Tristan Tzara

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896, Moinești - d. 25
decembrie 1963, Paris) este pseudonimul lui Samuel Tristan Tzara
Rosenstock, poet și eseist român evreu, născut în
localitatea Moinești din România și stabilit mai târziu în
Franța, cofondator al mișcării culturale dadaiste, care a
condus la o revoluție majoră în artele plastice și
literatură.

Cuprins
Nume
Viața și cariera
Opere
Lucrări muzicale pe texte de Tristan Tzara
Vezi și Tristan Tzara
Legături externe Date personale
Nume la
Samuel Rosenstock
Note naștere
Născut 16 aprilie 1896[3][4][5][6][7][8][9]

Moinești, România
Nume Decedat 25 decembrie 1963 (67 de
S. Samyro, o anagramă parțială de la Samy Rosenstock, ani)[3][4][5][6][7]
Paris, Franța[10]
a fost folosită de Tzara de la debutul său și la începutul
Înmormântat Cimitirul Montparnasse
anilor 1910.[11] Un număr de scrieri nedatate, pe care Căsătorit cu Greta Knutson[*] (din 8 august
probabil le-a scris în 1913, poartă semnătura Tristan 1925)
Ruia și, în vara lui 1915, își semnează piesele cu numele Copii Christophe Tzara[*]
Tristan.[12][13] Cetățenie România
Franța
În anii 1960, colaboratorul lui Rosenstock și mai târziu Etnie evrei
rivalul Ion Vinea a susținut că el a fost responsabil Ocupație colecționar de artă[*]
pentru inventarea părții Tzara din pseudonimului său, în poet
scriitor
1915.[12] Vinea a mai spus că Tzara a vrut să păstreze diplomat
pe Tristan ca primul său nume adoptat și că această regizor de film
traducător
alegere a atras mai târziu calamburul Triste Âne Tzara dramaturg
(în franceză "Tristul Măgar Tzara").[12] Această eseist[*]
compozitor
versiune a evenimentelor este incertă, deoarece muzician
manuscrisele arată că scriitorul ar fi folosit deja numele performance artist[*]
critic literar[*]
luptător în Rezistența
Franceză[*]
desenator[*]
complet, precum și variațiile Tristan Țara și Tr. Tzara, Activitate
Partid politic Partidul Comunist
în 1913-1914 (deși există posibilitatea ca el să fi semnat
Francez[*][1]
textele sale mult timp după ce le-a scris pe hârtie).[14] Limbi limba franceză[2]
limba română
În 1972, istoricul de artă, Serge Fauchereau, pe baza limba idiș
informațiilor primite de la Colomba, soția poetului Mișcare/curent
literar dadaism, suprarealism
avangardist Ilarie Voronca, a povestit că Tzara însuși
Specie literară poezie
explicase că pseudonimul său era un joc de cuvinte în
Opere
română, trist în țară; Colomba Voronca a respins semnificative Handkerchief of Clouds[*]
zvonurile potrivit cărora Tzara selectase Tristan ca un Prezență online
omagiu adus poetului Tristan Corbière sau pentru opera Internet Movie Database (https://tools.wmflabs.
Tristan und Isolde a lui Richard Wagner.[15] org/wikidata-externalid-url/?p=345&url_prefix=
https://www.imdb.com/&id=nm0879262)
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
Oficial, Samy Rosenstock și-a adoptat noul nume în p?title=Tristan_Tzara&action=edit&section=0)
1925, după ce a depus o cerere la Ministerul de Interne
al României.[15]

Viața și cariera
În 1912, pe când era încă în liceu, publică Revista „Simbolul” împreună cu Marcel Iancu și Ion Vinea, cu
binecuvântarea lui Alexandru Macedonski și ajutorul lui Iosif Iser. În această perioadă semnează cu
pseudonimul S. Samyro, pe care îl va schimba mai târziu în Tristan Ruia și în final Tristan Tzara. În
realitate numele de „Tristan” nu e ales pentru rezonanța particulară pe care o are numele în română sau ca
omagiu către opera lui Wagner - o referință importantă pentru simboliștii care l-au influențat puternic pe
tânărul poet, ci, după cum spunea Colomba Voronca (soția lui Ilarie Voronca și sora lui Claude Sernet)
datorită faptului că exprima starea de spirit a tânărului poet „trist în țară” (sursa: Heinrich Stiehler în
„Tristan Tzara zwischen Peripherie und Zentrum”).

Mișcarea dadaistă își are originea în orașul elvețian Zürich în timpul Primului Război Mondial. Tzara
ajunge acolo în toamna lui 1915 și curând se alătură unui grup de tineri intelectuali care pun la cale
întâlnirile de la Cabaret Voltaire. Astfel s-a născut celebra mișcare Dada, care nu e o invenție exclusivă a
lui Tzara, dar „nu ar fi devenit niciodată ceea ce a devenit fără eforturile de popularizare și diplomația
lui” (parafrază după R. Huelsenbeck).

În 1919 se mută la Paris într-o încercare de a lansa Dada pe o scenă cu adevărat universală. Mulți critici
consideră totuși că perioada cu adevărat inovativă a mișcării încetează odată cu acest „transfer”. Fiind la
Paris s-a angajat în activități tumultuoase cu André Breton, Philippe Soupault și Louis Aragon pentru a
șoca publicul și a dezintegra structurile limbii.

Cele mai cunoscute texte dadaiste ale lui Tzara sunt: La Première Aventure céleste de Monsieur
Antipyrine (1916; Prima aventură cerească a domnului Antipyrine) și Vingt-cinq poèmes (1918;
Douăzeci și cinci de poeme), respectiv manifestele mișcării: Sept manifestes Dada (1924; Șapte
manifeste Dada).

În 1924 o întâlnește pe artista modernistă suedeză Greta Knutson (1899-1983). Se vor căsători în anul
următor, în 8 august 1925, și vor avea un fiu, Christophe, născut în 15 martie 1927. Vor locui într-o casă
construită din banii familiei Gretei, pe Montmartre, până în 1937 când cei doi se vor despărți. Separarea
se va oficializa însă abia în 25 octombrie 1942.
În a doua parte a anului 1929, sătul de nihilism și distrugere, intră
în activitățile mai constructive ale Suprarealismului. Și-a
consumat mult timp pentru reconcilierea Suprarealismului cu
Marxismul și a intrat în Rezistența Franceză în timpul celui de-Al
Doilea Război Mondial și în Partidul Comunist Francez în 1947,
când a devenit cetățean francez. Va demisiona din partid în 1956,
ca protest împotriva reprimării revoltelor din Ungaria de către
Uniunea Sovietică.

Aventurile lui politice îl vor apropia de ființele umane și gradat se

va transforma într-un poet liric. Poemele lui Tristan Tzara
revelează durerile sufletului prins între revoltă și uimirea datorată
tragediilor zilnice ale condiției umane.

Lucrările sale de maturitate încep cu L'Homme approximatif

(1931; Omul aproximativ) și continuă cu Parler seul (1950;
Vorbind singur) și La Face intérieure (1953; Fața interioară). În Tristan Tzara, portret de Lajos
acestea, cuvintele aleatoare ale lui Dada sunt înlocuite cu un Tihanyi (1927)
dificil, dar umanizat limbaj.

A murit la Paris și a fost înhumat acolo în Cimetière de Montparnasse.

La Moinești există o statuie dedicată lui Tristan Tzara, a cărui inaugurare a fost făcută de Alexandru Piru.

Opere
La Première aventure céleste de Monsieur Antipyrine, Collection Dada, Zürich, 1916 (cu
ilustrații de Marcel Iancu)
Vingt-cinq poèmes, Collection Dada, Zürich, 1918 (cu ilustrații de Hans Arp; tirajul include și
10 exemplare pe hârtie Hollande și un număr neprecizat de exemplare pe hârtie Alfa)
Cinéma calendrier du coeur abstrait. maisons, Collection Dada, Zürich, 1920 (cu ilustrații de
Hans Arp)
Sept manifestes Dada, Éditions du Diorama, Paris, 1924 (cu desene de Francis Picabia;
tirajul include și 50 de exemplare pe hârtie Madagascar)
Mouchoir de nuages, tragédie en 15 actes, Éditions de la galerie Simon, 1925 (ornată cu
desene acvaforte de Juan Gris; tiraj de 112 exemplare numerotate, dintre care 10 pe hârtie
Japon)
Indicateur des chemins de coeur, Éditions Jeanne Bucher, Paris, 1928 (cu desene acva-
forte de Louis Marcoussis; tiraj de 106 exemplare, dintre care un număr neprecizat de
exemplare pe hârtie Japon)
De nos oiseaux, Editura Kra, Paris, 1929? (cu ilustrații de Hans Arp; tirajul include și 10
exemplare hors-commerce pe hârtie Japon)
L'arbre des voyageurs, Éditions de la Montagne, Paris, 1930 (cu 4 litografii de Joán Miró;
tiraj de 400 de exemplare numerotate pe hârtie Alfa și 65 de exemplare numerotate pe
hârtie velină d'Arches)
L'Homme approximatif, Imprimerie Union par les Éditions Fourcade, Paris, 1931 (cu un
frontispiciu de Paul Klee; tirajul include 500 de exemplare pe hârtie velină bibliofilă și 10
exemplare numerotate pe hârtie Hollande)
Où boivent les loups, Éditions des Cahiers Libres, Paris, 1932 (tiraj de 1010 de exemplare
numerotate, dintre care 1000 de exemplare pe hârtie Alfa și 10 exemplare numerotate pe
hârtie Japon)
L'antitête, Éditions des Cahiers Libres, Paris, 1933 (cu un frontispiciu de Pablo Picasso)
Insurecția de la Zürich de Sașa Pană precedată de Primele poeme ale lui Tristan Tzara,
editura unu, București, 1934 (tiraj de 230 de exemplare numerotate dintre care 10
exemplare hors-commerce cu un desen aquaforte de Yves Tanguy și 13 exemplare „du
tete”)
Grains et issues, Les Éditions Denoël et Steele, Paris, 1935 (cu gravură de Salvador Dali;
tirajul include 40 de exemplare numerotate pe hârtie Verge d'Arches și 15 exemplare pe
hârtie Japon)
La Main passe, Éditions G.L.M., Paris, 1935 (tiraj de 300 de exemplare numerotate dintre
care 20 cu autograf de autor și desen acva-forte de Wassily Kandinsky)
Sur le champ, Éditions Sagesse, Paris, 1935 (tirajul include un număr neprecizat de
exemplare pe hârtie Alfa și 6 exemplare pe hârtie Chine)
Ramures, Éditions G.L.M., Paris, 1936 (cu un desen de Alberto Giacometti; tiraj de 70 de
exemplare numerotate și autografiate pe hârtie Normandy Vellum)
Vigies. 6e cahier de Habitude de la poésie, Éditions G.L.M., Paris, 1937
Les Feuillets de „Sagesse” (Sur le champ), Collection Anthologique n° 31, Éditions
Sagesse/Librairie Tschann, Paris, 1937 (cu ilustrații de Sonia Delaunay)
La Deuxième aventure céleste de Monsieur Antipyrine, Éditions des Réverbères, 1938 (tiraj
de 128 de exemplare numerotate pe hârtii de diverse culori)
Midis gagnés: Poèmes, Les Éditions Denoël, 1939 (cu 6 desene de Henri Matisse; tiraj de
1000 de exemplare numerotate pe hârtie Alfa)
Une route seul soleil, Collection Bibliothèque Française, Comité National des écrivains,
Centre des écrivains, Toulouse, 1944
Ça va, Centre des Intellectuels, Cahors, 1944
Le Signe de Vie, Bordas, Paris, 1946 (cu 6 desene și o litografie originală de Henri Matisse;
tiraj de 500 de exemplare)
Le coeur à gaz, Éditions G.L.M., 1946
Vingt-cinq et un poèmes, Editions de la Revue Fontaine, Collection l'Age d'Or, 1946 (cu 12
desene de Hans Arp)
Terre sur terre, împreună cu André Masson, D. des Trois collines, 1946
Le surrealisme et l'apres guerre, Nagel, Paris, 1947
Morceaux choisis, Bordas, 1947 (prefață de Jean Cassou)
La Fuite, poème dramatique en 4 actes et un épilogue, Gallimard, Paris, 1947
Picasso et les Chemins de la Connaissance, Editions d'Art Albert Skira, 1948
Sans coup férir, Jean Aubier, Paris, 1949
De mémoire d'homme: Poème, Bordas, 1950 (cu 9 litografii de Pablo Picasso; tiraj de 350
de exemplare numerotate pe hârtie Alfa Mousse)
Parler seul, Maeght, Paris, 1950 (cu 70 litografii de Joán Miró)
Le Poids du monde, 1951
Phases, Maisonnneuve, 1952 (cu portret de Paul Swan)
La Première main, P.A.B., 1952
La face intérieure, Seghers, Paris, 1953 (cu copertă de Fernand Leger; tiraj de 750 de
exemplare pe hârtie Hollande)
L'Egypte, Face a Face, Lausanne, 1954 (cu fotografii de Etienne Sved)
Parler seul (Planètes), Edition Caractères, Paris, 1955 (cu desene de Jean Arp)
À haute flamme, Imprimerie Jacquet, Paris, 1955 (cu 5 desene de Pablo Picasso; tiraj de 70
de exemplare pe hârtie Japon)
 La Bonne heure, Imprimerie de R. Jacquet, 1955 (cu ilustrații de Georges Braque)
Miennes, Caractères, 1955 (cu 7 desene acvaforte de Jacques Villon; tiraj de 111
exemplare)
Le Temps naissant, P.A.B., Paris, 1955 (cu 4 ilustrații de Mehmed Melih Devrim Néjad)
Le fruit permis, Edition Caractères, Paris, 1956 (cu 4 ilustrații de Sonia Delaunay)
Frère Bois, P.A.B., Alès, 1957 (cu o gravură de Jean Hugo; tiraj de 34 de exemplare
numerotate))
La Rose et le chien, poème perpétuel, P.A.B., Alès, 1958 (cu desene și prezentare grafică
de Pablo Picasso; tiraj de 22 de exemplare numerotate și autografiate de autor și ilustrator)
Juste présent, La Rose des Vents, Lausanne, 1961 (cu desene acvaforte de Sonia
Delaunay; tiraj de 140 de exemplare)
De la coupe aux lèvres, Edizioni Rapporti Europei, Roma, 1961
Lampisteries précédées des sept manifestes dada, Editeur Jean-Jacques Pauvert, 1963 (cu
portret și desene de Francis Picabia)
Primele poeme. Insurecția de la Zürich, Cartea Românească, București, 1971 (ediție mult
adăugită, îngrijită și postfațată de Sașa Pană; postum)
40 chansons et déchansons, Fata Morgana, Montpellier, 1972 (postum)
Poèmes roumains, Ed. la Quinzaine Littéraire, 1974 (postum)
Șapte manifeste DADA. Lampisterii. Omul aproximativ, 1925-1930, Editura Univers,
București, 1996 (traduceri, prefață și note de Ion Pop; postum)
Vingt cinq poemes = Douăzeci și cinci de poeme, Editura Vinea, București, 1998 (prefață de
Nicolae Țone și traduceri de Nicolae Țone, Serge Fauchereau, Laurențiu Ulici, Pierre
Mazars și Marin Sorescu; postum)

Lucrări muzicale pe texte de Tristan Tzara

Adrian D. Pop, Sept fragments de Tristan Tzara: pour voix haute et piano, Cluj, 1995 [16]

Ionică Pop, La Deuxième Aventure (céleste) de Monsieur Antipyrine (2010). Pe un libret al literatului Ion
Pachia Tatomirescu, după piesa omonimă a lui Tristan Tzara [17]

*** Muzici pentru Tristan Tzara, Editura Priftis, 2006, partitură și cd cu piese camerale de Myriam
Marbé, Aurel Stroe, Octavian Nemescu, Adrian Rațiu, Cornel Țăranu, Vasile Spătărelu, Cristian
Misievici, Ede Terényi, Mihai Damian, Tiberiu Olah, Dan Voiculescu (compozitor), Anatol Vieru [18]

Vezi și
Dadaism
Suprarealism
Futurism

Legături externe
Articole biografice

Un artist controversat, Tristan Tzara (http://www.adevarul.ro/cultura/Un_artist_controversat-

Tristan_Tzara_0_493150973.html), 4 iunie 2011, Oana Victoria Anghel, Adevărul
http://www.ziarulmetropolis.ro/tristan-tzara-omul-care-a-inventat-revolutia-dada/
Interviuri

Tristan Tzara: „Vrei să-ți vorbesc de Dada. Ascultă-mă bine.” INTERVIU (http://www.romani
alibera.ro/aldine/profil/interviu-tristan-tzara--%E2%80%9Evrei-sa-ti-vorbesc-de-dada--ascult
a-ma-bine-%E2%80%9D-339033), 12 iunie 2014, Marius Cosmeanu, România liberă
Text

Tristan Tzara la CerculPoetilor.net (http://www.cerculpoetilor.net/poet.php?idp=101&nume=

Tristan%20Tzara) - Câteva texte de Tristan Tzara.
O scurta istorie a arhitecturii moderne in Romania interbelica (http://www.arhitectural-deco.r
o/#!arhitectura-moderna-romania-interbelica/)
Audio

http://web.archive.org/web/20010419203817/http://www.ltmpub.freeserve.co.uk/fdrcat.html -
Aici se pot găsi CD-uri (de comandat) cu un interviu în franceză cu Tzara, înregistrat în
1959 și un poemul Pour Compte citit de Tzara, înregistrat în 1948.
http://www.ubu.com/sound/tzara.html - Por Compte, L'amiral cherche une maison à louer și
Dada into Surrealism pot fi ascultate gratuit de pe această pagină.

Note
1. ^ https://books.google.co.jp/books?
id=05BuDAAAQBAJ&pg=PT126&lpg=PT126&dq=tristan+Tzara+%22partidul+comunist%22&s
(https://books.google.co.jp/books?id=05BuDAAAQBAJ&pg=PT126&lpg=PT126&dq=tristan+
Tzara+%22partidul+comunist%22&source=bl&ots=flYDwnJxkz&sig=kOm_f5bWYF81ngEOp
xyP3MKzZmk&hl=en&sa=X&ved=0ahUKEwjA9fHG_bzVAhVKUbwKHQt1CkcQ6AEIPDAD#
v=onepage&q=tristan%20Tzara%20%22partidul%20comunist%22&f=false) Lipsește sau
este vid: |title= (ajutor)
2. ^ Autoritatea BnF (http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb119273045), accesat în 10 octombrie 2015
3. ^ a b „Tristan Tzara” (https://tools.wmflabs.org/wikidata-externalid-url/?p=345&url_prefix=http
s://www.imdb.com/&id=nm0879262), Internet Movie Database, accesat în 18 octombrie
2015
4. ^ a b Tristan [Rosenstock, Samuel] Tzara (http://www.sikart.ch/KuenstlerInnen.aspx?id=1316
1760) (în engleză), SIKART
5. ^ a b Tristan Tzara (https://snaccooperative.org/), SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
6. ^ a b Tristan Tzara (https://www.findagrave.com/), Find a Grave, accesat în 9 octombrie
2017
7. ^ a b Tristan Tzara (http://www.isfdb.org), Internet Speculative Fiction Database, accesat în 9
octombrie 2017
8. ^ Tristan Tzara (http://www.brockhaus.de/), Brockhaus Enzyklopädie
9. ^ Tristan Tzara (https://snl.no/), Store norske leksikon
10. ^ Union List of Artist Names (https://www.getty.edu/research/tools/vocabularies/ulan/), 11
mai 2018, accesat în 25 octombrie 2018
11. ^ Cernat, p.108-109
12. ^ a b c Cernat, p.109
13. ^ fr Jacques-Yves Conrad, Promenade surréaliste sur la colline de Montmartre (http://mel
usine.univ-paris3.fr/Association/Conrad.htm) Arhivat (https://web.archive.org/web/20080915
053946/http://melusine.univ-paris3.fr/Association/Conrad.htm) 15 September 2008 la
Wayback Machine., at the University of Paris III: Sorbonne Nouvelle Center for the Study of
Surrealism (http://melusine.univ-paris3.fr/) Arhivat (https://web.archive.org/web/2008032704
1319/http://melusine.univ-paris3.fr/) 27 March 2008 la Wayback Machine.; retrieved 23
aprilie 2008
14. ^ Cernat, p.109-110
15. ^ a b Cernat, p.110
16. ^ „Adrian Pop” (http://www.musica-suprimata.eu/Compozitorul-A-Z/). Accesat în 6 august
2017.
17. ^ Elena Maria Șorban. „Festivalul CLUJ MODERN – ediția X, 2013 – cronica aforistică 1.
Deschiderea: EVADADA” (http://www.cimec.ro/Muzica/Cronici/ElenaSorban101.html).
Accesat în 6 august 2017.
18. ^ Liviu Dănceanu. „iMuzici pentru Tristan Tzara” (http://www.romlit.ro/muzici_pentru_tristan_
tzara). Accesat în 6 august 2017.

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tristan_Tzara&oldid=13000306

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 30 iulie 2019, ora 19:47.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.