Universitatea Acedemiei de Stiinte din Moldova

Specialitatea: biologia moleculara

Lucru individual:

Animale MODIFICATE
GENETIC
Realizari si perspective

A efectuat: Liubimova
Anastasia
 Gr. BM31
A verificat: Zgardan Dan

CUPRINS:

1.Introducerea
2.Şoareci transgenici-aplicaţii
3.Clonarea animalelor prin transfer nuclear
4.Vite,oi,capre şi porci transgenici
5.Păsări transgenice
6.Peşti transgenici
7.OMG optinute in prezent
8.Bibliografie

INTRODUCERE
 Un animal al cărei compoziţie genetică a fost modificată prin intoducerea de ADN străin este
numit transgenic.ADN-ul introdus este numit transgenă şi întregul proces este numit tehnologie
genetică sau transgeneză.
Datorita celor doi cercetatori de renume mondial, Watson si Crick, care in anul 1953 au
descoperit structura ADN-ului, ceea ce a facut ca cercetariile din domeniul biologiei moleculare sa
poata lua un avant considerabil.. Principiul de baza al producerii de animale modificate genetic este
introducerea uneia sau mai multor gene de provenienta straina in ADN-ul animalului care urmeaza
sa fie modificat. Genele introduse trebuie sa fie transmise in linia germinala astfel incat fiecare
celula germinativa a animalului sa contina acelasi material genetic modificat.

Exista 3 metode care sunt folosite pentru a modifica un animal din punct de vedere genetic:


Microinjectarea de AND ce consta in transferul de gene (care sunt recombinate, iar mai apoi
clonate) care provin fie de la animale din aceeasi specie, fie de la animale apartinand unor specii
diferite, in pronulceul unei celule reproductive (gametice). Celule manipulate sunt cultivate in
vitropana la un anumit stadiu de dezvoltare si introduse apoi in organismul femelei purtatoare.

Transferul de gene mediat de retrovirusi ce implica retrovirusi folositi ca vectori pentru a transfera
materialul genetic intr-o celula gazda, care mai apoi da nastere unui organism ce contine tesuturi
sau parti de la alte specii. Organismele ce prezinta aceleasi modificari sunt imperecheate timp de
circa 20 de generatii pentru a putea da nastere unor indivizi homozigoti care sa prezinte in mod
caracteristic genele dorite.

Transferul de gene mediat de celulele embrionare stem care consta in izolarea celulelor stem
capabile de multiplicare si specializare, din embrion. Dupa care gena dorita este introdusa in aceste
celule, care mai apoi sunt incorporate intr-un alt embrion din care ia nastere organismul cu
caracteristici specifice genei manipulate.
Dintre acestea, transferul de gene prin microinjectare este cea mai utilizata metoda pentru a
produce animale de ferma. Pentru ca gena dorita sa se poata transmite in descendenta sunt
imperecheate animale care prezinta aceeasi modificare genetica. Insa in ciuda tuturor acestor
eforturi din aceasta metoda rezulta un numar foarte mic de animale care sa prezinte modificarea,
spre exemplu dintr-un esantion de 7000 de ovule de scroafa modificate genetic cu o gena specifica,
doar 0,6% au manifestat la nastere caracteristicile dorite.

Şoarecii Transgenici:aplicaţii

Şoarecii transgenici pot fi folosiţi ca sistem model pentru a determina baza biologică
pentru bolile umane şi divizarea tratamentelor pentru diferite condiţii.În plus transgeneza şoarecilor
este un sistem exemplar pentru a determina fizabilitatea unui anumit agent terapeutic.În acest
context,şoarecii de laborator au fost numiţi ˝eprubetele îmblănite˝.
Primele experienţe în vederea obţinerii de animale transgenice au fost realizate de R. Palmiter şi R.
Brinster(1982), cercetători americani(de la Universităţile din Seattle, Philadelphia şi San Diego)
care au reuşit transferul genei hormonului de creştere (somatotropina) de la şobolan la şoarece.
Gena respectivă a fost prima oară clonată în bacterii pentru obţinerea ei în cantităţi mari.
Este vorba de un şoarece gigant, de două-trei ori mai mare decât cel normal, caracter generat prin
transferarea în genomul său a genei ce codifică hormonul de creştere la şobolan.
Pentru a obţine şoareci transgenici se foloseşte de obicei următoarea tehnică: ovulele sunt prelevate
de la o femelă matură şi fecundate cu spermă in vitro. După aceea un plasmid recombinat, care
posedă o genă ce poate fi relativ uşor identificată, este introdus prin microinjecţie cu un tub fin de
sticlă în pronicleul mascul al ovulului proaspît fecundat. După aceea are loc implantarea zigotului
respectiv într-o femelă, care va da naştere unor animale transgenice. Prin astfel de microinjecţii s-a
reuşit transferul genei hormonului de creştere de la şobolan la şoarece, genă ataşată de un promotor
puternic al genei metallothioneinei. Şoarecii care prezentau 35 de copii ale genei hormonului de
creştere aveau un ritm de creştere mult mai rapid ca cel al şoarecilor normai.
În experienţele lui R. Palmiter şi R. Brinster s-a observat că cca 1/3 dintre şoarecii manipulaţi
genetic au integrat gena exogenă şi au avut la vârsta de trei luni o talie dublă faţă de cea normală.

Clonarea Animalelor prin Transfer Nuclear

Într-un caz intens mediatizat o oaie pe nume Dolly a fost clonată prin transfer de nucleu de
la o celulă a ugerului unui animal adult.Aceasta a fost prima demonstrare a pluripotenţei
(totipotenţei) nucleului diferitelor celule adulte.De la clonarea lui Dolly,nucleii celulelor somatice
au fost folosite pentru a clona vite,capre şi porci.

În aceste cazuri procedeul de transfer a nucleului este similar.Pe scurt celulele donor fie ele
embrionare,fetale sau adulte sunt izolate,cultivate şi modificate genetic.Cu toate că celulele adulte
nu sunt întotdeauna fesabile culturile lungi sunt preferate pentru că astfel cei ce efectuează
experimentul au timp în plus pentru a realiza alterări genetice succesive cum ar fi inactivarea
ambelor alele ale unui locus sau crearea de schimbări genetice multiple.
După stabilirea unei linii celulare cu o modificare genetică specifică celulele donor
individuale sunt fuzionate cu un oocit enucleat cu impulsuri electrice de durată scurtă.Impulsurile
induc simultan fuziunea celulară şi activarea oocitelor.Celulele fuzionate sunt cultivate fiecare până
la stadiul de blastocit înainte de a fi transferat în uterul unei femele fals însărcinate.La naştere prin
analiza genotipului se identifică transgena.
În general animalele produse prin transfer de nucleu sunt sănătoase.Totuşi există o pierdere
substanţială de indivizi înainte şi după naştere.Cauza acestei rate scăzute de supravieţuire nu este
cunoscută.În ciuda eficinţei scăzute transferul nuclear are o serie de avantaje faţă de microinjecţia
de ADN în pronucleu.Prin transfer nuclear schimbările genetice specifice sitului sunt posibile;toţi
produşii de concepţie sunt transferaţi şi mici turme de acelaşi sex pot fi produse într-un timp scurt.
În contrast,prin microinjecţie cu ADN integrarea transgenei se face în situri
randomizate,expresia fiind limitată de localizarea cromozomială,se formează tandemuri instabile,iar
stabilirea liniilor transgenice presupune un oarecare număr de generaţii.Din aceste motive se depun
eforturi pentru perfecţionarea clonării animalelor cu nuclei din celule somatice.

Vite,Oi,Capre şi Porci Transgenici

Dacă glanda mamară este folosită ca ’’bioreactor”,vacile pentru lapte ce produc anual
aproximativ 10.000 litri de lapte conţinând aproximativ 35g de proteine/litru sunt candidate
profitabile pentru transgeneză.
Unul dintre scopurile transgenezei vacilor de lapte este de a schimba compoziţia
laptelui.Cantitatea de brânză produsă din lapte este direct proporţională cu conţinutul de k-
caseină.Creşterea producţiei de k-caseină cu supraexpresia unei transgene pentru k-caseină este un
scenariu realizabil.Pentru un scop final diferit expresia transgenei pentru lactoză în glanda mamară
ar putea scade conţinutul în lactoză a laptelui cu toate că este nevoie de o anumită cantitate de
lactoză pentru secreţia de lapte.
Cu toate că transgeneza vitelor pare promiţătoare,progresia spre a produce numere mari de
animale modificate genetic va fi destul de înceată,deoarece durează 2 ani producerea unui viţel
dintru-un ovul fertilizat.
În prezent,bolile infecţioase ale animalelor domestice sunt controlate prin
vaccinare,medicamente,izolare fizică şi monitorizare atentă.În cazul animalelor se pot face încercări
de a crea animale ce moştenesc rezistenţa la boli virale,bacteriene sau parazitare.De
exemplu,rezistenţa genetică la boli bacteriene cum ar fi:mastita la vacile de lapte ,dizenteria
neonatală la porci şi holera ar fi putea fi utile.Dacă cauza rezistenţei în fiecare caz este datorată unei
singure gene este posibilă creearea unor animale transgenice cu protecţie specifică împotriva unor
boli bacterine după izolarea şi caracterizarea acestor gene.
O altă abordare,ce poate fi folosită pentru dezvoltarea liniilor de animale rezistente la agenţi
infecţioşi presupune creearea protecţiei imunologice moştenită prin transgeneză.Un număr de gene
candidate ce contribuie la sistemul imun sunt studiate pentru acest scop.
Cercetarea transgenezei la oi şi capre a fost în cea mai mare parte îndreptată spre dezvoltarea
glandelor mamare a acestor organisme drept bioreactoare pentru producerea de proteine
farmaceutice.Cu toate că cantitatea de lapte produsă fie de oi,fie de capre este mai mică faţă de cea
produsă de vaci,lactaţia la oi şi capre produce cantităţi de sute de litri de lapte/an.
Printr-o metodă foarte asemănatoare cu cea folosită pentru producerea de şoareci
transgenici cu aceste construcţii transgenice ce presupun conducerea secvenţelor de gene umane de
către promotorii specificii glandei mamare cercetătorii au creat oi,capre,porci şi iepuri transgenici
pentru mai mult de 100 de proteine umane ce sunt secretate în lapte.Proteinele derivate din
transgeneză au fost glicolizate şi au avut alte modificări postranslaţionale.În multe astfel de cazuri
proteinele recombinate au activitate biologică identică cu acelea ce provin din surse umane.
Transgeneza este folosită şi pentru abordarea anumitor probleme ce ţin de mediu.De
exemplu o problemă de mediu majoră adusă de creşterea numărului de porcine este abundenţa de
fosfor (P) din materiile lor fecale.Fosforul din fecale de porcine şi galinacee ce este depozitat în aer
liber sau este folosit ca îngrăşământ se poate infiltra în sistemele de irigare și poate determina
creşterea excesivă de populaţii bacteriene (cianobacterii) ,care scad rezerva de oxigen şi prin urmare
omoară peştii şi alte organisme acvatice.Cantităţi mari de P sunt implicate în producerea de gaze,ce
cresc efectul de seră,care contribuie la încălzirea globală.
Porcinele şi galinaceele excretă cantităţi mari de P pentru că,spre deosebire de rumegătoare
nu sunt capabile să digere şi să utilizeze acidul fitic,care este forma în care se găseşte P în
nutrienţi.Ca sursă principală de hrană pentru porci este soia,ce are aproximativ 50% din fosfatul său
sub formă de acid fitic.Incapacitatea de a cataboliza acidul fitic este cauzată de absenţa unei enzime
fitaze,care se găseşte în plante şi microorganisme.Majoritatea fitozelor înlocuiesc succesiv P din
acidul fitic pentru a produce inozitol 2-monofostat sau inozitol.A fost adăugată fitoză în nutrienţi
pentru a facilita aportul de fosfor alimentar şi pentru a scădea concentraţia de fosfor din
excremente.Totuşi acest supliment este costisitor şi ineficient pentru că majoritatea activităţii
enzimei este pierdută prin prepararea şi depozitarea hranei.
Ca strategie alternativă este justificat faptul că porcii transgenici,ce exprimă gena fitazei în
glandele lor salivare să poată depăşii consecinţele de ordin nutriţional şi din punctul de vedere al
poluării cu privire la prezenţa acidului fitic în dietă.Pentru a îndeplinii acest scop,microinjectarea
embrionilor cu pronuclei a fost folosită pentru a introduce la porci un construct transgenic ce constă
din gena appA pentru fitoză provenind de la E.coli aflată sub controlul promotorului proteinei
glandei parotide,care dirijează producţia unei proteine specifice salivare la şoareci.Stabilirea unor
linii transgenice producătoare de fitoză a fost realizată şi apoi testată cu privire la nivelul de P după
mese de soia ce conţineau 53% din fosfat sub formă de acid fitic.
În aceste condiţii acidul fitic din soia a fost digerat aproape în totalitate şi conţinutul de P
din fecale a fost redus cu 75% în comparaţie cu lipsa de control transgenic.Nu au fost semnalate
efecte adverse la aceşti porci.Mai sunt necesare studii pentru a demonstra că fitoza nu este
sintetizată şi în alte locaţii în afară de glandele salivare şi că nu este alterată cantitatea cărnii,dar şi
că fitoza nu este alergen.Cel mai probabil această abordare va scădea costul producţiei de porcine
cât şi de galinacee şi va diminua efectele negative asupra mediului.Deci,aceşti porci au fost numiţi
“porci envitro’’.

Păsări Transgenice

Anumite caracteristici,care sunt proprii reproducerii aviare,dar şi dezvoltării aviare fac

producerea liniilor trangenice prin microinjectare de ADN în ovule specializate extrem de
ineficientă.De exemplu,în timpul fertilizării la păsări ovulul este penetrat de mai mulţi
spermatozoizi.Prin urmare este imposibilă identificarea pronucleului masculin ce va fuziona cu
pronucleul feminin.De asemenea ADN-ul injectat în citoplasma ovulului fertilizat nu se integrează
în ADN-ul genomic.În final,chiar dacă microinjectarea nucleului cu ADN ar fi practicabilă tehnica
ar fi dificil de implementat deoarece ovulul aviar după fertilizare devine acoperit de o membrană
dură,înconjurat de cantităţi mari de albumină şi închis într-o membrană internă şi externă extrem de
rezistentă.Luând în calcul aceste dezavantaje este posibilă injectarea unei transgene în regiunea
gălbenuşului(disc germinativ),
care este format din pronucleii feminin şi masculin.Discul germinativ este prezent înaintea formării
cojii oului.După administrarea ADN-ului discului germinativ fiecare ou este cultivat în vitro şi când
se formează embrionul acesta este plasat într-un ou surogat pentru a produce un pui de găină.În
ciuda dificultăţilor tehnice anumite linii transgenice ale puilor au fost stabilite prin această metodă.
Până când membrana externă a ouălor se întăreşte embrionul în curs de dezvoltare are
2 straturi,ce conţin între 30.000 şi 60.000 de celule.În cadrul stadiilor experimentale inocularea în
stadiul de blastoderm cu vectori retrovirali defectivi de replicare cu gene bacteriene markeri au
rezultat în caţiva pui ce aveau aceste secvenţe ADN în genomul lor.Deşi unele organisme
transgenice nu au produs viruşi folosirea vectorilor retrovirali pentru a inocula gene într-un produs
destinat consumului ca hrană a acestuia va ridica întrebări cu privire la siguranţa acestora cu toate
că riscurile sunt reale sau imaginare.
“Vehicolul” ideal pentru transgeneză ar fi celulele pluripotente ce pot fi obţinute
continuu în cultură şi pot fi modificate prin metode standard.Până în prezent doar celule din stadiul
de blastoderm şi celule primordiale germinative ce au o creştere limitată în vitro şi celule stem
embrionare de pui în stadiul X ,ce supravieţuiesc 21 de zile în cultură,sunt disponibile acestui
scop.Deci,aceste celule sunt extrase de la puiul donator “transfectate” cu constructul transgenic
şi implantate în spaţiul subgerminal al embrionilor primitori din ouă proaspăt clocite.La eclozare o
parte din progenituri prezintă o mixtură de celule.
Un organism cu celule diferite provenite de la 2 sau mai mulţi indivizi este numit
himeră.La anumite himere de pui de găină celulele provenite din celule transfectate devin parte a
liniei ţesutului germinativ şi formează celule germinative.Liniile transgenice pot fi astfel stabilite
pornind de la aceste himere prin împerechere.În general celulele primitoare sunt mult mai multe
decât celulele donatoare ce conţin transgena.Totuşi proporţia celulelor donatorului poate fi crescută
cu scopul de a mării posibilitatea obţinerii liniilor himerice.În ciuda ineficienţei sale această
procedură a fost adesea folosită pentru a produce pui de găină transgenici.
Pui de găină transgenici pot fi folosiţi pentru a îmbunătăţii genotipurile existente
prin dobandirea rezistenţei la viruşi şi bacterii,a unei luări în greutate mai eficiente,a unui nivel de
grăsimi şi colesterol mai scăzut în ouă şi a unei calităţi mai bune a cărnii.
În prezent experimental pui de găină ce sintetizează anticorpi monoclonali,hormoni
de creştere,insulină,albumină serică umană şi α-interferon au fost creaţi.

Peşti Transgenici

Cum pescăriile naturale devin insuficiente producerea acestei hrane răspandite pe întreg
mapamondul va depinde din ce în ce mai mult de aquacultură.În acest context,raţii de creştere
mari,toleranţa la stresul ambiental şi rezistenţa la boală sunt unele caracteristici ce pot fi create prin
transgeneză.Până în prezent,transgenele au fost introduse prin microinjecţie în ovulele fertilizate a
unui număr de specii de peşte incluzandu-le pe cele de:crap,somon,păstrăv,pisică de
mare,etc.Pronuclei de peşte nu pot fi vizualizaţi la microscop după fertilizare prin urmare ADN-ul
transgenic este injectat în citoplasma ovulelor fertilizate sau a embrionilor ce au ajuns la un stadiu
de dezvoltare de 4 celule.Spre deosebire de embriogeneza mamiferelor,dezvoltarea ouălor de peşte
este externă prin urmare nu este nevoie de procedură de implantare.Dezvoltarea de peşti transgenici
se realizează în acvarii cu temperatură reglabilă.Prezenţa transgenei este evidentă prin PCR sau
printr-o scală AND pentru eritrocitele nucleate.Vor mai fi efectuate împerecheri pentru a obţine linii
transgenice pure.

O multitudine dintre studiile iniţiale pe peşti transgenici au fost realizate pe examinarea

efectelor transgenei pentru hormonul de creştere.Într-un studiu o transgenă ce era formată din
promotorul genei pentru proteina antiângheţ a peştelui renumit “ocean pout”,AND-ul pentru
hormonal de creştere de la somon şi semnalele poliadenilării a capătului 3´ a genei proteinei
antiângheţ din peştele “ocean pout” au fost injectate în ouăle somonului Atlantic.În general
somonii transgenici au fost mai mari şi au crescut mai repede decât peştii netransgenici.Acest
sistem de exprimare a fost ales pentru a îmbunătăţii transcripţia hormonului de creştere în apele
reci.Un construct “exclusiv din peşte” a fost asamblat pentru a evita posibilele incompatibilităţi
biologice ce ar fi putut apărea la folosirea de hormon de creştere din surse nepiscicole.
Pentru o specificitate şi mai mare un construct pentru hormonul de creştere format doar din
somon a fost formulat şi microinjectat în ouă de somon.După aprox.1 an somonii transgenici au fost
de aprox.11 ori mai grei decat somonii normali.Totuşi la adult nu există diferenţe de mărime.
Teoretic,creşterea mai rapidă a somonilor tineri ar scădea costul pentru hrană şi ar diminua
poluarea apelor de coastă din vecinătatea locului unde sunt ţinuţi peştii.Vor exista şi alte
posibilităţi printre care peştii transgenici în aquacultură pot fi dezvoltaţi în locaţii îngrădite.Însă
până atunci eliberarea accidentală a populaţiilor de peşti transgenici printre populaţii naturale
trebuie luate în considerare dacă peştii sunt crescuţi în ţarcuri transgenice.
În plus pentru a îmbunătăţii trăsături ce folosesc la producerea peştilor pentru hrană
transgeneza poate fi folosită pentru a genera un sistem model pentru monitoizarea riscurilor de
sănătate şi de “screening” a chimicalelor pentru a determina dacă acestea provoacă mutaţii.Un
număr de sisteme biologice au fost proiectate pentru detectarea mutaţiilor induse la microbi şi
rozătoare.
Dintre cerinţele majore pentru determinarea mutaţiilor în vivo,acestea nu trebuie să afecteze
viabilitatea decât dacă sunt urmărite efectele genelor letale,de asemenea mutaţiile induse trebuie să
producă un fenotip identificabil,gena ţintită să poată fi extrasă şi o nouă mutaţie să fie uşor de
determinat prin secvenţializarea ADN-ului.
Un alt tip de mutaţie a peştilor transgenici la care se foloseşte o transgenă plasmidică cu o
genă sensibilă la antibiotice ca ţintă pentru mutaţie a fost dezvoltat.În acest caz Escherichia coli
este transformată cu ADN plasmidic recuperat de la peştii transgenici trataţi, creşterea incidenţei
coloniilor rezistente la antibiotice provenite din monstre tratate în comparaţie cu monstre netratate
denotă mutageneză.În general peştii transgenici vor oferii o metodă eficientă din punct de vedere al
costurilor pentru determinarea mutagenilor chimici în apa de la surse poluante.

Organisme Modificate Genetic in prezent

Peştele Fluorescent

Este primul oraganism transgenic,care a fost acceptat ca animal de companie.A fost

obţinut prin încrucişarea unor gene străine cu cromozomi cunoscutului peşte Zebra, înainte de
eclozarea icrei.Genele aparţin unor vietăţi marine care emană lumină.S-au obţinut astfel zebre roşii
şi verzi care în timpul zilei absorb lumina,iar noaptea devin fosforescente.Au fost create iniţial
pentru a fi folosite drept sistem de avertizare în cazul poluării,dar cu timpul au pătruns pe piaţa
peştilor de acvariu.
 Şopârla Umbuku

Acest organism este singurul din listă care nu a fost proiectat cu scop practic,ci
pentru a demostra că este posibil.Şopârlei Umbuku i-au crescut aripi în urma modificării ADN-ului
de către geneticienii din Zimbabwe.Se pare că Umbuku este urmaşa speciei Prerodactile,care şi-a
pierdut capacitatea de a zbura cu câteva milioane de ani în urmă.Până acum nu au fost produse
decât şase astfel de şopârle ˝zburătoare˝.

Arborele de hârtie

A fost creat pentru a reduce costurile de producţie,dar şi pentru a proteja

pădurile.Popularitatea reciclării hârtiei din ultima perioadă a stimulat câţiva cercetători suedezi să
creeze un copac cu frunze pătrate,care,o dată uscate,pot fi folosite pentru scris.

Dolion-ul

Acesta este probabil cel mai elocvent exemplu al evoluţiei ştiinţei.Dolion-ul este
rezultatul combinării genelor unui câine cu cele ale unui leu.Este similar tigrului (încrucişarea dintre
leu şi tigru), excepţie făcând faptul că cel din urmă se poate produce şi în mediul natural,fără a
intervenii asupra ADN-ului.
 Păianjenul ferigă

Este singurul organism din lista,care a rezultat în urma combinării dintre plantă şi
animal.A fost creat pentru a se studia ce şanse de supraviţuire are un păianjen ce se poate camufla
faţă de unul obişnuit.Rezultatele studiului nu au fost făcute publice încă.

Lemurat-ul

Este un animal de companie pentru oamenii foarte bogaţi din China.Aşa cum îi
sugereză şi numele este rezultatul încrucişării genelor dintre un lemur şi o pisică.Este mai agresiv
decât o felină domestică obişnuită,dar nu mai mult decât un câine Chihuahua.Numele ştiinţific al
acestei vietăţi este ˝Prolos Fira˝.
BIBLIOGRAFIE:

1.Bernard R.Glick,Jack J.Pasternak Molecular Biotechnology Principles and

Applications of Recombinant DNA,Department of Biology,University of Waterloo
Waterloo,Ontario,Canada.
2.Jose Cibelli,Robert P.Lanza,Heith H.S.Campbell,Michael D.West Principiile
Clonării,Editura Tehnică Bucureşti,2007.
3.Anna Claybourne, Ilustrată de: Stephen Monrieff, Consultanţi ştiinţifici:
prof.referent Michael J.Reiss Noţiuni despre Gene şi ADN,Editura Aquila.
4.http://www.recolta.eu/ce-sunt-organismele-modificate-genetic-si-alimentele-obtinute-din-
organisme-modificate-genetic/
5.http://www.ecomagazin.ro/organisme-modificate-genetic-duse-la-extrem/
6.http://www.sanatateatv.ro/articole/alimentatie/omg/
7.http://www.yuppy.ro/articol/Health/2136/OMG-bucataria-din-laborator.html
8.http://vivanatura.ro/bio/?p=2126
http://admin.romania.indymedia.org/ro/2008/03/2464.shtml
http://www.agriculturaromaneasca.ro/produse/animalele-modificate-genetic-rolul-lor-
in-zootehnie-149-t10.html