INFECTII URINARE

Elemente de anatomie si fiziologie

Aparatul urinar este format din rinichi si caile urinare, acesta includ ureterele, vezica
urinara si uretra.

Urina este un ultrafiltrat al plasmei sanguine care se obtine la nivel renal.

Aspectul normal al urinei este dat de culoarea galben citrina, aproape clara, transparenta,
cu PH-ul usor alcalin si cu miros caracteristic.

n afectiunile aparatului excretor apar frecvent tulburari privind diureza, mictiunea si

calitatea urinei.

Ce sunt infectiile urinare

Infectiile urinare sunt afectiuni inflamatorii cauzate de diferiti agenti patogeni precum
bacterii, paraziti sau fungi.

Sunt ntlnite la toate categoriile de vrsta, mai ales n rndul populatiei feminine.
Infectia urinara este evidentiata de prezenta microorganismelor patogene n urina,
determinnd asa numitele infectii ale aparatului uro-genital.

Teste de laborator precum examenul sumar de urina, sedimentul urinar, urocultura sau un
examen citobacteriologic, pot fi utilizate pentru stabilirea concreta a diagnosticului,
imediat ce o astfel de infectie este suspectata.

Pentru corectitudinea analizelor efectuate, trebuie urmarite o serie de reguli de baza n ce

priveste prelevarea probei de urina.

Clasificarea infectiilor urinare

Infectiile tractului urinar pot fi clasificate dupa mai multe criterii.
Infectiile urinare necomplicate pot aparea la pacienti care nu prezinta anomalii
functionale sau anatomice ale tractului urinar, care prezinta functie renala normala.

 Infectiile urinare complicate sunt ntlnite la pacientii care prezinta tulburari anatomice
ale tractului urinar, cum este cazul refluxului vezico-uretral, nefropatiei de reflux, dar ?i
obstructive, percum calculii.

O alta clasificare, n functie de localizarea infectiilor urinare, le mparte pe acestea n

infectii ale tractului urinar inferior care includ bacteriuria asimptomatica, cistita, uretrita ?
i prostatita si infectii ale tractului urinar superior care includ pielonefrita acuta sau
cronica, pionefrita ?i perinefrita.

Patogenie si surse de infectie

n patogenia infectiilor urinare, cea mai frecventa cale de acces a microorganismelor n
tractul urinar este calea ascendenta. Principalul factor favorizant al acestei cai de infectie
l reprezinta amplasarea uretrei n apropierea perineului, acesta putnd fi considerat un
adevarat rezervor microbian.

Calea descendenta presupune nsamntarea pe cale hematogena sau limfatica a

rinichiului n cursul unui episod de bacteriemie.

Germenii patogeni implicati in producerea infec?iilor urinare pot fi clasificati n doua

categorii: Gram-pozitivi si Gram-negativi.

Infectiile urinare cele mai frecvente sunt produse de bacili Gram negativi, precum E.
coli, Enterobacter, Proteus si Klebsiella.

Cocii Gram pozitivi, precum Staphilococcus aureus, pot sa devina agenti etiologici ai
infectiilor tractului urinar.

Factori favorizanti ai patogeniei infectiilor urinare

Unul dintre factorii favorizanti de natura constitutionala poate fi considerat sexul
pacientului. Femeile, datorita unor particularitati anatomice, endocrine sau imunologice,
prezinta o predispozitie mai ridicata la apari?ia infectiilor tractului urinar.

Sarcina, menstra si menopauza sunt perioade fiziologice n viata unei femei, care pot
favoriza aparitia infectiilor tractului urinar.

 n rndul barbatilor, afectiuni precum prostatita sau obstructia uretrala pot determina
aparitia bacteriuriei.

Deficientele imunitare si carentele proteice si vitaminice, afectiunile cronice

digestive asociate, precum constipatia cronica, favorizeaza instalarea infectiilor urinare.

Persoanele care sufera de diabet sunt predispuse la apari?ia uretritei si vaginitei

diabetice.

Diferitele afectiuni genitale asociate, stagnarea urinei n orice nivel si manoperele

medicale joaca ?i ele un rol important n producerea infectiilor urinare.

TIPURI DE INFECTIE URINARA

Cistita
Cistita poate fi acuta sau cronica.
Simptomatologia se caracterizeaza prin: durere la urinare, polakiurie sau urinari dese ?i
piurie, urina rezultata poate fi tulbure si uneori urt mirositoate.

Cistita acuta - simptomatologia sa cuprinde manifestari precum durere la urinare,

polakiurie ?i piurie.

Cistita cronica nglobeaza toate suferintele vezicale cronice, provocate de o infectie prin
germeni nespecifici.

deosebita atentie trebuie acordata pacientilor care prezinta leziuni genitale sau scurgeri
vaginale.

 Tratamentul etiologic al cistitei va avea un spectru antibacterian ct mai larg precum

fluorochinolonele, aminopenicilinele ?i cefalosporinele.

Pentru suprimarea simptomelor pot fi recomandate antiinflamatoare nesteroidiene, ca de

exemplu ibuprofen, indometacin, diclofenac, ?i antispastice, precum No-Spa, Scobutil
sau Papaverina.

La acestea se adauga tratamentul nefarmacologic ce include acele recomandari de

comportamente sanogene pe care pacientul le poate urma pentru a reduce durata ?i a cre?
te eficien?a tratamentului farmacologic.

Pacientul trebuie ncurajat sa consulte medicul ?i sa trateze eventualele afec?iuni

ginecologice, dar ?i sa acorde o aten?ie deosebita igienei corporale ?i vestimentare,
incluznd toaleta regiunii perianale.

PIELONEFRITA
Pielonefrita este o infec?ie, care se caracterizeaza prin inflama?ia parenchimului renal ca
urmare a prezen?ei bacteriilor n zona intersti?iala a rinichiului ?i n caile urinare.

Factorii favorizanti sunt staza urinara, graviditatea, cateterismul cailor

urinare, diabetul zaharat, factorii imunologici.

Ea poate fi clasificata n pielonefrita acuta necomplicata ?i pielonefrita acuta complicata.

Pielonefrita acuta se poate prezenta sub o forma necomplicata, care se manifesta n
cazul femeilor tinere, nensarcinate, cu o aparenta stare de sanatate buna. Forma
complicata a infectiei apare n cazul femeilor gravide, a persoanelor cu antecedente
urologice, diabetici, persoane cu insuficienta renala sau deficiente legate de imunitate.

n forma cronica, pielonefrita se manifesta prin evolutia mai lunga a afectiunii, de peste
3 luni, cu semne de infectie urinara, dar ?i cu afectare fiziologica si functionala renala.

Debutul pielonefritei este brusc si se manifesta prin febra de 38 40 de grade, frisoane,

transpiratii ?i cefalee. Uneori, pot fi prezente si manifestari digestive cum ar fi varsaturi,
stare de greata si chiar astenie.

Tratamentul etiologic se realizeaza prin intermediul antibioticelor cu spectru larg. n

cazul formelor usoare si moderate se poate administra norfloxacina, ciprofloxacina sau
augumentin, iar n cazul formelor severe, terapia va fi urmata n cadrul spitalului pe cale
parenterala.

 n tratarea pielonefritei acute se recomanda repaus la pat timp de 8-10 zile, mai ales n
perioada febrila. Dieta va fi neiritanta, se recomanda evitarea consumul de alcool, cafea si
condimente. Se vor administra lichide din abundenta, 2 litri pe zi, pentru o hidratare
corecta.

Tratamentul simptomatic - durerea poate fi combatuta prin administrarea de antispastice,

ca de exemplu Papaverina, Scobutil, No-Spa. n combaterea febrei pot fi recomandate
antipiretice precum Paracetamol, Algocalmin sau Ibuprofen.

PROSTATITA ACUTA
Prostatita acuta sau abcesul prostatei, este o infectie bacteriana acuta a parenchimului
prostatic.

Agentii etiologici responsabili de declansarea acestei infectii cuprind bacteria E. Coli ct

si alte enterobacteriaceae precum stafilococ, enterococ, gonococ si Chlamydia
trachomatis.

Simptomatic, debutul prostatitei acute este unul brusc, manifestandu-se prin frisoane,
febra n jur de 39-40 grade, cefalee ?i atalgii, urina este, n general, tulbure ?i poate sa
apara hematurie ?i secre?ie uretrala.

Pentru determinarea prostatitei acute sunt luate n considerare VSH-ul crescut ?i

urocultura pozitiva. Hemocultura la pacientul febril poate fi pozitiva. Daca este prezenta
secre?ia uretrala, aceasta poate arata prezen?a leucocitelor ?i a bacteriilor.

Tratamentul principal consta n antibioterapie, prostatita fiind o afectiune n care trebuie

instituita de urgenta administrarea de antibiotice. n formele usoare, tratamentul se face
per os, utiliznd fluorochinolone sau sulfonamide, timp de 10 zile. Antibioterapia trebuie
adaptata n functie de raspunsul clinic si de rezultatul antibiogramei. De aceea,
tratamentul este realizat doar la indica?ia medicului curant.

Pentru ameliorarea simptomelor se pot administra antiinflamatoare precum diclofenac,

indometacin sau ibuprofen. Administrarea anumitor suplimente alimentare poate cre?te
eficien?a tratamentului.

Suplimente alimentare care pot fi indicate sunt: Prostata capsule, produs de Fares,
Tinctura si ceaiul de Pufulita cu flori mici, Ceaiul Prostata de Fares, Prostamol Uno,
Prostenal perfect

ANTIBIOTICELE
Metoda principala de combatere a infectiilor specifice tractului urinar o reprezinta
antibioterapia. Tratamentul cu antibiotice va fi ntotdeauna administrat la indicatiile
medicului.

Att n taratamentul etiologic al cistitei, ct si al pielonefritei, se recomanda administrarea

antibioticelor cu spectru larg, cu o concentratie mare n urina si o difuziune tisulara buna.
Antibioticele cu spectru larg de ac?iune recomandate n cazurile de cistita acuta includ:
fluorochinolonele precum norfloxacina, ciprofloxacina, aminopenicilinele ?i
cefalosporinele. Dintre aminopeniciline, sunt de men?ionat amoxicilina, ampicilina ?
i Augmentin. Dintre cefalosporine, mai cunoscute sunt Cefaclor ?i Cefalexine.

n cazul pielonefritei, n formele usoare si moderate ale afectiunii se poate administra

norfloxacina, ciprofloxacina si augmentin. n formele mai severe, din cauza riscului pe
care l confrunta pacientul, terapia se va face n cadrul spitalului sau pe cale parenterala.

Atunci cnd se elibereaza antibiotice, trebuie specificat pacientului ca este interzisa

asocierea acestora cu antiacidele sau suplimentele minerale care con?in calciu, magneziu,
aluminiu sau fier.

Nu este indicat sa mannce sau sa bea produse lactate sau bauturi cu supliment de calciu
atunci cnd si iau medicatia prescrisa. Acestea pot afecta absorbtia substantei active
ngreunnd vindecarea infectiilor.

n urma tratamentului cu antibiotice, pacientii pot resimti o serie de reactii adverse

precum cazuri de diaree sau candidoza. n astfel de situatii, se poate recomanda asocierea
unui probiotic sau a unui antimicotic.

Un antimicotic des utilizat este Fluconazol, acesta se administreaza la indica?ia

medicului.

PROBIOTICELE
Alaturi de antibiotice, multiple studii au relevat efectul pozitiv pe care probioticele l pot
avea n combaterea infectiilor urinare.

Probioticele sunt microorganisme vii, care, administrate n cantitati adecvate, exercita

efecte benefice asupra gazdei, actionnd la nivelul cavitatii bucale, a tractului digestiv,
respirator si genito-urinar.

 Probioticele blocheaza prin efectul de competitie dezvoltarea tulpinilor patogene de

tip Clostridium difficile si blocheaza aderarea E. Coli la peretele intestinal. Acest lucru
este esential n stoparea eliberarii de toxine si exercitarea patogenitatii acestor tulpini.

n tratarea infectiilor cailor urinare, probioticele care pot fi recomandate pot fi clasificate
n doua categorii, n functie de modul lor de administrare: pe cale orala sau cale vaginala.

Din categoria probioticelor administrate oral fac parte? Enterolactis prezent sub diferite
forme, Normia pliculete, Refflor forte caspule

Din categoria probioticelor cu administrare vaginala fac parte Softygyn, Gyniel ?i

Viviflor ovule.

Prezenta Lactobacililor n flora vaginala dezvolta diferite functii esentiale pentru

mentinerea echilibrului si prevenirea infectiilor microbiene att cu factori endogeni ct si
exogeni.

MASURI PROFILACTICE
Din aceasta categorie face parte igiena corporala si vestimentara, tratarea afectiunilor
ginecologice, combaterea constipatiei si hidratarea corespunzatoare pot fi recomandate
pacien?ilor att pentru cre?terea eficien?ei tratamentului, dar ?i pentru prevenirea apari?
iei acestor afec?iuni.

Igiena intima se poate face cu produse precum Lactacyd femina ?i Septovag.

n tratarea afec?iunilor ginecologice, medicul ginecolog va indica tratamentul
corespunzator. Se pot administra produse precum Supozitoarele cu propolis Carpicon S,
Ginosept ovule.

Combaterea constipatiei se realizeaza prin administrarea de laxative naturale cum ar

fi: Sennalax, Ciocolax, Mentholax si Ceaiuri laxative de crusin sau senna.

Este recomandata utilizarea unor masuri nefarmacologice precum hidratarea

corespunzatoare, aproximativ 3 l/zi, bai de sezut decongestionante, prin folosirea unor
ceaiuri cu proprietati antiseptice si antiinflamatoare cum sunt ceaiul de coada calului,
coada soricelului sau ceaiul de galbenele, folosirea unei surse de caldura aplicata n
regiunea lombara cu ajutorul compresei rece-fierbinte de laMaster-aid sau Nexcare.

SUPLIMENTE ALIMENTARE

 n paralel cu tratamentul antibiotic recomandat de medic, farmacistul poate veni n

ajutorul pacientului prin indicarea avantajelor prezentate de unele suplimente disponibile
n farmacie.

Dintre suplimentele alimentare care pot fi indicate in tratarea infectiilor urinare amintim:
produse pe baza de merisor precum Urinal, Urinal Akut, Urinal sirop. Alte produse pe
care le putem recomanda sunt : Urinex capsule, Uricol pliculete, Uractiv capsule,
Uractiv sirop sau Uractiv mami pentru femeile nsarcinate, Urisan, Urisan probio,
Diurosept capsule, Rowatinex capsule moi sau solutie, Polygemma cai urinare.

CEAIURI

n tratarea afectiunilor urinare, le putem recomanda pacientilor o gama larga de ceaiuri,

att pentru ameliorarea simptomelor resimtite ct si pentru efectul diuretic ce faciliteaza
eliminarea bacteriilor din tractul urinar.

Astfel, amintim Ceaiul de merisor, Ceaiul de coada calului, Ceaiul de coada soricelului,
Ceaiul de codite de cirese

NCHEIERE
Dupa cum am prezentat n cadrul cursului, tratamentul pe baza de antibiotice, administrat
n conformitate cu indicatiile primite de la medic este principala forma de combatere a
infectiilor specifice tractului urinar. n paralel cu acest tratament, n cadrul farmaciei,
putem veni n ajutorul pacientilor nostri prin recomandari de tratament complementar, dar
?i prin oferirea de informa?ii despre administrarea medicamentelor prescrise.

Recomandarea probioticelor, a suplimentelor naturale sau a diverselor tipuri de ceai, pot

aduce beneficii suplimentare, putnd fi administrate att n tratamentul infectiilor deja
instalate ct si n prevenirea recuren?ei viitoare a acestora.

Trebuie sa mentionam si masurile profilactice de tratament.

CONJUNCTIVITELE

Conjunctiva este o membrana ce acopera fa?a anterioara a sclerei ?i fe?ele posterioare ale
celor doua pleoape.

 Conjunctiva ndepline?te multiple roluri la nivel ocular, ea ofera att o protec?ie

mecanica a globului ocular, ct ?i una antimicrobiana, prin fagocitoza, sintetizeaza
imunoglobulina A, re?ine ?i men?ine stabil filmul lacrimal.

Conjunctivita presupune o inflama?ie a conjunctivei.

n func?ie de perioada de debut, sunt diferen?iate conjunctivitele nou-nascutului, ale
copilului ?i ale adultului.

Dupa caracterul evolutiv, conjunctivitele pot avea un caracter acut, subacut, cronic sau
pot fi recidivante.

n func?ie de forma clinica sau aspectul secre?iilor conjunctivale, putem identifica tipul
seros sau cataral, cu secre?ii clare, dar cu o consisten?a mai groasa, tipul folicular, tipul
purulent, cu secre?ii galbui, abundente, ?i tipul pseudo-membranos.

Forma seroasa sau catarala este determinata de bacterii sau virusuri, iar conjunctivita
foliculara, numita ?i conjunctivita de piscina, este determinata de Chlamydozoon
oculogenitalae ?i apare mai frecvent la copii ?i tineri care fac baie n bazine comune.

n func?ie de cauze, putem delimita conjunctivite alergice, infec?ioase, fungice,

iatrogene, mecanice, precum ?i conjunctive determinate de procese degenerative ale
conjunctivitei.

Formele infec?ioase sunt, la rndul lor, de mai multe feluri: bacteriene, virale sau
parazitare.

Conjunctivita alergica apare ca o manifestare a reac?iei alergice a mucoasei oculare la

diferite tipuri de alergeni: polen, iarba, praf, par de animale, sporii ciupercilor ?i altele.
Poate fi declan?ata inclusiv de fumul de ?igara, praful de creta, rimelul, sapunul sau alte
substan?e iritante.

Conjunctivita alergica este prezenta n cinci subtipuri diferite: conjunctivita alergica

sezoniera, perena, primavaratica, keratoconjunctivita atopica ?i conjunctivita papilara
gigantica.

Conjunctivita alergica sezoniera apare ca reac?ie la alergenii din aer, precum polenul.
Este declan?ata imediat dupa contactul cu alergenul.

Conjunctivita alergica perena este prezenta pe tot parcursul anului ?i este declan?ata de
alergenii prezen?i n praful din casa, resturi organice ale insectelor ?i animalelor.

 Conjunctivita primavaratica reprezinta o inflama?ie bilaterala, recidivanta, ce afecteaza

n special conjunctiva ?i evolueaza mai ales n perioada copilariei. Apare, de obicei,
primavara ?i toamna. Debutul afec?iunii este n jurul vrstei de 5 ani, fiind mai frecventa
la baie?i. Bolnavii acuza prurit, lacrimare, fotofobie ?i senza?ie de corp strain.

Keratoconjunctivita atopica afecteaza persoanele cu dermatite atopice. De asemenea, ei

prezinta astm, febra fnului, urticarie, rinita. Din cauza imunita?ii scazute, aceste
persoane au o susceptibilitate crescuta la suprainfec?ie cu virusuri (herpes simplex), dar ?
i cu bacterii (stafilococul auriu).

Conjunctivita papilara gigantica apare la purtatorii de lentile de contact sau n cazurile

cu protezare oftalmica ?i apare probabil datorita substan?elor din compozi?ia lentilelor.

Conjunctivita bacteriana este provocata de streptococi sau stafilococi ce pot proveni

din pielea sau din tractul respirator superior al pacientului, dar pot fi ?i contacta?i de la o
alta persoana cu conjunctivita bacteriana.

Conjunctivita virala apare cel mai frecvent n sezonul rece ?i poate surveni n timpul
unei infec?ii ale cailor respiratorii superioare. De cele mai multe ori este determinata de
adenovirus.

Conjunctivita fungica - un subtip este conjunctivita determinata de Candida albicans, ce

determina apari?ia unor pseudomembrane albicioase. Cei mai predispu?i la acest tip de
conjunctivita sunt pacien?ii cu diabet zaharat.

Conjunctivita iatrogena apare frecvent la pacien?ii cu glaucom care fac tratament

permanent cu colire. Apare ca o reac?ie la excipien?ii, respectiv conservan?ii din aceste
colire.

Conjunctivita mecanica apare n urma unor accidentari prin care ochiul este lezat. Ca
tratament de prima inten?ie este recomandata asocierea unui colir cu antibiotic, cum este
Tobrex, iar pentru evitarea infec?iei se recomanda un colir cu decongestionante, precum
Proculin.

SIMPTOMATOLOGIA CONJUNCTIVITELOR

Pacien?ii pot prezenta urmatoarele acuze la nivel ocular: senza?ii de corp strain, de arsura
sau de nisip, senza?ia de n?epatura, prurit ?i fotofobie.

 Conjunctivita mai poate sa prezinte ?i semne observabile, precum hiperemia sau

congestia, ulcera?iile, edemul ?i secre?iile seroase, mucoase, purulente sau fibrinoase,
care se aduna la unghiurile ochiului, cnd simptomatologia este nso?ita de o secre?ie mai
abundenta. Uneori este prezenta ?i febra sau inflamarea ganglionilor.

Conjunctivita bacteriana apare ini?ial la un ochi, dar se extinde n 24-48 de ore ?i la

celalalt. Pacientul acuza senza?ia de corp strain, n?epaturi sub pleoape, lacrimare,
precum ?i faptul ca pleoapele se lipesc diminea?a, la trezire datorita secre?iilor purulente
care se usuca n timpul nop?ii.

Conjunctivita virala debuteaza cu apari?ia simptomelor la un singur ochi, urmnd ca

dupa cteva zile, sa fie afectat ?i celalalt ochi. Ea este asociata cu lacrimare, congestie,
senza?ia de corp strain ?i secre?ia seroasa, nu purulenta. Poate apare o congestie la
nivelul pleoapelor. Uneori este prezenta ?i fotofobia, adica senza?ia de durere la privirea
unei lumini puternice.

Conjunctivita fungica are un caracter ulcerativ, chiar de necroza, iar pacientul prezinta o
marire a ganglionilor limfatici. Evolu?ia poate fi ndelungata, pe parcursul mai multor
ani.

Conjunctivita alergica sezoniera se caracterizeaza prin prezen?a pruritului intens la

nivelul ochilor. Acesta mai poate fi acompaniat ?i de congestie, senza?ia de corp strain,
lacrimare, fotofobie ?i rinoree. Factorii favorizan?i sunt zilele calduroase cu vnt,
poluarea ?i umiditatea crescuta.

Conjunctivita alergica primavaratica se manifesta n principal prin prurit la nivel

ocular, senza?ie de usturime, fotofobie, dar ?i secre?ie apoasa a mucoasei conjunctivale.
Aceasta forma are un caracter cronic, cu acutizare primavara ?i toamna.

Semnele clinice ale keratoconjunctivitei atopice sunt asemanatoare cu cele ale

conjunctivitei primavaratice, cu cteva diferen?e: exacerbarea sezoniera este minima,
atingerea corneana induce opacifiere ?i chiar neovasculariza?ie periferica.

Conjunctivita papilara gigantica se manifesta prin apari?ia unor papile gigante pe

suprafa?a interioara a pleoapelor superioare, fiind nso?ite de mucus n exces.

PREVENTIA

 Preven?ia n cazul conjunctivitei sezoniere de primavara consta n: eliminarea plimbarilor

n aer liber, n special diminea?a, ?i se vor purta ochelari de protec?ie.

n cazul conjunctivitei alergice perene se recomanda evitarea contactului cu sursele

alergene identificate, igiena riguroasa a locuin?ei, a lenjeriei de pat, a covoarelor,
perdelelor ?i jaluzelelor.

n cazul conjunctivitei virale sau bacteriene, se va recomanda folosirea unui prosop

propriu ?i evitarea colectivita?ii. ndepartarea secre?iilor se va face cu Iridium ?erve?ele
oftalmice sau cu ser fiziologic, aplicat pe comprese sterile. Direc?ia manevrei este
dinspre unghiul exterior al ochiului spre cel interior, adica spre nas.

TRATAMENTUL PROPRIU-ZIS

Conjunctivita virala sau catarala tipica dispare de la sine ntr-o saptamna. Daca
simptomele sunt extrem de suparatoare, putem recomanda un tratament simptomatic
pentru o perioada de 3 zile, cu decongestionante precum nafazolina, singura sau n
combina?ie cu clorfeniramina. Daca este incriminat Herpes zoster, se recomanda
tratament cu aciclovir.

n cazul unei conjunctivite bacteriene, tratamentul principal va consta n administrarea

de colire ?i unguente oftalmice pe baza de antibiotic, precum kanamicina, ofloxacina,
ciprofloxacina, tobramicina, moxifloxacina.

Pentru tratarea simptomatica a edemului pleoapelor, congestiei conjunctivale ?i secre?iei

apoase sau purulente, vom recomanda decongestionante, precum nafazolina ?i
antiinflamatoare, cum este diclofenac.

Alternativ, vom recomanda colire ?i unguente oftalmice care con?in asocieri de

antibiotice ?i antiinflamatoare steroidiene. Spre exemplu, combina?ii de tobramicina cu
dexametazona sau kanamicina cu hidrocortizon.

De asemenea, putem recomanda colire cu vasoconstrictoare ?i decongestive, precum

tetrizolina, asociate sau nu cu antiseptice, cum este clorura de benzalconiu.

n cazul conjunctivitei foliculare de piscina cu Chlamidia, se asociaza tratamentul local

cu un antibiotic cu spectru larg (ex: moxifloxacina), cu un antibiotic per os (ex:
eritromicina sau doxiciclina).

 Atunci cnd este identificata o conjunctivita alergica, tratamentul presupune

administrarea unor colire cu efect antihistaminic, decongestionant vasoconstrictor,
antiinflamator sau antialergice inhibitoare ale degranularii mastocitelor.

Din categoria antihistaminicelor H1, putem recomanda clorfeniramina sau azelastina, iar
din categoria decongestionantelor vasoconstrictoare, nafazolina asociata cu
clorfeniramina sau antazolina asociata cu tetrizolina.

Picaturile antiinflamatorii pot con?ine diclofenac, iar cromoglicatul de sodiu este un

antialergic inhibitor al degranularii mastocitelor ce poate fi asociat cu decongestionante
precum tetrizolina.

n cazul pruritului ocular se recomanda ?i administrarea de antihistaminice orale, precum

loratadin sau cetirizin.

Atunci cnd sunt recomandate nafazolina, antazolina sau tetrizolina, trebuie ?inut cont de
faptul ca acestea au efecte simpatomimetice sistemice. Trebuie evitata administrarea lor
la femeile nsarcinate sau care alapteaza ?i se recomanda administrarea cu pruden?a la
pacien?ii cu boli cardiovasculare severe, cu hipertensiune arteriala, la pacien?ii sub
tratament cu IMAO, precum ?i la cei cu diabet zaharat.

Durata tratamentului nu va depa?i 3 zile deoarece utilizarea excesiva poate cauza efecte
simpatomimetice sistemice precum tahicardie, palpita?ii, aritmii, cre?teri ale tensiunii
arteriale, cefalee, tremuraturi, oboseala sau insomnie. Administrarea frecventa poate
determina fenomene de toleran?a, situa?ie n care simptomele conjunctivitei pot sa
reapara.

Este de re?inut ca toate preparatele oftalmice pot produce tulburari temporare ale vedere,
influen?nd negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Colirele se utilizeaza n maximum 28 de zile de la prima deschidere a flaconului.

Daca sunt utilizate mai multe tipuri de picaturi, intervalul necesar pentru aplicarea
celuilalt preparat este de cinci minute.

Unguentele oftalmice se vor aplica att n sacul conjunctival, ct ?i pe pleoape, cu vrful

degetului.

Daca pacientul este purtator de lentile de contact, acestea vor fi ndepartate naintea
administrarii ?i vor fi reaplicate peste cel pu?in 15 minute dupa administrarea colirelor.