Etnogeneza românilor- proces istoric

Etnogeneza reprezinta procesul de formare etnolingvistică a unui popor şi a structurilor

sale social-economice şi politice. Poporul român aparține marelui grup de limbi indo-
europene şi este unul dintre cele mai vechi popoare din Europa, care locuiește in spațiul său
de geneză timp de peste două milenii.
Etnogeneza poporului român a fost un proces istoric îndelungat,care s-a desfaşurat în
două etape : începînd cu sec. II î.Hr-sec. V,odata cu romanizarea şi finalizîndu-se în sec.
VII-VIII cu interacţiunea popoarelor migratoare slave,constituindu-se unui nou popor –
poporul român. Formarea poporului român a avut loc in Europa de Sud-Est , pe teritoriile
geto-dacilor.
Prima etapă a etnogenezei a constituit sinteza geto-dacilor cu romanii in procesul de
romanizare şi de colonizare. Prin aceste procese are loc asimilarea etnoculturală şi
etnolingvistică a geto-dacilor de către romani,în urma cărora se formeaza o nouă sinteza
etnică romanică:daco-romanii. În procesul de romanizare, romanii instituie metodele de
organizare politico-administrative a provinciei cucerite şi dreptul roman, creeaza o armată
romană pe teritoriu, favorizează căsătoriile mixte prin acordarea cetaţeniei romane.Un rol
decisiv în romanizarea geto-dacilor l-a jucat creştinismul, care a determinat unitatea,
spiritualitatea, continuitatea şi autodeterminarea ca popor roman a neamului românesc în
condiţiile pericolului popoarelor migratoare.Limba latină a constituit, deasemenea o cale
eficientă de romanizare, încît deschidea multe porţi,printre care şi ascensiunea în carieră,
fiind totodata şi unicul mijloc de comunicare în instituţiile politice, juridice,de învaţamînt,
culturale şi religioase.Procesul de romanizare în spaţiul carpato-dunăreano-pontic a decurs
paralel cu romanizarea galilor, ibericilor ş.a. şi a constituit prima etapă de formare a
popoarelor europene.
Astfel,în urma unei lungi perioade de asimilare, au fost implementate valorile morale, etice
şi culturale romane în rîndurile populaţiei autohtone, la care se vor adăuga elementele
popoarelor migratoare, dintre care vechii slavi avînd cel mai mare impact. Migratorii slavi au
fost asimilaţi de daco-romani, pentru ca în rezultat să se formeze poporul român cu
trasăturile sale distinctive şi bine definite.Odată cu apariţia unui nou popor apare şi o nouă
limbă-limba româna,care s-a format din latina populară(orală) raspîndita pe teritoriile Daciei
romanizate în simbioză cu limba baştinaşă,îmbogaţindu-se nesemnificativ din influenţa
migratorilor(20% de la slavi).

Etnogeneza românilor reprezintă un proces istoric, în primul rînd, pentru că a dus la

formarea unui nou popor prin simbioza a doua culturi: romane şi geto-dacă, acest proces
fiind atestat arheologic şi lingvistic.Alt argument reprezintă faptul că a rezultat şi formarea
unei noi limbi-limba româna,care a constituit un proces complex, de lungă perioadă.
Prezenţa unui popor pe teritoriile de lînga Dunăre înainte de colonizarea romana a fost
menţionată înca de Homer în culegerile sale, deci nu putem infirma faptul că formarea
poporului român s-a realizat în urma asimilării geto-dacilor de către romani şi este un proces
istoric complicat.