Etnogeneza românească/Formarea poporului român și limbii române.

Etnogeneza este un proces istoric de apariție și formare a unui popor /etnos – etnie, geneză - apariție, evoluție/.
Procesul de etnogeneză românească a durat din sec. II î. Hr. – până în sec. VIII d. Hr.
La baza procesului de etnogeneză românească au stat trei premise/factori fundamentale:
1. Civilizația traco-geto-dacică, care a sevit teren al etnogenezei românești - așa numitul materialul
primar;
2. Influențele valorilor grecești asupra traco-geto-dacilor prin intermediul coloniilor grecești de pe
litoralul Mării Negre – au creat condițiile necesare pentru distanțara geto-dacilor de lumea barbară;
3. Integrarea geto-dacilor în cadrul civilizației romane – au creat cele mai bune condiții pentru
desfășurarea procesului de etnogeneză românească.

Procesul de etnogeneză a avut două etape:

1. Etapa primară a etnogenezei românești: sec. Ii-î. Hr. – sec.V d.Hr. – perioada de
romanizare a geto-dacilor și formarea daco-romanilor / prin administrația romană, prin
armată și veteranii de armată, prin coloniștii romani, limba latină, așezările de tip roman,
legislația romană, cetățenia romană, prin religia creștină, educația romană, obiceiuri și
tradiții romane, etc./
2. Etapa finală a etnogenezei: sec. V – VIII – perioada interacțiunii dacă-romanilor cu
neamurile barbare,în special triburile de slavi /care până la urmă au fost asimilați/ si
finalizează cu formarea poporului român și limbii române.
Poporul român s-a format în spațiul Carpato-Dunăreană-Pontic, spațiul de trai a get-dacilor vechi, care
include teritorii intercarpatice și extracarpatice, /între r. Tisa, și Marea Neagră, r. Dunăre, r. Nistru și Carpații
Păduroși/, nimit spațiul românesc.
Etnogeneza românească cuprinde două componente etnică de bază:
1. Componenta traco-geto-dacă, care alcătuiește substratul poporului român;
2. Componenta romană, care alcătuiește stratul de bază.
Factorii etnogenezei sunt:
1. Romanitatea, la nivel de etnieromanofon, limbă și conștiință națională;
2. Creștinismul, care a determinat mentalitatea, spiritualitatea, unitatea și continuitatea românească în
acest spațiu.
Componența limbii române:
1. Substractul traco-geto-dacic, care alcătuiesc cel mai mic procent fondul lingvistic, s-au moștenit în jur
de 160-170 cuvinte traco-geto-dacice;
2. Stratul latin este fondul lingvistic de bază, în limba română sunt peste 2100 cuvinte și 6000 de dirivate.
3. Abstratul slav, în limba română sunt circa 1470 de cuvinte vechi slave si dirivate ale acestora,
imprumutate după formarii limbii( topor, seceră)
Străinii îi numeau pe romani vlahi, valahi sau volohi:
vlahi /așa îi numeau germanii pe toti de origine latină
valahi /așa îi numeau slavii de răsărit/,
volohi /lașa îi numeau ungurii/
Sunt mai multe teorii privind etnogeneza românească:
1. Teoria continuității, care este susținută de majoritatea istorililor români și străini, care afirmă că acest
spațiu a fost populat continu/permanent: începând cu geto- dacii, apoi din amestecul geto-dacilor cu
romanii, s-au format daco-romanii, apoi daco-romanii i-au asimilat pe o parte dim migratori, slavii, care
au trecut prin acest spațiu, formând poporul român și limba română, deci a exzistat o continuitate de
locuire.
Această teorie este una științifică, deoarece se bazează pe dovezi arhiologice / ruine de așezări din toate
perioadele storice/, lingvistice /cuvinte de origine geto-dacică, romană, dar și slavă/,
hidronimice/denumiri de ape: Prut, Nistru, Botna – sunt de origine geto-dacică/, toponime /denumiri de
localități/. Însăși termenul de român provine de la termenul latinesc romanus.

2. Teoria imigraționistă, sau mai e numită teoria balcanică , expusă de istoricul maghiar Robert Roesler,
conform căreia după cucerirea Daciei de către romani, populația geto-dacică a fost complet exterminată,
iar după plecarea romanilor din Dacia acest spațiu a rămas pustiu, și aici s-au stabilit/au migrat cu traiul
populație din Sud de Dunăre.
Astfel, această teorie neagă continuitatea daco-romană, cu scopul de a justifica privilegiile celor 3
națiuni privilegiate /nobilimea magheară, secuii și sașii) și a respinge drepturile politice legitime ale
populației românești.

3. Teoria celor două popoare romanice, inventată de isoricii sovietici, care nu neagă drect continuitatea
daco-romană în aces spațiu , dar afirmă că în urma migrației slavilor și amestecul acestora cu
populația băștinașă s-au format două două etnii/națiuni diferite: națiunea română și cea
moldovenească, respectiv două limbi: limaba română și limba moldovenească. Ei mai afirmă că la
formarea poporului moldovenesc și limbii moldovenești un rol foarte important l-au jucat a jucat
elementul slav.