PDF

GHID DE PLANIFICARE
STRATEGICĂ PENTRU
MANAGEMENTUL DURABIL AL
RESURSELOR AGRICOLE
Autori: Grupul de Lucru din cadrul Proiectului LIFE+ EME Natura 2000 – Manageri eficienți pentru o Rețea
Natura 2000 Eficientă, coordonat de Cosmina Dinu – specialist dezvoltare durabilă
Realizat de Asociația Grupul MILVUS
Adresa poştală: 540600 Tîrgu Mureș OP1 CP161

Tel/Fax: +40 265 264726
E-mail: office@milvus.ro
Website: www.milvus.ro
Ghidul s-a realizat cu sprijinul Comisiei Europene prin Programul LIFE + Comunicare. Finanțarea s-a făcut
de către Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, partener în proiect, reprezentând cofinanțare la
Proiectul LIFE+ EME Natura 2000 – Manageri eficienți pentru o Rețea Natura 2000 Eficientă.
© Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, ProPark – Fundația pentru Arii Protejate copyright 2014.
Acest material poate fi reprodus gratuit în orice format sau pe orice suport dacă este redat întocmai și nu se
utilizează într-un context ce poate induce în eroare. Pe material trebuie indicat Copyright: © Ministerul
Mediului și Schimbărilor Climatice, ProPark – Fundația pentru Arii Protejate, indicând titlul și sursa acestuia.
Documentul este disponibil și online pe http://www.emenatura2000.ro/
Opiniile exprimate în acest material nu reflectă în mod necesar opiniile oficiale ale Comisiei Europene.
CUPRINS
TABELE ........................................................................................................................................................... 5
FIGURI............................................................................................................................................................. 5
CASETE ........................................................................................................................................................... 6
ANEXE ............................................................................................................................................................. 6
ABREVIERI ȘI ACRONIME UTILIZATE ÎN TEXT ................................................................................ 7
GLOSAR DE TERMENI ȘI DEFINIȚII .................................................................................................... 10
INTRODUCERE ........................................................................................................................................... 16
DESPRE GHID.............................................................................................................................................. 18
CUI SE ADRESEAZĂ ? - GRUPURI ȚINTĂ ...................................................................................................... 19
DE CE ESTE NECESAR ACEST GHID ? ........................................................................................................... 20
CE ÎȘI PROPUNE ACEST GHID? ..................................................................................................................... 22
CE CONȚINE GHIDUL? ................................................................................................................................. 23
1. IMPORTANȚA RESURSELOR AGRICOLE PENTRU ECONOMIE, SOCIETATE ȘI MEDIU
25
1.1. VALORI SOCIALE, ECONOMICE ȘI ECOLOGICE (NATURALE) ALE RESURSELOR AGRICOLE.............. 25
1.2. AMENINȚĂRI LA ADRESA RESURSELOR AGRICOLE ......................................................................... 30
1.3. RELAȚIA DINTRE AGRICULTURĂ ȘI CONSERVAREA BIODIVERSITĂȚII ............................................. 42
1.4. ROLUL SITURILOR NATURA 2000 ÎN CONSERVAREA BIODIVERSITĂȚII ȘI VALORIFICAREA
RESURSELOR AGRICOLE DIN ROMÂNIA ....................................................................................................... 46
2. PRINCIPII ȘI RECOMANDĂRI DE MANAGEMENT PENTRU MENȚINEREA

BIODIVERSITĂȚII ...................................................................................................................................... 49
2.1. LEGISLAȚIA PRIVIND MANAGEMENTUL RESURSELOR AGRICOLE DIN PERSPECTIVA CONSERVĂRII
BIODIVERSITĂȚII .......................................................................................................................................... 49
2.2. PRINCIPII DE MANAGEMENT PENTRU MENȚINEREA RESURSELOR ȘI A BIODIVERSITĂȚII ................ 53
2.3. RECOMANDĂRI DE MĂSURI DE MANAGEMENT CARE CONTRIBUIE LA MENȚINEREA BIODIVERSITĂȚII
56
2.3.1. Măsuri minime de management pentru conservarea biodiversității ......................................... 56
2.3.2. Măsuri suplimentare pentru conservarea biodiversității ............................................................ 58
2.3.3. Măsuri specifice de management agricol pentru conservarea biodiversității în ariile protejate 62
2.3.4. Asigurarea unui context favorabil menținerii resurselor agricole prin măsuri de încurajare a
practicilor agricole prietenose cu natura ................................................................................................. 63
2.3.5. Mecanisme financiare care sprijină conservarea biodiversității ................................................ 64
3. PLANIFICAREA STRATEGICĂ ÎN DOMENIU ............................................................................. 66
3.1. CADRUL LEGAL PENTRU PLANIFICARE ........................................................................................... 67
3.2. INSTITUȚII RESPONSABILE PENTRU PLANIFICAREA STRATEGICĂ ȘI ROLUL LOR ............................. 70
3.2.1. Planificarea strategică la nivel local .......................................................................................... 72
3.2.2. Planificarea strategică la nivel județean / regional .................................................................... 73
3.2.3. Nivel național............................................................................................................................. 73
3.3. FACTORI INTERESAȚI ...................................................................................................................... 74
3.4. CORELAREA PLANIFICĂRII MANAGEMENTULUI RESURSELOR AGRICOLE ȘI A ARIILOR PROTEJATE
(INCLUSIV A SITURILOR NATURA 2000) ....................................................................................................... 76
3
3.4.1. Cum au fost luate în calcul ariile protejate în planificarea managementului resurselor agricole
până în prezent ? ..................................................................................................................................... 76
3.4.2. Cum se reflectă managementul resurselor agricole în planurile de management ale ariilor
protejate?................................................................................................................................................. 76
3.4.3. Importanța managementului celorlalte resurse naturale pentru domeniu .................................. 81
3.4.4. Cum este luat în calcul domeniul agricultură în activitatea de planificare strategică pentru
dezvoltare durabilă? (ce date sunt incluse, analizate, ce reiese, cum se planifica) ................................. 82
4. ABORDAREA INTEGRATĂ A PLANIFICĂRII ÎN DOMENIU ................................................... 84
4.1. PLANIFICARE STRATEGICĂ ȘI UTILIZAREA INDICATORILOR PENTRU PROMOVAREA UNEI ABORDĂRI
INTEGRATE ................................................................................................................................................... 84
4.2. IMPORTANȚA FLUXULUI DE INFORMAȚII PENTRU PLANIFICARE EFICIENTĂ LA TOATE NIVELURILE ȘI
ÎN TOATE DOMENIILE RELEVANTE ................................................................................................................ 92
4.2.1. Integrarea informațiilor transmise de gestionarii fondurilor agricole în planurile de management
ale siturilor Natura 2000 (și ale altor AP) ............................................................................................... 92
4.2.2 Informații de interes pentru nivelul strategic superior ............................................................... 94
4.2.3. INFORMAȚII DE INTERES PENTRU CELALALTE SECTOARE DE GESTIONARE A RESURSELOR NATURALE
..................................................................................................................................................................... 95
4.3. INTEGRAREA PRIN IMPLICAREA FACTORILOR INTERESAȚI ............................................................. 97
5. PAȘI DE URMAT PENTRU O ABORDARE INTEGRATĂ A PLANIFICĂRII STRATEGICE A
MANAGEMENTULUI RESURSELOR AGRICOLE ............................................................................ 102
5.1. PAȘI DE URMAT ÎN ELABORAREA PLANURILOR APARȚINÂND NIVELULUI LOCAL / ZONAL .......... 103
5.2. PAȘI DE URMAT ÎN ELABORAREA PLANURILOR APARȚINÂND NIVELULUI JUDEȚEAN / REGIONAL 103
5.3. PAȘI DE URMAT ÎN ELABORAREA PLANURILOR APARȚINÂND NIVELULUI NAȚIONAL .................. 103
5.4. INFORMAȚII CHEIE DE IDENTIFICAT / COLECTAT PENTRU ETAPA I DE EVALUARE A SITUAȚIEI
EXISTENTE ..................................................................................................................................................110
BIBLIOGRAFIE ..........................................................................................................................................112
4
TABELE
TABEL 1 - GRUPURI ȚINTĂ ÎN FUNCȚIE DE NIVELUL DE PLANIFICARE STRATEGICĂ LA CARE

OPEREAZĂ .................................................................................................................................................... 19
TABEL 2 - VALORILE RESURSELOR AGRICOLE, BUNURILE ȘI SERVICIILE FURNIZATE DE
ACESTEA ....................................................................................................................................................... 28
TABEL 3 - SINTEZA PRINCIPALELOR PRESIUNI ȘI AMENINȚĂRI LA ADRESA RESURSELOR
AGRICOLE ..................................................................................................................................................... 31
TABEL 4 - IMPORTANȚA RESURSELOR AGRICOLE PENTRU BIODIVERSITATE ȘI EXEMPLE DE
CONDIȚII CE SE POT ASIGURA PRIN MĂSURI DE MANAGEMENT PENTRU MENȚINEREREA LOR
......................................................................................................................................................................... 46
TABEL 5 - ACTE LEGISLATIVE DEFINITORII PENTRU MANAGEMENTUL RESURSELOR
AGRICOLE DIN PERSPECTIVA CONSERVĂRII BIODIVERSITĂȚII. PENTRU O LISTĂ EXTINSĂ,
CONSULTAȚI ANEXA 1. .............................................................................................................................. 50
TABEL 6 - EXEMPLE DE MĂSURI DE MANAGEMENT STABILITE PRIN AGRO-MEDIU ................ 59
TABEL 8 - INSTITUȚII IMPLICATE ÎN PLANIFICARE ȘI ROLUL ACESTORA ................................... 71
TABEL 9 - EXEMPLE DE DIRECȚII STRATEGICE, MĂSURI ȘI ACȚIUNI DE MANAGEMENT
PROPUSE PENTRU MANAGEMENTUL TERENURILOR AGRICOLE ÎNTR-UN SIT NATURA 2000 77
TABEL 10 - INDICATORII DE DEFINIT / ANALIZAT ÎN DOMENIUL MANAGEMENTUL
RESURSELOR AGRICOLE ȘI SECTOARELE CARE AU NEVOIE DE ACESTE INFORMAȚII ........... 87
TABEL 11 - POSIBILI FACTORI INTERESAȚI .......................................................................................... 99
TABEL 12 – ETAPELE DE PLANIFICARE STRATEGICA ...................................................................... 104
FIGURI
FIGURA NR. 1. LEGĂTURA ÎNTRE CELE CINCI GHIDURI ................................................................... 18
FIGURA NR. 2 - HARTA SĂRĂCIEI. LEGĂTURA DINTRE SISTEMELE DE AGRICULTURĂ
EXTENSIVĂ VS INTENSIVĂ ȘI SITUAȚIA ECONOMICĂ A COMUNITĂȚILOR RURALE ............... 44
FIGURA NR. 3- ROLUL PLANURILOR DE MANAGEMENT AL ARIILOR PROTEJATE ÎN
PLANIFICAREA STRATEGICĂ ................................................................................................................... 70
FIGURA NR. 4 - HARTA SUPRAPUNERILOR AP PESTE ZONELE AGRICOLE.................................... 80
FIGURA NR. 5 – SUPRAPUNERI ZONE DEVAFORIZATE-ZONE CU ÎNALTĂ VALOARE NATURALĂ
/ZONE IMPORTANTE PENTRU PĂSĂRI ................................................................................................... 80
FIGURA 6 REDĂ FOARTE SUCCINT FAZELE ȘI PAȘII CARE AR TREBUI URMAȚI PENTRU A SE
ASIGURA O PARTICIPARE EFICIENTĂ A FACTORILOR INTERESAȚI ÎN PROCESUL DE
PLANIFICARE ȘI CHIAR ÎN ETAPA DE IMPLEMENTARE A PLANULUI. ........................................... 98
5
CASETE
CASETA 1. EXEMPLE DE NECOORDONARE ȘI LIPSĂ DE COMUNICARE ÎNTRE INSITUȚII ........ 22

CASETA 2 EXEMPLU DE VALOARE ECONOMICĂ INDIRECTĂ AL UNEI SPECII ............................ 26
CASETA 3 VALORI SOCIALE ȘI NATURALE ASOCIATE RESURSELOR AGRICOLE DIN ROMÂNIA
......................................................................................................................................................................... 29
CASETA 4 - RELAȚIA DINTRE AGRICULTURA TRADIȚIONALĂ ȘI BIODIVERSITATE ................. 44
CASETA 5 - PIERDEREA AGRO-BIODIVERSITĂȚII DUCE LA PIERDEREA CALITĂȚII ................. 45
CASETA 6 EXEMPLU DE RESURSE AGRICOLE IMPORTANTE PENTRU CONSERVAREA
BIODIVERSITĂȚII ÎN ARII PROTEJATE ................................................................................................... 47
CASETA 7 EXEMPLU DE RESURSE AGRICOLE IMPORTANTE PENTRU CONSERVAREA
BIODIVERSITĂȚII ÎN ARII PROTEJATE ................................................................................................... 48
CASETA 8 - CREAREA DE CONDIȚII DE UTILIZARE EFICIENTĂ A RESURSELOR PRIN
CORELAREA MANAGEMENTULUI ÎN DIVERSE DOMENII – EXEMPLU ......................................... 82
CASETA 9 - EXEMPLU PRIVIND ROLUL DE CARE ÎL POATE AVEA UN FACTOR INTERESAT ÎN
PLANIFICARE ȘI MANAGEMENTUL FONDULUI AGRICOL ................................................................ 99
ANEXE
ANEXA 1 - LEGISLAŢIE PRIVIND RESPECTAREA ECOCONDIŢIONALITĂŢII DE CĂTRE FERMIERI
ÎN VEDEREA ACORDĂRII SPRIJINULUI FINANCIAR (INFORMAȚII PRELUATE DIN GHIDUL
FERMIERULUI PRIVIND ECOCONDIŢIONALITATEA, APIA 2014 ......................................................113
ANEXA 2 - STUDIU DE CAZ ......................................................................................................................118
ANEXA 3 – SELECȚIA PROIECTELOR GAL .......................................................................................... 120
ANEXĂ LINKURI UTILE ........................................................................................................................... 125
6
Abrevieri și acronime utilizate în text
Abrevieri,
Denumire completă
acronime
AM Autoritate de Management
AM - DGDR Autoritatea de Management Direcția Generală Dezvoltare Rurală
AP Arie protejată
APDRP Agenția de Plăți Dezvoltare Rurală și Pescuit – a funcționat pe perioada de programare

2007 - 2013
AFIR Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale – va funcționa pe noua perioadă de

programare 2014-2020
APIA Agenția pentru Plăți și Intervenții în Agricultură
APL Administrație Publică Locală
CAP (en.) Common Agricultural Policy
PAC Politica Agricolă Comună
CBD (en.) The Convention on Biological Diversity - (ro.) Convenția pentru Diversitate Biologică
DAJ Direcția pentru Agricultură Județeană
EIP European Innovation Partener
PEI Program European de Inovare
EPI (en.) Environmental Policy Integration – (ro.) integrarea principiilor de protecție a mediului
natural în politicile sectoriale
ESI The European Strucural Instruments (en)-Fonduri Structurale Europene;
FC The Cohesion Fund-CF (en)-Fondul de Coeziune;
FEADR The European Agriculture Fund for Rural Development-EAFRD (en.)- Fondul European
Agricol pentru Dezvoltare Rurală;
7
FEDR The European Regional Developement Fund-ERDF (en.)-Fondul European de
Dezvoltare Regională;
FNGAL Federația Națională a GAL-urilor din România
GAEC (en.) Good Agriculture and Environment Conditions – (ro.) Bune Condiții Agricole și de
Mediu
GAL Grup de Acțiune Locală
HNV (en.) High Nature Value (en.) – Înaltă Valoare Naturală (ro.)
IUCN (en.) International Union for Nature Conservation
LEADER (fr.) Liaisons Entre Actions de Developpement de l’Economie Rurale - Legături între Acțiuni
pentru Dezvoltarea Economiei Rurale
LFA Least favored areas (en.); Zone defavorizate;
MADR Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
OJFIR Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - va funcționa pe noua perioadă
de finanțare 2014-2020
OJPDRP Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - a funcționat pe perioada
de finanțare 2007 - 2013
ONG Organizație Non-Guvernamentală
PNDC Plăți Directe Naționale Compensatorii;
PNDR Planul Național de Dezvoltare Rurală
RGA Recensământul General Agricol;
RNAPR Rețea Națională a Ariilor Protejate din România;
SAC Arii Speciale de Conservare;
SAPS Single Area Payment Scheme (en) - Schemă de Plată Unică pe Suprafață;
8
SAU Suprafață Agricolă Utilizată;
SCI Situri de Importanță Comunitară;
SMR (en.) Staturory management requirements (en.) – Cerințe legale în materie de gestionare
SPA Arii de Protecție Specială Aviafaunistică;
UAT Unitate Administrativ Teritorială
SO (en.) Standard output (en.) - Coeficienți Producție Standard (ro.) , înlocuiește UDE (Unitate
de Dimensiune Economică) pentru stabilirea dimensiunii fermei (această dimensiune va
fi stabilită în euro)
9
Glosar de termeni și definiții
Glosarul explică înțelesul pe care îl au anumiți termeni și definiții care ajută la înțelegerea mai bună a ghidului.
Termen Definiție / explicație
Abordarea ecosistemică Abordarea ecosistemică este un concept interdisciplinar, holistic care impune
schimbări majore în abordarea mediului natural și locuit, privindu-le ca și
interdependente. Are ca și obiectiv consevarea celor mai importante servicii
majore de mediu în paralel cu refacerea resurselor naturale ținând cont de
nevoile socioeconomice, politice și culturale ale generațiilor prezente și
viitoare.
Administratori de arii Custozi și echipe de administrație care au responsabilitatea de a planifica și

protejate implementa măsurile de management din arii protejate menite să asigure
menținerea biodiversității și realizarea obiectivelor de management ale acestor
arii, în baza contractelor încheiate cu autoritatea centrală de mediu.
Agricultura extensivă Sistem de organizare și exploatare a resurselor naturale în scopul producerii

hranei și materiilor prime care se caracterizează prin utilizarea redusă a
aporturilor pe unitate de teren. Cunoscută și ca agricultură tradițională, se
caracterizează prin aport intensiv de capital uman (mecanizare redusă), rotația
culturilor, agro-biodiversitate ridicată și are rol preponderent necomercial
(pentru satisfacerea nevoilor de hrană a comunităților rurale).
Agricultură intensivă Sistem de organizare și exploatare a resurselor naturale în scopul producerii

hranei și materiilor prime care se caracterizează prin utilizarea sporită a
aporturilor (input-urilor) pe unitate de teren în scopul maximizării producției
(output-urilor). Agricultura intensivă sau convențională este asociată de regulă
cu un control chimic al recoltei (utilizarea de fertilizatori chimici, ierbicide,
fungicide, insecticide, pesticide), mecanizarea și specializarea producției
(practicarea monoculturilor).
Agricultură de Sisteme de organizare și exploatare a resurselor naturale în scopul producerii

subzistență și semi- hranei și materiilor prime necesare unei gospodării. În cazul agriculturii de
subzistență semi-subzistență, se presupune obținerea unui surplus care este valorificat către
terți, producătorul obținând resurse financiare suplimentare.
Agrobiodiversitate Diversitatea și variabilitatea animalelor, plantelor și micro-organismelor care

sunt folosite direct sau indirect ca și hrană și agricultură, incluzând culturile,
zootehnia, silvicultura și piscicultura. Este compusă din diversitatea resurselor
genetice (soiuri, rase) și specii folosite pentru hrană, furaje, fibre, combustibili
și farmaceutice. Include totodată și diversitatea speciilor ne-recoltate care
sprijină producția agricolă (micro-organismele din sol, animalele de pradă,
polinatori) și pe cele din mediul natural mai larg care sprijină agro-
ecosistemele (agricol, pastoral, silvic și acvatic) precum și diversitatea însăși
10
din agro-ecosisteme1 (Sursa: FAO, 1999a aici)
Amenințare În sensul prezentului ghid se referă la o amenințare la adresa valorilor

resurselor agricole care reprezintă un eveniment (cauza) care determină
pierderea din calitate și funcționalitate (impact) resimțită la nivelul resurselor.
O amenințare se înțelege mereu ca fiind efectuată asupra unei stări de fapt
favorabile.
Arii protejate Aria naturală protejată, așa cum este denumită în legislația actuală, reprezintă
”zona terestră şi/sau acvatică în care există specii de plante şi animale sălbatice,
elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice,
speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică ori culturală
deosebită, care are un regim special de protecţie şi conservare, stabilit conform
prevederilor legale.”2
Bunuri și servicii În sensul prezentului ghid, această sintagmă definește multi-funcționalitatea

publice sectorului agricol care se referă la nenumăratele beneficiile non-comerciale
oferite de agricultură. Bunurile și serviciile publice se caracterizează prin acces
nerestricționat (Olson, 1974). Pe lângă producția directă (recolta) care asigură
hrana necesară, prin agricultură se obțin fibrele, îngrășământul natural,
produsele lemnoase dar în egală măsură și menținerea biodiversității solului,
surselor de apă, stocarea carbonului, polenizarea, acestea din urmă având
deseori o importanță critică în asigurarea durabilității pe termen lung. Totodată,
agricultura asigură suport cultural și social comunităților rurale, prin
prezervarea peisajelor culturale și a securității economice.
Dezvoltare durabilă Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoile
prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și
satisface propriile nevoi – Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare din
cadrul Organizatiei Națiunilor Unite (1986).
Conceptul face referire la o crestere economica ce poate raspunde nevoilor de

bunastare ale societatilor noastre, pe termen scurt, mediu si mai ales, pe termen
lung. Se presupune ca dezvoltarea trebuie sa satisfaca nevoile prezentului fara
a compromite capacitatea si resursele generatiilor viitoare. In mod concret, el
necesita reunirea conditiilor propice unei dezvoltari economice pe termen lung
si care sa protejeze mediul inconjurator. Tratatul de la Amsterdam a inscris, in
mod expres, dezvoltarea durabila in preambulul Tratatului asupra Uniunii
Europene.
1 (FAO, 1999a); http://www.fao.org/docrep/007/y5609e/y5609e01.htm, accesat 10 martie 2014

2
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor
naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011
11
Ecocondiționalitate Ecocondiționalitatea sau “conformitatea încrucișată” (din engl. Cross-

compliance) este un mecanism de legatură între acordarea schemelor de sprijin
din cadrul Pilonului I din Politica Agricolă Comună (referitor la plățile directe
acordate agricultorilor) și a anumitor plăți din cadrul măsurilor de dezvoltare
rurală (Pilonul al II-lea) și respectarea de către agricultori a unor norme
obligatorii în domeniul mediului, al sănătății publice, al animalelor și plantelor,
al bunăstării animalelor precum și al menținerii solului în condiții agricole și
de mediu favorabile.
Ecocondiționalitatea cuprinde Bunele Condiții Agricole și de Mediu –

GAEC (din engl. Good Agricultural and Environmental Condition)
și Cerințele legale în materie de gestionare – SMR (din engl. Statutory
Management Requirements), precum și Cerințele minime privind utilizarea
îngrășămintelor și a produselor de protecție a plantelor. Potrivit prevederilor
Regulamentului (CE) nr. 73/2009 (art. 4, 5, 6, 124), cu modificările și
completarile ulterioare, orice agricultor care solicită plăți directe trebuie să
respecte aceste norme pe tot pacursul anului, pe toate parcelele agricole din
cadrul exploatației, indiferent de mărimea lor (inclusiv pe cele neeligibile și pe
cele care nu mai sunt folosite in scopul producției).
Nerespectarea de către agricultori a normelor de ecocondiționalitate conduce

la reducerea plăților sau excluderea de la plată, la una sau mai multe scheme
de sprijin, pentru unul sau mai mulți ani, cu excepția cazurilor de forță majoră
sau circumstanțe excepționale3.
Factori interesați Persoane fizice sau juridice (organizații, institutii) sau grupuri fără
personalitate juridică ce au un interes sau sunt afectate direct sau indirect și/sau
care pot influența sau pot fi influențate de decizii și acțiuni de management
legate de un anumit domeniu.
Dimensiunea economică Conform Regulamentului CE nr. 1242/2008, din 2010, dimensiunea

a fermei – Valoarea economică a unei exploatații agricole este măsurată cu Producția Standard
producției standard totală (Standard Output) fiind unul dintre criteriile folosite pentru clasificarea
exploatațiilor ce respectă tipologia din comunitatea europeana. Scopul acestei
clasificări comunitare este acela de a oferi un model unitar de tipologii pentru
exploatațiile agricole din Uniunea Europeană, în vederea unei mai bune analize
a situaţiei economice a acestora şi pentru realizarea de comparaţii relevante
între fermele din diverse clase şi între rezultatele economice obţinute, în timp,
de diferite țări membre sau de către regiunile lor.
Calculul dimensiunii economice4 pentru o exploatație agricolă, indiferent dacă

este animală sau vegetală, este unul destul de simplu și intuitiv: se înmulțeste
3 Mai multe detalii se găsesc în Ghidul Fermierului privind Ecocondiționalitatea (APIA, 2014)
4 Coeficienții de calcul se găsesc la adresa http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-
2020/Coeficienti-Productie-Standard-SO2010.pdf
12
coeficientul (din tabelul de mai jos) pentru cultura agricolă sau pentru capul de
animal cu numărul de hectare sau capete de animale deținute.
Momentan se folosesc SO 2010, la nivel de 2014 încă nu sunt actualizate,

modificările așteptate fiind totuși, minore.
Fermier activ Cel care poate face dovada exploatării unei resurse agricole, prin contract de
proprietate sau arendă. În Politica Agricolă Comună este definit prin: „(a)
cuantumul anual al plăților directe este cel puțin 5 % din veniturile totale
obținute de acesta din activități neagricole în cel mai recent an fiscal pentru
care sunt disponibile astfel de dovezi; (b) activitățile sale agricole nu sunt
nesemnificative; (c) principalul obiect de activitate îl reprezintă exercitarea de
activități agricole. „sprijinul nu va fi acordat solicitanţilor ale căror plăţi directe
în cadrul PAC sunt mai mici de 5% din totalul veniturilor obţinute din toate
activităţile neagricole.(Regulamentul UE) 1307 din decembrie 2013, art. 9,
alin. 3)
Grupuri Operaționale Grupurile operaționale reprezintă un element-pivot al parteneriatului european

(GO) pentru inovare („PEI”) privind productivitatea și durabilitatea agriculturii. Un
alt instrument important îl constituie strategiile de dezvoltare locală, care
funcționează în afara cadrului de dezvoltare locală al axei LEADER – între
actori publici și privați din zone urbane și rurale. Spre deosebire de abordarea
LEADER, este posibil ca aceste parteneriate și strategii să fie limitate la un
singur sector sau la obiective de dezvoltare relativ specifice, inclusiv cele
menționate mai sus. Statele membre au posibilitatea de a acorda prioritate
cooperării între entitățile care implică producătorii primari.
Habitate naturale și Areale de trai si inmultire naturale sau seminaturale, a căror componentă de
seminaturale floră și faună este formată și se dezvoltă spontan.
Manager de resurse În sensul prezentului ghid se referă la propietarul unei ferme de semi-
agricole subzistență (2-8 SO) a unei ferme de familie (2-50 SO), ferme mici (8.000 –
11.999 SO), ferme medii (12.000 – 250.000 SO sau a unei ferme mari (peste
250.000 SO). Cred că ar trebui să includem în definiție și managerii AP
Peisaj cultural Este rezultatul managementului eficient al resurselor aplicat de-a lungul
secolelor de generații de comunități auto-sustenabile. Învelișul natural a fost
modificat pentru a îndeplini nevoile comunităților conlocuitoare, creându-se
astfel morfologii specifice. Interesul pentru aceste peisaje este determinat de
numărul important de bunuri și servicii asociate cu funcționarea acestora:
biodiversitate, hrană diversă și de calitate, moștenire culturală, managementul
corpurilor de apă, etc. Conveția Europeană a Peisajului recunoaște importanța
acestor peisaje și le protejează ca și condiție necesară a dezvoltării durabile.
13
Resurse agricole În sensul prezentului ghid se referă la terenuri agricole, pajiști ( care includ
pășuni și fânețe), vii, livezi, grădini și pepiniere
Situri Natura 2000 Arii protejate de interes comunitar desemnate în urma aderării la Uniunea
Europeană ca și situri de protecţie specială avifaunistică (SPA), stabilite în
conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea
păsărilor sălbatice şi situri de interes comunitar (SCI) desemnate conform
Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi
florei sălbatice.
Sturi de Importanță Arii protejate care contribuie semnificativ la menţinerea ori restaurarea la o
Comunitară (SCI) stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale sau a speciilor de interes
comunitar şi care contribuie semnificativ la coerenţa reţelei „Natura 2000”
şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversităţii
biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective.
Arii de Protecție Ariile protejate ale căror scopuri sunt conservarea, menţinerea şi, acolo unde
Specială Avifaunistică este cazul, refacerea la o stare de conservare favorabilă a speciilor
(SPA)
de păsări şi a habitatelor specifice, desemnate pentru protecţia speciilor de
păsări de interes comunitar.
Specii de importanță Speciile care, pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, sunt:
comunitară
amenințate cu dispariția, cu excepția acelor specii a căror arie de extindere
naturală este doar marginală în cadrul respectivului teritoriu și care nu sunt în
pericol sau vulnerabile în regiunea palearctică occidentală;
(ii) vulnerabile, adică specii care vor trece, foarte probabil, într-un viitor
apropiat, în categoria speciilor amenințate dacă factorii care le amenință
continuă să acționeze;
(iii) rare, adică au populații mici care nu sunt deocamdată amenințate sau
vulnerabile, dar riscă să ajungă în această situație. Speciile respective trăiesc
pe arii geografice reduse sau sunt răspândite în număr mic pe suprafețe întinse;
(iv) endemice și au nevoie de o atenție deosebită prin natura specială a

habitatului lor și/sau prin impactul potențial al exploatării lor asupra habitatului
propriu și/sau prin impactul potențial al exploatării lor asupra stadiului de
conservare a speciei.
Stare favorabilă de Starea de conservare a unui habitat natural este data de totalitatea factorilor ce
conservare acționează asupra sa și asupra speciilor caracteristice acestuia și care îi poate
afecta pe termen lung răspândirea, structura și funcțiile, precum și
14
supraviețuirea speciilor ce îi sunt caracteristice.
Starea de conservare a unei specii este dată de totalitatea factorilor ce

acționeaza asupra sa și care pot influența pe termen lung răspândirea și
abundența populațiilor speciei respective pe teritoriul Uniunii Europene.
Lucrători agricoli Manageri de resurse care dețin ferme de semisubzistență sau familiale,
respective ferme mici, pot fi denumiți/identificați ca „țărani” (produc pentru
consumul propriu, păstrători ai practicilor agricole tradiționale), „agricultori”
(produc pentru consumul propriu și un mic surpuls pentru piață), „fermieri”
(dispun de cunoștiințe tehnice, produc pentru piață)
Valoare În sensul prezentului ghid se utilizează pentru a indica valoarea în ansamblu a

resursei naturale, respectiv valoarea economică (directă și indirectă), valoarea
socială și valoarea ecologică sau naturală (numită în mod curent ”de mediu”),
adică toate valorile care contribuie la realizarea mediului5 nostru de viață.
Viabilitate În sensul prezentului ghid se referă la capacitatea unei explotații agricole de a

se adapta schimbărilor externe (mediu, condiții de piață, legislație) și interne
(schimbul inter-generațional, strategia de dezvoltare), de a fi durabilă.
5
Mediu – 1. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile (DEX
1998); 2. Ansamblul factorilor fizici și biologici, naturali și artificiali, care acționând in diferite moduri generează o
anumită ambianță ecologică, in general favorabilă vieții (Lupan, 1997)
15
Foto: Dan Dinu, http://www.photolife.ro/
Introducere
Agricultura este știința, arta sau practica care se ocupă cu procesul producerii de hrană vegetală și animală,
fibre, respectiv diverse materiale utile prin cultivarea sistematică a anumitor plante și creșterea animalelor.
(Wikipedia)
Modelul european de agricultură se bazează pe un sector competitiv, orientat spre piaţă, îndeplinind, totodată,
şi alte funcţii publice, cum ar fi protejarea mediului înconjurător, oferirea unor aşezari rezidenţiale mai
convenabile pentru populaţia din spaţiul rural, precum şi integrarea agriculturii cu mediul înconjurător şi cu
silvicultura. Politica Agricolă Comună îşi deplasează accentul de la subvenţiile directe acordate agriculturii
(pilonul I al PAC) spre dezvoltarea integrată a economiei rurale şi spre protejarea mediului înconjurător
(pilonul II al PAC).
Agricultura este motorul unei economii și punctul de polarizare socială. Prin exploatarea resurselor naturale în
scop agricol, un stat își asigură buna funcționare a sectoarelor secundare (industrie) și terțiare (servicii). Dar
poate cel mai important aport al agriculturii este cel adus societății. Printr-o bună gestionare a fondului agricol
(teren arabil, pajiști, livezi, vii și grădini) un stat își asigură suveranitatea alimentară și identitatea culturală.
Agricultura poartă fața societății care o practică. Este o activitate care a transformat învelișul natural (a se
înțelege sălbatic) al pământului. În Europa, de exemplu, au rămas practic, foarte puține zone pur sălbatice,
neatinse de om. Acest fapt face ca practicarea agriculturii să aibă o importanță deosebită în gestionarea
resurselor naturale cheie: apă și sol. Deși o activitate transformatoare, nu trebuie să fie una dăunătoare. Multe
sisteme agricole tradiționale au practici bine stabilite de regenerare și recuperare a resurselor (Ostrom, 1990).
16
Agricultura durabilă este, așadar, legată de educaţie, în spiritul respectării naturii şi a cunoaşterii tradiţiilor. În
condiţiile acestor moşteniri de cunoştinţe teoretice şi practice, agricultura ecologică, în toate curentele sale,
propune actualizarea metodelor tradiţionale verificate timp de secole şi îmbinarea lor cu metodele moderne în
scopul menţinerii şi creşterii potenţialului productiv natural al solului.
Agricultorii, cei ce produc hrană prin cultivarea pământului, au fost primii manageri de resurse. Prin munca și
cunoașterea lor, societatea poate beneficia (sau nu) de un număr însemnat de bunuri și servicii publice precum:
hrană, biodiversitate, gestionarea cursurilor de apă, identitate culturală (peisaje specifice), reținerea carbonului,
ș.a.
Aportul agriculturii în economia românească este de 6,5 % (Cadrul Național Strategic Rural). Deși la prima
vedere poate părea mic, el trebuie coroborat cu aspectele de mediu și cel social mentionate mai sus pentru o
apreciere obiectivă și cuprinzătoare. România are cea mai mare pondere de persoane implicate în agricultură
dintre statele membre – aproximativ 29% (conform EURSTAT). Așadar, aproape 1 din 3 români își produce
o parte din hrană. Sunt aproxmativ 4 milioane de agricultori în țara noastră, în majoritate practicanți ai unei
agriculturi de subzistență și semi-subzistență. Deși considerată neperformantă prin lentilele productivismului,
agricultura românească asigură traiul și bunăstarea a peste 4 milioane de concentățeni, un număr considerabil,
pe care niciun alt sector economic nu l-ar putea angaja și întreține. Dacă serviciile și hrana produse în regim
propriu în gospodăriile țărănești ar fi cuantificate, valoarea contribuției agriculturii în economia românească
ar crește considerabil.
Economia rurală românească, dominată de agricultură în mare parte, este încă slab integrată în economia de
piaţă, ceea ce contribuie la menținerea unui aport relativ redus al agriculturii la economie. Îmbunătățirea
înţelegerii şi a aplicării tehnicilor de marketing va influența în mod seminificativ bunăstarea cetăţenilor din
zona rurală şi urbană, precum şi bunăstarea producătorilor agricoli și, concomitent, aportul economiei rurale
la economia națională.
Pe lângă acoperirea nevoilor de hrană, beneficiile secundare ale agriculturii românești sunt o biodiversitate
bogată mai ales în zonele deluroase și de munte, unde se regăsesc încă parcele mici aparținând mai multor
agricultori - o valoare pierdută de partea vestică a bătrânului continent și tot mai apreciată în viziunea
dezvoltării viitoare pe care Uniunea Europeană și-a propus-o (vezi Strategia UE pentru Conservarea
Biodiveritatii). Biodiversitatea este recunoscută ca și condiție esențială pentru calitatea vieții. Practicarea unei
agriculturi extensive a creat peisaje culturale valoroase, care întrețin numeroasele servicii ale ecosistemelor
amintite mai sus, multe dintre acestea fiind cuprinse momentan în ariile protejate, ca o confirmare a importanței
lor.
Provocarea pentru țara noastră este să păstreze ceea ce are și să adapteze cele mai bune metode pentru
satisfacerea nevoilor interne, momentan puternic dependente de importuri. Sectorul agricol românesc se află
într-un punct de cotitură, generat de istoria recentă a industrializării forțate din perioada comunistă, completată
de transformările structurale ale ultimilor 25 de ani. Fărâmițarea proprietății, lipsa de dotare tehnică,
depopularea satelor, reducerea dramatică a învățământului tehnic și a cercetării în domeniu, subfinanțarea și
lipsa structurilor asociative fac ca multe din țintele care vizeaza conservarea resurselor naturale dar și cele de
dezvoltare rurală să fie dificil de atins. Peste toate aceste probleme structurale însă tronează o lipsă acută
de planificare coerentă a resurselor sectoriale. Absența comunicării și conlucrării între diferitele nivele
decizionale acutizează piedicile enumerate mai sus.
17
Despre ghid
Ghidul de planificare strategică a resurselor agricole a fost elaborat în cadrul proiectului EME Natura 2000 -
Manageri eficienți pentru o Natura 2000 Eficientă, finanțat de Comisia Europeană în cadrul Programului
Life+. Acest ghid face parte dintr-o serie de cinci ghiduri care abordează tema managementului unor resurse
naturale critice pentru societate, respectiv a planificării strategice în sectoarele responsabile de gestiunea
acestor resurse. Cele cinci ghiduri sunt structurate pe următoarele domenii:
A. Planificare strategică
B. Managementul apei
C. Managementul pădurilor
D. Managementul faunei sălbatice de interes cinegetic
E. Managementul principalelor resurse agricole
Domeniile au fost selectate din perspectiva importanței lor ca furnizori de resurse și servicii ecologice vitale
pentru societate.
Figura nr. 1. Legătura între cele cinci ghiduri

Cele patru ghiduri referitoare la domeniile enumerate mai sus alcătuiesc Setul de ghiduri de planificare
strategică pentru managementul durabil al resurselor naturale. Ghidurile demonstrează importanța critică a
celor patru domenii de management al resurselor naturale pentru dezvoltarea durabilă și, prin urmare, relevanța
lor în procesul de planificare strategică de la nivel local, regional și național.
18
Ghidul de planificare strategică a resurselor agricole a fost realizat de un Grup de Lucru compus din:
- Cosmina Dinu – coordonator grup, specialist dezvoltare durabilă
- Valentin Tudorache - MADR
- Alin Bogdan Buzescu - CATAR
- Răzvan Popa - ADEPT
- Tiberiu Ștef – AgromRo
- Erika Stanciu – ProPark
- Bejan Ioana - ProPark
Principalele persoane resursă: Bone Gabor Mate (MILVUS), Cristi Gherghiceanu (ADEPT), Raluca Dan
(WWF), Monia Martini (WWF), Vasile Juravle (MADR)
CUI se adresează ? - Grupuri țintă
Ghidul se dovedește util pentru două categorii principale de grupuri țintă:
a) Gestionari terenuri agricole: persoane fizice, asociații (profesionale, familiale, etc) căroara le
este util în special capitolul 2 referitor la principii și măsuri de management care să permită
un management durabil al resurselor specifice sectorului,
b) Instituții și organizații cu responsabilități și rol în planificare strategică în domeniu cărora le

sunt utile în special capitolele 3, 4 și 5 despre planificarea strategică a managementului
resurselor agricole, abordarea integrată a planificării în sectorul agricol cât și pașii pentru
realizarea unei strategii. Instituțiile sau organizațiile care fac planificarea strategică în
domeniu au responsabilități diferite în funcție de nivelul strategic la care operează, după cum
se prezintă în tabelul de mai jos.
Pe lângă aceste categorii de grupuri țintă, ghidul poate fi util și entităților prezentate ca potențiali beneficiari,
entități a căror activitate se leagă în mod direct sau poate fi influențată în mod semnificativ de managementul
resurselor agricole.
Tabel 1 - Grupuri țintă în funcție de nivelul de planificare strategică la care operează
Nivelul Grupul țintă
Local (operațional) Asociații de proprietari, APL, cooperative, grupuri de producători formale și

informale, Administratori arii protejate,
Microregional GAL
(operațional, tactic)
Județean (tactic) GAL, DAJ, Camere Agricole Județene*, Centre județene CATAR*
19
Național (strategic) MADR, AFIR, FNGAL
Alți potențiali
beneficiari
Local (operațional) Primăriile, ONG cu profil social sau de mediu, asociații profesionale
Județean (tactic) Consiliile județene, ONG, Camere de Comerț și Industrie
Național (strategic) APIA, Federația Coaliția Natura 2000, Asociația Administrațiilor de Arii
Protejate, Consiliul Național pentru Vânătoare
*Camerele Agricole și Centrele Județene CATAR (Confederația Asociațiilor Tărănești din România) nu sunt
încă funcționale. Primele sunt instituții ce înlocuiesc Oficiile/Centrele de Consultanţă Agricolă Județene
(OJCA și CLCA), reorganizate în baza Hotărârii de Guvern 1609 din 12 decembrie 2009, iar Centrele Județene
CATAR sunt o inițiativă privată a Confederației Asociaţiilor Ṭărăneşti din Romȃnia. Obiectivul principal al
acestor structuri este de a oferi consultanță agricultorilor.
DE CE este necesar acest ghid ?
Prin semnarea Acordului de Parteneriat cu Uniunea Europeană, România identifică presiunile asupra resurselor
naturale și a biodiversității și recunoaște necesitatea îmbunătățirii mediului prin trecerea la practici mai
durabile în sectoarele cheie ale economiei. Un rol important în acest demers îl are sectorul agricol, cu impact
direct asupra principalelor resurselor naturale: apă, sol, biodiversitate. Tranziția către un management mai
sustenabil implică integrarea și sincronizarea politicilor sectoriale cu necesitățile teritoriale. Cu alte cuvinte,
actorii responsabili de planificarea în domeniu trebuie să conlucreze cu gestionarii resurselor agricole, pentru
ca nevoile reale să fie reprezentate și direcția de dezvoltare asumată.
Comisia și Statele Membre urmăresc o mai bună coordonare între dezvoltarea rurală și protecția mediului prin
integrarea unor obiective cuantificabile pentru conservarea biodiversității în strategiile și programele de
dezvoltare rurală care să ia în calcul particularitățile locale și regionale. Astfel, în Strategia pentru
Biodiversitate 2020 a Uniunii Europene6, se pune accent pe sincronizarea planurilor administrative cu
planificarea spațială (integrarea cerințelor de protecție și administrare în politicile majore de gestionare a
resursei apă și utilizare a terenurilor), pe promovarea schimbului de experiență și bune practici și pe
intensificarea cooperării între părțile interesate). Concret, pentru a asigura conservarea biodiversității, UE își
propune ca până în 2020 să mărească suprafețele agricole unde sunt implementate măsuri legate de conservarea
biodiversității în cadrul Politicii Agricole Comune (PAC).
6 http://ec.europa.eu/environment/pubs/pdf/factsheets/biodiversity_2020/2020%20Biodiversity%20Factsheet_RO.pdf ,
accesat în 20 martie 2014
20
În lumina acestor considerente, acest ghid a apărut din nevoia de:
 a clarifica procesul de planificare sectorială pornind de la nevoile teritoriale referitoare la utilizarea

resurselor agricole, având în vedere faptul că o reprezentare legitimă a intereselor se face de jos în sus
(principiile bottom-up și CLLD7)., Nevoile locale / zonale trebuie să fie regăsite în planificarea
sectorială, acesta fiind principiul de lucru pe noua perioadă de programare 2014-2020
 a (re)integra principiile conservării biodiversității în managementul resurselor agricole, resurse

limitate și cu impact direct asupra calității vieții comunităților gestionare și limitrofe. Pentru ca
agricultorii să poată furniza bunurile și serviciile publice de care depinde societatea, trebuie susținute
practicile agricole prietenoase cu mediul, care de multe ori se suprapun cu practicile agricole
tradiționale. Multe zone agricole au fost desemnate ca Zone cu Înaltă Valoare Naturală (High Nature
Value Farmlands - HNVF), parte din acestea fiind incluse în arii protejate. Ele servesc ca sursă de
inspirație pentru înțelegerea productivității terenurilor determinată de anumite practici și întreținerea
funcționalității ecosistemelor, modelarea benefică a acestora. Biodiversitatea acestor spații naturale
importante depinde în foarte mare măsură de cei care le gestionează, de modul cum le gestionează și
cum le pun în valoare, aceștia fiind beneficiarii politicilor mai sus amintite.
o coordonare dintre actorii implicați în gestionarea resurselor agricole în condițiile specifice

managementului resurselor agricole, și anume: (i) fragmentarea proprietății, respectiv a
responsabilității și a modului de management, (ii) lipsa unei instituții care să asigure coerență
și unitate abordărilor asupra managementului - așa cum este în cazul pădurilor (indiferent de
7
Bottom-up – strategiile trebuie să reprezinte nevoile comunitățlor locale, se impune astfel consultarea acestora, deciziile
trebuie formulate de jos în sus; CLLD (community led developement) - coordonarea dintre actori să fie atribuită
comunității prin asociațiile profesionale teritoriale și alți reprezentanți ai societății civile
21
statutul proprietății, administrarea se face pe cea mai mare parte a fondului forestier unitar,
după niște norme clare, de către personal specializat).
Caseta 1. Exemple de necoordonare și lipsă de comunicare între insituții

APIA a alocat subvenții pentru:
- amenajarea unor adăpători pentru animale în rezervația științifică Parcul
Național Munții Rodnei , în condițiile în care în rezervații științifice singura
activitate permisă este cea de cercetare științifică,
- curățirea jneapănului în zona pajiștilor montane în Parcul Național Călimani,
în condițiile în care jneapănul este o specie strict protejată, iar jnepenișurile
au un rol extrem de important în fixarea solului și reținerea apei din
precipitații.
Lipsa comunicării între APIA și administrațiile arilor protejate și a coordonării între
măsurile de management impuse într-o arie protejată și cele finanțate de APIA pot
duce la impact semnificativ asupra unor importante valori de biodiversitate.
CE își propune acest ghid?
 Să ofere un instrument util pentru elaborarea de planuri strategice de management integrat al resurselor
agricole, care să cuprindă componenta de conservare a biodiversității. În Ghid sunt prezentate:
o etapele și pașii de urmat în procesul de planificare strategică
o necesitatea și importanța implicării factorilor interesați și modul în care se organizează

procesul participativ de planificare
o seturile de date (indicatori) necesare a fi colectate pentru elaborarea planurilor strategice și a

celor ce ar trebui incluse în fluxurile de informații către alte instituții, în special către cele
responsabile pentru planificarea strategică pentru dezvoltare durabilă,
o instituțiile responsabile pentru schimbul de informații la diferite niveluri și modul de

transmitere al acestora,
 Să ofere informații, recomandări și sugestii care puse în practică să conducă la :
o conștientizarea factorilor de decizie implicați în planificarea strategică și a practicienilor cu

privire la relevanța și importanța integrării valorilor de biodiversitate în managementul
fondului agricol și la importanța ariilor protejate pentru dezvoltarea agriculturii;
o dezvoltarea unei viziuni integrate asupra managementului resurselor agricole și a capacității

de planificare strategică, inclusiv a capacității de inițiere și coordonare a unor procese
participative și a unor parteneriate strategice;
o elaborarea unui mod de colectare, schimb și integrare a datelor, care să permită o abordare
integrată, intersectorială;
o integrarea în planurile de dezvoltare teritorială a considerentelor legate de valoarea serviciilor

ecosistemelor agricole și a celor legate de conservarea biodiversității specifice acestora;
22
o promovarea oportunităților pentru dezvoltarea rurală durabilă pe care ariile protejate le oferă
(e.g. educație, conștientizare, infrastructură de informare și interpretare, ecoturism, etc);
o promovarea unei abordări echilibrate asupra dezvoltării rurale durabile, luând în calcul toți
potențialii actori/beneficiari interesați.
Deși în ghid se pune accent pe managementul resurselor agricole din ariile protejate – ca zone de interes
național și comunitar - recomandările de management și de corelare a strategiei sectorului cu planurile de
dezvoltare durabilă sunt valabile și în afara ariilor protejate. Pentru o dezvoltară durabilă reală, respectiv pentru
menținerea resurselor agricole și a serviciilor asociate acestora este important ca paradigma de administrare să
se schimbe treptat și în afara limitelor ariilor protejate. Caracterul regenerabil al resurselor agricole dar și
calitatea acestora sunt influențate în mod seminificativ de felul în care aceste resurse sunt gestionate pe întreg
teritoriul țării. Deciziile luate sau implementate în mod eronat pot duce la dispariția speciilor, așa cum s-a mai
întâmplat, cu efecte majore pe termen lung pentru întreaga societate.
CE conține ghidul?
În ghid veți alfa răspuns la întrebarea …. În capitolul
Cui se adresează Ghidul? - Grupuri țintă Despre ghid
De ce este necesar acest ghid?
Ce își propune acest ghid?
Ce conține ghidul ?
Care sunt valorile resurselor gestionate în domeniu din 1. IMPORTANȚA resurselor agricole
perspectiva dezvoltării durabile? pentru economie, societate și mediu
Care sunt amenințările la adresa valorilor?
Care este și care ar trebui să fie legătura între managementul

domeniului și conservarea biodiversității, respectiv ariile
protejate?
Ce măsuri de management ar trebui adoptate pentru menținerea 2. PRINCIPII și RECOMANDĂRI de

biodiversității? management pentru menținerea
biodiversității
Planuri existente și responsabilități definite prin legislație 3. PLANIFICARE STRATEGICĂ în

pentru elaborarea strategiilor în sectorul agricol domeniu
Cine ar trebui implicat în procesul de planificare sectorială?
Care este legătura între planurile de management al ariilor
23
protejate și planul sectorial?
Ce informații trebuie transmise pentru realizarea planurilor 4. ABORDAREA INTEGRATĂ a

strategice de dezvoltare durabilă? planificării în domeniu
Ce informații pot demonstra importanța domeniului pentru

dezvoltare durabilă și pentru celelalte domenii?
Cum se face planificarea strategică? 5. PAȘI DE URMAT în planificarea

strategică
24
1. IMPORTANȚA RESURSELOR AGRICOLE pentru economie, societate și
mediu
1.1. Valori sociale, economice și ecologice (naturale) ale resurselor agricole
În accepțiunea generală actuală, resursele fac subiectul valorificării în timp ce valorile sunt admirate și
eventual protejate, în unele cazuri având și valoare economică de piață.
În acest ghid, termenul de valoare se utilizează pentru a indica valoarea în ansamblu a resursei naturale,
respectiv valoarea economică (directă și indirectă), valoarea socială și valoarea ecologică sau naturală
(numită în mod curent ”de mediu”), adică toate valorile care contribuie la realizarea mediului8 nostru de viață.
În ceea ce privește valoarea economică, aceasta poate fi clasificată în:
 valoare economică directă9 atribuită resurselor considerate bunuri sau servicii ce aduc beneficii
măsurabile, cuantificabile, ce pot fi diferențiate în valori utilizate pentru consum (bunuri consumate
local) și valori de producție (vândute pe piață)
 valori economice indirecte - atribuite resurselor care au sau nu valoare economică directă, pot include
8Mediu – 1. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile (DEX
1998); 2. Ansamblul factorilor fizici și biologici, naturali și artificiali, care acționând in diferite moduri generează o
anumită ambianță ecologică, in general favorabilă vieții (Lupan, 1997)
9R.B. Primack, M. Pătroescu, L. Rozylowicz, C. Iojă – Conservarea diversității biologice, Editura Tehnică, București,
2002.
25
de exemplu valori economice neconsumabile – se referă la valori care pot genera beneficii economice
dar fără a utiliza/prelucra în mod direct resursa (ex. relații între specii, valoarea estetică a peisajului
sau a unei specii ce se poate valorifica prin recreere, etc.),
Valorile economice indirecte pot fi împărțite la rândul lor în următoarele subcategorii:
a) Valoarea socială se referă la atribute ce fac ca resursa să genereze beneficii pentru societate,
beneficii ce nu pot fi întotdeauna cuantificate în totalitate. În această categorie intră de exemplu:
 valoarea educativă (ariile protejate au de obicei valoare educațională ridicată, constituind

”săli de clasă” pentru studierea naturii),
 valoarea culturală, care descrie importanța atribuită în cultura națională sau locală,
 valoarea spirituală (specia sau locul generează emoții, sentimente, răspunsuri din partea
membrilor societății ce pot fi la rândul lor valorificate indirect),
 valorile economice indirecte consumabile, cum ar fi în cazul speciilor care pot aduce un
beneficiu comunității locale, chiar dacă nu constituie materie primă pentru economie sau
nu se valorifică pe piață, de exemplu plantele medicinale sau fructele de pădure și
ciupercile utilizate pentru consumul propriu al localnicilor.
b) Valoarea ecologică se referă la importanța resursei pentru menținerea echilibrului natural,

importanța pentru speciile de floră și faună, pentru procesele naturale.
Este important să se înțeleagă faptul că valorile economice indirecte sunt la fel de importante ca și cele directe,
întrucât fiecare atribut descris ca și valoare socială sau naturală are impact asupra mediului nostru de viață,
generând beneficii măsurabile sau nu și impunând adesea necesitatea alocării de resurse atunci când aceste
valori dispar sau nu sunt utilizate eficient.
Caseta 2 Exemplu de valoare economică indirectă al unei specii
Valoarea economică indirectă a albinelor sălbatice și a celor crescute de apicultori este

dată de rolul pe care acestea îl au în polenizarea culturilor agricole.
În ultimii ani, statele cu agricultură puternic industrializată precum SUA și Marea

Britanie s-au confruntat cu o problemă majoră: aproape jumătate din familiile de albine
domestice au murit, numărul lor fiind în continuă descreștere. O rată mare de
mortalitate s-a întâlnit și la albinele sălbatice. Motivele nu se cunosc în totalitate, dar
se știe că utilizarea anumitor pesticide are un impact negativ major asupra albinelor.
Până la apariția acestei probleme, valoarea ecologică (intrinsecă) a albinelor nu era
recunoscută în sectorul economic. Fenomenul reducerii populațiilor de albine a
generat dublarea costurilor pentru fermieri fiind nevoiți să închiriereze colonii de
albine care se le polenizeze culturile. Această consecință economică concretă generată
de pierderea albinelor a îngrijorat autoritățile și opinia publică, întrucât însăși siguranța
alimentară era pusă sub presiune. Organizația Națiunilor Unite estimează că din
aproximativ 100 de culturi care asigură 90% din hrana globală, 71% depind de albine
pentru polenizare. Valoarea estimată a acestor culturi depășește 207 mld $. În 2013, ca
și măsură de stopare a declinului, Uniunea Europeană a interzis trei pesticide din clasa
neonicotinoidele pe o perioadă de 2 ani, aceastea fiind considerate periculoase pentru
26
sănătatea albinelor. Deși în ultimii ani în România a crescut numărul de familii de
albine domestice, tendințele de comasare a terenurilor agricole, urmate foarte probabil
de intensificarea utilizării pesticidelor, riscă să ducă la situații similare cu cele descrise
mai sus.
În prezent resursele naturale sunt ”judecate” în principal după valoarea lor economică directă. Valoarea socială
și cea ecologică, care contribuie la menținerea echilibrului natural sunt arareori analizate și scoase în evidență.
Pentru a analiza și demonstra importanța pentru dezvoltarea durabilă a unei resurse naturale este foarte
important să se cunoască și să se promoveze nu numai valorile care transformă resursa în bunuri sau servicii
cuantificabile economic sau din punct de vedere al contribuției sociale, dar și valorile naturale intrinseci, greu
de cuantificat, dar extrem de importante pentru menținerea vieții și pentru societate.
Valorile intrinseci (neconsumabile) sunt cele care contribuie în mod esențial la menținerea echilibrului
ecologic, a naturii ca bază a vieții, având uneori și o dimensiune culturală importantă. În ariile protejate
resursele naturale sunt preponderent gestionate din perspectiva valorii lor intrinseci, greu de măsurat prin
indicatori economici sau sociali. În acest caz se pune accentul pe importanța speciilor și habitatelor pentru
menținerea naturii, a mediului de viață, a serviciilor ecologice de care beneficiem și care sunt indispensabile,
intrând astfel în categoria valorilor economice indirecte.
Strategiile existente nu reușesc să prezinte și să integreze valorile multiple ale resurselor agricole. Utilizarea
pajiștilor, terenurilor agricole, viilor sau livezilor este cel mai adesea analizată doar din perspectiva beneficiilor
economice pe care acestea le pot aduce. Dar resursele amintite au însemnate valori sociale și naturale. Din
punct de vedere social, agro-ecosistemele asigură identitate culturală și echilibru în comunitățile rurale, iar din
punct de vedere natural/ de mediu, resursele agricole sunt parte a ecosistemelor sau sunt importante habitate
pentru specii de floră cu valoare conservativă (în cazul pajiștilor) și/sau de cuibărit, hrană și chiar adăpost
pentru specii de animale.
27
În tabelul 2 sunt prezentate câteva exemple de valori ale resurselor agricole.
Tabel 2 - Valorile resurselor agricole, bunurile și serviciile furnizate de acestea
Resursa Valoarea economică Valoarea socială Valoarea ecologică
Pajiște  Furaje, sursă de energie  Peisaj cultural  Hrană animale

alternativă și de salbatice
îngrășământ natural  Tradiții (cosit,
transhumanță, etc),  Retenție apă,
 Lemn – în cazul pajiștilor
cu arbori sau împădurite,  Resursă pentru  Protecție
agricultura de antieroziune
 Turism (ecoturism, foto subzistență,
turism, cicloturism, etc) agrobiodiversitate  Biodiversitate
 Produse agro-alimentare,  Habitate

plante cu valoare
economică  Retenție CO2, B
 Brand (marcă)
Teren  Furaj, sursă de energie  Agro-  Hrană animale

arabil alternativă biodiversitate, salbatice
 Produse agro-alimentare,  Peisaj cultural  Retenție apă

plante cu valoare
economică  Tradiții (peisaj  Habitat,
mozaicat, etc)
 Brand (marcă)  Retenție CO2,
 Ferme didactice
Vie  Produse din struguri, must  Agro-biodiversitate  Hrană animale

sau vin, (soiuri locale), salbatice
 Brand (marcă)  Peisaj cultural  Habitat
 Turism oenologic  Tradiții  Biodiversitate
Livadă  Fructe,  Agro-biodiversitate  Hrană animale

(soirui locale), salbatice și
 Brand (marcă) domestice
 Peisaj cultural
 Ferme didactice  Adăpost păsări
 Tradiții (rețete
specifice),  Habitat,
28
 Retenție CO2,
 Biodiversitate
Caseta 3 Valori sociale și naturale asociate resurselor agricole din România
Valoarea socială
România are cea mai mare pondere de persoane implicate în agricultură dintre statele membre
UE – aproximativ 29% (următoarea țară după noi, Grecia, are aproximativ 11%). Așadar,
aproape 1 din 3 români își produce o parte din hrană. Sunt aproxmativ 4 milioane de
agriculturori în țara noastră, în majoritate practicanți ai unei agriculturi de subzistență și semi-
subzistență. Acest sector oferă, în acest moment, 25% din totalul locurilor de muncă la nivel
național (aproximativ 2,1 milioane angajați în activități familiale neremunerate) (AP, 2014).
Deși considerată neperformantă din perspectiva economiei bazată pe productivitate,
agricultura românească asigură traiul și bunăstarea a peste 4 milioane de concentățeni, un
număr considerabil, pe care niciun alt sector economic nu l-ar putea angaja și întreține. Dacă
serviciile și hrana produse în regim propriu în gospodăriile țărănești ar fi cuantificate, aportul
agriculturii în economia românească ar crește considerabil.
Valoarea naturală
Pe lângă acoperirea nevoilor de hrană, agricultura tradițională românească generează o

bidoversitate valoroasă mai ales în zonele deluroase și de munte, unde morfologia specifică a
împiedicat intensificarea activităților de exploatare. Practicarea unei agriculturi extensive
întreține numeroase bunuri și servicii ale ecosistemelor, acestea reprezentând valori sociale și
ecologice asociate resurselor agricole. Demn de remacat este faptul că România deține cel mai
întins și valoros ecosistem subalpin, dispărut practic în restul Europei. Acesta este compus din
pajiști semi-naturale și parcele de teren arabil cultivate divers, toate compunând un peisaj
mozaicat la care au lucrat de-a lungul secolelor generații întregi de agricultori - un ecosistem
care susține o biodivesitate extraordinară (ADEPT, 2014).
În vederea stabilirii în mod corect a importanței unei resurse naturale pentru dezvoltarea durabilă, este esențial
ca managerii resursei și factorii interesați să cunoască toate valorile ce caracterizează resursa și să fie conștienți
de beneficiile (cunatificabile și necuantificabile) produse de acestea.
Evaluarea corectă a contribuției resursei - prin valorile pe care le are - la dezvoltarea durabilă este un proces
dinamic, continuu, în strânsă relație cu dinamica în timp și spațiu a acesteia, precum și a mediului economic și
social. Ghidul nu își propune să identifice și să evalueze întreaga contribuție la dezvoltare și nici beneficiile ce
derivă din valorile resurselor agricole . În tabelul 2 se face doar o prezentare succintă a principalelor valori ale
domeniului, încurajându-se managerii să identifice valorile specifice resurselor pe care le gestionează și, pe
cât posibil, să cuantifice contribuția acestora la generarea de beneficii economice directe și indirecte societății.
În practică, realizarea unei evaluări este complicată deoarece beneficiile tind a fi diferite (percepute în mod
diferit) ca pondere și importanță de diferitele grupuri ale societății. Spre exemplu în Stâncești, Botoșani, sătenii
își cultivă porumbul pe ruinele unei cetăți traco-getice, veche de 2500 de ani, descoperită în anii ‘60. Deși aici
s-au găsit obiecte valoroase care acum fac parte din Tezaurul Național, pentru proprietari valoarea istorică este
nesemnificativă, în timp ce pentru istorici și vizitatori aceasta primează. Decizia cu privire la destinația viitoare
29
a terenurilor respective ar trebui luată cunoscând interesele tuturor grupurilor de factori interesați și estimând
valoarea economică a terenurilor agricole versus potențiala valoare turistică. Numai astfel se poate stabili dacă
ar trebui să se identifice resurse pentru compensarea proprietarilor de terenuri și pentru punerea în valoare a
sitului arheologic sau acest efort nu merită făcut.
Prezentarea corectă a valorilor și pe cât posibil a beneficiilor, respectiv o bună înțelegere a valorilor
directe și indirecte este utilă oricărui administrator, deoarece permite o planificare realistă a
investițiilor necesare pentru menținerea acestor valori și fundamentarea solicitărilor de contribuție
din partea autorităților sau a altor factori interesați la menținerea lor, așa cum se prezintă în detaliu
în capitolul 4.1.
1.2. Amenințări la adresa resurselor agricole
Un mediu natural sănătos, echilibrat are o însemnată valoare economică, socială și estetică și poate fi conservat
doar prin menținerea în bune condiții a tuturor componentelor sale: specii, variabilitate genetică și ecosisteme.
Orice acțiune cu impact negativ asupra oricăruia dintre elemente poate conduce la pierderea întregului mediu10.
Abordarea preventivă, ce reprezintă un element cheie într-un management agricol eficient, impune
identificarea cu obiectivitate a amenințărilor și presiunilor ce pot avea un impact negativ asupra resurselor
agricole.
Odată cu creșterea nivelului dezvoltării tehnice, omenirea a creat o mare presiune asupra rezervelor naturale
ale planetei, acestea fiind exploatate excesiv, uneori până la epuizare11. Această presiune este resimţită cu atât
mai pregnant cu cât dezvoltarea economică este mai accelerată și cu cât expansiunea demografică este mai
accentuată. Astfel, activități umane desfășurate în mod necorespunzător au dus la dispariția de specii sau
alterarea stării unor populații, la fragmentarea și/sau degradarea habitatelor care oferă adăpost și hrană speciilor
sălbatice. Ca urmare, declinul diversităţii biologice este folosit ca principal semnal de alarmă și motiv de
solicitare a evaluării impactului unor proiecte de dezvoltare în zonele în care ecosistemele prezintă încă o stare
bună de dezvoltare, respectiv aşa numita „stare naturală” (Stăncioiu, 2008).
Presiunile apar/există ca urmare a acțiunilor umane sau a fenomenelor naturale extreme din trecut sau care au
loc în prezent și afectează în mod cumulat (efectul mai multor acțiuni și/sau fenomene) sau separat viabilitatea
pe termen lung sau mediu a resursei. Pentru analiza de mai jos s-au luat în calcul presiunile identificate în
prezent, respectiv în ultimii 5 ani.
Amenințările pot apărea ca urmare a acțiunilor umane sau a fenomenelor naturale extreme pe viitor, putând
afecta în mod cumulat (efectul mai multor acțiuni și/sau fenomene) sau separat viabilitatea pe termen lung sau
mediu a resursei. Definirea amenințărilor se face luând în calcul acțiuni umane viitoare sau previzibile. Pentru
analiza de mai jos s-au luat în calcul amenințările ce pot deriva în următorii 5 ani din acțiuni umane în derulare
sau previzibile și fenomene naturale extreme posibile.
Important:
! Nu orice activitate umană se consideră a fi o presiune sau o amenințare la adresa valorilor.
10
R.B. Primack, M. Pătroescu, L. Rozylowicz, C. Iojă – Conservarea diversității biologice, Editura Tehnică, București,
2002.- pag. 57.
11
Un exemplu ar fi scăderea dramatică a stocului de pește din Marea Neagră în urma exploatării industriale inițiată în
perioada comunistă. Pe lângă efectele asupra ecosistemului, pescuitul intensiv a afectat și comunitățile din zonă,
dispariția resursei de pește fiind resimțită și în calitatea vieții locuitorilor (câteva detalii aici)
30
Dar orice activitate umană care nu se planifică și nu se realizează în mod responsabil, cu
eforturi de reducere a impactului negativ asupra naturii, devine presiune / amenințare.
! Analiza corespunzătoare a presiunilor și amenințărilor va permite stabilirea și prioritizarea

acțiunilor și măsurilor de management necesare pentru prevenirea acestora și reducerea
impactului asupra resurselor și respectiv menținerea valorilor asociate resurselor sectorului.
Presiunile și ameninţările sunt specifice fiecărei zone, fiind caracterizate de intensități și efecte (impacturi)
diferite. În acest capitol se prezintă posibilele presiuni și amenințări la adresa resurselor plecând de la
clasificarea IUCN12 pentru presiuni și amenințări. Această clasificare acceptată la nivel internațional în
domeniul managementului ariilor protejate, permite o analiză mai ușoară a cauzelor și impactului pe care îl au
presiunile / amenințările asupra valorilor. Se recomandă utilizarea acestuia pentru analiza presiunilor și
amenințărilor, întrucât categoriile și subcategoriile de presiuni/amenințări identificate sunt acoperitoare pentru
toate situațiile posibile și permit o analiză succintă și clară.
În cele ce urmează, se prezintă o analiză sumară, la nivel național, a presiunilor și amenințărilor la adresa
valorilor din agricultură, prezentându-se nu numai impactul acestora asupra valorilor economice din sector ci
și asupra valorilor intrinseci (impactul asupra biodiversității). Analiza nu poate fi una foarte precisă și
exhaustivă la acest nivel – pentru aceasta ar fi nevoie de date și informații colectate nu numai din lucrări
științifice și studii, dar și prin consultarea factorilor interesați -, ca urmare informațiile de mai jos vor fi luate
în considerare doar cu caracter informativ, și utilizate doar ca și punct de plecare pentru o viitoare analiză de
acest gen în procesul de elaborare a stategiei agricole naționale. În schimb, la nivel local / zonal sau chiar și
regional, analiza poate fi făcută mai detaliat, specific și mai precis, precizându-se cât mai detaliat valorile
amenințate, cauzele și impactul presiunilor / amenințărilor, întrucât aceste elemente sunt esențiale pentru a
defini acțiunile de management care pot preveni degradarea valorilor.
Explicație pentru Tabelul 3 – la estimarea impactului unei presiuni sau amenințări se pot identifica 3 niveluri:
Presiune / Ameninţare minoră Presiune / Ameninţare moderată Presiune/Ameninţare majoră
necesită monitorizare dar nu şi necesită acţiuni specifice de necesită acţiuni de management

acţiuni specifice de management management cât mai curând posibil cu prioritate
Cu impact mic Cu impact mediu Cu impact major
1 2 3
Tabel 3 - Sinteza principalelor presiuni și amenințări la adresa resurselor agricole
12
Uniunea Internațională de Conservare a Naturii (International Union for Conservation of Nature)
31
Resursa Nivel impact
Explicații estimat
Ameninţarea / amenințată
Presiunea identificată
prezent viitor
1. Dezvoltările rezidenţiale şi comerciale.
1.1.Case şi aşezări Toate Cauze: planificare urbanistică 1 1

resursele necorespunzătoare, extinderea extravilanului,
1.2.Zone comerciale şi (pajiști, extinderea necontrolată a zonelor construite 1 1
industriale teren
agricol, vii, Impact asupra valorilor agricole: reducerea
livezi) suprafețelor valoroase / productive de pajiști sau
1.3.Infrastructură terenuri agricole 1 2
pentru turism şi
recreere Impact asupra biodiversității: fragmentare
habitate de hrănire, adăpostire, a coridoarelor,
deranj, etc
2. Agricultură şi Acvacultură
2.1.Recolte anuale şi terenuri Cauze: utilizarea unor compuși chimici în 1 2

perene, altele decât arabile culturile intensive, curățarea totală a vegetației
lemnul lemnoase pe marginea parcelelor cu culturi,
transformarea pajiștilor în terenuri cultivate
Impact asupra altor valori agricole: în cazul

în care se cultivă suprafețe mari, în regim
intensiv, managementul necorespunzător poate
duce la degradarea solului, eroziuni severe,
poluarea apelor terestre și subterane.
Impact asupra biodiversității: distrugerea

surselor de hrană ale unor specii (reducerea
zonelor de hrănire), eliminarea unor zone de
adăpost (vegetație lemnoasă – arbori izolați și
arbuști)
Notă: afectarea unor suprafețe agricole mari prin

aceste activități poate avea ca efect degradarea
populațiilor și dispariții de specii.
2.2.Plantaţii pentru terenuri Cauze: Presiune pentru culturi cu creștere 1 1

lemn şi celuloză arabile rapidă ca sursă de materie primă
Impact: reducerea suprafeței cu terenuri arabile

valoroase. Plantațiile oferă condițiii de viață
32
Explicații estimat
prezent viitor
mult mai reduse unor specii sălbatice, fiind chiar

nepotrivite ca și habitat pentru unele din ele
pajiști Impact: reducerea suprafețelor de pajiști, 1 1

respectiv a habitatelor multor specii sălbatice,
reducerea suprafețelor de hrănire pentru șeptel.
2.3.Creşterea pajiști Cauze: Supra și sub - pășunatul sau abandonul 2 2

animalelor şi zootehnia de teren, număr ridicat de câini la stâne, animale
domestice bolnave
Impact asupra valorilor agricole: Schimbarea

compoziției floristice și a proprietăților fizico-
chimice ale solului, iar în cazul sub-pășunatului
și al abandonului de teren, pierderea de
suprafețe semnificative de pajiști în urma
procesului de succesiune naturală a vegetației.
Impact asupra biodiversității: degradarea

unor habitate importante pentru anumite specii
de faună, reducerea diversității speciilor de
floră, hăituirea și chiar prădarea animalelor
sălbatice de către câini, răspândirea de boli
Impact asupra altor valori agricole:

degradarea pajiștilor și reducerea capacității de
suport
3. Energie şi Minerit
3.1.Minerit şi extracţie Toate Cauze: decopertări, deversări substanțe toxice, 1 3

resursele infrastructura adiacentă, depozitare steril
(pajiști,
teren Impact: fragmentare, degradare, dispariția
agricol, vii, integrală în cazul habitatelor foarte rare și cu
livezi) extindere mică, degradarea calității apelor cu
impact asupra sectorului agricol și asupra
biodiversității
3.2.Producerea de Toate Cauze: acceptarea acestor investiții fără studii 1 3

energie resursele de impact și fără a se analiza impactul pe termen
(microhidrocentrale - (pajiști, lung, realizarea infrastructurii de acces și
33
Explicații estimat
prezent viitor
MHC, eoliene, energie teren instalarea turbinelor sau a panourilor pe terenuri

solară) agricol, vii, agricole valoroase (de exemplu pe terenuri
livezi) agricole cu înaltă valoare naturală – HNVF)
Impact: reducerea suprafețelor de terenuri

agricole valoroase, fragmentare sau dispariția
integrală a unor habitate seminaturale în zona
lucrărilor, cu impact asupra unor specii
sălbatice, etc.
4. Transport şi coridoare de trecere
4.1.Şosele şi căi ferate pajiști Cauze: amplasare fără a se lua în calcul speciile 1 3
și habitatele și cerințele lor, neadaptarea
traficului în zonele de trecere importante,
accesibilizarea unor zone importante dpdv al
biodiversității și lipsa planificării măsurilor de
prevenire a extinderii altor tipuri de
infrastructură în zonele accesibilizate.
Impact asupra biodiversității: fragmentarea și

izolarea unor populații, creșterea mortalității
accidentale, deranj accentuat
4.2.Reţele de utilităţi şi Pajisti Cauze: amplasare fără a se lua în calcul speciile 1 1

servicii (electricitate, și habitatele și cerințele lor
cabluri, conducte etc.)
Impact asupra biodiversității: perturbarea
speciilor pentru care aceste rețele devin un
potențial obstacol
5. Utilizarea resurselor biologice şi afectarea acestora
5.1.Vânătoarea, Cauze: hăituirea, capturarea și uciderea 1 3

uciderea şi colectarea selectivă a mamiferelor peste limita permisă;
animalelor terestre
(legal sau ilegal) Impact asupra valorilor agricole:
destabilizarea echilibrului ecologic – anumite
specii (ex. Ierbivorele sau rozătoarele) se
înmulțesc provocând daune; schimbări
dramatice ale arealelor și zonelor de hrănire și
odihnă datorate hăituirii, ceea ce poate duce la
34
Explicații estimat
prezent viitor
intensificarea prezenței unor specii în zonele

agricole și folosirea mai intensă a acestor zone
ca și sursă de hrană
5.2.Colectarea pajiști Cauze: concentrarea activității de recoltare 1 1

plantelor terestre şi a intensivă, cu scop comercial a plantelor
produselor din plante medicinale sau a fructelor sălbatice și a
(altele decât lemnul) ciupercilor în zonele accesibile
Impact asupra valorilor agricole: deplasarea

unui număr mai mare de de animale în zonele cu
terenuri agricole fie pentru hrană, fie pentru a
evita deranjul

habitatelor prin afectarea caracteristicilor
definitorii ale habitatelor (de exemplu în cazul
colectării intensive a plantelor medicinale),
deranj accentuat al speciilor sălbatice și
reducerea surselor de hrană
5.3.Exploatare Pajiști Cauze: extragerea necorespunzatoare a 1 1

forestieră şi extragerea lemnului din paduri creeaza șanțuri si ravene și
lemnului pe terenurile agricole
Impact: degradarea habitatelor și a terenurilor

agricole prin apariția fenomenului de eroziune
6. Intruziune umană şi perturbări
6.1.Activităţi de pajiști și Cauze: turism necontrolat, interes crescut al 1 2

recreere şi turism terenuri populației pentru sporturi și recreere în natură
arabile combinat cu lipsa amenajării de zone destinate
acestor activități, intensificarea activităților de
recreeere motorizate
Impact asupra biodiversității: deranj al

speciilor de faună sălbatică pe zone extinse (în
special în cazul activităților de recreere
motorizate), degradare habitate
Impact asupra valorilor agricole: degradarea
35
Explicații estimat
prezent viitor
pajiștilor utilizate pentru activități motorizate de

recreere
7. Modificări ale sistemelor naturale
7.1. Incendii pajiști Cauze: schimbări climatice, neglijență, arderea 1 1

intenționată a vegetației de pe terenurile agricole
Impact: degradare/dispariție temporară a unor

habitate cu impact asupra speciilor dependente
de acestea, reducerea populațiilor de specii care
se adăpostesc în aceste zone
7.2.Baraje, Cauze: amenajări hidrotehnice pentru captare 1 1

management de apă sau reducerea riscurilor de inundații
hidrologic şi realizate fără studii bine fundamentate, în locuri
gestionarea / utilizarea neadecvate sau cu tehnologii neadecvate
resurselor de apă,
desecări Impact: modificarea nivelului apei freatice,
ceea ce poate duce la modificarea condițiilor de
cultură și la degradarea calității terenului agricol
7.3.Fragmentare pajiști Cauze: lipsa unei planificări teritoriale sau 2 2

accentuată planificare teriotrială defectuoasă, fără a se ține
cont de mediul natural și de terenurile agricole
valoroase și fără a lua în calcul impactul cumulat
al unor investiți, studii de impact superficiale, de
slabă calitate, lipsa interesului real al
autorităților de a planifica strategic utiizarea
terenurilor
Impact asupra valorilor agricole: reducerea

suprafețelor de teren agricol valoros
Impact asupra biodiversității: în special

asupra habitatelor cu extindere redusă și
insulară, ducând la fragmentarea accentuată și
chiar la dispariție, poate duce la izolarea
populațiilor de specii și ca urmare la degradarea
lor
36
Explicații estimat
prezent viitor
7.4.Alte efecte Toate Cauze: fragmentarea și reducerea habitatelor 2 2

ecologice resursele naturale ale speciilor prin diverse activități
umane
Impact asupra valorilor agricole: pagube

produse culturilor agricole și șeptelului prin
prădare de către carnivorele mari (urs, lup) sau
prin hrănirea în culturile agricole a speciilor de
ierbivore și omnivore, schimbări majore ale
terenului prin activitatea unor specii (de
exemplu prin activitatea castorului).
8. Specii şi gene invazive şi alte specii şi gene problematice
8.1.Plante invazive Toate Cauze: introducerea de specii străine în plantații 1 2

străine / care nu sunt resursele sau spații verzi (ex. Robinia pseudacacia –
native salcâm, Ailantus altissima – oțetar american,
Acer negundo – arțar japonez, Amorpha
fruticosa, Solidago canadensis13)
Impact asupra biodiversității: substituirea

speciilor autohtone, degradarea habitatelor și
implicit a conditiilor de viață ale speciilor de
faună
Impact asupra valorilor agricole: invadarea

agresivă a terenurilor agricole abandonate
temporar, necesitând eforturi foarte mari pentru
îndepărtare
1 2
8.2.Agenţi patogeni Toate Cauză: reducerea vitalității habitatelor și
resursele populațiilor naturale cu rol în controlul
extinderii agenților patogeni, introducerea
necontrolată a unor specii, schmbări climatice
Impac asupra valorilor agricole: degradarea

unor soiuri și rase, reducerea temporară a
productivității soiurilor și raselor afectate
13 Pentru mai multe informații despre speciile invazive, consultați:

http://natura2000transilvania.ro/library/upload/documents/2013-01-10-14-37-47-b1c46.pdf, accesat 28 mai 2014
37
Explicații estimat
prezent viitor
unor habitate și degradarea sau dispariția unor

populații
8.3.Specii native Cauze: creșterea temporară a populațiilor unor 2 2

problematice specii fie din cauza hrănirii artificiale (de
exemplu în cazul vânatului) sau a condițiilor de
hrană modificate din alte motive (hrănire în zone
de depozitare a deșeurilor, ani foarte buni pentru
condițiile de hrană)
Impact asupra valorilor agricole: pagube

produse culturilor agricole și șeptelului prin
prădare de către carnivorele mari (urs, lup) sau
prin hrănirea în culturile agricole a speciilor de
ierbivore și omnivore, schimbări majore ale
terenului prin activitatea unor specii (de
exemplu prin activitatea castorului).
8.4.Hibridizarea Fenomenul se manifestă în special din cauze

speciilor naturale, necontrolabile și are un impact
nesemnificativ.
9. Poluarea (provenită din surse din afara ariei sau generată în interiorul ariei protejate)
9.1.Ape uzate de la Toate Cauză: Lipsa canalizarilor sau sistem de 1 1

gospodării şi din resursele canalizare invechit/degradat si a statiilor de
canalizarea urbană epurare
Impact asupra biodiversității: Degradarea

9.2.Ape uzate şi 1 1
unor habitate și deprecierea sau dispariția unor
canalizare de la
populații
facilităţile din aria
protejată (de ex. Impact asupra resurselor agricole: degradarea
facilităţile turistice,
solului, impact asupra culturilor
toalete etc.)
9.3.Efluenţi şi 1 2
deversări din surse
industriale, miniere sau
militare
38
Explicații estimat
prezent viitor
9.4.Efluenţi din teren arabil Cauze: Management defectuos 1 2

agricultură şi
silvicultură (de ex. Impact: Schimbarea proprietăților fizico-
îngrăşăminte şi chimice ale solului, dereglări majore ale lanțului
pesticide în exces) trofic
9.5.Gunoi şi deşeuri Pajiști, Cauze: Educație socială, nerespectarea 2 1

solide terenuri legislației privind gestionarea deșeurilor și
arabile depozitarea deșeurilor în general
Impact asupra biodiversității: dereglarea

capacităților adaptative ale unor specii,
deteriorarea mediului de viață, degradarea
peisajului
teren arabil Impact: Degradarea peisajului 1 1
livezi Impact: Degradarea peisajului 1 1
9.6.Poluanţi Toate Acționează punctual, în imediata apropiere a 1 1

atmosferici resursele zonelor puternic industrializate sau la diatanțe
mari prin transfer pe calea aerului din zonele
puternic industrializate.
Impact: degradare habitate, degradare /

dispariție specii sălbatice, soiuri și rase cultivate
10. Evenimente geologice
10.1. Eroziunea şi/sau In zonele expuse la inundații 1 1

colmatarea/ depunerea
de materiale Impact: pierderea de terenuri agricole
11. Ameninţări datorate schimbărilor climatice sau a altor fenomene climatice extreme
11.1.Secete pajiști Cauze: Modificarea parametrilor climatici 2 3

medii și extremi
Impact: Degradarea habitatelor și reducerea

producției de masă verde
39
Explicații estimat
prezent viitor
livezi Impact: Uscări 2 3
Terenuri Impact: distrugerea culturilor 2 3

arabile
11.2.Furtuni şi terenuri Impact: schimbarea regimului hidric, 2 3

inundaţii arabile modificarea caracteristicilor solului, distrugerea
culturilor
livezi Impact: Rupturi, doborâturi, uscări 2 2
vii Impact: : Rupturi, doborâturi, uscări 2 2
12. Ameninţări la adresa valorilor sociale şi culturale specifice
12.1.Pierderea Toate Cauze: Dorința de eficientizare maximă a 2 3

legăturilor culturale, a resursele producției, lipsa înțelegerii principiilor de bază
cunoştinţelor şi/sau a a managementulu tradițional de către fermieri și
practicilor de factorii de decizie care ar trebui să sprijine acest
management tip de management și ca urmare lipsa plăților
tradiţionale compensatorii sau a alternativelor economice
viabile
Impact: Pierderea valorilor multiple ale

resurselor agricole, reducerea biodiversității și a
serviciilor de mediu furnizate de terenurile
agricole
terenuri Impact: mono-culturi pe suprafețe mari și 2 3

arabile reducerea semnificativă a biodiversității și a
capacității de a furniza servicii ecologice / de
mediu
Tabelul de mai sus redă doar estimativ nivelul presiunii sau a amenințării la nivel național. Situația poate fi
foarte diferită la nivel local sau chiar regional. De aceea este extrem de important ca analiza să se facă foarte
atent la nivel de unitate de management, respectiv la nivel local/zonal sau regional, astfel încât analiza să poată
servi la identificarea și prioritizarea măsurilor și acțiunilor de management sau de implementare a strategiilor
la diverse niveluri.
Având în vedere multiplele amenințări la adresa valorii resurselor agricole, respectiv cauzele ce stau la baza
acestora, devine evident faptul că managementul agricol este un domeniu influențat de numeroase alte sectoare
40
și depinde de mai mulți factori interesați, ceea ce impune acordarea unei atenții sporite implicării acestora. În
egală măsură, agricultura influențează considerabil celelalte sectoare.
Definirea unei strategii impune o analiză SWOT (a se vedea Capitolul 5.1.2 din ghidul de Planificare
strategică pentru managementul durabil al resurselor naturale). Stabilirea valorilor și a amenințărilor
conform celor recomandate la capitolul 1 din acest ghid, face parte integrantă din analiza SWOT ce
trebuie făcută pentru elaborarea strategiei.
Valorile identificate trebuie evidențiate la secțiunea Puncte tari (Strength) ale analizie mediului intern
al analizei SWOT și se încadrează într-una din categoriile de resurse definite, respectiv resurse naturale,
fizice, umane, sociale sau financiare.
Amenințările la adresa valorilor sunt parte integrantă a secțiunii Puncte slabe (Weaknesses) ale analizie
mediului intern al analizei SWOT și se asociază cu una din categoriile de resurse definite, respectiv se
precizează ce categorie de resurse afectează (resursele naturale, fizice, umane, sociale sau financiare).
La aceste valori și amenințări identificate conform capitolelor 1.1 și 1.2 la puncte tari și puncte slabe se
vor analiza și alte aspecte ce țin de mediul intern (a se vedea exemplele din capitolul 5.1.2 din Ghidul
de Planificare Strategică.
Pantru a se obține o analiză SWOT completă, se va analiza și mediului extern, respectiv:

oportunitățile și pericolele care vin din afara sistemului.
41
1.3. Relația dintre agricultură și conservarea biodiversității
În anul 1989 World Wide Fund for Nature (WWF) a definit diversitatea biologică prin abundența de entități
vii pe Pământ reprezentată de milioane de plante, animale și microorganisme, genele pe care acestea le conțin,
complexitatea ecosistemelor în care speciile formează comunități unice, interacționând între ele, dar și cu
aerul, apa și solul.
Din perspectiva acestei definiții omul și rezultatele acțiunilor lui sunt elemente dinamice, respectiv factori
determinanți ai diversității biologice.
Considerând intensitatea și magnitudinea modificărilor aduse de om mediului, domeniul destul de controversat

al conservării diversității biologice s-a dezvoltat ca răspuns la o situație de criză14, ca domeniu
multidisciplinar, având trei scopuri15:
- Investigarea și descrierea diversității lumii vii;
- Înțelegerea efectelor activităților umane asupra speciilor, comunităților și ecosistemelor;
- Elaborarea unor metodologii interdisciplinare pentru protejarea si refacerea diversității biologice.
Agricultura este o disciplină cheie în domeniul conservării biodiversității, abordând fiecare din scopurile
definite mai sus.
O agricultură sustenabilă, care ia în calcul valoarea naturală și socială a resurselor agricole poate genera
beneficii și susține dezvoltarea durabilă. În același timp însă, agricultura produce cea mai puternică
transformare a ecosistemelor naturale, având o importanță deosebită în gestionarea resurselor naturale cheie:
apă și sol. Agricultura poate avea efecte negative asupra biodiversității, atât prin fragmentarea și diminuarea
suprafețelor habitatelor naturale cât și prin utilizarea unui număr redus de specii și soiuri pe suprafețe întinse
sau prin modificarea componentelor mediului natural (e.g. accelerarea eroziunii solurilor și favorizarea
dezvoltării formelor de eroziune în suprafață prin lucrări agricole necorespunzătoare, comasarea terenurilor,
degradarea pajiștilor, poluare prin utilizare de pesticide și îngrășăminte chimice, etc).
Atunci când:
- agricultura nu este practicată intensiv, peste capacitatea de suport naturală (de ex. nu se introduce un
număr prea mare de animale și/sau nu se folosesc substanțe chimice poluante sau toxice pe unitate de
suprafață, etc),
- se respectă unele norme și se aplică modele de amenajare a terenurilor adecvate (de ex. benzi înierbate
sau perdele de protecție din arbori și/sau arbuști între parcele, menținerea arborilor izolați, etc),
- se poate menține un echilibru între randamentul și posibilitatea de dezvoltare a acestei activități critice
pentru societate pe termen lung și menținerea biodiversității.
Un nivel ridicat al biodiversității contribuie, direct sau indirect la menținerea productivității agricole la un nivel
optim - de ex. insectele au rol în polenizare, păsarile contribuie la înlăturarea dăunătorilor naturali, perdelele
14 Soule M.E. .1985. What is conservation biology? Bioscience 35:727–734

15 R.B. Primack, M. Pătroescu, L. Rozylowicz, C. Iojă – Conservarea diversității biologice, Editura Tehnică, București,
2002.- pag. 5.
42
de arbori și arbuști contribuie la scăderea vitezei vânturilor care spulberă și erodează solul sau spulberă zăpada,
menținând umiditatea din aer și de la sol și reprezentând în același timp un habitat pentru numeroase specii de
interes conservativ.
În multe cazuri, agricultura extensivă este absolut necesară pentru menținerea biodiversității resursei agricole,
iar în acest caz o biodiversitate ridicată înseamnă și o productivitate mai mare, o calitate mai bună a produsului
(de ex. pajiștile cu biodiversitate însemnată au valoare nutritivă mai mare pentru animale, care produc un lapte
de calitate superioară). În aceste cazuri practicile agricole tradiționale și-au dovedit déjà eficiența, ducând la
delimitarea Zonelor cu Valoare Naturală Ridicată care se suprapun în mare parte Ariilor Protejate (vezi hărțile
din figura 4 și 5). Aceste zone demonstrează că agricultura poate să nu fie și nu trebuie să fie o activitate
dăunătoare. Multe sisteme tradiționale au practici bine stabilite de regenerare și recuperare a resurselor
(Ostrom, 1990). În plus, în zonele de tampon din ariile protejate, definite ca și zone de conservare durabilă în
parcurile naționale și zonele de „dezvoltare durabilă” în parcurile naturale, agricultura extensivă este încurajată
pentru beneficiile pe care le poate aduce. Mai mult decât atât, chiar și în zonele de protecție integrală, cu
restricții majore în ce privește activitățile umane, se permit activități tradiționale de utilizare a resurselor
naturale acolo unde acestea sunt esențiale pentru comuntățile locale și se consideră că în aceste zone pășunatul
extensiv, practicat cu restricțiile impuse de statutul de arie protejată, poate contribui la menținerea
biodiversității valoroase din pajiștie alpine și subalpine.
Harta de mai jos confirmă aceste legaturi între tipul de agricultură practicat și biodiversitate și la nivel social.
Se poate observa ca în judetele cu suprafețe cultivate intensiv (Muntenia de Sud, zona Moldovei) gradul de
sărăcie al populației este mai ridicat decât în judetele din centrul sau Nordul țării, unde încă mai predomină
agricultura extensivă.
43
Figura nr. 2 - Harta sărăciei. Legătura dintre sistemele de agricultură extensivă vs intensivă și
situația economică a comunităților rurale
Caseta 4 - Relația dintre agricultura tradițională și biodiversitate
Practicile specifice asociate cu agricultura tradițională, precum munca nemecanizată

(arat cu calul, cosit manual), folosirea îngrășămintelor naturale, păstrarea semințelor
de la un an la altul au determinat creearea unei agro-biodiversități de excepție. Prin
cosit manual, se întreține o floră și o faună bogată, rară. Numeroase specii de orhidee
și circa 600 de specii fluturi în pajiștile din Târnava Mare depind de fânețele cosite
manual sau utilizându-se cositoare care au un impact foarte apropiat de cositul
manual. Această diversitate este vizibil și rapid afectată odată cu abandonul sau
modificarea practicilor. Relația este una de reciprocitate: flora și fauna întreținută de
agricultor creează premisele unei producții de calitate, conferă reziliență și asigură un
trai de calitate acestor comunități.
În cazul agriculturii, o componentă extrem de importantă în relație cu biodiversitatea este cea a menținerii
soiurilor și raselor locale/tradiționale. Tendințele de globalizare din ultimele decenii au dus deja la sărăcirea
diversității genetice de plante și animale domestice ceea ce periclitează semnificativ viitorul sursei alimentare
a omenirii. Această problemă este recunoscută la nivel european prin Strategia UE pe biodiversitate. Prezentul
ghid nu se va ocupa în mod special de aceste aspecte dar se recomanda ca ele să fie luate în considerare în mod
44
serios în planificare și management.
Caseta 5 - Pierderea agro-biodiversității duce la pierderea calității
Conform MADR, mai puțin de 10% din totalul suprafeței cultivate cu tomate la nivel
național este cultivat cu soiuri românești. Deși încă se mai pot găsi prin grădinile
țăranilor câteva loturi din semințe autohtone pentru consumul propriu, păstrate în
general în familie, la piață sau supermarket ajungem să alegem, în cazul fericit, dintre
2 maxim 3 soiuri de tomate cu coaja tare, textură lemnoasă și gust fad, cu slab conținut
nutritiv. Explicația: roșiile din semințe de import rezistă bine la transport și pe
rafturile magazinelor până la 6 luni pe când, de exemplu, delicioasele “Inimă de bou”
sau “țâța vacii” doar 8-10 zile. Această trăsătură face soiurile tradiționale indezirabile
pentru cei care produc pentru piață, fapt ce grăbește pierderea accelerată a acestora și
restrângerea la doar câteva varietăți vandabile, altfel spus “pentru vânzare, nu pentru
mâncare”.16
Pentru a păstra un echilibru între presiunile economice, care impun o tendință din ce în ce mai accentuată de
utilizare intensivă a resurselor agricole, și necesitățile de conservare a biodiversității trebuie să se mențină
zonele cu nivel ridicat de biodiversitate și practicile agricole asociate cu acestea și să se asigure conectivitatea
acestor zone. Ca urmare este necesară o planificare strategică în sectorul agricol și a modului de amenajare a
teritoriului și respectarea unor reguli de management durabil al resursei.
În tabelul 4 este prezentată, prin câteva exemple, relația dintre resursa agricolă și biodiversitate, cât și măsurile
minime de management necesare pentru menținerea stării favorabile de conservare. Au fost alese specii și
habitate indicator pentru categoriile de folosință pajiști și terenuri arabile, acestea fiind acoperite și de plăți
compensatorii pentru măsurile de management definite pentru menținerea biodiversității prin măsura 214 de
agro-mediu din Planul Național de Devoltare Durabilă 2007-201317.
16
http://agrointel.ro/9876/ce-sanse-mai-are-rosia-romaneasca-piata-dicteaza-spun-legumicultorii/, accesat 22 mai 2014
17
Informațiile complete despre pachetele de agro-mediu se găsesc la adresa: http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-
rurala/programare-2014-2020/dezbatere/fise-masuri/plati-agro-mediu-si-clima-Draft-v.1-28.02.2014.pdf Acesta estă
încă la nivel de draft pentru PNDR 2014-2020
45
Tabel 4 - Importanța resurselor agricole pentru biodiversitate și exemple de condiții ce se pot asigura prin
măsuri de management pentru menținererea lor
Importanța pentru Condiții minime care ar trebui îndeplinite pentru a

Resursa
biodiversitate se asigura menținerea valorii de mediu
Pajiști  Habitate importante de Menținerea diversității floristice naturale

permanente hrană, adăpost și
și flora reproducere pentru Menținerea condițiilor de lumină și sol necesare
sălbatică specii de faună habitatelor și speciilor de floră prin evitarea supra- și
asociată sub-pașunatului
 (mamifere mici, păsări,
nevertebrate) În cazul pajiștilor umede, evitarea schimbării regimului
hidrologic prin drenare sau chiar refacerea regimului
 Plante gazdă pentru natural acolo unde este posibil
specii de faună
Menținerea unei acoperiri minime de vegetație
 Specii indicator pentru arborescentă sau chiar cu arbori pt a asigura adăpost și
calitatea mediului hrană pt anumite specii (ex. menținerea a minim 5%
acoperire cu vegetație arbustivă și arbori izolați pentru
 Masă furajeră pentru speciile de păsări)
fauna sălbatică
 Resurse genetice pentru

reziliența ecosistemelor
și sistemelor de hrană
1.4. Rolul siturilor Natura 2000 în conservarea biodiversității și valorificarea resurselor

agricole din România
Siturile Natura 2000 (SPA – arii de protecție specială avifaunistică și SCI – situri de importanță comunitară)
au fost desemnate pentru menținerea stării de conservare favorabilă a unor habitate și specii importante pentru
spațiul românesc și cel european. În multe cazuri, practicile agricole tradiționale au dus de-a lungul secolelor
la apariția unor habitate secundare extrem de importante pentru speciile sălbatice (ex: pajiști, livezi, culturi
mozaicate). Aceste habitate sunt definitorii în cazul multor situri Natura 2000. Harta prezentată la figura 4 redă
suprapunerea zonelor cu Terenuri Agricole cu Înaltă Valoare Naturală (HNV - High Nature Value Famland) cu
Zonele Importante pentru Păsăsri (IBA - Important Bird Areas) și zonele defavorizate (LFA - Less Favoured
Areas), marcând legătura strânsă între biodiversitate și activitatea umană, respectiv managementul tradițional
al resurselor naturale.
În siturile Natura 2000 vor fi permise activități agricole tradiționale, unele dintre acestea necesare pentru
menținerea peisajelor (de exemplu, pajiștile montane), cultivarea si obtinerea produselor ecologice - legume,
fructe, produse lactate, carne, sucuri de fructe, activități de vânătoare și pescuit, cu condiția ca speciile și
habitatele pentru care au fost desemnate să se mențină sau să fie refăcute dacă acest lucru este necesar.
Exploatarea terenurilor agricole nu trebuie să conducă însă la degradarea sau distrugerea habitatelor naturale
și a speciilor de plante și animale de interes comunitar pentru care zona a fost declarată sit Natura 2000.
46
Managementul acestor zone va trebui să țină cont de faptul că Natura 2000 este, în primul rând, un instrument
de conservare a biodiversității iar planurile de management vor include acele activități economice care ajută
la menținerea și protejarea naturii și a mediului.
În ariile protejate, inclusiv siturile Natura 2000, se face o analiză detaliată a valorilor ecologice pentru a se
putea indica măsurile de management ce trebuie realizate / respectate pentru menținerea lor. Analiza se face
cât mai specific posibil, la nivel de habitate și specii sau cel puțin grupe de specii. Întrucât ariile protejate (între
care și siturile Natura 2000) sunt desemnate în principal pentru câteva habitate și specii rare, amenințate sau
periclitate, analiza importanței resurselor agricole din perspectiva valorilor ecologice se face cu accent pe cele
care sunt importante pentru habitatele și speciile pentru care s-a desemnat aria protejată iar măsurile de
management vor fi orientate în principal spre aceste habitate și specii. Dar este foarte important ca analiza și
măsurile de management să ia în considerare și terenurile agricole care nu adăpostesc habitate și specii
declarate ca fiind de interes de conservare, întrucât ele pot fi foarte importante pentru specii de care depind
speciile de interes de conservare.
Caseta 6 Exemplu de resurse agricole importante pentru conservarea biodiversității în arii

protejate
Fiecare tip de teren agricol se poate suprapune pe una sau mai multe tipuri de habitate naturale
sau seminaturale, care constituie ”casă și masă” pentru multe specii de animale. Unele dintre
aceste habitate și specii pot fi rare sau amenințate, ca urmare sunt declarate ca fiind de interes de
conservare și inlcuse în arii protejate, în care se stabilesc măsuri speciale de management care să
contribuie la menținerea sau refacerea lor.
De exemplu, pajiștile dintr-o anumită zonă pot cuprinde, printre altele, habitate de fânețe umede
(care se caracterizează printr-o compoziție specifică de plante) care sunt foarte rare și necesită
măsuri speciale de conservare, fiind incluse în situri Natura 2000 sau în rezervații naturale.
Pajiștile respective pot include de asemenea tipuri de pășuni (habitate) care nu sunt rare, dar care
sunt foarte importante pentru unele specii mamifere mici care constituie hrana pentru anumite
specii rare de păsări, cum ar fi acvila țipătoare mică. În cazul acestor pajiști măsuri de management
specifice pentru menținerea biodiversității vor fi stabilite nu numai pentru habitatele de fânețe
umede rare, dar și pentru habitatele de pajiști importante pentru acvila țipătoare mică.
De exemplu, pajiștile dintr-o anumită zonă pot cuprinde, printre altele, habitate de fânețe umede
(care se caracterizează printr-o compoziție specifică de plante) care sunt foarte rare și necesită
măsuri speciale de conservare, fiind incluse în situri Natura 2000 sau în rezervații naturale.
Pajiștile respective pot include de asemenea tipuri de pășuni (habitate) care nu sunt rare, dar care
sunt foarte importante pentru unele specii mamifere mici care constituie hrana pentru anumite
specii rare de păsări, cum ar fi acvila țipătoare mică. În cazul acestor pajiști măsuri de management
specifice pentru menținerea biodiversității vor fi stabilite nu numai pentru habitatele de fânețe
umede rare, dar și pentru habitatele de pajiști importante pentru acvila țipătoare mică
După cum reiese din Tabelul 2 terenurile agricole, respectiv resursele pe care le asigură reprezintă valori
naturale deosebite, fiind habitate importante pentru speciile dependente de acestea și furnizând servicii de
mediu vitale pentru societate. În cazul ariilor protejate (fie că este vorba de situri Natura 2000 sau parcuri
naturale, parcuri naționale sau rezervații) administratorii acestora trebuie să asigure o coordonare eficientă
între măsurile de management stabilite pentru diferitele ecosisteme, habitate și specii, având rolul de facilitatori
pentru a asigura colaborarea între gestionarii diferitelor resurse, cu scopul asigurării menținerii biodiversității
în condiții optime pe de-o parte și satisfacerea intereselor economice ale proprietarilor de terenuri și
47
gestionarilor pe de altă parte.
Asigurarea unei colaborări optime între gestionarii de resurse nu se poate face doar prin voința
adminsitratorilor de arii protejate. Este nevoie și de voința și implicarea activă a gestionarilor, în acest caz a
agricultorilor.
Capitolele următoare vor conține recomandări cu privire la implicarea activă a gestionarilor în managementul
ariilor protejate și cu privire la modul în care aceștia pot avea un rol foarte activ și important în planificarea
strategică pentru a se asigura bazele unei dezvoltări durabile în și în afara ariilor protejate.
Rezumând, putem concluziona că trasarea Siturilor Natura 2000 reprezintă pentru sectorul agricol o măsură
de garantare a unei dezvoltări durabile. Prin limitarea acțiunilor intesiv poluante, aceste zone pot asigura o
calitatea a vieții superioară cât și un spațiu de inovare economică în agricultură. Producători din aceste zone
pot să profite de statutul de arie protejată și să obțină o primă pentru produsele lor de calitate dar și prin
diversificare non-agricolă prin valorificarea potențialului eco-turistic al zonei. Un exemplu în chenarul de mai
jos:
Caseta 7 Exemplu de resurse agricole importante pentru conservarea biodiversității în arii

protejate
ROSCI0227 Sighișoara – Târnava Mare
Acest sit, cu o suprafață de 85.815 ha, cuprinde 44 de comunități ce reunesc peste 90.000 de locuitori
de diferite naționalități. În cadrul sitului se suprapun mai multe arii protejate: Podișul Hârtibaciului,
Pădurea de stejar și gorun de la Dosul Fanatului, Pădurea de stejar și gorun de pe Dealul Purcăretului,
Oltul Mijlociu-Cibin-Hârtibaciu, Rezervația de stejarii seculari Breite. Aria este de importanță
comunitară și internațională, cuprinzând probabil ultimele pajiști de mare întindere din Europa care
sunt perfect funcționale din punct de vedere ecologic. Alături de pajiști, zona cuprinde păduri de foioase
și terenuri agricole mozaicate care includ multe tipuri de habitate rare, chiar prioritare (foarte rare) din
perspectiva Directivei Habitate, precum și specii rare (aflate pe Lista Roșie IUCN) și cele mai
numeroase populații de carnivore mari din etajul deluros (urs și lup).
Peisajul natural de excepție al acestui sit a fost construit de-a lungul secolelor de comunitățile de sași,
iar acest model agricol neschimbat din Evul Mediu este încă funcțional astăzi continuat fiind, odată cu
exodul sașilor din a 2-a jumătate a secolului 20, de comunitățile de români, maghiari și romi. În
contextul aceastei bogății culturale și naturale, mai multe inițiative de dezvoltare rurală animă zona și
o fac un punct deosebit de atracție. Două fundații britanice – MET (Mihai Eminsecu Trust) și Fundația
ADEPT Transilvania, capitalizând pe moștenirea culturală saxonă, au polarizat direcțiile de dezvoltare
în zonă – una concentrată pe turism cultural și cealaltă pe dezvoltare agricolă pentru micii producători.
Astfel, sate precum Viscri sau Mâlăncrav au devenit puncte de reper în circuitul turistic național și
internațional iar calitatea și tradiția gastronomică este acum recunoscută sub brandul Târnava Mare.
Recunoașterea valorilor naturale și culturale ale acestei zone a determinat și interesante modificări
sociale, precum gentrificarea și implicarea activă a populațiilor rome – majoritare- în reconstrucția
unor noi identități locale.
48
2. PRINCIPII și RECOMANDĂRI de management pentru menținerea

biodiversității
2.1. Legislația privind managementul resurselor agricole din perspectiva conservării

biodiversității
Pentru sectorul agricol nu există acte normative speciale care să reglementeze practicile agricole prin prisma
conservării biodiversității, dar actele în vigoare conțin prevederi importante după cum se poate observa în
tabelul de mai jos. Prevederile respective sunt rezultatul schimbărilor de viziune provocate de Strategia pentru
Biodiversitate 2020 a Uniunii Europene care își propune ca obiectiv prioritar îmbunătățirea practicilor agricole
și silvice în sensul reducerii pierderilor de biodiversitate. Aceste idei s-au transpus în Noua Politica Agricolă
Comună18 și în mecanismele de finanțare pe actuala perioadă de programare 2014-2020 în direcția creșterii
plăților pentru serviciile de mediu și reducerea plăților directe sau/și introducerea măsurilor obligatorii de
ecologizare. Concret, plățile directe acordate agricultorilor vor fi condiționate de practici agricole durabile (de
aici introducerea termenului de ecocondiționalitate): pe lângă plata de bază, fiecare exploataţie va primi o plată
la hectar pentru respectarea anumitor practici agricole benefice pentru climă şi mediu. Statele membre vor
utiliza 30 % din pachetul financiar naţional pentru a finanţa această măsură, care este obligatorie, şi care nu va
face obiectul plafonării. În cazul Pilonului II care vizează investițiile în dezvoltarea rurală două dintre cele șase
priorități introduse în programele de dezvoltare rurală vizează direct conservarea biodiversități, făcând referire
la refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor și promovarea utilizării eficiente a resurselor.19.
18
http://www.apia.org.ro/ro/directia-metodologie-monitorizare-raportare-si-relatii-institutionale/noua-politica-
agricola-comuna-2014-2020, accesat 12 iunie 2014
19
Sursa: MAE, accesat 15 septembrie 2014
49
Tabel 5 - Acte legislative definitorii pentru managementul resurselor agricole din perspectiva conservării
biodiversității. Pentru o listă extinsă, consultați Anexa 1.
Actul de
Conținut Principalele prevederi
reglementare
Măsura de Plăți de Agromediu din cadrul Măsurii 214
Regulamentul (UE) nr. Articolul 18 Articolul 28

1305/2013 al Parlamentului
European și al Consiliului Refacerea potențialului de producție Conține măsurile de implementare
din 17 decembrie 2013 agricolă afectat de dezastre naturale și și condițiile de acordare a plăților
privind sprijinul pentru de evenimente catastrofale și agro-ecologice.
dezvoltare rurală acordat din instituirea unor măsuri de prevenire
Fondul european agricol corespunzătoare.
pentru dezvoltare rurală
(FEADR) și de abrogare a Articolul 24
Regulamentului (CE) nr.
Prevenirea și repararea daunelor
1698/2005 al Consiliului
cauzate pădurilor de incendii, de
dezastre naturale și de evenimente
catastrofale.
Articolul 28
Agromediu și climă.
Regulamentul (CE) Nr. Articolul 27 şi punctul 5.3.2.1.4 din Completează prevederile din
1974/2006 Anexa II la Regulamentul (CE) Nr. regulamentul 1698/2005 și
1974/2006 stabilesc cadrul legal detaliaza condițiile de acordare a
pentru Măsura de Plăți de Agromediu plăților de agro-mediu, în
din cadrul Măsurii 214 din Programul combinație cu măsurile care
Național de Dezvoltare Rurală din vizează bunăstarea animalelor și
Pilonului 2 din Fondul European alte măsuri precum prima
pentru Agricultură și Dezvoltare împădurire.
Rurală 2007-2013
Regulamentul nr. (CE) Anexa Regulamentului nr. (CE) Pentru fiecare prioritate sunt
74/2009 74/2009 conține o lista orientativă a identificate măsuri de agro-mediu
tipurilor de acțiuni și de efecte care pot duce la îndeplinirea
potențiale aferente priorităților obiectivelor de conservare a
menționate la articolul 16a. Acest se biodiversității.
refera la faptul că din 1 ianuarie 2010,
statele membre includ în cadrul
programelor de dezvoltare rurală, în
conformitate cu nevoile lor specifice,
tipuri de activități având următoarele
50
Actul de
reglementare
priorități descrise în orientările

strategice comunitare și menționate în
continuare și în planurile strategice
naționale: a) schimbările climatice;b)
energia din surse regenerabile; c)
gestionarea apei; d) biodiversitatea; e)
măsuri de restructurare a sectorului
produselor lactate, f) inovarea legată
de prioritățile de la punctele a, b, c și
d.
Regulamentul (CE) Articolul 1 punctul 2 (1) (d) al Modifică Regulamentul consiliului

nr.473/2009 Regulamentului (CE) nr.473/2009. (CE) Nr 1698/2005 adăugând încă
o prioritate pe care statele membre
trebuie să o introducă în
programele lor de dezvoltare
rurală, respectiv g) infrastructura
de internet în bandă largă în zonele
rurale
Plăți Directe SAPS
REGULAMENTUL (UE) Regulamentul de stabilire a unor Articolul 36

NR. 1307/2013 AL norme privind plățile directe acordate
PARLAMENTULUI fermierilor prin scheme de sprijin în Schema de plată unică pe suprafață
EUROPEAN ȘI AL cadrul politicii agricole comune și de
CONSILIULUI din 17 abrogare a Regulamentului (CE) nr.
decembrie 2013 637/2008 al Consiliului și a
Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al
Consiliului.
ORDIN nr. 30/147 din 16 Stabilește cadrul legal pentru acodarea GAEC-urile (Bunele Practici
februarie 2010 pentru Plățiilor Directe din cadrul Pilonului 1 Agricole si de Mediu) sunt
aprobarea bunelor condiţii din Fondul European pentru obligatorii pentru toți fermierii
agricole şi de mediu în Agricultură și Dezvoltare Rurală care solicita Plăți pe suprafță
România (FEADR) (SAPS) din Pilonul 1 al FEADR.
ORDIN MADR nr. 187 din 5 Stabilește cadrul legal pentru acodarea Sunt cerințe obligatorii pentru toti
august 2011, Plățiilor Directe din cadrul Pilonului 1 agricultorii care solicita plati pe
din Fondul European pentru suprafata (SAPS) si se refera la
MMP nr. 2155 din 5 august Agricultură și Dezvoltare Rurală, conservarea pasarilor salbatice,
2011, SMR (Cerințe legale in materie de protectia solului, protectia apelor,
conservarea habitatelor naturale si
51
Actul de
reglementare
ANSVSA nr. . 42 din 16 gestionare) a specilor de fauna si flora

septembrie 2011, pentru salbatica etc. Aceste cerinte sunt in
aprobarea cerinţelor legale în plus fata de GAEC (Bunele
materie de gestionare (SMR) Practici Agricole și de Mediu).
privind mediul şi
identificarea şi înregistrarea
animalelor în cadrul
schemelor şi măsurilor de
sprijin pentru agricultori în
România
Sănătate publică
Hotărârea Guvernului Privind aprobarea Planului de acţiune Obiectivele Planului de acţiune

964/2000 pentru protecţia apelor împotriva pentru protecţia apelor împotriva
poluării cu nitraţi proveniţi din surse poluării cu nitraţi proveniţi din
agricole surse agricole, denumit în
continuare plan de acţiune, sunt
următoarele:
a) reducerea poluării apelor,

cauzată de nitraţii
proveniţi din surse
agricole;
b) prevenirea poluării cu
nitraţi;
c) raţionalizarea şi
optimizarea utilizării
îngrăşămintelor chimice
şi organice ce conţin
compuşi ai azotului.
Ordinul Comun nr. Privind aprobarea Codului de bune Recomandă cele mai utile practici,
1182/1270/2005 practici agricole pentru protecţia măsuri și metode posibil de aplicat
apelor împotriva poluării cu nitraţi din de către fiecare fermier, producător
surse agricole agricol, pentru protecția apelor
împotriva poluării cu fertilizanți
(în special nitrați) proveniți din
activități agricole.
Hotărârea Guvernului nr. Privind procedura de omologare a În ceea ce privește protecția
52
Actul de
reglementare
1559/2004 produselor de protecţie a plantelor în mediului, se referă la “combaterea

vederea plasării pe piaţă şi a utilizării integrată”, respectiv aplicarea
lor pe teritoriul României; Se raţională a unei combinaţii de
stabilește cadrul de omologare, măsuri biologice, biotehnologice,
autoritățile competente și condițiile chimice, culturale sau de
pentru omologare; ameliorare a plantelor, în care
folosirea produselor chimice de
protecţie a plantelor este limitată la
strictul necesar pentru a se menţine
prezenţa organismelor dăunătoare
sub nivelul de la care se
înregistrează daune sau pierderi
economice inacceptabile;
Ordonanţa nr. 4/1995 Privind fabricarea, comercializarea şi Art 27 stabilește măsurile de

utilizarea produselor de uz fitosanitar reducere a riscului de impact
pentru combaterea bolilor, asupra sănătăți oamenilor,
dăunătorilor şi buruienilor în animalelor și mediului
agricultură şi silvicultură
2.2. Principii de management pentru menținerea resurselor și a biodiversității
Odată cu efectele vizibile ale industrializării din a doua jumătate a secolului 20, s-a conturat nevoia protejării
resurselor naturale și înțelegerea mai profundă a învelișului natural al planetei de care depinde omenirea. De
atunci, au fost introduse atât în legislația mai multor state cât și la nivel internațional principii care
reglementează utilizarea resurselor naturale, regenerabile sau neregenerabile de către diversele sectoare ale
economiei. Cele mai cunoscute sunt:
- Poluatorul Plătește - un principiu care îi vizează pe cei care prin activitatea lor generează
poluare, așadar contaminează mediul înconjurător cu materiale care afectează sănătatea umană,
calitatea vieții sau funcționarea naturală a ecosistemelor, fiind responsabili să plătească pentru
dauna creată; prin plată se înțelege responsabilitatea materială, etică, socială și juridică20.
- Principiul Precauției permite o reacție promptă la o situație incertă cu posibil impact

semnificativ asupra sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor. Atunci când datele asupra
riscurilor de mediu sunt incerte se impune recurgerea la masuri luate cu precauție, ceea ce de multe
ori înseamnă a nu interveni (“do nothing”) sau, de exemplu, de a retrage sau opri distribuția
produselor sau substanțelor potențial periculoase21.
20
Principiul „Poluatorul Plătește” a fost implementat la nivel european prin Directiva 2004/35/CE privind răspunderea
de mediu, fiind transpusă în legislația românească prin OUG nr. 68/2007 în care se face referire la prevenirea și repararea
prejudiciului asupra mediului.
21
Principiul precauţiei este inclus în OUG nr. 195/2005. De asemenea, el este menţionat la articolul 191 din Tratatul
privind funcţionarea Uniunii Europene (UE). Acesta este menit să garanteze un înalt nivel de protecţie a mediului prin
53
Obiectivul umbrelă exprimat în diferitele convenții și tratate care vizează protecția vieții naturale a planetei
este prevenirea pierderii habitatelor, considerat cauza principală a degradării biodiversității. Pentru atingerea
acestui obiectiv se impune adoptarea măsurilor combinate, la diferite nivele, în baza unor principii de acțiune,
stabilite prin Convenția pentru Diversitate Biologică22:
 Principiul 1: Obiectivele de management a solului, apei și ființelor vii trebuie să aparțină societății pe
larg.
 Principiul 2: Managementul resursei trebuie să fie descentralizat la cel mai jos nivel cu putință.
 Principiul 3: Managerii de ecosistem trebuie sa evalueze efectele (actuale sau potențiale) ale activității
lor asupra altor ecosisteme
 Principiul 4: Recunoscând potențialele câștiguri generate de exploatare, rezultă o nevoie de a înțelege

și a gestiona ecosistemul in context economic.
 Principiul 5: Conservarea funcțiilor și structurilor ecosistemului, pentru a menține serviciile de

ecosistem, trebuie să fie o prioritate a abordării ecosistemice
 Principiul 6: Ecosistemele trebuie gestionate în limitele funcționării lor.
 Principiul 7: Abordarea ecosistemică trebuie întreprinsă la dimensiunile temporale și spațiale adecvate.
 Principiul 8: Recunoscând că diferitele dimensiuni temporale și întârzieri caracterizează procesele

ecosistemice, obiectivele pentru managementul ecosistemului trebuie stabilite pe termen lung.
 Principiul 9: Managementul trebuie să recunoască cum că schimbarea este inevitabilă.
 Principiul 10: Abordarea ecosistemică trebuie să caute echilibrul și integrarea dintre conservarea și
utilizarea biodiversității.
 Principiul 11: Abordarea ecosistemică trebuie să considere toate formele relevante de informație,
incluzând cunoașterea științifică și indigenă.
 Principiul 12: Abordarea ecosistemică trebuie să implice toate sectoarele relevante ale societății sau
disciplinele și disciplinele științifice.
luarea de decizii preventive în cazul unor riscuri. Totuşi, în practică, domeniul de aplicare al acestui principiu este mult
mai amplu şi se aplică, de asemenea, politicii de protecţie a consumatorilor, legislaţiei europene privind alimentele,
sănătăţii oamenilor, a animalelor şi a plantelor. Mai multe informații aici:
http://europa.eu/legislation_summaries/consumers/consumer_safety/l32042_ro.htm , accesat 20 noiembrie 2014
22
Convenția pentru Diverisitate Biologică, principii de lucru http://www.cbd.int/ecosystem/Principius.shtml, accesat 25
aprilie 2014
54
Pentru Europa, documentele care reglementează aceste aspecte sunt Strategia Europa 2020, Strategia privind
Conservarea Biodiversității și Directiva Cadru Apă. În acestea se pune accentul pe faptul că dezvoltarea
rurală durabilă trebuie să urmărească trei principii de bază, și anume:
a. Utilizarea durabilă a resurselor naturale;
b. Păstrarea ecosistemelor în stare funcțională;
c. Trecerea la economii cu emisii reduse de carbon.
Principii importante de management în conservarea biodiversității specifice pentru domeniul agricol sunt:
protecția corpurilor de apă incluzând apele din subteran, protecția solului, asigurarea bunăstării animalelor,
neintroducerea speciilor alogene și cooperarea între agricultori pentru o utilizare mai eficientă a resurselor.
Legislația actuală are prevederi clare cu privire la principalele direcții de urmat în managementul terenurilor
agricole pentru menținerea biodiversității. Regulamentul Parlamentului European 1305 / 2013 prevede la art.
5 alin. 4:
(4) refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor care sunt legate de agricultură și silvicultură,
cu accent pe următoarele aspecte:
(a) refacerea, conservarea și dezvoltarea biodiversității, inclusiv în zonele Natura 2000 și în

zonele care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice, a
activităților agricole de mare valoare naturală, precum și a stării peisajelor europene;
(b) ameliorarea gestionării apelor, inclusiv gestionarea îngrășămintelor și a pesticidelor;

55
(c) prevenirea eroziunii solului și ameliorarea gestionării solului.
2.3. Recomandări de măsuri de management care contribuie la menținerea biodiversității
2.3.1. Măsuri minime de management pentru conservarea biodiversității
Programele europene de finanțare au favorizat introducerea unor reglementări minime în ceea ce privește
măsurile de protecție a naturii în practicile agricole. Pentru a beneficia de sprijinul financiar din fondurile
europene, agricultorii trebuie să respecte normele de ecocondiționalitate. Acestea se compun din:
- Bunele Condiții Agricole și de Mediu - GAEC,
- Cerinţele legale în materie de gestionare (SMR) și
- Cerinţele minime privind utilizarea îngrăşămintelor23.
Aceste norme sunt foarte benefice speciilor și habitatelor naturale și secundare, asigurând minimul de condiții
necesare pentru o dezvoltare normală. În cele ce urmează se redau aceste norme, explicându-se pe scurt
relevanța lor pentru biodiversitate și asigurarea serviciilor de mediu.
a. Bunele Practici Agricole și de Mediu (GAEC ) se refera la acțiuni obligatorii ca:
Acțiuni obligatorii Explicația necesității acestor acțiuni
Interzicerea incendierii pajiștilor Măsură necesară pentru menţinerea unui nivel minim de întreţinere
a solului. Specii de floră și faună pot fi iremediabil distruse în urma
incendierii.
Interzicerea aratului pajiștilor Măsură care vizează combaterea eroziunii solului și creșterea
permanente fertilității acestuia. Aratul poate periclita această funcție a pajiștilor
permanente.
Pajiștile permanenete (naturale), care reprezintă o cincime din

suprafața totală a țării (4m ha), sunt una dintre principalele resurse
pentru producerea furajelor de calitate superioară la un cost redus
(comparativ cu pajiștile temporare și culturile anuale). Totodată,
pajiştile permanente reprezintă sursa de hrană şi habitat pentru
nenumărate specii de insecte, păsări, reptile şi mamifere (Ludu,
2010) și sunt deosebit de importante pentru varietatea de specii de
plante ce apar dacă sunt gospodărite corespunzător (în special pe
fânețe).
Terenul arabil trebuie sa fie acoperit Măsura este necesară pentru a preveni eroziunea solului.
peste iarna cu culturi de toamnă și/sau
să rămâna nelucrat după recoltare pe Condiţie: Fermierul trebuie să asigure acoperirea cu vegetaţie sau
23
Informații preluate din broșura APIA (2014), diponibilă la adresa:
http://www.apia.org.ro/files/pages_files/Pliant_SMR_GAEC_2014__l._rom%C3%A2n%C4%83.pdf , accesată 29 martie
2014
56
cel puțin 20% din suprafața arabilă resturi vegetale pe timpul iernii, fie prin înfiinţarea de culturi de
totală a fermei toamnă sau perene, fie să nu execute arătura de toamnă după
recoltare.
Se mențin terasele pe terenul agricol Măsura este necesară pentru reducerea eroziunii solului prin
gestionarea minimă a terenurilor în pantă.
Condiţie: fermierul care utilizează teren arabil situat în blocuri

fizice cu panta mai mare de 12% poate să cultive plante prăşitoare
pe aceste suprafeţe numai dacă execută lucrările solului de-a lungul
curbelor de nivel. Se mențin terasele existente pe terenul agricol la
data de 1 ianuarie 2007.
Floarea soarelui nu se cultivă pe Măsura este necesară pentru a preveni apariția infectării lotului cu
același amplasament mai mult de doi lupoaie (Orobanche) și alte boli infecțioase. În rotaţia culturilor,
ani floarea soarelui ar trebuie să revină pe acelaşi câmp nu mai
devreme decât 7-8 ani.
Întreținerea pajiștilor permanente prin Măsură care vizează menţinerea unui nivel minim de întreţinere a
asigurarea unui pășunat minim de 0,3 solului prin: asigurarea unei densităţi optime de animale pe unitatea
UVM sau cosit cel puțin odată pe an de suprafaţă; exploatarea raţională a vegetaţiei de pe pajişti. Atât
sub-pășunatul cât și suprapășunatul afectează calitatea materiei
vegetale obținută pe pășune, determinând schimbarea calității
laptelui. De asemenea, pășunatul sau cositul necorespunzător va
afecta speciile de floră și faună importante și pentru biodiversitate.
Nu este permisă taierea arborilor Măsura vizează menţinerea unui nivel minim de întreţinere a
solitari și/sau a grupurilor de arbori solului, prin păstrarea caracteristicilor peisajului agricol. Arborii
din terenurile agricole solitari sau pâlcurile de arbori au rol în reglarea umidității la sol și
servesc drept adăpost păsărilor.
Evitarea instalarii vegetației nedorite Menţinerea unui nivel minim de întreţinere a solului prin evitarea
pe terenurile agricole apariţiei vegetaţiei nedorite pe terenul arabil
Condiţie: fermierii trebuie sa reducă gradul de îmburuienare până

la nivelul la care acesta nu poate să scadă capacitatea de producţie
a terenului.
Vegetaţie nedorită – plante erbacee sau lemnoase, anuale sau

perene, altele decât cele aparţinând culturii înfiinţate, care
invadează în mod spontan terenurile arabile.
Pe terenurile neutilizate pentru producţia agricolă fermierii trebuie

să evite transformarea acestora în pârloagă şi răspândirea
buruienilor. Această acțiune trebuie atent corelată cu acțiunile de
menținere a biodiversității, în special în ariile protejate. Se
recomandă ca în arii protejate, în anumite situații și pe anumite
57
tipuri de terenuri agricole să se permită instalarea / menținerea unui
procent redus de acoperire cu arbuști, extrem de importanți pentru
speciile de faună.
Protecția apelor prin reglementarea Măsură care vizează evitarea riscului de contaminare a apelor de
administrării de produse de protecție a suprafață și subteran. Se aplică la nivelul întregului teritoriu al
plantelor, interzisă poluarea apelor României, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (3), art. 2 alin.
subterane etc. (2) litera i) și art. 7 alin. (1) litera b) din Programul de acțiune
pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse
agricole, aprobat prin Decizia nr. 221.983/GC/12.06.2013 a
Comisiei pentru aplicarea Planului de acțiune pentru protecția
apelor împotriva poluării cu nitrați proveniti din surse agricole, în
temeiul art. 6 alin (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr.
964/2000).
Nu este permisă efectuarea lucrării de Măsură care vizează standardele pentru păstrarea structurii solului.
arat în condiţii de umiditate excesivă a Aratul în condiții de umiditate poate periclita iremediabil aceastră
solului. structură, cu efecte asupra calității solului.
b. Cerinţele legale în materie de gestionare (SMR) pe componenta de protecție a mediului sunt:
Cerințe Explicații
Conservarea păsărilor sălbatice Pe lângă valoarea lor intrinsecă, păsările sălbatice

aduc nenumărate servicii culturilor agricole, prin
reglarea numărului de dăunători.
Protecţia mediului, în special a solului, atunci când Calitatea solului și a apei din acesta influențează
se utilizează nămoluri de epurare în agricultură direct calitatea culturilor agricole. Trebuie păstrată
componența bio-chimică a solului prin evitarea
contaminării cu substanțe periculoase.
Protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi Pentru protejarea sănătății publice.

proveniţi din surse agricole
Conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de Pentru buna funcționare a agro-ecosistemelor, este

faună şi floră sălbatică. necesară întreținerea habitatelor naturale limitrofe.
Degradarea acestora duce implicit la degradarea
culturilor agricole.
2.3.2. Măsuri suplimentare pentru conservarea biodiversității
După cum a fost expus în capitolul 1.3., anumite sisteme de agricultură oferă societății importante servicii de
mediu care definesc calitatea vieții. Pentru a le susține, Politica Agricolă Comună a stabilit niște măsuri
58
specifice prin care se oferă plăți care sprijină activitatea agricultorilor în menținerea acestor bunuri și servicii
de mediu, considerate de interes public. Ideea din spatele acestor măsuri este de a încuraja și „recompensa”
agricultorul care întreține buna funcționare a agro-ecosistemelor pentru o eventuală pierdere de productivitate
în urma aplicării principiilor agriculturii extensive și/sau ecologice. Aceste scheme de finanțare sunt voluntare,
fermierii care solicită sprijin pentru măsurile de agromediu trebuie să respecte inclusiv Cerințele minime
privind utilizarea îngrășămintelor și a produselor de protecție a plantelor.
Măsura de agromediu se desfăşoară pe patru direcţii principale:
 Menținerea biodiversității și a valorii de mediu a suprafețelor agricole cu înaltă valoare naturală (HNV)
și a sistemelor agricole (pachetele 1 și 2)
 Protejarea unor specii prioritare prin continuarea implementării pachetelor 3, 6 şi 7 din cadrul măsurii
214 „Plăţi de agromediu” din cadrul PNDR 2007-2013 privind condiţii speciale de management a
pajiştilor sau terenurilor agricole reprezentative pentru păsări sau pentru fluturi (pachetele 3 și 6, 7)
 Protecţia solului şi apei prin continuarea aplicării culturilor verzi pentru terenul arabil pe întreg
teritoriul naţional, în special în zonele cele mai vulnerabile la eroziune și la alte procese de degradare,
inclusiv în zonele devaforizate (pachetul 4)
 Adaptarea la efectele schimbărilor climatice prin promovarea tehnologiilor și practicilor noi de

management la nivelul fermelor (pachetul 5)24
În tabelul de mai jos sunt prezentate valorile ecologice legate de resursele agricole și măsurile de management
prevăzute în pachetele de agromediu pentru prezervarea acestor valori.
Tabel 6 - Exemple de măsuri de management stabilite prin agro-mediu
Valoare ecologică
legată de resursele Măsuri de management pentru menținerea valorii ecologice
agricole
Habitate de pajiști  Gestionarea extensivă prin pășunat și coasă

permanente
 Aratul interzis
 Cantități corespunzatoare de ingrășăminte organice (maxim 40kg.

Ns.a./ha(! UVM/ha)
 Utilizarea fertilizanților chimici este interzisă
 Incedirea pajiștilor este interzisă
 Prevenirea eroziunii
24
Pachetele de agro-mediu prezentate aici se află încă în discuție, documentul publicat de MADR fiind un draft.
Variantele finale se vor publica după consultările cu comisia Europeană : http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-
rurala/programare-2014-2020/dezbatere/fise-masuri/plati-agro-mediu-si-clima-Draft-v.1-28.02.2014.pdf , accesat 19
martie 2014
59
Valoare ecologică
agricole
 Prevenirea introducerii și răspândirii speciilor invazive
 Prevenirea abandonului
 Prevenirea împăduririi etc
Fluturi (Maculinea  Menținerea pajiștilor umede

sp.)
 Cositul după 25 august a fiecărui an
Pachetul 6 din cadrul
Măsurii 214  Utilizarea de utilaje mici pentru cositul fânului sau cosit de mână
 Drenajul interzis
 Evitarea supra-pășunatului
 Interzicerea de ingrășăminte chimice și pesticide
 Menținerea habitatului într o stare de conservare favorabilă
Crex crex Pachetul  Utilizarea fertilizanţilor și pesticidelor este interzisă,

3.1 din cadrul
Măsurii 214  cositul se poate efectua doar după data de 31 iulie,
 cositul se va realiza dinspre interiorul parcelei spre exteriorul acesteia,
 bandă necosită, lată de 3 metri, va fi lăsată pe marginile fiecărei parcele.

Această bandă poate fi cosită după data de 1 septembrie,
 masa vegetală cosită trebuie adunată de pe suprafaţa pajiştii nu mai târziu

de două săptămâni de la efectuarea cositului,
 păşunatul se va efectua cu maximum 0,7 UVM pe hectar,
 păşunile inundate nu vor fi păşunate mai devreme de două săptămâni de

la retragerea apelor,
 este interzis aratul sau discuitul pajiştilor aflate sub angajament,
 nu vor fi realizate însămânţări de suprafaţă sau supraînsămânţări. Se pot

face însămânţări cu specii din flora locală doar în cazurile când anumite
porţiuni de pajişte se degradează sau sunt afectate accidental,
 lucrările cu utilaje mecanizate nu sunt permise pe suprafaţa pajiştilor
60
Valoare ecologică
agricole
aflate sub angajament, cu excepţia celor operate cu forţă animală.
Falco vespertinus,  Utilizarea fertilizanţilor și pesticidelor este interzisă

Lanius Minor
Pachetul 3.2 din  Cositul trebuie efectuat cel mai târziu până la data de 1 iulie
cadrul Măsurii 214
 Cositul se va efectua în etape
 bandă necosită sau nepăşuntă, lată de 3 metri, va fi lăsată pe marginile

fiecărei parcele
 Masa vegetală cosită trebuie adunată de pe suprafaţa pajiştii nu mai târziu

de două săptămâni de la efectuarea cositului
 Păşunatul se va efectua cu maximum 1 UVM pe hectar
 Păşunile inundate nu vor fi păşunate mai devreme de două săptămâni de

la retragerea apelor
 Este interzis aratul sau discuitul pajiştilor aflate sub angajament
 Nu vor fi realizate însămânţări de suprafaţă sau supraînsămânţări. Se pot

face însămânţări cu specii din flora locală doar în cazurile când anumite
porţiuni de pajişte se degradează sau sunt afectate accidental
 Lucrările cu utilaje mecanizate nu sunt permise pe suprafaţa pajiştilor

aflate sub angajament.
Branta ruficollis  În fiecare an de angajament, după data de 15 septembrie, trebuie înfiinţată

Pachetul 6 din cadrul o cultură de cereale de
Măsurii 214
 toamnă (grâu, orz, secară, triticale) sau de rapiţă,
 Însămânţarea cerealelor de toamnă (grâu, orz, secară, triticale) sau a

rapiţei trebuie finalizată înainte de data de 15 octombrie,
 Parcelele angajate vor putea fi însămânţate cu porumb, dar nu mai târziu

de data de 15 mai, iar porumbul nu va fi recoltat înainte de data de 15
septembrie,
 La recoltarea culturii de porumb este lăsată o suprafaţă nerecoltată de

minim 5 % şi maxim 10 % sau în situaţia în care nu este înfiinţată o cultură
de porumb, în anul respectiv de angajament fermierul este obligat să
asigure o cantitate de 100 kg de porumb boabe pe hectar, în cel puţin un
61
Valoare ecologică
agricole
punct de hrănire situat pe suprafaţa fiecărei parcele angajate,
 În situaţia în care se înfiinţează o cultură de porumb, în anul respectiv, pe

parcela angajată, cultura de toamnă este încorporată în sol până cel târziu
la finalul lunii martie,
 Pe perioada de 5 ani a angajamentelor este obligatorie înfiinţarea în cel

puţin 2 ani a culturii de porumb pe timpul verii,
 Pesticidele şi fitostimulatorii (ingrăşămintele naturale) nu pot fi folosite

în perioada cuprinsă între însămânţarea culturii de toamnă şi 15 martie,
 Se interzic lucrările agricole în perioada 15 octombrie – 15 martie,
 Este interzisă folosirea metodelor de alungare şi/sau utilizarea otrăvurilor

în perioada cuprinsă între 15 octombrie şi 31 martie,
 Pășunatul este interzis în perioada începând cu 15 octombrie, până în 15

martie pe parcelele aflate
 sub angajament,
 Este interzis aratul sau discuitul pajiştilor din cadrul fermei
2.3.3. Măsuri specifice de management agricol pentru conservarea biodiversității în

ariile protejate
Directivele europene destinate conservării biodiversității, respectiv Directiva Habitate 92/43 EEC și Directiva
Păsări 79/409, impun Statelor Membre să ia măsuri pentru menținerea în stare favorabilă a unor specii și
habitate. Măsurile de management se aleg în funcție de caracteristicile habitatelor, respectiv speciilor care fac
obiectul conservării în fiecare arie protejată și sunt influențate uneori de condițiile specifice din respectiva arie
(de exemplu de amenințări). Aceste măsuri trebuie să indice cum anume se face o anumită lucrare agricolă
pentru ca aceasta să răspundă cerințelor habitatului sau speciei. Având în vedere că sunt numeroase habitate și
foarte multe specii care depind de terenurile agricole, este foarte dificil să se prezinte o listă completă pentru
măsurile de management care ar trebui respectate în gestionarea terenurilor agricole, așadar se face utilă
invocarea principiului precauției. Aplicarea acestuia poate însemna adesea respectarea managementului
tradițional din zonă. În cele ce urmează se prezintă câteva exemple de direcții strategice și de măsuri care se
pot stabili prin planurile de management ale ariilor protejate.
Măsurile și acțiunile de management al terenurilor / resurselor agricole impuse în arii protejate se suprapun
parțial peste măsurile minime de management pentru conservarea biodiversității prezentate în capitolul 2.3.1
În fiecare AP seturile de măsuri ar trebui stabilite sub coordonarea adminsitratorului AP, în colaborare cu
experții care cunosc cerințele speciilor și habitatelor și cu alți factori interesați.
62
2.3.4. Asigurarea unui context favorabil menținerii resurselor agricole prin măsuri de
încurajare a practicilor agricole prietenose cu natura
Viabilitatea agriculturii extensive se măsoară în aceeași termeni economici ca și agricultura convențională,

deși în cazul primului tip, comercializarea nu se află pe primul loc ca rațiune de a exista. Vizibilitatea
agriculturii extensive este legată de prezența pe piață și recunoașterea ei ca valoroasă de publicul larg. Astfel,
pe lângă măsurile directe de sprijin financiar prin programele de dezvoltare rurală, mai multe inițiative atât
publice cât și private încearcă să crească vizibilitatea roadelor agriculturii extensive și să formeze un public de
consumatori – susținători. Vom enumera câteva dintre acestea fără pretenția de a da o listă exhaustivă:
 Sprijinirea producției artizanale și a lanțurilor scurte de aprovizionare - mișcarea Slow Food

(www.slowfood.com) reunește organizații comunitare din peste 150 de țări, promovând soiurile și
gastronomia locală, ca o contrapondere la dezvoltarea fast-food din domeniul alimentar. În România
sunt mai multe „filiale” active, implicate în activități educative și organizarea de târguri pentru mici
producători locali printre altele. Existența și promovarea de lanțuri scurte agro-alimentare cunoaște în
momentul de față un decalaj major în termeni de metode de organizare și promovare care să permită
în principal producătorului o relație cât mai directă cu consumatorul. Prin această inițiativă se dă
posiblitatea fermierilor din România să se integreze în lanţuri scurte de valorificare a produselor pentru
a-şi putea diversifica şi creşte sursele de venit, pentru a dezvolta legături durabile cu consumatorii,
promovând în acelaşi timp rolul important deţinut de agricultură în cadrul societăţii. Crearea de lanțuri
scurte de aprovizionare va deschide oportunități de piață pentru fermieri, deținătorii de păduri și alți
antreprenori din mediul rural, pentru diversificarea gamei de produse, promovarea și vânzarea
produselor pe piețele locale sau aproape de sursa de producție, fie individual, fie în comun.(sursa:
PNDR-2014-202)
 Etichetele standardizate cu sigle recunoscute încearcă să diferențieze un produs al agriculturii de înaltă

valoare naturală și culturală, ghidând consumatorii spre o alegere mai sănătoasă și mai conștiincioasă,
oferind totodată o primă producătorilor. Exemple de astfel de cerificări DOP - Denumire de Origine
Protejată (ex. telemeaua de Ibănești), IGP – Indicație Geografică Protejată (magiunul de Topoloveni)
, STG – Specialitate Tradiițională Garantată25
 Certificare ca și producători ecologici. Biocoop Sibiu (www.biocoop.ro) este prima cooperativă

țărănească ecologică din România. Cooperativa reunește mai multe familii de mici producători din
zona Sibiului, dispunând de un magazin de desfacere dedicat în orașul reședință de județ. Agricultorii
reuniți în această cooperativă și-au certificat gospodăriile, astfel încât toate tipurile de produse pe care
aleg să le ducă la piață poartă eticheta de produs ecologic.
 Organizarea târgurilor de producători tradiționali – în ultimii ani au luat amploare târgurile de produse
tradiționale. Deși multe dintre acestea sunt controversate, acest lucru a dus la recunoașterea pe piața
locală sau chiar națională a câtorva producători autentici26.
25 Mai multe informații se găsesc în prezentarea: http://www.madr.ro/docs/ind-alimentara/produse-

traditionale/PREZENTARE_DGIA_INDAGRA1.ppt , accesată 24 martie 2014
26 Mai multe exemple se găsesc în broșura publicată de Agenția Județeană de Turism din Sibiu:
http://www.cjsibiu.ro/portal/sibiu/cjsibiu/portal.nsf/A065D0BA4CCD1DC4C22579580047028F/$FILE/Brosura%20cu
%20produse%20traditionale%20din%20judetul%20Sibiu%20protected%20(2).pdf , accesat 24 martie 2014
63
2.3.5. Mecanisme financiare care sprijină conservarea biodiversității
Prevederile legale menționate în secțiunile anterioare sunt puse în practică printr-un amestec de măsuri și
mecanisme financiare menite să sprijine prezervarea unor terenuri agricole bogate în habitate și specii, fără a
provoca pierderi de venit majore proprietarilor și gestionarilor de terenuri, respectiv producătorilor. Acestea s-
ar traduce prin angajamente ale agricultorilor care depășesc standardele și cerințele obligatorii relevante în
conformitate cu principiul „poluatorul plătește”, recompensate prin plăți care să contribuie la acoperirea
costurilor suplimentare și a pierderilor de venit generate de asumarea acestor angajamente. Fondul European
Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) este instrumentul de finanțare al Comisiei Europene pentru Pilonul
2 din Politica Agricolă Comună care se referă la sprijinirea plăților pentru servicii de mediu furnizare de
agricultori și îmbunătățirea guvernanței locale prin animarea comunităților rurale (programul LEADER).
Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) se ocupă de alocarea plăților directe prevăzute în Pilonul 1,
cu modificările din anul 2013 care pun accent pe obligativitatea măsurilor de ecologizare și spijin mai mare
pentru tinerii fermieri.
Regulamentele europene dedicate dezvoltării rurale conțin recomandări suplimentare pentru politica de
finanțare în domeniu în vederea sprijinirii unui mod de gospodărire care să asigure menținerea valorilor de
biodiversitate. Astfel, conform noului Regulament European 1305/2013 cu privire la sprijinul pentru
dezvoltare rurală din FEADR, plățile acordate în cadrul măsurilor de agromediu și al celor climatice ar trebui
să joace în continuare un rol important în sprijinirea dezvoltării durabile a zonelor rurale și în satisfacerea
cererii tot mai mari de servicii ecologice a societății. Totodată, plățile către fermieri pentru trecerea la
agricultura ecologică sau pentru menținerea acesteia ar trebui să îi încurajeze să participe la scheme de acest
tip, răspunzând astfel cererii crescânde a societății în ceea ce privește practicile agricole ecologice și
standardele ridicate de bunăstare a animalelor. Pentru a mări sinergiile la nivelul biodiversității, ar trebui
încurajate beneficiile aduse de măsura privind agricultura ecologică, contractele colective sau cooperarea între
fermieri, pentru a cuprinde zone adiacente mai vaste. Pentru evitarea revenirii în masă a fermierilor la
agricultura convențională, ar trebui sprijinite atât măsurile de conversie, cât și cele de menținere.

64
Sprijinul prevăzut în cadrul acestor măsuri se acordă pe hectar de suprafață agricolă fermierilor sau grupurilor
de fermieri care se angajează în mod voluntar să adopte sau să mențină practici și metode specifice agriculturii
ecologice (vezi capitolul 2.3.2.) definite în Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și care sunt fermieri activi.
Sprijinul se acordă exclusiv pentru angajamente care depășesc standardele obligatorii relevante stabilite în
temeiul titlului VI capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.
Angajamentele luate în temeiul acestei măsuri se fac pentru o perioadă de cinci până la șapte ani. În cazul în
care sprijinul se acordă pentru conversia la agricultura ecologică, statele membre pot stabili o perioadă inițială
mai scurtă care să corespundă perioadei de conversie. Dacă sprijinul se acordă pentru menținerea agriculturii
ecologice, statele membre pot să prevadă în programele lor de dezvoltare rurală o prelungire anuală după
încheierea perioadei inițiale. Pentru angajamentele noi în materie de conservare care urmează direct după
angajamentul îndeplinit în perioada inițială, statele membre pot stabili o perioadă mai scurtă în programele lor
de dezvoltare rurală.
Plățile se acordă anual și compensează beneficiarii pentru toate sau o parte din costurile suplimentare și
pierderile de venit suportate ca urmare a angajamentelor luate. Dacă este necesar, plățile respective pot acoperi
și costurile tranzacționale, reprezentând până la 20 % din prima plătită pentru angajamentele respective. Dacă
angajamentele sunt luate de grupuri de fermieri, nivelul maxim este de 30 % (Regulament 1305-art. 29, alin.
1,2,3,4).
Măsurilor de mediu și climă din Noul Program Național de dezvoltare Rurală pe perioada 2014 – 2020 li s-au
alocat un total de 2,387 de miliarde de eur pe următoarele direcții prioritare de acțiune:
a. Împădurirea şi crearea de suprafeţe împădurite şi perdele forestiere – sumă alocată: 105 milioane de
Euro - Măsura M08 - Investiții în dezvoltarea zonelor forestiere și ameliorarea viabilității pădurilor
(art 21). Cap 4.2.13. 013. Susținerea unui management durabil al pădurilor
b. Agromediu şi climă – sumă alocată: 850 de milioane de euro - ap. 8.2.8. Măsura M10 - Agro-mediu şi
climă (art 28)
c. Agricultură ecologică – sumă alocată – 201 milioane de euro - AP. 8.2.9.Măsura M11 – Agricultură
ecologică (art 29)
d. Delimitarea zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice –
sumă alocată: 1,231 miliarde de euro - Cap 8.2.10.Măsura M13 - Plăți pentru zone care se confruntă
cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice (art 31)
65
3. PLANIFICAREA STRATEGICĂ în domeniu

La ora actuală, decizia de planificare a gestionării fondului agricol pornește, în general, de sus în jos, de la
o nevoie de dezvoltare sectorială și nu teritorială. De obicei, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
utilizează datele furnizate de Institutul Național de Statistică și decide, în baza negocierilor cu Comisia
Europeană care va fi strategia de dezvoltare pe următorii 6 ani (acum 2014-2020). Există puțină comunicare
inter-instituțională la diversele nivelurile strategice (MADR), tactice (APIA, etc) și operaționale (consilii
locale, agricultori). Totodată, realizarea Planului Național de Dezvoltare Rurală se realizează cu o minimă
consultare publică, prin contractarea consultanților interni și internaționali – AGROSTAR, GBI, Institutul
Pedologic și Academia de Studii Economice București, beneficiarii finali fiind prea puțin implicați și
consultați.
Această stare de fapt creează sincope în dezvoltarea sectorului prin faptul că nevoile din teritoriu nu sunt
bine reprezentate, generând adesea nerecunoașterea și contestarea documentelor emise de autoritățile
centrale de către cei cărora li se adresează. Societatea civilă, prin inițiativa Alianței ROPAC a reacționat
formulând un răspuns la propunerile MADR, în forma unui PNDR propriu, realizat în baza consultărilor cu
asociațiile profesionale27.
27 Poate fi accesat la adresa: http://www.scribd.com/doc/170992116/Alianta-RO-PAC-2014-2020-Propunere-PNDR-
66
În plus, lipsa de comunicare cu beneficiarii duce la o atingere subperformantă a obiectivelor, precum o rată
scăzută de absorbție a fondurilor structurale, grad de inițiativă scăzut în rândul agricultorilor, dar și
neîndeplinirea țelurilor de conservare a biodiversității. Acest ultim punct este cel mai stringent în lumina
unei lipse de spirjin susținut pentru micii producători, păstrători ai practicilor agricole tradiționale care
furnizează servicii de mediu, întrucât rata de abandon a activității agricole este în creștere.
Integrarea aspectelor de conservare a biodiversității în strategiile pe agricultură la diversele nivele

decizionale este minimală. Practic se pornește de la principiile și prioritățile din tratatele și documentele
internaționale și europene care rămân însă pe hârtie, nefiind susținute de planuri de acțiune concrete. Pentru
un exemplu de analiză strategică pe sectorul agricol vezi Anexa 2, unde sunt comparate documente de
planficare de la toate nivelurile decizionale, cu aplicație pe Regiunea Centru.
Problemele enumerate anterior conduc la necesitatea integrării proceselor de planificare strategică a

managementului resurselor agricole deoarece contextul a dus la apariția și conștientizarea nevoii unei
schimbări cu efecte pe termen lung.
3.1. Cadrul legal pentru planificare
Principalele acte de reglementare ce definesc cadrul legal în care se desfășoară managementul resurselor
agricole din punct de vedere al biodiversității sunt prezentate în capitolul 2.1. Cadrul legal de planificare
este definit si de alte documente cu caracter strategic, documente a căror implementare este definită de
legislație (Tabelul 7). Aceste documente strategice sunt cele ce trebuie să integreze la toate nivelurile
aspectele multidisciplinare ce sunt necesare unei utilizări durabile a valorilor resurselor agricole (secțiunea
1.1), precum și punctele de vedere ale factorilor interesați, astfel încât acest sector/domeniu să fie
fundamentat pe o abordare strategică, intersectorială și participativă.
În tabelul de mai jos se prezintă atât reglementările și strategiile / programele ce stau la baza dezvoltării
strategice a sectorului cât și pe cele relevante din alte sectoare sau pentru dezvoltarea durabilă locală,
județeană, regională sau națională.Tabel 7 - Acte normative și strategii / programe relevante pentru sector
Nivelul Normativul
2014-2020
67
European  Noua Politica Agricolă Comună 2014-2020 – stabilește direcțiile de
finanțare pe cei 2 piloni (organizațiile comune de piață și dezvoltarea
rurală)
 Proiect de raport referitor la micile exploatațiile agricole

(2013/2096/INI) al Parlamentului European, Comisia pentru
Agricultură și Dezvoltare Rurală (14.10.2013)
Directivele cadru:
o SEA (2001/42/CE – evaluarea strategică de mediu
o Apă 2000/60/CE
o Habitate (92/43/EEC – SAC (arii speciale de conservare)
o Păsări (79/409/EEC – SPA (arii de protecție specială

acvifaunistică)
o Directiva Sol (este în dezbatere)
o Directiva Inspire 2007/2/EC (Infrastructură pentru

Informații spațiale)
 Art. 4 şi 6 din Regulamentul Consiliului Uniunii Europene (CE) nr.

73/2009 privind stabilirea normelor comune pentru sistemele de ajutor
direct pentru agricultori în cadrul PAC şi de instituire a anumitor sisteme
de ajutor pentru agricultori.
 Strategia Lisabona (UE își propune să devină cea mai competitivă și

dinamică economie bazată pe cunoaștere și dezvoltare economică
durabilă și coeziune socială; stabilește obiective specifice inclusiv
pentru mediu)
 Convenția de la Berna (19 septembrie 1979 ) – privind conservarea vieții

sălbatice și a gabitatelor naturale
 Agenda 21 a ONU cu privire la dezoltarea durabilă
 CBD (Convenția privind Diversitatea Biologică) a ONU
Național Acordul de parteneriat România - Uniunea Europeană
 Cadrul Național strategic pentru dezvoltarea durabilă a sectorului

agroalimentar și pentru dezvoltarea spațiului rural 2014-2020;
68
 Planul Național pentru Dezvoltare Rurală 2014-2020;
 Strategia Națională pentru dezvoltarea zonei montane
 Strategia națională pentru biodiversitate
Regional  Strategiile de dezvoltare regionale (ex. Planul de dezvoltare al Regiunii

Centru pentru perioada 2007 – 2013)
Județean  Strategia de dezvotare județeană include obiective și măsuri care

vizează dezvoltarea sectorului agricol (ex. Strategia de dezvoltare a
Județului Brașov Orizonturi 2013-2020-2030)
Zonă (Microregiune)  Strategiile de dezvoltare a Grupurilor de Acțiune Locală (ex. Planul de

dezvoltare locală a GAL Microregiunea Hârtibaciu)
Local  Strategia de dezvoltare a comunei (ex. Strategia de dezvoltare durabilă

a comunei Prejmer în perioada 2011-20120)
În cazul siturilor Natura 2000, respectiv a ariilor protejate în general, Planul de management al ariei devine
documentul cadru care stabilește direcții de management strategice pentru toate domeniile / sectoarele de
activtate care trebuie să contribuie la atingerea obiectivelor ariei protejate. Acest lucru derivă nu numai din
prevederile legislației, dar și din rolul pe care ariile protejate și administratorii acestora trebuie să le
îndeplinească: zonele respective sunt cele care trebuie să demonstreze mecanisme viabile de dezvoltare
durabilă bazată pe utilizarea responsabilă a resurselor naturale (vezi Figura 3).
69
Figura nr. 3- Rolul planurilor de management al ariilor protejate în planificarea strategică
3.2. Instituții responsabile pentru planificarea strategică și rolul lor
La nivel național strategia se elaborează de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării rurale prin Autoritatea
de Management Direcția Generală Dezvoltare Rurală (AM-DGDR), în colaborare cu asociațiile profesionale
din sector și firme de consultanță.
La nivel județean nu există un proces coordonat de planificare la nivel de județ sau de microregiune strict
pe sector. În schimb la nivel de microregiune, strategiile de dezvoltare durabilă elaborate de Grupul de
Acțiune Locală includ și o componentă legată de agricultură.
La nivel local / zonal nu există un proces coordonat de planificare la nivel de UAT-uri. Consiliile locale
introduc componenta agricolă în strategiile lor de dezvoltare.
MADR prin Direcția Generală de Dezvoltare de Rurală (DGDR) este Autoritate de Management pentru
viitorul Program Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), finanțat prin Fondul European Agricol pentru
Dezvoltare Rurală (FEADR). MADR coordonează două agenții de plată: Agenția pentru Finanțarea
70
Investițiilor Rurale (AFIR), ce derulează proiecte din FEADR și Agenția de Plată Intervenție Agricultură
(APIA), ce derulează plăți directe din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), cunoscute și ca plăți
directe pe suprafață și număr de animale. Plățile corespunzătoare măsurilor de mediu sau conservarea
biodiversității vor fi delegate de la FEADR la APIA.
În tabelul de mai jos prezentăm rolul actorilor implicați în planificare strategică pe diferitele niveluri
decizionale.
Tabel 8 - Instituții implicate în planificare și rolul acestora
Planuri/
Nivel Responsabili Rolul acestora
strategii
EUROPEAN Vezi pct 3.1 Parlamentul CE –elaborare, PE- aprobare CE prin DG

European (PE), AGRI aprobă Planul Național de
Comisia Europeană Dezvoltare Rurală a Statului Membru
(CE) (elaborare) CE (România) pe perioada de programare
(implementare 2014-2020.
NAȚIONAL PNDR, vezi MADR Autoritate de Management (AM PNDR) -

pct 3.1 elaborare și monitorizare.
Agenția pentru Finanțarea Investițiilor

Rurale (AFIR)- Implementare tehnică și
financiară;
Agenția Plăți și Intervenții Agricultură

(APIA)-Implementare tehnică și finaciară
plăți directe.
Agențiile sunt coordonate de MADR.
Planul MDRAP Autoritate de Management Program

regional Operațional Regional (POR), Program
(FEDR), POS Operațional Capacitatea Administrativă
Mediu (POCA), Program Operațional Cooperare
Teritorială (POCT). Elaborare planuri
structurale.
Ministerul Mediului Ministerul Mediului răspunde ca și

Organism Intermediar de Programul
Operațional de Mediu (POS MEDIU).
Elaborare cadru structură/sector specific.
71
Planuri/
Nivel Responsabili Rolul acestora
strategii
JUDEȚEAN Strategia de Consiliul Județean Consiliul Județean - elaborare, evaluare,

dezvoltare (CJ), Asociații de monitorizare. Structurile subordonate CJ-
județeană dezvoltare raportare, implementare.
Intracomunitară
(ADI)
ZONAL Plan Grup de acțiune Elaborare Plan Dezvoltare Locală,

(MICROREGIO dezvoltare Locală (GAL) implementare tehnică, monitorizare,
NAL) locală raportare către AM PNDR.
LOCAL Strategia de Consilul Local (CL), Elaborare, implementare, monitorizare,

dezvoltare Primăria raportare către Consiliul Județean, GAL,
locală sau AM PNDR.
3.2.1. Planificarea strategică la nivel local
Nivelul local este nivelul ce constituie baza piramidei decizilor. Este nivelul cel mai implicat in management
și cel mai interesat de valorificarea resursei. Nivelul local are cele mai mari costuri în ceea ce privește
managementul resursei fiind în consecință cel mai receptiv la modificările ce pot apărea. În plan teoretic
nivelul local constituit în cazul de față de gestionari ai terenurilor agricole, administratori ai ariilor naturale
protejate și, în funcție de caz, de autorități publice locale, este nivelul cel mai interesat de atragerea
suportului altor factori interesați. Grupurile țintă ale nivelului local sunt primele entități ce au capacitatea
de a semnaliza apariția unei probleme (manageriale, ecologice, biologice etc.) fiind primii ce conștientizează
necesitatea unei schimbări. Procesul participativ la acest nivel constă în identificarea obiectivă a
problemei(lor) de către toate grupurile țintă, definirea problemei și transmiterea ei către nivelul tactic și
ulterior strategic.
Totodată, se remarcă rolul din ce mai mare în c al Grupurilor de acțiune locală (GAL) care se dorește să
devină rezervoare de inițiative locale și catalizatoare ale capitalului social local, datorită faptului că reunesc
aproape tot spectrul de actori publici și privați dintr-o zonă definită pe criterii de afinități culturale. Pe
următoarea perioadă de programare, GAL-urile din România se așteaptă să se dezvolte după modelul celor
din vestul Europei care funcționează acum ca principali artizani ai dezvoltării rurale locale. Acest fapt va
duce la încorporarea planurilor de dezvoltare locală elaborate de GAL în strategiile de dezvoltare județeană.
Pentru a putea accesa finanțări, GAL-urile vor fi obligate să pregătească strategii care includ și componenta
agricolă.
Nivelul local are un rol cheie în întregul proces participativ și multidisciplinar de management al resurselor
agricole deoarece el este cel care semnalizează problema sau propune schimbarea și cu siguranța va fi cel
desemnat să implementeze și soluția. Este evident că în întreg procesul de planificare strategică nivelul local
este elementul ce poate și trebuie să asigure inițierea schimbării.
72
3.2.2. Planificarea strategică la nivel județean / regional
La nivel județean / regional, planificarea este cel mai frecvent realizată de Consiliile Județene,
respectându-se planurile naționale și direcțiile impuse de legislația cadru în vigoare. La planificarea privind
mediul și resursele naturale la nivel județean / regional participă cu rol consultativ si instituțiile/autorități cu
atribuții la nivel județean (Agențiile Județene pentru Protecția Mediului, Direcțiile Agricole, Inspectorate
pentru Regim Silvic și Vânătoare, Direcțiile Sanitar Veterinare, Comisariatele județene ale Gărzii Naționale
de Mediu, Direcții Silvice, etc) coagulându-se astfel diferite nivele de expertiză și domenii de competență.
Din păcate, o analiză atenta a planurilor adoptate la nivel județean evidențiază o tendință puternică de
“plagiere” de tip copy/paste de la un județ la altul și de la o regiune la alta, evidențiindu-se astfel lipsa
expertizei și a consultăriilor publice reale și participative îndeosebi cu nivelul operațional-local. În plus,
colaborarea autorităților cu competențe pe mediu de-o parte și agricultură de cealaltă parte este destul de
redusă, acest fapt generând o ratare a mizelor de conservare a biodiversității asumate de România la nivel
comunitar, de multe ori cu repercursiuni asupra utilizatorului de resursă. Într-o oarecare măsură și după caz,
ONG-urile sunt cele care oferă supervizare gestionarilor de terenuri în atingerea obiectivelor de mediu. Până
în prezent, deși există pârghii și recomandari legislative concrete nu există planuri de gestionare a resurselor
agricole care sa înglobeze o viziune coerentă a tuturor factorilor interesați la nivel local.
Problemele menționate anterior însă nu sunt cauzele, ele sunt în fond rezultanta modului în care nivelul
tactic este implicat în cadrul procesului de management al resurselor. Având atribuții delegate de la nivelul
strategic, entitățiile din nivelul tactic au doar rolul de interfață între nivelul operațional și nivelul strategic.
Fără oportunitatea de a deveni operațional și cu certitudine aflat în imposibilitatea de a planifica, nivelul
tactic este adesea obligat să aloce resurse pentru a soluționa probleme ce nu aparțin nivelului lor. În acest
context, în procesul participativ, nivelul tactic devine un nivel tampon, absorbind șocurile și ameliorând
intensitatea problemelor. Această abordare are capacitatea de a rezolva probleme pe termen scurt însă cu
certitudine nu are efecte pozitive pe termen lung și nu reprezintă o abordare strategică.
Funcționalitatea nivelului tactic este determinată de capacitatea și obligația de a susține inițierea

schimbărilor la nivelurile locale. Aici trebuie determinat dacă soluțiile propuse și implementate au avut
efectul scontat.
3.2.3. Nivel național
La nivel național, cadrul legal care reglementează gestionarea resurselor agricole din punct de vedere al
biodiversității și stabilește responsabilități pentru toate cele trei nivele este centrat în jurul Programului
Național de Dezvoltare Rurală și a Legii ariilor protejate. Disputate în numeroase momente, aceste două
documente cadru sunt contestate însa, fie de autoritațile nationale și județene care doresc limitarea
restricțiilor impuse de existența unor arii protejate sau specii/habitate de interes conservativ, fie de către
custozi și administratori ai ariilor protejate, asociați neguvernamentale și profesionale care reclamă
necesitatea de amendare a acestora și impunerea unor schimbări care să ducă la stoparea pierderii de
biodiversitate.
Generate pentru consolidarea unor direcții de acțiune strategică la nivel național, câteva documente oficiale
însoțesc sistemul legislativ, fără a avea însa un efect sinergic pozitiv asupra resurselor agricole la nivel
73
național: Cadrul Național strategic pentru dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar și pentru
dezvoltarea spațiului rural 2014-2020, Strategia Națională de Conservare a Biodiversității și Strategia
Națională pentru dezvoltarea zonei montane. Existența strategiilor adoptate și asumate cu scopul declarat
de a contribui la conservarea biodiversității și la o utilizare durabilă a fondului agricol este, momentan, una
decorativă întrucât există puține date care să confirme respectarea principiilor și măsurilor de eco-
condiționalitate prezentate în capitolul 2.
Odată identificată problema de management a resursei de către nivelul operațional și transmiterea

informației prin intermediul nivelui județean, nivelul strategic are rolul de a asigura concentrarea resurselor
disponibile în vederea implementării procesului de identificare a soluției. În tot acest proces entitățile de la
nivelul strategic au obligația de a analiza, pe baza datelor disponibile la nivel național sau prin colectarea
unor seturi de date suplimentare, în ce măsură problema identificată este una de nivel strategic sau una de
nivel operațional. Indiferent de scara la care se manifestă problema, nivelul strategic trebuie să se asigure
că rezolvarea problemei se face prin proces participativ. Urmează identificarea mecanismelor și demararea
proceselor de corectare a situației sau dezvoltare a inițiativei, nivelul strategic trebuie să se asigure și de
demararea sistemului de monitorizare sau control a modului de implementare a soluției proiectate.
3.3. Factori interesați
Implicarea factorilor interesați în procesul de management al resurselor agricole reprezintă un concept nou,
dar de importanță esențială pentru dezvoltarea corespunzătoare a sectorului.
Prin factori interesați se înțeleg toate categoriile de persoane care la un moment dat pot fi afectate de modul
în care se face managementul fondului agricol, în mod pozitiv sau negativ și/sau care pot influența, prin
decizii sau acțiuni directe managementul sau starea resurselor.
Identificarea și analiza factorilor interesați se poate face utilizând metodologii existente, așa cum se
recomandă în capitolul 4.3 al prezentului Ghid, respectiv în Ghidul pentru planificarea durabilă a resurselor
naturale. Analiza va releva posibilele interese ale celor afectați atât negativ cât și pozitiv de modul în care
se face managementul terenurilor agricole, dând informații prețioase pentru stabilirea măsurilor care pot
creștesuccesul eforturilor întreprinse. Având această analiză bine realizată, managerul de resurse își poate
introduce în plan cum să lucreze cu diferiți factori interesați.
Caracterul special al sectorului este dat de faptul că resursele gestionate au un rol extrem de important în
menținerea unei societăți sănătoase și a echilibrului ecologic Contextul în care proprietarii și gestionarii
terenurilor și a altor resurse naturale precum și managerii altor sectoare sunt sau pot fi afectați de starea
fondului agricol și pot influența starea acestuia prin activitățile lor, impune transformarea managementului
într-unul de tip participativ.
Daca factorii interesați nu sunt implicați (prin reprezentanții lor) în toate etapele procesului de planificare
sau de implementare a unei soluții, sau cel puțin în dezbateri sau consultări există o probabilitate ridicată ca
sprijinul acestora pe termen lung să fie minim sau chiar nul, ceea ce poate face ca procesul de planificare și
implementare, după caz, să fie inutil și să aibă eficiență redusă.
Trebuie să se țină cont însă că în contextul managementului fondului agricol ca resursă, managementul se
face la nivel local, iar impactul unor servicii se rezumă tot la acest nivel. Dar beneficiarii valorilor economice
74
directe și indirecte fac parte din grupul mare al factorilor interesați, care se extinde mult ”peste” nivelul
local, incluzând grupuri de nivel regional și național (chiar și internațional). În consecință nivelul local,
responsabil pentru managementul resursei, are responabilități suplimentare în comparație cu autoritățile și
instituțiile din sector de la nivel judetean și national, întrucât acțiunile lor au consecințe directe la toate
nivelurile. Întrucât liniile directoare sunt trasate de nivelul național prin nivelul județean, responsabilitatea
succesului sau insuccesului pe termen lung în acest sector este distribuită și la aceste nivele într-o oarecare
măsură.
Participarea factorilor interesați este justificată și recomandată prin prisma mai multor considerente28:
1. De asigurare a transparenței prin informarea publicului în mod corect și ușurarea accesului la

informațiile și cunoştinţele disponibile;
2. De garantare a unui proces democratic de luare a deciziilor, în conformitate cu drepturile

fundamentale ale omului (ex. drepturile de proprietate);
3. De integrare a cunoştinţelor şi resurselor de care dispun factorii interesați (ex. actori instituţionali
sau non-instituţionali) în procesul management al domeniului, pentru a-l face mai eficient;
4. De dezvoltare a unui mediu social favorabil pentru AP, prin echilibrarea intereselor divergente şi
prin evitarea, ameliorarea sau reducerea conflictelor.
Trebuie de asemenea să se conștientizeze și să se accepte faptul că participarea presupune alocarea de resurse

suplimentare, în special de timp și de resurse umane, procesul decizional devenind mai anevoios. Cu toate
acestea, legitimitatea planului sau proiectului elaborat prin abordări participative va fi net superioară decât
dacă se elaborează ”centralizat”, fără implicarea factorilor interesați.
Implicarea în procesul de elaborare a unor strategii sau de implementare a unor proiecte a factorilor interesați
are ca principale avantaje faptul că:
(1) permite evitarea pe termen scurt și mediu a potențialelor conflicte;
(2) asigură un transfer parțial al responsabilităților;
(3) permite implicarea și altor entități și dupa caz atragerea de resurse în procesul de management.
Avantajele vor fi însă evidente doar în măsura în care procesul de participare a factorilor interesați se
realizează în baza unui plan bine definit, construit pe analiza factorilor interesați, în mod profesionist și
onest, astfel încât să se construiască o relație de încredere și colaborare reală între managerii de resurse
agricole și factorii interesați (a se vedea recomandările de la capitolul .4.3. Integrarea și implicarea
factorilor interesați)
28 Adaptat din Ioniță, A., Stanciu, E., Manual pentru management participativ – ghid pentru creșterea participării
factorilor interesați în managementul ariilor protejate din ecoregiunea carpatică, 2012
75
3.4. Corelarea planificării managementului resurselor agricole și a ariilor protejate
(inclusiv a siturilor Natura 2000)
3.4.1. Cum au fost luate în calcul ariile protejate în planificarea managementului

resurselor agricole până în prezent ?
Înainte de 1990, politica sectorială a fost de valorificare la maxim a potențialului agricol, într-un mod
intensiv, fără a se ține cont de ariile protejate existente. În această perioadă s-a intervenit și s-au produs
modificări antropice substanțiale asupra unor zone cu valoare naturală ridicată. Binecunoscut este în acest
sens cazul Deltei Dunării, unde au fost desecate și transformate pentru agricultură suprafețe extinse.
După Revoluție, multe din zonele cu utilizare intensivă au fost abandonate, transformându-se prin procese
naturale în pajiști care acum au valoare de biodiversitate ridicată sau chiar în păduri tinere. O parte din
acestea și-au refăcut în mod natural valoarea de biodiversitate, unele fiind incluse în noile arii protejate, în
special în siturile Natura 2000, altele fiind încadrate în categoria terenurilor agricole cu înaltă valoare
naturală (HNVF).
În același timp Natura 2000 a avut ca punct de plecare pentru desemnarea siturilor nevoia de a identifica și
proteja ceea ce a mai ramas din habitatele naturale și semi-naturale și speciile sălbatice autohtone. O bună
parte din siturile Natura 2000 se suprapun zonelor în care s-a practicat și se practică agricultura, (vezi Figura
5), această activitate contribuind de fapt la menținerea unor habitate seminaturale foarte importante pentru
societate. Agrobiodiversitatea rezultată din agricultura tradițională cumulează un număr impresionant de
specii de floră și faună de interes comunitar. Acest lucru se poate observa cel mai bine pe harta de la Figura
4 unde sunt suprapuse zonele importante pentru păsări cu zonele defavorizate și cu zonele cu înaltă valoare
naturală.
Ariile protejate, în special siturile Natura 2000 pot și ar trebui să aibă un rol extrem de important în
conturarea și implementarea strategiilor naționale și regionale pentru agricultură. De exemplu, strategia de
reconstituire a unor terenuri arabile pentru a se ajunge de la 700.000 ha la 800.000 ha necesare pentru
România (în condițiile în care am avut cca 1 milion de ha), trebuie corelate cu menținerea pajiștior cu valoare
naturală înaltă din zonele HNV și siturile Natura 2000, chiar dacă în urmă cu câțiva ani parte din acestea au
fost terenuri arabile.
Legislația actuală este permisivă cu schimbarea ascendentă a categoriei de folosință a terenului ceea ce
contravine în foarte mare măsură obiectivelor AP (vezi art. 77 din legea fondului funciar nr. 18/199).
3.4.2. Cum se reflectă managementul resurselor agricole în planurile de management

ale ariilor protejate?
Elaborarea planurilor de management pentru arii protejate este o activitate relativ nouă în România ce a luat
un avânt considerabil îndeosebi datorită existenței unor surse de finanțare care au încurajatrealizarea de
planuri de management pentru toate categoriile de arii protejate.
Indiferent de categoria ariei protejate, dacă aceasta se suprapune peste terenuri agricole, procesul de
realizare a unui plan de management ce are ca obiectiv protecția speciilor de floră și faună, se desfășoară
76
parcurgând minim următoarele etape:
 Documentare privind istoricul activitățiilor implementate – activitate ce presupune deschiderea unui

dialog cu managerii de resurse din zona de interes a ariei naturale protejate (nu doar din aria naturală
protejată);
 Colectare date din teren și actualizarea informațiilor deja existente – considerând necesitatea
implementrării unor programe de monitorizare pe termen lung a speciilor și habitatelor este
recomandat ca procesul de colectare date din teren să fie planificat și implementat cu participarea
managerilor de resurse din zona de studiu;
 Analiza și interpretarea datelor colectate – considerând experiența mangerilor de resurse agricole

este oportună cooptarea în cadrul activitățiilor a cel puțin unei persoane din grupul
managerilor/utilizatorilor de resurse agricole;
 Elaborarea strategiei de management, care cuprinde obiectivele și direcțiile de management precum

și măsurile de management – este oportună cooptarea în cadrul activitățiilor a cel puțin unei
persoane din grupul gestionarilor de resurse agricole;
 Organizarea dezbaterilor și consultărilor publice cu factorii interesați - este parte a procesului de

planificare participativă și în cazul managementului resurselor agricole.
Tabel 9 - Exemple de direcții strategice, măsuri și acțiuni de management propuse pentru managementul
terenurilor agricole într-un sit Natura 2000
Activități și măsuri specifice de management ce se vor aplica de către managerii resurselor

agricole
Programul 1: Managementul biodiversității
Sub-programul 1.1: Managementul habitatelor de pajiști şi a speciilor legate de aceste habitate
1.1.1.Menținerea habitatelor Menținerea habitatelor de pajiști prin asigurarea păşunatului cu

de pajiști aflate în stare bună încărcături de animale între 0,3-1 UVM/ha, numai în perioada 01 aprilie
de conservare prin pășunat și – 30 noiembrie sau prin cosire anuală -cel puţin o dată pe an- după data
cosit, cu respectarea de 15 iulie în cazul pășunilor care au încărcătură de animale sub 0,3
încărcăturii de animale și a UVM/ha, precum şi pe toate fâneţele din cuprinsul AP
perioadelor de pășunat,
respectiv cosit conform Nu se vor efectua lucrări de curăţire a pajiştilor în perioada 01.03 –
prevederilor prezentului Plan 31.08 şi menţinerea tufărişului pe o suprafață de min 5 – max. 10%
77
de management. Promovarea cosirii după data de 15 iulie dinspre interiorul parcelei spre
exterior, lăsând benzi marginale de vegetație naturală de minim 10 %,
care se pot cosi după 15 septembrie
1.1.2.Menținerea folosinței Aplicarea prevedrilor legislației în ce privește pajiștile.

actuale și descurajarea
abandonului terenurilor cu Stabilirea propunerilor de plăți compensatorii pentru prevenirea
pajişti pentru menținerea abandonului de terenuri și lobby pentru alocarea sumelor necesare
habitatelor de interes de proprietarilor -plăți agromediu și plăți Natura 2000-
conservare.
1.1.3.Menținerea pășunilor Menținerea arborilor existenți pe pășunile cu arbori (densitate medie cel
cu arbori puțin 2 arbori la ha, peste 80% de vârstă peste 80 de ani) și asigurarea
regenerării pentru menținerea acestei densități
Corelarea cerințelor APIA cu necesitățile AP
Stabilirea, de comun acord cu APIA a modului în care se poate încuraja

menținerea parțială a regenerărilor naturale de arbori pe pășunile cu
arbori.
1.1.4.Crearea de pâlcuri de Plantarea de arbori pe pajiștile importante pentru conservare

arbori cu o densitate de cel
puțin 1-2 arbori/ha -pot fi și Stabilirea, de comun acord cu APIA a modului în care se poate încuraja
pâlcuri de mai mulți arbori, menținerea parțială a regenerărilor naturale de arbori pe pajiști
chiar și pâlcuri de pădure- și
de arbuști pe toate pajiștile de
interes de conservare
1.1.5.Menținerea Menținerea compoziţiei specifice a pajiştilor și refacerea pajiştilor

compoziției specifice a numai cu specii autohtone de origine locală
pajiștilor în acțiunile de
îmbunătățire / refacere a Prevenirea degradării compoziţiei specifice caracteristice habitatelor de
productivității pajişti şi a statutului de conservare a speciilor de faună legate de pajişti
prin interzicerea incendierii
Asigurarea mentinerii compozitiei floristice a habitatelor de interes

conservativ si a populatiilor de fluturi si pasari de interes comunitar
legate de pajisti, prin interzicerea folosirii pe pajisti a ingrasamintelor
chimice si a substantelor de protective a plantelor – măsurile fiind
încurajate și prin Plățile de agro-mediu din cadrul Măsurilor 214.
78
În planurile de management pentru siturileNatura 2000 elaborate și în curs de elaborare există prevederi
care țin de managementul resurselor agricole relevante, întrucât de modul în care se gestionează în special
pajiștile depinde menținerea multor habitate și specii, acestea influențând la rândul lor calitatea resurselor
agricole.
Măsurile și acțiunile de management al terenurilor / resurselor agricole impuse în arii protejate se suprapun
parțial peste măsurile minime de management pentru conservarea biodiversității prezentate în capitolul
2.3.1.
O deficiență în majoritatea planurilor de management realizate este faptul că măsurile de management sunt
orientate către speciile de floră și faună ce beneficiază de un statut de protecție (gâsca cu gât roșu, cârstelul
de câmp etc.). În cadrul procesului participativ de planificare și implementare a managementului unei arii
protejate, custozii trebuie să se asigure că planul de management include și obiective ce vizează și alte specii
de faună și că obiectivele lor sunt prezente in plan. Acest deziderat se bazează pe legătura strânsă dintre
specii și necesitatea abordării integrate în managementul biodiversității. Cu alte cuvinte, atenția ar trebuie
să se concentreze pe buna funcționare a ecosistemului care susține specia respectivă.
În Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 sunt recunoscute aceste zone cu înaltă valoare
naturală (HNV), dispunându-se luarea de măsuri pentru a se menține speciile de interes comunitar care
depind de aceste agro-ecosisteme. După cum s-a văzut în secțiunea 2.3.2 pachetele de agro-mediu
subvenționează activitatea extensivă a agricultorilor din aceste zone, impunând reguli de management sau
reconfirmând necesitatea continuității practicilor agricole tradiționale. Totuși, interpretarea și aplicarea
măsurilor prevăzute de aceste pachete nu a fost întotdeauna conformă cu interesul conservării biodiversității
și de multe ori pajiștile au fost curățate de specii valoroase (jnepeniș) și vegetație arbustivă, respectiv de
arbori izolați. Acest lucru este generat de lipsa de corelare între planurile de management ale terenurilor
agricole cu planurile de management ale ariilor protejate. Se remarcă aici o lipsă de dialog între diverșii
utilizatori ai acelorași resurse dar cu scopuri diferite. De multe ori nu există planuri de management din
partea a nici uneia dintre entități sau nu există custode pentru aria protejată.
Pentru actuala perioadă de programare (2014-2020) se dorește o continuare a pachetelor de agro-mediu. În

relație cu managementul siturilor Natura 2000, acestea ar deveni o măsură de spriin de bază pentru
agricultori suplimentată cu plățile compensatorii aferente siturilor.
79
Figura nr. 4 - Harta suprapunerilor AP peste zonele agricole
În harta de mai sus se poate observa o suprapunere evidentă a zonelor agricole montane și subalpine cu ariile
protejate. Deficitare sunt zonele extracarpatice unde presiunea umană asupra zonelor naturale este mai
mare.
Figura nr. 5 – Suprapuneri Zone Devaforizate-Zone cu Înaltă Valoare Naturală /Zone

importante pentru păsări
80
Majoritatea ariilor protejate se suprapun mediului rural, unde, în cele mai multe cazuri, activitatea
economică de baza este agricultura. Ariile protejate limitează dezvoltarea activităților agricole intensive,
care au un randament economic mai mare pe termen scurt și restricționează schimbarea categoriei de
utilizare a terenurilor în sensul dezvoltării infrastructurii, construcțiilor, etc, ceea ce poate avea un impact
economic negativ asupra comunităților umane limitrofe. Pentru a compensa acest efect, în special în zonele
clasificate ca ”defavorizate”29, este necesară aplicarea unor măsuri compensatorii (e.g. acodarea subvențiilor
și platilor compensatorii, scutiri de taxe, etc).
3.4.3. Importanța managementului celorlalte resurse naturale pentru domeniu
De la primele pagini ale prezentului ghid s-a menționat că managementul fondului agricol este un sector
multidisciplinar aflat într-o dependență funcțională de alte domenii precum silvicultura. Gestionarul de
resurse agricole trebuie să fie conștient de contribuția sa la menținerea ecosistemelor cât mai aproape de
echilibrul lor natural, de faptul că starea resursei depinde de modul în care sunt administrate terenurile și
alte resurse naturale, precum și de presiunile generate de diferite activități umane, dar și de faptul că în
cadrul procesului de dezvoltare durabilă este important ca el să mențină legături funcționale și cu manageri
ai altor resurse.
Pădurile, pășunile și fânețele, terenurile agricole, râurile, lacurile sunt elemente ale ecosistemelor aflate într-
o strânsă interdependență. Exploatarea irațională a unei resurse din cele menționate anterior are impact
negativ și asupra celorlalte resurse. Conceptul ”multidisciplinar” abordat în contextul conservării
biodiversității capătă un sens aparte deoarece indică fără dubiu necesitatea integrării managementului
resurselor menționate.
Principalele proceduri administrative impuse de legislația actuală care se constituie în instrumente

importante de corelare a obiectivelor de management din diferite sectoare și de asigurare a menținerii
biodiversității sunt:
 Procedura de Evaluare Strategică de Mediu (SEA) și de Evaluare a Impactului asupra Mediului

(EIA), ce se realizează pentru planuri și programe este un instrument util pentru armonizarea
modului de utilizare a resurselor.
 Procedura de Evaluare Adecvată este impusă în siturile Natura 2000 cu scopul asigurării conservării
tutror speciilor și habitatelor de interes comunitar.
 Procesul participativ solicitat de către autoritatea centrală de mediu în realizarea planurilor de

management pentru arii protejate este de asemenea o procedură ce are rolul de a asigura integrarea
obiectivelor factorilor interesați din domeniul de exploatare a resurselor silvice, agricole, acvatice
și faunistice, cu intenția de a uni toate eforturile în planificarea unei utilizări durabile condiționată
de menținerea unui nivel acceptabil al biodiversității.
29
Reglementate prin legea nr.20 din 15 ianuarie 1999
81
Caseta 8 - Crearea de condiții de utilizare eficientă a resurselor prin corelarea
managementului în diverse domenii – exemplu
Stabilirea de comun acord a modului în care se fac lucrările hidrotehnice astfel încât
terenurile agricole să păstreze parțial fluxul hidrologic natural de ape (ex. zone inundabile în
care utilizarea corectă a culturilor aduce beneficii maxime atât economic cât și al
biodiversității (ex. Valea Nirajului)
Perdele de păduri (umiditate) + împăduririle de pe versanții de lângă terenurile

agricole (fixarea solului)
3.4.4. Cum este luat în calcul domeniul agricultură în activitatea de planificare

strategică pentru dezvoltare durabilă? (ce date sunt incluse, analizate, ce reiese,
cum se planifica)
În multe din strategiile de dezvoltare durabilă existente, domeniul este abordat din perspectiva dezvoltării
rurale cu accent pe diversificarea și dezvoltarea sectorului agricol și agroalimentar și instruirea și
consultanță în agricultură. Nu se regăsesc țeluri și obiective strategice de bază cum ar fi menținerea
terenurilor agricole și diversificarea categoriilor de folosință, ceea ce ar fi o componentă esențială și pentru
conservarea biodiversității.
Lipsa armonizării documentelor strategice naționale cu alte documente programatice realizate la nivel local
duce la disfuncționalități atât la nivel de obiective cât și la nivel de activități și măsuri de management. Din
păcate, aceste disfuncționalități generate de lipsa de comunicare și transparență produc în final pierderi
financiare tuturor factorilor interesați și chiar pierderi la nivelul resurselor care constituie baza activității
economice. Mai mult decât atât, ele sunt reflectate în indicatori ce arată pierderi la nivelul diversității
biologice și la dezechilibre în ecosistemele naturale din România. Managerii de resurse agricole sunt
conștienți că aceste amenințări există și că ele periclitează chiar utilizarea resursei pe termen lung.
82
83
4. ABORDAREA INTEGRATĂ a planificării în domeniu
Prezentarea detaliată a procesului de planificare strategică se face în Ghidul de planificare strategică pentru
managementul durabil al resurselor naturale disponibil pe www.emenatura2000.ro.
Abordarea integrată în planificare și management presupune ca planificarea și managementul să se

realizeze ținând cont de faptul că acest domeniu :
- are rol important în dezvoltare durabilă și ca urmare și în procesul de planificare strategică –

abordare strategică,
- este în strânsă legătură cu alte domenii de activitate sau de management, cum ar fi de exemplu cu
managementul pădurilor, apelor, al faunei sălbatice – abordare intersectorială.
Abordarea strategică trebuie să se facă:
- în interiorul sectorului (strategia sectorială)
- evidențiind explicit rolul sectorului în strategiile de dezvoltare durabilă la toate nivelurile (local,
județean, regional, național, european).
În concluzie planificarea strategică trebuie să se facă coordonat la toate nivelurile din interiorul sectorului
(operațional, tactic, strategic) și ținând cont de alte sectoare de activitate, astfel încât contribuția sectorului
/ domeniului să fie eficientă la dezvoltarea durabilă locală, regională și națională.
Abordarea strategică și intersectorială sunt legate intrinsec – abordarea strategică nu este posibilă fără a avea
o abordare intersectorială – dar pentru a explica mai clar importanța acestui concept, s-au separat cele două
laturi esențiale ale acesteia.
4.1. Planificare strategică și utilizarea indicatorilor pentru promovarea unei abordări

integrate
Rolul agriculturii este determinant în evoluția unei societăți. Impactul ei se transmite pe toate cele trei
componente ale dezvoltării durabile (economică, socială și ecologică). Obiectivele strategiei în domeniul
agricol se subordonează politicii domeniului, de utilizare durabilă a resurselor agricole şi conservare a
biodiversității în condițiile menținerii echilibrului agro – silvo – cinegetic.
Sectorul agricol are importanță și relevanță deosebită pentru economie, din punct de vedere social, pentru
mediu, dar și pentru identitatea noastră culturală. Dincolo de simpla afirmație, acest sector poate și trebuie
să demonstreze contribuția la toate aspectele societății printr-o serie de indicatori cantitativi și calitativi. (a
se vedea capitolul 4.1.2. Analiza stuației existente din Ghidul de planificare strategică pentru managementul
durabil al resurselor naturale.
Contribuția sectorului agricol la dezvoltarea durabilă, rolul / influența pe care o are asupra altor sectoare de
activitate, precum și necesitățile sectorului (sprijinul de care are nevoie) pot fi prezentate sintetic prin astfel
de indicatori.
84
Indicatorii sunt obținuți prin inventarieri, monitorizare, analize. Integrați în rapoarte succinte, care oferă
explicații sintetice ale acestor indicatori, pot fi instrumente foarte importante pentru planificarea strategică
și un management eficient.
Condițiile minime obligatorii pentru a avea indicatori realmente utili sunt ca aceștia să:
a. fie definiți astfel încât să:
- ofere informații relevante pentru starea actuală a resursei și pentru determinarea tendințelor
- să fie fezabilă și realistă stabilirea valorilor – este de preferat ca, pe cât posibil, indicatorii
să fie cantitativi
- în cazul indicatorilor calitativi, interpretarea lor să se poată face cât mai obiectiv
b. să intre într-un sistem de monitorizare clar definit și asumat de gestionar, ceea ce presupune:
- colectarea informațiilor definite prin indicatori în mod sistematic (determinați în aceeași

manieră și în mod regulat)
- interpretarea informațiilor
- utilizarea informației prin stabilirea (sau solicitarea de la alte sectoare) de măsuri care să
ducă la îmbunătățirea managementului și adaptarea / corectarea periodică a măsurilor de
management.
Este foarte important să se înțeleagă faptul că indicatorii nu trebuie întotdeauna utilizați cu valoarea lor
absolută: în situațiile în care nu este posibil să se determine o valoare absolută, foarte importante devin
analizele și determinarea tendințelor.
Pentru a se determina indicatorii utili domeniului / sectorului, trebuie să se formuleze întrebările la care se
dorește răspuns prin măsurarea indicatorilor. În cazul planificării strategice și a integrării domeniului în
tabloul complex al planificării pentru dezvoltare durabilă, întrebările trebuie să scoată în evidență rolul
agrobiodiversității, precum și importanța unui management eficient pentru ca sectorul / domeniul să
contribuie în mod real la dezvoltarea durabilă.
Pentru definirea indicatorilor este absolut necesar să se cunoască obiectivele sectorului la nivelul pentru
care se pregătește strategia /planul. Indicatorii sunt cei care arată dacă obiectivele sunt pe cale de a fi atinse.
Modul în care se definesc obiectivele și indicatorii este prezentat în capitolele 4.1.2 și 4.1.3. în Ghidul de
planificare strategică pentru managementul durabil al resurselor naturale.
Se propune clasificarea indicatorilor in următoarele categorii in relație directă cu managementul agricol:
a. Componenta economică a managementului resurselor agricolepoate fi apreciată prin :
- Venituri obținute prin exploatarea directă a resurselor agricole
85
- Venituri obținute prin servicii de procesare a producției primare obținute prin exploatarea
resurselor agricole
- Venituri obținute prin servicii conexe (servicii de turism, recreere, educative etc.)
- Taxe și impozite plătite
b. Componenta socială a managementului agricol poate fi apreciată prin:
- Numărul celor ce practică agricultura (la nivel național în prezent cca. 4 milioane)
- Numărul persoanelor angajate in domeniu (la nivel național în prezent cca 2 milioane)
c. Componenta ecologică
- Componenta de agro-bioversitate - apartenența la o zonă cu valoare naturală înaltă

(aproximativ 30% din teritoriul României este considerat HNV (Paracchini et al, 2008))
În cele ce urmează se vor propune o serie de indicatori care pot ajuta gestionarii de resurse agricole să
prezinte în mod coerent:
 starea resursei gestionate
 contribuția domeniului la dezvoltarea durabilă
 necesarul de investiții pe care trebuie să le facă fie gestionarul fie societatea în managementul
acestei resurse pentru a o menține / îmbunătăți.
Prin acești indicatori se vor putea urmări trei aspecte:
 integrarea pe orizontală - încorporarea / reflectarea valorilor și a rolului managementului resursei

în dezvoltarea durabilă și în managementul sectoarelor / domeniilor referitoare la managementul
pădurilor, apei și faunei de interes cinegetic
 Integrarea pe verticală – încorporarea / reflectarea valorilor și a rezultatelor managementului la

nivelul tactic și strategic prin transmiterea de indicatori către diverse instituții din domeniu la
diferite niveluri
 Integrarea cu managementul AP
Tabelul de mai jos redă indicatorii ce ar trebui determinați / analizați în acest domeniu pentru a demonstra
contribuția la dezvoltarea durabilă, precum și sectoarele / domeniile care ar trebui să dețină informația
respectivă pentru a se ajunge la o abordare integrată.
86
Tabel 10 - Indicatorii de definit / analizat în domeniul managementul resurselor agricole și sectoarele
care au nevoie de aceste informații
De interes pentru instituții /

organizații care sunt responsabile
Categoria Cine pentru planificare / management în
de Indicator / cum se cuantifică furnizează domeniile
indicatori informația
MADR AFIR APIA AP
DAJ
Suprafață agricolă pe categorii
de folosință ha (pajiști, arabil, x x x
livezi și vii) și pe cap de locuitor
DAJ
Procent suprafață agricolă din
total suprafață x
DAJ
Suprafață terenuri agricole
abandonate (pe categorii) x x
DAJ
Procente suprafață agricolă pe
Producție x x
clase de fertilitate
Venituri
Economice
DAJ
– care dau Procent suprafețe cultivate
(evoluția în ultimii ... 30ani) x x x
informații
referitor la
creșterea DAJ
Suprafață terenuri agricole
economică degradate (pe categorii) x x x
DAJ
Efective de ovine, bovine,
caprine, cabaline și porcine – x x x
evoluție pe ultimii ... ani
DAJ
Suprafețe cosite manual /
mecanizat (dinamica din ultimii x x
... ani)
DAJ, INS
Regimul de proprietate: x x
suprafețe pe categoriile
30
Se alege numărul/cantitatea potrivit obiectivului planificării. De obicei, unitatea temporală cea mai utilizată este
cea de 5 ani, considerată a fi de semnificație statistică.
87
MADR AFIR APIA AP
principale de proprietari (stat,

persoane fizice, forme
asociative, biserici, școli,
comune, etc.) și pe categorii de
mărime (terenuri până … ha,
între ….., peste …. ha)
INS, DAJ
Tipul de exploatații agricole (uz
comercial, uz individual sau de x x x
subzistență) - ha
INS, DAJ
Număr de asociații de
producători / producători, venit x x x
mediu / producător
INS, DAJ
Suprafețe de terenuri agricole
ocupate de culturi intensive
(min. .... ha cu aceeași cultură, ex
rapiță, porumb, floarea soarelui, x x x x
cartofi, grâu) – dinamica în baza
datelor din ultimii ... ani.
INS, DAJ
Producție și venituri din materie
primă pe principalele categorii x x
INS, DAJ
Producție și venituri din
principalele produse prelucrate x x
primar
INS, DAJ
Evoluția venitului mediu pe
exploatație în ultimii ... ani x x
DAJ
Branduri locale recunoscute de
ferme sau produse agricole (ex. x
Covalact, Napolact, etc) care se
88
MADR AFIR APIA AP
bazează pe produse locale
Produse tradiționale atestate la DAJ

nivel național sau în cadrul
x
schemelor voluntare existente -
număr
Număr întreprinderi și venituri INS, DAJ

x
din agroturism
Pagube produse de fauna Ocol

x x
sălbatică Silvic, DAJ
Pagube provocate de fenomene DAJ

climatice extreme (evoluție pe
x x x
ultimii ... ani) pe tipuri fenomene
și de culturi afectate
Suprafață terenuri agricole DAJ

incendiate (dinamica pe ultimii x x
... ani)
Valoare despăgubirilor acordate INS

x x
de firme de asigurare
Valoarea plăților compensatorii APIA

x x
pe tipuri de plăți (ex. agromediu)
Valoarea investițiilor făcute sau a DAJ, APM

pierderilor economice ce derivă
din măsuri de management care x x
au ca scop imediat realizarea
obiectivelor de conservare a
biodiversității (de exemplu
89
MADR AFIR APIA AP
pierderile derivate din

interdicțiile din AP)
A se vedea și ceilalți indicatori

economici relevanți pentru
planificare strategică conform
......
Locuri de muncă în domeniul INS, DAJ

agricol pe tipuri de activitate
x
(ferme, prelucrare produse
agricole, etc)
Situația retrocedărilor de INS

terenuri agricole (în special
x x
suprafața și numărul litigiilor):
număr de litigii și ha în litigiu
Sociali –
Familii care depind de producția INS, DAJ
care dau
agricolă (ferme de subzistență) – x x
informații
număr, venit mediu / fermă
referitor la
echitatea
socială Ponderea populației salariate din INS, DAJ
agricultură raportat la total
populație ocupată în agricultură,
x x
ponderea populației ocupate în
agricultură din populația totală,
etc.
Nr. de piețe, Nr. de centre de INS, DAJ

colectare, Nr. de
x
producători/antreprenori pentru
pajiști, Certificare produse
(calitate), IGP, DGO, TSG,
90
MADR AFIR APIA AP
Autorizații, Producție optimă,
Compoziția floristică, Institute

specializate
Indicatori calitativi (pajiști,
pedologie, x x
cantitate ha/substanță uscată pe etc)
pajisti permanente, pajisti
Mediu -
temporare, alte terenuri
care dau
informații
referitor la Suprafața culturilor dependente Institute
calitatea de polenizatori naturali specializate
mediului, (dinamica suprafețelor pe ultimii (pajiști, x x x
inclusiv la .... ani) pedologie,
starea etc)
ecologică
Suprafețe pe care se utilizează Institute
fertilizanți chimici și pesticide specializate
(pajiști, x x x x
pedologie,
etc)
Prezența arhitecturii
vernaculare,
Prezența raselor, specii, soiuri

locale (și număr
Identitate
Patrimoniu genetic (banca de x x
culturală
gene/catalogul oficial al
plantelor de cultură)
Omogenitate multiculturală,
Păstrarea tradițiilor,
91
MADR AFIR APIA AP
Guvernanță Numărul instituțiilor /

organizațiilor implicate în
- care dau procesul de planificare / în
informații evaluarea efectivelor / în luarea
cu privire la deciziilor de management
modul în
care se iau
Numărul și frecvența
deciziile,
consultațiilor publice, numărul
inclusiv la
persoanelor participante la
implicarea
consultări publice
factorilor
interesați
Bineînțeles că o planificare eficientă presupune ca fluxul de informații să nu fie unidirecțional, adică de la

managerii resursei la celelalte niveluri, ci să fie unul de schimb de informații între toate domeniile care se
influențează reciproc.
Subcapitolul de mai jos descrie importanța pe care o au informațiile din domeniul resurselor agricole pentru
planificarea din alte domenii și pentru planificarea strategică pentru dezvoltarea durabilă.
4.2. Importanța fluxului de informații pentru planificare eficientă la toate nivelurile și

în toate domeniile relevante
4.2.1. Integrarea informațiilor transmise de gestionarii fondurilor agricole în

planurile de management ale siturilor Natura 2000 (și ale altor AP)
De ce este necesar ca în planurile ariilor protejate să fie integrate informații de la toți managerii
resursei?
Principalul motiv pentru care este necesar un schimb de informații între administratorii de arii naturale
protejate și gestionarii de fonduri agricole este reprezentat de obiectivul comun atât al planurilor de
management pentru arii naturale protejate cât și al planurilor de management pentru resursele agricole,
respectiv menținerea unor populații viabile de floră și faună.
Conform legislației actuale (OUG nr 57/2007), planurile de management agricol trebuie să fie elaborate /
adaptate luând în considerare prevederile planurilor de management întocmite pentru ariile naturale
protejate, cu care se suprapun integral sau parțial. Aceasta presupune ca gestionarul resurselor agricole să
92
colaboreze îndeaproape cu administratorul ariei protejate. În practică, acest lucru se întâmplă prea puțin.
Agricultorii nu au întotdeauna informațiile și resursele necesare pentru întocmirea unui plan de
management. La nivel operațional avem de a face cu o ierarhizare a planurilor. Deoarece simpla situare a
unui plan la un nivel superior nu este însă suficientă pentru atingerea obiectivelor, este necesară integrarea
informațiilor, aceasta fiind principala condiție pentru armonizarea obiectivelor și a activităților.
Subordonând și alte planuri sectoriale (precum amenajamentele silvice) planul de management al unei arii
naturale projetate are potențialul de a armoniza și integra măsuri de management al altor resurse cu măsuri
de management a resursei agricole, îndeplinind astfel cerința de multidisciplinaritate și integrare necesară
unei dezvoltări durabile.
Ce informații trebuie transmise?
Realizarea unor planuri și adoptarea unor decizii în ceea ce privește managementul ariilor protejate și a
resursei agricole depinde de un set minim de informații ce sunt necesare în fundamentarea acțiunilor
prezente și viitoare. Informațiile minime ce trebuie transmise pot fi clasificate în :
 Informații cu caracter tehnic descriptiv al biodiversității asociate resursei gestionate: specii

prezente, mărime populații, dinamică în timp și spațiu, areal ocupat, mortalități naturale și
accidentale etc. Colectarea acestui tip de informații este în responsabilitatea managerilor de arii
protejate, dar gestionarii resursei trebuie să le înțeleagă și, pe cât posibil, să contribuie la colectare.
 Informații cu caracter tehnic privind utilizarea resursei: cantitate și calitate recoltă, venituri din
utilizarea resursei, venituri din agro-turism, pagube înregistrate (calamități, faună sălbatică),
realizare acțiuni de promovare etc.
 Informații cu caracter tehnic privind planificarea managementului: identificare amenințări și

presiuni (atât din perspectiva resursei agricole cât și din cea a biodiversității, așa cum s-a prezentat
la capitolul 1.2 al acestui ghid), planificare acțiuni comune de colectare date din teren, măsuri de
conservare și restricții temporale sau permanente etc.
Este recomandat ca transmiterea informațiilor din categoriile menționate anterior să se realizeze într-un
format acceptat de către părțile implicate în schimbul de informații.
Cum funcționează fluxul de informații (cine transmite către cine? / când? / eventual cum?)
Planificarea și realizarea schimbului de informații trebuie făcută de către părțiile implicate, putând fi
identificate din punctul de vedere al apartenenței la nivelul operațional următoarele două variante de
asociere în vederea schimbului de informații:
 gestionar teren agricol - gestionar teren agricol
 gestionar teren agricol - administrator de arie naturală protejată
Indiferent de variantă, trebuie menționat că biodiversitatea nu ține cont de ”barierele” administrative astfel
încât pentru un management eficient este nevoie de un schimb permanent de informații. Din perspectiva
periodicității schimbului de informații, recomandăm ca minimul de informații ce trebuie comunicat, între
93
entitățiile ce funcționează la nivelul operațional, să fie realizat astfel:
 anual sau la solicitare - informații cu caracter tehnic descriptiv al resursei gestionate;
 anual sau la solicitare - informații cu caracter tehnic privind utilizarea resursei;
 de câte ori este necesar - informații cu caracter tehnic privind planificarea managementului.
Modul de comunicare poate fi diferit de la caz la caz putând avea forma unei:
 informări scurte, conținând informațiile minim solicitate, frecvent utilizată în condițiile în care
răspunsul nu necesită explicații ( ex. in cazul informațiilor cu caracter administrativ precum cotele
de recolta)
 documentație simplă, ce presupune și prezentarea unor aspecte necesare pentru a clarifica anumite
aspecte ( de ex. informații privind calitatea floristică sau pedologică, etc.)
 documentație complexă, ce presupune detalierea anumitor aspecte cu caracter tehnic sau științific
fără de care este de aștepat ca informația transmisă sa nu fie înțeleasă ( de ex. planificarea unor
măsuri de management)
4.2.2 Informații de interes pentru nivelul strategic superior
Către instituțiile de rang superior:
Responsabilitățiile gestionarilor de terenuri agricole sunt stabilite prin legislația în vigoare și contractele de
gestiune (contract de arendă, de proprietate, contract de custodie sau administrare a ariei naturale protejate)
în care managerul este parte contractuală cu autoritatea centrală responsabilă (sau după caz reprezentanții
în teritoriu a acesteia). Din acest motiv există frecvent o abordare eronată a relațiilor funcționale între
niveluri, existând o tendință ca entitățiile ce formează nivelul județean/regional să nu fie recunoscut ca
autoritate în toate situațiile. La nivelul județean/regional și strategic atribuțiile și obligațiile sunt separate
între mai multe instituții, în baza legislației cadru din domeniile strategice. Legislația din domeniu este însă
complicată, nu separă clar competențele instituțiilor publice și generează nivele diferite de influență
(Predoiu & Ungurean, 2010) și responsabilități. Este evident că în acest context comunicarea este esențială,
având potențialul de a asigura un fond tehnic coerent și participativ.
Transmiterea informațiilor către și de la nivelul strategic superior se realizează în majoritatea cazurilor prin
intermediul nivelului județean/regional, ce este redus la funcția de mesager. Din motive ce țin de gestiunea
informației, la nivelurile superioare nevoia de informații este generată de necesitatea elaborării diferitelor
documente de raportare și analiză statistică, legislative sau strategice, motiv pentru care informația este
solicitată în general periodic și într-o formă centralizată tabelar.
De ce este necesar acest schimb de informații?
Funcționalitatea unui sistem este condiționată de funcționalitatea sistemul informațional pe care este
94
construit iar ”Indiferent cât de frumoasă e strategia, ar trebui din când în când să ne uităm la rezultate”31. În
lipsa unui flux continuu de informații între nivelurile operațional, județean/regional și strategic, analiza reală
a efectelor diferitelor strategii, acte legislative, norme tehnice, planuri, avize și autorizații, asupra resursei
reprezentată în cazul nostru de terenurile agricole este practic imposibilă. Aplicarea unor strategii
fundamentate pe informații eronate sau pe rezultate ce nu sunt evaluate corespunzător reprezintă o problemă
majoră cu repercursiuni pe termen lung.
In cazul managerilor de resurse agricole însă impactul informațiilor transmise și receptionate la și de la

nivelul județean/regional respectiv strategic nu este influențat de cantitatea informațiilor transmise ci de
calitatea lor. Dinamica ecosistemelor, diversitatea amenințărilor și presiunilor, cadrul instituțional, interese
de grup și coaliții mai mult sau mai putin politice fac ca schimbul de informații credibile, fundamentate să
fie extrem de important iar transparentizarea întregului sistem atât cel vertical cât și cel orizontal să fie
elementul cheie pe termen mediu și lung. Cu cât informațiile de la nivelul operațional sunt mai reale și
obiective cu atât răspunsul nivelului strategic este mai apropiat calitativ de cerințele nivelului operațional,
iar funcționalitatea răspunsului fiind astfel garantată.
Cum funcționează fluxul de informații (cine transmite către cine? / când? / eventual cum?)
Principala direcție a fluxului informațional este de la nivelurile inferioare către nivelurile superioare, acesta
fiind guvernat de prevederi legale sau administrative. Cu toate acestea, în practică se întâmplă ca informațiile
se fie furnizate strict la cerere și nu periodic, fapt ce ar permite o urmărire activă a evoluției trendurilor.
Din perspectiva periodicității schimbului de informații recomandăm ca minimul de informații ce trebuie

comunicat între entitățiile ce funcționează la nivelul operațional să fie realizat :
 Anual sau la solicitare - informații cu caracter tehnic descriptiv al resursei gestionate
 Anual sau la solicitare - informații cu caracter tehnic privind utilizarea resursei.
 Odată la cinci ani sau la solicitare - informații cu caracter tehnic privind planificarea
managementului
4.2.3. Informații de interes pentru celalalte sectoare de gestionare a resurselor

naturale
De ce este necesar acest schimb de informații?
Relația cu celelalte sectoare a fost deja prezentată anterior, relațiile de dependență fiind definite de către
funcționalitatea ecosistemelor. Ce rămâne de stabilit este dacă managerii celorlalte resurse au conștiința
rolului activităților lor în conservarea valorii resurselor agricole. Putem adminte în parte că, în lipsa unor
informări obiective și corecte, managerii de păduri sau ape vor lua totuși în considerare adaptarea
planificăriilor și a activitățiilor din propriul lor domeniu de interes la obiectivele generate de managementul
agricol. Aceste situații sunt însă excepționale și sunt datorate relațiilor personale și nu instituționale.
31
Sir Winston Leonard Spencer Churchill (n. 30.11.1874-d. 24 ianuarie 1965) – om politic britanic, prim-ministru al
Regatului Unit între anii 1940-1945 și 1951-1955.
95
Frecvent ”buna colaborare inter-instituțională” se bazează pe relații personale care dispar odată cu dispariția
persoanelor, colaborarea fiind în fond una falsă, deși trebuie să recunoaștem că uneori a dat rezultate.
Comunicarea cu celelalte sectoare nu doar că nu poate fi evitată ci este chiar necesară în vederea integrării
măsurilor de management a resurselor agricole, iar ea trebuie să se desfășoare la nivel instituțional, oficial.
Ce informații trebuie transmise?
În general celelalte sectoare de activitate sunt foarte sensibile la informațiile cu caracter tehnic privind
resursele agricole, ținând cont de impactul considerabil al acestui sector. În situația concretă, măsurile de
management al resurselor agricole sunt adesa supuse presiunilor de restricții din partea celorlalte sectoare.
Necesitatea protecției unei resurse ca stimul, generează un răspuns din partea gestionarilor altor resurse.
Deoarece în majoritatea situațiilor un răspuns negativ nu este unul acceptabil, principala ”armă” este
asigurarea unei informări precise și coerente, identificând modul și contextul favorabil în care ea poate avea
loc. Această componentă informațională este cea mai complicată, însă din perspectiva integrării obiectivelor
din alte domenii este cea mai importantă.
Informațiile minime ce trebuie transmise pot fi clasificate în :
 Informații cu caracter tehnic descriptiv al resursei gestionate: specii gestionate, necesitățiile

ecologice ale speciilor, dinamică în timp și spațiu, indici calitativi (compoziția floristică, date
pedologice), etc.
 Informații cu caracter tehnic privind utilizarea resursei: venituri din utilizarea resursei, venituri din
agro-turism, impactul economic și social al activității, studii de impact etc.
 Informații cu caracter tehnic privind planificarea managementului: planuri de management al ariilor

naturale protejate, planuri de management ale fondurilor agricole, rapoarte și studii cu caracter
tehnic și științific realizate la nivel regional sau național
Cum funcționează fluxul de informații?
Un instrument puternic în realizarea schimbului de informații este procedura SEA32 ce creează cadrul
instituțional necesar schimbului de informații și integrarea obiectivelor33. Procesele participative de
elaborare a planurilor de management34 pentru arii naturale protejate sunt de asemenea instrumente utile în
integrarea obiectivelor multisectoriale.
Deoarece fluxul de informații nu este unul permanent este esențial ca informația transmisă de gestionarii de
32 Strategic Environmental Assessment – Evaluare Strategică de Mediu – procedură administrativă de reglementare

a planurilor și programelor desfășurată în baza Directivei 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului. În România este transpusă
de Hotararea guvernului nr. 1076 din 8 iulie 2004
33 Vezi Ghid de planificare strategică elaborat în cadrul proiectului LIFE+ Comunicare și Informare
”Manageri Eficienți pentru o Natura 2000 eficientă” – EME Natura 2000
34 Vezi Proces de elaborare a planurilor de management pentru arii protejate din România, Michael R Appleton,
http://www.mmediu.ro/protectia_naturii/biodiversitate/Proces_Elaborare_PMPA.pdf
96
resurse să fie prezentată corespunzător, într-un format accesibil celorlalți factori interesați. Trebuie luată în
considerare și realitatea că fiecare gestionar de resursă va încerca să demonstreze că domeniul propriu este
prioritar și chiar indispensabil societății, economiei locale, regionale și naționale după caz și nu în ultimul
rând siguranței naționale, iar utilizarea se face cât se poate de durabil. Abordarea conduce la blocarea
fluxului informațional, respectiv la blocarea adoptării unor măsuri acceptabile de către toți factorii interesați.
Gestionarii de resurse agricole nu fac excepție de la cele precizate anterior. Orice solicitare de natură
informațională sau managerială trebuie justificată obiectiv, cu informații coerente, cu identificarea
problemei sau a obiectivelor, analiza soluțiilor sau măsurilor, fără exagerări, pe cât posibil utilizând
informațiile din planurile sau strategiile sectoriale și din documentații cu caracter tehnic și științific.
4.3. Integrarea prin implicarea factorilor interesați
Starea resurselor naturale afectează în foarte mare măsură societatea în ansamblu, ca urmare gestionarea
trebuie să se facă cu implicarea factorilor interesați (a se vedea secțiunea 3.3), printr-un management
participativ. Un pas important în etapa de preplanificare îl constituie inițierea procesului participativ în
planificare strategică prin identificarea și analiza factorilor interesați. Acest lucru trebuie realizat în detaliu
de către fiecare entitate care coordonează procesul de planificare. Este o etapă care trebuie inițiată chiar
înaintea începerii planificării, astfel încât principalii factori interesați să poată fi implicați de la începutul
procesului. Gradul și modul de implicare trebuie definite în urma „cartării” factorilor interesați, analiză care
va furniza informațiile necesare privind rolul și importanța fiecăruia dintre aceștia pentru sector, privind
influența pe care o pot avea asupra resursei și contribuția pe care o au sau o pot avea la managementul
acesteia.
Pentru a asigura o bună analiză și elaborarea unui plan coerent pentru implicarea factorilor interesați în
procesul de planificare și în management, se recomandă parcurgerea etapelor descrise în Manualul pentru
management participativ – ghid pentru creșterea participării factorilor interesați în managementul ariilor
protejate din ecoregiunea carpatică35. Chiar dacă manualul a fost elaborat pentru arii protejate, principiile
și etapele care stau la baza implicării celor interesați, sunt aceleași, recomandările din manual fiind
adaptabile și pentru acest domeniu.
35
97
Figura 6 redă foarte succint fazele și pașii care ar trebui urmați pentru a se asigura o participare
eficientă a factorilor interesați în procesul de planificare și chiar în etapa de implementare a
planului.
Altfel spus, principlalele etape pentru asigurarea implicării / participării factorilor interesați sunt:
- identificarea și analiza factorilor interesați,
- consultarea lor în etapa de evaluare a situației actuale prin organizarea unei întâlniri la care factorii
interesați să poată prezenta punctul lor de vedere cu privire la valori, amenințări și probleme din
punctul lor de vedere,
- implicarea în diferitele etape ale planificării, în funcție de interesele lor și de contribuția pe care o
pot avea a în definirea soluțiilor de management, respectiv de gradul în care depinde de ei
implementarea măsurilor de management,
- implicarea în perioada de implementare a planului de management, fie doar la nivel de informare,

fie prin consultarea lor în luarea deciziilor sau chiar delegând unele acțiuni de management (cele
care sunt în directa lor responsabilitate).
98
Caseta 9 - Exemplu privind rolul de care îl poate avea un factor interesat în planificare și
managementul fondului agricol
Rolul Asociațiilor de crescători de animale
Asociația de crescători de animale – factor interesat cheie: gestionează habitatele de care

depinde agro-biodiversitatea
Interes: gestionează și răspunde pentru starea pășunilor, gestionarea durabilă a pădurilor în

vederea asigurării rolului de producție și de protecție
Rol: va trebui să accepte, să preia în propriile planuri și să implementeze măsuri de

management definite de comun acord ca fiind esențiale pentru asigurarea bunelor condiții
agricole și de mediu
Cum ar trebui implicat: informat periodic, consultat, va implementa anumite măsuri de

management al habitatelor agricole (delegare de acțiuni), poate fi partener în proiecte.
Tabelul de mai jos arată doar cu titlu informativ principalele grupuri de factori interesați ce ar trebui luați în
considerare la fiecare nivel de planificare strategică.
Tabel 11 - Posibili factori interesați
Rol din perspectiva planificării în domeniul

Nivel Factori interesați
managementului resurelor agricole
Primării, Consilii Locale Trebuie să țină cont de resursă în planificare locală
Proprietari (țărani, fermieri,

agricultori, obști, Sunt influențați în mod direct de strategia de dezvoltare din
composesorate, asociații, sector, care definește prioritățile din sector, influențează
cooperative, grupuri de cererea și oferta și definește proritățile de finanțare
producători, instituții de cult)
Local
(UAT-uri) Ocoalele silvice prin activitatea lor pot influența factori
Administratori (Ocoale silvice, esențiali pentru producția agricolă (de ex: eroziune,
Administratori de Arii deșertificare, etc) și administratorii de AP trebuie să se asigure
Protejate) că strategia sectorului răspunde obiectivelor de conservare a
biodiversității
Instituții de invațamânt și
Interesați în a contribui la dezvoltarea sectorului
cercetare
99
Elaborează și implementează strategia locală fiind interesați

Grupuri de Acțiune Locală
în promovarea priorităților lor în strategia sectorială
Societatea civilă (familii,

ONG-uri cu sau fără Nivelul lor de trai este direct afectat de strategie
personalitate juridică)
Direct dependenți de calitatea și cantitatea resurselor din

Agenți economici (procesatori)
sector
Județean Agenții de mediu județene Interesați ca legea să fie respectată
Elaborează și implementează strategie județeană, dau

Consiliu Județean
acordurile pe PUG, PUZ, etc
Organismele Intermediare
(OJFIR) și Agențiile de plăți Sprijină/implementează strategia
MADR (APIA și AFIR)
Asociațiile de Dezvoltare
Interesate în implementarea strategiilor de mediu
Intracomunitară
Societate civilă (ONG-uri

Nivelul lor de trai este direct afectat de strategia
județene, etc.)
Regional ADR Participă la elaborare și implementare strategie
Centrul Regional pentru

Finanțarea Investițiilor Rurale Sprijină/implementează strategia
(CRFIR)
Național Guvernul României Elaborează Planul Național de Dezvoltare
Elaborează , evaluează, monitorizează, auditează strategia

MADR
sectorială
100
Elaborează , evaluează, monitorizează, auditează strategia

MDRAP
sectorială
Consultarea factorilor interesați este definitorie pentru calitatea strategiei și eficiența planului de acțiuni.
Deși un proces care poate dura destul de mult, este, conform literaturii și practicii de specialitate, cea mai
scurtă cale pentru îndeplinirea obiectivelor. Implicarea celor afectați de o nevoie de dezvoltare câștigă de
fapt timp prin câștigul suportului. Mai multe informații despre integrarea factorilor interesați găsiți în ghidul
de planificare.
La momentul actual, în sectorul agricol, elaborarea unei strategii, așa cum s-a punctat și în capitolul 3 nu
reflectă o reprezentare democratică a părților potențial afectate de noile direcții dorite a fi trasate. Ministerul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale doar ce a început să-și crească capacitatea administrativă în domeniul
managementului strategic în anul 201236 . Momentan, analiza diagnostic pe domeniul agricol se face
conform procedurilor: corelarea între INS și APL-uri de către firme de consultanță. Se realizează analiza
SWOT, se stabilesc prioritățile și apoi planuri de acțiune transmise nivelului tactic.
Ca exemplu de flux informațional (investiții și servicii), care poate fi luat ca un caz de bună practică și
adaptat este fluxul de depunere și implementare a unui proiect depus de un beneficiar la un GAL teritorial:
Beneficiar-GAL-OJFIR (CRFIR)-Beneficiar, unde: GAL este Grupul de Acțiune Locală, OJPDRP este
Oficiul Județean Investiții Rurale, CRPDRP este Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.
Pentru proiecte de investiţii-vezi fluxul în Anexa 2 (sursa : MADR, Planul Național de Dezvoltare
Rurală,versiunea XI).
36
http://www.madr.ro/ro/planificare-strategica-pentru-administratia-agricola.html, accesat 30 martie 2014
101
5. PAȘI DE URMAT pentru o abordare integrată a planificării strategice a

managementului resurselor agricole
Pentru o gestionare coerentă a parimoniului agricol, planificarea ar trebui să vizeze încorporarea nevoilor și
resurselor din teritoriu (ale comunităților, așadar) în viziunea de dezvoltare sectoriala.
În prezent planificarea strategică în sectorul agricol se poate descrie succint astfel:
În domeniul agricol nu se face planificare sectorială la nivel local.
Planurile administrativ teritoriale locale includ doar câteva aspecte legate de agricultură fără a lua în calcul
cei 3 piloni ai dezvoltării durabile.
La nivel zonal GAL-urile includ în planurile strategice pe care le elaborează aspecte legate de agricultură,
referitor în principal la utilizarea resurselor terenuri agricole din microregiunea aparținătoare
planurile de management al ariilor protejate, în special cele elaborate pentru siturile Natura 2000 trebuie să
includă, în majoritatea situațiilor, măsuri și pentru terenurile agricole, măsuri care devin obligatorii fără a se
putea evalua impactul lor asupra sectorului și fără a se putea corela cu interesele sectorului din moment ce
nu există planuri strategice pentru agricultură.
102
5.1. Pași de urmat în elaborarea planurilor aparținând nivelului local / zonal
Indiferent de nivelul planului / strategiei care se elaborează pentru sector, este important ca gestionarul
resursei să parcurgă un minim de etape (prezentate în tabelul 12), procesul putând fi însă adaptat funcție de
resursele disponibile, timpul alocat, etc.
5.2. Pași de urmat în elaborarea planurilor aparținând nivelului județean / regional
5.3. Pași de urmat în elaborarea planurilor aparținând nivelului național
Tabelul 12 redă etapele de planficare strategică, respectiv ceea ce ar trebui să rezulte după fiecare etapă,
indicatorii principali ce pot fi asociați fiecăreia din aceste etape și responsabilitățile la nivel local / zonal ,
județean și național. (trimitere la Ghidul de planificare).
103
Tabel 12 – Etapele de planificare strategica
Aplicabil pentru/responabil la nivel
Pasul Acțiunea Livrabilă/Rezultat Indicatori de proces și de rezultat

local / regional național
zonal
Etapa 0: ORGANIZARE (PRE PLANIFICARE)
1. Organizarea, formalizarea Decizia internă de Existența unei metodologii si a calendarului de Initiatorul Initiatorul Initiatorul
procesului de planificare lansare a procesului planificare (etape, proceduri), procesului procesului si procesului si
si partenerii partenerii partenerii
Resurse alocate (umane, materiale, financiare),
Parti interesate identificate si implicate in procesul de

planificare,
Imagine publica a procesului de planificare asigurata
Etapa I: EVALUARE A SITUAȚIEI EXISTENTE
1 Identificare valoarea Evidențe privind Venituri din produse (lapte, culturi) comercilizate – manage managerul de MADR
economică a resursei veniturile obținute – este lei/an/produs rul de resursă agricolă
agricole gestionate. util a fi întocmit anual. resursă
Venituri servicii turistice – număr turiști x valoare
agricolă
Este importantă în medie servicii oferite lei/turist
fundamentarea
importanței economice a Venituri aduse bugetului de stat/local – lei/an
organizației în
dezvoltarea durabilă a Venituri investite
104
zonei în care activează
2 Identificare valoarea Evidențe privind Număr salariați (inclusiv zilieri) – persoane/an manage managerul de MADR
socială a resursei agricole persoane angajate, rul de resursă agricolă
gestionate. activități culturale sau Contribuții sociale plătite – lei/an resursă
sociale organizate agricolă
Este importantă în Număr evenimente culturale sociale implementate –
fundamentarea rolului evenimente/an
organizației ca element
social în dezvoltarea
durabilă a zonei în care
activează.
3 Identificare valoarea de Studii/rapoarte privind Indici de biodiversitate. Trendul populațiilor speciilor managerul de arie protejată MADR
mediu a resursei agricole speciile prezente și (atenție a nu se confunda cu fluctuațiile).
. caracterizarea
populațiilor. Spor natural.
Este importantă în
fundamentarea necesității Este extrem de Suprafața habitat favorabil
integrării domenilor în important ca managerul
vederea conservării de faună să centralizeze
biodiversității într-un raport anual
informațiile tehnice
descriptive privind
resursa, colectate din
teren, deoarece asigură
coerența și integritatea
informațiilor
4 Realizarea analizei Tablou complet asupra Analiză SWOT manager managerul de MADR
SWOT a managementului domeniului și situației ul de resursă, de arie
105
rersursei prezente Analiza Strategică resursă, protejată, GAL,
de arie DAJ
protejată
, GAL,
CL
5 Identifică sectoarele ce Evidențe a tipurilor de Tipuri de folosință raportate la întreaga suprafață ce manager managerul de MADR
trebuie integrate în relație utilizare a terenurilor pe face obiectul managementului ul de resursă, de arie
cu fauna sălbatică. suprafața administrată resursă, protejată, GAL,
Suprapunere cu arii protejate (%) de arie DAJ
protejată
Suprapunere cu zone de restricții privind , GAL,
managementul faunei ( %) CL
Listă factori interesați și

6 Identificare factori Lista factori interesați, cu persoane de contact și manager managerul de MADR
rolul lor în procesul de
interesați la nivel planificare și expertiza acestora ul de resursă, de arie
operațional, județean / implementare resursă, protejată, GAL,
regional și strategic de arie DAJ
protejată
, GAL,
CL
7 Stabilește setul de Structură document cu Set de informații ce pot fi obținute cu/din resurse manager managerul de MADR
informații necesar pentru schița informațiilor ce proprii ul de resursă, de arie
realizarea planului trebuie colectate, resursă, protejată, GAL,
obținute și integrate Set de informații pentru care este necesar suportul de arie DAJ
altor factori interesați protejată
, GAL,
CL
106
Etapa II: STRATEGIA (viziune/ misiune/ obiective/ măsuri)
1 Demararea procesului de Anunț, înregistrare Informarea factorilor interesați privind demararea manager managerul de MADR
planificare procedură, informare procesului de realizare plan ul de resursă, de arie
factori interesați arie protejată, GAL,
protejată DAJ
, GAL,
CL
2 Organizare grup de lucru Grup de lucru constituit Membri desemnați din partea factorilor interesați la manager managerul de MADR
pentru realizare plan grupul de lucru ul de resursă, de arie
arie protejată, GAL,
protejată DAJ
, GAL,
CL
3 Definirea viziunii și a Integrarea obiectivelor Viziunea planului definită Grupul Grupul de lucru MADR
obiectivelor planului privind managementul de lucru
faunei Obiective SMART stabilite
4 Dezvoltare măsuri Corelarea măsurilor cu Măsuri acceptate de grupul de lucru Grupul Grupul de lucru MADR
necesare pentru atingerea alte planuri sectoriale de lucru
obiectivelor
Etapa III: PLANUL DE ACȚIUNI (acțiuni/ proiecte, prioritizare, bugetare)
1 Dezvoltare acțiuni și Detalierea acțiunilor, Acțiuni stabilite in timp și spațiu Grupul Grupul de lucru MADR
indicatori de rezultat prioritizarea acestora de lucru
Indicatori măsurabili stabiliti
107
2 Planificare resurse Estimarea resurselor Buget estimativ Manage Managerul de MADR
necesare rul de resursă
Resurse logistice necesare resursă
3 Dezbaterea publică a Asigurarea transparenței Propuneri de modificare a obiectivelor și măsurilor manager managerul de MADR
planului în afara grupului și integrarea diferitelor ul de arie protejată,
de lucru opinii arie GAL, DAJ
protejată
, GAL,
CL
4 Parcurgerea procedurilor Plan de management a Planul de management avizat/adoptat manager managerul de MADR
de avizare, adoptare a resursei ul de arie protejată,
planului arie GAL, DAJ
protejată
, GAL,
CL
Etapa IV: MONITORIZAREA ȘI EVALUAREA IMPLEMENTĂRII
1 Implementarea planului Rapoarte de activitate Activități finalizate manager managerul de MADR

ul de arie protejată,
arie GAL, DAJ
protejată
, GAL,
CL
2 Monitorizarea planului Rapoarte de Evaluare indicatori de rezultat propuși în cadrul manager managerul de MADR
monitorizare planului ul de arie protejată,
108
arie GAL, DAJ
protejată
, GAL,
CL
Etapa V: INITIEREA POLITICII PUBLICE, OFICIALE ALE ORGANIZATIEI DE DEZVOLTARE A RESURSEI CINEGETICE
1 Asumarea publica a Decizia formala de Hotarare/ decizie interna de aprobare a documentului Initiator Initiatorul/ MADR
rezultatelor procesului de aprobare a strategiei strategiei ul/ beneficiarul
planificare strategica benefici planificarii
arul
planifica
rii
2 Integrarea prevederilor Documente/ proceduri interne modificate, Benefici Beneficiari, MADR

documentelor strategice ari, parteneri
in managementul Resurse alocate pe baza prioritatilor stabilite, partener
organizatiei/ institutiei/ i
etc Monitorizare si evaluare pe baza obiectivelor/
indicatorilor stabiliti
109
5.4. Informații cheie de identificat / colectat pentru etapa I de evaluare a situației
existente
Pentru a ilustra mai bine modul în care trebuie gândită abordarea integrată în planificare, acest sub-capitol
prezintă câteva exemple / recomandări referitoare la informațiile care ar trebui colectate și analizate a
fundamenta strategia de management.
De la ce instituție /
Informația de obținut* De ce este necesară organizație se pot Observații
obține
1. Arii protejate: limite, Măsurile de management - Administratorii Este posibil ca

zonare, administrator, tebuie să fie armonizate cu AP unele AP să nu
obiective obiectivele și măsurile de aibă
management din AP - APM administratori
desemnați, fiind
în
responsabilitatea
directă a APM
2. Informații privind Necesare pentru stabilirea - DAJ

fondul agricol zonelor de protecție, de rănire
(exploatarea terenurilor a faunei sălbatice și a celor de - INS
agricole, producția liniște
agricolă, zootehnia, - Consilii locale
procesarea, utilizarea
pesticidelor, șa)
3. Starea și calitatea Identificarea potențialelor - APM

corpurilor de apă probleme legate starea lor în
scopul utilizării în activitatea
agricolă
4. Informații legate Cunoașterea capitalului social - Primărie

resursele umane (date local este important
demografice și planificarea investițiilor și a - INS
economice) activității
5. Obiective și trasee Sunt zone de potențial deranj - Consiliul

turistice de pe teritoriul sau dezvoltare non-agricolă Județean (trasee
fondului agricol turistie
omologate)
- Administratori
de AP
110
De la ce instituție /
Informația de obținut* De ce este necesară organizație se pot Observații
obține
- Salvamont
- Asociații
turistice
6. Programe proiecte de Potențial impact negativ: - CL,

infrastructură și de fragmentare de habitate,
investiții deranj - CJ
*Toate informațiile se obțin pentru teritoriul agricol vizat de planul strategic, dar în cazul în care o anumită
informație este importantă și pentru zone din afaralui, acest lucru se menționează în paranteză.
Dacă informațiile se colectează în mod corespunzător, ele vor furniza date și pentru:
- analiza factorilor interesați
- stabilirea / estimarea amenințărilor la adresa resurselor agricole
Se recomandă ca înainte de a se începe colectarea propriu-zisă, să se stabilească foarte clar ce fel de informații
sunt necesare, la ce se vor folosi și în ce format se vor colecta. Formatul este foarte important mai ales în cazul
informațiilor care vor intra în sistemul de monitorizare și dacă se dorește o transpunere a informației în format
electronic (inclusiv în GIS).
111
Bibliografie
 ADEPT (2014). Site-ul fundației ADEPT (www.fundatia-adept.org ), accesat 15 martie 2014
 Cadrul Național Strategic Rural (2010), Cadrul Național Strategic pentru Dezvoltarea Durabilă a
Sectorului Agroalimentar și A Spațiului Rural în Perioada 2014 - 2020 – 2030, Comisia Prezidenţială
Pentru Politici Publice De Dezvoltare A Agriculturii, disponibil la
http://www.presidency.ro/static/Cadrul%20National%20Strategic%20Rural.pdf
 Ludu, O. D. (2010). Cercetări privind influenţa unor inputuri tehnologice asupra producţiei, calităţii,
valorii furajere şi gradului de conversie a pajiştilor de festuca rubra, Universitatea de Ştiinţe Agricole și
Medicină Veterinară Cluj – Napoca, Şcoala Doctorală Facultatea de Agricultură, rezumat disponibil la:
http://www.usamvcluj.ro/files/teze/ludu.pdf
 Olson, M. (1974). The logic of collective action: Public goods and the theory of groups Harvard University
Press.
 Ostrom, E. (1990). Governing the commons. New York: Cambridge,
 Paracchini, M. L., Terres, J. M., Petersen, J., Hoogeveen, Y., Bamps, C., Burfield, I., & van Swaay, C.
(2008). High Nature Value Farmland in Europe – An estimate of the distribution patterns on the basis of
land cover and biodiversity data. European Commission, Joint Research Center, Institute fo Environment
and Sustainability, disponibil la http://agrienv.jrc.it/publications/pdfs/HNV_Final_Report.pdf , accesat 13
iunie 2014
 Paracchini, M. L., Terres, J. M., Petersen, J., Hoogeveen, Y., & Pedroli, G. (2007). High nature value
farmland and traditional agricultural landscapes. 2007).Europe’s Living Landscapes.Essays Exploring our
Identity in the Countryside.Landscape Europe, Wageningen/KNNI Publishing, Zeist,
 Predoiu G., Ungurean S. 2010 . Analysis of the institutional frame regarding the bear management in
Romanian conditions. Bulletin of the Transilvania University of Braşov, Ser. VII, Social Sc., Vol. 3(52)
112
Anexa 1 - Legislaţie privind respectarea ecocondiţionalităţii de către fermieri în vederea
acordării sprijinului financiar (informații preluate din Ghidul fermierului privind
Ecocondiţionalitatea, APIA 2014
Legislaţie europeană
- Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a unor norme comune
pentru sistemele de ajutor direct pentru agricultori în cadrul politicii agricole comune şi de instituire a
anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1290/2005,
(CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 378/2007 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003, cu
modificările şi completările ulterioare;
- Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Comisiei din 30 noiembrie 2009 de stabilire a normelor de
aplicare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului în ceea ce priveşte ecocondiţionalitatea,
modularea şi sistemul integrat de administrare şi control în cadrul schemelor de ajutor direct pentru
agricultori prevăzute de regulamentul respectiv, precum şi de aplicare a Regulamentului (CE) nr.
1234/2007 al Consiliului în ceea ce priveşte ecocondiţionalitatea în cadrul schemei de ajutoare
prevăzute pentru sectorul vitivinicol, cu modificările şi completările ulterioare;
- Regulamentul CE nr. 834/2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice,

precum şi de abrogare a Reg. nr. 2092/91, cu modificările şi completările ulterioare;
- Directiva 91/676/CEE privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse
agricole;
- Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013
privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European agricol pentru dezvoltare rurală
(FEADR) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului, cu modificările şi
completările ulterioare;
privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole commune şi de abrogare a
Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr.
1290/2005 şi (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare;
de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul
politicii agricole comune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului şi a
Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare;
- Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului de instituire a unei

organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72,
(CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 şi (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului, cu modificările şi
de stabilire a anumitor dispoziţii tranzitorii privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din
Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), de modificare a Regulamentului (UE) nr.
1305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte resursele şi repartizarea
acestora pentru anul 2014 şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului şi a
113
Regulamentelor (UE) nr. 1307/2013, (UE) nr. 1306/2013 şi (UE) nr. 1308/2013 ale Parlamentului
European şi ale Consiliului în ceea ce priveşte aplicarea acestora în anul 2014, cu modificările şi
- Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009
privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi de abrogare a Directivelor 79/117/CEE şi
91/414/CEE ale Consiliului;
- Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de
stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei în domeniul alimentar, de înfiinţare a
Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentelor şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei
alimentelor, cu modificările şi completările ulterioare;
- Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor
alimentare, cu modificările şi completările ulterioare.
B. Legislaţie naţională
- Ordinul MADR/MMP nr. 30/147/2010 pentru aprobarea bunelor condiţii agricole şi de mediu în
România, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordinul MADR/MMP/ANSVSA nr. 187/2.155/42/2011 pentru aprobarea cerinţelor legale în materie

de gestionare (SMR) privind mediul şi identificarea şi înregistrarea animalelor în cadrul schemelor şi
măsurilor de sprijin pentru agricultori în România, cu modificările şi completările ulterioare;
- OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare;
- OUG nr.125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare,
care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991
privind societăţile agricole şi alte forme de asociere din agricultură, cu modificările şi completările
ulterioare;
- Legea îmbunătăţirilor funciare nr.138/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
- HG nr. 1.559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor în vederea

plasării pe piaţă şi a utilizării lor pe teritoriul României, cu modificările şi completările ulterioare: art.
2, 4 şi 9;
- HG nr. 1.230/2012 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (CE)
nr. 1.107/2009;
- Legea apelor nr.107/1996, cu modificările şi completările ulterioare;
- HG nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de
protecţie sanitară şi hidrogeologică, cu modificările şi completările ulterioare
- Ordinul MMP nr. 662/2006 privind aprobarea Procedurii şi a competenţelor de emitere a avizelor şi
autorizaţiilor de gospodărire a apelor;
- HG nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi

pierderilor de substanţe prioritar periculoase, cu modificările şi completările ulterioare;
114
- Ordinul MMGA/MAPDR nr. 344/708/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind protecţia
mediului şi în special a solurilor, când se utilizează nămolurile de epurare în agricultură, cu
- OUG 34/2012 pentru stabilirea cadrului instituţional de acţiune în scopul utilizării durabile a
pesticidelor pe teritoriul României;
- HG nr. 1.609/2009 privind înfiinţarea camerelor agricole judeţene, prin reorganizarea

oficiilor/centrelor de consultanţă agricolă judeţene, aflate în subordinea Agenţiei Naţionale de
Consultanţă Agricolă;
- Ordinul MMGA nr. 1.234/2006 privind aprobarea Codului de bune practici în fermă;
- Ordinul MMGA/MAPDR nr. 1182/1270/2005 privind aprobarea Codului de bune practice agricole
pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole (revizuit în 2014);
- Programul de acţiune pentru zonele vulnerabile la nitraţi din surse agricole, aprobat prin Decizia nr.
221.983/GC/12.06.2013 a Comisiei Interministeriale pentru aplicarea Planului de acţiune pentru
protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole;
- HG nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu
nitraţi proveniţi din surse agricole, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordinul MADR nr. 273/2014 privind aprobarea formularului-tip de cerere unică de plată pe suprafaţă
pentru anul 2014;
- Ordinul MADR nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare a condiţiilor specific şi a
criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe
complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone
defavorizate, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordin MADR nr. 841/2013 privind aprobarea sistemului de sancţiuni pentru măsura 215 "Plăţi privind
bunăstarea animalelor - pachet A porcine" din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013;
- Ordin MADR nr. 174/2013 privind aprobarea sistemelor de sancţiuni pentru măsurile 211 "Sprijin
pentru zona montană defavorizată", 212 "Sprijin pentru zone defavorizate, altele decât zona montană"
şi 214 "Plăţi de agromediu" din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, precum şi pentru
nerespectarea ecocondiţionalităţii în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă pentru Pilonul I aferente
cererilor de plată depuse începând cu anul 2012;
- Ordinul MADR nr. 247/2008 privind aprobarea Normelor de aplicare a programelor de

restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole, derulate cu sprijin comunitar pentru campaniile
2008/2009-2013/2014, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordinul MAPDR/MAI nr. 541/210 din 2009 pentru modificarea si completarea Strategiei privind
organizarea activitatii de imbunatatire si exploatare a pajistilor la nivel national, pe termen mediu si
lung, aprobata prin Ordinul MAAP/MAP nr. 226/235/2003;
- Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007 – 2013, versiunea XI;
- OUG nr. 23/2010 privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor, precum şi pentru
115
modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare;
- Legea nr. 25/2003 pentru aprobarea OUG nr. 113/2002 privind identificarea şi înregistrarea bovinelor
în România, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr.
40/2010 privind aprobarea Normei sanitare veterinare pentru implementarea procesului de identificare
şi înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor şi bovinelor, cu modificările şi completările ulterioare;
- Legea nr. 85/1995OG pentru aprobarea OG nr. 4/1995 privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea
produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în agricultură şi
silvicultură, cu modificările şi completările ulterioare;
- Legea nr. 28/2009 privind aprobarea OG nr. 41/2007 pentru comercializarea produselor de protecţie a
plantelor, precum şi pentru modificarea şi abrogarea unor acte normative din domeniul fitosanitar, cu
- HG nr. 1.230/2012 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (CE)
nr. 1.107/2009 privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi de abrogare a Directivelor
79/117/CEE şi 91/414/CEE ale Consiliului;
- Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 199/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind
interzicerea utilizării în creşterea animalelor de fermă a unor substanţe cu acţiune hormonală sau
tireostatică şi a celor betaagoniste, cu modificările şi completările ulterioare;
- Legea nr. 150/2004 privind siguranţa alimentelor, republicată, cu modificările şi completările

ulterioare;
- HG nr. 924/2005 privind aprobarea Regulilor generale pentru igiena produselor alimentare, cu
- Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 111/2008 privind aprobarea Normei sanitare veterinare şi pentru
siguranţa alimentelor privind procedura de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa
alimentelor a activităţilor de obţinere şi de vânzare directă şi/sau cu amănuntul a produselor alimentare
de origine animală sau nonanimală, precum şi a activităţilor de producţie, procesare, depozitare,
transport şi comercializare a produselor alimentare de origine nonanimală, cu modificările şi
protecţia animalelor de fermă;
măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la
produsele de origine animală;
- Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 23/2007 privind aprobarea Normei sanitare veterinare şi pentru
siguranţa alimentelor privind stabilirea limitelor maxime de reziduuri de pesticide din conţinutul sau
de pe suprafaţa produselor alimentare de origine animală, cu modificările şi completările ulterioare;
- HG nr. 1.214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin

proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli
116
transmisibile ale animalelor, cu modificările şi completările ulterioare;
- OG nr. 113/2002 privind identificarea şi înregistrarea bovinelor în România, cu modificările şi

- Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 42/2005 privind măsurile pentru implementarea interdicţiei totale
de administrare a proteinelor animale procesate în hrana animalelor de fermă;
măsurile pentru combaterea febrei aftoase;
- Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 133/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care
introduce măsuri generale pentru controlul unor boli ale animalelor şi măsuri specifice referitoare la
boala veziculoasă a porcului, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 32/2006 privind aprobarea Normei sanitare veterinare care
stabileşte prevederi specifice pentru controlul şi eradicarea bolii limbii albastre, cu modificările şi
completările ulterioare.
117
Anexa 2 - Studiu de caz
Concluzii privind integrarea planurilor /planificării strategice în domeniul agricol
O analiză comparativă între:
a. strategie națională: Planul Național de dezvoltare a României 2007-2013
b. strategie regională: Planul de dezvoltare al Regiunii Centru 2007-2013
c. strategie județeană: Strategia de dezvoltare a județului Brașov – orizonturi 2013 – 2020 – 2030
d. strategie locală: 4. Strategia de dezvoltare socio-economică a comunei Laslea, județul Sibiu 2008 -
2013
Analizând aceste documente, integrarea principiilor de conservare a biodiversității în managementul

resurselor agricole, arată astfel:
 Administrația subordonată MADR și MMSC nu se implică direct în planificarea teritorială. MAI

definește spațiul rural sau se aplică metodologia OECD. Zona rurală este formată din 2851 comune,
Legea 350/2001-privind amenajarea teritorială și urbanism și Legea 351/2001 referitoare la aprobarea
Planului Național der Amenajare Teritorială.
 Nu există strategie de dezvoltare rurală (rezultă că nu sunt sunt luați în seamă toți factorii interesați,
ex: agricultorii cu mai puțin de 1 ha de teren, fermele de subzistență ; se merge pe platforme politice;
administrația MADR merge pe obiectivele și prioritatile stabilite la Bruxelles. Nu neapărat se respectă
Regulamentele europene, care pentru ferme sub 1 ha, nu au program.
 Legislația este neclară sau chiar inexistentă
 Principiile de dezvoltare durabilă nu sunt prea mult incluse în startegii sau planuri și nu sunt
operaționalizate
 Discrepanță între capacitățile administrative la nivel național, regional și local
 Stadiu incipient: administrațiile doar ce s-au familiarizat cu principiile cadru ale legislației europene
(toate planurile de dezvoltare locală cuprind introduceri generoase despre Tratatele importante ale UE
(Roma, Maastricht), Strategia Lisabona, Agenda 21, definirea conceptului de dezoltare durabilă, de
multe ori însă acestea rămân doar pe hârtie,
 Administrațiile locale (comunale) nu au resurse pentru planificare integrată, iar principiul este aproape
inexistent în documentele lor (este posibil însă ca în practică să fie altfel)
 Deși foarte la îndemână, agricultura ecologică nu este o prioritate de investiție  considerentele de

protecție a mediului/ conservare a biodiversității nu sunt tratate împreună cu cele de dezvoltare a
agriculturii; de obicei acestea sunt puse în legătură cu agro-turismul – o percepție care trebuie
schimbată, turismul nu va putea fi o activitate care să susțină durabil o comunitate
 Dificultăți în armonizarea planurilor de dezvoltare socio-economice cu interesele de conservare a

speciilor datorită suprafețelor mari ale siturilor care se întind pe mai multe circumscripții
118
 Confuzii, încurcături birocratice deoarece, în momentul actual, limitele suprafețelor siturilor Natura
2000 nu se pot corela în hărțile administrative (PUG, PUZ, PUD) existent.
119
Anexa 3 – Selecția proiectelor GAL
COEFICIENȚI PRODUCȚIE STANDARD 2010
Coduri Denumire coduri SO 2010 euro/ha
B_1_1_1 Grâu comun 529,67
B_1_1_2 Grâu dur 394,39
B_1_1_3 Secară 385,14
B_1_1_4 Orz 456,04
B_1_1_5 Ovăz 302,81
B_1_1_6 Porumb boabe 640,66
120
B_1_1_7 Orez 822,98
B_1_1_99 Alte cereale 416,58
B_1_2_1 Mazăre boabe, fasole boabe, lupin dulce 488,31
B_1_2_2 Linte, bob, măzăriche 346,95
B_1_3 Cartofi 3120,62
B_1_4 Sfeclă de zahăr 1245,24
B_1_5 Plante rădăcinoase pentru nutreț 1543,57
B_1_6_1 Tutun 2001,1
B_1_6_2 Hamei 289,52
B_1_6_3 Rapiță 612,65
B_1_6_4 Floarea soarelui 501,37
B_1_6_6 Soia 574,46
B_1_6_7 In pentru ulei 664,96
B_1_6_8 Alte plante pentru ulei 274,04
B_1_6_9 In pentru fibra -
B_1_6_10 Cânepă -
B_1_6_11 Alte plante textile 1278,68
B_1_6_12 Plante medicinale și aromatice 812,88
B_1_6_99 Alte plante industriale 686,73
B_1_7_1_1 Legume proaspete, pepeni șo căpșuni – în câmp 7113,49
B_1_7_1_2 Legume proaspete, pepeni șo căpșuni – în grădini 7914,85
121
pentru comercializare
B_1_7_2 Legume proaspete, pepeni șo căpșuni – în sere și 37209,23

solarii
B_1_8_1 Flori – în câmp 25638,04
B_1_8_2 Flori – în sere și solarii 96808,28
B_1_9_1 Plante de nutreț – iarbă temporară 256,84
B_1_9_2_1 Plante de nutreț – alte furaje verzi – porumb siloz 980,6
B_1_9_2_2 Plante de nutreț – alte furaje verzi –total 468,58
B_1_9_2_99 Alte plante de nutreț 632,35
B_1_19 Semințe și seminceri 3173,7
B_11 Alte plante 1018,19
B_2 Gradini familiale 3752,86
B_3_1 Păşuni şi fâneţe permanente - păşuni şi fâneţe 261,96
B_3_2 Păşuni şi fâneţe permanente - pe terenuri accidentate 94,74
B_4_1_1_1 Fructe, pomi şi arbuşti - climă temperată 2703,58
B _4_1_2 Livezi de coacaz, smochin, zmeur 3430,92
B_4_1_3 Fructe, pomi şi arbuşti - nuci 1556,94
B_4_4_1 Vii - vin nobil 1737,12
B_4_4_2 Vii - alte vinuri 1368,42
B_4_4_3 Vii – struguri de masa 2028,99
B_4_5 Pepiniere 6653,13
B_4_6 Alte culture permanente 541,52
122
B_6_1 Ciupercarii pe 100 mp/an 121413,3
SO
Coduri Denumire specii animale
2010 euro/cap
C_1 Echide 1963,87
C_2_1 Bovine sub 1 an - total 243,86
C_2_2 Bovine sub 2 ani - masculi 398,96
C_2_3 Bovine sub 2 ani - femele 369,66
C_2_4 Bovine de 2 ani şi peste - masculi 846,07
C_2_5 Bovine de 2 ani si peste - femele 874,52
C_2_6 Vaci pentru lapte 1033,43
C_2_99 Bovine de 2 ani şi peste - alte vaci 561,8
C_3_1_1 Oi - mioare montate 50,47
C_3_1_99 Oi - alte oi 23,39
C_3_2_1 Capre - capre montate 99,37
C_3_2_99 Capre - alte capre 38,09
C_4_1_1 Porcine - tineret porcin sub 20 kg 30,71
C_4_1_2 Porcine - scroafe pentru reproducţie peste 50 kg 304,03
C_4_1_99 Porcine - alte porcine 404,39
C_5_1 Pui pentru carne * 424
C_5_2 Găini ouătoare * 2273,88
123
C_5_3 Alte pasari * 1207,42
C_6 Iepuri(femele iepuri) 9,31
C_7 Familii de albine (stupi) 52,26
 100 capete
 Pentru pui, găini ouătoare, alte păsări valoarea SO se referă la 100 capete, la fel și valoarea UDE
 Pentru ciupercării valoarea SO se referă la 100 mp/an(sunt incluse toate recoltările), la fel și valoarea
UDE
 Pentru familii de albine valoarea SO este calculată pe stup, la fel și valoarea UDE.
 Valoarea 1UDE = 1200 Euro
Valorile coeficienților SO 2010 se află în procedură de validare la Eurostat și DG Agri și pot suporta
mici modificări.
Notă:
Dimensiunea economică a exploatațiilor agricole este unul dintre criteriile utilizate pentru clasificarea
exploatațiilor în conformitate cu tipologia comunitară.
Regulamentul ( CE ) nr 1242/2008 din 8 decembrie 2008 a introdus schimbări substanțiale în metodologia

anterioară de clasificare a exploatațiilor agricole (Decizia Comisiei 85/377/CEE din 7 iunie 1985).
Prin Regulamentul (CE) nr .1242/2008, începând cu anul 2010, se stabilește că dimensiunea economică a unei
exploatații agricole este măsurată ca Producția Standard totală (SO – standard output) a exploatației
exprimată în euro. Anterior, folosind regulile stabilite de Decizia 85/377/CEE, dimensiunea economică a fost
măsurată ca totalul Marjei Brute Standard (MBS) a exploatației exprimată în Unitatea de Dimensiune
Europeană (UDE).
Principiul ambelor metode este același : suma tuturor SO - sau MBS - pe hectar de cultură și pe cap de animal
din fiecare exploatație.
Principala diferență între cele două concepte este metodologia aplicată pentru calcul (SO exclude plățile directe
și costurile).
Unitățile de măsură utilizate pentru dimensiunea economică a exploatației sunt diferite, dimensiunea
economică bazată pe SO este exprimată în euro și nu în UDE ca în clasificarea pe baza MBS.
Coeficienții SO 2010 au fost calculați de compartimentul RICA, pe baza informațiilor primate de la

exploatațiile agricole din anchetă, ca medie a anilor contabili 2008, 2009, 2010, 2011, 2012.
124
ANEXĂ Linkuri utile
1. Acordul de parteneriat 2014-2020 http://www.fonduri-ue.ro/res/filepicker_users/cd25a597fd-

62/2014-2020/acord-parteneriat/AP-10.02.2014.RO.pdf
2. Confederația Asociațiilor Tărănești din România (CATAR): www.catara.ro
3. EURSTAT: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home/
4. Politica Agricolă Comună: http://ec.europa.eu/agriculture/50-years-of-

cap/files/history/history_book_lr_ro.pdf
5. Strategia UE pentru Conservarea Biodiversității:

http://ec.europa.eu/environment/pubs/pdf/factsheets/biodiversity_2020/2020%20Biodiversit
y%20Factsheet_RO.pdf
6. PNDR 2014-2020- Plăți pentru agro-mediu şi climă, descrierea fiecărei măsuri selectate
7. http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/dezbatere/fise-
masuri/plati-agro-mediu-si-clima-Draft-v.1-28.02.2014.pdf
8. Strategia Europa 2020: http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm
9. Directiva Cadru Apa:

http://europa.eu/legislation_summaries/agriculture/environment/l28002b_ro.htm
10. Directiva Habitate: http://www.batlife.ro/wp-content/uploads/2010/03/doc_03_92_43_EEC.pdf
11. Directiva Păsări: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32009L0147
125

PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GHID DE PLANIFICARE

Realizat de Asociația Grupul MILVUS

Adresa poştală: 540600 Tîrgu Mureș OP1 CP161

Documentul este disponibil și online pe http://www.emenatura2000.ro/

2. PRINCIPII ȘI RECOMANDĂRI DE MANAGEMENT PENTRU MENȚINEREA

TABEL 1 - GRUPURI ȚINTĂ ÎN FUNCȚIE DE NIVELUL DE PLANIFICARE STRATEGICĂ LA CARE

CASETA 1. EXEMPLE DE NECOORDONARE ȘI LIPSĂ DE COMUNICARE ÎNTRE INSITUȚII ........ 22

AM - DGDR Autoritatea de Management Direcția Generală Dezvoltare Rurală

APDRP Agenția de Plăți Dezvoltare Rurală și Pescuit – a funcționat pe perioada de programare

AFIR Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale – va funcționa pe noua perioadă de

APIA Agenția pentru Plăți și Intervenții în Agricultură

APL Administrație Publică Locală

CAP (en.) Common Agricultural Policy

PAC Politica Agricolă Comună

DAJ Direcția pentru Agricultură Județeană

EIP European Innovation Partener

PEI Program European de Inovare

ESI The European Strucural Instruments (en)-Fonduri Structurale Europene;

FC The Cohesion Fund-CF (en)-Fondul de Coeziune;

FNGAL Federația Națională a GAL-urilor din România

GAL Grup de Acțiune Locală

IUCN (en.) International Union for Nature Conservation

LFA Least favored areas (en.); Zone defavorizate;

MADR Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

ONG Organizație Non-Guvernamentală

PNDC Plăți Directe Naționale Compensatorii;

PNDR Planul Național de Dezvoltare Rurală

RGA Recensământul General Agricol;

RNAPR Rețea Națională a Ariilor Protejate din România;

SAC Arii Speciale de Conservare;

SCI Situri de Importanță Comunitară;

SPA Arii de Protecție Specială Aviafaunistică;

UAT Unitate Administrativ Teritorială

Termen Definiție / explicație

Administratori de arii Custozi și echipe de administrație care au responsabilitatea de a planifica și

Agricultura extensivă Sistem de organizare și exploatare a resurselor naturale în scopul producerii

Agricultură intensivă Sistem de organizare și exploatare a resurselor naturale în scopul producerii

Agricultură de Sisteme de organizare și exploatare a resurselor naturale în scopul producerii

Agrobiodiversitate Diversitatea și variabilitatea animalelor, plantelor și micro-organismelor care

din agro-ecosisteme1 (Sursa: FAO, 1999a aici)

Amenințare În sensul prezentului ghid se referă la o amenințare la adresa valorilor

Bunuri și servicii În sensul prezentului ghid, această sintagmă definește multi-funcționalitatea

Conceptul face referire la o crestere economica ce poate raspunde nevoilor de

1 (FAO, 1999a); http://www.fao.org/docrep/007/y5609e/y5609e01.htm, accesat 10 martie 2014

Ecocondiționalitate Ecocondiționalitatea sau “conformitatea încrucișată” (din engl. Cross-

Ecocondiționalitatea cuprinde Bunele Condiții Agricole și de Mediu –

Nerespectarea de către agricultori a normelor de ecocondiționalitate conduce

Dimensiunea economică Conform Regulamentului CE nr. 1242/2008, din 2010, dimensiunea

Calculul dimensiunii economice4 pentru o exploatație agricolă, indiferent dacă

Momentan se folosesc SO 2010, la nivel de 2014 încă nu sunt actualizate,

Grupuri Operaționale Grupurile operaționale reprezintă un element-pivot al parteneriatului european

biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective.

(iv) endemice și au nevoie de o atenție deosebită prin natura specială a

supraviețuirea speciilor ce îi sunt caracteristice.

Starea de conservare a unei specii este dată de totalitatea factorilor ce

Valoare În sensul prezentului ghid se utilizează pentru a indica valoarea în ansamblu a

Viabilitate În sensul prezentului ghid se referă la capacitatea unei explotații agricole de a

D. Managementul faunei sălbatice de interes cinegetic

E. Managementul principalelor resurse agricole

Figura nr. 1. Legătura între cele cinci ghiduri

- Cosmina Dinu – coordonator grup, specialist dezvoltare durabilă

- Valentin Tudorache - MADR

- Alin Bogdan Buzescu - CATAR