Compunerea în învățământul primar

Tipuri de compuneri
COMPUNEREA reprezintă o etapă importantă în elaborarea mesajului scris prin
intermediul căruia se dobândesc competențe de exprimare corectă în scris și de receptare a
mesajului scris, având, totodată, o importanță deosebită în dezvoltarea capacității de
formulare a mesajului scris.
Compunerea are un caracter personalizat, fiind o lucrare individuală, o creație
personală a elevului. Prin intermediu ei se formează, se consolidează și se perfecționează
deprinderile de exprimare corectă și regulile de bază ale limbii române.

În realizarea compunerilor se ține cont de următoarele restricții:

- organizarea textului scris;
- corectitudinea vocabularului;
- respectarea normelor de ortografie și de punctuație;
- așezarea textului în pagină.

Importanța activității de realizare a compunerilor:

- contribuie la exercitarea actului comunicării orale sau scrise în cadrul orelor de limba
și literatura română:
- dezvoltă capacitatea intelectuale;
- formează și dezvoltă capacitatea de percepție globală;
- contribuie la capacitatea de a formula enunțuri simple și complexe;
- conferă o complexitate lecției de limbă și literatură română;
- contribuie la capacitate a de a utiliza sensurile proprii și figurate ale cuvintelor;
- îmbogățește vocabularul prin dezvoltarea capacității de a descoperi și a folosi
sinonime, antonime, omonime;
- organizează logic enunțurile/ propozițiile;
- oferă textului scris o structură armonioasă;
- stimulează imaginația;
- contribuie la afirmarea personalității și la cultivarea încrederii în capacitățile proprii;
- contribuie la îndrumarea și corectarea permanentă a cadrului didactic, la un
permanent dialog cu elevii.

În clasa I, elevii abia își însușesc tehnica exprimării în scris. Accentul cade așadar pe
exprimarea orală, copiii având mereu de povestit experiențele și descoperirile proprii.
Începând cu clasa a II-a și până în clasa a IV-a exprimarea orală și cea scrisă trebuie văzute ca
un tot al unui proces complex, aflate într-o strânsă corelație cu procesele gândirii.
Scrisul parcurge mai multe etape:
1. Etapa precaligrafică (atunci când elevii exersează elementele componente ale literelor,
nerespectând încă liniatura caietului);
2. Etapa caligrafică (realizarea corectă a literelor);
3. Etapa postcaligrafică (atunci când scrierea înregistrează o oarecare rapiditate și este
lizibilă).

Metodele și procedeele folosite de către profesori pentru a perfecționa deprinderile de

a formula compuneri ale copiilor sunt: observarea, conversația, povestirea, comparația, lucrul
cu cartea, demonstrația; jocul didactic, munca independentă.
 În timpul orelor de compunere accentul cade pe interdisciplinaritate deoarece copiii
trebuie să colereze și să valorifice textele citite în clasă sau acasă cu textele cu caracter
științific sau cu informații dobândite din experiența lor anterioară.

TIPURI DE COMPUNERI UTILIZATE ÎN CICLU PRIMAR

În ceea ce privește compunerile, nu există o clasificare riguroasă a acestora, ele fiind
introduse în anumite categorii corespunzătoare cerințelor de adaptare la perspectivele
comunicării cotidiene.

Există așadar:
a) Compuneri narative;
b) Compuneri cu material de sprijin (pot fi puse la dispoziția elevilor benzi desenate,
ilustrații, tablouri, plan de întrebări sau de idei, proverbe, zicători);
c) Compuneri pe baza unui text cunoscut: refacerea unui text deformat, conceperea
unei alte desfășurări a acțiunii; găsirea unui alt final, realizarea unui text prin analogie,
realizarea unui text prin înlocuirea unor cuvinte cu sinonime sau antonime ale lor;
d) Compuneri semidirijate (cu început sau cu sfârșit dat, prin utilizarea de cuvinte de
sprijin sau expresii ajutătoare, cu propoziții de sprijin, pe baza întrebărilor). Copiii pot
ordona o serie de propoziții într-o succesiune logică respectând cele trei părți
componente: introducere , cuprins, încheiere.
e) Compuneri libere, creatoare sau după un plan de idei propriu. Acest tip de
compuneri se realizează in clasa a IV-a, atunci când elevii dispun de o bună stăpânire
a noțiunilor de limbă și literatură română. Compunerile libere presupun un grad mare
de creativitate, nefiind accesibile tuturor elevilor. Copiii trebuie stimulați fără a fi puși
în situații prea dificile pentru capacitățile lor.
f) Compuneri corespondență și cu destinație oficială sau scrieri funcționale – pentru
redactarea acestora, profesorul trebuie să le explice elevilor care este stilul potrivit
fiecărui tip de text:
o stilul neutru care ilustrează o exprimare concretă a unor fapte, fără implicări
afective de orice fel;
o stilul familiar care are în vedere relația dintre emițător și receptor, fiind folosit
în texte adresate persoanelor apropiate: prieteni, rude, colegi;
o stilul solemn utilizat, în special, în textele cu caracter oficial, folosindu-se
construcții lingvistice ce dau o notă de solemnitate.
Biletul reprezintă textul prin care se transmite într-un mod concis un mesaj scurt.
Conține: o formulă de adresare, conținutul mesajului, numele expeditorului și data.
Reclama este un text scurt, mesajul transmis fiind țintit către potențiali cititori.
Articolul este un text complex și presupune o stăpânire temeinică a noțiunilor de
limbă română.
Felicitarea poate cuprinde un mesaj de mai mare întindere prin care se transmit
anumite stări afective (mândrie, bucurie, iubire, apreciere). Se realizează cu ocazia unei zile
de naștere sau a numelui, unei reușite. Cuprinde: o formulă de adresare, conținutul, numele
emițătorului și data.
Cartea poștală presupune un mesaj mai dezvoltat și un stil neutru. Este rar expediată
în zilele noastre.
Invitația poate fi scrisă în oricare dintre cele trei stiluri în funcție de relația existentă
între emițător și receptor.
Scrisoarea ține cont de mai multe aspecte: așezarea în pagină, data și locul trimiterii,
formula de adresare, conținutul scrisorii constituit din introducere, cuprins și încheiere,
formula de sfârșit și numele autorului.
 Se mai disting și următoarele tipuri de compuneri:
- compuneri cu destinație specială (mandate poștale, chitanțe, cererea, memorii de
activitate);
- compuneri cu caracter epistolar (bilet , scrisoare amicală, scrisoare de mulțumire);
- compuneri cu caracter oratoric (toast, alocuțiune, discurs);
- compuneri cu caracter publicistic (știrea, informația, anunțul publicitar, reportajul,
interviul, articolul, recenzia, foiletonul). (Parafene Constantin, 1980, p. 178-309 ).

Cadrul didactic trebuie să se asigure că a oferit elevilor instrumentele de care au

nevoie în redactarea compunerilor:
- o bună cunoaștere a părților ce alcătuiesc o compunere (introducere, cuprins,
încheiere),
- etapele elaborării unei compuneri,
- cerințele așezării textului în pagină,
- criteriile de apreciere a lucrării redactate.

În lucrarea ,,Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul

primar”(2009, p.159), Gabriela Bărbulescu a prezentat etapele generale ale elaborării unei
compuneri:
- discuții pregătitoare ce au rolul enunțării temei și a tipului de compunere urmărit;
- analiza materialului suport;
- dezvoltarea temei prin stabilirea ideilor principale;
- elaborarea planului de idei care trebuie să respecte cele trei părți componente, planul
poate fi colectiv (realizat cu ajutorul colegilor și al cadrului didactic) sau individual;
- stabilirea titlului compunerii;
- elaborarea orală a compunerilor într-o etapă inițială;
- stabilirea criteriilor de apreciere a compunerilor (respectarea temei, dezvoltarea
corectă a planului de idei, calitatea exprimării prin folosirea unor expresii deosebite, utilizarea
dialogului, așezarea în pagină, folosirea corectă a semnelor de punctuație);
- redactarea compunerii propriu-zise (individuală);
- analiza și aprecierea compunerilor (de către profesor și colegi).

COMPUNERILE LIBERE
Acest tip de compuneri asigură elevului independență totală în redactarea comunicării
scrise. Profesorul îi poate îndruma spre alegerea temei care trebuie să fie în acord cu
particularitățile vârstei lor, cu capacitățile lor de a elabora în scris propriile idei. Elevii trebuie
încurajați să-și exprime ideile, impresiile, observațiile. Trebuie apreciată în mod special
expunerea actului comunicării în sine, corectitudinea exprimării, chiar dacă logica relatării
lasă de dorit.

Etapele realizării unei compuneri libere (Loredana Bloju, 2013, p. 139-140):

1. PREGĂTIREA INFORMAȚIONALĂ – acțiunile prin care elevii obțin informații
de care au nevoie în elaborarea compunerilor. Se pot inspira din texte suplimentare,
texte din manual, experiențe reale. În această etapă, profesorul are rolul de a stimula
permanent elevii, să îi sprijine în a descoperi noi lucruri/ întâmplări.
2. CONSTRUIREA PLANULUI DE IDEI – este o etapă dificilă, dar benefică pentru
elevi în acțiunea de a-i învăța să-și ordoneze gândirea , să stabilească legături între idei
și să le orienteze spre tema compunerii.
 3. REDACTAREA COMPUNERII sau scrierea propriu-zisă, este momentul în care se
concretizează pregătirea copiilor. Elevii trebuie încurajați să aleagă singuri tema care
să constituie subiectul compunerii. Ei trebuie anunțați din timp că vor realiza această
activitate ce are drept consecință analiza creației personale.
4. ANALIZA COMPUNERII necesită acordarea unui timp special. Cadrul didactic
selectează cele mai bune compuneri și le discută mai apoi cu elevii. Are în vedere
depistarea greșelilor gramaticale, ortografice, dar și a celor cu conținut de logică.

Activitatea de elaborare a compunerilor libere trebuie să păstreze o oarecare

continuitate pentru ca gradul de originalitate să fie din ce în ce mai ridicat. Acest tip de
activitate dezvoltă capacitățile intelectuale ale elevilor, imaginația și gândirea lor creatoare.

Bibliografie:
 Bloju , L., (2013), Metodica predării limbii și literaturii române pentru învățământul
primar, Editura Universitaria, Craiova.
 Bărbulescu, G.,Belițu, D. ,(2009), Metodica predării limbii și literaturii române
pentru învățământul primar, Editura Corint.
 Parafene ,C., (1980), Compozițiile în școală, Editura didactică și pedagogică,
București.