Formarea poporului român și a limbii române

-Schița lecției-
Scopul lecției. Analizarea de către elevi a unui fenomen istoric complex: formarea
poporului și a limbii române.
Competențe operaționale. La sfârșitul activității didactice, elevii trebuie să:
- opereze corect și eficient cu vocabularul nou al lecției, fiind capabili să
emită enunțuri noi legate de noua temă
- plaseze în timp și în spațiu formarea poporului român
- identifice și să prezinte factorii/coordonatele care au determinat/influențat
formarea poporului și a limbii române
- analizeze componentele etnogenezei românești
- prezinte structura lexicului limbii române, fondurile: traco-geto-dac, latin,
slav în baza materialelor/surselor oferite de către profesor
- explice formarea limbii române
- aprecieze și să explice importanța formării poporului și a limbii române în
cadrul procesului general de formare a popoarelor neolatine din sudul și
vestul Europei.

Asimilare etnică:
- integrare în cadrul unui grup etnic
- modificarea de către o colectivitate a: persoanelor, instituțiilor, elementelor
culturale, provenite din afara sa și integrarea lor în propria civilizație, astfel
încât să nu le perceapă ca străine.
Avari-populație migratoare de origine asiatică.
Barbar-nume atribuit în antichitate de către greci și romani, persoanelor din afara
ariei de civilizație greacă/romană, dat și migratorilor; considerate populații
inferioare.
Continuitate daco-romană-existența neântreruptă a populației daco-romane la N
Dunării (271-secolul VIII).
Daco-romani-populație apărută în urma amestecului dintre daci și romani.

1
Dialect-ramificație a unei limbi, vorbită într-un anumit teritoriu, cuprinzând adesea
mai multe ramuri.
Etnogeneză:
- proces istoric prin care se formează un popor și limba sa. Provine de la
cuvintele vechi grecești: ethnos-etnie/popor/populație;
genesis-formare/constituire
- proces istoric, lingvistic și cultural de formare a unui popor.
Etnonim-numele/denumirea unui popor.
Fonetică-ramură a lingvisticii care studiază producerea, structura acustică,
transmiterea, audiția și evoluția sunetelor limbajului articulat.
Hidronime-nume de ape (râuri, fluvii)
Iliri-populație indo-europeană răspândită în antichitate pe țărmul nord-estic al
Mării Adriatice.
Lexic-vocabular
Limbă retro-romană-limbă neolatină vorbită de unele comunități umane din
Elveția, fiind una dintre cele 4 ale acestui stat.
Lingvistică-știința care studiază limba și legile ei de dezvoltare.
Opaiț-lampă primitivă, alcătuită dintr-un fitil, pus într-un vas, cu ulei/untură
topită, folosităla iluminat.
Popoare migratoare-populații care se deplasau de pe un teritoriu pe altul.
Popor neolatin-popor având la bază civilizația romană, dobândită ca moștenire,
vorbitoare de limbi romanice.
Romanitatea românilor:
- descendența romană/latină a poporului român
- descendența romană a românilor din coloniștii aduși de către romani în
Dacia traiană, latinitatea limbii române, unitatea de neam a românilor.
Simbioză:
- formă de conviețuire reciproc avantajoasă
2
 - rezultatul/consecința întrepătrunderii unor elemente culturale (limbă,
obiceiuri, credințe, practici magico-religioase).
Sinteză:
- rezultatul amestecului elementelor culturale, de: limbă, credință, obiceiuri,
aparținând a două, sau mai multor popoare.
- acțiune care ia în considerare datele esențiale ale unei: probleme, aspect,
proces, fenomen.
Teoria continuității-teorie științifică, ce susține formarea poporului român în aria
romanității orientale, la nord și sud de Dunăre.
Teoria imigraționistă (teoria lui Eduard Robert Rösler )-teorie politică, potrivit
căreia poporul român s-a format la sud de Dunăre, de unde o mare parte a
populației a emigrat la nord de fluviul Dunărea, între secolele IX-XIII.
Transhumanță-deplasare sezonieră a păstorilor cu turmele de animale (îndeosebi
de oi), vara, la pășunile de la munte și toamna spre cele de la șes.
Vlahi-populația romanizată sud-dunăreană (nume preluat de izvoarele medievale
timpurii), răspândită în Munții Haemus (azi Balcani), Serbia, Muntenegru, Grecia,
Macedonia, Albania. Vorbesc dialecte ale limbii române: aromân (macedo-român),
megleno-român, istro-român; sunt primii români întemeietori de structuri statale:
Valahia Mare (secolul XI), statul Asăneștilor (1187-1280).

3
https://www.rri.ro/ro_ro/statul_asanestilor-2523032

1. Formarea poporului român.

Se înscrie în procesul general de formare a entităților etno-lingvistice neolatine:
italiană, franceză, spaniolă, portugheză, fiind unicul popor neolatin din sud-estul
Europei, desfășurat în mileniul I d. Hr.
S-a constituit în două etape:
I. prima:
 dubla sinteză, daco-romană (romanizarea):
 rol esențial
 suprapunerea cuceritorilor romani, peste o serie de
populații tracice: daci, geți, moesi

4
  a continuat după anul 271 d. Hr., prin menținerea
legăturilor cu imperiul roman și răspândirea creștinismului
 stă la baza formării poporului român și a limbii române
II. a doua:
 asimilării populațiilor migratoare (germani, slavi, huni, gepizi,
avari, longobarzi) de către daco-romani↔principalele
coordonate
 602 d. Hr., slavii trec masiv Dunărea, separând latinitatea nod-
dunăreană, de cea sud-dunăreană (asimilarea populației
romanice de către slavi)
 ca etnos/popor:
 în spațiul carpato-danubiano-balcano-pontic
 N-Carpații Păduroși; V-râul Tisa; E-râul Nistru; S-Munții
Balcani.
S-a încheiat în secolul VIII d. Hr., românii fiind singurul popor moștenitor al
romanității orientale.

2. Formarea limbii române.

Proces desfășurat paralel/sincron cu formarea poporului român.
Are la bază limba latină populară/vulgata, integrând elemente dacice (în vocabular,
fonetică).
Dialecte:
- daco-român
- aromân (macedo-român)
- megleno-român
- istro-român.
Limba română are un caracter/fond principal de cuvinte și structură gramaticală
romanică/latină:
- substratul dacic-circa 10% din fondul lexical al limbii române:
 acțiuni: a răbda, a zbura, a cruța, a răbda, a viscoli
 corpul uman: buză, ceafă, mare, tare
 familie: prunc, copil, moș, zestre, băiat,

5
  îmbrăcăminte: căciulă, cușmă,
 ocupații: baci, urdă
 plante: brad, mazăre
 animale: mistreț, șopârlă, mânz, barză, viezure
 sol: mal
 râuri: Donaris (Dunăre), Argessus (Argeș), Samus (Someș), Maris
(Mureș), Pathissus (Tisa), Alutus (Olt)
- stratul latin/romanic (popular)-circa 60% din vocabularul limbii române:
- adstratul slav (fonetică și vocabular: plug, seceră, târg, vamă, cneaz, cocș,
bivol, gâscă, ovăz)-circa 20% (1470 cuvinte) din vocabularul limbii române,
păstrând-i caracterul romanic
Din secolul VII d. Hr., românii sunt menționați (în izvoarele istorice) cu denumirile
de: valahi, volohi, blachi, în Evul Mediu, secolele XV-XVII, călătorii străini i-au
numit romani, pe români.
3. Teorii privind etnogeneza românească.
a. Teoria continuității.
1.1Adepți:
 Alexandru Dimitrie Xenopol
 Vasile Pârvan
 Gheorghe Brătianu
 Nicolae Iorga.
1.2 Idei, elementul:
- dac și roman→primordial în etnogeneza românească
- cultural roman s-a dovedit superior celui dac
- slav există dar nu aduce modificări esențiale structurii poporului și limbii
române
b. Teoria discontinuității.
1.1Adepți:
 promovată de Franz Joseph Sulzer și Robert Roesler, datorită
luptei românilor transilvăneni pentru drepturi politice
 poporul român (de origine slavă), s-a format la S Dunării,
migrând în Transilvania în secolul al XIII-lea
1.2 Idei:
- majoritatea dacilor au fost uciși în 106 d. Hr.

6
- romanizarea insuficientă a dacilor.
- lipsa/absența cuvintelor de origine germanică în limba română.
- prezența cuvintelor de origine slavă evidențiază caracterul slav al limbii
române.