Economie teoretică şi aplicată

Volumul XX (2013), No. 7(584), pp. 23-28

Perspective ale științei economice – economia
comportamentală

Paula-Elena DIACON
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași
diaconpaula@gmail.com
Gabriel-Andrei DONICI
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași
gabriel.donici@gmail.com
Liviu-George MAHA
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași
mlg@uaic.ro

Rezumat. Momentul de răscruce din prezent, marcat îndeosebi de

declanșarea crizei, a revitalizat studiul interdisciplinar al științei economice
și a determinat reconsiderarea bazelor sale fundamentale ca știință socială.
Economiştii, părăsind sfera tradiţională a neoclasicilor, s-au orientat spre
înţelegerea comportamentelor apelând la psihologie și dezvoltând un nou
domeniu – economia comportamentală. Prezentul articol analizează dacă
această subdisciplină economică se constituie într-o direcție de cercetare
viabilă și măsura în care aceasta poate să crească puterea explicativă a
științei, prin furnizarea unei baze de analiză realiste, care să țină cont de
complexitatea factorului uman.

Cuvinte-cheie: economie comportamentală; studiu epistemologic;
economia neoclasică; homo oeonomicus; raționalism.

Clasificare JEL: A1, B0, D03.

Clasificare REL: 5K.
24 Paula-Elena Diacon, Gabriel-Andrei Donici, Liviu-George Maha

Introducere

În ultimele decenii, o disciplină relativ nouă, și anume economia

comportamentală, a ridicat o serie de provocări la adresa teoriei economice
dominante, și anume cea neoclasică. Deși economia comportamentală își are
originea în opera marilor clasici și începutul (momentul în care se conturează ca o
zonă distinctă de interes) în lucrările lui Simion (în anii 1960) și Kahneman și
Tversky (în anii 1970), ea a început să fie din ce în ce mai des citată odată cu
declanșarea crizei economice din 2007. În acest moment devine din ce în ce mai
evidentă întrebarea dacă analiza economică actuală nu cumva este construită pe
premisa necorespunzătoare a principiului raționalității nelimitate.
Acest articol, pe de o parte, încearcă să prezinte, pe scurt, realizările
economiei comportamentale de până acum și, pe de departe, încearcă să analizeze
dacă acest nou domeniu al economiei poate fi asimilat de către direcția
tradițională de studiu sau constituie unul nou și distinctiv. De asemenea, lucrarea
își propune să prezinte principalele teme și caracteristici care constituie
fundamentul acestui domeniu economic nou. În plus, se va încerca realizarea unei
atente paralele între unele idei avansate în cadrul economiei comportamentale și
cele corespondente din teoria neoclasică.

1. Elemente contextuale ale avântului economiei comportamentale

În ultima perioadă reconsiderarea statutului științei economice a fost mai

intens ca oricând, nu doar în rândul specialiștilor, ci și al publicului larg (fiind
bine cunoscut caracterul invaziv al cotidianului în economie, mai pregnant decât
în oricare altă știință socială). Acest lucru s-a datorat, în primul rând, examenului
dur pe care proba faptelor i-a oferit-o, în urma declanșării actualei crize
economico-financiare și, în al doilea rând, datorită unei nevoi continue de
reevaluare a politicilor, secolul actual fiind marcat de intensificarea unor
fenomene precum extinderile substanţiale ale procesului de globalizare şi de
liberalizare economică. Acceptând aceste realități, comunitatea științifică a
recunoscut că una dintre provocările majore ale perioadei actuale este găsirea
căilor prin care știința economică își poate crește bazele explicativo-practice,
încercând reconcilierea dintre nevoia de „științificitate” (care, conform unor
specialiști în domeniu, a condus la utilizarea într-o manieră excesivă a matematicii
și a abstractizării) și realitatea practică pe care o reflectă, fără a-și pierde
caracterul de știință umană, a cărei bază de plecare și finalitate o reprezintă omul.
Economiştii, părăsind sfera tradiţională trasată de neoclasici, s-au orientat
spre înţelegerea deciziilor şi comportamentelor economice apelând tot mai mult la
psihologie și dezvoltând, astfel, un domeniu care în literatura de specialitate este
cunoscut sub numele de economie comportamentală.
Perspective ale științei economice – economia comportamentală 25

2. Câteva ipoteze fundamentale ale economiei comportamentale

După cum indică și denumirea, economia comportamentală este o „arie de

cercetare hibridă” (Francisco, Madden, Borrero, 2009, p. 277) care încorporează
principii, concepte și idei în principal din psihologie (dar și din alte științe sociale
precum sociologia, filozofia sau științele politice) în teoria economică cu scopul
de a-i furniza baze mai realiste.
Economia comportamentală este de obicei menționată ca fiind un câmp
centrat pe „convingerea conform căreia creșterea realismului bazelor psihologice
ale analizei economice va îmbunătăți domeniul economic în propriii săi termeni –
prin generarea unor perspective teoretice, prin producerea unor mai bune predicții
ale fenomenelor din realitatea înconjurătoare și prin sugerarea unor politici mai
adecvate” (Camerer, Loewenstein, 2004, p. 3).
Economia comportamentală nu își propune să respingă în totalitate
abordarea neoclasică, ci să-i adapteze principiile de bază la realitățile impuse de
complexa natura umană. Acesta este motivul pentru care face apel nu doar la
cunoștințe din psihologie, ci și din alte științe sociale care studiază individul în
multiplele sale forme de manifestare. Ea integrează în general conceptele
teoretice și constatările din psihologie în teoria neoclasică. Abordarea
multidisciplinară pe care o propune încurajează dialogul și încearcă să consolideze
realismul teoriei tradiționale. Totuși, deși ea este de acord și asimilează anumite
prezumții ale mainstream-ului, se opune și modifică altele (sau contextul lor).
Economia comportamentală încearcă să explice (și în cele din urmă să
aplice aceste constatări în practică) de ce indivizii fac frecvent alegeri iraționale și
de ce și modul în care comportamentul lor nu urmează întocmai pattern-urile
prezise de modele neoclasice. În studiul acestui domeniu de cercetare s-au
remarcat numeroși oameni de știință notabili, cum ar fi Herbert Simon (care a
promovat conceptul de raționalitate limitată și a postulat spre o reunificare între
psihologie și economie), Daniel Kahneman și Tversky Amos (care au dezvoltat
teoria prospecțiunii și au identificat principalii factori cognitivi ai erorilor umane
comune, cu ajutorul euristicii și al prejudecăților), Richard Thaler (care a fost
primul economist care a distins între activitatea sa și cea a economiei
comportamentale, pe de o parte, și cea a economie experimentale, de exemplu a
lui Vernon Smith, pe de altă parte), sau George Akerlof (care a identificat și
analizat principalele problemele care pot apărea pe piețele caracterizate de
informație asimetrică) etc. (Heukelom, 2007).
Ipoteza de bază a economiei comportamentale se bazează pe raționalitatea
mărginită (limitată) a persoanelor în general și a piețelor în special, care este
diametral opusă principalei prezumții a economiei tradiționale, cea a teoriei
alegerii raționale (nelimitate). Conceptul de raționalitatea limitată nu trebuie însă
confundat cu cel de iraționalitate. Herbert Simon a avansat termenul în mod

25

26 Paula-Elena Diacon, Gabriel-Andrei Donici, Liviu-George Maha

specific pentru a demonstra că, deși aparent alegerile individuale sunt iraționale,
de fapt oamenii acționează rațional din punct de vedere al scopului lor (pentru că
intenția lor este de a acționa rațional), după cum menționează și autorul:
„Dimpotrivă, cred că există o mulțime de dovezi care susțin că oamenii sunt, în
general, destul de raționali, adică ei au, de obicei, motive care îi ghidează în a
acționa într-un anumit mod” (Simion, 1985, p. 297).
Conceptele inovative dezvoltate în interiorul acestui domeniu de cercetare
își au originea în munca economiștilor clasici. De exemplu, Adam Smith ([1776],
2011), părintele economiei moderne, a elaborat în cea mai influentă carte a sa,
Avuția națiunilor, nu doar un studiu economic, ci, de asemenea, o adevărată
analiză a psihologiei sociale umane. Autorul propune, de asemenea, explicații
psihologice ale comportamentului economic individual și idei despre psihologia
eticii în economie (Smith, [1759] 2006).
În plus, chiar din interiorul școlii neoclasice multe voci importante, cum ar
fi Irving Fisher, au promovat explicații mai sofisticate care făceau apel la
argumente psihologice.

3. Statutul economiei comportamentale alături de celelalte discipline

economice

În efortul său de a dezvolta o nouă teorie a alegerii, economia

comportamentală se confruntă până în prezent cu unele dificultăți, cum ar fi:
variabilele determinate sunt foarte numeroase și nu a fost dezvoltată nicio
înțelegere comună în ceea ce privește variabilele care urmează a fi incluse in
model (Etzioni, 2010, p. 53). Totuși, unii specialiști în domeniu au afirmat că
subdisciplina economiei comportamentale reprezintă o nouă școală de gândire
distinctă și separată de economia neoclasică, încă într-o fază incipientă de
dezvoltare (Tomi, 2007, p. 478).
Câteva dintre conceptele principale cu care operează economia comporta-
mentală sunt reprezentate de (Camerer, 2005, Maky, 2001, Schwartz, 2007):
 raționalitate limitată – ideea propusă de Herbert Simion a devenit unul
dintre pilonii pe care se fundamentează domeniul economiei
comportamentale și susține idea conform căreia raționalitatea individului
este apriori limitată de anumiți factori dați, precum: accesul la informații,
cantitate finită de timp disponibilă și limitările cognitive ale judecății
umane;
 preferințe complete – aici, economiștii comportamentali militează în
vederea unei îmbunătățiri și adecvări a modelului funcției de utilitate prin
integrarea în analiză a preferințelor;
 comportamente nonegoiste (cum ar fi altruismul), se opune în anumite
circumstanțe date la una dintre principalele ipoteze ale neoclasicismului,
Perspective ale științei economice – economia comportamentală 27

și anume egoismul (economia comportamentală susține că egoismul are
anumite limite și imperfecțiuni);
 emoțiile, etica, justiția, starea de bine și preferințele sociale sunt, de ase-
menea, variabile importante care afectează procesul de luare a deciziilor;
 alegere intertemporală – care descrie modul în care oamenii acționează
atunci când iau decizii cu repercusiuni viitoare;
 alegere în condiții de risc și/sau ambiguitate – s-a demonstrat că tipul și
cantitatea de informații pe care oamenii o interceptează pot uneori
paraliza procesul de luare a deciziilor;
 echilibrul este o problemă centrală, care implică ca această disciplină relativ
nouă să avanseze dincolo de alegerea individuală la analiza pieței.
De la afirmarea ei ca subdomeniu distinct, economia comportamentală a
cunoscut progrese notabile, influențând sau fiind influențată de subarii sau arii
conexe ale teoriei economice precum: teoria jocurilor, neuroeconomia, finanțe
comportamentale, economia comportamentală a bunăstării, economia experi-
mentală etc. Mai mult, cu toate că analiza pe care economia comportamentală o
propune și-a fundamentat bazele la scară microeconomică, în ultima perioadă ea
și-a extins câmpul, înglobând și analiza macroeconomică.
Economiștii behavioriști nu sunt preocupați doar de studiul teoretic, ci și de
cel practic. Astfel, ei au mers mai departe analizând politicile și alegerile publice,
care reprezintă o altă formă a procesului economic decizional.

Concluzii

În ultima perioadă, economia comportamentală și-a făcut simțită prezența

din ce în ce mai mult ca o arie de cercetare de sine stătătoare, studiul ei fiind
animat atât de avansul tehnologic al ultimelor decenii pe care l-a imprimat
umanității (care a făcut posibilă o mai bună înțelegere a creierului uman și a
fundamentelor pe care se construiesc anumite comportamente), cât și de crizele
economice tot mai dese (care au readus în discuție necesitatea reîntoarcerii la
„origini”, la încercarea „redescoperirii” faptului că, dincolo de orice model
abstractizat, formal și matematizat, economia este o știință vie, având în centrul ei
omul). Dacă, pe de o parte, această disciplină se vrea a fi o continuare a muncii
clasicilor, pe de altă parte, ea își creează propriile concepte prin valorificarea
cunoștințelor din psihologie și alte științe sociale.
Scopul final al acestei discipline este de a crește puterea explicativă a
științei economiei, prin furnizarea unei baze psihologice mai realiste, în condițiile
în care comportamentul uman nu reprezintă doar obiectul de studiu al economiei,
ci și al psihologiei și științelor sociale pe ansamblu. Totuși, deoarece este încă
într-un stadiu incipient al dezvoltării, statul, rolul și implicațiile nu îi pot fi încă
evaluate pe deplin.

27

28 Paula-Elena Diacon, Gabriel-Andrei Donici, Liviu-George Maha

Bibliografie

Camerer, C. F. (2005). “Behavioral Economics”, World Congress of the Econometric Society,
London, pp. 18-24 (Unpublished), accessed on November 2012 at http://authors.library.
caltech.edu/ 21990/2/worldcongress05v18.pdf
Camerer, C.F., Loewenstein, G. (2004). Behavioral Economics: Past, Present and Future, in
Camerer, C.F., Loewenstein, G., Rabin, M. (editors) Advances in Behavioral Economics,
pp. 3-53, New Jersey: Princeton University Press
Etzioni, A. (2010). “Behavioral economics: A methodological note”, Journal of Economic
Psychology, Volume 31, Issue 1, pp. 51-54, accessed on November 2012 at
http://www.gwu.edu/~ccps/etzioni/documents/A407%20behavioral%20economics.pdf
Francisco, M.T., Madden, G.J., Borrero, J.B. (2009). “Behavioral Economics: Principles,
Procedures, and Utility for Applied Behavior Analysis”, The Behavior Analyst Today,
Volume 10, Number 2 (Special Issue on Translational Research), pp. 277-293, accessed on
November 2012 at http://baojournal.com/BAT%20Journal/BAT%2010-2.pdf
Heukelom, F. (2007). “Who are the Behavioral Economists and what do they say?”, TI 2007-020/1
Tinbergen Institute Discussion Paper, University of Amsterdam and Tinbergen Institute, accessed
on November 2012 at http://www.tinbergen.nl/discussionpapers/07020.pdf
Maki, U. (2001). The way the world works (WWW): towards an ontology of theory choice, in
Maki, U. (editor) The Economic World View. Studies in the Ontology of Economics,
pp. 369-384, New York: Cambridge University Press
Schwartz, H.H. (2007). “A Introduction to Behavioral Economics: The Complicating but
Sometimes Critical Considerations”, Social Science Research Network, accessed on
November 2012 at http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=960222
Simon, H. (1985). “Human nature in politics: The dialogue of psychology and political science”,
The American Political Science Review, Volume 79, Number 2, pp. 293–304, accessed on
November 2012 at http://www.drugdocshare.com/html/10_Swf_Human_ Nature_in_Politics_
The_Dialogue_of_Psychology_with_Political_11595.html
Smith, A. ([1776]2011). “An Inquiry into the Nature and Causes of the Wealth of Nations”,
Indiana: Liberty Fund, Inc., Online Library of Liberty, accessed on November 2012 at
http://files.libertyfund.org/files/237/Smith_0206-01_EBk_v6.0.pdf
Smith, A. ([1759]2006). The Theory of Moral Sentiments, SaoPaolo: Meta Libri
Tomi, J.F. (2007). “What is behavioral economics?”, The Journal of Socio-Economics,
Volume 36, pp. 463-479, accessed on November 2012 at http://wolfweb.unr.edu/ homepage/
pingle/Teaching/BADM%20791/Week%201%20What%20is%20Behavioral%20Economics/
Tomer-What%20is%20Behavioral%20Economics.pdf