CURS 5

RADIAŢII IONIZANTE

TERMENI DE OPERARE:
• radiaţii ionizante= produc ioni în materia iradiată prin dislocuire de electroni.
• radioecologie = efectul global al radiaţiilor asupra sistemului supraindividual - populaţie –
biocenoză – ecosistem – biosferă = îndepărtarea radioizotopilor din biosferă.
• radiogenetică = efectele radiaţiilor asupra organismului uman (individului).
• radioprotecţie = stabilirea normelor republicane, CMA.
CLASIFICARE
 ONDULATORII – CORPUSCULARE (dupa caracteristici fizice)
 ONDULATORII (unde)
• X sau ROENTGEN (descop. rad. X, 1895)
- sursă: generator
- emisie: pe durata funcţionării, fără radiaţii remanente
• gamma
- sursă: substanţe radioactive
- emisie: continuă cu scăderea intensităţii, în funcţie de durata dezintegrării nucleare
 CORPUSCULARE (particule)
• α, β, electroni, protoni, neutroni
- sursă: substanţe radioactive
- emisie: ca şi mai sus.

EFECT IONIZANT

 PUTERNIC IONIZANT: α, β, protoni

 SLAB IONIZANT + PENETRABILITATE MARE: X, gamma
 IONIZARE INDIRECTĂ + PENETRABILITATE MARE: neutroni

RADIOECOLOGIE

 MEDIU RADIOACTIV = concentrarea radioizotopilor în mediu (biotop) şi în substanţa vie

 (biocenoză).

 ACUMULAREA PREFERENŢIALĂ a radionuclizilor duce la clasificarea lor:

 hidrotopi (apă): Brom, Sulf
 echitropi (apă şi substanţa vie): Iod, Stronţiu
 pedotropi (sol, apă, mâl): Cesiu
 biotropi (substanţa vie): Fosfor, Cadmiu

RADIOACTIVITATEA MEDIULUI CRESCUTĂ

 provincii uranice
 zone cu depozit de pulbere şi ploi radioactive
 zone cu explozii atomice
 zone cu centrale electro-nucleare.

RADIOACTIVITATEA MEDIULUI = RADIOACTIVITATEA NATURALĂ +

RADIOACTIVITATEA ARTIFICIALĂ

 RADIOACTIVITATEA NATURALĂ = FOND RADIOACTIV NATURAL

- datorat radiaţiei cosmice + conţinutului factorilor de mediu în izotopi radioactivi naturali

 RADIOACTIVITATEA ARTIFICIALĂ
= produsă în laborator prin activarea unor nuclee stabile cu neutroni sau particule accelerate, prin
reacţii de fisiune sau fuziune.
= în prezent ≈ 1200 de radioizotopi artificiali.
= poluare radioactivă = prezenţa radioizotopilor în mediu şi organisme vii, cu depăşirea fondului
natural radioactiv şi prezenţa de efecte negative.

 RADIOEXPUNEREA MEDICALĂ
• controlabilă
• utilă 40-45% din cazuri
• inutilă 55-60% - prin examene inutile , defecte legislative, defecte tehnice
• domenii de utilizare:
 radiologia
 radiodiagnostic
 radioterapie
 radiologie de intervenţie: sonde vasculare, puncţii

 medicină nucleară – cu surse „deschise” de radioizotopi

IMPORTANT!!!
• ! reducerea radioexpunerii medicale

 recomandare medicală, după epuizarea soluţiilor neiradiante, dacă beneficiul

depăşeşte riscurile, în funcţie de numărul şi tipul iradierilor anterioare (carnet
individual radiologic)
 renunţare la examinările inutile, repetate
 eliminarea tehnologiilor depăşite, defecte
 ameliorarea echipamentelor
 perfecţionarea personalului
 surse cu „aviz de necesitate şi de procedură” M.S.
 unităţi avizate de M.S.
 minim de iradiere:
- în diagnostic:
- limitarea nr. examinărilor
- parametrii optimi de lucru
- şorţuri plumbate pentru bolnavi, personal (pt. protecţia
abdomenului)
- pt. radiografie: limitarea nr. de filme/examen, filme foarte sensibile,
filme cu dimensiune minimă, corelată cu zona investigată
- pt. femei – numai în absenţa sarcinii, recurgere în perioada fertilă
la ex. cu ultrasunete.

- în radioterapie: la copii – numai pe bază de protocol scris