Sunteți pe pagina 1din 275

IOAN P. VIZITEU

IOAN P. VIZITEU FIABILITATEA INSTALAŢIILOR FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE ENERGETICE Unica vecie dată e

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

ENERGETICE

Unica vecie dată e dragostea

1

IOAN P. VIZITEU

FIABILITATEA

INSTALAŢIILOR

ENERGETICE

EDITURA PIM IAŞI 2010

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

2

IOAN P. VIZITEU FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE EDITURA PIM IAŞI 2010 FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 2

Copyright © 2010 Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate autorului

Referenţi ştiinţifici:

Prof.univ.dr.ing.DUMITRU IVAS

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Viziteu, Ioan

Fiabilitatea instalaţiilor energetice

ISBN

30ex

Tehnoredactare: Georgeta Viziteu Director Editorial

Editura PIM

Iaşi, 2010

ISBN

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

3

Tehnoredactare: Georgeta Viziteu Director Editorial Editura PIM Iaşi, 2010 ISBN FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 3

REFERAT

Asupra cărţii cu titlul,

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

Autor: IOAN P. VIZITEU

Cartea este rezultatul activităţii didactice, ştiinţifice şi în exploatarea SEN a autorului pe o perioadă îndelungată (28 ani), activităţi care l-au format şi consacrat ca specialist de marcă, lucru dovedit şi de numeroasele sale participări la manifestări ştiinţifice de prestigiu din lume şi din ţară, de premiile obţinute, de apartenenţa la societăţi si comitete ştiinţifice.

Autorul a obtinut titlul de dr.ing in Fiabilitate cu o teza valoroasa care a abordat pentru prima data la noi problema fiabilitatii sistemelor de protectie si securitate.

Meritul major al lucrării “Fiabilitatea instalaţiilor energetice” , autor prof.univ.dr.ing. Ioan P. Viziteu, constă în tratarea riguroasă a unei teme pe cât de importantă pe atât de puţin regăsită în literatura de specialitate.

Cartea este structurată în trei părţi :

1. Elemente de bază în teoria fiabilităţii

2. Fiabilitatea sistemelor de protecţii şi automatizare ale instalaţiilor electroenergetice

3. Elemente de optim şi tehnici moderne utilizate in fiabilitatea instalaţiilor

electroenergetice

Autorul abordează problema fiabilităţii sub aspectele: previzional, experimental şi operaţional. Prof. dr. ing. Ioan P. Viziteu foloseşte în lucrare instrumente matematice sofisticate, de mare acurateţe şi de pe poziţia unui foarte bun cunoscător al fenomenelor din instalaţiile energetice. Lucrarea, are un pronunţat caracter aplicativ, oferind instrumente de analiză atât pentru cei care concep cât şi pentru cei care exploatează instalaţiile de protecţie şi automatizare. Autorul pune la dispoziţia cititorilor o serie de algoritmi care determină fiabilitatea şi securitatea instalaţiilor de protecţie şi autometizare.

Lucrarea reprezintă pentru orice lucrător în domeniul protecţiei şi automatizării instalaţiilor electroenergetice, o invitaţie la o abordare, pe un nivel superior, rafinat, a activităţii sale, cu efecte benefice dintre cele mai concrete, asupra siguranţei Sistemului Energetic Naţional.

Cartea este recomandată atât studenţilor, cercetătorilor, doctoranzilor şi universitarilor cât şi inginerilor din exploatare, întreţinere, montaj, proiectare din domeniul electric.

Felicit autorul şi editura pentru demersul lor deosebit de util.

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

Prof.dr.ing. Dumitru Ivas

4

şi editura pentru demersul lor deosebit de util. FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE Prof.dr.ing. Dumitru Ivas 4

CUPRINS

 

PARTEA I-a ELEMENTE DE BAZA IN TEORIA FIABILITATII

11

I.1.

Introducere ……………………………………………………… ……….….… 12

I.2.

Modele matematice folosite în fiabilitate……………

…….….….……15

I.2.1. Modelarea comportării elementelor şi sistemelor…… … … ………….15

I.3. Variabile aleatoare

I.3.1. Operaţii cu variabile aleatoare……… …………….….……… ….……26 I.3.2. Funcţii de repartiţie …………………….………… ….……………….………27

I.3.3. Densitatea de repartiţie… ……………………….………………… ………29

I.3.4. Valori medii ; momente………… ……………………………… …….…29

I.3.4.1. Cazul variabilelor aleatoare discrete… …………………….… ……….29 I.3.4.2. Cazul variabilelor aleatoare continue…… …………………… ……… 32

I.3.5. Funcţia caracteristică………… ……………….……………….… …… 33

I.3.6. Funcţia generatoare……………… …………………… ………… …….37

…… …….40

I.4. Legi clasice de probabilitate………………… … ……

I.4.1. Legi clasice de repartiţie de tip discret………… …….…… …….…41

I.4.1.1. Repartiţia binomială sau repartiţia lui Bernoulli (schema urnei

………………………….…………….…….…….… 25

lui Bernoulli)

………

….41

I.4.1.2. Repartiţia Poisson …………………………………….………… ….… 43 I.4.1.3. Repartiţia multinominală…………………………… ………… ……… 44 I.4.1.4. Repartiţia binomială cu exponent negativ…….……….……………….… 46

I.4.1.5. Repartiţia hipergeometrică………….……………….… …… ….……….46 I.4.2. Legi clasice de repartiţie de tip continuu………….…….…… …… 46 I.4.2.1. Repartiţia normală………….………………………………… ………… 46

I.4.2.2. Repartiţia normală redusă……………….……… …………… …….….48

I.4.2.3. Repartiţia lognormală……………… ……………… …… …………… 48

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

5

lognormală… …………… ……………… …… …………… 48 FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 5

I.4.2.4. Repartiţia exponenţială…………………… ………… ……….… ……….49

I.4.2.5. Repartiţia χ 2 (hi pătrat)…….……………………… … …….….…… 49

………… ……………… ……………….…50

I.4.2.6. Repartiţia Weibull………

I.5. Fiabilitatea elementului simplu…………………… ……… …… …….51

I.5.1

Fiabilitatea elementului simplu nereparabil………………

….….…… 51

I.5.2

Calculul fiabilităţii elementului simplu reparabil………

……

……… 55

I.6. Fiabilitatea sistemelor cu structură serie – paralel…….….…….… … 58

I.6.1

I.6.2. Fiabilitatea sistemelor cu structura paralel…… …………… ……… 59

Fiabilitatea sistemelor cu structura serie………… … ….… …… 58

I.6.3

Fiabilitatea sistemelor cu structură mixtă………… … … ………60

I.6.4

Structura redondantă globală………………………………… …….……64

I.6.5

Structuri necompozabile - Structura triunghi - stea

şi stea – triunghi………………… …

….………65

I.6.6

Reprezentarea parametrică bidimensională………………… … ……… 67

I.7.

Construcţia şi simplificarea funcţiilor de structură şi a reţelelor de fiabilitate ………………………… ……………………70

I.7.1. Legături şi tăieturi ……………….…………… ……….….……….……… 70

I.7.2. Simplificarea funcţiilor de structură şi a reţelelor

….72

de fiabilitate

I.7.2.1. Funcţia ϕ este monotonă………… ……… ………………………… 72

I.7.2.2. Funcţia ϕ este nemonotonă…… ……….…….….…………………… 73

I.8. Metode de calcul a fiabilităţii

I.8.1. Metoda binomială……… … ………………………………………………75

………………… 75

…………………

I.8.2

Metoda Monte Carlo …………… ……………………………………… 79

I.8.3

Metode bazate pe procese Marcov cu parametru continuu

82

I.8.3.1. Procese Marcov

I.8.3.2. Intensitatea de tranziţie… ……….………………………………….……….84 I.8.3.3 Ecuaţia diferenţială a parametrilor de stare ………… …………… 85 I.8.3.4. Metode bazate pe procese Marcov de tip continuu … ………….…85 I.8.3.5. Metode Markov de tip continuu pentru un sistem serie …………… 88 I.8.3.6 Repartiţii teoretice şi repartiţii empirice… …………….………………91 I.8.4 Metoda celor mai mici pătrate simple …………………………….……92

……………… ……………………………………… ….82

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

6

……………… ……………………………………… ….82 FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 6

I.9. Metodele statistice de determinare a fiabilităţii

I.9.1. Etapele estimării

I.9.2 . Construirea funcţiilor empirice de fiabilitate

… ………………97

………………… …………………………………… 97

^

R ( t )

,

^

Q ( t ),

^

λ

( t )

,

f

^

( t )

…………

……………………………………………….98

I.9.3.

Planuri de experimentare pentru estimarea indicatorilor de fiabilitate …………………………….………………….……99

….100

100

I.10.2. Funcţia de estimaţie (estimatorul)…………………….……… ……… 101 I.10.3. Estimatorul absolut corect…………………………………… ………102 I.10.4. Estimaţie eficientă……… ……………………………… … ………… 103 I.10.5. Determinarea parametrilor funcţiei de repartiţie……… ……… … 104 I.10.6. Metoda verosimilităţii maxime……………… ……… ……………… 105 I.11. Verificarea ipotezelor statistice…….………… ……………………….106 I.11.1 . Puterea unui test…………………….………… ………….…………….107

I.10. Estimaţia parametrilor legilor de probabilitate

… ……… I.10.1. Repartiţia complet specificată…………………………………… ……

Testul χ 2 ……………………………… … …………………………… …109

 

PARTEA a II-a FIABILITATEA SISTEMELOR DE PROTECŢII ŞI AUTOMATIZARE ALE INSTALAŢIILOR ELECTROENERGETICE

111

II.1.

Modelul fiabilităţii previzionale

112

II.1.1

Modelele de fiabilitate ale releelor şi sistemelor de protecţie

112

II.1.2.

Definiţii şi concepte

112

II.1.3.

Locul şi rolul protecţiilor

114

II.1.4.

Variante de echipare primară a unui element primar cu

întrerupătoare respectiv protecţii

114

II.1.5.

Defecţiuni ale protecţiilor şi efectele lor

116

II.1.6.

Modelul de fiabilitate al unui releu simplu

118

II.1.7.

Modele de fiabilitate a sistemelor de protecţie montate pe

intrerupătoare

122

II.1.8.

Model de calcul a fiabilităţii unui element primar cu

considerarea echipării acestuia cu

123

II.2.

Modelul fiabilităţii experimentale

126

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

7

cu 123 II.2. Modelul fiabilităţii experimentale 126 FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 7

II.2.1.

Expresiile matematice ale probabilităţilor ansamblului constituit

de protecţia de distanţă

126

II.2.2.

Modelul timpului de răspuns, ca variabilă aleatoare, pentru

relee de distanţă

133

II.3.

Modelul fiabilităţii operaţionale

146

II.3.1.

Funcţiile statistice pentru fiabilitatea operaţională a instalaţiilor

de protecţie şi automatizare

147

II.3.2.

Intensitatea operaţională de transmitere a răspunsurilor eronate

149

II.3.3.

Intensitatea operaţională de transmitere a funcţionărilor

 

153

II.3.4.

Intensitatea operaţională de refuz

157

II.3.5.

Densitatea operaţională de repartiţie a timpului

de funcţionare corectă până la primul răspuns eronat al protecţiei sau automatizării

161

II.3.6.

Densitatea operaţională de repartiţie a timpului de

funcţionare corectă până la prima funcţionare intempestivă a instalaţiei

163

II.3.7.

Densitatea operaţională de repartiţie a timpului de

funcţionare corectă până la primul refuz al instalaţiei

165

II.3.8.

Fiabilitatea operaţională sau probabilitatea de

funcţionare corectă neîntreruptă în intervalul [0, t i ] sau probabilitatea de a nu transmite răspunsuri eronate în intervalul [0, t i ]

168

II.3.9.

Riscul operaţional de funcţionare intempestivă în

intervalul [0, t i ] sau probabilitatea de funcţionare intempestivă în intervalul [0, t i ]

171

II.3.10.

Riscul operaţional de refuz, în intervalul [0, t i ]

sau probabilitatea de refuz în intervalul [0, t i ]

174

II.3.11.

Riscul operaţional de răspuns eronat în intervalul [0,t i ] sau

probabilitatea de răspuns eronat în intervalul [0, t i ]

177

II.4.

Modelul matematic al securităţii sistemelor de relee de

protecţie si automatizare

180

II.4.1.

Modelul dual de defect

180

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

8

si automatizare 180 II.4.1. Modelul dual de defect 180 FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 8

II.4.2. Riscul şi securitatea din perspectiva modului de defectare al sistemelor de relee

181

II.4.3. Securitatea sistemelor cu n relee serie (ŞI)

185

II.4.4. Securitatea sistemelor cu n relee paralel (SAU)

187

II.5. Aplicaţii care privesc creşterea fiabilităţii sistemelor de protecţii şi automatizare ale instalaţiilor electroenergetice

192

II.5.1. Alegerea instalaţiilor de protecţie şi automatizare pe baza criteriului performanţă fiabilistă – cost

192

II.5.2. Optimizarea nivelului de redundanţă a instalaţiilor de protecţie

194

II.5.3. Analiza disponibilităţii şi credibilităţii sistemelor de protecţie şi automatizare

198

II.5.4. Calitatea actului de conducere a procesului de mentenanţă

203

II.5.5. Studiul calităţii procesului de mentenanţă

205

II.5.6. Stabilirea duratelor optime dintre două intervenţii succesive

207

II.5.7. Prognoze privind fiabilitatea şi securitatea sistemelor de protecţie şi automatizare

209

II.5.8. Concluzii

209

PARTEA a III-a ELEMENTE DE OPTIM SI TEHNICI MODERNE UTILIZATE IN FIABILITATEA INSTALATIILOR ELECTROENERGETICE III.1. Căi de corelare optimă a valorilor indicatorilor de

211

fiabilitate pentru componentele instalaţiilor energetice…… … 212 III.1.1. Greutatea………………………………….………………………………… 212

III.1.2. Importanţa …………………………………………………………………

III.1.3. Aportul ……………

213

……………………………………………………….114

III.2.

Model de optimizare a structurii sistemelor folosind criteriile “ importanţă “ şi “ aport ” a elementelor………………….218

III.3.

Tehnici moderne utilizate în fiabilitate…………………

… …

221

III.3.1.

Redondanţă analitică

……………………………………………

…… 221

III.3.2.

Redondanţa materială

…………………………………………………….223

III.3.3.

Principiul redondanţei analitice

………………………….……………

224

III.3.4.

Redondanţa discretă…

………………………………………………

225

III.3.5.

Redondanţă statică

…………………………

……………………….….227

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

9

III.3.6.

III.4.

Redondanţa dinamică

…………… Spaţiul de paritate generalizată

…………

……………….230

…… ….…… ……………231

III.5.

III.5.1. Etapele procedurii de detecţie – diagnoză…

Detecţia şi diagnoza.………….…………

233

……………

………

……… …………… 233

III.5.1.1. Toleranţa la defectări…

… … ……

………….……………………233

III.5.2.

Reducerea informaţiei şi detecţia………………

…………………234

III.5.3.

Detecţia….………………………………… ……………………………

234

III.5.4.

Identificarea……… ………………………………………………………

234

III.5.5.

Tehnicile de detecţie

……………………………

…………………… 235

III.6

……………………………….….235

III.6.1.

Redondanţa analitică………… Etapele cercetării modelelor

………….………………………………

………………………………………………………

235

III.6.2.

Metoda modelului

236

III.6.3. Estimarea stării sistemului ……… ………………… ……………

240

III.6.3.1. Filtrajul statistic…… ……………….……………………………………

240

III.6.3.2. Filtrul kalman sau captatorul perfect………………… …… ….…241

…… 244

………………………………….244

III.7.2. Rezidiul din bucla închisă …………………………….…………….…244

III.7.3. Tehnica estimării ……………….……………

III.7.4. Metoda ipotezelor multiple ……………………………………….….…247

……………………….…245

III.7.1. Rezidiul în bucla deschisă…………

III.7. Tehnici de detecţie a defectelor traductoarelor…………

III.8. Tehnici moderne de mentenanţă predictivă

248

III.8.1. Monitorizarea şi diagnosticarea modernă a autotransformatoarelor

249

III.8.1.1 Monitorizarea 249

III.8.1.2. Diagnosticarea prin măsurători de termoviziune III.8.2. Diagnosticarea unităţilor de transformare cu ajutorul analizelor cromatografice

măsurăto ri de termoviziune III.8.2. Diagnosticarea unităţilor de transformare cu ajutorul analizelor cromatografice

250

250

III.9. Cum influienţează incertitudinea parametrică optimalitatea politicilor de mentenanţă………

III.9.1.

Disponibilitate şi entropie

………

………………

….……………… 252

253

………………

….……………… 252 253 ……………… III.9.2. Complex itate şi incertitudine …

III.9.2. Complexitate şi incertitudine

…….…………………….254

III.9.3.

……… Mentenanţă preventivă bazată pe vârstă

……

……………255

III.9.4.

Influienţa incertitudinii parametrice

257

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

 

10

III.9.5.

Criteriul de reparare minimal

…………………… ……… …… 259

III.9.6.

IV

Determinarea costului critic optimal Anexa.……………….……………………………………………….…… Bibliografie

……………………

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

260

262

267

11

Bibliografie …………………… FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 260 262 267 1 1

PARTEA I-a

ELEMENTE DE BAZA IN TEORIA FIABILITATII

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

12

PARTEA I-a ELEMENTE DE BAZA IN TEORIA FIABILITATII FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 1 2

I.1. INTRODUCERE

Produsele şi serviciile unei economii sunt caracterizate de indicatorul de bază numit

calitate.

Acest indicator are mai multe componente. Una dintre acestea este reprezentată de

fiabilitate.

Fiabilitatea ca noţiune este foarte veche, dar ca teorie apare în ultimele trei decenii.

Teoria fiabilităţii este o ştiinţă interdisciplinară . Ea se referă la toate etapele unui

produs; proiectare , fabricare , transport , montare şi exploatare.

Bazele fiabilităţii unui produs se stabilesc în perioada de proiectare când se

fixează structura şi se dimensionează elementele sale.

În timpul fabricării fiabilitatea se asigură prin alegerea corectă a procedeelor şi

utilajelor tehnologice , prin respectarea regimurilor şi condiţiilor de fabricaţie,

prin controlul riguros pe faze a calităţii materialelor folosite.

Pe timpul transportului fiabilitatea se menţine prin utilizarea unor metode

adecvate de ambalare şi conservare.

În timpul montajului fiabilitatea se menţine prin respectarea tehnologiilor de

montaj şi conservare până în momentul punerii în funcţiune.

În timpul exploatării fiabilitatea se asigură prin aplicarea instrucţiunilor

tehnologice de întreţinere şi exploatare şi de conservare , asigurând condiţiile

externe corespunzătoare necesare funcţionării normale şi efectuând la timp şi

conform instrucţiunilor de întreţinere lucrările necesare de întreţinere.

Fiabilitatea s-a impus ca ştiinţă în momentul când uzura morală a produselor a

devenit un proces foarte accelerat.

OBIECTUL CURSULUI

Cursul de fiabilitate are ca obiect :

studiul defecţiunilor ( cauze , apariţie , dezvoltare , metode de combatere)

aprecierea cantitativă a comportării produselor în timp în funcţie de factorii

interni şi externi

determinarea metodelor şi modelelor de calcul şi de prognoză a fiabilităţii

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

13

metodelor şi modelelor de calcul şi de prognoză a fiabilităţii FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE 1 3

analiza fizică a defectelor

stabilirea metodelor pentru menţinerea şi creşterea fiabilităţii sistemelor , dispozitivelor şi elementelor componente

stabilirea metodelor de selectare şi prelucrare a datelor privind fiabilitatea produselor

determinarea valorilor optime ale indicatorilor de fiabilitate pentru elementele componente şi pentru sisteme

DEFINIŢII

Din punct de vedere calitativ :

Fiabilitatea este capacitatea unui element sau sistem de a funcţiona fără defecţiuni în decursul unui anumit interval de timp în condiţii date. Din punct de vedere cantitativ :

Fiabilitatea este probabilitatea ca elementul sau sistemul să-şi îndeplinească funcţiunile cu anumite performanţe şi fără defecţiuni într-un anumit interval de timp şi în anumite condiţii date. Deci este o funcţie de probabilitate având ca variabilă timpul şi comportarea sistemului. Noţiunea de fiabilitate mai poate include şi următoarele aspecte :

operatorul uman ca element al sistemului

ierarhizarea funcţiilor sistemului din punct de vedere al importanţei funcţionale

detalierea efectelor deteriorărilor ţinând cont şi de elementele informaţionale ale sistemului (semnale ) În sinteză apar deci , trei categorii de elemente :

aparataj

operator

semnale cărora le corespunde :

fiabilitatea sistemului tehnic

fiabilitate operaţională ( sistem tehnic + operator )

fiabilitate funcţională ( sistem + operator + semnale )

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

14

+ operator ) • fiabilitate funcţională ( sistem + operator + semnale ) FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE
Componente Fiabilitate Fiabilitate operaţională Operator Fiabilitate funcţională Semnale Fig.1
Componente
Fiabilitate
Fiabilitate operaţională
Operator
Fiabilitate funcţională
Semnale
Fig.1

Siguranţa în funcţionare - a unui sistem , este o noţiune mai generală şi cuprinde :

fiabilitatea elementelor

redondanţa elementelor şi sistemului

mentenabilitatea

profilactica

mentenanţa

Redondanţa (rezervabilitatea) - se realizează prin structură sau prin

supradimensionare :

Sistem neredontant

Fig.2
Fig.2
Redondanţa pentru elemente Fig.3 Redondanţa pentru componente Fig.4
Redondanţa pentru
elemente
Fig.3
Redondanţa pentru
componente
Fig.4

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

15

Redondanţa pentru sistem

Fig.5
Fig.5

Mentenabilitatea – este probabilitatea cu un element defect să fie repus în

funcţiune într-un interval de timp dat şi în condiţii date.

Profilactica constă în înlocuirea elementelor după o perioadă de funcţionare

fără

ca acestea să se defecteze.

Mentenanţa constă într-o succesiune de operaţii care să realizeze fiabilitatea

elementelor componente.

Poate fi : -

mentenanţa curativă înlăturarea deficienţelor în faza de prototip

-

mentenanţa preventivă – revizii periodice planificate

-

mentenanţa corectivă

- operaţii de înlocuire a defecţiunilor previzibile -

neprevizibile , apărute după avarii

Siguranţa în funcţionare a unui sistem este dictată de :

- siguranţa în funcţionare a elementelor componente

- schema de legare a elementelor

- intensitatea solicitărilor interne (sarcini ) şi externe (factori de mediu)

- durata solicitărilor şi durata de exploatare

- calitatea exploatării şi nivelul de organizare a acesteia

I.2.

MODELE MATEMATICE FOLOSITE ÎN FIABILITATE

I.2.1 . MODELAREA COMPORTĂRII ELEMENTELOR ŞI SISTEMELOR

Fenomenele în natură pot fi deterministe sau aleatoare.

Fenomenele aleatoare nu pot fi cunoscute in mod determinist ci doar cu o anumită

probabilitate .

Comportarea în timp a unei instalaţii este un fenomen aleator.

Studiul teoretic al fiabilităţii presupune trei faze :

- analiză

- calcule

- aprecierea rezultatelor

Faza de analiză constă în ceea ce numim modelare. Se subdivide în următoarele

16

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

– constă în ceea ce numim modelare. Se subdivide în următoarele 1 6 FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

subgrupe :

-

analiza tehnică : funcţională şi structurală a sistemului;

-

stabilirea modelului;

-

alegerea modelelor şi procedeelor matematice de rezolvare a modelului.

Faza de apreciere a rezultatelor presupune :

- determinarea punctelor slabe d.p.d.v. a fiabilităţii şi căile de “întărire” a lor.

- determinarea valorilor optime ale indicatorilor de fiabilitate pentru sistem şi componentele sale fie după criterii economice fie presupunând nivele

de risc acceptabile. Comportarea instalaţiilor d.p.d.v. fiabilistic poate fi modelată cu ajutorul fenomenelor aleatoare – care se studiază cu ajutorul teoriei probabilităţilor. Aceste studii se realizează:

- fie prin expermente

- fie prin urmărirea în exploatare a sistemelor şi componentele lor. Comportarea în exploatare are tot valoare de experiment.

Rezultatul unui experiment se numeşte eveniment. Evenimentul poate fi elementar sau complex (se poate realizarea simultană a unui complex de condiţii). Exemple :

- eveniment elementar : o linie electrică subterană care se află sau nu în funcţiune

- eveniment complex : un generator aflat în stare de funcţionare care se roteşte cu turaţia normală ( f=fn ) , are tensiunea nominală (U=Un), este încărcat la puterea naturală (P =Pn ). Evenimentele privite d.p.d.v. al producerii sau neproducerii lor sunt mărimi logice şi

pot fi modelate cu ajutorul operaţiilor logice.(sau ; şi ; non _ ) . Trecerea

sistemelor sau componentelor din starea de funcţionare în starea de refuz constituie evenimente aleatoare. De altfel şi trecerea inversă din starea de refuz în cea de succes (prin reparare,poate fi considerată tot un eveniment aleator datorită multitudinii parametrilor care determină timpul de recuperare)

parametrilor care determină timpul de recuperare) • Evenimentul Φ - este numit eveniment imposibil şi

Evenimentul Φ - este numit eveniment imposibil şi este acel eveniment care sigur

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

17

nu poate avea loc.

(Ex. – dacă într-o centrală cazanul este defect turbina nu poate fi în

Evenimentul - complementar lui Φ, se numeşte eveniment sigur.

Ω = Φ Φ = Ω
= Φ
Φ
= Ω

…………

(**

Dacă se notează cu A – întrerupătorul închis B - evenimentul ca întrerupătorul să fie deschis

Atunci:

Ω =

A B

(1)

Dacă C este evenimentul ca întrerupătorul să fie străbătut de curent

C B = Φ

(2)

(((((

C şi B – se numesc evenimente incompatibile ( nu se pot produce simultan ) Evenimentele compatibile sunt evenimente care pot avea loc simultan.

Modelarea cazului când elementele nu-şi influienţează reciproc comportarea este

mai simplă şi se face prin evenimente independente. În caz contrar se folosesc modele ale evenimentelor dependente care sunt mai complicate. Adică, între cele

două evenimente există o condiţionare ( o dependenţă).

Ex : Defectarea unuia din cele două transformatoare existente într-o staţie duce la creşterea încărcării celuilalt şi deci la creşterea posibilităţii de defectare a celuilalt).

Elementele aflate în stare de funcţionare se zice că se află în stare de SUCCES , iar

cele aflate în stare de nefuncţionare se zice că se află în stare de REFUZ. Mulţimea

stărilor posibile în care se poate afla sistemul se bucură de propietăţile unui sistem

complet de evenimente

A 1 ……

un număr de “ n ” evenimente incompatibile

care

este

A

n care îndeplinesc următoarele condiţii :

 

n

A

1

A

2

An

=

Ai

= Φ

 

1

 

n

A

1

A

2

A =

n

1

Ai = Ω

(3)

(4)

 2  A = n  1 A i = Ω (3) (4) Dacă avem

Dacă avem o centrală cu două grupuri G 1 şi G 2 se poate vorbi de următoarele evenimente posibile :

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

18

- A 0 nu funcţionează nici unul din grupuri

- A 1 – G 1 - funcţionează şi G 2 nu funcţionează

- A 2 – G 1 nu funcţionează şi G 2 funcţionează

- A 3 – atât G 1 cât şi G 2 se află în funcţiune

Evident :

A0 A1A2 A3 = Φ

.

A

0

A

1

A

2

A3 = Ω

(5)

(6)

Deci A 0 A 1 A 2 A 3 sunt evenimente incompatibile formând un sistem complet de evenimente. Un caz particular al unui sistem complet de evenimente este cel al evenimentelor complementare care satisfac următoarele relaţii:

A A = Ω

A A = Φ

Exemplu :

- se notează cu A

(7)

(8)

- evenimentul când elementul funcţionează

- se notează cu A (non A) - evenimentul când elementul nu funcţionează

A şi A sunt evenimente complementare şi formează împreună un sistem complet de

evenimente. În cursul unui experiment se poate produce totalitatea evenimentelor , avem astfel de-a face cu spaţiul evenimentelor elementare. Dacă se notează cu E acest spaţiu , se defineşte mulţimea tuturor părţilor sale P (E). Se numeşte corp borelian de

evenimente o formaţie nevidă (k) de părţi ale lui E care satisface următoarele condiţii

:

O

K

P(E)

 

A

K

A

k

 

(

A

i

)

i

N

K

Ai

k

 

i

N

mulţime

E

de

evenimente

elementare

înzestrată

cu

un

(

(9)

(10)

(11)

corp

borelian

de

cu un ( (9) (10) (11) corp borelian de evenimente k se numeşte câmp borelian de

evenimente k se numeşte câmp borelian de evenimente şi se notează { E , k } .

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

19

Exemplu : Avem un sistem format din 10 elemente considerat d.p.d.v. al funcţionării

sau nefuncţionării elementelor sale i ( i = 1÷10) . Notând cu A i evenimentul ca

elementul i să se afle în stare de succes atunci există următoarele stări posibile:

- nu avem nici un element în funcţiune

0 C = 1 10
0
C = 1
10

eveniment (deci există un singur eveniment)

- avem un element în funcţiune cu evenimentele

A1 A2

A10

adică

1 C 10
1
C
10

evenimente

(deci există

1 C 10
1
C
10

- evenimente)

- avem câte două elemente în funcţiune cu evenimentele

(

A

1 A

2

)

, (

A A

1

3

)

(

A A

9

10

)

adică

 

2

evenimente

 

C

 

10

 

- avem în funcţie câte i elemente adică

i C 10 10 C 10
i
C
10
10
C
10

- evenimente

- avem în funcţie câte 10 elemente adică

- evenimente

Aşadar practic toate combinaţiile posibile de evenimente

evenimente.

Evenimentele care constitue acest câmp sunt în număr de:

, deci avem un câmp de

0

1

10 10

i

C

+ C

+

C

= ∑

C =

2 10

10

10

10 i = 1

10

(12)

Cunoaşterea câmpului de evenimente pentru un experiment este un pas însemnat în

analiza fenomenului studiat.

Măsura numerică a posibilităţii de realizare sau nu a unui eveniment în cazul de faţă

a unei stări este probabilitatea P(A) care îndeplineşte următoarele condiţii :

0 <P ( A ) < 1
0 <P (
A )
< 1

- probabilitatea evenimentului sigur este 1

P Ω ( ) = 1
P Ω
(
)
=
1

(13)

(14)

- probabilitatea evenimentului imposibil este zero

P Φ ( ) = 0
P Φ
(
)
=
0

(15)

evenimentului imposibil este zero P Φ ( ) = 0 (15) - probabilitatea reuniunii a două

- probabilitatea reuniunii a două evenimente incompatibile între ele este egală cu suma probabilităţilor evenimentelor

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

20

A

B = Φ

P( A

B)

= P( A)

+ P(B)

(16)

Dacă în urma a “ n “ experimente în condiţii identice un eveniment A se produce de “ m “ ori atunci :

m P A ( ) = n
m
P A
(
)
=
n

(17)

dacă numărul experimentelor este suficient de mare. Altfel spus :

Într-un câmp finit de evenimente , ale cărui evenimente sunt egal probabile

probabilitatea unui eveniment oarecare este egal cu raportul dintre numărul de

evenimente elementare favorabile evenimentului dat şi numărul total de evenimente

ale câmpului.

În general modelarea evenimentelor energetice se face cu ajutorul evenimentelor

incompatibile . Adesea interesează probabilitatea de a se realiza oricare din stările

componente ale unei anumite grupe . Se utilizează pt. aceasta teorema adunării

probabilităţilor.

 

n

(

A i )

P (

A

1

A

2

A

n )

= P ( A

1

)

+

P ( A

2

)

+

+

P ( A

n )

= P

 

i = 1

(18)

Probabilitatea sumei a “n” evenimente incompatibile este egală cu suma

probabilităţilor acestor evenimente.

Probabilitatea unei stări prin care trece sistemul este determinată de către o

combinaţie de stări de probabilitate cunoscută a elementelor componente cu

comportare independentă în timp . Asta se realizează prin utilizarea produsului

evenimentelor independente.

n P ( A ) ( ) = ∏ P A unde i 1 n
n
P ( A
)
(
)
= ∏
P
A
unde
i
1
n
P
(
A  A 
A
)
=
P ( A
)
P ( A
)
P ( A
)
=
P
(
A i )
2
n
1
2
n
1

(19)

(20)

P ( A ) = ∏ P ( A i ) 2 n 1 2 n

Această teoremă stă la baza metodei binomiale de calcul a fiabilităţii sistemelor .

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

21

Dacă

condiţionate.

evenimentele

nu

sunt

independente

P

(

 

/

 

)

 

P

(

A

1

A

2

)

A

2

A

1

=

P

(

A

1

)

se

aplică

teorema

probabilităţilor

(21)

Şi reprezintă probabilitatea de realizare a evenimentului A 2 când se realizează evenimentul A 1. Deci ,

( ) ( P A  A = P A ( ) P A /
(
)
(
P
A
A
=
P A
(
)
P
A
/
A
1
2
)*
1
2
1

Exemplu

Cazul unui bloc generator transformator

SP

G

T

B Fig. 6
B
Fig. 6

(22)

Debitarea puterii blocul GT pe bara B presupune funcţionarea generatorului care depinde de funcţionarea transformatorului , acesta alimentând serviciile proprii SP. Funcţionarea transformatorului T şi a generatorului G sunt evenimente dependente. Probabilitatea ca bara B să funcţioneze ( evenimentul fiind bara B aflată sub tensiune ) este :

P B ( ) PG T ( ) P ( T P (G == 
P B
(
)
PG T
(
)
P ( T
P (G
==
==
)
/ T)

Studiu de caz

(23)

Fie staţia E (figura 7) prevăzută cu instalaţie de DRRI (declanşare de rezervă la refuz de întrerupător). Să se determine probabilitatea de funcţionare în treapta a doua a protecţiei din A

de funcţionare în treapta a doua a protecţiei din A (Z 2 A ) şi de

(Z 2A ) şi de refuz (DRRI) în cazul în care întrerupătorul I pentru defect în K refuză

declanşarea (D ).

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

22

Avem:

dar

A B K DRRI I E C D Fig.7 Staţie prevăzută cu DRRI P (
A
B
K
DRRI
I
E
C
D
Fig.7 Staţie prevăzută cu DRRI
P
(
)
DRRI
D
P
(
)
DRRI D
=
P
(
)
D
P
(
)
Z
DRRI
2 A
P
(
)
Z
DRRI
=
2 A
P
(
)
DRRI
P(DRRI) = 1−P(DRRID)

(24)

(25)

(26)

Cum

P

P

(

(

Z

Z

2 A

2 A

) DRRI ) DRRI
)
DRRI
)
DRRI

P(Z

2A

6 ) C u m P P ( ( Z Z 2 A 2 A )

DRRI)

exploatare, se obţine:

P(Z

2A

DRRI)

=

=

=

P ( Z

2 A

DRRI

)

Z 2A  DRRI ) = = = P ( Z 2 A  DRRI )

1 P

(

DRRI

D

)

P (

Z

2 A

DRRI

)

1

P

(

D

)

P

(

)
)

DRRI D

(27)

(28)

şi

P(DRRI D) se pot determina din datele obţinute din

şi P ( DRRI D ) se pot determina din datele obţinute din P ( Z

P(Z

2A

DRRI D ) se pot determina din datele obţinute din P ( Z 2A DRRI )

DRRI)

[

1

P(D) P(DRRI D)] ⋅
P(D) P(DRRI D)]

(29)

Caz numeric:

Când se cunosc probabilităţile de refuz de declanşare a intrerupătorului şi de funcţionare în treapta a II-a, când refuză DRRi

P(

D

)

= 0,001

P(Z DRRI) = 0,00101 2A P DRRI D =0,99111 ( )
P(Z
DRRI)
= 0,00101
2A
P DRRI D =0,99111
(
)

P(Z

2A

DRRI)

= 0,0010110,0010,99111 = 0,001008

[

]

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

23

Formula probabilităţii totale ilustrează corelaţia dintre probabilitatea unui eveniment A

şi evenimentele N 1 , N 2 N n care formează un sistem complet de evenimente.

P ( A

)

= P

[(

A

N 1

)

( A

N 2

)

(

  N

A

n )]

n

= ∑

(

P A

N i

)

n

= ∑ P

( N

i )

* P (

A /

N i

)

 

i =

1

i =

1

(30)

Deci probabilitatea de producere a evenimentului A este suma produselor

probabilităţilor de realizare a evenimentului condiţionat de producerea evenimentelor

N i

Exemplu

Care este probabilitatea unei declanşări nedorite la întrerupătorul Io din schema de

mai jos (fig.8) când unul din întrerupătoarele I 1 , I 2 I n refuză declanşarea din

cauza lipsei curentului operativ ?

I 1

Io I 2 . .
Io
I
2
.
.

I n

L 1

L 2

L n

Fig.8

A

evenimentul ca să lipsească curentul operativ la întrerupătoarele I 1 , I 2 I n

N

I - evenimentele independente ca pe liniile L I să apară un motiv de creştere a curentului (avarie)

n ( n )] • P ( P [ A  N  N 
n
(
n )]
• P (
P
[ A 
N
N
(
)
N
= ∑ P
A
/
N
i )
N i
1
2
i = 1

(31)

Dacă se urmăreşte probabilitatea realizării evenimentului A împreună cu numai una

din ipotezele Ni modelarea se face cu formula lui Bayes.

Avem un sistem complet de evenimente H 1 , H 2 …H n cu probabilităţile P (H 1 ), P

(H 2 )….P (H n ).

Să presupunem că A se poate realiza împreună cu una din aceste ipoteze. Care este

probabilitatea ca odată cu evenimentul A să fie realizată şi ipoteza H i.

Din relaţia probabilităţilor condiţionate avem.

P ( ) ( ) H / A ⋅ P ( A ) ( )
P (
)
(
)
H
/ A
P (
A )
(
)
= P A
/ H
P H
i
i
i

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

(32)

24

P ( ) ( ) H / A ⋅ P ( A ) ( ) =

(

P H

)

i / A =

P

(

A

/

H

i

)

P ( H

i

)

 

(

P A

)

dar,

n ( i ). P ( A ) = ∑ P ( H ⋅ i
n
(
i ).
P (
A )
= ∑ P
(
H
i )
P A
/ H
i = 1

deci,

H

i

)

P

(

A

/

H

i

P

(

H

i

)

 

P

A

  P H

=

n

(

k

= 1

k

)

P

 

(

A

/

H

k

)

Exemplu

(33)

(34)

(35)

În construcţia unei linii se folosesc 3000 izolatoare din care 600 sunt refolosite iar

2400 sunt noi . Probabilitatea de conturnare a celor folosite este 0,1 iar a celor noi de 0,05. Câte conturnări din 10 se vor datora izolatoarelor noi ? Fie - E 1 (E 2. ) – evenimentul ca un izolator solicitat de o supratensiune să fie nou , respectiv refolosit

- X – evenimentul de a apare o conturnare

2400 P E ( = = 0.8 1 ) 3000 E  P  
2400
P E
(
=
= 0.8
1 )
3000
E
P
 
 
1 
= 0.05
X 
600 P E ( = = 0.2 2 ) 3000  E 2  
600
P E
(
=
= 0.2
2 )
3000
E
2  
P 
= 0.1
X  

(36)

(37)

Probabilitatea ca o conturnare să se producă la izolatoarele noi se determină folosind formula lui Bayes.

P

E


1

2

)

 

(

P E

k / X

P (

E

k )

k= 1

 

= 0.67

X

=

P (

E

1 )

(

P E

1 / X

)

(38)

Din 10 conturnări 6,67 se var datora izolatoarelor noi iar restul de 3,33 izolatoarelor refolosite care deşi mai puţine au o capacitate mai mică de a suporta supratensiuni fără a se conturna.

25

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

au o capacitate mai mică de a suporta supratensiuni fără a se conturna. 2 5 FIABILITATEA

I.3. VARIABILE ALEATOARE

Se mai numesc şi variabile întâmplătoare.

Exemplu :

- zilele dintr-un an în care cade ploaia

- nr. de defecte de pe LEA într-un an

- nr.de funcţionări eronate ale protecţiilor într-un interval de timp dat

- nr. de RAR-uri reuşite într-un interval de timp dat

- nr. de puncte care apar la aruncarea unui zar

- timpul de funcţionare fără defecţiuni

- timpul de restabilire

Fie { , K , P } un corp borelian de probabilitate şi o familie F de părţi a lui care

generează corpul borelian .

F are forma de interval [ a , b ]; - < a < b < +

β este corpul borelian generat de familia F de intervale de forma [ a , b ]

Se numeşte variabilă aleatoare o funcţie

X : Ω → R cu proprietatea ca A B

X -1 (A) K ,

adică X -1 (A) = { ω ∈ Ω / X (ω)∈β } K

X este variabilă aleatoare dacă ,

{ ω ; X (ω) < X } sau

(39)

{ ω;X(ω)X}K

(40)

sau înlocuind cu complementara dacă

{ω ;X (ω)> X} Ksau

(41)

{ω;X(ω)X} K

(42)

formaţie nevidă (k) de părţi ale mulţimii de evenimente elementare.

Variabilele se numesc independente dacă pentru un sistem de numere reale X I (X I

, X 2 … X n )

avem :

P(X I < x 1,

X 2 < x 2 ……. X n < x n ) = P ( X I < x 1 ) · P ( X 2 < x 2 ) · ….P ( X n < x n )

Fie X ,Y două variabile aleatoare şi α ∈ R

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

(43)

26

X n < x n ) Fie X ,Y două variabile aleatoare şi α ∈ R
X + Y X ⋅ Y α X α ⋅ X X
X
+ Y
X
Y
α
X
α
⋅ X
X

Sunt deasemeni variabile aleatoare

(44)

Dacă X şi Y sunt două variabile aleatoare X (ω) = Y (ω) , ∀ ω ∈Ω . Cunoaşterea variabilelor aleatoare presupune cunoaşterea :

- valorilor pe care le pot lua acestea

- probabilităţilor cu care sunt luate fiecare dintre aceste valori

Schematic avem :

x

1

x

2

x

n

 

X

p

 

p

 

p

n

1

2

Se cere

 

:

 

x

1

x

2

x n

 

p

1

 

p

2

 

p n

 

Tabloul care defineşte distribuţia sau repartiţia

variabilei aleatoare X.

Valorile posibile ale variabilelor aleatoare

Probabilitatea cu care variabila X ia aceste valori

(45)

(46)

(47)

Deci o variabilă aleatoare este o aplicaţie X : Ω → R

P ( X = x 1 ) + P ( X =x 2 ) + ….+ P ( X=x n ) = 1

sau simplificat

p 1 + p 2 + ……

+

p n = 1

(48)

(49)

I.3.1 OPERAŢII CU VARIABILE ALEATOARE

Dacă X este o variabilă aleatoare cu repartiţia :

 

x

1

x

2

x

m

X


p

1

p

2

p

m

(50)

şi a o constantă variabilă aleatoare aX are repartiţia :

a

X  

a x

p

1

a

x

p

2 a

x

2

p

n

n

1

iar variabila aleatoare a+x are repartiţia

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

(51)

27

 1   iar variabila aleatoare a+x are repartiţia FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE (51) 2 7
 a + x a + x  a + x   n a
a
+ x
a + x
a
+
x
n
a + X
1
2
p
p
p
1
2
n

(52)

Dacă X şi Y sunt variabile aleatoare , suma Z = X + Y va avea repartiţia :

 x + + y x y + y    1 y 1
x +
+ y
x
y
+
y
1
y 1
x 2
i +
i x
m
2
n
X + Y
p
p
p
p
11
12
ij
mn

(53)

p ij fiind probabilitatea realizării simultane a egalităţii X= x i şi Y= y j

Dacă :

 

x

1

x

2

x

m

 

X

p

1

p

2

p

m

y

1

y

2

y

n

Y

q

1

q

2

 

q

n

Z

z

r

1

1

z

r

2

2

z

s

r

s

 
 

x

1

+ y

1

+

z

1

x

1

+

y

1

+ z

x

i

+

y

+

z

k

x

m

+

y

z

s

X

+

Y

+

Z

p

111

 

p

112

 

2

p

j

p

 

n

 

 

ijk

 

mns

Dacă

P X =

P

P

(

(

x

i

)

i

)

=

=

p

q

j

Y = y

ij

=

p

i

q

j

i

I.3.2 FUNCŢII DE REPARTIŢIE

(54)

Dacă X este o variabilă aleatoare , funcţia F(X) = {ω / ω ∈ R ; X(ω) < x } se numeşte funcţie de repartiţie a variabilei aleatoare F : R [ 0 , 1 ] Simplificat F(x) = P (X < x )

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

28

variabilei aleatoare F : R → [ 0 , 1 ] Simplificat F(x) = P (X

Deci oricare variabilă aleatoare poate fi dată prin intermediul funcţiei sale de

repartiţie .

Pentru variabilele aleatoare discrete , funcţia de repartiţie este :

F(x)

=

p

Xn

< x

n

de

p

n

=

P ( X

(ω) =

x

n

a

unei

variabile

unde

Funcţia

probabilităţilor valorilor X(

Deci

:

repartiţie

) situate la stânga lui xFuncţia probabilităţilor valorilor X( Deci : repartiţie Exemplu : aleatoare discrete (55) este suma Fie variabila

Exemplu :

aleatoare

discrete

(55)

este

suma

Fie variabila aleatoare X care ia valorile x I ( i = 0, 1, 2, 3, 4, 5 ) , astfel :

 1 2   0 3 4 5    X  
1
2
0
3
4
5
X 
0.1
0.2
0.1
0.3
0.1
0.2
 

utilizând formula

F(x)

=

p

Xn

< x

n

rezultă :

  0 < 0   daca x    0.1 daca 0
0
< 0
daca x
 0.1
daca
0
< x
1
0.1
+ 0.2
daca
1
< x
2
F
(
x
)
=
0.1
+ 0.2
+
0.1
daca
2
<
x
3
 0.1
+ 0.2
+
0.1
+
0.3
daca
3
<
x
4
0.1
+ +
0.2
+
0.1
+
0.3
0.1
daca
4
<
x
5
1 daca
x > 5

(56)

(57)

Aşadar dacă X este o variabilă aleatoare discretă funcţia sa de repartiţie este dată de

:

F (x)

=

p

Xi

< x

i

Exemplu :

(58)

Fie variabila aleatoare X dată prin tabloul de repartiţie :

 1  0 2 3    8 8 8 8 
1
0
2
3
8 8
8
8 

X

1 3

3

1

  X   1 3 3  1   Să se determine funcţia

Să se determine funcţia de repartiţie a variabilei aleatoare X .

FIABILITATEA INSTALAŢIILOR ENERGETICE

29

Funcţia de repartiţie a variabilei aleatoare X este :

 0 daca x < 0     1    8
0
daca x
< 0
1
8 daca
0 1
< x
4
F
(
x
)
= 
8 daca
1 2
< x
7 daca
2 3
< x
8
1 daca
3 <
x

I.3.3. DENSITATEA DE REPARTIŢIE

(59)

Ştim că funcţia de repartiţie îndeplineşte condiţia :

P ( x ≤ X < x 2 ) = F ( x 2 )
P
( x
X <
x 2
)
=
F (
x 2
)
F (
x 1
)
1

(60)

Dacă X este o variabilă aleatoare şi F(X) este funcţia sa de repartiţie şi dacă o funcţie f(n) reală definită şi integrabilă pe R astfel încât :

       

x

   

F

(

x

)

=

f

(

n ) dn

 

x

R

 

−∞

 

această

 

funcţie

f n

o

numim

densitate

de

 

repartiţie

 

sau

f

(

 

) =

 

(

 

)

 

F

(

x

+ ∆ x

)

F

(

x

)

P

(

x

X

<

x

+ ∆ x

)

=

=

x

F '

x

 

lim

x

0

 

x

 

lim

x

0