Etapele metodologice ale psihoterapiei

Etapele unui demers terapeutic indiferent de abordarea psihoteraputică sunt următoarele :

Prima fază a intervenției psihoterapeutice presupune psihodiagnosticul și evaluarea clinică
(evaluarea stării și nevoilor clientului) (David, 2006; Mirofan, 2008).
Următoarea etapă este stabilirea alianței terapeutice: motivarea și complianța în psihoterapie,
informarea asupra regulilor de confidențialitate și colaborare terapeutică din perspectiva codului
etic și deontologic al activității de psihoterapie.
Apoi, pornind de la aceste informații, se realizează conceptualizarea, etapă în care se oferă
clientului o explicație sau o interpretare pentru simptomele sale. Este important ca explicația
oferită clientului să fie ușor de înțeles și să-i clarifice acestuia simptomatologia și modalitatea de
eliminare a acesteia.
Urmează derularea programului terapeutic, orientat și individualizat după caz, nevoile și
receptivitatea clienților.
Următoarea etapă este implementarea modificărilor personale și validarea lor în
realitatea vieții cotidiene și a scenariului de viață. Beneficiarul își exersează și validează
propriile conștientizări, corecții și redimensionări cognitive, atitudinale, volitive, decizionale și
derelație, ca efecte personale de dezvoltare și rezolvare a problematicii blocante de la începutul
terapiei. (Mitrofan, p.19)
Reevaluarea cazului și a efectelor terapeutice de restructurare la încheierea terapiei
este faza care urmează.
Ultima etapă se referă la cristalizarea sau consolidarea efectelor benefice în timp sau
catamneza (contacte și reevaluări succesive la 1, 3, 6 luni, eventual 1 an după finalizarea unui
program terapeutic, cu posibilitatea reluării în caz sau de necesitate