GHID

PENTRU PROIECTAREA PLANŞEELOR DALĂ

ÎN ZONE SEISMICE

Indicativ GP 118-2012

Bucureşti, februarie 2012

2
 CUPRINS

1 Obiect şi domeniu de aplicare ................................................................ 5

1.1 Obiect .................................................................................................................... 5
1.2 Domeniu de aplicare.............................................................................................. 5
2 Definiţii şi simboluri ............................................................................... 5
2.1 Definiţii ................................................................................................................. 5
2.2 Simboluri ............................................................................................................... 7
3 Documente de referinţă .......................................................................... 9
4 Materiale ................................................................................................ 10
5 Cerinţe de proiectare ............................................................................ 10
5.1 Cerinţe de rezistenţă ............................................................................................ 10
5.2 Cerinţe de exploatare ........................................................................................... 11
5.3 Cerinţe de durabilitate ......................................................................................... 11
5.4 Cerinţe specifice pentru proiectarea la solicitări seismice .................................. 11
6 Proiectarea preliminară ....................................................................... 14
7 Alcătuirea constructivă ........................................................................ 14
8 Calculul planşeelor dală ....................................................................... 15
8.1 Metoda coeficienţilor .......................................................................................... 16
8.1.1 Limitări ........................................................................................................ 16
8.1.2 Momentul total de calcul pentru o deschidere ............................................. 16
8.1.3 Momente de calcul pozitive şi negative ....................................................... 16
8.1.4 Momente de calcul în fâşiile de reazem şi de câmp..................................... 17
8.2 Metoda cadrului înlocuitor .................................................................................. 18
8.3 Metoda elementului finit ..................................................................................... 19
9 Recomandări pentru armare ............................................................... 19
9.1 Armarea longitudinală a plăcii ............................................................................ 19
9.2 Armarea plăcii în dreptul stâlpilor interiori......................................................... 21
9.3 Armarea plăcii în dreptul stâlpilor de margine sau de colţ ................................. 21
9.4 Armarea transversală a îmbinărilor placă-stâlp ................................................... 21
9.5 Armarea pentru asigurarea integrităţii structurale ............................................... 23

Anexa A: Scheme logice pentru proiectarea planşeelor dală şi a

îmbinărilor aferente acestora
A1. Etape de proiectare a construcţiilor cu planşee dală la acţiuni seismice………...A2
A2. Determinarea perimetrului de calcul ……………………………………………A4
A3. Verificarea rezistenţei la străpungere a plăcii……………………………………A6
A4. Dimensionarea armăturii de străpungere a plăcii……………………………..…A7
A5. Verificarea rezistenţei la străpungere a plăcii (în zone seismice)……………… A8
A6. Dimensionarea armăturii de străpungere a plăcii (în zone seismice)…………... A9
A7 Factorul de neuniformitate β pentru îmbinări dală-stâlp interior……………... A10
A8. Factorul de neuniformitate β pentru îmbinări dală-stâlp marginal…………… A11
A9. Factorul de neuniformitate β pentru îmbinări dală-stâlp de colţ………………A13

3
Anexa B: Exemple de calcul
B1. Calculul eforturilor secţionale prin metoda coeficienţilor……………………….B1
B2. Calculul eforturilor secţionale prin metoda cadrului înlocuitor…………….…..B12
B3. Calculul eforturilor secţionale prin metoda elementului finit………………..…B20
B4. Calculul unei structuri cu pereţi şi planşeu dală situată în zonă
cu seismicitate ridicată……………………………………………………….…B28
B5. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări interioare placă-stâlp,
fără transfer de moment……………………………………………………...…B44
B6. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări interioare placă-stâlp,
cu transfer de moment, solicitări gravitaţionale………………………………..B50
B7. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări interioare placă-stâlp,
cu transfer de moment, solicitări gravitaţionale şi seismice……………………B57
B8. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări marginale placă-stâlp,
solicitări gravitaţionale………………………………………………………….B65
B9. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări marginale placă-stâlp,
solicitări gravitaţionale şi seismice……………………………………………..B72
B10. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări de colţ placă-stâlp,
solicitări gravitaţionale………………………………………………………..B80
B11. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări de colţ placă-stâlp,
solicitări gravitaţionale şi seismice……………………………………………B87
B12. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări interioare placă-stâlp cu gol în
vecinătatea stâlpului, cu transfer de moment, sol

4
1 Obiect şi domeniu de aplicare
1.1 Obiect
Prezentul ghid conţine prevederi pentru proiectarea planşeelor dală din beton armat
monolit supuse la solicitări din acţiuni gravitaţionale şi seismice.
Nu fac obiectul prezentului ghid planşeele dală din beton precomprimat şi planşeele
ciupercă.
1.2 Domeniu de aplicare
Prevederile ghidului se aplică la proiectarea planşeelor dală din beton armat în zone
seismice, la clădiri de locuinţe, birouri şi parcări.
Sistemul structural alcătuit din planşee dală şi stâlpi nu poate fi folosit pentru preluarea
efectelor acţiunii seismice decât în condiţiile restrictive prevăzute în acest ghid.
Prevederile ghidului se adresează investitorilor, proiectanţilor, executanţilor de lucrări,
precum şi organismelor de verificare şi control (verificarea şi/sau expertizarea proiectelor,
verificarea, controlul şi/sau expertizarea lucrărilor, după caz).

2 Definiţii şi simboluri
2.1 Definiţii
Planşeu dală – Planşeu compus dintr-o placă de grosime constantă care reazemă pe
stâlpi, fără intermediul unor grinzi (Fig. 1 a).
Planşeu ciupercă – Planşeu compus dintr-o placă care reazemă pe stâlpi, fără intermediul
unor grinzi, cu îngroşarea plăcii în zona de rezemare (Fig. 1 b).
Nod - Partea din stâlp situată în grosimea plăcii (incluzând subplaca, dacă aceasta există)
şi având dimensiuni în plan egale cu ale stâlpului la intersecţia dintre stâlp şi faţa
inferioară a plăcii (sau subplăcii).
Îmbinare - Nodul împreună cu regiunea plăcii adiacentă nodului.
Capitel - Parte evazată a stâlpului situată sub placă şi turnată odată cu acesta.
Subplacă - Partea îngroşată a plăcii din jurul stâlpului, cu grosimea de cel puţin ¼ din
grosimea plăcii adiacente şi extinsă din axul stâlpului în fiecare direcţie principală cu cel
puţin 1/6 din distanţa interax între stâlpi.
Capitel de forfecare - Parte îngroşată a plăcii în jurul stâlpului care nu satisface cerinţele
pentru subplacă referitoare la dimensiunile în plan.
Perimetru de calcul de referinţă - Perimetru situat pe placă, în jurul stâlpului, la distanţă
2d de acesta, şi construit astfel încât să aibă lungime minimă (Fig. 2.2 şi 2.3).
Secţiune de calcul de referinţă - Secţiune transversală în placă, care urmăreşte perimetrul
de calcul de referinţă şi are dimensiunea verticală egală cu d (Fig. 2.2).
Direcţia momentului – Direcţie paralelă cu direcţia armăturii de încovoiere dispusă
pentru preluarea respectivului moment încovoietor.
Moment neechilibrat - Partea din momentul total al plăcii transmisă stâlpului prin
îmbinare.
5
 Fig. 2.1 – Tipuri de planşee fără grinzi

Fig. 2.2 – Definiţii şi notaţii: A - secţiune de calcul, de referinţă; B - arie de calcul de

referinţă Acont; C - perimetru de calcul de referinţă u1; D - arie încărcată Aload; rcont alt
perimetru de calcul (cf. SR EN 1992-1-1)

Fig. 2.3 - Tipuri de contururi de calcul de referinţă în jurul ariilor încărcate(cf. SR EN

1992-1-1)

6
Simboluri

La utilizarea prezentului ghid se aplică simbolurile de mai jos.

NOTĂ: Notaţiile utilizate sunt conforme cu standardele SR ISO 3898 şi SR EN 1992-1-1.

Litere latine mari

Ac aria secţiunii de beton care corespunde forţei axiale de calcul NEd

Asw aria a armăturii de străpungere pe un perimetru din jurul stâlpului
Av,min aria minimă a armăturii de străpungere pe un perimetru din jurul stâlpului
D diametrul secţiunii transversale a stâlpului circular
Ec modulul de elasticitate al betonului
Ic momentul de inerţie al secţiunii de beton
M0 momentul de calcul total pentru o deschidere
MEd valoarea de calcul a momentului încovoietor
NEd,y, NEd,z forţele axiale ce acţionează pe lăţimile de placă asociate stâlpilor
VEd valoarea de calcul a forţei tăietoare aplicate
W1 caracteristică a secţiunii critice de forfecare care corespunde unei repartiţii liniare
a eforturilor tangenţiale

Litere latine mici

a distanţa de la faţa stâlpului la perimetrul de calcul considerat

ag acceleraţia terenului pentru proiectare (pentru componenta orizontală a mişcării
terenului)
by şi bz dimensiunile perimetrului de calcul
c factor de amplificare al deplasării elastice în calculul la starea limită de
rezistenţă la acţiunea seismică
c1şi c2 dimensiunile secţiunii transversale a stâlpului
d înălţimea utilă a dalei
dre deplasarea relativă de nivel la acţiunea seismică
dl lungimea elementară a perimetrului de calcul
dy şi dz înălţimile utile ale dalei pe cele 2 direcţii principale (ortogonale)
e excentricitatea lui dl de la axa în jurul căreia acţionează momentul M Ed
epar excentricitatea paralelă cu marginea dalei, rezultând dintr-un moment faţă de o
axă perpendiculară pe marginea dalei
ey şi ez excentricităţile MEd/VEd după axa y şi respectiv axa z
fck valoarea caracteristică a rezistenţei la compresiune a betonului

7
fcd valoarea de calcul a rezistenţei la compresiune a betonului
fyk valoarea caracteristică a rezistenţei de curgere a armăturii
fyd valoarea de calcul a rezistenţei de curgere a armăturii
fywd valoarea de calcul a rezistenţei de curgere a armăturilor de străpungere
fywd,ef rezistenţa efectivă de calcul a armăturilor de străpungere
g acceleraţia gravitaţională
h înălţimea de nivel
k coeficient care depinde de raportul dimensiunilor secţiunii transversale a
stâlpului
l lungime
lg dimensiune a golului din dală
lH distanţa orizontală de la faţa stâlpului până la marginea capitelului
q factor de comportare (utilizat la determinarea forţei seismice de calcul)
qEd valoarea de calcul a încărcării verticale
rcont raza perimetrului de calcul
sr distanţa în direcţie radială dintre perimetrele de armături transversale
st distanţa în direcţie tangenţială dintre armăturile transversale
u0 perimetrul stâlpului
u1, uout perimetrele de calcul
u1* perimetrul de calcul redus
vEd efortul unitar de străpungere în lungul perimetrului de control
vRd,c valoarea de calcul a rezistenţei la străpungere a unei dale fără armătură
transversală în lungul secţiunii de calcul considerate
vRd,cs valoarea de calcul a rezistenţei la străpungere a unei dale cu armătură
transversală în lungul secţiunii de calcul considerate
vRd,max valoarea maximă de calcul a rezistenţei la străpungere în lungul secţiunii de
calcul considerate

Litere greceşti

α unghiul dintre armăturile de străpungere şi armăturile longitudinale

α1 factorul de multiplicare a forţei seismice orizontale corespunzător formării primei
articulaţii plastice in sistem
α2 factorul de multiplicare a forţei seismice orizontale corespunzător formării
mecanismului cinematic global
β coeficient ce ţine seama de aportul momentului neechilibrat asupra eforturilor de
forfecare din lungul perimetrului de calcul
β0 factorul de amplificare dinamică maximă a acceleraţiei orizontale

8
∆VEd valoarea netă a forţei de reacţiune verticală din interiorul perimetrului de calcul
considerat
λ factor de corecţie care ţine seama de contribuţia modului propriu fundamental
prin masa modală efectivă asociată acestuia
ν coeficientul de reducere a rezistenţei betonului fisurat la forţă tăietoare
ρly şi ρlz coeficienţii de armare longitudinală în direcţiile y şi respectiv z
σcp valoarea medie a eforturilor normale în beton în secţiunea critică
σcy şi σcz eforturile normale în beton în secţiunea critică pe direcţiile y şi respectiv z

3 Documente de referinţă
Ghidul se utilizează împreună cu următoarele documente de referinţă:

Nr.
Standard Denumire
crt.
SR EN 1991-1-1:2004 Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-1:
1 Acţiuni generale. Greutăţi specifice, greutăţi proprii,
încărcări utile pentru clădiri.
SR EN 1991-1-1:2004/ Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-1:
2 NA:2006 Acţiuni generale. Greutăţi specifice, greutăţi proprii,
încărcări utile pentru clădiri. Anexa naţională
SR EN 1991-1- Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-1:
3 1:2004/AC:2009 Acţiuni generale. Greutăţi specifice, greutăţi proprii,
încărcări utile pentru clădiri.
SR EN 1992-1-1:2004 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1:
4
Reguli generale şi reguli pentru clădiri.
SR EN 1992-1-1:2004/ Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1:
5
NB:2008 Reguli generale şi reguli pentru clădiri. Anexa naţionlă
SR EN 1992-1- Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1:
6
1:2004/AC:2008 Reguli generale şi reguli pentru clădiri.
SR EN 1992-1-1:2004/ Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1:
7
NB:2008/A91:2009 Reguli generale şi reguli pentru clădiri. Anexa naţionlă
Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-2:
8 SR EN 1992-1-2:2006
Reguli generale. Calculul comportării la foc.
Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-2:
SR EN 1992-1-2:2006/
9 Reguli generale. Calculul comportării la foc. Anexa
NA:2009
naţională
SR EN 1992-1- Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-2:
10
2:2006/AC:2009 Reguli generale. Calculul comportării la foc.
Oţelul beton laminat la cald. Condiţii tehnice generale de
11 STAS 438/1-89
calitate
STAS 438/1-89/A91- Oţelul beton laminat la cald. Condiţii tehnice generale de
12
2007 calitate
STAS 438/1- Oţelul beton laminat la cald. Condiţii tehnice generale de
13
89/A91:2007/C91:2009 calitate
14 STAS 438/2-91 Sârma rotundă profilată

9
Nr.
Acte legislative Publicaţia
crt.
Cod de proiectare. Bazele proiectării Ordinul ministrului transporturilor,
structurilor în construcţii, indicativ CR construcţiilor şi turismului nr.2.230/2005,
1 0-2005. publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I bis, nr.148/16 februarie 2006, cu
modificările ulteriore
Cod de proiectare. Partea 1-Prevederi Ordinul ministrului transporturilor,
de proiectare pentru clădiri, indicativ P construcţiilor şi turismului nr.1711/2006,
2 100-1/2006. publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I bis, nr.803/25 septembrie 2006, cu
completările şi modificările ulteriore
Normativ pentru producerea betonului Ordinul ministrului dezvoltării lucrărilor
şi executarea lucrărilor din beton, publice şi locuinţei nr.577/2008 din 29 aprilie
3 beton armat şi beton precomprimat- 2008, Publicat în Monitorul Oficial al
Partea 1: Producerea betonului, României, Partea I numarul 374 din 16 mai
indicativ NE 012/1-2007. 2008
Specificaţie tehnică. Cerinţe privind Ordinul ministrului transporturilor,
produsele din oţel utilizate ca construcţiilor şi turismului nr. 1944/2005,
4 armături indicativ ST 009-05. publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1086bis din 2 decembrie 2005, cu
completările şi modificările ulteriore

Acest ghid cuprinde texte reproduse din standardele naţionale SR EN 1992-1-1:2004 şi

SR EN 1992-1-1:2006/NB:2008 identificate în paranteze sau prin bară laterală.

4 Materiale
(1) Pentru proiectarea planşeelor-dală se folosesc betoane cu proprietăţile definite în SR
EN 1992-1-1, capitolul 3.1, şi NE012-1.

(2) Armăturile longitudinale şi transversale din stâlp, plăci şi noduri trebuie să fie
conforme cu cerinţele din SR EN 1992-1-1 capitolul 3.2 şi ST 009. Armarea transversală
a nodurilor dală-stâlp se poate face şi cu gujoane sau diverse carcase, dacă acestea au
agrement tehnic european.

5 Cerinţe de proiectare

5.1 Cerinţe de rezistenţă

(1) Planşeele dală se vor verifica la starea limită de rezistenţă astfel:
a) sub efectul acţiunilor din combinaţia fundamentală, în situaţia de proiectare
durabilă şi în situaţia de proiectare tranzitorie (în timpul execuţiei, după scoaterea
popilor, când betonul este la o vârstă mai mică de 28 de zile, planşeul trebuie
proiectat pentru a susţine greutatea sa proprie şi pe cea a planşeului superior
proaspăt turnat);
b) sub efectul acţiunilor din combinaţia seismică.

10
(2) Placa trebuie verificată la încovoiere, îmbinarea placă-stâlp la străpungere, iar stâlpii
la încovoiere cu forţă axială. Verificările se vor face conform SR EN 1992-1-1 cap. 6,
completate cu prevederile din capitolul 5.4 al prezentului ghid pentru verificările din
combinaţia seismică. Verificarea la străpungere, atât la solicitări gravitaţionale cât şi la
solicitări seismice este detaliată în Anexa A (schemele logice A1...A9) şi exemplificată în
Anexa B (exemplele de calcul B1...B12).

5.2 Cerinţe de exploatare

(1) Planşeele dală se vor verifica la starea limită de deformaţie şi starea limită de fisurare
conform SR EN 1992-1-1, capitolul 7.
(2) Pentru planşeele clădirilor de locuinţe, birouri sau parcări pentru autoturisme, cu
deschiderea lmax ≤ 7,00 m, condiţia de săgeată este considerată îndeplinită dacă grosimea
plăcii este cel puţin egală cu valorile date în Tabelul 5.1.

Tabelul 5.1. Grosimea minimă a plăcii asociată verificărilor la starea limită de deformaţie

Clasa de Panou de margine

oţel Panou interior
Fără grindă de Cu grindă de
(fyk in MPa)
margine margine
345 lmax / 33 lmax / 36 lmax / 36
420 lmax / 30 lmax / 33 lmax / 33
500 lmax / 28 lmax / 30 lmax / 30

5.3 Cerinţe de durabilitate

(1) Pentru asigurarea durabilităţii se vor respecta prevederile din SR EN 1992-1-1,
capitolul 4, şi cele din NE 012-1.

5.4 Cerinţe specifice pentru proiectarea la solicitări seismice

(1) Utilizarea sistemului structural dală-stâlpi pentru preluarea forţelor seismice este
permisă numai pentru clădiri cu cel mult 2 niveluri amplasate în zone cu ag ≤ 0,12g
(pentru cutremurul de proiectare, conform P100-1).
(2) La construcţiile la care sistemul dală-stâlpi are rolul de a prelua forţele seismice, se va
adopta pentru factorul de comportare al structurii valoarea q = 2,5 şi construcţiile vor fi
proiectate în clasa de ductilitate medie (DCM).
(3) Pentru construcţiile amplasate în zonele caracterizate printr-o acceleraţie a terenului ag
≥ 0,16g (pentru cutremurul de proiectare, conform P100-1) şi pentru construcţiile cu mai
mult de 2 niveluri amplasate în zonele cu ag ≤ 0,12g, preluarea efectelor acţiunii seismice
va fi asigurată de un sistem compus din pereţi structurali, cadre sau o combinaţie a
acestora, sistemul dală-stâlpi având doar rolul de transmitere a încărcărilor gravitaţionale.
(4) La construcţiile la care sistemul dală-stâlpi nu are rol în preluarea forţelor seismice,
factorul de comportare al structurii se determină pentru sistemul structural care preia
forţele seismice (pereţi, cadre, dual) conform prevederilor din P100-1.
(5) Pentru a ţine cont de reducerea de rigiditate generată de fisurarea pronunţată a dalelor
când structura este solicitată de acţiunea seismică, se recomandă ca la verificarea
11
deplasărilor laterale asociate stărilor limită de serviciu şi ultime (SLS şi SLU definite
conform P100-1), precum şi la determinarea eforturilor secţionale asociate stării limită
ultime, rigiditatea secţională a elementelor structurale din beton armat să se determine
conform tabelului 5.2.

Tabelul 5.2 Valorile de proiectare ale rigidităţii secţionale a elementelor structurale

Starea limită de servicu (SLS)

Componentele Componentele Starea limită
Tipul elementului nestructurale nestructurale nu ultimă (SLU)
contribuie la interacţionează cu
rigiditatea de structura
ansamblu a structurii
Plăci
(modelate prin
elemente finite de 0,4 EcIc 0,3 EcIc 0,3 EcIc
suprafaţă sau prin
grinzi echivalente)
Grinzi perimetrale 0,6 EcIc 0,4 EcIc 0,4 EcIc

Stâlpi E cIc 0,5 EcIc 0,5 EcIc

Pereţi structurali 0,5 EcIc 0,5 EcIc 0,5 EcIc

Ec - Modulul de elasticitate al betonului

Ic - Momentul de inerţie al secţiunii brute (nefisurate) de beton

(6) Dacă nu se prevede armătură de străpungere, efortul unitar de străpungere în lungul

perimetrului de control, generat de încărcările verticale asociate combinaţiei seismice
trebuie să îndeplinească condiţia:
v

Ed ≤ 0 .4 ⋅ Rd ,c (5.1)
unde :
vEd – efortul unitar de străpungere în lungul perimetrului de control considerat,
generat de încărcările verticale asociate combinaţiei seismice;
vRd,c – rezistenţa la străpungere a betonului pentru dale fără armătură transversală,
care se determină conform SR EN 1992-1-1, §6.4.4(1).

(7) Rezistenţa la străpungere a dalelor cu armătură de străpungere şi perimetrul de calcul

dincolo de care nu mai sunt necesare armături de străpungere se vor determina conform
relaţiilor:
v

= 0,4 + 1,5(d / s r )Asw f ywd ,ef (1 / (u1 d )) sin α (5.2)

v

Rd ,cs Rd ,c

u out ,ef = βV Ed / ( Rd ,c d) (5.3)

12
în care:
Asw – aria totală armăturii de străpungere de-a lungul unui perimetru de control;
sr – distanţa pe direcţie radială între perimetrele pe care sunt amplasate armăturile de
străpungere;
fywd,ef – rezistenţa efectivă de calcul a armăturilor de străpungere, definită conform pct.
6.4.5 (1) din SR EN 1992-1-1:2004;
d – media înălţimilor utile pe cele 2 direcţii ortogonale;
α – unghiul dintre armăturile de străpungere şi planul dalei. Dacă se prevede un singur
rând de bare înclinate, atunci în expresia (5.2) raportul d/sr = 0,67;
(8) În cazul îmbinărilor dală-stâlp fără armătură transversală, structura de rezistenţă
trebuie să fie înzestrată cu suficientă rigiditate laterală astfel încât deplasările relative de
nivel asociate stării limită ultime, calculate cu rigidităţile reduse din tabelul 5.2, să
respecte condiţia:
d rSLU = cqd re ≤ d rSLU
, a = 0,015h (5.4)
unde :
d rULS – deplasarea relativă de nivel sub acţiunea seismică asociată SLU;
q – factorul de comportare specific tipului de structură, după caz, conform P100-1
sau paragrafului 5.4(2) din prezentul ghid;
d re – deplasarea relativă de nivel, determinată prin calcul static elastic sub
încărcări seismice de proiectare;
c – coeficient de amplificare al deplasărilor, care ţine seama de faptul că pentru
T<Tc deplasările seismice calculate în domeniul inelastic sunt mai mari decât cele
corespunzătoare răspunsului seismic elastic, calculat conform P100-1;
d rSLU
, a – valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel, egală cu 0,015h (unde h

este înălţimea de nivel) asociată limitei de comportare ciclică cvasi-stabilă a

îmbinărilor dală-stâlp fără armătură transversală.
(9) La fâşiile de reazem, determinate ca la 8.1.4, armăturile longitudinale inferioare
trebuie să traverseze continuu nodurile dală-stâlp; în caz contrar lungimea de ancorare a
acestora trebuie majorată cu 50%.
(10) În zonele cu seismicitate ridicată (ag ≥ 0,16g pentru cutremurul de proiectare),
armarea transversală a îmbinărilor dală-stâlp se va realiza doar cu armături de străpungere
verticale. Nu se admite utilizarea armăturilor înclinate.
(11) În interiorul perimetrului de control de străpungere u1 al planşeelor dală se admite să
existe cel mult un singur gol în placă, iar dimensiunea maximă a acestuia să respecte
condiţiile din Fig. 5.1:

13
 max(l g ,1 ; l g , 2 ) ≤ ⋅ d
 1
2d  4

max(l ; l ) ≤ 1 ⋅ min(c ; c )

lg,1 g ,1 g ,2 1 2
10
lg,2
u1
Fig. 5.1 – Dimensiunea maximă a golului în interiorul perimetrului de calcul u1
(12) Se recomandă ca pereţii rezemaţi direct pe placa planşeelor dală să fie alcătuiţi ca
elemente uşoare fără rigiditate şi rezistenţă semnificative la încărcări orizontale din
acţiuni seismice.
(13) Se recomandă să se evite soluţiile de alcătuire care, urmare a conlucrării pereţilor de
compartimentare sau de închidere cu stâlpii şi planşeele, pot determina eforturi de
întindere în planşeele dală. Dacă totuşi se utilizează astfel de soluţii, este necesar ca
planşeele dală să fie verificate la acţiunea verticală suplimentară, rezultată din
comportarea pereţilor ca elemente rezistente la acţiuni orizontale, conform mecanismului
prezentat în Fig. 5.2.

Perete de compartimentare sau de închidere

Proiecţia verticală a capacităţii

de rezistenţă a peretelui
(a bielei diagonale comprimate)

Fig. 5.2 – Verificarea dalei ca urmare a interacţiunii cu un perete nestructural

6 Proiectarea preliminară
(1) Înainte de determinarea eforturilor în planşeul dală conform metodelor prezenate în
capitolul 8, este necesară determinarea preliminară a grosimii plăcii. Se recomandă
utilizarea grosimilor minime date în tabelul 5.1.
(2) De asemenea, se recomandă în această fază verificarea la străpungere a grosimii plăcii
în vecinătatea nodului.

7 Alcătuirea constructivă
(1) Se recomandă ca distribuţia elementelor verticale (stâlpi şi/sau pereţi) în planul
planşeului să fie uniformă şi să se facă la intersecţiile unei reţele de axe ortogonale, la
care distanţele între axe să respecte condiţiile din Fig. 7.1:

14
 
 l x = 0.66 ÷ 1.50
ℓy2 l y

 l max
 min ≤ 1.20
x
lx
ℓy1  max
l y
 min ≤ 1.20
ℓx1 ℓx2  l y

Fig. 7.1 Condiţii geometrice recomandate pentru alcătuirea planşeelor-dală

(2) Dacă stâlpii sunt dezaxaţi faţă de intersecţiile sistemului de axe, se recomandă ca
deplasarea centrului secţiunii stâlpului faţă de intersecţia sistemului de axe, pe oricare
direcţie, să fie de cel mult 10% din deschiderea cea mai mică.
(3) Grosimea plăcii trebuie să fie de minimum 150 mm.
(4) Pentru a evita apariţia unei distribuţii pronunţat neuniforme a eforturilor tangenţiale de
străpungere se recomandă ca raportul dintre dimensiunile secţiunii transversale a stâlpilor
să respecte condiţia din Fig. 7.2:

c2 c1
= 0 . 50 ÷ 2 . 00
c2

c1
Fig. 7.2 – Dimensiunile secţiunii transversale a stâlpilor
(5) Sistemul de planşeu dală nu se va utiliza în cazul unor încărcări verticale repetate ce
pot genera fenomenul de oboseală.

8 Calculul planşeelor dală

(1) Planşeele-dală pot fi proiectate prin orice procedură de calcul care satisface condiţiile
de echilibru şi compatibilitate a deformaţiilor.
(2) Încărcările verticale pe planşeele dală şi încărcările orizontale aplicate construcţiei se
stabilesc conform prevederilor din reglementările tehnice în vigoare. Schemele de
încărcare considerate în calculul eforturilor în planşeele dală se stabilesc, funcţie de
condiţiile de exploatare, astfel încât să fie determinate solicitările maxime în secţiunile
critice.
(3) Metodele utilizate (recomandate) pentru calculul planşeelor dală sunt următoarele:
- metoda coeficienţilor;
- metoda cadrului înlocuitor;
- metoda elementului finit.

15
8.1 Metoda coeficienţilor
8.1.1 Limitări
(1) Calculul planşeelor dală poate fi efectuată cu metoda coeficienţilor dacă sunt
satisfăcute următoarele condiţii:
a) planşeul are cel puţin 3 deschideri pe fiecare direcţie;
b) ochiurile de placă sunt dreptunghiulare cu raportul între latura lungă şi cea scurtă
mai mic sau egal cu 2;
c) deschiderile de pe o direcţie nu diferă cu mai mult de 30% faţă de deschiderea cea
mai mare;
d) stâlpii nu sunt dezaxaţi cu mai mult de 10% din deschiderea de pe direcţia
dezaxării, faţă de axa dintre 2 stâlpi succesivi;
e) toate încărcările trebuie să fie verticale şi uniform distribuite pe un ochi întreg de
placă. Valoarea caracteristică a încărcării utile trebuie să fie de cel mult 2 ori
încărcarea permanentă.
Calculul exemplificativ al unui planşeu dală cu metoda coeficienţilor este prezentat în
Anexa B, exemplul B1.
8.1.2 Momentul total de calcul pentru o deschidere
(1) Momentul total de calcul pentru o deschidere, Mo , se determină pentru o fâşie limitată
lateral de linia mijlocie a deschiderilor de o parte şi de alta a axului reazemelor şi se
calculează cu relaţia:
q l l2
M 0 = Ed 2 0 (8.1)
8
În care qEd este valoarea de calcul a încărcării verticale, l0 este lumina pe direcţia pe care
se determină momentul, iar l2 este deschiderea interax pe direcţia perpendiculară pe l0.
(2) Dacă deschiderile transversale adiacente nu sunt egale, l2 se calculează ca media lor
aritmetică.
(3) Pentru fâşiile marginale paralele cu marginea planşeului, l2 este distanţa de la
marginea exterioară a plăcii la centrul panoului de placă marginal.
(4) Valoarea considerată în calcul pentru l0 nu va fi mai mică decât 0,65l1, unde l1 este
distanţa interax pe direcţia pe care se calculează momentele.
8.1.3 Momente de calcul pozitive şi negative
(1) Momentele încovoietoare negative se determină la faţa reazemelor. În cazul stâlpilor
circulari sau poligonali se va considera un stâlp cu secţiune dreptunghiulară de arie
echivalentă cu a stâlpului real.
(2) Pentru o deschidere interioară, momentul negativ se consideră 0,65M0, iar momentul
pozitiv 0,35M0.
(3) Pentru o deschidere marginală, M0 se distribuie, în funcţie de tipul reazemului
marginal, ca în Tabelul 8.1.

16
Tabelul 8.1 - Momente de calcul pentru deschiderea marginală
Tipul de reazem exterior
Simplă Încastrare
Secţiunea de rezemare pe (placă turnată
calcul Cu grindă de Fără grindă de
perete de monolit cu
margine margine
zidărie sau perete de beton
beton armat)
Reazem interior 0,75 M0 0,65 M0 0,70 M0 0,70 M0
Câmp 0,63 M0 0,35 M0 0,50 M0 0,52 M0
Reazem exterior 0 0,65 M0 0,30 M0 0,26 M0

(4) Dacă momentele negative de la cele două feţe ale unui reazem nu sunt egale, placa se
va dimensiona la momentul cu valoarea mai mare.

8.1.4 Momente de calcul pentru fâşiile de reazem şi de câmp

(1) Placa se împarte în fâşii de reazem şi fâşii de câmp ca în Fig. 8.1

ℓx (>ℓy )

ℓy /4 ℓy /4 ℓx-ℓy /2

ℓy /4

ℓy /4

ℓy /2
ℓy

ℓy /2 - fâşie de reazem

- fâşie de câmp

NOTĂ - Când sunt utilizate subplăci de lăţime > (ℓy /3), lăţimea fâşiilor de reazem poate fi luată
egală cu lăţimea subplăcii, iar lăţimea fâşiilor de câmp trebuie ajustată în consecinţă.
Fig. 8.1 - Definirea fâşiilor de rezem şi a fâşiilor de câmp
(2) Fâşia de reazem va fi dimensionată să preia 75% din momentul negativ la reazemele
interioare.
(3) Dacă marginea plăcii este liberă sau simplu rezemată, fâşia de reazem va prelua 100%
din momentul negativ de la reazemul exterior. Dacă marginea plăcii este turnată monolit
cu un perete de beton armat sau cu o grindă de margine, fâşia de reazem va prelua 75%
din momentul negativ de la reazemul exterior.
(4) Fâşia de reazem va fi dimensionată să preia 60% din momentul pozitiv.

17
(5) Fâşiile de câmp vor fi dimensionate să preia partea din momentele de calcul care nu
este preluată de fâşiile de reazem.

8.2 Metoda cadrului înlocuitor

(1) În metoda cadrului înlocuitor sistemul dală-stâlpi este transformat într-un sistem de
cadre echivalente longitudinale şi transversale, constând din stâlpi şi porţiuni de placă
conţinute între liniile mijlocii ale panourilor adiacente (Fig. 8.2).

(lx1+lx2)/2
hs

hs
ℓy2

(ly1+ly2)/2
c2

c1
ℓy1

ℓx1 ℓx2

Fig. 8.2 - Definirea cadrelor înlocuitoare pe două direcţii ortogonale

(2) Pentru încărcări verticale, rigiditatea poate fi calculată pe baza secţiunii brute a
elementelor de beton. Pentru încărcări orizontale trebuie folosită o fracţiune din această
valoare pentru a ţine cont de flexibilitatea ridicată a sistemelor dală-stâlpi (Tabelul 5.2).
(3) Încărcarea totală de pe panoul de placă trebuie folosită pentru analiza efectuată pentru
fiecare direcţie.
(4) Momentele încovoietoare se distribuie conform datelor din tabelului 8.2:
Tabelul 8.2 - Repartiţia simplificată a momentelor încovoietoare (cf. SR EN 1992-1-1)
Momente negative Momente pozitive
Fâşie de reazem 60 % … 80 % 50 % … 70 %
Fâşie centrală 40 % … 20 % 50 % … 30 %
NOTĂ - Totalul momentelor negative şi pozitive la care trebuie să reziste fâşiile de
reazem împreună cu fâşiile centrale trebuie să fie egal cu 100%

(5) Se recomandă ca, exceptând cazul când sunt prevăzute grinzi marginale proiectate să
reziste la torsiune, valorile momentelor transmise la stâlpii de margine sau de colţ să fie

18
limitate la valoarea momentului capabil al unei secţiuni dreptunghiulare, egal cu 0,17 bed2
fcd (cu be definit în Fig. 9.2), iar momentul pozitiv în traveea marginală se majorează în
consecinţă pentru a respecta echilibrul static.
(6) La cadrele etajate supuse doar încărcărilor verticale se poate accepta ca fiecare nivel
să fie calculat separat, neglijându-se influenţa deformaţiilor unui nivel asupra stării de
eforturi de la celelalte niveluri.
Calculul unui planşeu dală cu metoda cadrului înlocuitor este exemplificat în Anexa B,
exemplul B2.
8.3 Metoda elementului finit
(1) În cazul configuraţiilor structurale neregulate (deschideri inegale, ochiuri de placă
care nu au formă dreptunghiulară, stâlpi nealiniaţi pe axe) se recomandă modelarea
planşeelor dală cu elemente finite.
(2) În condiţiile utilizării metodei elementului finit, se recomandă testarea mai multor
variante de discretizare a plăcii pentru a evalua sensibilitatea răspunsului la acest
parametru.
(3) Pentru calculul la acţiuni laterale se admite folosirea unei formulări linear elastice şi
reducerea rigidităţii cu un factor global (vezi şi Tabelul 5.2).
Calculul cu metoda elementului finit este exemplificat în Anexa B, exemplul B3.

9 Recomandări pentru detalierea armăturii

9.1 Armarea longitudinală a plăcii
(1) Se recomandă ca în zonele de rezemare a dalei pe stâlpi, în zonele solicitate de
încărcări concentrate şi în zonele de moment maxim distanţa maximă între armăturile de
rezistenţă să nu depăşească valoarea smax,slabs = 1,5d ≤ 250 mm. În celelalte zone, distanţa
dintre armături trebuie limitată la valoarea smax,slabs = 2d ≤ 350 mm.
(2) Valorile minime ale distanţelor de întrerupere şi de ancorare a armăturilor
longitudinale de rezistenţă ale planşeelor dală sunt date în tabelul 9.1. În cazul sistemelor
dală-stâlpi care rezistă la acţiunea forţelor laterale se recomandă ca distanţele de
întrerupere să se determine prin calcul.

19
Tabelul 9.1 - Valorile minime ale distanţelor de întrerupere a armăturilor în planşee dală

armăturii

Proc. din
armătură
Poziţia
Fâşia
Planşeu dală Planşeu dală
cu grosime constantă cu subplacă

lbd 0.30 ℓ0 0.30 ℓ0 0.33 ℓ0 0.33 ℓ0 lbd

50%
sus 0.20 ℓ0 0.20 ℓ0 0.20 ℓ0 0.20 ℓ0
50%
de reazem

ℓ0 ℓ0
≥ 150mm ≥ 150mm

jos 100%
lbd Cel puţin două bare lbd
≥ 250mm ancorate în interiorul Zona în care este permisă ≥ 250mm
stâlpului înnădirea armăturilor

lbd 0.25 ℓ0 0.25 ℓ0 0.25 ℓ0 0.25 ℓ0 lbd

sus 100%
ℓ0 ℓ0
de câmp

≥ 150mm ≤ 0.15 ℓ0 ≤ 0.15 ℓ0 ≥ 150mm

50%
jos
50%
≥ 200mm l0 ≥ 250mm ≥ 200mm

Reazem Reazem Reazem

marginal interior marginal
(3) Se recomandă ca armăturile perpendiculare pe marginea planşeului-dală să fie
ancorate corespunzător, iar în lungul marginii libere să fie dispuse cel puţin 2 bare
longitudinale (Fig. 9.1).

hs

hs
lbd
(lungimea de ancorare)

Fig. 9.1 – Armarea plăcii la marginea planşeului

20
9.2 Armarea plăcii în dreptul stâlpilor interiori
(1) Cel puţin 50% din aria de armătură totală necesară pentru preluarea momentului
încovoietor negativ se va dispune în interiorul unei fâşii de lăţime egală cu 1/4 din suma
deschiderilor adiacente stâlpului.
9.3 Armarea plăcii în dreptul stâlpilor de margine sau de colţ
(1) Se recomandă ca armăturile longitudinale necesare pentru preluarea momentului
încovoietor să se dispună interiorul lăţimii efective, be definită în Fig. 9.2.

– marginea plăcii

Notă: y poate fi mai mare decât cy Notă: z poate fi mai mare decât cz şi
y poate fi mai mare decât cy
a) stâlp marginal b) stâlp de colţ
Fig. 9.2 – Definirea lăţimii active a dalei (be) în dreptul stâlpilor de margine sau de colţ

9.4 Armarea transversală a îmbinărilor placă-stâlp

(1) Armăturile de străpungere vor fi dispuse în interiorul perimetrului dincolo de care nu
mai este necesară montarea de armătură de străpungere (uout sau uout,ef), iar cel mai
îndepărtat perimetru al armăturii de străpungere trebuie amplasat la o distanţă mai mică
sau egală cu 1.5d în interiorul uout (sau uout,ef).
(2) Pe direcţie radială se vor dispune cel puţin două rânduri de armătură transversală,
distanţa dintre rânduri fiind de cel mult 0.75d, iar distanţa între armăturile transversale în
lungul unui perimetru nu trebuie să fie mai mare de 1.5d, când acesta este în interiorul
perimetrului de calcul (situat la mai puţin de 2d de stâlp sau de suprafaţa încărcată).
(3) Cel mai apropiat perimetru de armături transversale va fi amplasat la o distanţă de cel
puţin 0.3d şi de cel mult 0.5d faţă de stâlp sau de suprafaţa încărcată.

21
 uout,ef
uout

≤ 2d ≤ 1.5d

≤ 1.5d

uout
≤ 1.5d

≤ 0.5d s ≤ 0.75d

> 0.3d
Fig. 9.3 – Prevederi referitoare la dispunerea armăturilor transversale de tip etrieri sau
gujoane
(4) Pentru soluţia de armare transversală cu bare înclinate, un singur rând de armături
transversale dispuse pe direcţia radială poate fi considerat suficient, dar se recomandă ca
unghiul de îndoire al barelor să fie redus la 30°.
(5) Se recomandă ca armăturile înclinate utilizate ca armătură transversală pentru
preluarea solicitării de străpungere să fie dispuse în interiorul unei zone ale cărei graniţe
se găsesc la o distanţă mai mică de 0.25d de stâlp sau de suprafaţa încărcată.
(6) Se recomandă ca punctul de coborâre al celor mai apropiate armături înclinate să fie
amplasat la o distanţă de cel mult 0.5d faţă de stâlp sau de suprafaţa încărcată.

22
 ≤ 0.25d

uout
≤ 1.5d ≤ 0.5d

≤ 2d
Fig. 9.4 – Prevederi referitoare la dispunerea armăturilor transversale de tip bare înclinate

9.5 Armarea pentru asigurarea integrităţii structurale

(1) Pentru a evita riscul de colaps progresiv se recomandă ca la partea inferioară a plăcii,
în fâşia cu lăţimea egală cu 1/4 din suma deschiderilor adiacente stâlpului, să se dispună
cel puţin două bare longitudinale care să traverseze stâlpul sau să fie ancorate adecvat în
interiorul stâlpului.
(2) Aria armăturilor de la partea inferioară a plăcii ce traversează stâlpul trebuie să
respecte condiţia:

∑A s ≥
VEd
( f yd f cd )−0.5 (9.1)
2,00
în care:
∑ As – suma ariilor armăturilor de la partea inferioară a plăcii ce traversează
stâlpul; dacă bara de armătură trece „continuu” prin stâlp, atunci contribuţia
acesteia este dublă.
VEd – valoarea de calcul a reacţiunii din reazem;
f yd – valoarea de calcul a rezistenţei de curgere a armăturilor;
f cd – valoarea de calcul a rezistenţei la compresiune a betonului.

23
24