Bazele constituţionale ale politicii externe a Republicii Moldova

Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994 reglamentează principiile

realizării politicii externe ale statului şi activităţi diplomatice.
Astfel, art. 8 prevede că Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei
Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile
şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional, dreptului intern, indicînd că
intrarea în vigoare a unui tratat internaţional care va conţine dispoziţii contrare Constituţiei
va trebuie precedată de o revizuire a acesteia.
Legea fundamentală proclamă neutralitatea permanentă a Republicii Moldova (art. 11) şi
nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul ţării. Acest principiu este
unul din principiile constituţionale de bază care influenţează în mod direct exercitarea politicii
externe a statului şi care nu poate fi depăşit atît în plan intern, cît şi în plan extern. Dislocarea
temporară pe teritoriul Moldovei a trupelor ruse vine în contradicţie cu prevederile articolului
11 şi necesită implicarea organelor centrale a autorităţilor publice în scopul depăşirii situaţiei
create.
Art. 128 al Constituţiei prevede că în Republica Moldova este ocrotită proprietatea altor
state, a organizaţiilor internaţionale, a cetăţenilor străini şi a apatrizelor. Direcţiile principale a
activităţii economice externe, principiile utilizării împrumuturilor şi creditelor străine sînt
aprobate de Parlament, Guvernul asigură protejarea intereselor naţionale în activitatea
economică externă, promovează politica liberului schimb sau politica protecţionistă, pornind
de la interesele naţionale.
Constituţia stabileşte şi competenţele autorităţilor publice în problemele internaţionale.
Art. 66 atribuie Parlamentului obligaţiunea de a aproba direcţiile principale ale politicii
externe şi interne ale statului, de a ratifica, de a denunţa, suspenda şi anula acţiunea tratatelor
internaţionale încheiate cu Republica Moldova. Parlamentul exercită controlul asupra
acordării împrumuturilor de stat, asupra ajutorului economic şi de altă natură acordat unor
state străine, asupra ajutorului economic şi de altă natură acordat unor state străine, asupra
încheierii acordurilor privind împrumuturile şi creditele de stat din surse străine. De
competenţa exclusivă a Parlamentului este declararea stării de urgenţă, de asediu şi de
război.
Art. 77 al Constituţiei prevede că Preşedintele reprezintă statul moldovenesc şi este
garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării.
Noţiunea de reprezentare a statului este necesar de conceput ca reprezentare atît în interior,
faţa de instituţiile interne, cît şi în exterior, în relaţiile internaţionale.
În domeniul politicii externe Preşedintelui i se atribuie competenţa de a purta tratative,
a lua parte la negocieri şi a încheia tratate internaţionale în numele Republicii Moldova.
Tratatele internaţionale încheiate în numele Republicii sînt prezentate spre ratificare
Parlamentului în modul şi în termenul stabilit prin lege.
Preşedintele primeşte scrisorile de acreditare şi de rechemare ale reprezentanţilor
diplomatici şi altor state în Republica Moldova. Această atribuţie a Preşedintelui ţării este pur
reprezentativă şi este necesar de precizat că termenul de acreditarea în cazul de faţă se referă
doar la şefii misiunilor diplomatice, ceilalţi diplomaţi străini fiind acreditaţi de către
Ministerul Afacerilor Externe.
La propunerea Guvernului Preşedintele acreditează şi recheamă reprezentanţi diplomatici
ai Republicii Moldova şi aprobă înfiinţarea, defiinţarea şi schimbarea rangului misiunilor
diplomatice. Actele Preşedintelui emise în exercitarea acestor atribuţii se contrasemnează de
către Prim-ministru.
Preşedintele îndeplineşte şi alte atribuţii în domeniul relaţiilor externe, inclusiv
soluţionează problemele cetăţeniei, acordă azil politic, acordă ranguri diplomatice.
Conform prevederilor art. 96 al Constituţiei rolul Guvernului în relaţiile internaţionale ale
statului, în afară de cele fixate în art. 86 şi 94, se referă la asigurarea realizării politicii
interne şi externe a statului, astfel, este necesar să fie concepută ca o atribuţie ce nu necesită
împuterniciri adăugătoare în domeniul negocierilor şi semnării acordurilor
interguvernamentale, şi este o activitate permanentă de coordonare şi control.
Curtea Constituţională exercită la sesizare controlul constituţionalităţii tratatelor
internaţionale la care Republica Moldova este parte. Din momentul adoptării hotărîrii
corespunzătoare a Curţii Constituţionale legile şi actele normative sau unele părţi ale acestora
devin nule. Hotărârile Curţii Constituţionale sînt definitive şi nu pot fi atacate.