Capitolul II-partea 2

Evoluţii ale turismului pe plan mondial
Fig. nr.2.15
Sosirile turistice internationale 1990-2000
140
120
100
80
60
40 Europa de S
20
0
90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 00
În 2000, Spania, cu 48 milioane şi Italia cu 41 milioane au însumat împreună

circa 72% din totalul turiştilor sosiţi în subregiune. După 3 ani de impresionante rate
de creştere de 7,5% şi peste, Spania a înregistrat o creştere relativ modestă de 3%,
ceea ce înseamnă 1,4 milioane sosiri suplimentare. Italia, pe de altă parte, a beneficiat
considerabil de sărbătorirea sosirii noului mileniu, atrăgând astfel 4,7 milioane de
sosiri în plus, aceasta reprezentând o creştere de 13% comparativ cu anul 1999.
Pe locurile trei şi patru, din punctul de vedere al destinaţiei, în subregiune se
situează Grecia, respectiv Portugalia, la nivele ce ating între12,5 milioane şi respectiv
12 milioane turişti sosiţi . În 2000 ambele ţări au înregistrat o creştere de aproape 3%.
Fig. nr. 2.16
Cresterea anuala a sosirilor turistice internationale
10
8
6
4 Europa
2
0 Europa de S
-2
-4
-6
95/94 96/95 97/96 98/97 99/98 99/00
Totuşi, în 2000 cel mai mare progres a fost făcut de Croaţia (53%), Slovenia
(23%), Macedonia (24%) şi Boznia Hertegovina (24%), înregistrând împreună
aproape 2,3 milioane de noi sosiri. Deşi toate aceste ţări au trebuit să-şi revină în urma
pierderilor substanţiale provocate de conflictul din Kosovo, ele, au atins, totuşi, un
volum ce-l depăşeşte pe cel înregistrat în anul de după dezintegrarea fostei Iugoslavii.
56
Tabel nr. 2.18 Europa de S –Sosirile turistice internaţionale şi încasările din turismul
internaţional după ţara de destinaţie
Cota de Rata creşterii Creşterea

piaţă medie
anuală
1990 1995 1998 1999 2000 1995 2000 99/88 00/99 00/95
Sosirile turistice internationale (mii) % % %
Europa de S 88,588 91,790 110,528 116,359 126,147 100 100 5.3 8.4 6.6
Albania 30 40 28 39 - 0.0 - 39.3 - -
Andorra - - - 2,347 2,949 2.0 2.3 4.8 25.6 9.7
Bosnia Herzg. - 37 90 89 110 0.0 0.1 -1.1 23.6 24.3
Croatia 7,049 1,485 4,499 3,805 5,831 1.6 4.6 -15.4 53.2 31.5
Rep.Macedonia 562 147 157 181 224 0.2 0.2 15.3 23.8 8.8
Grecia 8,873 10,130 10,916 12,164 12,500 11.0 9.9 11.4 2.8 4.3
Italia 26,679 31,052 34,933 36,516 41,182 33.8 32.6 4.5 12.8 5.8
Malta 872 1,116 1,182 1,124 1,216 1.2 1.0 2.7 0.2 1.7
Portugalia 8,020 9,511 11,295 11,632 12,037 10.4 9.5 3.0 3.5 4.8
San Marino 582 535 532 - - 0.6 - - - -
Slovenia 650 732 977 884 1,090 0.8 0.9 -9.5 23.3 8.3
Spania 34,085 34,917 43,396 46,776 48,201 38.0 38.2 7.8 3.0 6.7
Yugoslavia 1,186 228 283 152 - 0.2 - -46.3 - -
Încasările din turismul internaţional (mil.$) (%) (%) (%)
Europa de S 44,582 65,818 75,802 79,084 77,508 100 100 4.3 -2.0 3.3
Albania 4 65 54 211 - 0.1 290.7 - -
Bosnia Herzg. - 7 21 21 17 0.0 0.0 0.0 -19.0 19.4
Croatia 1,704 1,349 2,733 2,493 2,758 2.0 3.6 -8.8 10.6 15.4
R.Macedonia 45 19 15 40 37 0.0 0.0 166.7 -7.5 14.3
Grecia 2,587 4,136 6,188 8,783 9,221 6.3 11.9 41.9 5.0 17.4
Italia 16,458 28,729 29,866 28,359 27,439 43.6 35.4 -5.0 -3.2 -0.9
Malta 496 660 661 675 650 1.0 0.8 2.1 -3.7 -0.3
Portugalia 3,555 4,339 5,302 5,131 5,206 6.6 6.7 -3.2 1.5 3.7
Slovenia 721 1,084 1,088 954 957 1.6 1.2 -12.3 0.3 -2.5
Spania 18,593 25,388 29,839 32,400 31,000 38.6 40.0 8.6 -4.3 4.1
Yugoslavia 419 42 35 17 - 0.1 - -51.4 - -
Încasări/sosiri ($) (%) (%) (%)
Europa de S 503 717 686 680 614 - - -0.9 -9.6 -3.0
Albania 133 1,625 1,929 5,410 - - - 180.5 - -
Bosnia Herzg. - 189 233 236 155 - - 1.1 -34.5 -4.0
Croatia 242 908 607 655 473 - - 7.9 -27.8 -12.2
R.Macedonia 80 129 96 221 165 - - 131.3 -25.3 5.0
Grecia 292 408 567 722 738 - - 27.4 2.2 12.6
Italia 617 925 855 777 666 - - -9.2 -14.2 -6.4
Malta 569 591 559 556 535 - - -0.6 -3.9 -2.0
Portugalia 443 456 469 441 432 - - -6.0 -2.0 -1.1
Slovenia 1,109 1,481 1,114 1,079 878 - - -3.1 -18.6 -9.9
Spania 545 727 688 693 643 - - 0.7 -7.1 -2.4
Yugoslavia 353 184 124 112 - - - -9.6 - -
Sursa de date:World Tourism Organization (WTO)–Tourism Market Tren-ds,2001
Europe
Germania este piaţa generatoare prin excelenţă pentru aproape toate

destinaţiile din subregiune. Marea Britanie şi Franţa sunt, de asemenea, ţări
generatoare cheie pentru partea vestică a subregiunii. În partea de est, Germania este,
de asemenea, principala ţară generatoare, împreună cu Italia, Austria, şi Olanda.
57
Totalul încasărilor turistice în 2000 a atins 78 de miliarde $, reprezentând o

creştere considerabilă faţă de 1990 şi o convergenţă clară în procentul de încasări al
subregiunii (33,5%) prin raportare la procentul deţinut de Europa de Vest, care este
performerul principal în acest domeniu (34,7%). În perioada 1995-2000, Bosnia
Hertegovina, Grecia şi Croaţia au înregistrat o creştere exceptional de ridicată de
19,17% şi respectiv15%.
În 2000, Spania cu 31 miliarde $ şi Italia cu 27 miliarde $ au fost performerii
cei mai importanţi în materie de încasări turistice.
Fig. nr.2.17
Europa de S -Sosirile turistice internationale
dupa origine in anul 1999
8%
Inter/regional
Intraregional
92%
Europa de S - Sosirile turistilor dupa

origine in anul 1999
6
4,3
4
1,7
2
0,3
0
America Asia Af rica
E. Europa Est Mediteraneeană
Cel mai semnificativ fapt în 2000 pentru Europa Est Mediteraneeană a fost
revenirea Turciei pe piaţa turistică. Anul trecut această ţară a înregistrat o creştere de
39% ceea ce reprezintă 9,6 milioane de turişti străini sosiţi, depăşind astfel recordul
anterior de 9 milioane de sosiri înregistrate în 1997. Această creştere spectaculoasă se
datorează, în principal, campaniei promoţionale lansată de această ţară, de satisfacţia
turiştilor şi de numărul de turişti care s-au reîntors la această destinaţie.
Fig.nr. 2.18
58
Sosirile turistice internationale 1990-2000
16
14
12
10 Europa E-
8
6 Mediteraneeana
4
2
0
90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 00
Întreaga subregiune a înregistrat 14,7 milioane de sosiri, reprezentând o

creştere de 26%, adică cu 3 milioane de sosiri mai multe decât în 1999.
Fig. nr.2.19
Cresterea anuala a sosirilor turistice internationale
30
25
20
15
10 Europa
5
0
-5 Europa E-
-10 Mediteraneeana
-15
95/94 96/95 97/96 98/97 99/98 99/00
Cipru a înregistrat o creştere substanţială de 10,4% atingând un număr de 2,7

milioane de sosiri, în timp ce Israelul a înregistrat o creştere de 3,8%. Ţara s-a
îndreptat spre un an record, în mod special, datorită pelerinajelor organizate în Ţara
Sfântă, corelate cu sărbătorirea sosirii noului mileniu ; odată cu reapariţia tensiunii din
regiune la sfârşitul lunii septembrie 2000, s-a redus semnificativ numărul de turişti în
acestă ţară şi în regiunile învecinate.
Încasările turistice internaţionale au atins 12,6 miliarde $ în 2000, ceea ce
reprezintă o creştere de 26% faţă de 1999, în 2000 Israelul câştigând 3,1 miliarde $ (+
4,2%) , Ciprul 1,9 miliarde $ (+0,9%) şi Turcia 7,6 miliarde (+47%).
59
Tabel nr.2.19 Europa E-Mediteraneeană – Sosirile turistice internaţionale şi

încasările din turismul internaţional după ţara de destinaţie
Cota de Creşterea
piaţă Rata creşterii medie
anuală
1990 1995 1998 1999 2000 1995 2000 99/98 00/99 00/95
Sosirile turistice internaţionale (mii ) (%) (%) (%)
Europa E-Mediter. 7,423 11,398 13,125 11,639 14,673 100 100 -11.3 26.1 5.2
Cypru 1,561 2,100 2,223 2,434 2,686 18.4 18.3 9.5 10.4 5.0
Israel 1,063 2,215 1,942 2,312 2,400 19.4 16.4 19.1 3.8 1.6
Turcia 4,799 7,083 8,960 6,893 9,587 62.1 65.3 -23.1 39.1 6.2
Încasări din turismul internaţional (mil.$)
Europa E-Mediter. 5,879 9,709 11,53 10,055 12,630 100 100 -12.8 25.6 5.4
Cypru 1,258 1,788 1,696 1,878 1,894 18.4 15.0 10.7 0.9 1.2
Israel 1,396 2,964 2,657 2,974 3,100 30.5 24.5 11.9 4.2 0.9
Turcia 3,225 4,957 7,177 5,203 7,636 51.1 60.5 -27.5 46.8 9.0
Încasari/sosiri ($)
Europa E-Mediter. 792 852 878 864 861 - - -1.7 -0.4 0.2
Cypru 806 851 763 772 705 - - 1.1 -8.6 -3.7
Israel 1,313 1,338 1,368 1,286 1,292 - - -6.0 0.4 -0.7
Turcia 672 700 801 755 796 - - -5.8 5.5 2.6
Sursa de date:World Tourism Organization (WTO)–Tourism Market Trends, 2001 Europe
Fig. nr.2.20
Europa de E-Medit -Sosirile turistice
internationale dupa origine in anul 1999
19%
Inter/regional
Intraregional
81%
Europa de S - Sosirile turistilor dupa

origine in anul 1999
10 8,2
5,9
4,3
5
0
America Asia Africa
F. Destinaţii mediteraneene
Grupul ţărilor din jurul Mării Mediterane, cu uşurinţă poate fi considerat
grupul ce conduce pe plan mondial în ceea ce priveşte destinaţia aleasă, atât privitor la
turismul internaţional cât şi la cel intern. Cu un număr de turişti străini sosiţi în 2000,
atingând un număr de 232 milioane, aria acoperă o treime din totalul mondial. Zona
mediteraneeană este unică în sensul că reuneşte ţări din trei regiuni diferite: Europa
de Sud-Vest şi Sud-Est , Orientul Mijlociu şi Africa (de Nord) .
60
Durata de timp de când cei care oferă servicii din aceasta arie îşi desfăşoară
activitatea, variază considerabil. Mulţi şi-au început activitatea la sfârşitul secolului al
XIX- lea , în timp ce alţii s-au alăturat în ultimii ani. Produsul predominant a fost
legat, în mod tradiţional, de vacanţele de vară la mare. Soare, plajă şi activităţi
acvatice, incluzând croaziere, au fost şi încă sunt, activităţile ce au modelat
dezvoltarea turismului în această zonă, şi vor continua să o facă pentru mulţi ani de
acum încolo. Zona mediteraneeană este un leagăn de cultură, tradiţiile şi formele
sociale i-au asigurat nenumărate oportunităţi pentru a-şi dezvolta produsele ce depind
de imensa mulţime de resurse de care dispune.
Turismul modern în zonă e diversificat cu o gamă infinită de alegeri oferite
atât în domeniul petrecerii timpului liber cât şi în cel al turismului în scop de afaceri,
acoperind toate facilităţile în domeniile: cultural, natural, relaxare, sporturi,
conferinţe. Vorbind pe larg, scopul este de a prezenta turiştilor o gamă largă de
produse care să acopere toate gusturile şi care să-i determine nu numai să vină, ci să şi
revină.
Turismul de litoral s-a transformat din principalul motiv al călătoriei într-un tip
de turism mult mai complex. A oferi doar soare şi plaje nu e suficient. Clienţii de azi
tind să fie mai pretenţioşi şi preferă să le combine cu vizite în locuri de interes
cultural, istoric cu practicarea unei game variate de activităţi sportive, distracţii,
parcuri tematice, tratamente pentru sănătate, conferinţe şi întruniri de toate tipurile.
Mai mult, dezvoltarea turismului de litoral se concentrează şi pe atragerea unor clienţi
constanţi, prin promovarea “staţiunilor nişă” accentul fiind pus pe calitatea
serviciilor. O atenţie particulară este acordată dezvoltării unor anumite produse ce
sunt destinate în mod particular grupurilor ce arată o serioasă tendinţă de creştere:
persoane peste 65 de ani, tinerii şi oamenii ce călătoresc în scopuri specifice, de la
tinerii în luna de miere , la cei care observă natura.
Acest proces este în plină dezvoltare, în multe cazuri, atenţia mutându-se de la
atingerea unor scopuri cantitative la creşterea contribuţiei pentru societate, precum şi
pentru economia naţională şi la creşterea controlului costurilor şi a riscurilor ce sunt
asociate nu numai cu turismul, ci şi cu alte activităţi economice.
În prezent, se urmăreşte utilizarea teritoriului în scopuri turistice compatibile
cu criteriile de susţinere, precum şi implicarea populaţiei locale în dezvoltarea şi
managementul activităţii turistice. Strategia de dezvoltare presupune realizarea unui
marketing turistic la nivel naţional mult mai activ, axarea pe diversificarea produselor
localizate în afara ariilor tradiţionale şi pe reducerea sezonalităţii şi mărirea calităţii
serviciilor asigurate .
Progresul făcut în ceea ce priveşte intregrarea politică şi economică a avut un
impact pozitiv asupra facilităţilor oferite; maturitatea pieţei ce se orientează în jurul
zonei mediteraneene, politicile sociale şi structura vacanţelor şcolare, toate au
contribuit la o mărire considerabilă a sezonului turistic. Multe destinaţii sezoniere au
reuşit chiar să-şi extindă activitatea turistică la un an întreg .
Cererea pentru eficientizarea cheltuielilor publice a dus la îmbunătăţirea
coerenţei dintre departamentele variate ale administraţiei centrale, implicate în
dezvoltarea turismului, între aceste departamente şi administraţiile regionale şi locale
şi între sectoarele public şi privat. Un progres substanţial a fost, de asemenea, făcut
prin continuarea procesului de privatizare şi, în general, prin reexaminarea rolului
sectorului public în managementul şi administrarea acestui sector .
61
Fig. nr.2.21
Cresterea anuala a sosirilor internationale
10
8
6
4 Mondial
2
0 Z.Mediteraneeana
-2
-4
95/94 96/95 97/96 98/97 99/98 99/00
Per ansamblu anul 2000 a fost un an excelent pentru turism în zona

mediteraneană. Regiunea a atins un total de 230 milioane de turişti străini sosiţi, ceea
ce înseamnă o creştere de 7,5 % faţă de 1999, depăşind uşor creşterea record la nivel
mondial. În cifre absolute s-au înregistrat cu circa16 milioane mai multe sosiri decât
în 1999 .
Toate destinaţiile au înregistrat, în prezent, creşteri, deşi distribuţia acestora a
fost inegală. Cum impactul negativ al conflictului din Kosovo asupra unor destinaţii
din regiune a dispărut, cererea pentru destinaţii mediteraneene şi-au regăsit distribuţia
geografică tradiţională.
Dacă în 1999 ţările vest-meditereene au înregistrat creşteri puternice în
detrimentul anumitor ţări est - mediteraneene, în 2000 cererea a revenit la nivelul
anterior, în majoritatea destinaţiilor. Ca întotdeauna turismul se arată a fi foarte mobil.
Turcia şi Croaţia sunt de remarcat prin creşterile înregistrate de 39%, şi respectiv
53%. Croaţia şi-a continuat expansiunea puternică cu o întrerupere de un an (1999)
adaugând 2 milioane de noi sosiri. Turcia a atins un nou record de 9,6 milioane sosiri,
compensând terenul pierdut în 1997 şi 1998. Pentru destinaţiile din majoritatea ţărilor
Orientului Mijlociu ale sectorului mediteraneean anul a fost diferit. Până la sfârşitul
lunii septembrie 2000 sezonul a fost foarte bun, mai ales datorită sărbătorilor legate de
sosirea noului mileniu în Ţara Sfântă. După reluarea tensiunilor din regiune s-a redus
substanţial numărul turiştilor sosiţi în regiune.
Printre ţările-gazdă recunoscute sunt Franţa, care primeşte mai mulţi turişti
decât orice altă ţară din lume, Spania şi Italia, care, de asemenea, absorb o parte
substanţială din cota de piaţă. Italia a înregistrat o creştere peste medie (13%) datorită
evenimentelor legate, de asemenea, de celebrarea sosirii noului mileniu, care a atras
cu 4,7 milioane de turişti mai mult decât în 1999. Spania şi Franţa s-au confruntat cu
o creştere mai mică prin comparaţie, deşi procentajele de aproximativ 3% pot fi
considerate importante pentru nişte destinaţii mature şi bine consolidate. În cifre
absolute, ele au adăugat încă 1,4 milioane şi respectiv 2,5 milioane de sosiri.
62
Tabel nr. 2.20 Zona Mediteraneeană-Sosirile turistice internaţionale şi încasările din

turism după ţara de destinaţie
Cota de Rata creşterii Creşterea

piaţă medie/ an
1990 1995 1998 1999 2000 1995 2000 99/98 00/99 95/00
sosirile turistice internationale (mii) (%) (%) (%)
Zona Mediter. 159,62 173,420 205,750 215,375 231,512 100 100 4.7 7.5 5.9
Portugalia 8,020 9,511 11,295 11,632 12,037 5.5 5.2 3.0 3.5 4.8
Spania 34,085 34,917 43,396 46,776 48,201 20.1 20.8 7.8 3.0 6.7
Franta 52,497 60,003 70,040 73,042 75,500 34.6 32.6 4.3 3.4 4.7
Monaco 245 233 278 278 300 0.1 0.1 0.0 7.9 5.2
Italia 26,679 31,052 34,933 36,516 41,182 17.9 17.8 4.5 12.8 5.8
Malta 872 1,116 1,182 1,214 1,216 0.6 0.5 2.7 0.2 1.7
Slovenia 650 732 977 884 1,090 0.4 0.5 -9.5 23.3 8.3
Croatia 7,049 1,485 4,499 3,805 5,831 0.9 2.5 -15.4 53.2 31.5
Bosnia Herzg. - 37 90 89 110 0.0 0.0 -1.1 23.6 24.3
Yugoslavia 1,186 228 283 152 - 0.1 - -46.3 - -
Albania 30 40 28 39 - 0.0 - 39.3 - -
Grecia 8,873 10,130 10,916 12,164 12,500 5.8 5.4 11.4 2.8 4.3
Turcia 4,799 7,083 8,960 6,893 9,587 4.1 4.1 -23.1 39.1 6.2
Cypru 1,561 2,100 2,223 2,434 2,686 1.2 1.2 9.5 10.4 5.0
Siria 562 815 737 916 - 0.5 - 24.3 - -
Liban - 450 631 673 742 0.3 0.3 6.7 10.3 10.5
Israel 1,063 2,215 1,942 2,312 2,400 1.3 1.0 19.1 3.8 1.6
Palestina - - 201 271 330 - 0.1 34.8 21.8 -
Iordania 572 1,074 1,256 1,358 1,427 0.6 0.6 8.1 5.1 5.8
Egipt 2,411 2,871 3,213 4,489 5,116 1.7 2.2 39.7 14.0 12.2
Libia 96 56 32 40 - 0.0 - 25.0 - -
Tunisia 3,204 4,120 4,718 4,832 5,057 2.4 2.2 2.4 4.7 4.2
Algeria 1,137 520 678 749 866 0.3 0.4 10.5 15.6 10.7
Maroc 4,024 2,602 3,242 3,817 4,113 1.5 1.8 17.7 7.8 9.6
Sursa de date: World Tourism Organization (WTO) – Tourism Market Trends 2001 Europe
Ţări care vin puternic din urmă, cum sunt majoritatea din zona est-
mediteraneeană, tind să prezinte o matrice de creştere mult mai dinamică decât ţările
cu experienţă în domeniu. Creşterea înregistrată de ţările din zona est -
mediteraneeană şi Africa de Nord a depăşit nivelul atins de destinaţiile tradiţionale ale
ţărilor vest-mediteraneene. Turcia este un bun exemplu în acest sens: deşi a suferit un
regres în anii 1997 - 1998, revenirea ei este impresionantă, între 1980 şi 2000 reuşind
să-şi sporească înzecit numărul de sosiri, de la mai puţin de un milion la aproape 9,6
milioane.
Fig. nr. 2.22
Cota de piata - Sosirile turistice internationale

in anul 2000
33%
Zona Mediter.
Restul lumii
67%
63
Ţări ca Egiptul, Marocul, Slovenia şi Croatia şi-au mărit progresiv cota piaţă
începând cu 1995. Croaţia şi Bosnia Herţegovina au fost destinaţiile care s-au
dezvoltat cel mai rapid în perioada 1995-2000 cu rate anuale medii de creştere în jurul
a 32% şi, respectiv 24%. Totuşi, ar trebui luat în consideraţie faptul că aceste ţări nu
şi-au recuperat încă segmentul de piaţă pe care deţinut înainte de dezintegrarea fostei
Iugoslavii. Egiptul este destinaţia cea mai puternică din ultima decadă, prin
constituirea şi extinderea unei industrii a turismului foarte diversificată, mai mult
chiar, reuşind să-şi dubleze numărul de sosiri.
Tabel nr.2.21 Zona Mediteraneeană-Sosirile turistice internaţionale şi încasările

din turism după ţara de destinaţie
Cota de piaţă Rata creşterii Creşterea

medie
anuală
1990 1995 1998 1999 2000 1995 2000 99/98 00/99 95/00
Încasările din turismul internaţional ($ mil.) (%) (%) (%)
Zona Mediter. 74,809 111,275 126,422 130,965 130,031 100 100 3.6 -0.7 3.2
Portugalia 3,555 4,339 5,302 5,131 5,206 3.9 4.0 -3.2 1.5 3.7
Spania 18,593 25,388 29,839 32,400 31,000 22.8 23.8 8.6 -4.3 4.1
Franta 20,184 27,527 29,931 31,507 29,900 24.7 23.0 5.3 -5.1 1.7
Italia 16,458 28,729 29,866 28,359 27,439 25.8 21.1 -5.0 -3.2 -0.9
Malta 496 660 661 675 650 0.6 0.5 2.1 -3.7 -0.3
Slovenia 721 1,084 954 957 1.0 0.7 -12.3 0.3 -2.5
Croatia 1,704 1,349 2,733 2,493 2,758 1.2 2.1 -8.8 10.6 15.4
Bosnia Herzg. 7 21 21 17 0.0 0.0 0.0 -19.0 19.4
Yugoslavia 419 42 35 17 0.0 -51.4
Albania 4 65 54 211 0.1 290.7
Grecia 2,587 4,136 6,188 8,783 9,221 3.7 7.1 41.9 5.0 17.4
Turcia 3,225 4,957 7,177 5,203 7,636 4.5 5.9 -27.5 46.8 9.0
Cypru 1,258 1,788 1,696 1,878 1,894 1.6 1.5 10.7 0.9 1.2
Siria 320 1,338 1,190 1,360 474 1.2 0.4 14.3 -65.1 -18.7
Liban 710 1,221 673 742 0.6 0.6 -44.9 10.3 0.9
Israel 1,396 2,964 2,657 2,974 3,100 2.7 2.4 11.9 4.2 0.9
Palestina 126 114 132 155 0.1 0.1 15.8 17.4 4.2
Iordania 512 652 773 795 722 0.6 0.6 2.8 -9.2 2.1
Egipt 1,100 2,684 2,565 3,903 4,345 2.4 3.3 52.2 11.3 10.1
Libia 6 6 18 28 0.0 55.6
Tunisia 948 1,393 1,557 1,563 1,496 1.3 1.2 0.4 -4.3 1.4
Algeria 64 27 24 0.0
Maroc 1,259 1,304 1,712 1,880 2,040 1.2 1.6 9.8 8.5 9.4
Sursa de date: World Tourism Organization (WTO) – Tourism Market Trends 2001 Europe
Europa este, de departe, cea mai mare piaţă generatoare de turişti pentru zona
mediteraneană, pentru populaţia acesteia fiind mai ieftin să meargă în străinătate decât
să opteze pentru o vacanţă în ţara de reşedinţă, datorită faptului că nivelul preţurilor,
în multe ţări tinde să fie mai ridicat decât cel din majoritatea destinaţiilor turistice.
Mai mult, este o piaţă apropiată, majoritatea destinaţiilor fiind la doar 2-4 ore distanţă
cu avionul, de ţările europene generatoare.
În 2000 se estimează că regiunea mediteraneeană va înregistra încasări din
turism în valoare de130 miliarde $. Datorită aprecierii dolarului faţă de euro,
creşterea pare mică în comparaţie cu 1999. Încasările exprimate în euro (moneda de
64
referinţă pentru majoritatea pieţelor ca şi pentru majoritatea destinaţiilor), ar genera,

totuşi, o creştere de 15%.
Încă odată , Franta, Spania si Italia au acumulat o mare parte din total, cu
încasări de aproximativ 30 miliarde $ fiecare. Pe de altă parte, ţări ca Bosnia
Herţegovina, Grecia, Croaţia, Egiptul şi Marocul continuă să înregistreze creşteri
notabile în încasări (toate cu o rată anuală de creştere, în perioada 1995 - 2000,
cuprinsă între 10% şi 20%).
Tabel nr.2.22 Zona Mediteraneeană- Sosirile turistice internaţionale şi

încasările din turism după ţara de destinaţie
Rata creşterii Creşterea

medie
anuală
1990 1995 1998 1999 2000 99/98 00/99 95/00
Încasări/sosiri($) % %
Zona Mediter. 496 643 615 609 562 -1.0 -7.6 -2.6
Portugalia 443 456 469 441 432 -6.0 -2.0 -1.1
Spania 545 727 688 693 643 0.7 -7.1 -2.4
Franta 384 459 427 431 396 0.9 -8.2 -2.9
Italia 617 925 855 777 666 -9.2 -14.2 -6.4
Malta 569 591 559 556 535 -0.6 -3.9 -2.0
Slovenia 1,109 1,481 1,114 1,079 878 -3.1 -18.6 -9.9
Croatia 242 908 607 655 473 7.9 -27.8 -12.2
Bosnia Herzg. 189 233 236 155 1.1 -34.5 -4.0
Yugoslavia 353 184 124 112 -9.6
Albania 133 1,625 1,929 5,410 180.5
Grecia 292 408 567 722 738 27.4 2.2 12.6
Turcia 672 700 801 755 796 -5.8 5.5 2.6
Cypru 806 851 763 772 705 1.1 -8.6 -3.7
Siria 569 1,642 1,615 1,485 -8.0
Liban 1,578 1,935 1,000 1,000 -48.3 0.0 -8.7
Israel 1,313 1,338 1,368 1,286 1,292 -6.0 0.4 -0.7
Palestina 567 487 470 -14.1 -3.6
Iordania 895 607 615 585 506 -4.9 -13.6 -3.6
Egipt 456 935 798 869 849 8.9 -2.3 -1.9
Libia 63 107 563 700 24.4
Tunisia 296 338 330 323 296 -2.0 -8.5 -2.6
Algeria 56 52 35
Maroc 313 501 528 493 496 -6.7 0.7 -0.2
Sursa de date: World Tourism Organization (WTO) – Tourism Market Trends 2001, Europe
2.3 Tendinţe în turismul mondial
În ultimul deceniu, pe plan mondial, se remarcă faptul că turismul are câteva

tendinţe majore:
* creşterea volumului călătorilor şi a turismului în economia mondială, ceea ce
reprezintă circa 12% din PNB-ul mondial;
* fracţionarea vacanţelor (2-3 ori pe an) ca urmare a creşterii globale a
veniturilor şi a timpului liber, precum şi creşterea dorinţei de a participa la experienşe
noi, de a îmbunătăţi cunoştiinţele proprii;
65
* majoritatea participării activităţilor turistice conduce la impulsionarea cu 7%

a invenţiilor mondiale de bunuri şi echipamente;
* piaţa forţei de muncă dintr-un mare număr de ţări cuprinde 127 milioane
persoane active, un salariat din 16 existând în domeniul turismului;
* creşterea procentuală a vârstei a treia ca urmare a scăderii morbidităţii şi a
măririi speranţei de viaţă la nivel mondial, care are propriile motivaţii turistice;
* diversificarea comportamentului de consum care se schimbă prin creşterea
experienţei turistice, segmentele variate ale clientelei presupunând o gamă largă de
servicii şi produse turistice;
* dezvoltarea altor forme de turism care treptat reduc ponderea turismului de
masă (etnocultural, agroturism sau ecologic);
* apariţia si ascensiunea turismului de lux care poate coexista cu cel obişnuit
în cadrul unor staţiuni şi structuri turistice comune (vile, apartamente de agrement de
lux);
* reducerea timpului de lucru pentru persoanele care lucrează în activităţi
“intensive în efort fizic” (blue collars) şi creşterea acestuia pentru cei angajaţi în
activităţi “intensive în efort intelectual” (white collars).
Tabel nr.2.23 Previziuni OMT privind încasările şi sosirile turistice

internaţionale
Sosiri turistice Încasări turistice

Ani internaţionale internaţionale
(mil.turişti) (mld.$)
1980 287 105
1985 327 117
1990 458 266
1995 564 399
2000 702 621
2010 1018 1550
Sursa: OMT – www.world – tourism.org
Pentru o mai bună înţelegere a evoluţiei fenomenului turistic putem

exemplifica două mari puteri economice: S.U.A. care “vinde” turism străinilor în
valoare de 850 mld. $, turismul generând 10,5% din PIB-ul S.U.A.; pe de altă parte,
Franţa încasează de 2,3 ori mai mult din turism decât din agricultură şi de 1,9 ori mai
mult decât din industria aerospaţială.
Fig. nr.2.23
1500
1000
500
0
Sosiri turistice
1980 1985
1990 1995 internationale
2000 2010
66
Dacă la toate acestea adăugăm faptul că la fiecare 26 de secunde apare în

turismul mondial un nou loc de muncă, se poate concluziona că turismul mondial a
devenit deja cea mai mare “industrie”1.
Pentru anul următor, în turism, nu se aşteaptă aceleaşi performanţe ca în anul
2000. Economia mondială a avut, de asemenea, o creştere remarcabilă, reflectată prin
PIB (GBD), acesta înregistrând o creştere de 5 %. Ca un rezultat al acestei creşterii,
disponibilul acumulat a fost cheltuit în domeniul turismului. Oricum, rata creşterii
atinsă în 2000 atât în turism, cât şi în economie nu se va menţine mult timp şi ar trebui
considerată ca o excepţie .
Pentru sectorul turismului, un efect benefic l-ar avea consolidarea creşterii
înregistrate în 2000. În acelaşi timp, o creştere cât de modestă pentru anul următor ar
fi binevenită.
Fig. nr. 2.24
2000
1500
1000
500
0
Incasari turistice
1980
1985
1990
internationale
1995
2000
2010
Organizaţia Mondială a Turismului prognozează faptul că numărul de sosiri

internaţionale va atinge în anul 2010 nivelul de 1 miliard, iar încasările sunt aşteptate
să crească la 1,550 miliarde $, după cum se poate observa din graficul de mai sus.
“Previziuni Turistice până în 2020” este prognoza pe termen lung a WTO
(World Tourism Organization) ea anticipând dezvoltarea turismului în primii 20 ani ai
noului mileniu. Un rezultat esenţial al acestei prognoze îl reprezintă previziunile
cantitative acoperind o perioadă de 25 ani, ea având ca bază anul 1995 şi previziunile
pentru anii 2000, 2010 şi 2020 .
Sosirile internaţionale în turism, aşa cum am arătat mai sus, sunt aşteptate să
ajungă la valoarea de 1,56 miliarde $ până în anul 2020. Din totalul acestor sosiri până
în 2020, 1,18 miliarde $ sunt preconizate a fi sosiri intra-regionale şi aproximativ 377
milioane $ călătorii spre destinaţii îndepărtate .
Totalul destinaţiilor pe regiuni, până în 2020, arată că primele trei destinaţii ale
turiştilor vor fi Europa (717 milioane), Asia de Est şi Pacificul (397 milioane) şi
America (282 milioane), urmate de Africa, Orientul Mijlociu şi Africa de Sud. Asia de
Est şi Pacificul, Asia de Sud , Orientul Mijlociu şi Africa au preconizată o rată a
creşterii de 5% pe an, în comparaţie cu media pe plan mondial de ~ 4,1%.
Regiunile mult mai dezvoltate, Europa şi America, au anticipată o rată a
creşterii mai mică decât media. Europa va menţine cea mai mare parte din sosirile de
pe plan mondial, dar va înregistra un declin, de la 60% în 1995 la 46 % în 2020. Până
în 2020, America va pierde locul doi în faţa regiunilor Asiei de Est şi Pacificului,
regiuni care vor primi 25 % din totalul sosirilor din 2020, America înregistrând o
descreştere de la 19% în 1995 la 18% în 2020 .
1
Caster,M.–“Computerele si turismul”, Capital nr.1 /11.01.1996
67
Tabel nr. 2.24 Sosirile turistice internaţionale după regiune (milioane)
Anul de Prognoza Rata de Cota de piaţă (%)

bază creştere
anuală ( %)
1995 2010 2020 1995/2020 1995 2020
Total 565.4 1,006.4 1,561.1 4.1 100 100
Africa 20.2 47.0 77.3 5.5 3.6 5.0
America 108.9 190.4 282.3 3.9 3.6 5.0
Asia de E si Pacificul 81.4 195.2 397.2 6.5 14.4 25.4
Europa 338.4 527.3 717.0 3.0 59.8 25.4
Orientul Mijlociu 12.4 35.9 68.5 7.1 2.2 4.4
Asia de S 4.2 10.6 18.8 6.2 0.7 1.2
Intraregional 464.1 790.9 1,183.3 3.8 82.1 75.8
Extraregional 101.3 215.5 377.9 5.4 17.9 24.2
Sursa de date:World Tourism Organization –Tourism Highlights –2001- Madrid
Numărul turiştilor care vor căuta destinaţii îndepărtate va creşte, până la

~5,4% pe an în perioada 1995 – 2020, faţă de cei care vor căuta destinaţii apropiate,
numărul acestora fiind preconizat la ~3,8%. În consecinţă, raportul dintre destinaţiile
apropiate şi cele îndepărtate se va schimba de la 82/18 în 1995 la o valoare apropiată
de 76/24 în 2020.
Conform ultimelor estimări ale specialiştilor dezvoltarea turismului este
determinată de un complex de factori 2 care, în mod convenţional, pot fi grupaţi în
două mari categorii:
A. factori exogeni – care influenţează volumul şi structura cererii, respectiv
formele de manifestare a cererii pentru produsele şi serviciile turistice;
B. forţele pieţei turistice – care vor determina direcţiile în care va evolua
cererea în funcţie de accesibilitatea ofertelor de produse şi servicii turistice
în limitele unui spaţiu turistic determinat.
A. Factori exogeni
În categoria factorilor exogeni pot fi cuprinşi toţi factorii de ordin general

(obiectivi), ale căror efecte de ansamblu se materializează în dezvoltarea turismului,
ca de exemplu:
- dezvoltarea economico – financiară;
- influenţa factorilor socio – demografici;
- dezvoltarea tehnologică;
- investiţiile în infrastructura turistică;
- factori politici, legislativi şi de reglementare;
- protejarea mediului;
- dezvoltarea comerţului cu servicii;
- siguranţa şi securitatea călătoriilor.
 Dezvoltarea economico – financiară
Creşterea cheltuielilor ce vor putea fi destinate participării la activităţile

turistice este sensibilă atât la veniturile discreţionale, cât şi la preţuri; de aici se
2
Snack, O. – “Economia turismului”, Ed.Expert, Bucureşti, 2001
68
constată diferenţieri şi variaţii în elasticitatea veniturilor în diversele regiuni

geografice, generatoare de fluxuri turistice.
Creşterea consumului turistic va continua să rămână dependentă şi în viitor de
elasticitatea veniturilor populaţiei, respectiv de acea parte a veniturilor ce va rămâne
disponibilă pentru consumul turistic după acoperirea cheltuilelilor totale pentru
nevoile curente.
Astfel, reacţia de participare a populaţiei la mişcarea turistică se diferenţiază în
funcţie de situaţia economico – financiară, de unde vor rezulta şi cheltuielile posibile
de alocat pentru consumul produselor şi serviciilor turistice.
Aşadar, în condiţiile unei recesiuni economice dinamica descendentă a
veniturilor discreţionale va genera reducerea cheltuielilor pentru consumul turistic,
însă această reducere va acţiona mai curând în sensul redirecţionării nevoilor pentru
activităţile turistice decât în sensul reducerii lor. Reflectarea tendinţei de
redirecţionare se va realiza în:
- intensificarea preferinţelor pentru o singură călătorie de vacanţă şi
renunţarea
călătoriilor fragmentate, care sunt în general mai scumpe datorită transportului dus-
întors pentru fiecare călătorie turistică;
- reducerea duratelor sejurului mediu în călătoriile externe şi creşterea
preferinţelor pentru destinaţii turistice mai apropiate de ţara de baştină a turiştilor;
- renunţarea la călătoriile externe şi compenasrea lor prin sejururi pe teritoriul
naţional al turiştilor.
În schimb, în cazul unui avânt economic anumite pături ale populaţiei vor
prefera călătoriile la distanţe mari, iar alte categorii de populaţie vor fi tentate să-şi
fragmenteze concediul, preferând să efectuezesejururi relativ mai scurte.
Modificările în ratele de schimb valutar determină o influenţă majoră costului
unei călătorii în străinătate. Impactul oscilaţiilor în valoarea comparativă a valutelor
este exponenţială pentru mişcarea turistică, însă efectele sale în ceea ce priveşte
cheltuielile reale sunt mai puţin importante, după cum la fel de puţin importante sunt
şi efectele devalorizării monedelor naţionale care vor determina cheltuieli sporite în
ţările de destinaţie, al căror nivel rămâne practic limitat la acea parte a veniturilor pe
care turistul din ţara de reşedinţă le va putea disponibiliza.
Dolarul american va continua să rămână principala valută forte ceea ce va
influenţa dezvoltarea turismului deoarece este valuta cea mai frecvent utilizată în
tranzacţiile economice internaţionale până în momentul de faţă. Introducerea monedei
unice Euro ar putea detrona supremaţia dolarului american în cadrul schimburilor
economice europene şi implicit în turismul european.
 Influenţa factorilor socio – demografici
Explozia de natalitate din primul deceniu de după al doilea război mondial,

declinul natalităţii şi speranţa mai mare de viaţă început în deceniile şase şi şapte sunt
factori cumulativi care determină îmbătrânirea populaţiei şi creşterea segmentului de
turişti de vârsta a treia. Efectele acestor factori demografici au condus la modificări în
piramida de vârstă a populaţiei, expimată printr-o mai mare proporţie a populaţiei de
vârstă medie şi a celei de vârsta a treia.
Expansiunea grupurilor de vârstă medie a populaţiei de 35-54 de ani prezintă
unele efecte pozitive pentru turismul mondial prin factul că aceste categorii de
populaţie beneficiază de un venit discreţional relativ mai ridicat, cu suficiente
disponibilităţi şi pentru cheltuielile turistice. De asemenea, populaţia de vârsta a treia
69
beneficiază de scheme de pensionare garantate de stat, adăugându-se efectelor

pozitive amintite mai sus.
Apar, însă, şi anumite semnale de alarmă pentru tour-operatorii din ţările de
destinaţie datorate faptului că populaţia de vârstă medie este constituită din
consumatori mult mai pretenţioşi în comparaţie cu grupurile precedente de populaţie,
cererea acestora devenind mult mai dificil de satisfăcut de către prestatorii de servicii
turistice. Deşi dispun de venituir relativ ridicate, acestea nu se traduc neapărat în
disponibilităţi de cheltuieli pentru turism. Până la vârsta de 20-30 de ani, o parte din
grupuri respective de populaţie a practicat un stil de viaţă independent şi a început mai
târziu viaţa de familie. De unde apare şi riscul cheltuielilor disponibile pentru
consumul turistic.
În concluzie, cererea pentru turism a ansamblului populaţiei din grupele 35-54
de anieste de aşteptat să crească, tot aşa cum vor creşte şi exigenţele lor privind
calitatea produselor şi servicilor turistice şi a celor privind valoarea atribuită de ei
banilor cheltuiţi în turism. În cazul categoriilor de populaţie de vârsta a treia, acestea
vor deveni mai selective în alegerea destinaţiilor de vacanţe, din cauza limitării
veniturilor la nivelul pensiilor. Datorită timpului liber nelimitat aceste categorii vor
prefera vacanţele de mai lungă durată, călătoriile la distanţe mai mari şi produsele
turistice cu un conţinut variat de comportamente de servicii, specifice vârstei lor.
Numărul femeilor angajate în procesele de muncă este, de asemenea, în
creştere, de unde rezultă şi apariţia celei de-a doua sursă de venit într-o familie. Prin
amânarea căsătoriilor din partea populaţiei de vârstă tânără, prin constituirea familiilor
şi prin revenirea femeilor la viaţa activă, după creşterea copiilor, este în creştere şi
importanţa femeilor participante la activităţile productive şi implicit pentru călătoriile
turistice. Sincronizarea perioadelor de concedii ar putea constitui o problemă pentru
alegerea destinaţiilor de vacanţă, dacă ambii soţi sunt în producţie, dar mai ales dacă
au şi copii, interesele familie fiind, de regulă, subordonate intereselor copiilor.
Ansambulul influenţelor factorilor demografici permite concluzia că populaţia
devine din ce în ce mai conştientă de posibilităţile de a călători, dar şi de condiţiile în
care va prefera sau va putea să participe la călătoriile turistice. Nivelul informaţionale,
informaţiile mediatizate de tour-operatori vor contribui la conştientizarea populaţiei şi
la o mai bună cunpoaştere şi evaluare a ofertelor. Cunoştinţele acumulate vor stimula
şi vor alimenta dorinţa de a călători şi de trăi noi şi variate experienţe de viaţă, iar
consumatorii vor solicita tot mai multe servicii şi produse turistice noi, variate.
 Dezvoltarea tehnologică
Aplicarea tehnologiei informatizate şi a sistemelor de rezervări computerizate,

adaptat la sectorul călătoriilor şi turismului va provoca o schimbare radicală a
relaţiilor dintre vânzători intermediari şi consumatorii produselor şi serviciilor
turistice. Accesul tot mai larg al populaţiei la reţeaua internet a pus bazele unui sistem
operaţional de difuzare a informaţiilor care îi apropie pe consumatorii din ţările de
baştină de serviciile ofertite de diversele destinaţii turistice şi facilizează o
comercializare eficientă a produselor şi serviciilor turistice.
În perspectivă, prin aplicarea tehnologiei fibrelor optice, acest produs de
informatizare se va dezvolta rapid şi va căpăta caracterul dezvoltărilor globalizate,
vizualizate şi interactive, deciziile consumatorilor pentru alegerea unui produs turtsic
convenabil fiind negociate cu tour-operatorii direct de la domiciliul clienţilor. În
consecinţă, producătorii şi furnizorii de produse turistice, dacă vor dori să se menţină
competitivi, vor trebui să acorde atenţie sporită diversificării ofertelor lor.
70
 Investiţiile în infrastructura turistică
În prezent, dezvoltarea infrastructurii turistice manifestă semne de încetinire

acest trend menţinându-se şi în viitor. Performanţele operatorilor de transporturi
aeriene din ultimul deceniu al secolului 20, se caracterizează prin ritmuri lente de
recuperare a investiţiilor din cauza competiţiei intense dintre companiile de
transporturi aeriene şi a recesiunii pieţelor turistice. Nici noul secol nu a debutat sub
auspicii favorabile, în acest sens, atacul terorist din 11 septembrie 2001 având efecte
dezastruoase asupra companiilor aeriene din S.U.A. şi chiar din Europa.
De asemenea, pieţele de capital manifestă rezerve justificate pentru investiţii
noi în domeniul turistic. Nici băncile nu se arată dispuse să preia o asemenea
finanţare a investiţiilor, decât în cazurile în care companiile de transporturi aeriene vor
fi în măsură să demonstreze pe baze economice solide, posibilităţile de recuperare a
lor din operaţiunile de transport prin reducerea substanţială a costurilor, creşterea
veniturilor şi generarea unor profituri în limite rezonabile.
În prezent, doar un număr redus de lanţuri hoteliere internaţionale şi-au
elaborat programe extensive de dezvoltare, rezumându-se la programe de dezvolatre
pe tremne scurt sau mediu. Şi aceste corporaţii hoteliere internaţionale se confruntă cu
aceleaşi dificultăţi de a obţine din partea băncilor creditele necesare unor investiţii
noi. În ţările în curs de dezvoltare, cum ar fi şi cazul României, situaţia este şi mai
precară, fapt confirmat şi de condiţiile economice actuale ale ţării noastre.
 Factori politici, legislativi şi de reglementare
În sectorul turismului internaţional politicile de reglementare şi de privatizare,

introduse şi existente în multe ţări, vizează înlăturarea barierelor operaţioanle ale
turismului receptor, în scopul stimulării eficienţei activităţilor turistice prin prisma
valorii obţinute de turist în schimbul preţului plătit pentru produsele turistice
achiziţionate.
Spre deosebire de experienţa S.U.A. în acest sens, ţările europene se confruntă
cu situaţii particularizate mult mai diferite. Schimbările politice din ţările Europei
Centrale şi de Est nu au produs efectele scontate în ceea ce priveşte dezvoltarea
activităţilor turistice. Recesiunea economică şi ratele inflaţiei se desfăşoară în paralel
cu menţinerea şi uneori cu înăsprirea măsurilor reglementative restrictive, care
constituie tot atâtea bariere artificiale în calea dezvoltării industriei turistice (taxe de
viză, taxe de aeroport, formalităţi birocratice şi rigide de frontieră, etc.). Nici măsurile
de liberalizare a preţurilor nu atenuează efectele acestor bariere, unii agenţi economici
prestatori de servicii practicând preţuri exagerate ce nu concordă cu nivelul calitativ al
prestaţiilor.
Cu toate aceste neajunsuri, ţările din Europa Centrală şi de Est, printre care şi
România, dispun de un bogat patrimoniu turistic natural şi antropic de o reală valoare
şi atractivitate pentru turiştii străini, ceea ce va conduce pe termen mediu şi lung la
redresarea activităţii turistice.
Dezvoltarea planificată a turismului nu este posibilă, totuşi, fără unele forme
de control şi fără măsurile necesare de ordin reglementativ, cum ar fi: eliminarea
practicilor comerciale neloiale, coordonarea şi aplicarea prevederilor legale, controlul
calităţii serviciilor, protecţia mediului, etc.
Autorităţile turistice naţionale şi teritoriale, cât şi agenţii economici din turism
trebuie să înţeleagă că decizia de a alege o destinaţie de călătorie şi de sejur aparţine
în totalitate turistului, iar taxările excesive sau nerespactarea concordanţei dintre
71
valoarea produsului turistic şi preţ nu vor acţiona decât ca factori de frânare a

dezvoltării turismului.
 Protejarea mediului
Conştientizarea efectelor degardării mediului a condus la concretizarea unei

forţe de influenţare a celor angrenaţi în realizarea proiectelor de dezvoltare turistică.
Acest lucru presupune ca expansiunea turismului să se realizeze în mod echilibrat, în
limitele stansardelor care nu dau posibilitatea de a se provoca degradarea ecologiei
locale şi care evită suprasolicitarea resurselor, poluarea şi orice alte impacte negative
asupra mediului.
Degradarea mediului şi a resurselor turistice este influenţată de două mari grupe
de factori:
- factori care sunt urmarea directă a dezvoltării economice (industria, agricultura,
transporturile şi late domenii de activitate);
- factori care sunt rezultatul folosirii mediului pentru turism şi agrement.
Atenuarea şi, pe cât posibil, eradicarea influenţelor negative ale factorilor menţionaţi
vor necesita o asistenţă permanentă şi un control regelementativ din partea forurilor
abilitate să asigure longevitatea maximă şi profitabilitatea produselor turistice oferite
şi consumate la destinaţiile de vacanţă.
 Dezvoltarea comerţului cu servicii
Acordul General pentru Comerţul cu Servicii (G.A.T.S.) rprezintă cea mai

ambiţioasă încercare de restructurare a sistemului comercial multilateral, care a dus în
dezbatere noi domenii de activităţi economice internaţionale printre care se
evidenţiază şi comerţul cu servicii.
G.A.T.S. prevede atât obligaţii şi discipline generale, aplicabile tuturor
participanţilor, cât şi aranjamente specificate, asumate pe bază de negocieri de fiecare
ţară semnatară a acordului.
De asemenea, în cadrul G.A.T.S. mai figurează şi serviciile financiare,
servciile de telecomunicaţii, de transporturi aeriene şi maritime, etc.3
Toate aceste aranjamente conţin prevederi care recunosc dreptul membrilor de
a reglementa furnizarea serviciilor în ţările lor şi de a introduce noi reglementări
pentru a realiza obiectivele politicilor naţionale, reglementări care devin, la rândul lor,
factor determinanţi ai dezvoltării turismului.
 Siguranţa şi securitatea călătoriilor
Pentru evitarea, pe cât posibil, a riscurilor la care sunt supuse persoanele care
vizitează ţările lor, guvernelor, autorităţilor centrale şi regionale, operatorilor de
turism şi prestatorilor de servicii pentru turism le revine sarcina să ia toate măsurile ce
se impun, ţinându-se cont de faptul că circulaţia turistică internă şi internaţională
produce riscuri specifice şi doar puţine dintre acestea pot fi previzibile.4
Neluarea în considerare sau tratarea superficială a acestor riscuri reprezintă un
puternic factor restrictiv pentru dezvoltarea turismului.
3
Ioncică,M. , Minciu R., Stănciulescu G. – “Economia serviciilor”, Ed.Uranus, Bucureşti,1999
4
O.M.T. – “Tourist Safety and Security; Practical Measures for Destinations”, Madrid, 1996
72
Secretarul general al O.M.T. a elaborat în 1996 un studiu documentar în scopul

limitării efectelor acestui factor de risc, conţinând principiile de bază şi recomandările
practice ce decurg din aceste principii pentru asigurarea securităţii şi siguranţei
călătorilor la destinaţiile turistice.
B. Forţele pieţei turistice
Dezvoltarea turismului, precum şi căile prin care produsele şi serviciile

turistice sunt distribuite consumatorilor prospectivi includ:
- caracterul oscilant al cererii;
- diversificarea ofertelor de produse şi servicii în timpul şi la destinaţiile
călătoriilor;
- globalizarea pieţelor;
- marketingul eficient şi extensiv al agenţiilor de turism;
- resursele umane.
 Caracterul oscilant al cererii
Experienţa personală a consumatorilor şi cunoştiinţele acumulate cu privire la

operaţiunile turistice constituie o forţă de piaţă care stimulează dorinţa de a petrece
concediul într-o staţiune turistică sau de a călători, dar, în acelaşi timp, modelează
preferinţele pentru produsele şi serviciile personalizate.
Aceste categorii de turişti, cu preferinţe bine conturate, croite pe măsura
aspiraţiilor lor, se încadrează în segmente noi de piaţă şi sunt denumiţi “turişti
alternativi” sau “ecoturişti”. Aceştia “înmagazinează” informaţiile privind turismul şi
le compară cu evenimentele trăite în călătoriile precedente ceea ce îi determină să fie
mult mai selectivi în alegerea unui nou tur.
Noul curent turistic este încă în faza de formare dar se extinde mult mai rapid
decât turismul de sejururi sau decât călătoriile în circuit. În perspectivă, aceşti noi
turişti nu se vor mai numi “alternativi”, ci “turişti cu preferinţe standardizate”.
Turismul bazat pe trăirea unor experienţe într-un mediu natural nepoluat –
ecoturismul - este şi el în creştere, estimându-se că va atinge ritmuri medii anuale de
dezvoltare apreciabile.
Turismul caracterizat de atractivitatea caracterului autentic individual al
comunităţii vizate – turismul endemic este aşteptat să devină şi el un important
promotor al multiplicării destinaţiilor de vacanţă. În această categorie se încadrează şi
variatele forme de turism rural5.
În vederea reacţionării la provocările noilor forme de manifestare a cererii
fiecare segment de piaţă necesită o abordare diferenţiată de marketing, după criteriul
preferinţelor (pentru un anumit stil de viaţă, pentru participarea la un eveniment
special, pentru sejururi scurte de interes particular,etc.)
 Diversificarea ofertelor de produse şi servicii în timpul şi la destinaţiile

călătoriilor
Pentru a face faţă noilor manifestări de cerere turistică, operatorii locali trebuie
să urmărească proporţiile şi viteaza cu care se modifică cererea de la formulele
“clasice” de turism către opţiunile de diferenţiere a serviciilor.
5
Nistoreanu P. -“Turismul rural, o afacere mică cu perspective mari”, Ed.Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti,1999
73
Hotelurile oferă niveluri diferite de setvicii, asociate cu o variettae de facilităţi

pentru grupuri organizate şi pentru turiştii pe cont propriu; companiile de transporturi
aeriene îşi diferenţiază serviciile prin noi componente de prestatţii la sol şi în timpul
zborurilor toate fiind incluse în preţul biletelor de călătorie; tour-operatorii îşi
modelează ofertele pentrui a nu pierde nici o şansă de a câştiga preferinţele diferitelor
segmente de piaţă, oricât de redus ar fi numărul turiştilor din segmentele respective.
 Globalizarea pieţelor
În perspectivă, se estimează că dezvoltarea unui număr restrâns de agenţii

tour-operatoare puternice vor fi în măsură să acapareze poziţii dominante pe piaţa
turismului, datorită valorii ridicate a investiţiilor în tehnologia infoematizată şi în
procesele de rezervări. Această globalizare se extinde în paralel cu integrarea verticală
a tour-operatorilor în lanţurile hoteliere şi, în particular, în grupurile de transporturi
aeriene globale.
Preţul reprezintă criteriul vital în marketingul produselor şi serviciilor
standardizate, concepute şi comercializate de marii tour-operatori. Datorită procesului
de globalizare operatorii de tururi vor fi nevoiţi să răspundă la cererea turistică prin
corelaţia calitate/preţ a serviciilor prestate.
Tour-operatorii de talie mică ce nu vor reuşi să se integreze în procesele de
globaliazre vor trebui să se limiteze la oefrtele de produse diferenţiate, adresate
segmentelor de piaţă care nu prezintă interes pentru tour-operatorii dominanţi, unde
presiunile de nivelare a preţurilor vor fi mai sensibile decât în cazul preţurilor
standardizate pe plan global.
Aşadar, procesele de globalizare îi vor favoriza pe marii operatori pentru a
deveni şi mai puternici, dar nu vor stânjeni activitatea micilor agenţii de turism
specializate, care îşi vor menţine poziţiile pe piaţa turistică.
 Marketingul eficient şi extensiv al agenţiilor de turism
Marketingul turistic va fi orientat în viitor spre piaţă, spre satisfacerea

dorinţelor şi nevoilor consumatorilor. Spre deosebire de deceniile 8 şi 9 ale secolului
XX, odată cu intensificarea competiţiei agresive la toate nivelurile activităţilor
turistice şi în prezenţa unor turişti mai pretenţioşi şi mai buni cunoscători ai
conţinutului prestaţiilor de servicii, în anii viitori bugetele de marketing ale agenţiilor
de turism nu se vor mai dovedi eficace dacă vor continua să crească proporţional cu
creşterea circulaţiei turistice.
În scopul evidenţierii caracteristicilor produselor sale turistice o întreprindere
de marketing va folosi o serie de stimuli de marketing care constau în cele patru
elemente ale mixului de marketing: produs, preţ, distribuţie şi promovare. Alţi
stimului includ forţe şi evenimente semnificative din mediul turistului potenţial:
economic, tehnologice, politice şi culturale. Toţi aceşti stimuli pătrund în “cutia
neagră” a consumatorului unde se transformă într-un set de reacţii observabile ale
acestuia: alegerea produsului sau serviciului turistic, alegerea furnizorului de servicii,
a perioadei şi a duratei consumului turistic, a destinaţiei călătoriei de vacanţă, etc.6
6
Kotler P. - “Principiile marketingului”, Editura Teora, Bucureşti, 1998
74
Model de comportament al cumpărătorului

Stimuli de marketing Alţi stimuli
Produs Economici
Preţ Tehnici
Plasament Politici
Promovare Culturali
Cutia neagră a cumpărătorului

Trăsăturile cumpărătorului Procesul luării deciziilor
Răspunsurile cumpărătorilor
Alegerea produsului
Alegerea destinaţiei
Alegerea distribuitorului
Timpul alocat consumului turistic
Sume de bani alocate consumului
 Resursele umane
În ultimele decenii ale secolului XX volumul total al circulaţiei turistice

(interne şi internaţionale) s-a dublat în comparaţie cu realizările înregistrate în
deceniile precedente. Ritmurile de creştere vor continua şi vor exercita o puternică
presiune asupra ţărilor receptoare de fluxuri turistice şi, în particular, asupra agenţilor
economici preocupaţi pentru asigurarea necesarului de personal calificat la nivelul
standardelor internaţionale. Necesarul de personal turistic devine o condiţie de prim
rang pentru menţinerea competitivităţii ofertelor turistice, referindu-se atât la
ocuparea posturilor manageriale de diverse niveluri ierarhice, cât şi la ocuparea
posturilor operative de profesii specializate în domeniul turistic.
Ţinându-se cont de faptul că ţările în curs de dezvoltare se găsesc într-o
postură oarecum privilegiată, ele dispunând de un surplus apreciabil de forţă de
muncă ce îşi aşteaptă utilizarea în industria turismului, formarea şi perfecţionarea
personalului necesar este de o importanţă vitală şi cere adoptarea unor strategii
adecvate de recrutare şi calificare a cadrelor prin programe concrete de perfecţionare
profesională generalizate la nivel sectorial.7
2.4 Coordonate ale circulaţiei turistice în România
Evaluarea industriei turistice a României indică faptul că turismul este una

dintre industriile de export, care poate concura efectiv cu alte ţări. Cu toate acestea
există probleme privitoare la standardele produselor şi ale serviciilor, comercializarea
şi publicitatea, cultura, mediul, organizarea şi legislaţia care trebuie depăşite pentru
realizarea potenţialului. Aceste probleme constituie rezultatul unei perioade de peste
zece ani de investiţii slabe sau inexistente în turism şi ale schimbărilor profunde legate
de tranziţia la o economie de piaţă liberă. Totuşi în ultima perioadă s-au făcut câţiva
paşi importanţi în acest sens prin lansarea unor proiecte îndrăzneţe pentru turismul
7
Emilian O.,Ţigu G., Ţuclea C. – “Conducerea resurselor umane”, Ed. Expert, Bucureşti, 1999
75
românesc: “Eclipsa 2000”, programul “Fabricat în România” şi mai recentul “Parc

Dracula”. Relansarea turismului românesc necesită, aşadar, investirea de resurse,
stabilirea unor politici şi obiective clare, precum şi o abordare planificată pentru
atingerea acestor obiective.
Studierea în detaliu a formelor de turism, a particularităţilor fiecărei forme şi
zone turistice, a factorilor de influenţă în dezvoltarea turismului, a afluxurilor turistice
se impune ca necesitate în elaborarea unor starategii locale, zonale şi naţionale ce are
drept scop valorificarea resurselor turistice cu efort investiţional minim.
Din datele statistice se observă că în perioada 1989-2000 dinamica capacitaţii de
cazare turistică a înregistrat o curbă descendentă atăt din punct de vedere al numărului de
locuri, căt şi din punct de vedere al numărului de unităţi de cazare. Explicaţia diminuării
capacităţii de cazare constă în acţiunea conjugată a mai multor factori:
 transformarea unor hoteluri şi a altor structuri de primire turistică în spaţii cu
altă destinaţie decât turismul, în urma vânzării acestora ca active sau a cuprinderii lor
în diferite forme de asociere (ex. spaţii bancare);
 dezafectarea unor capacităţi de primire aflate în stare avansată de uzură şi
lipsa fondurilor pentru reparaţia şi modernizarea lor;
 predarea unor capacitaţi de primire unor ministere şi instituţii (Ministerul
Apărării Naţionale, S.R.I., Ministerul Tineretului şi Sportului, etc.) care, neavând ca
obict de activitate turismul, le-au scos din circuitul turistic;
 scoaterea temporară din circuitul turistic a unor capacitaţi turistice ca urmare
a necesitaţii executării unor lucrări de modernizare;
 ridicarea gradului de confort a unor structuri hoteliere, ceea ce a dus la
reducerea numărului locurilor de cazare;
 preluarea unor unităţi de cazare, în special vile, de către foştii proprietari.
Din tabelul 2.25 reiese că în anul 2000 capacitatea de cazere reprezintă 66,6%
din cea a anului 1989, ponderea cea mai mare deţinând-o hotelurile şi motelurile cu o
capacitate de 163.907 locuri, ceea ce reprezintă un procent de 58,5%, urmate de
taberele de copii cu 40.149 locuri (14,3%) şi de campinguri şă căsuţe cu 30.155 de
locuri (12,5%).
Tabelul nr.2.25 Situaţia capacităţii de primire pe tipuri de unităţi
în perioada 1989 - 2000
-număr
locuri-
Tip Ani 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000
Unitate
Total ţară, 418944 353236 312407 302533 293036 292479 289539 288656 287943 287268 282806 280005
din care:
Hoteluri şi 168895 167979 167568 169857 170430 171497 170329 170178 169479 168683 167477 163907
moteluri
Hanuri 8013 8036 5922 4776 1593 917 908 702 729 687 788 836
Vile şi 49009 46757 42268 38554 31266 32539 30616 29490 28965 28429 26386 24351
bungalouri
Cabane 12325 12430 9788 9412 8145 8726 8218 7732 7805 8066 7966 7972
Campinguri 47211 46473 35981 32649 36698 32384 33641 34638 34404 34343 32872 35155
şi căsuţe
Tabere 53901 46598 50770 47285 44665 45668 44678 44075 43333 42719 41400 40149
Sursa: Institutul Naţional de Statistică, “Turismul României”, Breviar statistic, 2001
76
Fig. nr. 2.25
EVOLUTIA CAPACITATII DE PRIMIRE

IN PERIOADA 1989-2000
500000
400000
300000
200000
100000
0
1989
1995
1999
1991
1993
1997
NUMAR DE LOCURI
În ceea ce priveşte structura capacităţilor de cazare, prezentate în tabelul 2.26,

se remarcă că, după o reducere dramatica a numărului unităţilor de cazare în perioada
1989-1993, începând cu anul 1994 evoluţia acestui indicator se înscrie pe o curbă uşor
ascendentă, înregistrându-se mutaţii importante în sensul creşterii numărului de
hoteluri şi moteluri de la 828 unităţi în anul 1989 la 943 de unităţi în anul 2000. De
subliniat şi faptul că pensiunile turistice, care au apărut în anul 1993, au înregistrat o
creştere permanentă de la 16 unităţi la 361 unităţi în anul 2000, în timp ce fermele
agroturistice, care numărau doar 61 de unităţi în anul 1996, au ajuns la 341 de unităţi
în 1999, înregistrând o uşoară scădere de până la 240 de unităţi în anul 2000.
În cazul celorlalte tipuri de unităţi de cazare se remarcă acelaşi trend negativ
început în anul 1989.
Tabelul nr.2.26 Structura capacităţii de cazare turistică în funcţiune

pe tipuri de unităţi în perioada 1989 - 2000
-unităţi de primire
turistică-
Tip Ani 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000
Unitate
Total ţară, din 3490 3213 3329 3277 2682 2840 2905 2965 3049 3127 3250 3121
care:
Hoteluri şi 828 830 822 856 890 924 929 924 935 933 931 943
moteluri
Vile şi 1525 1551 1828 1817 1255 1279 1324 1308 1275 1203 1145 1066
bungalouri
Cabane 229 226 191 190 171 179 175 170 174 167 165 161
Campinguri şi 219 217 186 142 139 133 141 137 137 138 142 140
căsuţe
Tabere de 218 203 192 183 180 188 186 188 184 179 176 172
copii
Pensiuni - - - - 16 116 128 155 160 270 322 361
turistice
Ferme agro- - - - - - - - 61 159 213 341 340
turistice
77
Fig.2.26
EVOLUTIA NUMARULUI DE UNITATI

DE CAZARE ÎN PERIOADA 1989-2000
4000
3000
2000
1000
0 1989
1991
1993
1995
1997
1999
NR DE UNITATI DE CAZARE
Ca număr de locuri, recunoscute în statistica mondială, România este

înregistrată numai cu hoteluri şi moteluri clasificate. Indicii de utilizare a capacităţilor
de cazare turistică în funcţiune (tabelul 2.29) reflectă o scădere a acestora de la 46.7%
în anul 1992 la 35,2% în anul 2000, cei mai buni indici de utilizare a capacităţii
înregistrând hotelurile şi motelurile, respectiv 50,6% în anul 1992 şi 42,6% în anul
2000.
Tabelul nr.2.27 Indicii de utilizare a capacităţii de cazare turistică în funcţiune

în perioada 1992 - 2000
(%)
Tip Ani 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000
Unitate
Total ţară, 46,7 43,1 43,7 45,0 40,7 37,7 36,1 34,5 35,2
din care:
Hoteluri şi 50,6 47,1 46,8 48,2 43,8 40,3 40,5 40,4 42,6
moteluri
Hanuri 22,9 17,0 24,7 11,6 9,0 11,3 10,7 6,9 10,1
turistice
Cabane 15,5 14,6 18,4 21,2 17,4 18,3 15,5 12,9 12,0
Turistice
Campinguri 25,0 25,7 27,1 29,7 23,0 23,0 23,5 31,9 37,8
şi căsuţe
Vile şi 40,4 36,9 45,8 46,9 40,3 39,2 35,4 35,8 37,8
bungalouri
Tabere de 54,3 42,6 38,9 41,3 41,5 36,4 24,0 23,1 20,9
copii
Pensiuni - 19,2 15,0 15,3 16,6 13,9 18,0 16,8 18,9
turistice
Sate de - - 21,0 20,2 22,0 29,6 16,7 28,8 20,0
vacanţă
Pensiuni - - - 12,4 13,1 8,2 10,5 5,8 5,8
agroturistice
Situaţia capacităţii de cazare în funcţiune pe zone turistice în anul 2000 este

prezentată în tabelul 2.30. Aşa cum se poate vedea din tabel, ponderea cea mai mare o
au hotelurile şi motelurile cu o cotă de piaţă de 66,8%, urmate de taberele de copii cu
11%.
78
Tabelul 2.28 Capacitatea de cazare turistică în funcţiune pe tipuri de unităţi

şi zone turistice în anul 2000
- locuri-
zile-
Din total, pe zone turistice
Zona de Zona Bucureşti şi Alte
Tipuri de Total Staţiuni litoral, Zona Delta oraşele localităţi
unităţi balneare exclusiv montană Dunării, reşedinţă şi trasee
oraşul inclusiv de judeţ, turistice
Constanţa oraşul exclusiv
Tulcea oraşul Tulcea
Total, din 50197 11327 8730 9022 427 13574 7117
care,
Hoteluri 33573 9278 6459 3353 245 11375 2862
Moteluri 1152 84 - 260 41 263 914
Hanuri 59 2 - - 8 6 43
Vile turistice 2622 1149 293 886 17 122 155
Cabane 1969 82 - 1371 - 47 469
turistice
Pensiuni 865 52 6 164 17 353 272
turistice
Campinguri 2462 267 975 219 9 768 224
Sate de 14 - - 14 - - -
vacanţă
Bungalouri 212 - 134 35 10 21 12
Tabere de 5523 368 621 2266 77 467 1725
elevi
Căsuţe 357 34 226 9 - 11 77
turistice
Pensiuni 462 2 - 249 2 8 201
agroturistice
În structura zonală, capacităţile de cazare turistică sunt comasate în Bucureşti

şi oraşele reşedinţă de judeţ (13.574.000 locuri-zile), cu o cotă de piaţă de 27,04% şi
în staţiuinile balneare (11.327.000 locuri-zile), cu o pondere de 22,57%, urmate de
zona de montană (9.022.000 locuri-zile), ceea ce reprezintă 17,97% şi de zona de
litoral (8.730.000 locuri-zile), adică 17,39%, în timp ce Delta Dunării deţine doar
0,85% din totalul capacităţii de cazare turistică.
Fig. nr. 2.27
SITUATIA CAPACITAT II DE CAZARE TURISTICA

ÎN FUNCTIUNE PE ZONE TURIST ICE ÎN ANUL
2000
Statiuni balneare
14% 23% Zona de litoral
Zona montana
Delta Dunarii
27%
17% Bucuresti si orasele
1% 18% de resedinta
A lte localitati
79
80
Fig. nr. 2.28
SITUATIA NUMARULUI DE UNITATI DE

PRIMIRE PE TIPURI DE UNITATI ÎN ANUL
2000
Hoteluri si
moteluri
Vile si
bungalouri
Cabane
Campinguri si
casute
Tabere de elevi
Pensiuni
turistice
Ferme
agroturistice
Indicii de utilizare a locurilor de cazare înregistraţi în anul 2000 pe tipuri de
unităţi şi zone turistice sunt prezentaţi în tabelul nr.2.29.
Tabelul 2.29 Indicii de utilizare a locurilor de cazare pe tipuri de unităţi

şi zone turistice în anul 2000
Din total , pe zone turistice
Zona de Zona Delta Bucureşti Alte
Tipuri de Total Staţiuni litoral, Zona Dunării, şi oraşele localităţi şi
unităţi balneare exclusiv montană inclusiv reşedinţă de trasee
oraşul oraşul Tulcea judeţ, exclusiv turistice
Constanţa oraşul Tulcea
Total, din care, 35,2 47,7 51,1 23,7 19,9 30,9 19,2
Hoteluri 42,6 51,5 55,6 38,5 24,1 33,5 26,5
Moteluri 15,0 16,2 - 9,5 4,3 19,2 15,8
Hanuri 10,1 16,7 - - 3,7 10,4 10,9
Vile turistice 35,8 39,1 64,3 25,0 38,1 30,2 22,8
Cabane turistice 12,0 16,0 - 12,9 - 8,4 8,8
Pensiuni turistice 18,9 19,1 35,2 21,4 6,9 22,6 13,0
Campinguri 10,9 9,6 17,9 5,1 - 4,7 8,9
Sate de vacanţă 20,0 - - 20,0 - - -
Bungalouri 41,0 - 52,3 27,1 20,1 18,7 11,4
Tabere de elevi 20,9 25,8 51,6 14,9 17,7 23,7 16,1
Căsuţe turistice 37,5 32,3 46,1 33,4 - 21,4 17,3
Pensiuni 11,0 - 60,3 4,2 16,2 - 13,7
agroturistice
Cel mai mare indice de utilizare îl au structurile de primire turistică din zona
litoralului (51,1%), dintre acestea vilele turistice având cel mai ridicat indice (64,3%).
În ultimul timp, în zona litoralului s-au dezvoltat foarte mult pensiunile agroturistice
şi turistice care au ajus la un grad de utilizare de 60,3% şi respectiv 35,2%, în
detrimentul altor structuri de primire, cum ar fi spre exemplificare motelurile.
Staţiunile balneoclimaterice au un indice de utilizare a capacităţii de 47%, cele
mai preferate structuri turistice fiind hotelurile (51,5%), urmate de vilele şi căsuţele
turistice (39,1% şi respectiv 32,3%), cei mai mici indici de utilizare fiind înregistraţi
81
de către hanuri (16,7%), moteluri (16,2%), cabane turistice (16%) şi campinguri

(9,6%).
În Bucureşti şi oraşele reşedinţă de judeţ, acest indicator înregistrează un
procent de 30,9%, preferate fiind hostelurile (36,2%), hotelurile (33,5%) şi vilele
turistice (30,2%), urmate apoi de taberele de elevi (23,7%), pensiunile turistice
(22,6%), căsuţele turistice (21,4%) şi motelurile (19,2%), cei mai indici de utilizare
înregistrându-i hanurile (10,4%), cabanele turistice (8,4%) şi campingurile (4,7%).
În zona montană, indicele de utilizare este de 23,7%, gradul de utilizare cel mai
mare înregistrându-l hotelurile (38,5%) şi căsuţele turistice (33,4%), în detrimentul
motelurilor (9,5%), campingurilor (5,1%) şi pensiunilor agroturistice (4,2%).
Indicele de utilizare a capacităţii de cazare în Delta Dunării a fost în anul 2000
de 19,9%, cele mai utilizate unităţi turistice fiind vilele turistice (38,1%), urmate de
hoteluri (24,1%) şi bungalouri (20,1%), la polul opus aflându-se pensiunile turistice
(6,9%), motelurile (4,3%) şi hanurile (3,7%).
Din tabel se mai observă că nu toate tipurile de structuri de primire turistică se
regăsesc în cele şase zone turistice ale ţării. Astfel, satele de vacanţă se regăsesc numai în
zona montană, în Delta Dunării nu întâlnim cabane, campinguri sau căsuţe turistice, în
timp de hostelurile apar, cu precădere, în Bucureşti şi în oraşele reşedinţă de judeţ.
Din analiza indicilor de utilizare a locurilor de cazare se poate concluziona că
pentru viitor capacităţile existente sunt suficiente pentru dublarea volumului activităţii
turistice şi că intervenţia necesară trebuie făcută pentru creşterea gradului de confort,
a volumului şi calităţii serviciilor, precum şi pentru ridicarea nivelului calitativ al
infrastructurii, asigurându-se astfel condiţiile unei circulaţii turistice superioare şi a
poziţionării României la cota de piaţă a capacităţilor ei de primire.
Tabel nr. 2.30 Sosirile turiştilor străini în România (după rezidenţă)
Sosirile turiştilor (mii) Cota de piaţă (%) Rata creşterii (%)
1995 1998 1999 2000 1995 2000 1999/98 2000/99 2000/95
Total 766 810 795 867 100 100 -1,8 9,0 3,2
Intraregional 675 712 689 761 88,1 87,8 -3,2 10,5 3,1
Italia 77 90 98 111 10,0 12,8 9,4 12,9 9,6
Germania 86 95 98 103 11,2 11,9 3,4 4,7 4,7
Franta 52 63 55 63 6,8 7,3 -12,7 14,0 4,8
Israel 56 56 50 59 7,3 6,8 -10,9 17,8 1,3
Ungaria 36 61 52 53 4,7 6,1 -14,7 1,0 10,2
U.K 35 45 44 44 4,6 5,1 -2,1 0,6 6,0
Yugoslavia 11 9 21 37 1,4 4,3 133,9 81,4 36,8
Olanda 19 31 28 37 2,4 4,3 -10,5 34,6 18,7
R.Moldova 79 47 31 33 10,3 3,8 -34,9 5,4 -19,9
Austria 25 29 29 32 3,2 3,7 1,5 8,0 6,6
Turcia 22 30 33 31 2,8 3,5 7,8 -5,5 9,1
Grecia 19 20 23 21 2,5 2,5 16,8 -8,1 2,4
Spania 22 15 14 19 2,9 2,2 -7,1 34,1 -3,8
Elvetia 8 16 16 16 1,1 1,8 -0,6 -1,2 17,2
Belgia 12 13 13 13 1,5 1,5 4,6 -5,4 1,9
Rusia 17 12 8 10 2,2 1,1 -32,6 19,6 -12,5
Danemarca 8 10 8 10 1,0 1,1 -20,4 24,6 5,7
Suedia 10 8 9 9 1,3 1,0 3,6 -0,2 -2,6
Bulgaria 10 7 7 7 1,3 0,9 5,5 0,2 -6,6
Alte intraregiuni 73 54 51 55 9,5 6,3 -4,4 6,5 -7,0
Interegional 91 98 106 106 11,9 12,2 7,8 0 3,8
USA 38 47 56 55 5,0 6,4 18,8 -1,1 9,8
Japonia 7 13 12 13 1,0 1,5 -7,0 8,1 15,7
Canada 5 8 7 7 0,6 0,8 -18,5 -4,2 7,4
China 4 5 4 4 0,5 0,4 -17,8 -11,8 -1,3
Africa 5 6 6 5 0,6 0,5 -4,3 -17,7 -0,1
America Centr. 2 1 2 1 0,2 0,1 25,9 -19,3 -5,3
America de Sud 2 2 2 3 0,3 0,3 -13,1 50,8 5,3
Asia 26 12 13 14 3,4 1,6 4,4 8,4 -14,6
Oceania 2 3 5 4 0,3 0,5 66,1 -10,4 18,9
82
Sursa: World Tourism Organization –Tourism Market Trends –Europe 2001

La nivel intra-regional, evoluţia sosirilor turiştilor străini în România în ultimii
5 ani este relativ constantă, menţinându-se la un nivel de aproximativ 800 mii de
turişti, înregistrându-se cu o uşoară creştere în anul 2000 de circa 9% faţă de 1999,
acest nivel fiind totuşi inferior celui înregistrat până în 1989. Cei mai mulţi turişti
sosiţi în anul 2000 în România provin din ţări ca: Italia (111 mii turişti) şi Germania
(103 mii turişti), la polul opus aflându-se Suedia (9 mii turişti) şi Bulgaria (7 mii
turişti). O evoluţie pozitivă a numărului de sosiri se înregistrează şi la nivel inter-
regional, în anul 2000, cota de creştere a acestui indicator fiind de 3,8% faţă de
nivelul anului 1995, cei mai mulţi turişti provenind din SUA (55 mii turişti).
În concluzie, România deţine un volum important de structuri de primire
turistică, un potenţial turistic unic prin diversitate şi atractivitate, dar care nu este
suficient valorificat nici pentru turismul intern şi, cu atât mai puţin, pentru cel
internaţional. În acest sens, lucrare de faţă încearcă nu numai să reflecte această
situaţie, ci şi să propună soluţii care să genereze îmbunătăţirea circulaţiei turistice atât
la nivel local, cât şi naţional.
2.5 Locul României în contextul activităţii turistice pe plan internaţional
Aşa cum mai amintim mai înainte turismul în România este o industrie de
export care generează schimburi cu străinătatea şi crează locuri de muncă. El diferă de
alte industrii de export prin faptul că clientul vine în România pentru produs, nefiind
necesară trimiterea produsul în ţara clientului, aşa cum se întâmplă în mod normal cu
alte industrii. Turismul este complex, nu poate fi compartimentat şi influenţează alte
sectoare economice, aspecte sociale, culturale şi de altă natură ale vieţii din România.
Analiza rezultatelor econonomice obţinute de industria turismului în diferite
ţări ale lumii şi compararea acestora cu cele obţinute de România demonstrează ce loc
ocupă turismul românesc în cadrul turismului mondial. Ţări cu un potenţial turistic
natural şi antropic similar ca bogăţie şi varietate cu al României, uneori chiar mai
puţin diversificat şi concentrat, a reuşit să facă din industria turismului o sursă
importantă şi, în unele cazuri, chiar principală a creşterii lor economice şi a dezvoltării
lor generale.
Tabel nr. 2.31 Număr total de sosiri pe ţări

-mii-
Ţara 1995 1996 1997 1998 1999
Australia 3.726 4.165 4.318 4.167 4.459
Canada 41.657 43.256 45.076 48.064 49.055
Cehia 98.060 109.405 107.884 102.843 100.832
Grecia 10.712 9.762 10.598 11.364 12.606
Italia 55.706 57.249 57.998 58.499 59.521
Polonia 82.244 87.439 87.817 88.592 89.118
România 5.445 5.205 5.149 4.831 5.224
Spania 54.409 57.271 62.415 67.762 72.060
Turcia 7.727 8.614 9.689 9.753 7.487
Ungaria 39.240 39.833 37.315 33.624 28.803
Sursa: WTO – Compedium of Tourism Statistics – Edition 2001, Madrid
83
Tabel nr. 2.32 Numărul de locuri în structurile de primire turistică în funcţiune
Ţara 1995 1996 1997 1998 1999

Australia 488.629 504.123 526.170 536.754 559.665
Cehia 131.152 186.210 218.780 228.474 228.906
Franţa 1.223.074 1.216.706 1.201.766 1.173.188 1.167.225
Grecia 533.812 548.785 561.068 576.876 584.973
Italia 1.738.031 1.764.651 1.772.096 1.782.382 1.807.275
Polonia 93.309 102.272 111.349 120.589 120.285
România 212.313 211.694 204.124 204.499 202.867
Spania 1.074.017 1.087.529 1.102.424 1.021.217 1.282.013
Turcia 280.463 301.524 313.298 314.215 319.313
Ungaria 119.109 127.650 133.362 136.413 144.600
Deşi capacitatea de cazare a României este superioară unor ţări precum

Polonia, Ungaria sau Cehia din tabelele de mai sus reiese faptul că ţara noastră
reprezintă una dintre destinaţiile cel mai puţin solicitate, numărul de turişti străini
sosiţi în România fiind inferior celui din Ungaria (de 8 ori mai mic), Polonia – de 15
ori mai mic şi de aproape 20 de ori mai jos decât cel din Cehia. Dintre cauzele care au
dus la această situaţie putem enumera: imaginea României, dezavantajele create de
infrastructura necorespunzătoare, deficienţele produsului turistic românesc, preţurile
produselor turistice, lipsa unor promovări corespunzătoare a ţării în străinătate, etc.
Tabel nr.2.33 Durata medie a sejurului

-nopţi-
Ţara 1995 1996 1997 1998 1999
Australia 10,40 12,00 10,90 12,50 13,30
Austria 4,80 4,70 4,60 4,50 -
Canada 5,43 5,59 5,50 5,22 -
Cehia 3,10 3,70 3,70 3,80 3,70
Germania 2,39 2,33 2,30 2,27 2,26
Polonia 2,40 2,50 3,32 3,50 3,48
România 3,40 3,30 3,40 3,50 3,50
Spania 4,26 4,09 4,02 3,87 3,93
Turcia 4,00 4,00 3,80 4,00 4,30
Ungaria 3,18 3,23 3,26 3,11 3,10
Nivelul duratei medii a sejurului în România, în perioada 1955-1999, este

relativ constant, turiştii preferând să petreacă aproximativ 3 nopţi, indicator
comparabil cu cel al mai multor ţări.
84
Tabel nr.2.34 Gradul de ocupare a capacităţilor de cazare în funcţiune

(%)
Ţara 1995 1996 1997 1998 1999
Australia 59,00 66,00 62,00 57,70 58,70
Canada 61,10 62,40 63,70 64,00 63,40
Cehia 28,80 35,60 34,70 34,60 33,60
Franţa 49,50 50,30 53,50 55,60 54,70
Grecia 56,62 54,37 58,37 61,55 64,05
Polonia 42,70 44,60 46,10 45,00 -
România 45,00 40,70 37,70 36,10 34,50
Spania 60,70 59,60 61,30 63,50 60,00
Turcia 46,97 51,20 54,50 46,10 37,10
Ungaria 45,40 47,20 47,60 47,40 45,70
Gradul de ocupare a capacităţii de cazare în funcţiune a înregistrat o continuă

scădere în perioada analizată (45% în 1995 comparativ cu 34,5% în 1999), el
situându-se la aproximativ acelaşi nivel cu cel al Ungariei, Turciei şi Poloniei şi chiar
superior Cehiei.
Imaginea negativă a României pe pieţele generatoare de turişti este rezultatul
publicităţii nefavorabile produse în special de prezentarea de către mass-media a
revoluţiei, situaţiei orfanilor, gradului de sărăcie şi condiţiilor economice şi sociale,
instabilităţii politice de după 1990, etc. Deşi multe din aceste probleme nu sunt
caracteristice numai României, este clar că lipsa de mesaje pozitive de la surse
precum Birourile Naţionale de Turism contribuie la acesată imagine nefavorabilă.
Aceste aspecte negative nu pot fi ignorate şi, din păcate, ele compun imaginea de bază
a ţării noastre.
Lipsa unei infrasatructuri corespunzătoare atât în turism cât şi în alte domenii
de activitate (drumuri, comunicaţii) este considerată drept un obstacol important în
calea dezvoltării României ca destinaţie turistică majoră. Acest lucru are consecinţe
deosebite, în special în dezvoltarea pieţei circuitelor turistice. Legat de acest aspect,
accesibilitatea redusă este invocată drept un alt impediment în extinderea pieţei
turistice a României.
Starea fizică a unor hoteluri şi a altor facilităţi turistice reflectă lipsa
investiţiilor pentru întreţinerea şi modernizarea lor. Lipsa acestor investiţii a generat o
ofertă turistică învechită, în multe cazuri posibilităţile de recreere şi petrecere a
timpului liber fiind necorespunzătoare. De asemenea, personalul din turism acordă
puţină importanţă pretenţiilor turiştilor occidentali, de unde rezultă necesitatea
formării unei atitudini corespunzătoare a personalului din turism, precum şi o
îmbunătăţire a cunoştinţelor de limbi străine.
Unul dintre motivele de bază care determină turiştii străini să viziteze ţara
noastră îl reprezintă preţul produselor turistice. Studierea pieţei turistice indică faptul
că România, ca destinaţie turistică, atrage familiile cu venituri scăzute, în special în
turismul pe litoral unde pot să-şi petreacă câteva zile pe plajă la un preţ scăzut. Preţul
este un factor decisiv şi pentru turiştii care vin să schieze şi, deşi renumele
tratamentelor balneare contribuie la alegerea României pentru petrecerea concediului
într-o staţiune balneară, preţul este citat şi el drept un factor decisiv pentru alegerea
acestei pieţe turistice.
Din cauza numărului redus de turişti străini care vin în România, spaţiul alocat
în broşurile agenţiilor de turism este insuficient, cum de altfel sunt şi timpul, efortul şi
85
banii cheltuiţi pentru promovarea României în cadrul programelor tour-operatorilor.

Câţiva paşi promiţători s-au făcut totuşi prin realizarea proiectelor mai sus amintite.
Cei mai importanţi tour-operatori, care dispun de resurse mai bogate pentru
prospectarea pieţei, le vor aloca în favoarea unor programe care vor atrage un număr
sporit de turişti, şi deci un profit mare. Din păcate, pentru aceştia România nu
constituie o destinaţie turistică majoră. Operatorii mai modeşti, pentru care România
constituie una din principalele sau chiar singura destinaţie turistică, sunt interesaţi să
promoveze această ţară, dar nu au resursele necesare pentru acest lucru.
Situaţia este înrăutăţită şi de lipsa resurselor şi publicităţii efectuate de către
Tarom, companie care în prezent trece printr-o situaţie dificilă, de unde şi posibilităţile
reduse ale acesteia de a sprijini turismul românesc, ştiut fiind faptul că, în unele ţări,
companile aeriene sunt adesea implicate în acţiuni de publicitate şi promovare a ţării
respective ca destinaţie turistică.
În absenţa unei promovări adecvate a turismului românesc, imaginea ţării
rămâne negativă ca o consecinţă a reflectării făcute de mass-media, întrucât aceasta
reprezintă singurul mesaj care parvine turistului străin potenţial.
Deşi unii consideră că preţul reprezintă un avantaj decisiv al României în sfera
competiţiei, relaţia preţ-valoare nu este echilibrată deoarece posibilităţile de
divertisment şi serviciile turistice sunt de o calitate destul de redusă. În plus, opinia
generală este că tarifele în creştere pentru cazarea în hoteluri şi pentru transport
erodează singurul avantaj competitiv major al României. Acest factor, la care se
adaugă lipsa promovării turistice, este un risc considerabil la adresa turismului
românesc în viitorul apropiat.
Pe termen lung, se consideră că diversitatea produsului turistic este unul dintre
punctele forte ale României. Gama de produse turistice cuprinzând: litoralul,
circuitele turistice, zonele montane, balneo-turismul şi turismul cultural este viabilă.
Investiţiile în aceste produse turistice trebuie să ducă la depăşirea calităţii slabe şi
neajunsurilor referitoare la infrastructură în general, aceasta împiedicând România să
exploateze posibilităţile sale la capacitate maximă şi să determine creşterea numărului
de turişti şi a cheltuielilor acestora.
În ceea ce priveşte destinaţiile turistice concurente, deşi se constată diferenţe
specifice fiecărei pieţe generatoare de cerere turistică, Bulgaria este considerată ca
fiind singura concurentă majoră a României ca ţară de destinaţie turistică. Bulgaria
este însă considerată a fi mai eficientă în promovarea produsului său turistic şi în a
oferi o industrie a turismului în care se acordă mai mare atenţie serviciilor prestate
turiştilor, deşi ţara noastră are un potenţial şi o diversitate a produsului mai mari.
Cehia şi Ungaria au fost, de asemenea, considerate ca fiind destinaţii turistice
rivale, în special în ceea ce priveşte circuitele turistice şi turismul balnear, însă
investiţiile făcute de către aceste ţări în turism la care se adaugă şi o mai bună
promovare a produselor turistice susţinute de un ritm al dezvoltării economice
superior României, au condus la alinierea turismului acestor ţări la standarde
europene, generând creşterea competitivităţii ofertei lor turistice prin valorificarea
optimă a potenţialului turistic, modernizarea şi diversificarea structurilor turistice.
Ca urmare a creşterii preţurilor produselor turistice în România, destinaţii
turistice din Spania, Grecia şi Turcia intră în concurenţă în atragerea turiştilor pentru
petrecerea concediului de odihnă pe litoral, mai ales că, pentru aceste destinaţii
turistice, s-au operat reduceri de preţ considerabile în ultimii ani.
Rezumând doar prin câteva aspecte mai importante, putem concluziona că
industria de turism a ţării noastre de după 1990 este caracterizată prin:
86
 o scădere a cererii turitsice interne, reflectată prin reducerea numărului de

turişti români cazaţi în unităţile de primire turistică;
 o scădere a cererii turistice internaţionale;
 un produs turistic depăşit, o ofertă inadecvată pentru recreere şi petrecere a
timpului liber, cu o stare fizică a dotărilor ce reflectă lipsa întreţinerii şi a
investiţiilor;
 o piaţă turistică motivată de preţurile relativ mai scăzute şi nu de calitatea
serviciilor;
 imaginea negativă a României, larg răspândită pe pieţele generatoare de
turişti, şi resurse total necorespunzătoare alocate marketingului şi
promovării;
 standarde ale serviciilor care nu satisfac cerinţele turiştilor străini.
Cu toate acestea, în ultima perioadă se remarcă o schimbare a conceptelor
manageriale de ansamblu, o încercare de îmbunătăţire a cadrului organizatoric şi
legislativ absolut necesar dezvoltării unui turism competitiv. De asemenea, se vădesc
tendinţe încurajatoare privind diversificarea produselor turistice (pensiuni, agroturism,
parcul “Dracula”, hoteluri ale marilor reţele internaţionale, etc.) şi creşterea calităţii
serviciilor, trenduri care apar pe fondul redresării economiei româneşti ştiut fiind
faptul că cererea şi oferta turistică sunt într-un raport direct cu evoluţia la nivel macro
şi microeconomic.
Piaţa turistică românească este deja influenţată, într-o anumită măsură, de
existenţa în circuitul turistic românesc a unor hoteluri din marile reţele internaţionale,
care prin calitatea ofertei turistice atrag turişti, oferă servicii diverse, dar, în acelaşi
timp, face cunoscut pe piaţa externă potenţialul turistic românesc. Existenţa unor
astfel de reţele în România (Holiday Inn, Crown Plaza, Hilton, Sofitel,
Intercontinental) vor conduce la acţiuni de cooperare cu agenţii economici români atât
în turism, cât şi în alte activităţi.
Şi în turismul montan există deja unele exemple pozitive, societăţi româneşti,
de primă importanţă, organizate pe baza capitalului autohton şi care dispun de un
management adecvat, raportat la cerinţele internaţionale. Privatizarea, inclusiv în
turism, este o componentă a politicii generale, şi care elaborată sau nu cu realitatea
noastră, cu cerinţele prezente şi viitoare, poate avea efecte pozitive sau negative. În
turism, procesul de privatizare nu a condus la rezultatele corespunzătoare, la
realizarea previziunilor elaborate, fie datorită legislaţiei, fie ca urmare a unor
subevaluări sau deteriorări de multe ori chiar intenţionate. În acelaşi timp, privatizarea
nu a fost însoţită de facilităţi care să conducă la o revitalizare a activităţii turistice, la
obţinere unor rezultate economice şi financiare adecvate. De aceea, privatizarea bazei
materiale turistice alături de celelalte componente ale reformei trebuie realizată în
termenul cel mai scurt posibil.
Turismul montan, balnear şi de litoral trebuie situat în prim planul acestui
proces. Argumentele sunt multiple dar, prioritar trebuie reţinute investiţiile realizate
anterior, o bază materială relativ bună şi care prin nevalorificare conduce în continuare
la pierderi importante atât de potenţial cât şi de efecte economice şi sociale.
2.6 Arealul turistic – nucleul derulării şi dezvoltării activităţii în turism
Arealul turistic reprezintă un complex alcătuit din mai multe puncte şi

localităţi, staţiuni turistice, dispuse pe un anumit teritoriu, în care elementele de
atracţie au o relativă omogenitate. Deşi fiecare dintre aceste subunităţi teritoriale au o
87
funcţionalitate independentă între ele se stabilesc relaţii ce conferă zonei un caracter

unitar.Arealul turistic este de fapt nucleul desfăşurării efective a activităţii în turism,
în care se crează o nouă valoare şi prin care turismul contribuie la sistematizarea
teritoriului, la creşetrea economică într-un cadru economic, juridic, fiscal şi urbanistic
specific.
În literatura de specialitate, ca şi din experienţa unor instituţii specializate, s-au
conturat câteva elemente ce trebuie luate în considerare în ceea ce priveşte analizarea
arealului turistic:
 aşezare geografică, accesibilitate, căi de acces, mijloace de transport,
legături cu alte subsisteme;
 condiţii de relief, rîuri, lacuri, monumentele naturii, parcuri, rezervaţii, etc;
 condiţii meteorologice, climat şi sezonalitate;
 frumuseţea peisajului natural;
 valoarea terapeutică a unor elemente naturale (izvoare de ape minerale şi
termale, microclimat şi topoclimat);
 patrimoniul cultural-istoric, vestigii şi locuri istorice, monumente istorice,
de artă, etnografice şi de folclor, tradiţii şi obiceiuri.
În selecţionarea zonelor, alături de respectarea unor cerinţe de ordin general şi
particular proprii diferitelor regiuni, se operează cu o serie de criterii specifice, cu o
largă aplicabilitate, stabilite pe baza unor bogate experienţe şi anume: bogăţiile
naturale, bogaţia cultural-istorică, condiţii socio-economice, infrastructura,
echipamentul general de cultură şi odihnă, etc.8
Condiţiile naturale, reprezentate prin geologia şi geomorfologia teritoriului,
climatologie, floră, faună, hidrologie au un rol determinant în analizarea arealului
turistic, constituindu-se ca elemente de atracţie turistică. În procesul de selecţie a
zonelor este necesară cunoaşterea calităţii şi caracteristicile acestor elemente, ceea ce
permite determinarea valorii şi respectiv a forţei de atracţie şi a tipologiei
amenajărilor.
Bogăţia cultural-artistică acoperă vestigii arheologice, monumente istorice şi
din epoca contemporană, elemente de folclor, tradiţii şi arhitectură locală, atracţii
culturale (serbări, festivaluri), etc. şi are un rol la fel de important ca şi condiţiile
naturale. În selecţia zonelor truistice se are în vedere prezenţa elementelor de cultură,
istorie, civilizaţie, originalitatea şi valoarea lor, starea de conservare a acestora,
precum şi posibilităţile şi riscurile atragerii în circuitul turistic.
Condiţiile sociale şi economice se referă la demografia teritoriului şi
disponibiltăţile de forţă de muncă, dezvoltarea diferitelor ramuri economice (industrie,
agricultură, comerţ), nivel de trai, locuinţa, receptivitatea faţă de turism, etc.
Infrastructura cuprinde elemente de o mare varietate: căi şi mijloace de
acces, echipamente de telecomunicaţii, surse de energie, apă şi exploatarea lor,
etc.Aceste elemente definesc cadrul general al funcţionării arealului turistic.
Echipamentul general de odihnă este reprezentat de mijloace de găzduire
(hoteluri, reşedinţe secundare, camere la particulari), unităţi de alimentaţie,
echipamente cultural şi sportiv-recreativ, mijloace de primire (agenţii de voiaj, de
cazare, dispecerate), unităţi comerciale, etc.
Delimitarea teoretică a unităţilor de teritoriu (complex turistic, regiune
turistică) permite, prin corelarea cu condiţiile concrete ale fiecărei arii geo-turistice, o
structurare adecvată a localizărilor şi valorificarea obiectivă a resurselor.
Localizat în jumătatea sudică a ţării, în nordul Olteniei, de o parte şi de alta a
Oltului, acest areal este intersectat de paralela 45 latitudine nordică (care trece prin
8
Berbecaru I., Botez M. –“Oglinzile viitorului în turism”, Ed.Sport-Turism, Bucureşti, 1978
88
localităţile Copăceni, Popeşti, Frînceşti, N.Bălcescu) şi meridianul 24 longitudine

estică (la est de Voineasa, Horezu, Lăpuşata şi Valea Mare)şi corespunde zonei
administrative a judeţului Vâlcea.
Hotarul judeţului Vâlcea porneşte de pe înălţimile semeţe ale Munţilor
Făgăraşi, Lotrului, Căpăţânii, coboară văi şi urcă culmile dealurilor subcarpatice. În
nord el pleacă din vârful Scara (2.306 m) din extremitatea nord-estică a judeţului,
ajunge la Suru (2.283m), Tătaru (1.890m), coboară uşor din chica Fedeleşului
(1.819m) către sud-vest, atingând apa Oltului la nord de Râul Vadului. De aici urcă pe
dreapta Râului Vadului spre Vârful Mare (2.065m). Limita urmăreşte drumul vechi de
culme, trecând peste vârfurile Ştefleşti (2.258m) şi Piatra Albă (2.179m) până la
muntele Poiana Muierii (1.804m). De aici limita judeţului se îndreaptă către sud prin
munţii Capra (1.927m), Ciobanu (1.947m), Pietrele (2.244m), în vârful Coasta lui Rus
(2.306m), de unde ocoleşte Obârşia Lotrului şi trece spre est prin Mohoru (2.335m),
Păpuşa (2.134m), Micoaia (2.171m), Curmătura Olteţului (1.615m), Negovanu
(2.064m).
Părăsind creasta principală a Căpăţânii, limita urmăreşte spre culmea dintre
văile Cerna şi Mariţa, coboară în depresiunea subcarpatică între localităţile Polovragi
şi Racoviţa, traversează Valea Tariei (în dreptul Mateeştilor), apoi cea a Olteţului
urmând “culmea vestitului Deal al Muierii”. Din Ghioroiu “se menţine o bucată de-a
lungul Oltului, iar la sud de Laloşu… cu multe schimbări locale de direcţie” se
îndreaptă spre Olt. De aici “se orientează în lungul acestuia către nord, până aproape
de Drăgăşani”.
Urcă spre nord-est în dealurile fragmentate de Topolog. După ce trece
topologul continuă până la extremitatea estică a Coziei, apoi prin dreptul satului
Poiana Perişani, până ce ajunge la Topolog pe care îl va urmări către Obârşie de-a
lungul pârâului Scara şi de aici în creasta principală a Făgăraşului9.
Ţinuturile vâlcene au constituit din totdeauna o zonă limitrofă cu meleagurile
transilvănene, fixând limita nordică a Olteniei. Cel mai însemnat document care
reuşeşte să stabilească o delimitare reală a înălţimilor muntoase dintre Ţara
Românească şi Transilvania datează din 9 iunie 1950 în timpul domniei lui Neagoe
Basarab, “unde curge Râului Vadului şi se varsă în apa Oltului şi se uneasc toate la
Vadul Genunei, care este mai sus de Câineni şi de acolo pe Râul Vadului până la
Obârşie, la stâlpul lui Neagoe şi până la vârful muntelui Negru. Astfel, de acolo, tot pe
vârf către partea de apus, Muntele Voinesei, şi de acolo tot pe vârf până la Piatra Albă
şi de acolo tot pe vârf până la Măgura” 10.La nord se învecinează cu judeţele Sibiu şi
Alba, la vest cu Hunedoara şi Gorj, la sud-vest cu Dolj, la sud şi sud-est cu Olt, iar la
est cu Argeş.
a. File de istorie din ţinutul Oltului Mijlociu
Plaiul străvechi al ţintului Vâlcii are o istorie bogată, încărcată cu date şi fapte
deosebite. Descoperirile făcute la Bugiuleşti (Com.Tetoiu) au scos la iveală un
important depozit fosilifer, villafronchion (începutul cuaternarului) cu o vechime de
peste 2 milioane de ani.
La Copăcel, sat aşezat lângă Râmnicu Vâlcea, şi la Brezoi au fost aduse la
lumină materiale arheologice cu o vechime de circa 8.000 de ani.
9
Bodea L., Rusenescu C. – “Judeţul Vâlcea”, Ed. Academia Bucureşti, 1970
10
Documenta Romaniae Historica
89
În arhiva preţioasă a istoriei ţinutului vâlcean s-au găsit, de asemenea, la Valea

Răii, Vlădeşti şi Govora – sat obiecte din epoca bronzului, iar la Costeşti, obiecte din
epoca fierului.
Perioada geto-dacică este bine reprezentată, mărturie stând materialele găsite
în aşezările de la Ocniţa, Gradiştea, Dăeşti, Ioneşti, descoperirile de la Boişoara,
Brezoi, Valea Răii. Perioada amintită avea să strălucească printr-un eveniment
deosebit pentru istoria acestor locuri – victoria repurtată de vitejii daci, sub
conducerea regelui Decebal, împotriva romanilor comandaţi de Cornelius Fuscus în
munţii Loviştei.
Romanii vor construi pe pământul vâlcean aşezări ale căror ruine mai pot fi
văzute la Drăgăşani (Rusidava), Ioneşti (Pons Aluti), Stolniceni (Buridava), Sâmbotin
(Castra Traiana), Bivolari (Arutela).
Numeroase mărturii arheologice din epoca daco-romană s-au găsit la Băbeni,
Văratica (Brezoi), Călimăneşti, Frânceşti, Goranu, Gradiştea, Răureni (Râmnicu
Vâlcea).
Un rol important în stabilirea legăturilor dintre aşezări l-au avut drumurile.
Pentru ţinutul vâlcii se cuvine să amintim vestita “Cale Traiana” ce şerpuia pornind de
la Dunăre, pe lângă malurile Oltului până în inima Carpaţilor. Datorită valorii sale
istorice şi strategice este menţionată în renumita lucrare cartografică din antichitate
“Tabula Peutingniona”.
Urcând treptele istoriei consemnăm noi date, fapte deosebite ce dau măreţie şi
frumuseţe acestor locuri. Documentele amintesc despre prezenţa cnezatului lui Farcaş
în zona Vâlcii, iar peste Olt, în Loviştea, al lui Senislau (menţionate în Diploma
Cavalerilor Ioaniţi din 2 iunie 1947).
Victoria repurtată de vitejii ostaşi ai lui Basarab I la “posada Loviştei”, din 9-
12 noiembrie 1933, împotriva lui Carol Robert de Anjou, constituie un moment de
mare însemnătate în istoria poporului român.
În secolul al XIV-lea, ţinuturile vâlcene vor cunoaşte o adevărată înflorire. De
numele lui Mircea cel Mare se leagă atestarea documentară a Râmnicului ca oraş
domnesc (4 septembrie 1389), ridicarea pe malul Oltului, la nord de Călimăneşti, a
celei mai falnice construcţii arhitectonice a vremii – Mănăstirea Cozia. Alături de el
stau şi alte nume ce dau strălucire acestor ţinuturi: Dan al II-lea, Vlad Călugărul, Radu
cel Mare, Neagoe Basarab, Radu de la Afumaţi, Mihai Viteazu, Matei Basarab,
Constantin Brâncoveanu, etc.
Urmând exemplul domniei, marii dregători vor edifica şi susţine numeroase
monumente arhitectonice, cum sunt cele de la Bistriţa, Stăneşti, etc. Locuitorii satelor
vâlcene participă la marile evenimente ale istoriei anilor 1821, 1848, 1859, 1877.
În casa de la Bălceşti, pe Topolog, Nicolae Bălcescu nu a avut odihnă
dedicându-se luptei pentru binele şi progresul obştei, pentru “sfintele drepturi
naţionale”.
La 29 iulie 1848 în zăvoiul râmnicean s-a desfăşurat o mare sărbătoare
naţională, după cum avea să consemneze comisarul extraordinar Dumitru Zăgănescu.
Sub bagheta lui Anton Pann, o formaţie corală a intonat pentru prima dată imnul
libertăţii naţionale “Deşteaptă-te Române”.
Din anul 1998, ziua de 29 iulie este sărbătorită de toţi vâlcenii, fiind declarată
ziua oraşului Râmnicu Vâlcea.
90
b. Căi şi mijloace de acces
Poziţia geografică a judeţului Vâlcea, la intersecţia unor importante artere de

circulaţie, măreşte importanţa potenţialului său turistic şi face posibilă valorificarea
lui. În general, reţeaua rutieră şi feroviară asigură judeţului Vâlcea bune legături cu
judeţele limitrofe, constituind totodată şi un nod rutier important, datorită poziţiei
centrale pe care o are judeţul în cadrul ţării.
 Legături de comunicaţie cu judeţele limitrofe

În judeţ nu există aeroport, transportul aerian fiind înlesnit de Aeroportul
Internaţional Sibiu, situat la 98 km. Depărtare de Rm.Vâlcea şi 65 km. de Voineasa.
Trasee feroviare:
Calea ferată ce leagă Oltenia cu Transilvania este cea mai utilizată spre
staţiunile din judeţ. Legând localităţile vâlcene de pe Valea Oltului, ea crează totodată
relaţii lesnicioase cu ţinuturile vecine şi cu marile artere de circulaţie transcarpatică.
Trasee rutiere:
E81 (DN 7) – străbate de la nord spre sud, de la câineni la Rm.Vâlcea şi apoi
spre Piteşti şi este cea mai importantă cale rutieră, cu un pitoresc deosebit. De ea sunt
legate alte drumuri ce au ca punct de plecare oraşul Rm.Vâlcea. În ceea ce priveşte
traficul de călători este a doua arteră transcarpatică a ţării.
DN 67 – drum modernizat ce străbate zona subcarpatică a Oltului, pe direcţia
vest-est între Rm.Vâlcea şi Tg. Jiu. Este, de asemenea, un drum remarcabil prin
frumuseţea peisajului.
DN 703 H – Câineni-Petroşani-Şuici-Curtea de Argeş asigură legătura cu
Curtea de Argeş.
DN 65 – Rm.Vâlcea-Drăgăşani-Slatina asigură legătura cu judeţele din sudul
Olteniei.
DN 7A, DN 7 – Brezoi-Voineasa-Vidra-Obârşia Lotrului-Petroşani stăbate
partea de nord-vest, racordându-se la drumul alpin DN 67C – Sebeş-Obârşia Lotrului-
Novaci.
 Circulaţia în interiorul judeţului

În plus faţă de cele menţionate există o serie de ramificaţii secundare, de
asemenea moderizate, ce asigură legături cu alte localităţi şi puncte turistice. Printre
acestea amintim: Râmnicu Vâlcea-Băile Olăneşti (DN 64), Râmnicu Vâlcea-Ocniţa,
Costeşti-Bistriţa, Horezu-Mănăstirea Horezu-Măldărăşti, Horezu-Vaideeni, Govora-
sat-Băile Govora, etc.
Un rol important în accesul spre zona montană îl au drumurile forestiere,
construite de obicei de-a lungul râurilor, ele înlesnind circulaţia. Reţeaua de drumuri
este completată de o reţea de poteci dintre care cele turistice prezintă o mare pondere.
Lungimea drumurilor publice din judeţul Vâlcea este de 2.028 km (din care
490 km-drumuri naţionale), din 526 km drumuri modernizate, în timp ce reţeaua de
cale ferată are o lungime 164 km. Lungimea drumurilor publice, cât şi densitatea lor
la 100 kmp (care este de 35,5) este superioară mediei existente pe ţară.
91

Capitolul II-partea 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul II-partea 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Evoluţii ale turismului pe plan mondial

Sosirile turistice internationale 1990-2000

În 2000, Spania, cu 48 milioane şi Italia cu 41 milioane au însumat împreună

Fig. nr. 2.16

Cresterea anuala a sosirilor turistice internationale

Cota de Rata creşterii Creşterea

Germania este piaţa generatoare prin excelenţă pentru aproape toate

Totalul încasărilor turistice în 2000 a atins 78 de miliarde $, reprezentând o

Europa de S - Sosirile turistilor dupa

E. Europa Est Mediteraneeană

Sosirile turistice internationale 1990-2000

Întreaga subregiune a înregistrat 14,7 milioane de sosiri, reprezentând o

Cresterea anuala a sosirilor turistice internationale

Cipru a înregistrat o creştere substanţială de 10,4% atingând un număr de 2,7

Tabel nr.2.19 Europa E-Mediteraneeană – Sosirile turistice internaţionale şi

Europa de S - Sosirile turistilor dupa

Cresterea anuala a sosirilor internationale

Per ansamblu anul 2000 a fost un an excelent pentru turism în zona

Tabel nr. 2.20 Zona Mediteraneeană-Sosirile turistice internaţionale şi încasările din

Cota de Rata creşterii Creşterea

Cota de piata - Sosirile turistice internationale

Tabel nr.2.21 Zona Mediteraneeană-Sosirile turistice internaţionale şi încasările

Cota de piaţă Rata creşterii Creşterea

referinţă pentru majoritatea pieţelor ca şi pentru majoritatea destinaţiilor), ar genera,

Tabel nr.2.22 Zona Mediteraneeană- Sosirile turistice internaţionale şi

Rata creşterii Creşterea

2.3 Tendinţe în turismul mondial

În ultimul deceniu, pe plan mondial, se remarcă faptul că turismul are câteva

* majoritatea participării activităţilor turistice conduce la impulsionarea cu 7%

Tabel nr.2.23 Previziuni OMT privind încasările şi sosirile turistice

Sosiri turistice Încasări turistice

Pentru o mai bună înţelegere a evoluţiei fenomenului turistic putem

Dacă la toate acestea adăugăm faptul că la fiecare 26 de secunde apare în

Organizaţia Mondială a Turismului prognozează faptul că numărul de sosiri

Tabel nr. 2.24 Sosirile turistice internaţionale după regiune (milioane)

Anul de Prognoza Rata de Cota de piaţă (%)

Numărul turiştilor care vor căuta destinaţii îndepărtate va creşte, până la

În categoria factorilor exogeni pot fi cuprinşi toţi factorii de ordin general

 Dezvoltarea economico – financiară

Creşterea cheltuielilor ce vor putea fi destinate participării la activităţile

constată diferenţieri şi variaţii în elasticitatea veniturilor în diversele regiuni

 Influenţa factorilor socio – demografici

Explozia de natalitate din primul deceniu de după al doilea război mondial,

beneficiază de scheme de pensionare garantate de stat, adăugându-se efectelor

Aplicarea tehnologiei informatizate şi a sistemelor de rezervări computerizate,

 Investiţiile în infrastructura turistică

În prezent, dezvoltarea infrastructurii turistice manifestă semne de încetinire

 Factori politici, legislativi şi de reglementare

În sectorul turismului internaţional politicile de reglementare şi de privatizare,

valoarea produsului turistic şi preţ nu vor acţiona decât ca factori de frânare a

Conştientizarea efectelor degardării mediului a condus la concretizarea unei

 Dezvoltarea comerţului cu servicii

Acordul General pentru Comerţul cu Servicii (G.A.T.S.) rprezintă cea mai

 Siguranţa şi securitatea călătoriilor

Secretarul general al O.M.T. a elaborat în 1996 un studiu documentar în scopul

B. Forţele pieţei turistice

Dezvoltarea turismului, precum şi căile prin care produsele şi serviciile

 Caracterul oscilant al cererii

Experienţa personală a consumatorilor şi cunoştiinţele acumulate cu privire la

 Diversificarea ofertelor de produse şi servicii în timpul şi la destinaţiile

Hotelurile oferă niveluri diferite de setvicii, asociate cu o variettae de facilităţi

În perspectivă, se estimează că dezvoltarea unui număr restrâns de agenţii

 Marketingul eficient şi extensiv al agenţiilor de turism