 Precizaţi şi descrieţi trei opere despre educaţie

 POVESTEA LAPTELUI – de Zully Mustafa

Ştefan era în vacanţă la bunici. Aceştia aveau o vacă- Bălţata- pe care bunicul o ducea zilnic la
câmp. Bunica făcea iaurt, smântână, unt şi tot felul de bunătăţi cu laptele gustos al Bălţatei. Ştefan
se juca cu motanul bunicilor numit Bigică.
Într-o zi, bunica l-a trimis pe Ştefan să doarmă la prânz. Acesta, nu a ascultat şi s-a dus în
cămară să-i dea lui Bigică nişte smântână, dar a vărsat oala. Când a descoperit bunica, a minţit că
Bigică răsturnase oala. Ruşinat, s-a dus şi s-a culcat.
Ştefan a visat că bunicul se întorcea cu vaca de la păscut şi că bunica a vrut să-i dea un pahar cu
lapte; atunci ea a descoperit fapta şi Ştefan a minţit că Bigică a vărsat-o. Se făcea că bunica şi-a dat
seama că minte, l-a certat şi l-a pus să-şi ceară scuze. Ştefan s-a dus la Bigică să-şi ceară iertare, dar
motanul vorbea în vis şi i-a spus că nu lui trebuia să ceară scuze. Ştefan s-a dus la bunicul şi a văzut
cât de atent o îngrijea pe Bălţata, care era supărată pe el. Ştefan s-a ruşinat când şi-a dat seama că
oamenii muncesc din greu ca să obţină smântână. S-a dus la bunica, iar aceasta i-a explicat cum
ajunge laptele în magazin şi câtă trudă este până acolo.
S-a trezit cu lacrimi în ochi şi l-a văzut pe Bigică cum îi lingea lacrimile. A mers la bunica, i-a
cerut iertare şi a recunoscut că dăduse vina pe Bigică fără să fie vinovat. Bunica i-a spus că fapta
recunoscută e pe jumătate iertată, iar Ştefan a curăţat în cămară, ajutat de Bigică care lingea
smântâna fericit. Apoi a mers la bunicul şi a cerut voie să îl însoţească a doua zi la câmp, să înveţe
cum se duce la păscut. Toată lumea a fost în final fericită şi Ştefan a învăţat să îşi recunoască
greşelile şi să preţuiască munca celorlalţi.

 DL GOE - de Ion Luca Caragiale

Povestea este despre un copil răsfăţat, care a plecat într-o călătorie cu trenul la Bucureşti,
împreună cu mama, bunica şi mătuşa. Acestea îl răsfăţau ca să nu mai rămână iarăşi repetent. Pe
parcursul călătoriei copilul vorbeşte urât, este arţăgos cu toţi cei pe care-i întâlneşte, inclusiv cu
femeile care îl însoţeau. Acestea, în loc să îl înveţe cum să se poarte frumos sau să îl atenţioneze
când era obraznic, îl pupau şi-l lăudau ca şi cum era bine ce făcea.
Copilul trece printr-o serie de peripeţii pentru faptul că nu era ascultător. În loc să fie certat,
cucoanele îl recompensau cu atenţii. După ceva emoţii, călătoria se termină totuşi cu bine, dar
copilul nu dă semne că s-ar fi învăţat minte.
Proverbul care se potriveşte: Cum e turcul, şi pistolul...

 LA SCĂLDAT- de Ion Creangă

Autorul, Nică, povesteşte cum în copilărie mama i-a dat ceva treabă pe acasă, dar el a fugit la
scăldat pe furiş. Mama s-a supărat şi s-a hotărât să-l înveţe minte. S-a dus după el şi tot furiş i-a luat
hainele lăsate pe mal. După ce s-a distrat, copilul a descoperit îngrozit că trebuie să se ducă acasă
dezbrăcat. S-a descurcat, s-a furişat prin spatele grădinilor şi acasă a rugat-o pe mama sa să îl
primească. Aceasta l-a mustrat şi i-a arătat că nu e bine să faci fapte rele pe furiş, căci ţi se poate
întâmpla la fel.
Copilul a înţeles, dar nu l-a ţinut mult timp, căci i-au venit apoi alte idei care l-au băgat iar în
bucluc.
Morala: După faptă, şi răsplată!