S-a născut la 5 noiembrie 1880, în Paşcani, jud. Iaşi,
ca fiu al avocatului Alexandru Sadoveanu şi al Profirei Ursache, fiică de răzeş. Şcoala primară o face la Paşcani, unde îl are învăţător pe Mihai Busuioc, „Domnu Trandafir”, despre care scrie mai târziu. A fost scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician şi om politic român. Este considerat unul dintre cei mai importanţi prozatori români din prima jumătate a secolului XX. În 1923, Sadoveanu este ales membru al Academiei Române. Peste puţin timp devine preşedintele Secţiei literare al Academiei. Mihail Sadoveanu se stinge din viaţă la data de 19 octombrie 1961, fiind înmormântat alături de Eminescu.
Romane renumite:
Neamul Şoimăreştilor (1915)
Dumbrava minunată (1926) Hanu-Ancuţei (1928) Baltagul (1930) Creanga de aur (1933) Viaţa lui Ştefan cel Mare (1934) Fraţii Jderi (1935-1942)