C1 1 din 13

INTRODUCERE

Mecanica Fluidelor este disciplina din cadrul ştiinţelor

Mecanica fluidelor mecanice aplicative care studiază comportamentul
studiază lichidelor şi al gazelor aflate în repaus sau în mişcare.
comportamentul Acest domeniu al mecanicii înglobează o gamă largă de
lichidelor și al gazelor, probleme, care pot varia de la studiul curgerii sângelui în
în repaus și în mișcare. vasele capilare, până la curgerea petrolului brut de-
alungul Alaskăi prin conducte cu diametrul de 4m.
Principiile din mecanica fluidelor sunt necesare pentru
a explica de ce avioanele sunt alungite cu suprafeţe
netede pentru zbor eficient, iar mingile de golf au
suprafeţe rugoase (cu gropiţe) pentru aceeaţi eficienţă în
zbor.
O serie de întrebări interesante îşi pot găsi răspunsul
prin utilizarea unor principii simple ale mecanicii fluidelor.
Spre exemplu:
- Cum poate o rachetă să genereye tracţiune în spaţiu
când nu are aer?
- De ce nu poţi auzi un supersonic decât după ce te-a
depăşit?
- Cum poate un râu să curgă în aval cu o viteză
semnificativă chiar dacă panta suprafeţei este atât de
mică încât nu poate fi detectată cu ochiul liber?
- Cum poate fi utilizată informaţia obţinută de la un
aeromodel pentru a proiecta un avion?
- De ce uneori şuvoiul de apă de la robinet are o curgere
lină şi alteori turbulentă?
- Cu cât scade consumul de carburant în cazul maşinilor şi
al camioanelor, dacă acestora li se îmbunătăţeşte
aerodinamica?
Ați înțeles că lista aplicațiilor şi a întrebărilor poate
continua și că mecanica fluidelor este o știință
inginerească aplicativă foarte importantă.

Caracteristici ale fluidelor

Una dintre întrebările pe care trebuie să le punem este:

“Care e diferența între un solid și un fluid?”. Avem o idee
Un fluid, de exemplu
vagă a răspunsului: un solid este “tare” și nu se poate
apa sau aerul, se
deformează continuu deforma ușor, pe când un fluid este “moale” și se
când asupra sa deformează imediat. Deși destul de descriptive aceste
acționează tensiuni răspunsuri nu pot mulțumi un inginer. O privire atentă
tangențiale de orice asupra structurii moleculare a materialelor ne arată că
ordin de mărime. materia denumită “solid” prezintă spații intermoleculare
mici și forțe de coeziune la nivel molecular foarte
puternice, care îi permit solidului să își păstreze forma și
să nu se poată deforma foarte ușor. Totuți, pentru
“lichide”, moleculele sunt depărtate și forțele
intermoleculare sunt mai mici decât în cazul solidelor,
moleculele având o mai mare libertate de mișcare. Astfel
 C1 2 din 13
lichidele pot fi deformate ușor (nu și comprimate ușor!!!),
vărsate în vase sau forțate prin tuburi. Gazele au spații
intermoleculare chiar mai mari și ca o consecință sunt
ușor deformabile (și comprimabile) și vor umple în
totalitate volumul oricărui vas.
Deși diferențele între solide și fluide pot fi explicate
calitativ, o altă modalitate de diferențiere specifică se
bazează pe deformabilitatea acestora sub acțiunea unor
sarcini externe. Un fluid se definește ca o substanță
care se deformează continuu când asupra sa
acționează o tensiune tangențială de orice mărime.
O tensiune tangențială (forță pe unitatea de suprafață)
apare atunci când o forță tangențială acționează pe o
suprafață. Când o tensiune tangențială acționează asupra
unor solide (ex: metalele) acestea se deformează inițial
(foarte puțin), dar nu se vor deforma continuu. Fluidele
comune (apă, ulei și aer) vor curge când acționează
asupra lor forțe tangențiale.
Structura moleculară a fluidelor le distinge unele față
de altele dar nu este posibil să studiem comportamentul
individual al moleculelor când încercăm să descriem
comportamentul fluidului aflat în repaus sau în mișcare.
Mai degrabă, putem caracteriza comportamentul fluidului
utilizând o valoare medie (macroscopică) a cantității de
interes, unde media considerată în funcție de un volum
mic de referință. Astfel, când spunem că viteza într-un
punct al fluidului este atât, în fapt indincâm viteza media a
moleculelor dintr-un volum mic din jurul punctului. Vom
presupune că toate caracteristicile fluidului care ne
interesează ( presiune etc.) variază continuu în fluid,
așadar vom trata fluidul ca un continuum.

Dimensiuni. Omogenitate dimensională și Unități de măsură

În studiul mecanicii fluidelor vom trata o sumă de

variate caracteristici ale fluidelor și este astfel necesar să
Caracteristicile fluidelor
stabilim un sistem pentru descrierea acestora, atât
pot fi descrise calitativ calitativ cât și cantitativ. Aspectul calitativ servește la
prin utilizarea unor identificarea naturii sau tipului caracteristicii ( lungime,
cantități de bază cum timp, tensiune sau viteză) pe când aspectul cantitativ
ar fi lungimea, timpul și oferă o măsură numerică a acestor caracteristici.
masa. Descrierea cantitativă necesită atât un număr cât și un
standard prin care cantitățile variate pot fi comparate.
Asemenea standarde se numesc unități. Descrierea
calitativă se face utilizând unități primare, cum ar fi:
lungimea (L), timpul (T), masa (M) și temperatura ( θ ).
Aceste unități primare pot fi utilizate pentru a descrie
unități secundare: suprafața (L2), viteza (LT-1),
densitatea (ML-3). Așadar pentru a descrie calitativ viteza
(V) com scrie:
V=LT-1
 C1 3 din 13
și vom spune “dimensiunea vitezei este egală cu lungimea
supra timp”.
Pentru un număr mare de probleme se vor folosi cele
trei unități de bază L,T și M și uneori se va folosi și forța
(F).
Toate ecuațiile teoretice sunt dimensional omogene
(adică unitațilede măsură din dreapta sunt egale cu cele
Ecuațiile omogene din stânga). Acceptăm ca premiză fundamentală ca toate
generale sunt valabile ecuațiile care descriu un fenomen fizic să fie dimensional
în orice sistem de omogene. Exemplu vom da ecuația vitezei pentru un corp
unități de măsură. uniform accelerat:
v=v0+at LT-1=LT-1+LT-1
Ecuațiile care sunt limitate la un sistem particular de
unități de măsură pot fi denumite ecuații omogene
restrictive, spre deosebire de ecuațiile valabile în orice
sistem de unități care sunt ecuații omogene generale.
De asemenea conceptul de dimensiune reprezintă baza
pentru analiza dimensională care este prezentată în
detaliu în capitolul 7.

Tab 1.1

Dimensiuni asociate condițiilor fizice comune.

Sistem LTF Sistem LTM
Accelerație LT-2 LT-2
Unghi F0L0T0 M0L0T0
Accelerație unghiulară T-2 T-2
Viteza unghiulară T-1 T-1
Suprafață L2 L2
Densitate FL-4T2 ML-3
Energie FL ML2T-2
Forță F MLT-2
Frecvență T-1 T-1
Căldură FL ML2T-2
Lungime L L
Masă FL-1T2 M
Modul de elasticitate FL-2 ML-1T-2
Momentul Forței FL ML2T-2
Momentul de inertie L4 L4
(suprafață)
Moment de inerție FLT2 ML2
(masa)
Moment FT MLT-1
Putere FLT-1 ML2T-3
Presiune FL-2 ML-1T-2
Căldura specifică L2T −2θ−1 L2T −2θ −1
Greutatea specifică FL-3 ML-2T-2
Efort F0L0T0 M0L0T0
Tensiune FL-2 ML-1T-2
Tensiune superficială FL-1 MT-2
Temperatură θ θ
 C1 4 din 13
Timp T T
Torsiune FL ML2T-2
Viteză LT-1 LT-1
Vâscozitate dinamică FL-2T ML-1T-1
Vâscozitate cinematică L2T-1 L2T-1
Volum L3 L3
Lucru mecanic FL ML2T-2

Sisteme de unități de măsură

Două sisteme de unități În plus față de descrierea calitativă a variatelor unități

de măsură utilizate pe de interes, este necesar să avem o măsură cantitativă a
scară largă în inginerie oricăror unități.
sunt Sistemul Există mai multe sisteme de unități în folosință dar le
Gravitațional Britanic și vom prezenta doar pe cele prezente des și utilizate
Sistemul Internațional. frecvent în inginerie.

Sistemul Gravitațional Britanic (B.G.)

Unitatea de lungime este piciorul (foot, ft), pentru timp

secunda (s), pentru masă pound-ul (lb), pentru
temperatură grade Fahrenheit (0F) și unitatea de măsură
pentru temperatura absolută este gradul Rankine (0R)
unde:
0
R=0F+459,67
În mecanică diferența
între greutate și masă
este foarte importantă. Sistemul Ingineresc Englezesc (E.E.)

În acest sistem unitățile pentru forță și masă se

definesc independent. Unitatea de măsură pentru masă
este pound mass (lbm), pentru forță este pound-ul (lb),
pentru lungime este piciorul (ft), pentru timp secunda (s)
și pentru temperatura absolută este gradul Rankine (0R).

Sistemul Internațional de Unități de Măsură (S.I.)

În acest sistem unitatea pentru lungime este metrul

(m), pentru timp este secunda (s), pentru masă este
kilogramul (kg) și pentru temperatură este kelvinul (k).
K=0C+ 273,15
Unitatea pentru forță, numită Newton, se definește din
legea a II-a a lui Newton:
Când rezolvați
1N=(1kg)(1m/s2)
probleme este
important să păstrați o Astfel o forță de 1N care acționează asupra unei mase
consecvență a unităților de 1 kg îi va da masei o accelerație de 1m/s 2. Atenție!!!
de măsură folosite. Nu Masa și greutatea sunt diferite atât calitativ cât și
schimbați unități între cantitativ.
sistemul B.G și cel S.I. Unitatea pentru lucru mecanic este joule-ul (J) care se
realizează când punctul de aplicație al unei forțe de 1N se
deplasează cu 1m în direcția forței.
1J=1Nm
Unitatea pentru putere este watt-ul (W) definit ca joule
pe secundă. Astfel:
 C1 5 din 13
1W=1J/s=1Nm/s

Tab 1.2
Prefixuri pentru unitățile din S.I.
Factor de Prefix Symbol
înmulțire
1012 Tera t
10 9
Giga g
106 Mega m
103 Kilo k
102 Hecto h
10 Deca da
10-1 Deci d
10 -2
Centi c
10-3 Mili m
10 -6
Micro µ
10-9 Nano n
10 -12
Pico p
10-15 Femto f
10 -18
atto a

Analiza comportamentului fluidelor

Studiul fluidelor implică utilizarea acelorași legi

fundamentale ale fizicii și mecanicii: legile fundamentale
de mișcare ale lui Newton, conservarea masei, prima și a
doua lege a termodinamicii.
Subiectul larg al mecanicii fluidelor poate fi în general
împărțit în “statica fluidelor” și “dinamica fluidelor”.
Înaionte de a începe studiul acestor capitole trebuie să
definim și să analizăm anumite proprietăți ale fluidelor.
Pentru a cuantifica diferențele dintre fluide se utilizează
anumite proprietăți ale acestora.

Măsura masei fluidelor și cea a greutății

Densitatea

Este notată cu ρ (rho) și definește masa pe unitate de

Densitatea unui fluid este
definită ca masa acestuia pe
unitate de volum.
volum. Se utilizează pentru a caracteriza masa unui fluid.
Valoarea densității poate varia între diferite fluide dar
pentru lichide variațiile presiunii și temperaturii au doar un
mic efect asupra densității. Figura 1.1 și tabelele 1.5 și 1.6
ilustrează schimbări minime în densitatea lichidului odată
cu modificarea temperaturii. B.G: slugs/ft3 și S.I.Ș kg/m3.
 C1 6 din 13

fig 1.1
Volumul specific

Volumul specific v este volumul per unitate de masă.

1
v=
ρ

Greutatea specifică

Este notată cu γ (gamma) și se definește ca greutatea

Greutatea specifică este pe unitate de volum. Deci putem găsi următoarea
greutatea pe unitate de legătură:
volum. γ = ρg
Unde g este accelerația gravitațională locală. La fel cum
densitatea caracterizează masa fluidului, greutatea
specifică este cea care caracterizează greutatea întregului
sistem fluid. B.G: lb/ft3 ți în S.I. N/m3.

Densitatea specifică

Se definește ca raportul între densitatea fluidului și

densitatea apei la o temperatură anume. Temperatura
Densitatea specifică
este, de regulă, 40C (390F) și la această temperatură
este raportul între
densitatea fluidului și densitatea apei este de 1,94 slugs/ft3 sau 1000kg/m3.
densitatea apei la o ρ
ρ sp = nu depinde de sistemul de unități folosit
anumită temperatură. ρH O
2

Este clar că densitatea, greutatea specifică și greutatea

specifică sunt interconectate și cunoscând doar o
proprietate din cele trei se pot determina și celelalte.

Legea gazelor ideale

Gazele sunt foarte comprimabile în comparaţie cu
lichidele, iar schimbările de densitate sunt direct legate de
schimbările presiunii şi ale temperaturii prin intermediul
relaţiei:
p = ρRT
unde p este presiunea absolută, ρ este densitatea, T
Legea gazelor ideale temperatura absolută şi R este constanta gazelor. Ecuaţia
folosește presiunea de mai sus se numeşte legea gazelor ideale sau ecuaţia
absolută și temperatura de stare. Se utilizează pentru aproximarea
absolută.
 C1 7 din 13
comportamentului gazelor reale în condiţii normale atunci
când gazele nu se apropie de lichefiere.
Presiunea unui fluid în repaus este definită ca forţa
normală pe unitatea de suprafaţă exercitată asupra unei
suprafeţe plane (reale sau imaginare) cufundate în fluid şi
se creează prin bombardamentul suprafeţei cu molecule
de fluid. Din definiţie, presiunea are dimensiunea FL-2 şi se
exprimă în lb/ft2 (B.G.) sau în N/m2 (S.I.). În S.I. 1N/m2 este
definit ca pascal, prescurtat cu Pa, şi presiunea se exprimă
de regulă prin această unitate de măsură. Presiunea unui
gaz ideal trebuie să fie exprimată ca presiune absolută,
ceea ce înseamnă că se măsoară raportîndu-ne la
presiunea de zero absolut (presiunea din vid). Presiunea
standard la nivelul mării (prin reglementări internaţionale)
este stabilită la 14,696 psi (atm) sau 101,33 kPa (atm).
Pentru majoritatea calculelor aceste presiuni pot fi
rotunjite. În inginerie o practică comună o reprezintă
măsurarea presiunii relativ la presiunea atmosferică
locală, şi când se măsoara astfel presiunea se numeşte
standard. Deci presiunea absolută se poate obţine din
presiunea standard la care se adaugă presiunea
atmosferică.
Constanta gazelor R descrie fiecare gaz în parte şi este
legată de greutatea moleculară a gazului. Valori pentru
constantele gazelor pentru câteva dintre cele uzual
folosite sunt date în tabelele 1.7 şi 1.8.

Vâscozitatea
Densitatea şi greutatea specifică măsoară “greutatea”
unui fluid. Este clar că aceste proprietăţi nu sunt de ajuns
pentru a caracteriza în mod unic un fluid şi cum se
comportă acesta în timpul curgerii. Există o altă
Mișcarea fluidelor poate proprietate care descrie “fluiditatea” fluidului.
provoca tensiuni
Demonstrație:
tangențiale.

Fig. 1.2
Considerăm că un material se află așezat între două
plăci plan paralele (vezi fig.1.2.a). Placa de jos este
încastrată, pe când cea de deasupra se poate deplasa.
Dacă materialul dintre plăci este oțel și se face o încărcare
cu forța P, atunci placa superioară se va deplasa cu δa .
 C1 8 din 13

Fig 1.3
Verticala AB se va roti cu unghiul δβ până la noua
poziție AB’. Pentru a rezista forței deformatoare P, apare o
tensiune tangențială τ la suprafața de contact dintre oțel
și placă. La echilibru P = τA , unde A este suprafața de
contact. Este cunoscut faptul că deplasarea unghiulară δβ
pentru solidele elastice este proporțională cu tensiunea
tangențială.
Ce se întâmplă când solidul este înlocuit cu un fluid,
cum ar fi de pildă apa? După aplicarea forței P pe placa
superioară, aceasta se va deplasa continuu cu viteza u
(fig.1.3). Fluidul dintre cele două plăci se deplasează cu
y
viteza u=u(y), unde u este u = U (fig. 1.3). Așadar între
b
du
plăci, fluidul dezvoltă un gradient de viteză dy . Particular
du U
putem spune că dy = b .

Fluidele reale, deși pot fi în Observația experimentală că fluidul “se lipește” de

mișcare , “aderă” pereții solizi este una foarte importantă în mecanica
întotdeauna la vecinătățile fluidelor și poartă denumirea de condiția de lunecare
solide care le conțin. zero. Toate fluidele, lichide și gaze, satisfac această
condiție.

Fig 1.4

Într-un timp scurt, δt , o verticală imaginară AB prin

fluid se va roti cu unghiul δβ astfel încât:
δa
tg δ β≅ δ β=
b
 C1 9 din 13
δt
δa = Uδt ==> δ β= U
b
Iată că, în acest caz, δβ este o funcție nu doar de P ci
și de timp. Definim efortul tangențial γ astfel:
δβ
γ = lim
δt →0 δt

care în acest caz este:

U du
γ = =
b dy
O continuare a experimentului arată că pe măsură ce
tensiunea tangențială crește, prin creșterea P, efortul
tangențial crește proporțional.
τ ∝ γ
Acest rezultat arată că pentru fluidele obișnuite cum
sunt uleiul, petrolul sau aerul tensiunea tangențială sau
efortul tangențial pot fi determinate utilizând următoare
formulă:
du
τ =µ (1.9)
Vâscozitatea dinamică dy
este proprietatea unde constanta de proporționalitate notată cu litera
fluidelor care leagă grecească µ se numește, după caz: vâscozitate absolută,
tensiunea tangențială
vâscozitate dinamică sau vâscozitatea fluidului. În
de mișcarea fluidelor.
du
concordanță cu ecuația (1.9) graficul lui τ vs , ar
dy
trebui să fie liniar cu panta egală cu vâscozitatea, așa cum
arată și figura 1.4. Fluidele pentru care tensiunea
tangențială este liniar dependentă de efortul tangențial se
numesc fluide newtoniene. Din fericire majoritatea
lichidelor și a gazelor sunt newtoniene.
Fluidele pentru care nu există o relație liniară între
tensiunea tangențială și efortul tangențial se numesc ne-
newtoniene. Deși există o varietate de tipuri de astfel de
fluide, cele mai importante sunt prezentate în fig. 1.5.

Fig 1.5
Panta între tensiunea tangențială și efortul tangențial
este notată cu µap , vâscozitatea aparentă.
Pentru fluidele cu tensiuni tangențiale slabe,
Variatele tipuri de fluide vâscozitatea aparentă scade cu creșterea efortului
nenewtoniene se tangențial, adică cu cât se „deformează” mai mult, cu atât
disting prin modul în
care se modifică
vâscozitatea aparentă
cu tensiunea
tangențială.
 C1 10 din 13
vâscozitatea scade. (ex. : soluțiile pe bază de polimeri,
vopseaua pe bază de latex – nu curge de pe pensulă, dar
pe perete se întinde uniform).
Pentru fluidele cu tensiuni tangențiale puternice
vâscozitatea aparentă crește odată cu creșterea efortului
tangențial, cu cât este mai „deformat“ cu atât devine mai
vâscos (ex: soluția formată din apă si amidon de porumb
sau nisipurile mișcătoare)
Celălalt tip de comportament al fluidelor indicat în
Vâscozitatea depinde de
figura 1.5 este cel al plasticelor Bingham. Astfel de
temperatură.
materiale pot rezista la o forță de deformație cu valoare
finită fără a se mișca ( deci nu sunt fluide), dar odată ce
este depășit un prag ele curg ca un fluid ( deci nu sunt
solide) (ex: pasta de dinți și maioneza).
Dimensionarea vâscozității se deduce din 1.9 astfel
FTL2. Așadar unitățile de măsură în BG sunt lb*s/ft2 și în
S.I. sunt N*s/m2. Valori pentru vâscozitate sunt date în
tabelele 1.5, 1.6, 1.7 și 1.8.
Fig. 1.6 arată în detaliu cum vâscozitatea variază de la
fluid la fluid și cum pentru același fluid variază în funcție
de temperatură. Efectul temperaturii asupra vâscozitâții
poate fi aproximat utilizand două formule empirice:
Vâscozitatea • pentru gaze ecuația lui Sutherland:
cinematică se definește CT 3 / 2
µ= (1.10)
ca raportul între T +S
vâscozitatea absolută și unde C, S sunt constante empirice și T este
densitatea fluidului. temperatura absolută
• pentru lichide ecuația lui Andrade:
µ = De B / T (1.11)
unde D,B sunt constante iar T este temperatura
absolută
Vâscozitatea cinematică notată cu υ (niu) este:
µ
υ=
ρ
are dimensiunea L2/T și unitățile de măsură în BG: ft2/s
și în S.I: m2/s. Valori exemplu sunt date în tabele
1.5,1.6,1.7 și 1.8.
 C1
Compresibilitatea fluidelor
Lichidele sunt consireate a fi
incompresibile, pe când
gazele sunt considerate
compresibile.
11 din 13
Fig 1.6
Modulul de elasticitate volumic
Cât de usor poate volumul ( și astfel și densitatea) unei
mase de fluid date, să se modifice, atunci când se
modifică presiunea? Sau , cât de compresibil este fluidul?
Proprietatea care caracterizează compresibilitatea este
modulul de elasticitate volumic:
dp
Eυ = −
dV (1.12)
V
unde dp este modificarea diferențială a presiunii
necesară pentru a crea o modificare diferențială în volum,
dV , a volumului V . Semnul minus este inclus pentru că
o creștere a presiunii va cauza o scădere a volumului. De
vreme ce o scădere în volum a unei mase date m = ρV va
rezulta într-o creștere a densității, ecuația 1.2 poate fi
scrisă ca :
dp
Eυ = −
dρ (1.13)
ρ
Modulul de elasticitate volumic are dimensiunile FL-2 iar
unitățile de măsură în B.G.: lb/in2 (psi) și în S.I.: N/m2 (Pa).
Compresiunea și expansiunea gazelor
 C1 12 din 13
Când gazele sunt comprimate relațiile între presiune și
Valoarea modulului de
densitate depind de natura procesului. Dacă procesul are
elasticitate volumic depinde
de tipul procesului implicat.
loc în condiții de temperatură constantă, din ecuația 1.8:
p
= const (1.14) izotermic
ρ
Dacă procesul este fără frecare și fără degajare ce
căldură:
p
= const (1.15) izentropic
ρk
unde k este raportul între căldura specifică la presiune
constantă c p și căldura specifică la volum constant c v .
cp
k= R = c p − cv
cv
Valorile pentru k sunt date în tabelele 1.7 și 1.8 și în
anexele B.3 și B.4

Viteza sunetului

Viteza cu care O altă consecință a importantă a compresibilității

turbulențele mici se fluidelor este că turbulențele introduse într-un punct al
propagă într-un fluid se fluidului se propagă cu o viteză finită. Viteza cu care
numește viteza aceste turbulențe se propagă este viteza sunetului, c. Vom
sunetului. arăta în capitolul 3, că viteza sunetului este legată de
schimbările de presiune și de densitatea mediului fluid
prin formula:
dp
c= (1.18)
dρ
și de asemenea că:
Eυ
c= (1.19)
ρ
Pentru că turbulențele sunt considerate mici, schimbul
de căldură este neglijabil și procesul se presupune a fi
izentropic.
Pentru gaze în proces izentropic Eυ = kp atunci:
kp
c= de unde c= kRT (1.20)
ρ
Viteza sunetului în aer la diferite temperaturi poate fi
găsită în anexa B.

Presiunea vaporilor

Evaporarea are loc pentru că unele molecule de lichid

Un lichid fierbe când
presiunea sa este redusă la
presiunea vaporilor.
de la suprafață au un moment suficient de mare pentru a
învinge forțele intermoleculare și a scăpa în atmosferă.
Dacă un container, un vas, este închis și în interior se află
o porțiune mică fără lichid, vidată, acolo se va forma o
presiune ca rezultat direct al moleculelor de lichid care
scapă din legături. Când se va ajunge la echilibru,
presiunea pe care vaporul o exercită asupra lichidului se
numește presiunea vaporilor.
 C1 13 din 13

La fluidele în mișcare Valoarea presiunii vaporilor depinde de temperatură.

este posibil ca Diferite valori pentru presiunea vaporilor de apă pot fi
presiunea din anumite găsite în anexa B ( tabelele B1 și B2).
regiuni să atingă Fierberea este inițiată când presiunea absolută din fluid
presiunea vaporilor este egalp cu presiunea vaporilor.
astfel cauzând Motivul pentru care ne interesează presiunea vaporilor
și fierberea este observația că în fluidele în mișcare este
posibilă atingerea unei presiuni foarte mici datorită
mișcării, și dacă această presiune este egală cu presiunea
vaporilor, se produce fierberea. Formarea și spargerea
bulelor de vapori într-un fluid în mișcare se numește
cavitație.

Tensiunea superficială

La interfața dintre un lichid și un gaz, sau între două

lichide inmiscibile, se creează forțe la suprafața lichidului
Capilaritatea în tuburi care o fac să se comporte ca o “membrană”. Acest
mici, care implică
fenomen de suprafață se datorează forțelor
interfața lichid-gaz-
solid, este cauzată de intermoleculare neechilibrate care acționează asupra
tensiunea superficială. moleculelor de lichid de la suprafața acestuia.
Intensitatea atracției moleculare pe unitate de lungime
de-a lungul oricărei linii pe suprafață se numește tensiune
de suprafață ( σ − sigma ) Pentru orice lichid, aceasta
depinde de temperatură cât și de celălalt fluid cu care
este în contact la interfață. Dimensiunile tensiunii de la
suprafață sunt FL-1 cu unități de măsură în B.G.: lb/ft și în
S.I: N/m.
Valorile tensiunii superficiale pentru lichide comune ( în
contact cu aerul ) se dau în tabelele 3.5, 3.6 și în anexele
B1 și B2.
Valoarea tensiunii superficiale scade odată cu creșterea
temperaturii.

Cuvinte Cheie (27):

Comprimarea Fluid nenewtonian Tensiunea superficială

Condiția de lunecare Greutatea specifică Vâscozitatea dinamică
zero Legea gazelor ideale Vâscozitatea cinematică
Definiția fluidului Modul de elasticitate volumic Viteza sunetului
Densitatea Număr Mach Unități de măsură în B.G
Densitatea specifică Număr reynolds și în S.I.
Dimensionare Presiune absolută
Ecuații omogene Presiune relativă
Efortul tangențial Presiunea vaporilor
Expansiunea Proces izentropic
Fluid incompresibil Proces izotermic