. compusul X este acid propionic
C. compusul Y este acetat de etil
D. compusul Y este dietileter
E. compusul Y este propionat de etil
1766. Compusul cu formula moleculară C5H10O2 prezintă ca izomeri (fără stereoizomeri):

A. trei acizi monocarboxilici
B. patru acizi monocarboxilici
C. opt esteri
D. nouă esteri
E. zece esteri
1767. Compusul cu formula moleculară C4H8O2 prezintă ca izomeri (fără stereoizomeri):

A. doi acizi carboxilici
B. trei acizi carboxilici
C. patru acizi carboxilici
D. patru esteri
E. cinci esteri
287
1768. Compusul cu formula moleculară C9H10O2 prezintă ca izomeri cu structură aromatică (fără
stereoizomeri):
A. 10 acizi carboxilici
B. 12 acizi carboxilici
C. 14 acizi carboxilici
D. 3 esteri
E. 4 esteri derivaţi de la acizi aromatici
1769. Precizaţi reacţiile posibile din cele de mai jos:

A.
H
HCOOH + CH 3CH 2 CH 2 OH HCOOCH2CH2CH3 + H2O
B. CH3COOH + NH3 → CH3COO-NH4+
C. 2C6H5COOH + Cu → (C6H5COO)2Cu + H2
D. CH3COOH + C6H5O-K+ → C6H5COO-K+ + C6H5OH
E. C6H5COOH + NaOH → C6H5COO-Na+ + H2O

Pd / Pb2+ + H2O / H + acid etanoic
C2H2 + H2 X Y _ Z
H2O
B. compusul X este etena
D. compusul Y este alcoolul etilic
E. compusul Z este acetatul de etil

A. reacţia dintre acid acetic şi hidroxid de potasiu este o reacţie de neutralizare
B. prin reacţia dintre acidul acetic şi hidroxizi alcalini (NaOH, KOH) se formează acetaţi alcalini
C. reacţiile de neutralizare ale acizilor stau la baza metodelor de determinre cantitativă prin titrimetrie
D. acidul acetic poate fi determinat cantitativ prin titrare cu o soluţie diluată de amoniac
E. metodele de determinare cantitativă prin volumetrie se bazează pe reacţii acido-bazice

15000C + H2; Pd / Pb2+ C6H6 / AlCl3 umeda KMnO4 / H2SO4 + C2H5OH
2CH4 X Y Z _ CO W _ U
- 3H2 2 H2O
_
2H2O
A. compusul Z este toluenul
B. compusul Z este etilbenzenul
C. compusul W este acidul fenilacetic
D. compusul W este acidul benzoic
E. compusul U este benzoatul de etil
1773. Se obţin acizi carboxilici prin oxidarea energică a următoarelor alchene:

A. 2-butenă
B. 2,3-dimetil-2-butenă
C. 1-butenă
D. 1,2-difeniletenă
288
1774. Se obţin acizi carboxilici prin oxidarea următorilor compuşi:

A. etilbenzen
B. stiren cu KMnO4 / H2SO4
C. etanol cu K2Cr2O7 / H2SO4
D. propanol cu KMnO4 / H2SO4
E. 2-propanol cu K2Cr2O7 / H2SO4
1775. Se obţin acizi carboxilici prin oxidarea următorilor compuşi:

A. izopropilbenzen cu KMnO4 / H2SO4
B. acetilenă cu KMnO4 / H2SO4
C. alcool terţbutilic cu reactiv Bayer
D. etenă cu reactiv Bayer
E. cicobutenă cu KMnO4 / H2SO4

A. acidul benzoic se obţine prin oxidarea energică a benzenului
B. benzoatul de metil este un eter aromatic
C. acidul oleic este izomer de poziţie cu acidul linoleic
D. se formează acizi carboxilici prin oxidarea energică (KMnO4 / H2SO4) a alcoolilor primari
E. se formează acizi carboxilici prin oxidarea energică (KMnO4 / H2SO4) a alcoolilor secundari
1777. Se dau următorii acizi carboxilici: I = H–COOH; II = CH3COOH; III = C6H5–COOH; IV =

CH3–CH2–COOH. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la variaţia caracterului acid:
A. I > II < III
B. I < II < III
C. IV < II < I
D. IV > II > I
E. III > II > IV

+ H2O
propanoatul de n-propil X (acid) + Y (alcool)
+ 2[O]; KMnO4 / H2SO4

Y X + H2O
A. compusul X este acid acetic
B. compusul X este acid propanoic
C. compusul Y este etanol
D. compusul Y este n-propanol
E. compusul Y este izopropanol

acetat de n-propil + H2O X (acid) + Y (alcool)
+ H2SO 4 + H2 / Ni; t, p t < 6500C

Y Z W U (alcan) + T (alchena)
_ HO
2
A. compusul X este acid propanoic
B. compusul Y este n-propanol
C. compusul U este etanul
289
D. compusul U este metanul
E. compusul T este etena

acetat de metil + H2O X (acid) + Y (alcool)
H
Y + C6H5COOH Z
A. compusul X este acidul acetic
B. compusul Y este etanolul
C. compusul Y este metanolul
D. compusul Z este benzoatul de metil
E. compusul Z este acetatul de fenil
1781. Agenţii de oxidare utilizaţi la oxidarea alcoolilor sunt:

A. hidroxid de cupru (II)
B. K2Cr2O7 / H2SO4
C. hidroxid de diaminoargint (I)
D. KMnO4 / H2SO4
E. reactiv Bayer

A. compusul cu structura de mai jos se numeşte acid 2,2-dimetilbutanoic
CH3
CH3 C CH2 COOH
CH3
B. compusul cu structura de mai jos se numeşte acid m-aminobenzoic
COOH
NH2
C. compusul cu structura de mai jos se numeşte acid propandioic
HOOC CH2 CH2 COOH
D. compusul cu structura de mai jos se numeşte acid oleic
CH3 (CH2)7 CH=CH (CH2)7 COOH
E. compusul cu structura de mai jos se numeşte acid 2-aminoizoftalic
COOH
NH2
COOH

CH3 CH CH2
CH3 CH COOH
CH3
290
A. numărul atom de carbon primari este 4
B. numărul atom de carbon secundari este 2
C. numărul atom de carbon terţiari este 6
D. numărul atom de carbon cuaternar este 1
E. numărul atom de carbon cuaternar este 2

CH2 C CH CH COOH
Cl CH3 CH2CH3
A. se numeşte acid 2–etil–3-metil–4-cloro–pentenoic
B. se numeşte acid 4–cloro–2-etil-3–metil–4-pentenoic
C. raportul dintre electronii p şi electronii π este 2/7
D. raportul dintre electronii p şi electronii π este 2/1
E. raportul dintre electronii p şi electronii π este 7/2
1785. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos formează prin oxidare cu KMnO4/H2SO4 acizi
carboxilici:
A. 2–butenă
B. 2–butină
C. toluen
D. etilbenzen
E. etenă
1786. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos formează prin oxidare cu KMnO4/H2SO4 un acid
carboxilic:
A. etanol
B. izopropanol
C. terţbutanol
D. propanonă
E. etan
1787. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos formează un acid carboxilic prin hidroliză alcalină:
A. 2–cloropropan
B. 2,2–dicloropropan
C. 1,1,1–tricloropropan
D. triclorofenil metan
E. clorură de benzen
1788. Precizaţi care dintre alchenele de mai jos formează acid acetic prin oxidare energică:
A. 1-butenă
B. 2-butenă
C. 3,5-dimetil–2-hexenă
D. ciclohexenă
E. etenă
1789. Formulei moleculare C5H8O2 îi corespund:

A. 8 acizi carboxilici izomeri (fără stereoizomeri)
B. 12 acizi carboxilici izomeri (fără stereoizomeri)
C. 3 perechi de acizi carboxilici izomeri geometrici
D. 3 acizi carboxilici izomeri geometrici
E. 2 perechi de acizi carboxilici izomeri geometrici
1790. Se formează acid benzoic prin:
291
A. hidroliza clorurii de benzil
B. hidroliza triclorofenilmetanului
C. oxidarea toluenului
D. oxidarea o-xilenului
E. oxidarea etilbenzenului
1791. Se formeză acid acetic prin:

A. oxiadrea energică a etanolului
B. oxidarea etanului
C. hidroliza clorurii de etilidin
D. oxidarea acetaldehidei cu reactiv Tollens
E. hidroliza cloroformului
1792. Se poate forma acid propanoic prin oxidarea energică a:

A. 1–pentenei
B. 2–pentenei
C. 2–metil–2-pentenei
D. ciclopentadienei
E. izoprenului
1793. Se poate forma acid etandioic prin:

A. oxidarea energică a ciclobutenei
B. oxidarea energică a ciclobutadienei
C. oxidarea energică a 1,2–etandiolului
D. hidroliza 1,1,1,2,2,2–hexacloroetanului
E. oxidarea dietanalului cu reactiv Tollens

A. esterii
B. clorurile acide
C. anhidridele acide
D. aminele
E. nitrilii

+ H2O / H KMnO4 / H2SO4 +X
C2H4 X _H O Y _H O Z
2 2
A. compusul X este 1,2–etandiol
B. compusul X este etanol
D. compusul Y este acid acetic
E. compusul Z este acetat de etil

Pd / Pb2+ K2Cr2O7 / H2SO4 [Ag(NH3)2]OH
+ HCl + H2O / HO
C2H2 + H2 X Y Z W T
- HCl
A. compusul X este etan
B. compusul X este etena
C. compusul W este etanol
D. compusul W este etanal
292
E. compusul T este acid etanoic
1797. Se consideră shema de reacţii:

H2SO4 K2Cr2O7 / H2SO4
2-propanol X _ CO Y
_H O
2 2
_HO
2
D. compusul Y este alcool izopropilic
E. compusul Y este acid acetic

K2Cr2O7 / H2SO4
propena _ CO X
2
_HO
2
2 X + CaCO3 Y + CO2 + H2O

A. compusul X este 1,2–propandiol
B. compusul X este 2–propanol
C. compusul X este acid etanoic
D. compusul Y este acetat de calciu
E. compusul Y este metanoat de calciu

AlCl3 + 3Cl2 / h + 2H2O
C6H6 + CH3Cl X Y Z
- HCl - 3HCl - 3HCl
A. compusul X este toluen
B. compusul Y este clorura de benzoil
C. compusul Y este clorura de benzin
D. compusul Z este acidul benzoic
E. compusul Z este aldehida benzoică

+ 3Cl2 / h + 2H2O
X Y
- 3HCl - 3HCl
toluen
+ Cl2 / h + H2 O
X' Y'
- HCl - HCl
H
Y + Y' Z + H2O
A. compusul Y este aldehida benzoică
B. compusul Y este acid benzoic
293
C. compusul Y’ este acid benzoic
D. compusul Y’ este alcool benzilic
E. compusul Z este benzoat de benzil

CH3
+ 2Br2/FeBr3
2 X + X'
- 2HBr
_ H O + [O]/KMnO
2 4
HNO 3 / H2SO4
Y _HO Z
2
Ştiind că X este izomerul para şi X’ este izomerul orto, alegeţi răspunsurile corecte:
A. compusul Y este acidul o–bromobenzoic
B. compusul Y este acidul p–bromobenzoic
C. compusul Z este acidul 4–bromo–2–nitrobenzoic
D. compusul Z este acidul 2–bromo–4–nitrobenzoic
E. compusul Z este acidul 4–bromo–3–nitrobenzoic

H3C
COOH
H3C
A. număr atomi de carbon primari este 3
B. număr atomi de carbon primari este 4
C. număr atomi de carbon secundar este 2
D. număr atomi de carbon terţiar este 1
E. număr atomi de carbon cuaternar este 1

A. compusul cu structura de mai jos se numeşte acid 4–cloro–2–etil–3–metil–4-pentenoic
CH2 C CH CH COOH
Cl CH3 CH2CH3
B. compusul cu structura de mai jos se numeşte acid 3–etenil–4–pentenoic
CH2 CH CH CH2 COOH
CH=CH2
C. compusul cu structura de mai jos se numeşte acid 4–formilbenzensulfonic
O=HC SO3H
D. compusul cu structura de mai jos se numeşte acid 4–fenilbutanoic

C6H5 C CH2 CH2 COOH
O
E. compusul cu structura de mai jos se numeşte acid 3–metil–3–secbutilbutanoic
COOH
H3C CH CH CH2 CH CH3
CH3 CH3
294
A. compusul cu structura de mai jos se numeşte acid 3,3–dimetilhexanoic
CH3
CH3 CH2 CH2 CH2 C CH2 COOH
CH3
B. acizii capronic, caprilic şi caprinic conţin un număr impar de atom de carbon
C. acidul palmitic şi acidul stearic sunt constituienţi principali ai grăsimii din corpurile animalelor
D. esterii acidului oleic şi acidului linoleic intră în constituţia unor uleiuri vegetale
E. acizii graşi se pot obţine prin oxidarea catalitică a parafinei

A. compusul CH3COOC2H5 se numeşte acetat de etil
B. compusul C6H5COOCH3 se numeşte benzoat de metil
C. acidul oleic şi acidul linoleic conţin un număr par de legături duble C=C
D. acizii graşi saturaţi au formula moleculară CH3(CH2)nCOOH
E. reacţia de esterificare dintre un acid şi un alcool este o reacţie de polimerizare
1806. Alegeţi reacţiile incorecte:

A.
O H O
CH3 C + HO CH2CH3 CH3 C + H2O
OH OCH2CH3
B.
2 CH3COOH + CaCO3 (CH3COO)2Ca + CO2 + H2O
C.
HO
C6H5COOH + CH3CH2OH C6H5OCH2CH3 + H2O
D.
2 CH3COOH + KOH CH3COOCH3 + KH
E.
2 CH3COOH + CaO (CH3COO)2Ca + H2O
1807. Sunt neadevărate următoarele afirmaţii:

A. reacţia de esterificare dintre un acid organic şi un alcool este o reacţie de echilibru
B. culoarea indicatorilor acido-bazici oferă informaţii calitative despre structura acizilor
C. caracterul de acid al acidului acetic se manifestă în reacţiile chimice cu sărurile
D. în reacţia de esterificare cu un alcool, acidul cedează protonul grupei carboxil
E. alcooloxidaza este o enzimă care catalizează oxidarea etanolului la acid acetic
1808. Amidele sunt:

A. derivaţi funcţionali ai acizilor carboxilici
B. compuşi obţinuţi prin înlocuirea grupei hidroxil, -OH din grupa funcţională carboxil cu radicalul amino, -
NH2
C. de exemplu: CH3-CO-NH2 (acetamida), CH3-CH2-CO-NH2 (propionamida)
D. derivaţi funcţionali ai acizilor carboxilici în care grupa carboxil, -COOH a fost înlocuită cu grupa nitril, -
C≡N
E. compuşi obţinuţi prin înlocuirea grupei hidroxil, -OH din grupa funcţională carboxil cu grupa nitril, -C≡N
295
1809. Clorurile acide şi anhidridele acide au în comun următoarele caracteristici:
A. conţin în moleculă heteroatomi
B. sunt derivaţi funcţionali ai acizilor carboxilici
C. sunt compuşi cu grupe funcţionale trivalente
D. conţin obligatoriu în moleculă cel puţin un atom de halogen
E. conţin obligatoriu în moleculă cel puţin un atom de clor
1810. Nu sunt derivaţi funcţionali ai acizilor carboxilici următoarele clase de compuşi:

A. esterii
B. amidele
C. aminele
D. cetonele
E. nitrilii
1811. Hidroxiacizii sunt:

A. compuşi cu funcţiuni mixte care conţin în moleculă grupe funcţionale hidroxil, -OH şi carboxil, -COOH
B. compuşi cu grupe funcţionale mixte
C. compuşi cu funcţiuni mixte care conţin în moleculă grupe funcţionale amino, -NH2 şi carboxil, -COOH
D. compuşi cu funcţiuni mixte care conţin în moleculă o grupă funcţională carbonil (aldehidă sau cetonă) şi
mai multe grupe hidroxil, -OH
E. compuşi cu funcţiuni mixte care conţin în moleculă numai grupe funcţionale hidroxil, -OH
1812. Acizii carboxilici se pot clasifica în funcţie de:

A. numărul atomilor de carbon din moleculă
B. numărul de grupe carboxil din moleculă
C. numărul de grupe carbonil care intră în structura grupei carboxil
D. natura radicalului hidrocarbonat
E. gradul de nesaturare al atomilor de carbon din grupa carboxil
1813. Acizii carboxilici pot fi:

B. alifatici nesaturaţi
C. aromatici
D. gazoşi
E. semibazici
1814. Utilizările esterilor pot fi:

A. drept combustibili
B. în industria alimentară
C. aromatizanţi
D. materie primă în fabricarea săpunului
E. dezinfectanţi în chirurgie

O
CH3 C C C
OH
A. doi atomi de carbon primari
B. un atom de carbon primar
C. doi atomi de carbon cuaternari
D. doi atomi de carbon terţiari
E. patru atomi de carbon primari
296
O
CH2 CH C
H
C. un atom de carbon cuaternar
E. un atom de carbon secundar
1817. Referitor la hidroxiacizi sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt compuşi cu funcţiune simplă
B. sunt compuşi cu funcţiune mixtă
C. conţin în moleculă una sau mai multe grupe –OH
D. conţin în moleculă una sau mai multe grupe –COOH
E. numerotarea atomilor de carbon începe de la grupa –OH
1818. Sunt compuşi cu funcţiune mixtă:

A. anhidrida ftalică
B. clorura de etanoil
C. acidul salicilic
D. nitrilul acidului acetic
E. glicina
1819. Sunt compuşi cu funcţiune mixtă:

A. glucoza
B. fructoza
C. etanoatul de metil
D. acidul etansulfonic
E. β-alanina

A. fenolul este un alcool terţiar
B. anisolul este un eter
C. în toţi compuşii organici apar obligatoriu atomi de hidrogen
D. în funcţie de numărul grupelor –NH2 aminele pot fi mono- sau poliamine
E. în funcţie de numărul grupelor –OH, compuşii hidroxilici se clasifică în alcooli, enoli şi fenoli
1821. Sunt dicarboxilici următorii acizi:

A. acidul propionic
B. acidul maleic
C. acidul stearic
D. acidul salicilic
E. acidul fumaric
1822. Dintre compuşii enumeraţi mai jos precizaţi care sunt esteri:
A. 2-metilpropanal
B. tristearina
C. etanoatul de etil
D. dipalmitostearina
E. fructoza
1823. Alegeţi variantele corecte:

A. esterii se formează prin eliminarea intramoleculară a apei dintr-un alcool polihidroxilic
B. ananasul conţine butirat de etil
C. 1,2,3-tributanoilglicerolul este un eter
297
D. tripalmitina este un ester
E. un compus cu funcţiune trivalentă conţine o grupă funcţională în care trei atomi de hidrogen de la un
atom de carbon au fost înlocuiţi cu heteroatomi
1824. Au funcţiune trivalentă:

A. hidroxialdehidele
B. acizii carboxilici
C. hidroxicetonele
D. esterii
E. aminoacizii

A. caprinic
B. decanoic
C. dodecanoic
D. lauric
E. caprilic
1826. Acidul cu structura CH3–CH2–COOH se numeşte:

A. propionic
B. propanoic
C. acetic
D. valerianic
E. etanoic
1827. Acidul cu structura:

CH3 CH COOH
CH2CH3
se numeşte:
A. izobutanoic
B. 2-metilbutanoic
C. 2-metilbutiric
D. sec-butanoic
E. etilmetilacetic
1828. Acidul cu structura de mai jos se numeşte:

CH3
CH3 C COOH
CH3
A. terţ-butanoic
B. 2,2-dimetilpropanoic
C. izopentanoic
D. trimetilacetic
E. neopentanoic
1829. Acidul cu structura HOOC–(CH2)4–COOH se numeşte:

A. pentandioic
B. hexandioic
C. succinic
D. adipic
E. pimelic
298
1830. Acidul cu structura HOOC–(CH2)3–COOH se numeşte:
A. pentandioic
B. glutamic
C. glutaric
D. pimelic
E. suberic
1831. Acidul cu structura H2C=CH–COOH se numeşte:

A. vinilic
B. acrilic
C. vinilacetic
D. propenoic
E. crotonic
1832. Acidul cu structura CH3–(CH2)7–CH=CH–(CH2)7–COOH se numeşte:

A. oleic (forma cis)
B. elaidic (forma trans)
C. Z,Z-9,12-octadecadienoic
D. Z-9-octadecenoic
E. Z-12-octadecenoic
1833. Acidul cu structura HOOC–CH=CH–COOH poate fi:

A. acidul malic
B. acidul cinamic
C. acidul maleic
D. acidul alocinamic
E. acidul fumaric
1834. Acidul cu structura HC≡C–COOH se numeşte:

A. acetilencarboxilic
B. propargilic
C. propiolic
D. metacrilic
E. acrilic

COOH
CH3
A. acid α-benzencarboxilic
B. acid 2-metilbenzencarboxilic
C. acid o-metilbenzencarboxilic
D. acid o-toluic
E. acid 2-metilbenzoic
HOOC COOH
A. acid dibenzoic
B. acid benzen-p-dicarboxilic
C. acid benzen o-dicarboxilic
299
D. acid izoftalic
E. acid tereftalic
1837. Referitor la acizii carboxilici sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt acizi mai tari decât acizii minerali
B. grupele respingătoare de electroni legate de carbonul grupei carboxil scad aciditatea
C. grupele atrăgătoare de electroni legate de carbonul grupei carboxil scad aciditatea
D. acizii monocarboxilici sunt acizi mai tari decât cei dicarboxilici
E. acizii aromatici sunt mai tari decât acizii saturaţi
1838. Referitor la acizii monocarboxilici sunt adevărate afirmaţiile:

A. grupele atrăgătoare de electroni legate de carbonul grupei carboxil cresc aciditatea
B. legăturile nesaturate măresc aciditatea
C. efectul de conjugare creşte aciditatea grupei carboxil
D. grupa –NO2 pe nucleul aromatic scade aciditatea
E. acizii benzoici o-substituiţi sunt acizi mai tari decât acidul benzoic nesubstituit
1839. Acizii monocarboxilici saturaţi se pot obţine prin oxidarea:

A. alcanilor la 1000C, în prezenţă de catalizatori
B. alchenelor cu amestec sulfonitric
C. alcoolilor cu K2Cr2O7/H2SO4
D. aldehidelor cu Ag2O
E. cetonelor cu CrO3
1840. Acizii monocarboxilici saturaţi se pot obţine prin hidroliza:

A. esterilor
B. nitrililor
C. amidelor
D. eterilor
E. compuşilor dihalogenaţi vicinali
1841. Acizii monocarboxilici saturaţi se pot obţine prin reacţia CO2 cu:
A. compuşi organo-magnezieni
B. compuşi organo-litici
C. compuşi organo-mercurici
D. compuşi organo-fosforici
E. compuşi monohalogenaţi saturaţi
1842. Referitor la acizii monocarboxilici saturaţi sunt adevărate afirmaţiile:

A. termenii inferiori sunt lichizi
B. se observă o alternanţă a creşterii temperaturii de topire
C. temperaturile de topire ale termenilor cu număr impar de atomi de carbon sunt mai mari decât ale
omologilor lor inferiori cu număr par de atomi de carbon
D. termenii superiori au miros înţepător
E. termenii superiori sunt solubili în apă în orice proporţie
1843. Referitor la acizii monocarboxilici saturaţi sunt adevărate afirmaţiile:

A. termenii inferiori au miros plăcut şi o solubilitate nelimitată în apă
B. termenii superiori sunt solubili în eter, benzen, compuşi halogenaţi
C. se asociază sub forma unor dimeri ciclici
D. legăturile de hidrogen ale acizilor sunt mai tari decât ale alcoolilor
E. structura de dimer se păstrează doar în soluţie
1844. Acizii monocarboxilici saturaţi formează săruri cu:
300
A. metale
B. oxizi metalici
C. hidroxizi alcalini
D. carbonaţi alcalini
E. acizi minerali
1845. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la acizii monocarboxilici saturaţi:

A. sărurile cu metale alcaline sunt uşor solubile în apă
B. sărurile cu metale grele sunt insolubile în apă
C. sărurile de amoniu sunt combinaţii ionice
D. sărurile de argint sunt ionice
E. sărurile de cupru sunt neionice
1846. Alegeţi reacţia corectă:

2000C O
A. HCOOH + R'NH2 H COO NH3R' _ H C
HO 2 NH R'
2000C
B. CH3COOH + NH3 CH3COO NH4 _ CH3COONH2
H2O
2200C O
C. CH3COOH + CH3NH2 _ CH3 C
H2O NH CH3
D. CH3COO Ag + Br2 CH3Br + CO2 + AgBr

t0C
E. C6H5COOH CO2 + H2O
1847. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la acidul formic:

A. are formula structurală H-COOH
B. este o substanţă solidă cu miros înţepător
C. este coroziv pentru piele
D. este un acid slab
E. are proprietăţi reducătoare
1848. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la acidul formic:

A. formează săruri insolubile în apă
B. are proprietăţi oxidante
C. are acţiune bactericidă
D. se utilizează ca fixator de culoare
E. miroase a amoniac
1849. Referitor la acidul etanoic sunt adevărate afirmaţiile:

A. se numeşte şi oţet
B. este caustic
C. este folosit în industria alimentară sub numele de acid acetic glacial
D. este folosit ca materie primă pentru obţinerea unor esteri utilizaţi în parfumerie
E. se utilizează în tăbăcărie
1850. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la acidul n-butanoic:

A. se găseşte în untul de capră
B. este utilizat ca mordant în industria textilă
C. are miros respingător
D. se găseşte în untul de vacă
301
E. este folosit la fabricarea celulozei
1851. Alegeţi reacţia corectă:

0
H /t C
A. R COOH + R' OH R COOR' + H2O
B. 2R-COOH + PX5 → RCOOR’ + POX3 + HX
C. 3R-COOH + PX3 → 3R-COX + H3PO3
D. R-COOH + SOCl2 → R-COCl + H2SO3
E. R-COOH + R’-COX → (R-CO)2O + HX

A. acidul izobutiric se găseşte în rădăcina de arnică
B. acidul 3-metilbutanoic are acţiune sedativă
C. acidul palmitic se găseşte în planta „Angelica archangelica”
D. compusul cu formula CH3–(CH2)14–COOH se numeşte acid stearic
E. acidul stearic are 16 atomi atomi de carbon
1853. Se pot obţine acizi monocarboxilici nesaturaţi prin:

A. dehidrogenarea acizilor monohalogenaţi aromatici
B. deshidratarea hidroxiacizilor în mediu acid
D. metoda Reppe
E. oxidarea aldehidelor nesaturate cu dicromat de potasiu şi acid sulfuric
1854. Acizii monocarboxilici nesaturaţi reacţionează cu:

A. H2
B. X2
C. HX
D. H2O
E. H2SO4
1855. Adiţia hidrogenului la acizii monocarboxilici nesaturaţi se poate face în prezenţă de:
A. LiAlH4
B. Zn/HCl
C. Ni, Pt, Pd
D. amalgam de sodiu/MeOH
E. Zn/CH3COOH

A. adiţia apei la acidul acrilic conduce la acid 2-hidroxipropanoic
B. adiţia apei la acidul 2-butenoic conduce la acidul 3-hidroxibutanoic
C. adiţia acidului clorhidric la acid crotonic conduce la acid α-clorobutanoic
D. adiţia acidului bromhidric la acidul acrilic conduce la acid 3-bromopropanoic
E. adiţia halogenilor la acizii monocarboxilici nesaturaţi decurge anti-Markovnikov

A. acidul acrilic este un acid aromatic
B. acidul crotonic este un acid dicarboxilic
C. acidul oleic se găseşte în natură ca ester al glicolului
D. acidul linoleic este folosit la tratarea arteriosclerozei
E. acidul linoleic are două duble legături în moleculă
1858. Referitor la acidul propenoic alegeţi afirmaţiile corecte:

A. este un lichid cu miros înţepător
302
B. se numeşte uzual acid crotonic
C. se numeşte uzual acid acrilic
D. este insolubil în apă
E. se polimerizează foarte uşor

A. acidul izocrotonic este cristalizat la temperatură normală
B. acidul trans-2-butenoic se găseşte în natură ca acid al glicolului
C. acidul crotonic este lichid
D. acidul crotonic este folosit la obţinerea unor copolimeri
E. acidul crotonic şi acidul izocrotonic sunt izomeri geometrici

A. acidul oleic este un acid gras nesaturat
B. acidul oleic este un acid dicarboxilic
C. acidul oleic este izomer geometric cu acidul elaidic
D. acidul undecilenic este folosit la tratarea infecţiilor fungice ale pielii
E. acidul linolenic polimerizează cu uşurinţă
1861. Acizii dicarboxilici saturaţi se pot obţine prin:

A. oxidarea n-alcanilor
B. oxidarea cetonelor ciclice cu oxidanţi puternici
C. hidroliza derivaţilor dihalogenaţi vicinali
D. hidroliza derivaţilor dihalogenaţi geminali
E. oxidarea dialdehidelor saturate cu reactiv Fehling
1862. Referitor la acizii dicarboxilici saturaţi sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt solizi
B. temperatura de topire creşte cu creşterea masei moleculare
C. prezintă fenomenul de alternanţă
D. acizii cu număr par de atomi de carbon au temperaturi de topire mai mari decât ale omologilor cu număr
impar de atomi de carbon
E. termenii inferiori sunt insolubili în apă

A. prin decarboxilarea termică a acidului oxalic se obţine CO2, CO, H2O
B. prin decarboxilarea acidului malonic se formează anhidridă maleică
C. prin decarboxilarea termică a acidului adipic în prezenţa anhidridei acetice, se formează ciclopentanonă
D. prin decarboxilarea termică a acidului pentandioic se formează ciclopentanonă
E. prin decarboxilarea termică a acidului pimelic în prezenţa anhidridei acetice se formează ciclohexanonă

A. prin decarboxilarea termică a acidului succinic se formează anhidrida succinică
B. prin deshidratarea termică a acidului glutaric se formează anhidrida glutarică
C. prin decarboxilarea oxidativă a acidului 1,2-ciclobutandioic se formează ciclobutena
D. prin decarboxilarea termică a acizilor cu 4 şi 5 atomi de carbon se formează anhidride acide
E. prin oxidarea acidului oxalic cu permanganat de potasiu se formează dioxid de carbon şi apă

A. acidul etandioic este toxic şi coroziv
B. acidul malonic este agent decolorant
C. acidul propandioic se foloseşte sub formă de sare de calciu în diferite sinteze organice
D. datorită reactivităţii lor, esterii acidului propandioic se folosesc în multe sinteze organice
E. acidul propandioic este utilizat la obţinerea acidului barbituric
303
A. acidul succinic se găseşte în cantităţi mari în chihlimbar
B. acidul 1,6-hexandioic este un lichid solubil în apă
C. acidul succinic are rol antiemetic
D. acidul adipic se utilizează la obţinerea poliamidelor
E. esterii acidului 1,6-hexandioic sunt utilizaţi ca lubrifianţi şi plastifianţi
1867. Acidul benzoic se poate obţine prin:

A. hidroliza toluenului
B. oxidarea etilbenzenului cu permanganat de potasiu în mediu acid
C. hidroliza clorurii de benziliden
D. saponificarea benzonitrilului
E. hidroliza feniltriclorometanului
1868. Acidul orto-ftalic se poate obţine prin:

A. oxidarea acidului o-aminobenzoic
B. oxidarea o-xilenului cu permanganat de potasiu în mediu acid
C. oxidarea naftalinei cu pentaoxid de vanadiu, la 350-4000C
D. hidroliza benzonitrilului
E. hidroliza anhidridei ftalice

COOH
COOH
A. orto-ftalic
B. meta-ftalic
C. izoftalic
D. tereftalic
E. benzen m-dicarboxilic

A. prin deshidratarea acidului benzoic se formează benzen
B. prin decarboxilarea acidului o-ftalic se obţine anhidridă ftalică
C. grupa carboxil are rol de substituent de ordinul II pe nucleul benzenic
D. grupa carboxil orientează în poziţiile orto şi para
E. grupa carboxil orientează în poziţia meta
1871. Referitor la acidul benzoic sunt adevărate afirmaţiile:

A. se găseşte în răşini vegetale
B. se prezintă sub formă de foiţe albe, strălucitoare
C. are proprietatea de a sublima
D. este un lichid care îngheaţă la temperatura camerei
E. se poate antrena cu vapori de apă
1872. Se dau compuşii de mai jos:
304
H3C
O O
H3C H
O
H
O
H
CO 2H
HO H
CH3 CH2
O
I II III
A. compusul I conţine grupă funcţională epoxid
B. compusul II conţine grupă funcţională carbonil tip cetonă
C. compusul I conţine grupă funcţională tip lactonă
D. compusul III conţine grupă funcţională tip cetonă
E. compusul II conţine grupă funcţională tip acid

O
H O
H
O
O
Cl
H Br
CH3 O
H Br Cl
CH3
I II III
A. compusul I conţine grupă funcţională tip aldehidă
B. compusul I conţine o triplă legătură
C. compusul II conţine grupă funcţională tip eter sau epoxid
D. compusul III conţine inel aromatic
E. compusul III este o alchenă
1874. Compusul cu formula generală:

CO
(CH2)n
O
reprezintă:
A. ester ciclic
B. lactonă
C. lactamă
D. amidină
E. azidă
1875. Clorura de acetil se obţine prin reacţia acidului acetic cu:

A. acid clorhidric
B. pentaclorură de fosfor
C. triclorură de fosfor
D. clorură de tionil
E. fosgen
1876. Referitor la halogenurile acizilor carboxilici inferiori sunt adevărate afirmaţiile:

305
A. sunt lichide lacrimogene
B. au temperaturi de fierbere mai mari decât ale acizilor corespunzători
C. se pot distila fără descompunere
D. sunt substanţe solide
E. au proprietatea de a sublima
1877. Halogenurile acide reacţionează cu:

A. apă
B. alcooli
C. acizi organici
D. sulfat de sodiu
E. amoniac
1878. Halogenurile acide pot da următoarele reacţii:

A. cu hidrazine formează hidrazone
B. cu azida de sodiu formează hidrazide
C. cu sulfură de sodiu formează sulfuri de acil
D. cu compuşi organo-magnezieni formează aldehide şi cetone
E. cu hidrocarburi aromatice formează cetone

A. NH3
B. R-NH2
C. AgCN
D. NaN2
E. C6H5Cl

A. H2
B. H2O
C. O2
D. N2
E. R–OH

CH3 CO
O
CH3 CO
A. anhidridă formică
B. anhidridă acetică
C. anhidridă maleică
D. anhidridă etanoică
E. anhidridă metanoică
1882. Referitor la anhidridele acide sunt adevărate afirmaţiile:

A. termenii inferiori sunt lichide cu miros acru
B. termenii superiori au miros înţepător, neplăcut
C. au temperaturi de fierbere mai mici decât ale acizilor corespunzători
D. sunt insolubile în apă
E. cu apa hidrolizează rezultând acizii corespunzători
1883. Anhidridele acide reacţionează cu:

A. H2
B. H2O
306
C. R-OH
D. R-O-R
E. O2
1884. Anhidridele acide reacţionează cu:

A. NH3
B. R-NH2
C. R-N3
D. C6H6
E. R–CH=O

A. anhidrida acetică este un lichid incolor cu acţiune lacrimogenă
B. anhidrida ftalică este un lichid incolor până la pH=8,2
C. anhidrida acetică se foloseşte la obţinerea acetatului de celuloză
D. anhidrida ftalică este folosită la obţinerea fenolftaleinei
E. anhidrida ftalică este utilizată în industria parfumurilor
1886. Esterii se pot obţine prin reacţia dintre:

A. un acid carboxilic şi un alcool, în mediu bazic
B. o halogenură acidă şi un alcool
C. o anhidridă acidă şi un alcool
D. doi acizi carboxilici
E. un acid carboxilic şi amoniac
1887. Referitor la esteri sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt insolubili în solvenţi organici
B. sunt solubili în apă
C. termenii inferiori au miros plăcut de fructe sau flori
D. au temperaturi de fierbere mai mici decât ale acizilor
E. esterii acizilor monocarboxilici superiori cu alcoolii graşi se numesc ceruri
1888. Prin reacţia esterilor cu compuşi organo-magnezieni se formează:

A. alcooli primari
C. alcooli terţiari
D. doi alcooli
E. compuşi carbonilici
1889. Esterii dau următoarele reacţii:

A. hidroliză acidă
B. hidroliză bazică
C. oxidare
D. reducere
E. transesterificare
1890. Esterii reacţionează cu:

A. H2O
B. H2
C. O2
D. NaN3
E. R-MgX
1891. Reducerea esterilor se poate realiza cu:
307
A. LiAlH4 / eter
B. H2/(CuO.Cr2O3)
C. Zn + H2O
D. NaNH2
E. Na/EtOH
1892. Referitor la gliptali sunt adevărate afirmaţiile:

A. au structură filiformă
B. au structură tridimensională
C. se formează prin condensarea acidului ortoftalic cu glicerină
D. se formează prin condensarea acidului tereftalic cu glicerol
E. se numesc şi alchidali
1893. Prin condensarea acidului tereftalic cu etilenglicol se formează:

A. gliptali
B. răşini alchidice
C. terilen
D. nylon 6,6
E. dacron
1894. Referitor la ceruri sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt amestecuri de esteri organici
B. sunt amestecuri de mai mulţi esteri, acizi liberi, alcooli liberi, alcani
C. se formează prin condensarea acizilor monocarboxilici superiori cu alcooli superiori cu număr par de
atomi de carbon
D. au rol de susţinere în plante
E. au rol protector al plantelor
1895. Referitor la ceara de albine, alegeţi afirmaţiile corecte:

A. este solubilă în apă
B. este solubilă în alcooli, la temperatura camerei
C. este un amestec de esteri ai acizilor C24–C31 cu acizi liberi, alcooli liberi şi n-alcani
D. este solubilă în solvenţi organici
E. se foloseşte la obţinerea fagurilor artificiali
1896. Referitor la cetaceu alegeţi afirmaţiile corecte:

A. este format din esterul acidului palmitic cu alcoolul cetilic
B. are aspect alb, sidefat
C. se foloseşte în cosmetică
D. se numeşte şi ceara de spermaceti
E. se topeşte la temperaturi mai mari de 1000C
1897. Referitor la lanolină sunt adevărate afirmaţiile:

A. se numeşte şi waltrat
B. se obţine din lâna de oaie
C. are drept component principal colesterolul
D. reprezintă bază de unguent pentru cremele cosmetice
E. amestecată cu cetaceu formează eucerină
1898. Referitor la grăsimi sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt esteri ai glicerinei cu acizi monocarboxilici cu număr par de atomi de carbon şi cu catenă liniară
B. sunt denumite generic şi lipide
C. grăsimile lichide se numesc şi gliceride
D. grăsimile solide se numesc şi gliceride
308
E. grăsimile solide se numesc şi uleiuri

A. au temperaturi de topire fixe
B. sunt amestecuri de gliceride mixte
C. sunt solubile în apă
D. cu apa formează emulsii
E. se înmoaie pe intervale de temperatură
1900. Grăsimile reacţionează cu:

A. H2O
B. H2
C. Br2
D. I2
E. Ni
1901. Reacţia de hidroliză a grăsimilor are loc:

A. ireversibil
B. în cataliză acidă
C. în cataliză bazică
D. sub acţiunea luminii
E. în cataliză enzimatică
1902. Referitor la hidrogenarea grăsimilor sunt adevărate afirmaţiile:

A. are loc în condiţii normale de presiune şi temperatură
B. prin hidrogenare totală se formează margarina
C. prin hidrogenarea parţială a uleiurilor vegetale, urmată de emulsionare, se formează margarina
D. are loc catalitic
E. prin hidrogenare totală se formează gliceride solide
1903. Degradarea oxidativă a grăsimilor constă în:

A. emulsionare
B. hidroliză acidă sau enzimatică
C. hidroliză bazică
D. râncezire
E. polimerizare
1904. Referitor la fosfatide alegeţi afirmaţiile corecte:

A. sunt substanţe solide
B. conţin numai grupe polare
C. conţin numai grupe nepolare
D. au rol în transportul grăsimilor în organismul animal
E. prin hidroliză eliberează acid fosforos
1905. Sunt fosfatide:

A. colina
B. colamina
C. serina
D. cefalina
E. lecitina

A. sărurile de sodiu şi potasiu sunt solubile în apă
B. sărurile de calciu sunt solubile în apă
309
C. sărurile de magneziu sunt insolubile în apă
D. săpunurile se obţin prin hidroliza bazică a grăsimilor
E. săpunurile sunt săruri metalice ale alcoolilor graşi superiori

A. sărurile de aluminiu se folosesc la obţinerea unor unsori consistente
B. săpunurile acizilor nesaturaţi sunt moi
C. săpunurile de sodiu sunt moi
D. săpunurile de potasiu sunt tari
E. săpunurile acizilor saturaţi sunt tari
1908. Despre grăsimi sunt adevărate afirmaţiile:

A. fac parte din clasa lipidelor
B. din punct de vedere chimic sunt esteri naturali ai acizilor dicarboxilici cu diferiţi alcooli
C. sunt triesteri ai glicerinei cu acizii graşi
D. sunt trigliceride
E. sunt foarte solubile în apă
1909. Despre grăsimi sunt adevărate afirmaţiile:

A. au punct de topire fix
B. la încălzire se topesc
C. au densitate mai mică decât a apei
D. cu apa formează emulsii
E. sunt solubile în solvenţi organici nepolari
1910. Acizii care apar frecvent în compoziţia grăsimilor sunt:

A. acidul acetic
B. acidul butiric
C. acidul palmitic
D. acidul stearic
E. acidul propanoic
1911. Referitor la hidrogenarea grăsimilor sunt adevărate afirmaţiile:

A. prin hidrogenare, grăsimile lichide devin solide
B. are loc în condiţii normale de presiune şi temperatură
C. are loc în prezenţa unui catalizator metalic (Ni)
D. prin hidrogenare se formează legături de hidrogen
E. hidrogenarea parţială a uleiurilor vegetale prin barbotare de hidrogen conduce la obţinerea margarinei

A. sicativarea grăsimilor constă în oxidarea şi polimerizarea grăsimilor nesaturate
B. prin sicativare, grăsimile nesaturate se transformă într-o peliculă solidă, rezistentă
C. reacţia de hidroliză acidă a grăsimilor se numeşte saponificare
D. prin hidroliza grăsimilor se formează întotdeauna glicol
E. tristearina este esterul triplu al glicerinei cu acidul stearic

A. trigliceridele simple se formează prin reacţia glicerinei cu un singur tip de acid gras
B. trigliceridele mixte se formează prin reacţia glicerinei cu doi sau trei acizi diferiţi
C. la temperatură normală, grăsimile se găsesc numai în stare solidă
D. grăsimile lichide se mai numesc uleiuri
E. tristearina este o grăsime mixtă
310
A. pot forma legături de hidrogen
B. sunt lipide
C. plutesc pe apă
D. uleiurile sunt triesteri ai glicerinei cu acizi graşi care conţin în compoziţia lor resturi de acizi graşi
nesaturaţi
E. grăsimile nesaturate există în stare solidă la temperatura ambiantă

A. acidul oleic este un acid saturat cu catenă flexibilă
B. polinesaturarea grăsimilor determină o rigiditate mult mai mare a moleculei
C. uleiurile polinesaturate sunt uleiuri sicative
D. vopselele în ulei sunt alcătuite dintr-un colorant aflat în suspensie într-un mediu sicativ
E. esterii acidului linoleic cu glicerina sunt solizi

A. prin hidroliza bazică a unei grăsimi se reface glicerina
B. reacţia de hidroliză bazică a grăsimilor se numeşte saponificare
C. grăsimile reprezintă rezerva de combustibil a organismelor vii
D. sărurile de sodiu şi de potasiu ale acizilor graşi sunt uleiuri
E. săpunurile şi detergenţii sunt agenţi activi de suprafaţă
1917. Referitor la săpunuri sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt săruri de sodiu, potasiu, calciu ale acizilor graşi
B. cele două componente specifice săpunurilor sunt radicalul hidrocarbonat şi o grupă funcţională
C. radicalul hidrocarbonat şi grupa funcţională care alcătuiesc săpunul sunt solubile în apă
D. radicalul hidrocarbonat este hidrofil
E. grupa funcţională este hidrofilă
1918. Referitor la săpunuri sunt adevărate afirmaţiile:

A. anionii R–COO- au caracter dublu, polar şi nepolar
B. anionii R–COO- au caracter polar
C. radicalul hidrocarbonat poate pătrunde în picăturile mici de grăsime, izolându-le
D. grupa funcţională –COO- rămâne la suprafaţa picăturilor de grăsime
E. moleculele cu caracter polar se mai numesc surfactanţi
1919. Referitor la detergenţi sunt adevărate afirmaţiile:

A. se obţin prin saponificarea grăsimilor
B. sunt agenţi activi de suprafaţă
C. sunt surfactanţi de sinteză
D. pot fi polari şi nepolari
E. modul lor de acţiune este identic cu al săpunurilor
1920. În funcţie de natura grupelor hidrofile, detergenţii se clasifică în:

A. anionici
B. neionici
C. polari
D. nepolari
E. micşti
1921. În funcţie de natura resturilor de acizi graşi pe care îi conţin în moleculă, triesterii glicerinei pot
fi:
A. digliceride simple
B. trigliceride simple
C. digliceride mixte
311
D. trigliceride mixte
E. monogliceride

A. la temperatura camerei, grăsimile se găsesc atât în stare lichidă, cât şi în stare solidă
B. grăsimile solide se numesc săpunuri
C. diferenţele dintre grăsimi şi uleiuri sunt determinate de diferenţele dintre acizii graşi de la care provin
D. acidul stearic poate avea catena lungă, în zig-zag
E. acidul stearic este un acid dicarboxilic saturat
1923. Referitor la săpunuri alegeţi afirmaţiile corecte:

A. stearatul de sodiu este un săpun lichid
B. stearatul de potasiu este un săpun moale
C. palmitatul de sodiu este un săpun moale
D. palmitatul de potasiu este un săpun tare
E. săpunurile medicinale conţin substanţe antiseptice
1924. Referitor la săpunuri alegeţi afirmaţiile corecte:

A. stearatul de sodiu este o bază
B. grupa –COO-Na+ din structura stearatului de sodiu este solubilă în apă
C. acizii graşi se găsesc în cantităţi foarte mici (sub 1%) în petrol
D. săpunurile se obţin prin hidroliza grăsimilor animale sau vegetale cu baze tari
E. este indicată folosirea apei dure la spălarea cu săpun
1925. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la detergenţi:

A. moleculele de detergent conţin două grupe hidrofile
B. moleculele de detergent conţin două grupe hidrofobe
C. moleculele de detergent conţin o grupă hidrofilă şi una hidrofobă, voluminoasă
D. partea hidrofobă poate fi reprezentată de catene alifatice
E. partea hidrofilă poate fi reprezentată de grupe funcţionale ionice sau neionice
1926. În funcţie de natura grupelor hidrofile, detergenţii se pot clasifica în:

A. alifatici
B. aromatici
C. anionici
D. cationici
E. neionici

A. clasificarea detergenţilor se face după natura grupelor hidrofobe
B. clasificarea detergenţilor se face după natura grupelor hidrofile
C. p-dodecilbenzensulfonatul de sodiu este un detergent anionic
D. detergenţii anionici sunt săruri cuaternare de amoniu ale unor alchil-amine
E. detergenţii anionici sunt polieteri care conţin un număr mare de grupe etoxi
1928. Referitor la săpunuri şi detergenţi sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. moleculele lor sunt alcătuite din două părţi componente
B. aparţin aceleiaşi clase de compuşi organici
C. conţin o catenă lungă ce are la ambele extremităţi câte o grupă funcţională solubilă în apă
D. aparţin unor clase diferite de compuşi organici
E. conţin un radical hidrocarbonat care are la una din extremităţi o grupă funcţională solubilă în apă
1929. Detergenţii au următoarele caracteristici:

A. conţin în structura lor numai grupe hidrofile
312
B. conţin în structura lor numai grupe hidrofobe
C. sunt agenţi activi de suprafaţă
D. partea hidrofobă este constituită din catene alifatice şi aromatice
E. detergenţii neionici conţin un număr mare de grupe etoxi

A. acidul stearic poate lua o formă compactă
B. grăsimile saturate sunt solide la temperatura camerei
C. grăsimile conţin în moleculă atomi de hidrogen legaţi de atomi de oxigen
D. lipidele sunt solubile în apă
E. lipidele se dizolvă în hidrocarburi şi în alcooli

A. acidul oleic are o moleculă lungă mai flexibilă decât molecula de acid stearic
B. acidul linoleic este un acid gras polinesaturat
C. esterii acidului linoleic cu glicerina sunt lichizi
D. radicalii liberi au efect benefic asupra organismului uman
E. vopselele în ulei sunt alcătuite dintr-un colorant (de tip pigment) aflat în suspensie în apă

A. grăsimile nesaturate sunt fluide
B. grasimile saturate sunt solide
C. sărurile de sodiu sau de potasiu ale acizilor graşi sunt săpunuri
D. grăsimile au densitate mai mare decât a apei
E. grăsimile reacţionează cu soluţii apoase de amoniac

A. formula moleculară C18H34O2 poate corespunde acidului linoleic
B. formula moleculară C15H26O6 poate corespunde 1,2,3-tributanoil-glicerolului
C. trigliceridele mixte se formează în urma reacţiei glicerinei cu 2 sau 3 acizi graşi diferiţi
D. structura compactă a trigliceridelor explică de ce grăsimile saturate sunt solide la temperatură şi presiune
normale
E. grăsimile plantelor se găsesc preponderent în frunzele lor

A. detergenţii obişnuiţi nu sunt biodegradabili
B. săpunurile sunt biodegradabile
C. detergenţii biodegradabili au putere de spălare mai slabă decât detergenţii nebiodegradabili
D. detergenţii neionici au avantajul că formează spumă în maşina de spălat
E. detergenţii cationici au molecule liniare
1935. Prin hidroliza 1,2,3-trioleil-glicerolului rezultă:

A. acid oleic
B. acid linoleic
C. glicerină
D. glicerol
E. acid stearic
1936. Prin saponificarea dipalmito-stearinei cu NaOH se poate forma:

A. palmitat de sodiu
B. stearat de sodiu
C. acid palmitic
D. acid stearic
E. glicerină
313
1937. Referitor la saponificarea tristearinei alegeţi afirmaţiile corecte:
A. poate avea loc cu soluţii apoase de NaOH sau KOH
B. se reface glicerina
C. este o reacţie de policondensare
D. este o reacţie de hidroliză
E. se formează sarea acidului stearic
1938. Referitor la hidrogenarea grăsimilor, alegeţi afirmaţiile corecte:

A. nu are importanţă practică
B. poate avea loc în prezenţa unui catalizator pe bază de Fe
C. se rup legăturile duble
D. are loc în prezenţa unui catalizator pe bază de Ni
E. grăsimile nu se hidrogenează

A. acidul stearic este un acid gras polinesaturat
B. acidul oleic este un acid gras mononesaturat
C. acidul palmitic este un acid gras polinesaturat
D. acidul butanoic este primul acid din seria acizilor graşi
E. acidul capronic este un acid gras saturat
1940. Sunt false următoarele afirmaţii:

A. prin oxidare completă, grăsimile eliberează apă şi oxigen
B. prin ardere în corp, grăsimile se transformă în dioxid de carbon şi apă, cu eliberare de energie
C. prin hidroliza alcalină a grăsimilor se eliberează glicerină
D. prin hidroliza acidă a grăsimilor se formează săpunuri
E. prin hidrogenare, grăsimile se transformă în glicerină şi apă

A. 1,2,3-tributanoil-glicerolul este o grăsime lichidă
B. 1,2,3-tributanoil-glicerol este o grăsime solidă
C. 1,2,3-trilinoleil-glicerol este o grăsime lichidă
D. 1-palmitil-2-stearil-3-oleil-glicerol este o grăsime lichidă
E. 1-butanoil-2-stearil-3-palmitil-glicerol este o grăsime solidă

A. acidul gras saturat cu n=10 atomi de carbon se numeşte acid capronic
B. acidul gras saturat cu n=6 atomi de carbon se numeşte acid lauric
C. acidul gras nesaturat cu n=18 atomi de carbon şi o legătură dublă C=C se numeşte acid stearic
D. acidul gras nesaturat cu n=18 atomi de carbon şi o legătură dublă C=C se numeşte acid oleic
E. acidul gras saturat cu n=8 atomi de carbon se numeşte acid caprilic
1943. Alegeţi grupele funcţionale care pot fi conţinute de detergenţii anionici:

A. –X
B. –SO3Na
C. –CH2–CH2–O–K
D. –NH2
E. –OSO3-Na+

A. clasificarea detergenţilor se poate face după natura grupelor hidrofile
B. tristearatul de sodiu este un săpun medicinal
C. tristearina este un detergent activ de suprafaţă
314
D. detergenţii neionici au drept grupă de cap a moleculei grupa –O–CH2–CH2–OH
E. lecitina din margarină asigură coeziunea componenţilor amestecului

A. săpunurile formează cu ionii de Ca2+ şi Mg2+ precipitate insolubile în apă
B. în petrol se găsesc cantităţi foarte mici (sub 1 %) de acizi graşi
C. moleculele detergenţilor sunt alcătuite din două grupe hidrofile
D. moleculele săpunurilor sunt alcătuite din două părţi hidrofobe
E. acizii graşi constituenţi ai acizilor naftenici au fost descoperiţi de Markovnikov
1946. Referitor la stearatul de sodiu alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. conţine 16 atomi de carbon în moleculă
B. este o sare
C. grupa -COONa este solubilă în apă şi ionizează în soluţie în R-COO- şi Na+
D. este un săpun solid
E. este un detergent
1947. Referitor la săpunuri alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. se mai numesc detergenţi
B. sunt agenţi activi de suprafaţă
C. sunt surfactanţi de sinteză obţinuţi din detergenţi
D. săpunurile de potasiu sunt moi
E. se pot obţine prin hidroliza bazică a unor grăsimi animale

A. acizii graşi se pot obţine şi prin prelucrarea cu hidroxid de sodiu a unor fracţiuni petroliere
B. structura unor acizi naftenici din petrolul românesc a fost stabilită în 1938 de către C.D. Neniţescu şi D.
Isăcescu
C. toţi detergenţii obişnuiţi sunt biodegradabili
D. diferenţele dintre grăsimi şi uleiuri sunt determinate de acizii graşi de la care provin
E. tripalmitina este o trigliceridă mixtă
1949. Consistenţa unei grăsimi este determinată de:

A. masa molară a acizilor graşi din compoziţia grăsimii
B. natura substanţelor din care provin
C. gradul de nesaturare a grăsimii
D. raportul dintre acizii graşi saturaţi şi nesaturaţi din compoziţia grăsimii
E. forma de zig-zag a catenei
1950. Prin hidroliza dipalmitostearinei rezultă:

A. acid palmitic
B. acid stearic
C. acid butanoic
D. glicerină
E. palmitat de sodiu
1951. Prin hidroliza 1-butanoil-2-palmitil-3-stearil-glicerinei rezultă:

A. 2 moli acid butanoic
B. 2 moli glicerină
C. 1 mol acid butanoic
D. 1 mol acid palmitic
E. 1 mol acid stearic
1952. Referitor la acizii graşi din constituţia trigliceridelor naturale sunt adevărate afirmaţiile:
315
A. au număr par de atomi de carbon
B. au număr impar de atomi de carbon
C. au catenă ramificată
D. au catenă liniară
E. sunt monocarboxilici
1953. Sunt trigliceride simple:

A. 1,2,3-tributanoilglicerol
B. 1-palmitil-2-stearil-3-butanoil-glicerol
C. tristearina
D. dipalmitostearina
E. trioleilglicerol
1954. Sunt trigliceride mixte:

A. 1,2,3-tristearilglicerol
B. 1-palmitil-2-stearil-3-oleil-glicerol
C. trioleina
D. dioleopalmitina
E. 1-butanoil-2,3-dipalmitil-glicerol

A. stuctura de mai jos corespunde trioleinei
CH2 OCO(CH2)7 CH=CH (CH2)7 CH3
CH OCO(CH2)7 CH=CH (CH2)7 CH3
B. structura de mai jos corespunde 1,2,3-tributanoil-glicerolului
CH2 OCO(CH2)2 CH3
CH OCO(CH2)2 CH3
CH2 OCO(CH2)2 CH3
C. structura de mai jos corespunde glicerinei
CH2 OCOCH3
CH OCOCH3
CH2 OCOCH3
D. structura de mai jos corespunde distearo-oleinei
CH OCO(CH2)16 CH3
CH2 OCO(CH2)16 CH3
E. structura de mai jos corespunde tristearinei
CH2 OCO(CH2)16 CH3
CH OCO(CH2)16 CH3
CH2 OCO(CH2)14 CH3
1956. Referitor la grăsimi alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. fac parte din clasa zaharidelor
B. nu sunt solubile în apă
C. sunt solubile în solvenţi anorganici nepolari
D. conţin catene voluminoase nepolare
E. colesterolul este un compus indispensabil pentru buna funcţionare a organismului
316
1957. Referitor la reacţia de de saponificare a grăsimilor alegeţi informaţiile corecte:
A. reprezintă reacţia de hidroliză acidă a grăsimilor
B. are loc în mediu bazic
C. conduce la formarea unor săruri de sodiu sau de potasiu ale acizilor graşi din compoziţia grăsimii
D. reface glicerina
E. se refac acizii constituienţi ai grăsimii

A. grăsimile plantelor (uleiuri) se găsesc preponderent în seminţele şi fructele acestora
B. rolul esenţial al grăsimilor este de susţinere şi rezistenţă a tulpinilor lemnoase
C. saponificarea este o metodă fizică de determinare a structurii grăsimilor
D. grăsimile animale sunt folosite la fabricarea săpunurilor prin acţiunea sodei caustice asupra lor, la
fierbere
E. acizii graşi care intră în constituţia grăsimilor au un număr de atomi de carbon mai mic de patru

A. grăsimile sunt amestecuri de esteri simpli sau micşti ai glicerinei cu acizi graşi saturaţi sau nesaturaţi
B. detergenţii biodegradabili pot fi distruşi de bacterii îm condiţii aerobe
C. între părţile hidrofobe ale catenelor din detergenţi se formează legături de hidrogen
D. polifosfaţii din constituţia detergenţilor conferă ţesăturilor strălucire
E. substanţele fluorescente din constituţia săpunurilor favorizează dezvoltarea microorganismelor şi a
vegetaţiei acvatice

A. în stare naturală, în trigliceride, catenele de acid gras se înfăşoară şi se întrepătrund unele în altele
B. grăsimile saturate conţin obligatoriu acid stearic
C. grăsimile nesaturate conţin obligatoriu acid stearic
D. grăsimile nesaturate sunt uleiuri volatile
E. acidul linoleic este un acid gras polinesaturat
1961. Referitor la amide alegeţi afirmaţiile corecte:

A. sunt derivaţi ai amoniacului
B. se numesc şi carboxamide
C. pot fi primare
D. pot fi secundare
E. pot fi terţiare
1962. Amidele cu grupa NH-CO inclusă într-un ciclu se numesc:

A. imide
B. lactame
C. lactide
D. carboxamide
E. amide acilate
C
N O
H
A. γ-lactamă
B. δ-lactamă
C. ε-caprolactamă
D. β-lactamă
317
E. 2-piperidonă
1964. Amidele se pot obţine prin reacţia amoniacului cu:

B. benzensulfoclorură
C. anhidride acide
D. cloruri acide
E. esteri organici
1965. Referitor la amide sunt adevărate afirmaţiile:

A. toate sunt substanţe solide
B. toate sunt solubile în apă
C. termenii superiori sunt solubili în solvenţi organici polari
D. formează asocieri moleculare
E. au temperaturi de fierbere ridicate
1966. Amidele reacţionează cu:

A. H2
B. H2O
C. V2O5; t0C
D. NaOBr
E. O3
1967. Referitor la amide, alegeţi afirmaţiile corecte:

A. prin hidroliză formează acizi carboxilici
B. prin deshidratare formează lactame
C. prin reducere formează alcani
D. prin degradare Hofmann formează amine
E. prin reducere formează amine
1968. Referitor la dimetilformamidă, alegeţi afirmaţiile corecte:

A. este o substanţă solidă, frumos cristalizată
B. este solubilă în apă
C. se foloseşte la purificarea acetilenei
D. este insolubilă în solvenţi organici
E. se foloseşte la fabricarea butadienei
1969. Acetamida se obţine prin:

A. reacţia clorurii de formil cu amoniacul
B. reacţia anhidridei acetice cu amoniacul
C. hidroliza acetonitrilului în mediu de acid sulfuric
D. reacţia formiatului de metil cu amoniac
E. hidroliza acetonitrilului cu apă oxigenată în mediu alcalin
1970. Se pot obţine nitrili prin:

A. deshidratarea amidelor
B. reacţia sărurilor de diazoniu cu cianuri alcaline
C. topirea sărurilor acizilor sulfonici aromatici cu cianuri alcaline
D. reacţia compuşilor halogenaţi saturaţi cu cianuri alcaline
E. reducerea amidelor
1971. Referitor la nitrili sunt adevărate afirmaţiile:

A. termenii inferiori sunt lichide incolore
B. termenii inferiori sunt insolubili în apă
318
C. au miros de migdale amare
D. termenii superiori sunt solizi
E. termenii inferiori au temperaturi de fierbere mai scăzute decât ale acizilor corespunzători
1972. Nitrilii reacţionează cu:

A. H2O
B. H2
C. R’-OH
D. R-COOH
E. Ar-OH
1973. Nitrilii reacţionează cu:

A. amoniac
B. amide
C. hidroxilamină
D. fenilhidrazină
E. compuşi organo-magnezieni

A. acrilonitrilul este un lichid cu miros eterat, plăcut
B. acrilonitrilul este folosit ca monomer
C. acetonitrilul prezintă risc carcinogenic
D. acetonitrilul este folosit ca dizolvant pentru lacuri
E. benzonitrilul este foarte toxic

A. compusul cu structura CH2=CH–CN se numeşte cianură de vinil
B. acrilonitrilul se foloseşte ca monomer la obţinerea butadienei
C. benzonitrilul se foloseşte la obţinerea poliacrilonitrilului
D. benzonitrilul se foloseşte la obţinerea benzoguanaminei
E. benzonitrilul se foloseşte la obţinerea unor răşini
1976. Referitor la acidul carbonic sunt adevărate afirmaţiile:

OOH
O C
A. are formula structurală OH
B. nu poate fi izolat în stare pură
C. derivaţii monocloruraţi sunt stabili
D. derivaţii bifuncţionali sunt stabili
E. se cunosc mulţi derivaţi esterici
1977. Compusul cu formula structurală COCl2 se numeşte:

A. acid carbamic
B. uree
C. clorură de carbonil
D. oxiclorură de carbon
E. fosgen

A. uretanii sunt esteri ai acidului carbamic
B. acidul carbamic este monoamida acidului carbonic
C. tioureea este diamida acidului carbonic
D. etiluretanul este folosit ca citostatic
E. uretanii sunt lichide volatile
319
1979. Referitor la uree, alegeţi afirmaţiile corecte:
A. este o carboxiamină
B. este o substanţă cristalină, incoloră
C. este solubilă în apă
D. este greu solubilă în eter etilic şi hidrocarburi
E. are miros de migdale amare

A. derivaţii N-alchilaţi ai ureei se numesc ureide
B. derivaţii N-acilaţi ai ureei se numesc ureide
C. ureea se foloseşte la obţinerea ureoplastelor
D. ureida acidului acetic are acţiune hipnotică
E. bromovalul este ureida acidului α-bromoizovalerianic

A. bromovalul este o ureidă ciclică
B. barbituraţii au acţiune hipnotică
C. acetilureea are acţiune slab hipnotică
D. barbituraţii sunt ureide ciclice
E. bromovalul este diamida acidului carbonic

A. guanidina este o ureidă ciclică
B. guanidina este un compus cristalin, izolat din ciuperci
C. arginina este un derivat al guanidinei
D. streptomicina este un derivat al bromovalului
E. arginina este un antibiotic

CH3 C COOH
O
A. acid acetilacetic
B. acid acetilformic
C. acid α-cetopropionic
D. acid piruvic
E. acid glioxilic
1984. Compusul cu formula structurală de mai jos se numeşte:

HOOC C COOH
O
A. acid cetoxalic
B. acid mezoxalic
C. acid cetomalonic
D. acid cetodicarboxilic
E. acid cetopropandioic
1985. Se formează acid piruvic prin:

A. hidroliza acidului dicloroacetic
B. oxidarea etilenglicolului
C. hidroliza acidului α-hidroximalonic
D. hidroliza nitrilului acidului α-cetopropionic
E. oxidarea acidului α-hidroxipropionic
320
1986. Se formează acid glioxilic prin:
A. hidroliza acidului cetopropionic
B. oxidarea etilenglicolului
C. hidroliza acidului dicloroacetic
D. hidroliza nitrilului acidului formic
E. oxidarea nitrilului acidului formic

A. prin decarboxilarea acidului α-cetopropionic se formează aldehidă acetică
B. prin deshidratarea acidului piruvic se formează acetaldehidă
C. prin decarbonilarea acidului α-cetopropionic se formează acid acetic
D. prin oxidarea acidului α-cetopropionic se formează acid etanoic
E. decarboxilarea acidului piruvic cu formare de acetaldehidă se realizează cu acid sulfuric concentrat

A. acidul cetopropionic este un intermediar esenţial în sinteza biochimică a acizilor graşi
B. acidul glioxilic este stabil sub formă de hidrat
C. acidul cetopropionic se poate forma prin fermentaţie alcoolică
D. acidul piruvic se găseşte în toate celulele vii
E. acidul glioxilic se găseşte în toate celulele vii
1989. Sunt acizi β-carbonilici:

A. acidul piruvic
B. acidul formilacetic
C. acidul acetilacetic
D. acidul oxalilacetic
E. acidul glicolic

A. acidul acetilacetic se formează în timpul degradării oxidative a acizilor graşi
B. esterii β-cetonici sunt substanţe stabile, izolabile
C. esterul acetilacetic se utilizează în sinteza fenazonei
D. acidul oxalilacetic se utilizează în sinteza aminofenazonei
E. acidul γ-cetovalerianic se obţine prin fierberea glucozei cu acid clorhidric concentrat
1991. Referitor la acidul monocloroacetic alegeţi afirmaţiile corecte:

A. se obţine prin clorurarea acidului acetic în prezenţa luminii
B. este un compus cristalin, higroscopic
C. se foloseşte în sinteza unor barbiturice
D. se obţine prin dezaminarea α-alaninei
E. se utilizează la obţinerea indigoului
1992. Referitor la hidroxiacizi alegeţi afirmaţiile corecte:

A. sunt compuşi organici cu funcţiuni simple
B. sunt compuşi organici cu funcţiuni mixte
C. prezintă proprietăţi caracteristice grupei carboxil
D. prezintă proprietăţi caracteistice grupei hidroxil
E. se găsesc în natură
1993. Hidroxiacizii se pot clasifica în funcţie de:

A. natura catenei hidrocabonate
B. poziţia grupelor hidroxil şi carboxil una faţă de alta
C. numărul grupelor funcţionale din moleculă
321
D. modelul spaţiul al moleculelor
E. aplicaţiile lor practice
1994. În funcţie de natura catenei de hidrocarbură din moleculă, hidroxiacizii pot fi:
A. hidroxilici
B. carboxilici
C. micşti nesaturaţi
D. alifatici
E. aromatici
1995. Hidroxiacizii pot fi:

A. alifatici
B. aromatici
C. acizi alcooli
D. acizi fenoli
E. aldoli
1996. Referitor la hidroxiacizi alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. acizi alcoolii conţin grupa -OH legată de un atom de carbon dintr-un radical alifatic
B. acizi alcoolii conţin grupa -OH legată de un atom de carbon dintr-un radical aromatic
C. acizi alcoolii conţin grupa -OH legată de un atom de carbon din catena laterală a unui compus aromatic
D. acizi fenolii conţin grupa -OH legată de un atom de carbon care face parte dintr-un ciclu aromatic
E. acizi fenolii conţin grupa -OH legată de un atom de carbon din catena laterală a unui compus aromatic
1997. Referitor la nomenclatura hidroxiacizilor, alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. are priopritate grupa carboxil faţă de grupa hidroxil
B. are prioritate grupa hidroxil faţă de grupa carboxil
C. atomii de carbon din catenă se pot nota cu litere din alfabetul grecesc
D. grupele hidroxil de pe nucleul aromatic se pot nota cu α, β, δ
E. precizarea grupei -OH faţă de grupa -COOH pe nucleul aromatic se poate face cu literele o, m şi p

COOH
OH
A. acid α-hidroxibenzoic
B. acid 2-hidroxibenzoic
C. acid o-hidroxibenzoic
D. acid 2- hidroxi-1-carboxibenzenic
E. acid salicilic

CH2 COOH
OH
A. acid hidroxiacetic
B. acid hidroxietanoic
C. acid glioxalic
D. acid o-hidroxiacetic
E. acid glicolic

322
CH2 CH COOH
OH OH
A. acid 1,2-dihidroxipropanoic
B. acid 2,3-dihidroxipropanoic
C. acid α,β-dihidroxipropanoic
D. acid glicerolic
E. acid gliceric

CH3 CH COOH
OH
A. acid 2-hidroxipropanoic
B. acid 1-hidroxi-1-carboxietanoic
C. acid orto-hidroxipropanoic
D. acid α–hidroxipropanoic
E. acid lactic
2002. În funcţie de numărul grupelor funcţionale din moleculă, hidroxiacizii pot fi:
A. monohidroxi-monocarboxilici
B. polihidroxi-monocarboxilici
C. monohidroxi-policarboxilici
D. polihidroxi-policarboxilici
E. poliaromatici

A. acidul lactic este un hidroxiacid aromatic
B. acidul glicolic este un hidroxiacid aromatic
C. acidul citric conţine o singură grupă hidroxil
D. acidul tartric conţine două grupe hidroxil
E. acidul salicilic conţine o singură grupă hidroxil

A. acidul salicilic este un hidroxiacid alifatic nesaturat
B. acidul lactic este un hidroxiacid monohidroxi-monocarboxilic
C. acidul tartric conţine două grupe carboxil
D. acidul citric conţine două grupe carboxil
E. acidul tartric conţine trei grupe carboxil
2005. Referitor la acidul salicilic alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. reacţionează cu soluţia apoasă de hidroxid de sodiu
B. sărurile acidului salicilic se numesc salicilaţi
C. poate participa la reacţii de esterificare doar cu grupa hidroxil
D. poate participa la reacţii de esterificare doar cu grupa carboxil
E. poate participa la reacţii de esterificare cu ambele grupe funcţionale
2006. Referitor la esterificarea acidului salicilic alegeţi afirmaţiile adevărate:

A. în reacţie cu alcooli rezultă un hidroxieter
B. în reacţie cu alcooli rezultă un hidroxiester
C. în reacţie cu cloruri acide se formează un carboxieter
D. în reacţia cu cloruri acide se formează un compus cu funcţiune mixtă (carboxil şi ester)
E. are loc în mediu acid
2007. Hidroliza aspirinei conduce la:

323
A. acid acetilsalicilic
B. acid salicilic
C. salicilat de sodiu
D. acid acetic
E. apă

+ Na + CO2; t, p + HCl
fenol X Y Z
- 1/2 H2 - NaCl
A. compusul X este fenoxid de sodiu
B. compusul Y este acid salicilic
C. compusul Y este salicilat de sodiu
D. compusul Z este acid salicilic
E. compusul Z este salicilat de sodiu

O
C
H3C
acid o-hidroxibenzoic + O X + Y
H3C
C
O
A. compusul X este salicilat de metil
B. compusul X este acid acetilsalicilic
C. compusul X este aspirina
D. compusul Y este apa
E. compusul Y este acid acetic
+ Cl2 / h + H2O / HO + CH3COCl

X acid monocloroacetic Y Z+X
- HCl - HCl
B. compusul X este acid acetic
C. compusul Y este acid lactic
D. compusul Y este acid glicolic
E. compusul Z este acid acetilacetic
H2SO4 K2Cr2O7 / H2SO4 R. Tollens + Cl2 / h + H2O / HO

etena + H2O X Y Z W S
- HCl - HCl
A. compusul Y este acid acetic
B. compusul Z este acid acetic
C. compusul W este acid acetic
D. compusul S este acid α-hidroxietanoic
E. compusul S este acid glicolic
324
+ HCl / t0C; HgCl2 + HCl + H 2O [Ag(NH3)]OH + Cl2 / h + H2O / HO
C2H2 X Y Z W T U
- 2HCl - HCl - HCl
A. compusul Y este 1,2-dicloroetan
B. compusul Y este 1,1-dicloroetan
C. compusul W este acetaldehida
D. compusul U este acetaldehida
E. compusul U este acidul hidroxiacetic
K 2Cr2O7 / H2SO 4 + Cl2 / h + H2O / HO

X 2Y Z acid glicoli
- HCl - HCl
A. compusul X este 1-butenă
B. compusul X este 2-butenă
C. compusul X este n-butan
D. compusul Y este acetaldehidă
E. compusul Y este acidul etanoic
+ H2O / H KMnO4 / H2SO4 + Cl2 / h + H2O / HO

C2H2 X Y Z W
- HCl - HCl
A. compusul X este etanal
B. compusul Y este etanol
C. compusul Y este acid etanoic
D. compusul W este acid monocloroacetic
E. compusul W este acid hidroxiacetic
2015. În acidul tartric există:

D. doi atomi de carbon secundari
E. patru atomi de carbon secundari
2016. În acidul α-hidroxifenilacetic există:

D. şase atomi de carbon nulari
E. şapte atomi de carbon secundari
2017. În acidul citric există:

A. doi atomi de carbon primari
B. trei atomi de carbon primari
C. doi atomi de carbon secundar
D. trei atomi de carbon secundar
325
2018. În acidul δ-hidroxihexanoic există:
C. trei atomi de carbon secundar
D. patru atomi de carbon secundar
2019. În acidul gliceric există:

D. doi atomi de carbon secundar
E. trei atomi de carbon secundar
2020. Acidul glicolic se poate obţine prin:

A. hidroliza 1,2-dicloroetanului
B. adiţia apei la acetaldehidă
C. hidroliza acidului monocloroacetic
D. oxidarea 2-cloroetanalului cu reactiv Tollens
E. oxidarea 2-cloroacetaldehidei cu reactiv Fehling

A.
COOH COO Na
OH + 2NaOH O Na
- 2H2O
B.
COOH COOC2H5
OH H OH
+ HO C2H5 + H2O
C.
COOH COOC2H5
OH H OH
+ CH3COCl + HCl
D.
COOH COOH
OH H OCOCH3
+ CH3COCl + HCl
E.
326
O Na COO Na
p; t0C
+ CO2

A.
COOH COO Na
OH O Na
+ NaOH + 2H2O
B.
O Na OH
p; t0C COONa
+ CO2
C.
OH OH
COONa + HCl COOH

+ NaCl
D.
O Na OH
COOH
+ HCl + NaCl
E.
COOH COOH
OCOCH3 + H2O OH
+ CH3COOH

HOOC CH CH COOH
OH OH
A. şapte legături simple σ
B. nouă legături simple σ
C. cincisprezece legături simple σ
D. zero legături π
E. două legături π
327
COOH
OH
A. o legătură π
B. trei legături π
C. patru legături π
D. zece legături simple σ
E. şaisprezece legături simple σ
2025. Compusul cu formula moleculară C4H6O3 prezintă:

A. doi izomeri geometrici cu catenă liniară
B. patru izomeri geometrici cu catenă liniară
C. trei izomeri (fără stereoizomeri)
D. patru izomeri (fără stereoizomeri)
E. cinci izomeri (fără stereoizomeri)

A. acidul lactic conţine o grupă carboxil şi o grupă hidroxil
B. acidul salicilic conţine două grupe hidroxil şi o grupă carboxil
C. acidul salicilic conţine un nucleu benzenic
D. acidul citric conţine trei grupe carboxil şi două grupe hidroxil
E. acidul tartric conţine două grupe carboxil şi două grupe hidroxil

A. compusul cu structura de mai jos se numeşte acid lactic
COOH
OH
B. compusul cu structura de mai jos se numeşte acid glicolic

CH2 COOH
OH
C. compusul cu structura de mai jos se numeşte acid salicilic
CH COOH
OH
D. compusul cu structura de mai jos se numeşte acid tartric
HOOC CH CH COOH
OH OH
E. compusul cu structura de mai jos se numeşte acid citric
HOOC CH2 CH CH2 COOH
COOH

A. laptele conţine acid lactic
B. lămâile conţin acid citric
C. florile de muşeţel conţin acid acetilsalicilic
D. strugurii zdrobiţi conţin acid tartaric
328
E. lămâile conţin aspirină
2029. Se consideră schema de reacţie:

H
+ C2H5OH X + H2O
acid o-hidroxibenzoic
H
+ CH3COCl Y + H2O

A. compusul X este acid acetilsalicilic
B. compusul X este salicilat de etil
C. compusul Y este salicilat de etil
D. compusul Y este acid acetilsalicilic
E. compusul Y este aspirina

H
+ C2H5OH X + H2O
C6H5 CH COOH
H
OH + CH3COCl Y + HCl

A. compusul X este acetat de fenil
B. compusul X este 2-fenil-2-hidroxiacetat de etil
C. compusul Y este acid 1-acetil-1-fenilsalicilic
D. compusul Y este acid 1-acetil-1-fenilacetic
E. compusul Y este acid 1-acetat-1-fenilacetic
2031. Compusul cu structura HO–CH2–COOH se numeşte:

A. acid lactic
B. acid citric
C. acid piruvic
D. acid glicolic
E. acid α-hidroxiacetic

CH3 CH COOH
OH
A. acid glioxilic
B. acid malic
C. acid lactic
D. acid α-hidroxipropanoic
E. acid citric
329
CH2 COOH
OH
C
COOH
CH2 COOH
A. acid gliceric
B. acid malic
C. acid hidroxicarbalilic
D. acid hidroxi-2,3-dibutanoic
E. acid citric
2034. Se pot obţine α-hidroxiacizi prin hidroliza:

A. cianhidrinelor
B. acizilor γ-halogenaţi
C. acizilor β-halogenaţi
D. acizilor α-halogenaţi
E. acizilor δ-halogenaţi
2035. Se poate obţine acid 3-hidroxipropanoic prin:

A. hidroliza acidului 3-cloropropionic
B. hidroliza acidului 3-bromobutiric
C. tratarea β-alaninei cu acid azotos
D. reducerea acidului piruvic
E. adiţia acidului cianhidric la oxid de etenă, urmată de hidroliză

A. prin deshidratarea intermoleculară a β-hidroxiacizilor se formează diesteri ciclici
B. prin deshidratarea intramoleculară a β-hidroxiacizilor se formează acizi α, β-nesaturaţi
C. prin deshidratarea intermoleculară a α-hidroxiacizilor se formează lactide
D. prin deshidratarea intermoleculară a γ-hidroxiacizilor se formează γ-lactone
E. prin deshidratarea intramoleculară a δ-hidroxiacizilor se formează esteri ciclici

A. acidul glicolic se foloseşte în industria polimerilor biodegradabili
B. acidul lactic se obţine prin fermentaţia lactozei
C. acidul tartric se foloseşte în industria adezivilor
D. acidul 2,3-dihidroxisuccinic se foloseşte la prepararea pulberilor efervescente
E. sarea Seignette reprezintă tartratul dublu de potasiu
2038. Referitor la acidul citric alegeţi afirmaţiile corecte:

A. este un vomitiv puternic
B. se numeşte şi antimonil
C. este un intermediar în metabolismul hidraţilor de carbon
D. se foloseste în cosmetică, la obţinerea unor loţiuni astringente
E. se poate obţine prin fermentaţia citrică a zaharozei cu „Aspergillus”
2039. Referitor la prostaglandine sunt adevărate afirmaţiile:

A. sunt aminoacizi cu 20 de atomi de carbon
B. sunt hidroxiacizi graşi cu inel cicloalcanic
C. se găsesc în glandele sexuale anexe
D. inhibă agregarea plachetară
E. formarea prostaglandinelor este blocată de aspirină
330
COOH
HO OH
OH
A. acid citric
B. acid malic
C. acid galic
D. acid 3,4,5-trihidroxibenzoic
E. acid salicilic
2041. Se poate obţine acid p-hidroxibenzoic prin:

A. diazotarea acidului p-aminobenzoic
B. reacţia Kolbe-Schmitt a fenoxidului de potasiu
C. reacţia Kolbe-Schmitt a fenoxidului de sodiu
D. topirea alcalină a acidului p-carboxibenzensulfonic
E. topirea alcalină a acidului benzensulfonic
2042. Acidul p-hidroxibenzoic dă următoarele reacţii:

A. decarbonilare
B. decarboxilare
C. esterificare
D. acilare
E. cu clorură ferică, când rezultă o coloraţie galbenă

A. acidul o-hidroxibenzoic este folosit la obţinerea aspirinei
B. acidul salicilic serveşte ca agent de cuplare în sinteza coloranţilor azoici
C. acidul galic este un reducător puternic
D. acidul 3,4,5-trihidroxibenzoic este un oxidant puternic
E. cu clorura ferică, acidul galic formează o coloraţie roşie
331
RĂSPUNSURI TESTE CHIMIE ORGANICĂ – SEMESTRUL I – 2011-2012
1D 50D 99C 148E 197E 246BCD 295CE 344BE

2C 51B 100B 149A 198B 247BDE 296ABCD 345BE
3B 52B 101C 150B 199A 248ACD 297BC 346AB
4B 53C 102D 151C 200D 249DE 298BC 347BDE
5B 54B 103B 152C 201E 250BD 299AB 348ADE
6B 55B 104C 153C 202C 251BD 300AC 349BDE
7D 56C 105D 154C 203B 252AB 301ABC 350ACD
8C 57B 106C 155A 204C 253BDE 302ACD 351BCE
9C 58B 107B 156D 205C 254ACE 303BC 352ACD
10D 59D 108E 157A 206D 255AD 304ABD 353BCDE
11C 60C 109B 158B 207E 256CDE 305CD 354BCE
12C 61C 110D 159A 208D 257CDE 306ABCD 355ADE
13B 62C 111B 160C 209D 258ABE 307DE 356AE
14D 63E 112C 161D 210B 259BCE 308ABC 357AC
15D 64B 113C 162D 211D 260AB 309CD 358CD
16B 65C 114A 163B 212C 261CD 310ACE 359BCE
17E 66D 115E 164D 213C 262ABD 311AE 360BC
18C 67B 116A 165E 214C 263BE 312ABC 361BE
19C 68E 117D 166B 215D 264AC 313ABCE 362ADE
20D 69D 118D 167A 216B 265BCDE 314BCD 363AE
21C 70A 119C 168C 217B 266ABD 315BCD 364CD
22C 71E 120D 169B 218B 267ADE 316ACD 365BDE
23D 72A 121E 170B 219B 268ACE 317ACE 366CD
24B 73C 122C 171B 220D 269ABCD 318ABE 367ACE
25A 74B 123B 172D 221B 270CD 319CD 368AE
26E 75C 124E 173B 222C 271CE 320DE 369BCE
27C 76B 125B 174E 223B 272ACD 321ABD 370AD
28C 77C 126A 175C 224D 273BC 322BCE 371BCD
29C 78B 127C 176B 225C 274ABD 323ABD 372AE
30C 79C 128B 177A 226B 275CDE 324AB 373BCD
31B 80B 129B 178E 227B 276BDE 325BC 374AE
32C 81B 130D 179C 228C 277ACDE 326BE 375BE
33B 82D 131C 180D 229B 278BCE 327AB 376ACE
34B 83E 132C 181A 230C 279AE 328BC 377BC
35A 84B 133A 182D 231D 280CD 329CD 378BCE
36A 85C 134B 183C 232D 281BD 330AB 379AC
37D 86A 135C 184C 233C 282BD 331BCD 380ABCD
38D 87B 136B 185D 234B 283ABDE 332AD 381ABCD
39D 88E 137C 186B 235D 284ABC 333ABCD 382ADE
40D 89C 138C 187B 236C 285CD 334CDE 383ABCD
41C 90D 139E 188A 237B 286ACE 335ABDE 384AB
42B 91D 140D 189C 238E 287ABCD 336CDE 385BC
43D 92E 141B 190D 239B 288ABCE 337BCD 386ACE
44E 93D 142E 191C 240D 289BC 338ABC 387ABCD
45A 94C 143C 192C 241ABE 290BCE 339BC 388ABDE
46D 95B 144D 193C 242BCD 291CD 340AD 389BDE
47C 96C 145B 194E 243ABC 292ABCD 341ABDE 390BCE
48C 97D 146D 195B 244ABC 293AD 342ABCD 391ABCE
49C 98E 147A 196E 245ABCD 294BCD 343ACD 392BC
1
393ABD 444ACE 495BE 546CD 596ACE 647AC 698BCDE
394BCD 445AC 496AB 547BC 597ABD 648BC 699ABCE
395AD 446BE 497CDE 548ABC 598BC 649ACD 700ABE
396ABE 447CE 498AC 549BCD 599BD 650BC 701BE
397BC 448BD 499AB 550CD 600BC 651BCE 702AE
398BCE 449CD 500AD 551ABC 601ABCD 652CD 703ACD
399ABD 450ABE 501DE 552CD 602ABCD 653ABE 704AB
400ACD 451BE 502AB 553ABD 603AE 654ACDE 705BCE
401BCE 452BC 503BDE 554BD 604ACD 655CDE 706ABE
402BCD 453ACE 504ABDE 555ABCE 605BCE 656BCD 707CD
403ABDE 454ADE 505ACE 556ABCD 606BDE 657CE 708AC
404AC 455BDE 506AE 557AD 607ACD 658BCD 709BDE
405BCE 456ACD 507CDE 558ABC 608BC 659AE 710AB
406AB 457ADE 508BC 559ABC 609BE 660BC 711CE
407ABDE 458ABE 509ADE 560BD 610BC 661ABE 712BC
408ADE 459BCD 510BCD 561ACE 611ACD 662BD 713ABC
409AC 460CE 511BD 562ABC 612ABCD 663BDE 714ABDE
410CE 461ABC 512ABCD 563CD 613BD 664ABDE 715ACD
411BD 462BE 513BCE 564ABC 614AD 665ACE 716ADE
412ACD 463AC 514ACE 565ABE 615BCE 666BDE 717ABCD
413BDE 464BCE 515ABDE 566AC 616AC 667BCE 718ABC
414BD 465ABD 516CD 567AD 617ACE 668ADE 719DE
415BCE 466BCE 517ABC 568AC 618ACDE 669BCD 720ACE
416ABE 467ACD 518BDE 569ABCE 619AB 670ACD 721BC
417ABE 468ABE 519ABCD 570AB 620ABC 671DE 722ABCE
418AB 469ABDE 520CD 571AC 621ACDE 672AB 723CDE
419AD 470CD 521AB 572AB 622ACDE 673BD 724ABC
420ACE 471BCE 522AB 573ABC 623BC 674BDE 725ACE
421ACD 472BD 523CDE 574ABCD 624ACE 675ABD 726BCE
422ABE 473AB 524BCDE 575BC 625DE 676BD 727CDE
423BDE 474AE 525ABC 576BD 626CD 677BD 728BCD
424BCD 475AB 526CD 577BCDE 627AC 678BDE 729ABE
425ABDE 476AB 527AC 578BCD 628CDE 679BDE 730BDE
426ACDE 477BCD 528BC 579ACDE 629ABDE 680ABD 731AB
427ABCD 478ABCD 529AC 580ABD 630ABC 681CE 732BCDE
428BDE 479CDE 530BC 581ABCD 631DE 682ACE 733ABC
429ABD 480BD 531ACE 582BC 632ABCD 683ACD 734BCD
430ABC 481BD 532ADE 583ABDE 633ABCD 684ACD 735ABCD
431AC 482AE 533BD 584AB 634BCE 685BC 736ABCE
432CD 483AB 534BC 585BC 635DE 686ABE 737ABC
433ACD 484BCD 535ADE 586BCE 636ABE 687ABD 738BCDE
434CDE 485AE 536CE 587CD 637ABCD 688BD 739AC
435CDE 486AC 537ABC 588ADE 638BCD 689BC 740AC
436ABCD 487ABD 538ACD 589BD 639ABCE 690ADE 741BC
437ABCD 488BD 539ACDE 590AB 640BCE 691ACE 742ABD
438AB 489AB 540ABC 591BD 641BCD 692CD 743ABC
439BE 490ACD 541AE 592BC 642ABD 693BDE 744AC
440BC 491ABCD 542CD 593ABCD 643BC 694CD 745DE
441ACE 492BC 543CE 594ABCD 644BCD 695BD 746ABC
442BCE 493BCE 544ACE 595BD 645BC 696AB 747BCD
443ABD 494ABC 545ABC 646ACD 697ABD 748AD
2
749CDE 799ABC 849AB 899BCD 949ABC 999BC 1049ABD
750ABC 800BCDE 850ABC 900BCDE 950BD 1000ACD 1050ACDE
751BC 801ABC 851BC 901BE 951AC 1001ABD 1051ADE
752BCE 802DE 852ABD 902ABC 952ABCD 1002CE 1052BCDE
753ABDE 803AE 853BC 903ADE 953BD 1003AE 1053DE
754BCDE 804AB 854ABE 904ABC 954ACE 1004BC 1054ACD
755ABC 805ABE 855ABCE 905BDE 955DE 1005BC 1055ABCD
756CDE 806BCD 856ABC 906BCE 956ABD 1006BDE 1056BE
757ACD 807ABC 857ABCD 907BDE 957BD 1007ABC 1057AD
758CD 808CDE 858AC 908BE 958CE 1008ADE 1058BCD
759ACE 809ABE 859ABDE 909BE 959AC 1009BCE 1059ACE
760ABCD 810BCD 860BCD 910ACE 960BDE 1010ABE 1060BCD
761BDE 811BC 861BCDE 911AC 961BD 1011ABD 1061ABC
762ABCD 812AD 862ABDE 912BE 962ABC 1012BE 1062ABCD
763CDE 813BCD 863ABD 913BDE 963ABC 1013ACE 1063ACDE
764AC 814ABC 864AC 914BC 964CDE 1014ABD 1064ABE
765AE 815ABCE 865ABC 915BCE 965ABCD 1015BCD 1065AC
766AC 816ACD 866ABD 916ACE 966BE 1016AB 1066BCD
767ABCD 817ABC 867ABD 917BDE 967ABD 1017BC 1067ACD
768BCE 818ABE 868AD 918AC 968ABCE 1018BCD 1068ABC
769BCD 819ABCE 869CDE 919AD 969ACE 1019ABCE 1069ACE
770CDE 820AD 870ABC 920BCE 970ACD 1020AD 1070ABC
771ABE 821BCE 871ACE 921BC 971ABD 1021BCD 1071BD
772AD 822ABCD 872ABCE 922ABE 972ACE 1022ADE 1072ACDE
773ABD 823ABC 873BC 923BCE 973BCDE 1023BCE 1073BCD
774AC 824ACD 874ACDE 924ACD 974BD 1024BD 1074ABD
775ABDE 825ACD 875ACD 925ACE 975ADE 1025BDE 1075BDE
776BC 826ABCE 876AB 926AB 976ABD 1026ABC 1076AC
777ABC 827BD 877BD 927ACE 977AC 1027ABCE 1077ABD
778BCE 828BE 878CD 928AE 978AD 1028AD 1078AB
779BD 829ABCD 879AB 929CDE 979CDE 1029BCD 1079BCD
780BC 830ABD 880AB 930CD 980ABCD 1030BCE 1080DE
781AE 831AE 881ACE 931CE 981ABE 1031BE 1081CDE
782AC 832ABD 882BE 932ABCE 982AB 1032BC 1082AC
783CDE 833BCD 883ABC 933BCD 983ABDE 1033ABE 1083BCE
784BCD 834ACE 884DE 934ACD 984ACD 1034BC 1084ABC
785ABCD 835ABCD 885ABE 935BCDE 985ABC 1035ADE 1085AC
786AC 836ABD 886BC 936CDE 986ACDE 1036CD 1086BCD
787AD 837ACE 887BD 937BD 987BC 1037ADE 1087BCDE
788ACE 838AB 888ADE 938ABC 988AD 1038BC 1088AC
789BC 839ADE 889CD 939ABE 989ADE 1039ABCD 1089BCDE
790ABC 840BCD 890BD 940BCE 990AC 1040ABE 1090BCE
791BE 841AC 891CD 941ABCD 991ACE 1041BD 1091AB
792AB 842ABDE 892BDE 942ABCD 992BDE 1042BC 1092CDE
793BCE 843ABC 893ABC 943AE 993ACE 1043AE 1093BDE
794ACE 844ACE 894BC 944AB 994BD 1044BCD 1094BD
795BD 845DE 895ABCD 945ACE 995AD 1045BCD 1095ACE
796ABCD 846ABD 896ADE 946ADE 996BD 1046BCD 1096ABE
797CD 847BD 897ACE 947BC 997AD 1047BCDE 1097AB
798ABDE 848BC 898BD 948ACD 998ABD 1048CD 1098BD
3
1099CE 1149ABCD 1200BC 1250AE 1300ABC 1350ACD 1400AE
1100BD 1150ABE 1201ADE 1251BCE 1301BC 1351CD 1401CD
1101BC 1151BC 1202AD 1252ABCD 1302BD 1352CD 1402BCDE
1102ACD 1152BC 1203BE 1253BD 1303BD 1353ABCE 1403ADE
1103AB 1153ACE 1204AB 1254AC 1304BD 1354ADE 1404ABC
1104BC 1155ACE 1205ACDE 1255ADE 1305AC 1355ABC 1405ADE
1105ABC 1156ABCD 1206BD 1256AB 1306ADE 1356BDE 1406ACE
1106ABD 1157CD 1207CE 1257ABD 1307AE 1357ACE 1407ABD
1107ABC 1158BCD 1208AD 1258CDE 1308BCE 1358ABCD 1408ABCD
1108BC 1159ACD 1209DE 1259AC 1309BC 1359BD 1409ACDE
1109BCE 1160BDE 1210BD 1260AB 1310CD 1360ABD 1410AD
1110ABCD 1161ABE 1211CDE 1261ABC 1311ADE 1361BCE 1411AD
1111BCD 1162BD 1212DE 1262ABD 1312BCD 1362BD 1412ABCD
1112BD 1163BCD 1213ABCD 1263ABDE 1313ADE 1363AD 1413BD
1113CE 1164ABD 1214BCD 1264ABDE 1314BCD 1364BCDE 1414ACE
1114BD 1165ABD 1215ADE 1265AC 1315ABDE 1365BDE 1415ACD
1115BCDE 1166AD 1216CE 1266CE 1316AE 1366ABD 1416AC
1116AC 1167BCD 1217ACE 1267ABE 1317BDE 1367BCD 1417DE
1117ABE 1168ABD 1218AB 1268ACD 1318BD 1368BCE 1418BDE
1118AC 1169ABDE 1219AE 1269ABCD 1319BCD 1369AD 1419BCDE
1119BCDE 1170ABC 1220ABE 1270BCD 1320ADE 1370ACE 1420ABD
1120BCD 1171BCD 1221AE 1271ABDE 1321ABC 1371ADE 1421AE
1121CDE 1172ABDE 1222BE 1272BCD 1322ABDE 1372ABCD 1422ABD
1122AC 1173BC 1223AC 1273DE 1323BCD 1373CDE 1423DE
1123AD 1174AE 1224AC 1274ABCD 1324ABD 1374ADE 1424ABE
1124BE 1175ABC 1225BE 1275BCD 1325BCE 1375BCDE 1425ABCE
1125ABD 1176BCD 1226CD 1276AE 1326BCE 1376BC 1426ABCD
1126BCDE 1177AB 1227BCD 1277ABD 1327AD 1377ACD 1427BCDE
1127BE 1178BCE 1228BD 1278AE 1328BCD 1378CDE 1428ADE
1128ABCE 1179AB 1229ABC 1279ABD 1329ACE 1379ABCE 1429ACD
1129ABE 1180BCD 1230ABC 1280BD 1330ABDE 1380ABC 1430ACD
1130ACE 1181ABCD 1231ACD 1281AB 1331ACE 1381BD 1431ADE
1131ABCD 1182CE 1232ABC 1282BE 1332BCE 1382CE 1432ABD
1132BD 1183CE 1233ACD 1283BCD 1333BCDE 1383BE 1433ABD
1133ABC 1184ACDE 1234ABD 1284BD 1334BDE 1384BD 1434ABE
1134BDE 1185ACDE 1235BCE 1285ABCD 1335AB 1385AC 1435CD
1135BCD 1186BE 1236BCD 1286ACD 1336BD 1386ABCE 1436BCE
1136ABCD 1187CDE 1237ABC 1287BD 1337ABE 1387ABC 1437AE
1137AB 1188BDE 1238ABDE 1288BCE 1338ACD 1388ADE 1438BD
1138BD 1189ACE 1239ADE 1289BD 1339BE 1389BD 1439BCDE
1139ABC 1190BDE 1240ACE 1290ACE 1340ACD 1390BD 1440BCD
1140CDE 1191AE 1241ACD 1291ABCD 1341ABE 1391ABC 1441BC
1141BDE 1192ABD 1242ABCD 1292ABC 1342BD 1392ABC 1442CD
1142BC 1193ACD 1243BCE 1293BCD 1343ADE 1393ABCE 1443ABE
1143AB 1194CD 1244AB 1294ACDE 1344ACD 1394ACD 1444CD
1144ACDE 1195ADE 1245BDE 1295CDE 1345BCD 1395BD 1445ABD
1145ABC 1196BC 1246BDE 1296CDE 1346CD 1396BC 1446AC
1146CD 1197BCE 1247ABCE 1297ABCE 1347BE 1397CD 1447CD
1147ABC 1198ACDE 1248ABCD 1298ACE 1348ACDE 1398ABDE 1448ACE
1148ABC 1199BE 1249BDE 1299ABE 1349BDE 1399AD 1449CD
4
1450BCE 1500BD 1550ACE 1600BD 1650BD 1700BC 1750BD
1451ABE 1501ABC 1551BCE 1601DE 1651BCE 1701ABE 1751ABCE
1452ABC 1502CD 1552ABD 1602ACE 1652ABD 1702ABC 1752DE
1453CDE 1503BE 1553BDE 1603BE 1653ABD 1703BCDE 1753ACD
1454ADE 1504BC 1554BD 1604BC 1654ADE 1704ABCD 1754ABC
1455AD 1505CE 1555BDE 1605BE 1655ACD 1705BD 1755ABD
1456CE 1506BCE 1556BCD 1606BE 1656ADE 1706ABDE 1756BE
1457CE 1507ACDE 1557BDE 1607CE 1657BDE 1707ADE 1757BC
1458ABC 1508BD 1558BD 1608ABCD 1658AB 1708ABCE 1758BCE
1459ABC 1509BCD 1559ABDE 1609AB 1659AD 1709ABDE 1759CE
1460AC 1510AB 1560ABCE 1610AD 1660AD 1710CDE 1760BC
1461BC 1511BCD 1561ACD 1611ACE 1661BC 1711ABDE 1761ADE
1462BD 1512AC 1562BC 1612BD 1662ABD 1712ABC 1762BCE
1463BCDE 1513BC 1563BC 1613ABD 1663BD 1713CE 1763BDE
1464ACE 1514AC 1564CE 1614BD 1664BD 1714DE 1764ABCD
1465ABCD 1515ABE 1565BCE 1615BD 1665CD 1715ACDE 1765BE
1466AC 1516BCDE 1566BDE 1616BE 1666ACD 1716AC 1766BD
1467BE 1517ACDE 1567ABD 1617BE 1667ABC 1717AD 1767AD
1468ABCD 1518AC 1568ABCE 1618BE 1668BC 1718BCE 1768CE
1469ACD 1519ABC 1569BCE 1619BD 1669AB 1719BCD 1769ABE
1470CDE 1520CDE 1570AD 1620CE 1670ACD 1720ABCD 1770BDE
1471ACD 1521BCE 1571BD 1621CE 1671AD 1721ABCE 1771ABCE
1472ABC 1522 ABE 1572ABCD 1622BDE 1672CE 1722BCD 1772BDE
1473ACD 1523BCD 1573ACD 1623ACE 1673BE 1723ABC 1773ACD
1474BCE 1524ABD 1574CD 1624BE 1674BCE 1724ABD 1774ABD
1475ABCE 1525BD 1575AB 1625ABCE 1675DE 1725BDE 1775AE
1476BE 1526BDE 1576ACD 1626AD 1676ABC 1726ABCD 1776DE
1477BC 1527ACE 1577BD 1627ACE 1677ABE 1727AD 1777ACE
1478AB 1528ABD 1578ABCD 1628ACD 1678BDE 1728ABE 1778BD
1479BCD 1529BCE 1579BD 1629BCE 1679BCE 1729ACD 1779BDE
1480AB 1530ACDE 1580AC 1630ABC 1680BCD 1730ACD 1780ACD
1481AE 1531CE 1581ABC 1631BDE 1681BE 1731BC 1781BD
1482DE 1532BCDE 1582BCE 1632ABCE 1682BCE 1732BCDE 1782BD
1483AC 1533AD 1583ABCD 1633ABD 1683CE 1733ABCD 1783ACE
1484BDE 1534BCE 1584AD 1634ABCD 1684AC 1734BD 1784BE
1485BCE 1535ACD 1585AC 1635BDE 1685ADE 1735BC 1785ACD
1486ABC 1536BCE 1586BCD 1636CD 1686AE 1736ACE 1786AB
1487BCD 1537AD 1587ABE 1637BCE 1687BCE 1737AB 1787CD
1488BDE 1538AD 1588AC 1638AE 1688ADE 1738ABDE 1788BC
1489AD 1539AD 1589BCE 1639BCE 1689BDE 1739DE 1789BC
1490BC 1540BCE 1590ABDE 1640BE 1690ABD 1740BCE 1790BCE
1491DE 1541BCE 1591ADE 1641ABDE 1691AB 1741ACE 1791ACD
1492ABC 1542BCE 1592BE 1642BDE 1692AB 1742ACE 1792BC
1493BD 1543CD 1593BD 1643CDE 1693ACD 1743ABC 1793BCDE
1494ABC 1544BDE 1594ACDE 1644DE 1694AC 1744ACE 1794ABCE
1495AB 1545BCD 1595ABE 1645BDE 1695BCDE 1745CDE 1795BDE
1496AD 1546ABE 1596BD 1646ACE 1696ABCD 1746ABDE 1796BDE
1497AB 1547ABE 1597BCD 1647BE 1697AC 1747BCD 1797AE
1498BC 1548ABCD 1598AE 1648ABE 1698AB 1748ACD 1798CD
1499DE 1549ABCD 1599DE 1649BCE 1699CDE 1749BCE 1799ACD
5
1800BDE 1850ACDE 1900ABCD 1950ABD 2000BCE
1801BE 1851CE 1901BCE 1951CDE 2001ADE
1802ACDE 1852AB 1902CDE 1952ADE 2002ABCD
1803DE 1853BCD 1903BDE 1953ACE 2003CDE
1804AB 1854ABCD 1904AD 1954BDE 2004BC
1805ABD 1855CD 1905DE 1955ABD 2005ABE
1806CD 1856BD 1906ACD 1956BDE 2006BDE
1807BCD 1857CDE 1907ABE 1957BCD 2007BD
1808ABC 1858ACE 1908ACD 1958BCE 2008ACD
1809ABC 1859DE 1909BCDE 1959CDE 2009BCE
1810CD 1860ACDE 1910BCD 1960BCD 2010BD
1811AB 1861BE 1911ACE 1961BCDE 2011BDE
1812BD 1862ACD 1912ABE 1962BD 2012BE
1813ABC 1863CE 1913ABD 1963BE 2013BE
1814BCD 1864BCE 1914BCD 1964ACDE 2014ACE
1815AC 1865ADE 1915BCD 1965CDE 2015BD
1816ADE 1866ADE 1916ABCE 1966ABD 2016AC
1817BCD 1867BDE 1917ABE 1967ADE 2017BCE
1818CE 1868BCE 1918ACD 1968BC 2018BD
1819ABE 1869BCE 1919BCE 1969BCE 2019BC
1820BD 1870CE 1920AB 1970ACD 2020CDE
1821BE 1871ABCE 1921BD 1971ADE 2021ABD
1822BCD 1872CDE 1922ACD 1972ABCE 2022BCE
1823BDE 1873ACE 1923BE 1973ACE 2023CE
1824BDE 1874AB 1924BCD 1974BDE 2024CE
1825CD 1875BCDE 1925CDE 1975ADE 2025AC
1826AB 1876AC 1926CDE 1976BD 2026ACE
1827BCE 1877ABCE 1927BC 1977CDE 2027BD
1828BD 1878CE 1928ADE 1978BCD 2028ABD
1829BD 1879ABC 1929CDE 1979BCD 2029BDE
1830AC 1880ABE 1930ABE 1980BCE 2030BE
1831BD 1881BD 1931BC 1981BCD 2031DE
1832ABD 1882ADE 1932ABC 1982BC 2032CD
1833CE 1883ABC 1933BCD 1983CD 2033CE
1834AC 1884ABD 1934ABE 1984BCE 2034AD
1835BCDE 1885ACD 1935ACD 1985DE 2035ACE
1836BE 1886BC 1936ABE 1986BC 2036BCE
1837BE 1887CDE 1937ABDE 1987AC 2037ABD
1838ABE 1888BC 1938CD 1988ABCD 2038CDE
1839AD 1889ABDE 1939BDE 1989BCD 2039BCDE
1840ABC 1890ABE 1940ADE 1990ABC 2040CD
1841AB 1891ABE 1941AD 1991ABCE 2041ABD
1842AB 1892BCE 1942DE 1992BCDE 2042BCD
1843BCD 1893CE 1943BE 1993ABC 2043ABC
1844ABCD 1894BCE 1944ADE 1994DE
1845BCE 1895CDE 1945ABE 1995ABCD
1846ACD 1896ABCD 1946BCD 1996ACD
1847ACE 1897BCD 1947BDE 1997ACE
1848CD 1898ABCD 1948ABD 1998BCE
1849BD 1899BDE 1949CD 1999ABE
6
7

Teste Chimie Organica Sem 1 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S-ar putea să vă placă și

Teste Chimie Organica Sem 1 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste Chimie Organica Sem 1 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI

Departamentul de Stiinte Farmaceutice pentru obtinerea, analiza si controlul calitatii medicamentelor

TESTE GRILĂ PENTRU

EXAMENUL LA DISCIPLINA CHIMIE ORGANICĂ

Anul II, semestrul I

Şef Disciplină CHIMIE ORGANICĂ

Anul universitar 2011-2012

1. Nunărul cuantic principal, n, indică:

2. Numărul cuantic de spin, s, indică:

3. Teoria electrochimică a structurii compuşilor organici face parte din:

4. Efectul electromer atrăgător de electroni se notează cu:

5. Spectrele de vibraţie–rotaţie sunt:

6. Scăderea intensităţii absorbţiei semnifică:

7. Tranziţiilor electronice li se poate atribui un număr de benzi egal cu:

8. Numărul semnalelor dintr-un spectru RMN semnifică:

12. Precizaţi care dintre formulele de mai jos sunt identice:

16. Precizaţi care dintre formulele de mai jos corespunde 2,4-dimetilpentanului.

17. Precizaţi care dintre formulele de mai jos corespunde 2,2,3-trimetilbutanului.

19. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos este 2,2,4-trimetilpentan.

20. Precizaţi care dintre compuşii de mai jos este 2-metilhexan.

21. Alegeţi denumirea conform IUPAC a compusului cu structura de mai jos:

22. Alegeţi denumirea conform IUPAC a compusului cu structura de mai jos:

23. Alegeţi denumirea conform IUPAC a compusului cu structura de mai jos:

24. Alegeţi denumirea conform IUPAC a compusului cu structura de mai jos:

25. Alegeţi denumirea conform IUPAC a compusului cu structura de mai jos:

26. Alegeţi denumirea conform IUPAC a compusului cu structura de mai jos:

28. Lungimea legăturilor C–C din alcani:

30. Metoda Würtz de obţinere a alcanilor este:

31. Metoda Clemmensen de obţinere a alcanilor este:

A. CH3COONa + NaOH → CH4 + Na2CO3

32. Prin arderea hidrocarburilor saturate aciclice rezultă:

33. Prin autooxidarea alcanilor se formează:

34. Formula generală a alcanilor este:

35. Alcanii pot prezenta izomerie:

37. Alegeţi denumirea corectă a compusului cu structura de mai jos:

38. Alegeţi denumirea corectă a compusului cu structura de mai jos:

39. Alegeţi denumirea corectă a compusului cu structura de mai jos:

40. Alegeţi denumirea corectă a compusului cu structura de mai jos:

41. Alegeţi denumirea conform IUPAC a compusului de mai jos:

42. Denumirea corectă a alcanului cu structura de mai jos este:

CH2 CH3 CH CH3 CH2

CH3 CH3 CH3

44. Radicalul divalent geminal al propanului la atomul de carbon secundar se numeşte:

45. În moleculele alcanilor se găsesc legături:

46. Spiranii sunt:

47. Alegeţi denumirea corectă a compusului cu structura de mai jos:

48. Alegeţi denumirea corectă a compusului cu structura de mai jos:

49. Alegeţi denumirea corectă a compusului cu structura de mai jos:

50. Alegeţi denumirea corectă a compusului cu structura de mai jos:

51. Alegeţi denumirea conform IUPAC a compusului de mai jos:

52. Alegeţi denumirea conform IUPAC a compusului de mai jos:

53. Alegeţi denumirea conform IUPAC a compusului de mai jos:

54. Alegeţi denumirea conform IUPAC a compusului de mai jos:

55. Compusul cu formula structurală de mai jos se numeşte:

56. Adiţia bromului la ciclopropan conduce la:

57. Adiţia hidrogenului la ciclopropan:

58. Reacţia de mai jos reprezintă:

59. Reacţia de mai jos: