------

A.CADEMIA ROMÂNA

DIN VIEAT"A· POPORULUI ROMÂN I

CULEGERI ŞI STUDH

XXVI.

CERUL ŞI

PODOABELE LlJI
DupA CRED1NŢELE POPORULUI ROMAN
I DE

TUDOR PAMFILE

cu 11 flGURII
. N

ŞEDINŢA DELA 28 MAIU

I
l'

I
BUCUREŞTI
UBRĂRIlLE O
S

LE,I PZIG VIENA

OTTO GEROLD & Comp.
1915
 DIN illEATA POPORULUI ROMAN:

L flora din Cartal, de Pompiliu Pervescu, 1908. L. 3.

11.Cimiliturile romanesti, de T. Pamfile, 1908 . 1.
111. Poezii populare din Maramures, de Tit Bud, 1908 1.
IV. Cantece i urdturi, de Al. Vasiliu, 1909 5.
V. Din literatura populard, de N. Pasculescu, 1909 . . . . . 6.
VI. focuri de copii, de T. Pamfile, 1909 . . . , . . . ,, 1.
che, 1910 . . . . . . . ..............
VII. Sarbdtorile poporului, de C. Radulescu-Codin si D. Mihala-

VIII. Industria casnicd la Romani, de T. Pamfile. Premiul

1.--

Neuschotz" din 1909, 1910 . 10.

1X. Hore i chiuituri din Bucovina, de S. Fl. Marian, 1911 . 2.
X. Legende, tradilii i amintiri istorice, de C. Radulescu-Co-
din, 1910 1.50
Xl. Siirbatorile de yard la Romani, de IT. Pamfile, 1911 . . . 2.
XII. Cantece de lard, adunate de T. Pamfile, 1913 . . 4.
XIII. Boll i leacuri la oameni, vite i pdsdri, dupa datinile
credintele poporului roman, adunate din corn. Tepu
(Tecuciu) de T. Pamfile, 1911 1.
XIV. Cantece populare romanesti din Comitatul Bator (Ungaria),
culese si notate de Bela Bart6k, 1913
XV. Vremuri infelepte. Povestirii legende rornanesti, culese
. 5.
de D. Futuna, 1913 1. -
XVI. Agricultura la Romani, de T. Pamfile, 1915 -
XVII. Ingerul Romanului, povesti i legende din popor, culese
. 5.
de C. Radulescu-Codin, 1913 4.
de T. Pamfile, 1913 ......
XVIII. Povestea lama de demult, dupa credintele poporului roman,
. . . .
XIX. Sdrbdtorile la Romani; Sdrbdtorile de toamnd i Postul Crd-
. 2--
ciunului, de T. Pamfile, 1914 2.
. 3.
XX. Sdrbdtorile la Romani: Crdciunul, de T. Pamfile, 1914 .

. . ........ 4.
XXI. Superstifiile poporului roman, de G. F. Giausanu. Premiul
Adamachi din 1913, 1914 . .
2.
XXII. Colinde din Ardeal, culese de Alexiu Viciu, 1914. . . . .
XXII. Cuvinte scumpe, Taclale, povestiri si legende romanesti, culese
de D. Futuna, 1914 1,50
XXIV. Cromatica poporului roman de T. Pam file si M. Lupescu, 1914 2.
man de T. Pamfile, 1914 . . . . .....
XXV. Diavolul invrajbitor al lumii, dupi credintele poporului ro-

XXVI, Cerul i podoabek lui, dupi credintele poporului roman,

. . 1.-
de T. Pamfile, 1914 2.
XXVII. Credit* si superstilii ale poporului roman, de Artur Gorovei 5.
 ACADEMIA ROMAHA
DIN VIEATA POPORULUI ROMAN
CULEGERI SI STUDII

XXVI.

CERUL
PODOABIELE LUI
DUPA CREDINTELE POPORULUI ROMAN
DE

TUDOR PAMFILE

CU 11 FIGURI IN TEX'T

SEDINTA DELA 28 MA1U 1914.

BUCUREV1
LIBRARIILE SOCFC & Comp., PAVEL SURU, C. SFETEA
LEIPZIG VIENA
OTTO HARRASSOWITZ GEROLD & Comp.
1915
 DIN IIIEATA POPORULUI ROMAN:

L. 3.
I. Hora din Cartal, de Pornpiliu PArvescu, 1908
11. Cimiliturile romanesti, de T. Pamfile, 1908
III. Poezii populare din Maramures, de Tit Bud, 1908
1
1.
1V. Cantece i uraturi, de Al. Vasiliu. 1909 5
V. Din literatura populara, de N. Pasculescu, 1909 . . . .

VI. focuri de copii, de T. Pamfile, 1909 .

VII. Sdrbatorile poporului, de C. Radulescu-Codin si D. Mihala-
che, 1910 1. -
VIII. Industria casnicd la Romani, de T. Pamfile. Premiul
Neuschotz" din 1909, 1910 10.
1X. Hore i chiaituri din Bucovina, de S. FL Marian, 1911 . 2.
X. Legende, traditii i aminttri istorice, de C. Radulescu-Co-
din, 1910 1.50
Xl. Sarbeitorile de yard la Romanide T. Pamfile, 1911 . . 2.
XII. Cantece de lard. adunate de T. Pamfile, 1913 . . . 4.
XIII. Boli .si leacuri la oament, vite i pasdri, dupa datinile si
credinte1e poporului roman, adunate din corn. Tepu
(Tecuciu) de T. Pamfile, 1911 1.
XIV. Cantece populare romanesti din Comdata/ Bihor (Ungaria).
culese i notate de Bela Bartok. 1913 . . . . .. 5.
XV. Vremuri Intelepte. Povestiri si legende românesti, culese
de D. Furtuna, 1913 1.
XVI. Agricultura la Romani, de T. Pamfile, 1915 5.
XVII. Ingerul Romanului, povesti i legende din popor. culese
de C. Radulescu-Codin. 1913 4.
XVIII. Povestea lama de demult, dupa credintele poporului roman,
de T. Pamfile, 1913 2.
XIX. Sarbdtorile la Romani; Seirbatorile de toamnd ci Postal CM-
ciunului, de T. Pamfile, 1914 2
XX. Sdrbdtorile la Romani: Criiciunul, de 1. Parnfile, 1914 . . 3.
XXI. Superstitille poporului roman, de G. F. Ciausanu. Premiul
Adamachi din 1913, 1914 . . . 4.
XXII. Colinde din Ardeal, culese de Alexiu Viciu, 1914 . .. . 2.
XXII. Cuvinte scumpe. Taclale, povesttri si legende romanesti, culese
de D. Furtuna, 1914 1,50
XXIV. Cromatica poporului roman de T. Pamfile i M. Lupescu, 1914 , 2.
XXV. Diavolul invrajbitor al lama, dupa credintele poporului ro-
man de T. Pamfile, 1914 1.
XXVI. Cerul i podoabele ml, dupa credintele poporului roman,
de T. Pamfile, 1914 , 2.
XXVII Credinte i superstitii ale poporalui roman, de Artur Gorovel 5.
 PREFATA.

Propusesem nu de mult, un plan pentru culegerea mate-

rialului §i intocmirea cercetarilor cu privire la manifestatiu-
nile vietii poporului roman (1), mai ales in scopul de a Im-
piedeca reeditarea lucrurilor cunoscute §i de a lasa uitate
alte colturi, cari dupa plan, s'ar vedea cu tiourinta.
Cu presenta cercetare ins& s'ar pare& ca tocmai eu vin
*i calc economia planului, rugand Onor. Academie Romana
sa binevoiasca a da, gazduire in publicatiunea ,,Din vieata
poporului roman lucrarii mete .Cerul i podoabele luiP,
dupa ce, tot sub auspiciile Onor. Academii Romane, a aparut
cercetarea d-lui I. Otescu: Credinlele faranului roman despre
cer i slele (2).
Tofu* intre lucrarea d-lui Otescu i a mea, sunt deosebiri
esentiale:
Intaia: din cele 8 capitole ale lucrarii d-lui Otescu, In lu-
crarea mea nu *i-au putut AA locul 2 dintr'insele: Pa'mâniul,
care nu poate fi cuprins in subiect, §i Meleore/e almosfe-
rice, cari, dupã socotinta mea, au dreptul la o desvoltare cu
mult mai mare, pc care nadajduesc sa le-o dau in descrierea
V5zduhului, dupa cum se arata in planul citat.
A doua mare deosebire sta in insu§ scopul celor doua
lucrari: eu m'am marginit la culegerea a cat mai multor in-
formatiuni din izvor romanesc, pe cand d-1 Otescu, pretutin-
deni a cautat sa mina In legatura credintile de astazi ale
poporului roman, cu credintele clasice ale antichitätii grece
§i romane, stabilind pe alocuri asemanari cari nu se pot primi
deaf cu o multa Ingadvinta.
(1) Povestea !mit de demult. p 4
(2) In Anal. Acad. Rom., XXIX, lit.
 IV

Socotesc ea vremea cercetarilor comparative inca n'a sosit,

pentru doua pricini. 0 pricina ar fi ca nu s'au apropiat de
incheiere culegerile, ca prin urmare, o mare catime de mate-
rial lipseste, atat la noi, cat si la vecinii cu earl am fost in a-
tingere. A doua pricina este ca cercetarile comparative, pe a-
ceste taramuri, nu pot precede celor istorice, cari, cu materi-
al positiv, sunt chemate sä dea incheieri cu privire la influen-
tele politice i culturale dintre poporul roman si popoarele
veeine, vechi si noud.

Ca sa se vada cata paguba poate aduce o astfel de cer-

cetare pripita. reproduc, la Inlâmplare, o parte din fata unei
carp:
.Pamantul, in credintele poporului roman, este parte feme-
easca i fornieaza cu cerul o dualitate destul de distincta».
apoi citarea de comparatii:
Ca si la Greci, .perechea nemuritorilor Uranos i Gea»;
Ca si la Neozelandeii, .Rangi, -cerul,si Papa,parnantul,
pereche Inamorata', care dada nastere la toale vietatile».
Cari sunt temeliile acestor informatii?
SA zicem ca Rangi si Papa erau eu adevarat o pereche
Inamorata» care a putut concepe inldile vietati, cä
Uranos si Gea, cu adevarat, au putut alcatui o pereche,
dar nu dupa conceptia poporului grec, ci dupa cea a cutarui
filosof.
Dar Pthnatilul si Cerul, dupa conceptia poporului roman,
fortneaza o pereche cat de putin inamorata ? lath marturia
pe care autorul se bizuie and o enunta :
.1:framantul e parte femeiasca, e mama noastra, care ne hra-
neste i ne face, iar Dumnezeu din ceruri e sotul ei, e tatal
nostru, si noi, copiii lor» (1).
Aici n'avem de a face c'o credinta populara, ci cu socotinta
unui individ cu aplecari poielice, care, cu oarecari podoabe,
a vrut sa zica : .Pamantul e [ea ol parte femeiasca, e [cal
mama noastra care ne hraneste i ne face ».
Dar Cerul corespunzator lui Rangi sau Uranos? Nn e von-
II) E. N. Voronca, Credintele poporultu roman, p. 156.
 V

bd de cer, ci de Dumnezeu din ceruri, pe care poporul,

pentru multele lui daruri, 1-a socotit ca un parinte al lumii.
Cum vedem, dintr'o mdrunta scapare din vedere, din lipsa
de informatie, cade o pagina de cercetare comparativa. pe
care, marturisesc ca am luat-o la intamplare
apoi, chiar cand n'ar caded, ce urmare s'ar putea trage
din aceasta paraleld, cata vreme nu se she cari vor fi fost
in decursul veacurilor legaturile dintre Greci, Romani si
Neozelandezi!
Duca, sa zic, se astepta aparitia Poveslii lumii de demull,
se putea vedea in cele 20 de pagini ca nici odata nu se po-
meneste ca parnantul i cerul alcatuesc o dualitate, -nu
«distincta., dar nici macar cat de cat de sclipitoare.
Pentru catva limp trebue sa renuntam la astfel de cerce-
tari comparative, si and nu putem ingadul, campurile ce
se vor imbrätisa trebue sa fie asa de mici, incat sä nu fie
cu putinta nici cea mai scurta rdtacire.
BArlad, La Sf. Nicolai, 1913.
 PARTEA 1.
CERUL.

Religiunea crestina, indemnandu-ne prin Simbolul credin-

Iii ca sa credem in .Dumnezeu Tata!, A-toate-tiitorul, fãcâ-
lorul cerului si al pamantului», e firesc ca tot poporul nos-
tru sa fie incredintat i sa spuna ca cerul a fost facut de
Dumnezeu, o data cu toate cafe le vedem imprejurul nostru.
Se intelege insä, Ca aceasta credinta, la olalta cu alte cre-
dinte paganesti, cari nu s'au putut inlatura de crestinism, au fa-
urit o mare catirne de legende i superstitii, pe cari leam
intocmit nu de mull in Poveslea lumii (1).
Cu privire la cer nu se pot gasi amanunte acolo, de oare
ce el nu face parte din lume, din pamant, adica din dumea
de sub soare». El este de-asupra lumii, si la randul
sat.' Ii are lumea sa. Despre cer, atat se pomeneste acolo :
din multe pricini, parnantul a lost croit rnai mare deaf ce-
rul, astfel ca poalele cerului nu putura acoperl margenile pa-
mantului, i ca pentru ca aceste margini sa fie rastranse,
Dumnezeu, prin ispita ariciului sau a altor vietati, a increlit
fata parnantului, &and cu chipul acesta nastere dealurilor pi
pamantul s'a inc6putal cu cerul, poalele cerului s'au
putut rezema tocmai pe margenile pamântului (2).
Prin Ardeal gasim aceste credinte in urmatoarea colinda,
necompieta de altfel la sfarsit:
...Dumyat tare Ca cregeà, racit ceriul i pamântul,
Lucru mare ca-mi facea; Facit ceriu 'n dotthi zile

(1) Povestea luInd de demult, Bucure*ti, 1913.

(2) Vezi cap. uDealurile i vaileu, tot acolo, p. 31 §i urn
T. Parable, Cerul qi podoabele 1.
 2

Si piimAntu 'n doud zile. Dornnul tare se 'ntristit

Tinse ceriul pe pArnAnt: $i din graiu usa grAia
Cumu-i tinse, 01, harhanghel
Nu-1 cuprinse. BagA mAna 'n buzunar
$i mi-si scoate-un b:ciu de foc (I).
Sunt insa i credinte cari desfac zidirea pamantului de cea
a cerului ce se intarnpla mai tarziu. Astfel, prin unele parti
din Bucovina, se povesfesle Ca dupa ce lumea s'a inmultit
chiar, luna si soarele, neavand cer, umblau pe Omani 0
data Insa,--fie din pricina drumurilor grele, fie ca ardeau pe
oameni prea fare, fiind aproape, fie soarele si luna, fie oa-
menii, s'au rugat lvi Dumnezert ca sa le face cer de urn-
blat. Cand sfintii au auzit aceasta rugaminte, s'au bucurat :
au sarit sapte dinfrinpii, .cei sapte apostoli., si-au fagaduit
oamenilor cä ei vor face cerul daca lumea ii va ajuta si-i
va cinsti. Oarneni au fagaduit, Dumnezeu a dal aripi Ingeri-
lor,--a facut ingeri prin inteariparea sfintilor,si acestia au
sburat la Rohmani, o lune care se afla sub lurnea noastrk
De acolo au adus ingerii pialrá scumpä, din care mai intaiu
s'a facut cerul ca o nesfarsita panza de sticla, i apoi, din
ceea ce a ramas, i s'au durat saple sidlpi, cari-Isprijina. Cei
sapte sfinti pazesc la cei sapte stalpi ai cerului, in schimbul
carei slujbe, lumea ii cinsteste prin pazirea celor patru pos-
Juni de peste an.
In cer, astfel facut, s'au urcat apoi soarele, luna, i dupa
dansii Duninezeu, cu toate cetele sale (2).
Colindele ardelenesti ne spun despre razemarea cerului
pe Irei slâlpi de arginl:
...De cand Dornuul s'a nAscut MAruntele
Si pamAntul I-a fAcut $i cu luna
sSi tend i-a ridicat Cu lumina,
Pe Id stdlpii de d'argint Soarele
$1 frumos I-a 'mpodobit Cn razele (3).
Tot cu stele
(I) Al. Viciu, Colinde din Ardeal, Bucure§ti, 1914, p. 27.
(2) E. N.- Voronca, Datinile i credintele poporaluiromán, Cernauti 1903, p. 28.
(3) Al. Viciu, Calinde din Ardeal, p. 31. Midem, p. 39 : ...tri sMipuri
 3

Alte colinde, ardelenesti si din tara, vorbesc si de palru

slâlpi de arginl:
Dumnezeu s'a nziscut
...CAnd Mai frumos I-a 'mpodobit.
$i pAmAntul 1-a fdcut, Tot cu stele
Sus cella 1-a ridicat: MAruntele,
Patna stalpi 1-a razemat, Mai pe sus cu mai mArele,
&fru stalpi tot de argint; Soarele cu razele
Luna cu 1uminee1 (1).
Prin unele parti se crede ca cerul se sprijina pe patru
sldlpi, cari sunt patru stele (2), iar prin altele se zice Ca es-
te tinut de Simion Slâlpnicul, pentru care cuvant acest slant
este sarbat cu nelucru, de unii la 21 lulie, de alti la 1 Sep-
tembrie (3).
Avand margini sau poale (4), bolta cerului are si un mij-
loc sau o inimâ, pe sub care, prin uunele parti din jud Bo-
tosani se crede ca nu-i bine sa mearga omul, caci pe acel
loc numai dracilor le este sortit sa umble (5).
Dupã unele credinte, intaiul cer ridicat de-asupra pa-
mantului, era mai aproape de acesta decal cum este cerul
de astazi; sunt anuMite pricini cari au silit pe Dumnezeu sa
mute cerul mai sus, adica sa-1 indeparteze de Omani.
Prin jud. Muscel se spune cã Dumnezeu a ridicat cerul
din pricina unui cioban nesocotit:
(1) Al. Viciti,Colinde din Ardeal, p. 21-2.
(2) 1. Otescu, Credinfele fdranulni roman despre cer i stele, Bucurcsti 1007,
p. 58.
(3) C. D. Gheorghiu, Calendaral femeilor saperstifioase, P.Neamt, 1907, p.
87 8.
(4) Departarea se arata prin expresiunile : la marginea pamantnlui", la ca-
pu' lumii4.la poalele cerului". Un plugnor, cnles din comuna Tepu, jud.
Tecuciu, se incheie cu aceste versuri :
$i aveam doi copilasi Scriiau o cartalue
Imbracati in aldmuri verzi, Naramgie,
M'as rugh sa nu-i mai pierz, Care mi-i draga i mie :
Ca i-am mat p:erdut o data j La colturi ii viirvarata
i-am catat in lumea toata De cuprinde lurnea tota,
ii i-am gasit la wad pdmantalui Jar la mijloc.
La poalele cerului: 0 stalba de busuioc
Sa zicem i noi: noroc!
(5) Cred Rom. din corn. Trusesti, impart. de d-1 C. Atanasiu.
 4

-Acu, dupa ce a facut IDumnezeul si pe oameni, cerul era

aproape de pamant. Dai cu mana de el.
Tot pe vremea aia, luna lumina intocmai ca i soarele.
Un cioban dela munte, insa, n'a avut de lucru ? A luat o ba-
liga si a svarlit-o in lunä de a chiorit-o. Cand a vazut asta,
foc s'a facut Durnnezeu. Drept pedeapsa nearnului ornenesc,
a marl! cerul i 1-a ridicat sus, sus, unde e azi cu lunä cu
tot...» (1).
Prin jud. Doll si Olt, in aceasta privinjä se spun urma-
toarele :
.La facerea lumii, cerul era foarte aproape de pamânt; in-
sa omul, cum e nesinchisil din fire, nu si-a dat sam'a de a-
ceastä bunatate dumnezeiasca, Ca nu era putin lucru pentru
om sa aibas pe Dumnezeu in preajma lui, ca sa-i poat5 ce-
re sfatul ca unui bun parinte, oricând avea vre-o nevoie. Ne-
sinchiseala a ajuns asa de departe cä intr'o zi o femeie a
aruncat spre cer o carpa murdäritä a unui copil, carpa cu
care era cat p'aci sa manjeasa cerul. i de atunci Dumne-
zeu s'a mâniat foc si-a departat cerul atAt de mult, ca nu
degeaba zicem noi: departe cat cerul de pamant» (2).
Prin jud. Valcea, varianta acestei legende suna astfel :
ulnainte vreme, cerul era aproape de parnant, de-1 ajun-
geai cu maim and te suiai p'un maidan, i Dumnezeu, cu
Sfinjii, Cand vreau, atunci se suiau i coborau, caci umblau
des pe pdmant.
Dar inteo zi, nu stiu pentru ce, cä se cearta Dumnezeu cu
o matusa, fir'ar oarba, i matusa, nici una, nici doll& arunca
cu scarna in Dumnezeu.
(1) C. Radulescu-Codin, Legende, traditii si amintiri istorice, p. 1.
(2) Otescu, op. cit., p. 45.Departarea cerului de pilmânt o aflam rostitä si in
cântecul :
Sus e cerul, jos pamântul,
$i tu, proasto, n'ai stiut-o !
care se spune spre batjocura prostilor :
in zicala :
Face scarà la cer",
adica lucru peste putinti chiar, sau din partea unui nesocotit la minte:
si in zicala lucrurilor ce nu se pot :
Pod peste mare,
MaduvA la tier
Si scard in cer.
 5

Atunci s'a suparat Dumnezeu foc pe oameni si s'a suit in

cer cu toti Sfintii si a inallat cerul cum se vede azi, sus.
Si d'atunci nu s'a rnai scoborit nici Dumnezeu, nici Sfintii
pe pamant. (1).
Tot prin aceste parti, povestirea suna si astfel :
.Se spune ca o data cerul era aproape de tot de parnant.
Atat de aproape era, cä daca te suiai pe gard, dai cu maim
de cer. Pe vremea aceea umbla Dumnezeu i cu Sfântul Pe-
tre pe parnant, caci lumea era mai buna, dar se intampla
ca o pacatoasä de muiere, dupa ce a spälat sculeicile co-
pilului, s'a apucat sä le scuture. Scuturandu-le, a manjit ce-
rul cu tina de copil mic.
Iii, lurne pacatoasa I De-acum inainte sa nu stip ce este
inaltul cerului i adancul pamantului! gral Dumnezeu cu
glas de foc.
De odata se ridica cerul in slavi. Vezi bine, ca d'atunci s'a
ridicat cerul. Ama, sa mai fie bine cu atata Mime! Dar le
mini cum de-i mai rabda jpe oamenil pamantul I (2).
Prin jud. Doll se aude urmatoarea varianta :
.Mai de mult, cerul nu era ca acurna sus; era jos, de-asu-
pra bordeielor.
Si iele de ce I-a ardicat Dumnezeu:
Aca, ci-ca un copilas, bagsama, se juca pe bordeiu. I-a ve-
nit ce i-a venit, i s'a Inlinal. Cand a venit mama-sa si 1-a
vazut asa intinat cum era, 1-a curatit cu mana, ca nu prea
erau raze (3) ca acuma, i mana pi-a sters-o de cer.
Dac'a vazut asa Dumnezeu, ca oarnenii nici cerul nu-1
pot tine curat, I-a ardicat in sus!
Si de-atunci astazi este ardicat. Bagsama de sila oame-
i

nilor. (4).
Prin Bucovina, versiunea aceasta are urmatoarea cuprin-
dere :
.De mufl, era mai jos cerul, aproape de noi, i Dumne-
(1) &zdtoarea, XI, p. 184.
(2) Midem, p. 168 9.
(3) Trennie de #ers.
(4) N. 1. Dumitras.u-Reny, &wave qi legende poporak, Valenii de munte,
1908, p. 11.
 6

zeu se uità la oameni Ica sa ?adal ee fac, si venià pe jos,

umbla printre oameni, dar de and s'a inmultit lumea si pa-
mantul s'a spurcat, Dumnezeu a fugit cu cer cu tot in sus ;
si amA sta intors cu spatele la noi, nu vrea sa ne vada :
si-a intors fata dela pacatele noastre. (1).
Dupä credintele obstesti, cerul sta deasupra pamantului ca
o piele (2), pe care merg soarele, luna i stelele, iar mar-
ginile sau poalele lui, dupa cum am pomenit, daca nu stau
pe stalpi, se sprijin pe marginile pamantului. Se intalneste
insa i credinta care ne arata ca poalele cerului se razama
pe apa (3), pe care de alfel pluteste i pämantul, credinta
care o intalnim si la Armenii din Caucaz (4).
Pe-alocuri se zice Ca cerul e ca un pod, avand catre mar-
gini niste usi pe unde yin si se duc Ingerii lui Dumnezeu,
din cer pe pamant, si de aici iaras in cer, cu stirile de ne-
voie (5).
Altii povestesc cä cerul este ca i parnantul nostru, caru-
ia noi nu-i veedem decal fata lui albastra de desubt. De-
asupra cerului,fata de-asupra, este Intocmai ca fata pa-
mAntului nostru. Acolo, lumea lui Dumnezeu ara, samana pi
culege, iar bunatazile pamanfului nostru, cari cresc cu ajuto-
rinta ploilor, sunt prisosurile acelei lurni de-asupra, in care
sAlaslueste de altfel i raiul (6).
In sfarsit prin unele parti se crede ea cerul este alcatuit
din doua bucati, cari, la anumite zile mari, ele se dau sau
se trag in laturi,--atunci cand se deschide cerul (7).
El nu se misca nici o data in afara de culremuri: and se
clatina i pamant,si cer, si mare, atunci cand se intampla (8).
In gacitori, poporul, care soeoate cerul ea un ceaun lara
seaman de mare, 11 cimileste zicand :
(1) Voron a, op. cit., P. 1239.
(2) $i psalinistul cânta : Doatnne, cela ce ai intins cerul ca pre o piele..."
(3) I. A. Zanne, Proverb& Romanilor, I p. 19.evitoarea, I, p. 232. Cf. G
Ciausanu, Superstitrile poporului roman, p. 58
(4) Revue des tradition populaire. XXII, p. 205.
(5) Otescu, op. cit., p. 54.
(6) Cred Rom. din coin. Tepu, jud Tecuciu.
(7) Otescu, op cit., p. Z.4.-0. Clausanu, op. cit., p. 58.
(8) Cred. !bout, din jud. Tutova.
 7

Am un ceaun umflat,
Peste lume arcncat (1).
Prin unele parti se crede in fiinta mai multor ceruri. Ast-
fel, prin Bucovina si Moldova se spune pe-alocuri cä sunt
saple ceruri si cã tocmai in cerul al saptelea sta Dumne-
zeu, Maica Domnului, Isus Hristos si ceata ingereasca (2).
Aceasta credinta nu poate fi streina de credintele rusesti:
c<cerul este alcaluit din sapte bolti, una peste alta,cari slu-
jesc de lacasuri ingerilor, arhanghelilor, serafinilor, s. a., du-
pa marire.. lar Dumnezeu cu puterile ceresti se aflä in ce-
rul al saptelea (3).
Prin alte parti se zice ca sunt noua" ceruri: 1n cerul a-
cest dintaiu e SI. Soare, ST Luuâ, Sf. Hie; apoi mai sunt
si alte lopti ccruri uncle stau sfintii randuiti de Dumnezeu
iar de-asupra tuturor sta Dumnezeu. (4).
Maica Domnului, intainindu-se cu Isus Hrislos, dupit in-
Were, amarita de drumurile cautarii lui, ii striga :
flu! meu, Pana la al nondlea cer,
Eu ti-am dat vole Si tu te-ai dat jos!
Sd te sui dela tetiill intam Daca te-ai fi dat
Rana la al doilea, La niste crestini botezati,
$i dela al doilea Dar te-ai, dat
La niste dui de Jidovi spurcati (5).
Ucrainienii spun ca sunt, uneori trei, alte ori sapte ceruri (6).
Prin jud. Tecuciu se crede cã ploaia ploua.,purcede,
din cerul cel mai de-asupra, si strecurandu-se prin celetalle
ceruri, ajunge la noi, <atat cat ajunge. (7).
Mareata si nepatrunsa taina a lumii de sus ni se arata
noua, celor pamanteni, la anumite zile de sarbatoare mare,
prin deschiderea cerului.
Cerul se deschide la Pasli, and, prin unele parti, oamenii
(1) A. Gorovel, Cinuliturite Romdnilor, Bucure§ti 1898, p. 04.
(2) Cred. Rom. din com. Tepu, ,ezdtoarea, I p. 262.
(3) Revue des traditions populaires, XXII, p. 205 6.
(4) Voronca, op cit., p. 1238, G. Clau;anu, op. cd., p. 59.
(5) Dintr'o pm este a lui Duinnfzeu, culeasa din coin. Tutcani, jud. (2ovur-
Iwu, impart. de d-I T. Cruceanu.
(0) Revue des traditions populatreN. IX. p. 12o,
(7) Cted. Rom din coin. repu.
 8

asteaptà aceasta minune stand in preajrna focurilor (1), du-

pa unele credit* cerul ramane deschis !Ana la Ispas, in ca-
re rastimp se zice ca nu-i bine sa se perie sau sa se meli-
te, .sa nu mearga pusderia la cu. (2); la Ovidenie, cand
numai cei buni la Dumnezeu precum i ciobanii cari n'au
vazut ochi de femeie, privesc netarmuita frumuseta a celor
de sus (3); in Ajunul Cra'ciunului §i la Boboleazä (4).
Pe-eocuri se zice ca se deschide si la Probejeni (5).
Acum ingerul pazilor spune fetei i flacaului, buni de casa-
torit, partea ce vor avea-o (6). Cerul se deschide in noaptea
de SI: Gheorghe, cand da putere tuturor pomilor ca sa inflo-
reasca, si mai ales nucului, agudului i salciei (7). Cea mai
minunata deschidere a cerurilor insä, se intampla in noaplea
spre Sf. Vasile (8). Atunci, cerul se deschide de trei ori, u-
na dupa alta, repede, abia lasand vreme putina unei lumini
foarte mari ca sa se vada ; in mijlocul luminei, Dumnezeu,
stand la masa cu Sfintii, priveste la noi.
Unii spun cä atunci se vad mesele incunjurate de sfinti.
Altii spun ea numai Dumnezeu sta la masa, alaturi cu Sf.
Nicolae (9);
Credinta ca cerul se deschide la Sf. Vasile, and vorbesc vi-
fele §i ard comorile, o au si Rutenii (10).
(I) S. H. Mlrian, Siirbatortle la Romani, III, Bucuresti 19)1, p. 55.
(2) Voronca, op. cit., p. 795.
(3) Oteseu, op. cit., p. 55.
(4) Sf Evanghe:ie dela Mateiu 3, 16-17 : lar botezat hind, indata iel din
apà: i Wa i se deschiserd cerurile §i Ara:zit Duhul lui Dumnezeu venind peste
ansul, pogorindu-se ca un porumb. Si iatS glas din ceruri z'când : Acesta
este fiul meu cel iubit intru carele am bine voit-.
(5) T. Pamfile, Sdrbiltorile de toamnd, p. 3: Multo gospodine Cate oda-
tã i unii gospodari se pazesc ca sä nu rnânânce mere, pere sau perje, piind la
aceastä zi ; in aceasta zi insi pot mânch, de oarece cerul este deschis . Vo-
ronca, op. cit.. p. 796: ,,Unii nu mânânca poame !Ana la Probajine : mere, pe
re, perje; atunci ziee ca e pentru poame cerul deschiv.
(6) Marian, Sdrbdtorile I, p. 192.
(7) Cred. Roin. din Tepu, jud. Tecuciu, pe uncle se crede cd acesti pomi nu
fac flori caci argil lor nu sunt socotiti ca flori.
(8) Cred. Rom. din corn. Mândstireni, impart, dela d-I D. Gr. Furtunii.
(9) Voronca, op cil., p. 128. G. Ciausanu, op. cit., p. 59.
(10) D. Dan, Rutenit din Bucovina, Bucuresti 1913, p. 13,
 9

Pe-alocuri se crede a la deschiderea cerului se vede prin

mijlocul lui o arare (1).
Unii spun c'd locul de deschidere ar fi pe locul pe unde
se vede Drumul robilor (2).
Pe-alocuri se crede cã inainte de deschidere, se vede in-
thin o dunga albastrâ. chip' care urrneazd alta rosie, «care-ti
iea atunci incepe s5 bata loaca In cer, iar cocosii
;

pornesc sd cânte. In clipa aceasta este cleschis cerul.Lumea

treaza, and se aud cocosii,isi face cruce i cere dela
Dumnezeu un lucru, -numai unul, --pentru lumea aceasta, pe
care il i capatà, dac5 este drept credincios. Dar, spun oa-
menii, «cum rar se intamplä oameni drepti si Iãrã pacate,
cel mai nimerit lucru este ca omul sã cear5 binele pentru
lumea cealaltä, cad mai usor i se da» (3).
La Si Vasile, unii spun ca-si aud parlea sau norocul ce
le este rânduit pentru anul ce se incepe,cei curati de pa-
cate,- cãci in ziva aceea se impart noroacele (4). Cei ce
väd cerurile deschise sisi aud norocul, vor aveà parte mai
ales la bani si la sän5tate (5).
Copiii 0115 la vrasta de sapte ani, fiind fãrä de pacate,
vAd aceastä minune mai curând ca oamenii, dar numai prea
putini sunt acei ce-si dau samä mai Unrziu, cand, ca oa-
meni maturi i inglodati in pdcate, vor cäutá zadarnic spre
cer.
Prin Bucovina, unii spun di tocm:ii din pricina inmultirii
peste mãsuril a pacatosilor pe lume, ccrurile asl&i flu Se
mai deschid dec6I la saple ani o d311 Oricum, lucrurite
pe eari omul trebuie sä le cearà, sunt: sãnãlalea, norocul
si raiul. "Unii zic cã numai un lucru sä ceri; mai mult, nu.
(1) Candrea, Densu$ianu d Speranp, Grand nostra, I, BucureVi 1906, p. 315,
(2) Otescu, op. cit., p. 54.
(3) Gheorghiu, op. cit.. p. 6 S. Manginca, Calend. 1882 si 1883. Marian,
Sdrbdtorile, I, p. 192.
(4) Cred mom. din cow. Bahnte§ti, jud Covurlum, impArt. de d-1 N. I.
/Vlunteanu.
(:1) Cred. I om. din corn VAnatorti-Nearn(ului, jud. Neamt, impArt. de d-I A.
Moisel. Glieorgiliti, op, cit., p. 103.
 10

Cel cuminte cere raiul. Prin Bucovina se crede ea apa se

preface in yin la deschiderea cerului (1)
Cand cerul se deschide, vilele capata darul de a vorbi
spunandu-si intre dânsele, multe lucruri cu privire la slapa-
nii lor. Aceste destainuiri ale viitorului pot fi ascultate de
gospodari, dar se crede cã in chipul acesta, cel ce asculta
ii primejdueste vieala. Se povesteste chiar de cineva, care,
ascunzindu-se in ieslele boilor, in noaptea Sfantului Vasile,
a fost gasit a doua zi mort (2).
Prin jud. Dorohoiu se povesteste Ca un om s'a pus de pan-
da in iesle si-a auzit boii vorbind :
Mai, sa ne 'mbuca'rini bine in asta seara, ea mane a-
vern sa ducem la tintirim pe stapanul ista al nostru.
lar a doua zi omul a murit (3).
0 snoava, legata de aceasta credinla, suna astfel :
,<Un om sarac a deschis spre Anul non fereastra i a scos
capul afara, ca sä vada and se va deschide cerul, si sa se
roage lui Dumnezeu, sa-i dea o oboroaca plina de bani. lar
decuseara a asezat o oboroac5 pe prispa, sa aiba la lida-
mana : o oboroaca mare, mare.
Cand s'a deschis cerul, el a impreunat degraba manile si a zis:
Da-mi,-Doamne, tin cap cat o oboroacal in loc sa zica:
Da-mi, Doamne, o oboroaca de bani!
Si pe loc i s'a fäcut capul cat oboroaca.
Ama, ce sa faca ? lii ma, inapoi, nu putea sa-I bage, ca
fereastra era mica. Sa-i taie capul, iar nu se putea. A che-
mat oamenii i ei au stricat peretele, de 1-au scos. Nu destul ca
era sarac : ama i asta i-a mai fost trebuit 1. (4).
(1) Voronca, op, cit., p 900: An ceasul acela, dad.* iei apa, e vin. Un om
a fost auzit de asta i s'a apucat la carat apa cu femeia, ca sa aiba tot anul
Yin, pe urma s'a sculat dar pe copii i-a pus ye laita la fereastra, sa pazeasca
felipal cand se va deschide cerul, sa ceara ce le-a LIS. Dumnezeu a dat ca lat-
m s a rasturnat tocmai and cerui s'a deschis i n'au mai vazut...
(2) ,Fewitoarea, VI, p. '2('. E. Baican. Obiceiari la Romlini, Bucuresti 1884,
p. 4-5.--Cred. Rom din jud. Tecuciu.
(3) Culegere din corn. Manastireni, jud Dorohoi, de d-1 D. Gr. Furtunã.
(4) Voronca, op. cit., p. 128 9. Culegere din com. Manastirem, jud. Doro-
hoiu, impart. de dI D Gr. Futuna : ..In seara lui Sf. Vasile, cerul se deschi-
de si vitele vorbesc. 0 femeie a scos capu' anurne pe fereastra. ca sa vada ce-
nt' deschis, dar capu' i-a crescut cat coserul,s'a urnflat amarnic si a ramas
teapan acolo--adaugandu-se, intr'o varianta pe care am auzit-o tot prat Mol-
dova ca tocmai la Boboteaza la urinaloarea deschidere a cerulni, s'a rugat lui
Duinnezeu sa-i faca mai inic capul.
 11

Prin jud. Covurluiu se povesteste ea un om avand capul

prea mic, a pandit in noaptea Sfantului Vasile deschiderea
cerului si a strigat :
Da-mi, Doamne, un cap mare!
$i curn el se afla cu capul printre drugii ferestrii, Dumne-
zeu i-a dat un cap mare cat un bostan, astfel ca nu 1-a mai
putut scoate de acolo vreme de un an intreg, Oa la cel-
alt Sfant-Vasile, cand s'a rugat iaras de Dumnezeu ca sa-i
dea un cap mai mic (1).
Populatiunile crestine din Macedonia,--dupa relatiunea u-
nui Roman macedonean,- cred ca cerul se deschide la Pro-
beleni, despre care sarbaloare am pornenit si mai sus ; a-
tunci oricine poate dobandi, de va cere dela Dumnezeu, ori-
ce. Un cioban a dobandit ubogalii, copii multi, sanatate si
vieata lungä, astfel ca a trait trei vieti de om, povestind
minunea pe care Dumnezeu a facut-o cu dansul.. Un
altul insä, cu capul prin grilajul ferestrii, in loc sa ceara un
ostnac de aur,- un oboroc de galbeni,a cerut un osmac de
cap, rugaciune care i-a si lost indeplinita, astfel ca a doua
zi, fierarii au trebuit sa strice zäbrelele ferestrii, caci omul
nu putea sa-si scoata capul.
Interesantä este si urmatoarea povestire.
Aproape and sa se deschida cerul, vitelul unui Wan a
scapat din ocol. Taranul I-a prins si 1-a legat de-un copac
si apoi fiind ostenit de atata goana, a adormit. Mult s'a mi-
nunat a dona zi cand sculandu-se, a gäsit vitelul spanzurat
de varful copacului. Minunea aceasta, totus este usor de in-
teles : el legase vitelul tocmai and copacii se plecasera la
pamant, ca sa se inchine, and cerul se deschisese, i astfel,
bietul c'obitoc a lost ridicat in sus si spanzurat (2).
Aceste credinte le intalnim si la felurite plopulatiuni din
Rusia ; .dupä una, cerul se deschide dela sine in ziva de
Boboteaza, and se face sfintirea apelor. Georgienii din Ca-
ucaz spun ea aceastä minune nu se intampla decal o data
(1) $eilitoarea. II, I. 194.
(2) Lazar Duma in Revue des traditions populaires. VII p 28.2 283 I .tr*o
poveste se spune despre un voimc, care, de pe lumea cealalta. a iqit pe lumea
aIba, agatandu-se d %arfuliIc copacilor an se incInnau iii iloaptea de Ins I le.
 12

la apte ani, farä a hotari anume and; celui ce ar avea no-

rocul sa vada cerul deschis, i s'ar putea indeplini toate ru-
gaciunile pe cari le-ar indrept4 atunci Celui-prea-inalt» (1).
Cerul, fiind socotit ca .asternut picioarelor lui Dumnezeu»,
se aude pe-alocuri ziandu-se c Dumnezeu este cerul ; a-
ceasta nu insemneaza Ca poporul confunda bolta cereasca
cu persoana lui Dumnezeu-tatal : Cer vra sa zia Cel-din-cer,
sinonim cu Ce/-de sus, si prin urmare, and se aude blas-
tamul : .Bata-te cerul, sa te bala», sau and un antec din
finutul Banatului striga :
Batuta,-i nana de ceri,
C'a Camas far' de cercei (2),
insemneaza .Bata-te Dumnezeu, sa te bata 1» si .Batutal
:

nana de Dumnezeu din cer».

Dupa cum am spus, cerul este socotit ca loca§u1 lui Duni-
zeu si al tuturor Slintilor si Ingerilor, cari in fiecare zi fac
sluibe in cinstea Sfintei Treirni. La miezul noptii anta ru-
gaciuni de slava si toaca de liturghie. Atunci anta si coco-
sii, intai cei sco§i la Mo§i, dupa cari se ieau apoi si cei-
ca sa vesteasa lumii miezul noptii (3).
Bunatatea lui Dumnezeu, prin cer se arata, ca si mania
lui. Ploaia, cheia imbiel§ugarii, dela cer, dela Dumnezeu vi-
ne, nu din nouri, caci daa vrea Dumnezeu, porunceste ce-
rului sa ploaie din senin, cum a plouat cu mana Jidovilor,
la intoarcerea lor in p'imantul slant. Rasboiul, ra'ula7ile,
seceta si oricare cumpa'n6, socotite ca ni§te osandiri durnne-
zee§li, tot prin cer i§i vestesc venirea :
Räsboiu va fi, and se va vedea o dunga rosie pe cer (4);
Rosata pe cer de se va vedea, inseamnä räsboiu: doi im-
parati se vor bate (5), daa nu cumva va fi bataie intre
vanluri (6).
(1) Revue des traditions popuIaires, XXII, j. 207.
() 1000 doine, strigdturi i (*naiad, Browv 1891, p 70.
(3) Cred. Rom din jud. Nearnt impart. de d-1 A. Moisei.Zicala -ttie
toa a 'n (din) cer" insemneaza: r§tie toate4.
(4) Cred. Rorn. din com. Tatarqi, jud. Suceeva, Impart de d 1 Al. Vasiliu.
(5) Zanne, Proverbile, IX, p. 287.
(6) .eziitoarea, Iv , p. 119.
 PARTEA H.
SOARELE
I. SOARELE.
Dupa socotintele poporului roman, soarele face parte
din lumea necuprinsa de minte a stelelor, dintre cari ea es-
cea mai de sama,---,e steaua lui Dumnezeu. (1),de oarece
la rásarirea ei, loate celelalte pier, i se sterg din cale. Ceea
ce crede poporul despre stele, prin urmare in parte si des-
pre soare, vom vedea mai departe.
Cu privire la cea dintai ivire a soarelui pe cer, pomenim
aceasta credinta bucovineana :
Se spune ca a fost o data un tanar frumos i cuminte, pe
care, pentru o credincioasa slujba facuta lui Dumnezeu, Zidi-
torul, ca rasplata, 1-a prefacut in soare (2).
Prin unele parti se zice cã soarele, ca si /una de altfel,
au fost niste Sfinti, cari urnblau pe pamant si luminau lumea.
0 data insä, s'a intamplat ca. o ferneie nesocotita a aruncat
in ei cu niste gunoiu i necuratenii, si din aceasta pricina
soarele si luna s'au ridicat pe cer (3).
Prin cele mai multe parti se crede, dupa aratarile Bibliei,
ca soarele a fost facut de Dumnezeu cu prilejul zidirii pa-
rnantului si cerului. Sunt insa nenumarate povestirile uncle
se vorbeste de tovarasia dintre Dumnezeu si Diavol (4). In-
tr'una. unde este vorba si de soare, cetim urrnatoarele :
(1) Seilitoarea, I, p. 233.
(2) Voronca, op cit., p. 590.
(3) Ibidem, p. 588.
(4) T. Pamfile, Povestea lamii de demult,Bucure0 1913, intreg cap. al zidirii
pdIndetelne
 14

Fa-and Dumnuzeu i Diavolul de toate si imparlindu-le, a-

junse si la podoabele cerului. Deci .s'apucara sa lmpreas-
cä soarele, luna si stelele. Cu stelele, a zis Dumnezeu ca sa
fie asa : sa le nurnere. Dar, sau a se punea in dreptul ste-
lelor vr'un nor, sau ea I apuca ziva, Is'a intarnplat asal si'au
ramas nenumarate. lar manie i slada cu Dumnezeu. Inca
luna soarele nu si-au fost impartit.
i

-- Daa crezi Ca le I el, alege-ti In singur pe care vrai,

i-a zis Dumnezeu.
Eu imi lean soarele, zise Diavolul.
Fie si asa -zise Durnnezeu ; a mea va fi dar luna si cu
ea voiu randui, iar tu cu soarele vei avea de lucru.
Dar soarele tare il frigea Ipe Diavolj, caci el avea de lu-
cru cu dansul.
De focul acela, uncle sa se ascunda ? A alergat sa Se as-
cunda in mare, dar Dumnezeu a luat apa. Se ascundea sub
nasip, dar tot il frigea.
Asa, a vazut cã e bine si di-a facut doua aripi, facand cu
ele ant peste toata lumea. Fratele sau, e vorba de un alt
diavolul, I-a invätat sa taie fiecare aripa in doua si sa le
infiga in cele patru Orli ale parnantului, aci singure vor fa-
ce vant intre ele si va fi mai bine. Piavolul a facut cum I-a
invätat si astfel s'a facut véniul.
$i and tuna si fulgera, tot el, dracul,e vina. Atunci sca-
Ora de manie asupra soarelui ca-1 frige, si pune nourii im-
potriva lui sa-I apere, mai ales la miazazi, and 11 frige tare.
Si ploaia tot el o da. Ii aduce c'un ciur apa din mare si
toarna peste dansul, ca sa se racoreasa 1de fierbinteala pri-
cinuita de soarej. i and (15 cu ciurul prin vazduh, plou8
pe pamant» (1).
Ziva in care Dumnezeu a facut soarele, a lost Miercurea (2).
Dupa o alta credinta, invederat din izvor carturaresc, soa-
rele nu este facut dela inceput ; el lumineazä lumea numai
dela Nasterea lui Hristos, ca i luna, and o sluga a strigat
Imparatului pagan de pe-atunci, uimita de noua infatisare a
firei:
(1) Voronca, op. cit., p. 147.
(2) Bildern, p. :71.
 15

Scoala, cã un alt lmparat e mai mare!

Pentru aceasta se crede ca Jidovii, cand soarele e la a-
miaza, nu se uita la dansul, ci intreaba pe altii (1).
Prin alte Orli se spune Ca soarele, la olalta cu luna
sielele, s'au aratat pe cer la Nasterea Domnului,si ea batra-
nul Cr6ciun, vazandu-le, a inteles ca la casa lui s'a nascut
Fiul lui Dumnezeu prin Sfanta Fecioara (2).
Unii spun cä soarele este ochiul lui Dumnezeu, .ochiul
lui Dumnezeu de tuna fiind ochiul de noapte. Astfel spun
si Licrainienii (3).
AO spun ca e scaunul lui Dumnezeu, ca este cununa lui
Dumnezeu si a Maicei Dornnului san ca este raiul (4).
Pe-alocuri esta socotit chiar ca fata a hit Dmnezeu (5), ca
o fiica a lui Dumnezeu, Ca e o femeie, ca numai pe timpul
verei este femeie iar iarna este barbat ; de asemeni este bar-
bat .cand se scoala Parziu., adica atunci cand oamenilor Ii
se pare ca rasare cu intarziere (6). Soarele e un tanär foarte
Uumos, Cu o Fara stralucitoare (7) ori o fiinta cu apucaturi
omenesti, clespre cari poveVi/e ne dau o suma de arnanun-
te in cari de multe ori aflarn soarele lipsit cu totul de ca-
racterul sau astral.
0 poveste a soarelui, i fireste, a lunii luceferilor, este
i

urmatoarea :
.Stateau fetele unui orn inteo gradinä, i lucrau si vorbiau
de-ale lor, si ce vorbiau? Saracul numara averea bogatului,
popa se 'nchina, vrabia viseaza lanuri de malaiu, eu Ii dau
inainte cu minciunile, iar fetele s'aprind de dorul dragostii
si cred Ca tot ce sboara, se mananca. Trec eu pe langa cele
trei fete de 'mparat si le dau .buna-ziva» ; fetele-mi raspund
si ma 'ntreaba ce mi-i pasul a graba? Eu rad in mine si ma
duc inapoi cu patruzeci si opt de anil
(I) Voronca, op, cit p. 314.
(2) lbidenz, p. 43.
(3) Revue des traditions populaires, IX, p. 421,
(4) Voronca op. cit., p. 230.
(5) Cred Rom din coin. Tepu. jud. Tecucin.
(6) Voronca, op, cit.. p. 590.
(7) Otescu. op. cit., p. 60.Cred. Rom. din jud. Tecuciu.
 16

Dupd mine trece feciorul de 'mpPirat vestit, cu pusca 'n

spinare.
Bund ziva you'd, trei fete frumoase!
Multumini dumitale, WO, -ha, ha, ha!
Si de ce rddeti voi, trei fete frumoase ?
Ca umbli cu pusca prin sat,ha, ha, ha I
Feciorut de 'mpdrat stã si se uitd la ele, se vita si stä, si
din mijlocul drurnului se trezeste rdzemat cu cotul de gard,
cu capu 'ntre palme i cu fetele de vorbd. Nu Vas puted in-
sird cuvânt cu cuvânt sfatul lor, dar cu bund samd cd ma-
nastiri nu puneau la cale. Eu, dela o bdtaie de puscd inain-
te, ascuns dupd coltul gardului, ma uitam printre nuiele, si-
atAta am vazut, cã fata cea mica s'a inaltat in vdrful picioa-
relor iar feciorul de 'mpdrat aim dat pAldria pe ceafd, gi-a
trains gurita, si pe urma, treaba lor ce-au mai fäcut.
Eu. utac ma cheamd,--cd nu-i bine sa te amesteci unde
nu-ti fierbe oala, --pi tdcere-as Inca i astäzi, dacd intAmpld-
rile nu si-ar fi luat sfArsit de-atatea veacuri. Anume: se in-
dragise fläcdul de fata cea sdracd, iar fata de fldcaul 1610-
rdtesc, tot cam asd. Intraserd in vorba, din vorbd la tArgu-
iald si Impiiearea le-a fost gata sa" se iee amândoi, i pe
pe urmä, ce-a mai fi, s'a veded. i zestre n'aved fata decal
camesa de pe ea.
Dar lasä, Iatà frumoasd,zis-a feciorul de 'mpärat,cd
tu singurd esti o comoard!
Si-s vinovatd eu, ?
Pe urmd iar s'a mai inaltat fata pe vdrful picioarelor, si
feciorul de 'mpärat iar s'a mai intins peste gard, si apoi s'au
desparlit.
La lunk aud zarvd mare la curie. Mdi, asta minune pe lu-
me! Auzi? Feciorul Craiului urea sd se "insoare cu o fatd de
sat! Ei, taci I $i tatd-sdu, i md-sa ce zic ? Apoi, de, tot ii
dau cd una ca asta nu se poate, cd au eilete pentru el, mai
alese, mai frumoase, mai bogate, i flacdul, nu, si nu, cd el
se face alugar ori se ineacd dacd nu-1 lasä in pace.
Mai bdete, dragul mamei, de ce umbli tu sd ne faci
rusine la bdtrânete? Hai? Nu vezi tu cum e obiceiul? 0 sa
zica lumea cd esti nebun, dragul mamei!
 17

lar el:
Foicica ,si-un alun,
Zice lumea ca-s nebun ;
Zic si eu, si zic mai bine,
Ca mai rar cuminti ca mine.
daca era vorba pe-asa cale, fa Mete, cum if socoti, dar
se stii ca moale nu ti-a fi capataiul. Era mama istui fecior
de imparat amard la suflet, si venin din crestet pand'n talpi.
Facea gurà multã, s5 rämAie pe-a ei, iar and nu puteà, in-
ghefa apa cu sufletul. Tace i rabd5 logodna, face si rabda
intreaga sAptAmânä de nuntä, saptamâna ceea care ar tre-
bul sa-ti pard scurtä cat o zi. Ca nora ti-i frumoasa, ca vre-
murile-s in toiul bielsugului, ca nuntasii ti-s multi si lautarii
ti-s alesi, toate bune si potrivite, sa-ti iei caciula din cap si
s'o bufnesti de pamant a veselie. Dar ti-ai gasit cu cataro-
iul de imparateasal Par'ca-i ningea pi-i ploua, par'ca i se ine-
casera corabiile CU cenusä pe mare ; mocnia si pufnia, si
nu-si mai avea loc.
Ca ce ai, mama, de esti asa de paclisita ?,o intreba
mirele.
Asa-s eu cate o data]
Da ce ai, maiculita, de esti asa de bosurnflata
Imparäteasa tacea i gernea ca un bivol care sta sa mute
pamantul din loc.
nunta s'a ispravit, si lumea loath a plecat pe la casa
ei, si pace par'ca era sa dainuiasca in curtea celui imparat
dar iaca mana diavolului se pune la mijloc.
Trebuia feciorul isgonit undeva, departe, pentru multe zile
pentru atatea cate-i trebuiau imparatesii sa faca de pefreca-
nie nurori-sei. A$a, se isca un rasboiu intre imparatia barba-
tului ei un imparat vecin. Osti se pornesc i de colo pi
i

de dincoace, iar in capul istor osti, insuratul de curand, cra-

isorul
Ca, lasa-l. imparafe, ca-i tanar, si mani-poirnani, and ii
inchide ochii. sa stie si el greutatile unui scaun, si s nu-i
para toate flori la ureche.
feciorul a plecat, si-a stat luni de zile, intregi, dud toc-
T. Pamf ile, Cend i podoabele lui. 2.
 18

mai veni vremea ca nevastA-sa sâ nascA. i asA ajungand

lucrurile, naste nevasta cea frumoasA doi feti-logofeti cu pa-
rul de aur crel, cA la soare sã te poll uitA, dar la ei, ba 1 Si
cum ii vede impArAteasa, iute le pune unghia 'n gat, si uci-
gAndu-i, ii IngroapA sub stresina casei,nimeni de dAnsii sä
nu stie.
DupA alt sir de luni, iaca se vesteste curmarea rAsboiului
pi paceA, cAnd feciorul de impArat trebuiA sä se Intoarca, iar
mA-sa sà-i spuie CA ticAloasa ceea de femeie 1-a facut de o-
cara lumii, CA in loc de copii, a näscut doi cAlei, de s'a in-
spaimAntat si a stat sä mond de mAhnire.
i unde-i, mama, nevasta ?
OsAnditu-o-am, in beciuri sA stea, 'Ana ce-i yeni s'o
judeci i s'o osAndesti cu moarte.
lar feciorul pi-a cAntArit gAndurile si-a zis :
Mai las'o chinului 1
iar a inceput vremea :sA curgA, atAta vreme cat trebue
unui om sä se topeasa de dragostea unei comori prApAdi-
te. Se ofilise feciorul de 'mparat, ca pärea o umbra de om ;
pi glasul i se topise, si mintea i se intunecase, i astAmpAr
nu mai aveA. UmblA asà nauc prin grAdinile curjii, se Intin-
deA pe iarb5, se culcA, adormiA i tresAriA in vis ; porniA In-
tr'altA parte, si asA, veni intAmplarea cA Intr'o searA sA se
aseze sub stresina casei, IA: gA cei doi brazi tineri.
Brazil istia crescuserA unul lAng5 altul, tocnriai pe mor-
mAntul celor doi crAisori ucii. I erau frumosi cu crAngile
Impreunate si verzi ca buratecul. In amurg, feciorul de impA-
rat adoarme, si in somn, vede cum cei doi brazi se prefac
incet, !met, in doi copilasi de aur, Incep sA se joace si sA
cAnte, iar cAntecul lor nu ar5lA alicevA decAt frAntura de po-
veste de pAn5 ici. A sArit feciorul de impArat ars si a plecat;
dar de atunci nu erA searA lAsat5 de Dumnezeu, sA nu se
ducA sA-si vad5 brazii.
ImparAteasa II urmAriA pas cu pas, si bAnuind pricina, se
gAndeste cht se gAndeste, i iat5 cA inteo bun5 zi crapA si
piere, dacA nu s'a culcd pe scAndur5 de brAdu1.
SA-1 tai, dragul mamei, pe cei de lAngA fereastr5, c5
numai asA mi s'a curmA boala, si astfel nu 1
 19

Veciorul nu-si da cu pärerea nirnica, si ingaduie. Din tru-

purile brazilor dureaza lemnarul doua paturi : unul pentru
irnparateasa i unul pentru fecioru-sau. Noaptea vine, si asa,
pe la miezul noptii, s'aude glas pornit din patul fecioru-
lui de imparat :
De mine-i mai bine,
Ca-i tata cu mine I
i Indata s'aude l altul, din patul imparatesii :

$i mie mi-i greu

Cu duhul cel Mu!
Imparateasa aude i asculta si 'n alte nopti, i temandu-se
de-o deslegare urita, Ii pune alte 'n cap: se preface din nou
bolnava de moarte, i spune feciorului ca ea cu zile nu mai
ramane, daca nu i-a face legatura cu otet i ceapa i spuza
din scandurile patului.
Feciorul ingaduie i asta. Vine sluga cu barda i despica
scandurile, si cum le despica, le pune pe foc. Para se
ridica si le cuprinde, i doua scantei mari tasnesc si se li-
pesc de podul cerului: una la rasärit i alta la sfintit.
lar rninunea asta 1-a trezit din nou pe feciorul de imparat
ca din groapa tintirimului.: si-a ridicat ochii spre cer i ure-
chile i-a auzit din nou povestea insirata pana aici. Putinta
nu mai avea sa isbuteasca, i nimic altceva nui mai rama-
nea de facut, decal sa scoboare in beciuri la nevasta lui cea
horopsita. Dar imparateasa ii luase inainte ; pusese diavolii
sa se bata in capete, pusese frigarile sa stinga apa descan-
tata i iaca, intunerecul se lumineaza i nevasta feciorului
de imparat se ridica in vazduh ca un bulgare de foc i se
lipeste de panza cerului.
Chipul lunii, zic unii ca-i chipul acelei neveste vrajite, pre-
facut de imparateasa cea farmacatoare.
Dupa asta, feciorul de imparat n'a mai trait mult; a mu-
rit de jale ; si din indurarea lui Dumnezeu, chipul lui a fost
ridicat in nouri. El este soarele zilei, care lumineaza intu-
nerecul, dar pentru slabiciunea lui de fire, blastamat a lost
de stapanul lumii sa nu-si vada niei o data nevasta.,
 20

bin infelesul povestii iese cil cei doi luceferi, de dimimea-

.1d si de sear& ar fi luat pornire dela cele doua scantei (1).

Nenurnarate povesti românesti dau soarelui un caracter o-

menesc ; dintr'insele, pe unele le vom vedea cand va fi vor-
ba despre dragostea lui cu luna. Aici pomenim pe scurt
urmätoarele:
0 poveste arala Ca o data, soarele a furat ferneia unui om
sau fata unui om (2);
Alta, ca soarele s'a iubit cu o vaduva (3);
Alta Ca soarele se 'nsoara c'o fata de om vaduv, isgonita
de acesta. Ea a cautat sa-1 vada la fat& noaptea, dupa ce
el s'a intors din lurne, lucru care i-a pricinuit o dureroasa
desparfire.
0 varianta bucovineana este urmatoarea:
.A fost odata un pescar Pescaria era singura lui hrana ;
CU pescaritul se imbraca el si pe copiii lui. 0 data se duce
la mare. Trage cu plasa, nu iese nimic. Mai trage si o a
doua oara, iar asa. Trage si a treia oara. i acum tot de
geaba.
Ce vor manca ei in aceasta zi ?se inireba suparat.
De o data i se arata un peste grozav de mare.
Daca imi vei da pe fata dumitale cea mare, vei avea
peste cat vei pofti.
Ifi voiu da-o I
Omul se duce acasa si-o aduce. Pestele a luat-o i s'a
cufundat cu &Ansa in valuri.
A dus-o inteun palat unde aveà de toate, dar ii era foarte
urit, cad el nu era toata ziva acasa. Noaptea, and venia, ii
da cu apa dintr'un sipusor pe la nas, i ea indata adormia.
Apoi, lepäda pielea cea de peste, de se faceâ om i rnergea
de se culca langa dansa, iar in ziva, cand ea se tre-
zià, se gäsia tot singura. De suparare si de urit, toldeauna
plangea, cerandu-se la el, cand venia sara, ca sa o duca a-
cask liana ce i.a fost j lui lehamite si a dus-o.
(1) T. Pamfile. Graiul yremurilor, Valenii de mnnte 1909, p, 21 7.
(2) Voronca, op. cit., p. 1:5
(3) !bidet:, p. 389: Soarele se iubiit cu o cucoanii vacluva. Ea avek o fata
si tot i.o tot ascundea, si tot ii intrebh:
Sfinte Soare, sfinte Soare, cfne-i mai frumoa9S?
Da soarele-i rAspundeà :
Sorica ta!
 21

lar merge pescarul la prins peste. lar trage de trei ori pla-
sa desarta. Vine pestele cel mare pi-i cere pe fata cea mij-
lode. I-o da. Se intampla tot asa: fata s'a 1ntors la parinti
Ina poi.
Pescarul din ce in ce tot mai putin peste prindeA, pan' ce
inteo zi n'a prins nici unul. lar i se ara-
ta pestele si-i cere pe fata cea mica. A
dus-o si pe aceasta. Dar acestia i-a spus
cea mare ca tin sipul cutare se afla nis-
te apa cu care are s'o adoarma; sa ver-
se apa i sa puie alta 'n loc.
Fata a facut asà, i seara, cand a des-
bracat pestele pielea, I-a vazut, cad era
Fig. I (1).
soarele imbracal in piele de peVe. Ea
a inceput a-I cuprinde st a-I desmierdA.
El de ciuda ca i-a varsat apa i i-a facut
impotriva, a alungat-o, sa se duca unde
va vedeA cu ochii. $tiA Ca sora ei a in-
vatat-o.
A pornit ea pe un drum,erA pe cea-
Fig. 2 (2). lurne, si mergand, a ajuns la baba Cloan-
la, mama lui. Aceasta cum a vazut-o, bucuria ei ca are s'o
mAnAncel
I-a aratat un Ian de grau i i-a spus ca pan' va veni ea,
lanul sä fie secerat, graul treierat, in saci pus, ba i colaci
sa gaseasca. ca de nu, o mananca.
Ea a inceput a plange. Cum puteA sa faca toate acestea ?
Soarele insa vedea toate si-i }Area rau, Vent la dansa ca
baiat si-i zise:
Taci, nu mai plange, Ca te voiu 86'0 eu!
Plesni dintr'un biciu si se facura toate dupa cum i s'a fost
cerut.
Cand veni baba Cloanta acasä, ciuda ei ca nu o poate
manca. Aceea aveA o catea cu dintii de fier, si cand strigA:
.sai pe &Ansa., o faceA mici fa:Mine.
(I) Soarele, din Divanul lui U. Cantennr ( 698) dupa Bian' i HodN, Bi-
bliografia romdneascd Peche. p. 358.
(2) Soarele, din stem. Moldovu, dupaGartea de iovdfdlord din 1643, Bianu
liodn op. cit., 1, p. 138.
 22

0 trimite sa-i aduca fluierul dela ea. 0 vede baiatul mer-

gaud. I se umple ochii de lacrami caci stia a nu mai sca-
pa de-acolo.
Stai sa te invaj eu ce sa faci !
I-a dat un vas cu apa si i-a zis ca pe unde va calca, sa
tot spele In urma ei : pe sari, pe prag, pe podea, si cand
va ajunge la catea, s'o spele si pe dansa.
Ea a facut asà.
and a vazut-o sora babei Cloanjei, s'a pus la oglinda sa-si
ascuta dinjii. Fata, cum a intrat, a apucat fluierul din cuiu,
si la fuga...
and se pomeneste baba, ea, de departe:
Sai pe ea!
A strigat la cajea. Cajeaua nu vrea, caci a spalat-o. Baba
o ameninja. Merge pe scari dupa ea. Sadie sunt spalate.
A pornit baba in urma ei, dar n'a putut'o ajunge.
0 vede baba Cloanja intrand cu fluierul intreaga-intregu-
fa, tocmai cand avea nadejdea cea mai mare ca nu mai e-
ste pe lume. De ciuda a si crapat
Vezi ce mi-ai facut ?a zis soarele Mi-ai omorit ma-
ma. Daca mi-ai facut asa, sa te faci si tu lunà, de-acum in-
ainte.
Si din acel minut a ramas ea, luna, pe cer. (1).
ate o data, chiar mama lui ii ajuta in rosturile lui de
dragoste, cum adevereste urmätoarea poveste:
.Era un baiet al unui om, dar asa de frumos si gingas, ca
nici fecior de boier nu era ca dansul. Dupa ce i-au murit pa-
rinjii, averea ce i-a ramas, a cheltuit-o,el n'a stiut cum se
face averea, s'a trebuit sa apuce In lume. Norocul ii juca,
dac6 el n a stiut cum sa-1 capete !
Se duce el printru'n sat ; il intalneste un orn :
Ce cauji, Mete ?
Slujba.
Nu-i veni la mine ?
Ba oiu venl.
Ce sa-ji dau pe an?
Au facut sa-i dea o vijea.
(1) Ghiluful, Craiova 1913, An. 1, no. 2, p. 3-5.
 -
23

Viteaua din ceasul acela a inceput a se face asa de gra-

sa si frumoasä !...
Cand implineste anul, ii manand lupul viteaua. Ramane
Fara nimid. Plange el. Il tocmeste stapanul ski pe alt an,
pe 25 pralini de grau. La nime nu era graul asa de fru-
mos ca la dansul: dela radacina 'Ana' sus era numai spic.
Vine un nour de piaträ si 11 face pamant
Al treilea an se apuca sa slujeasca pe un rnanz ce va fa-
ce iapa pe care o pästea el. Manzul s'a nascut si un an de
zile, tot ce manca el, manzului ii da, asa ca se facuse cat
un smeu; putea sbura prin lorfi le cerului. Cand a fmplinit a-
nul, si-a luat calul si a pornit prin nouri cu dansul.
In lira aceea se afla un imparat, si-avea o fata tare 'fru-
moasä pe care o tinea inchisa inteun foisor.
Baietul stia! Trece pe de-asupra si zice:
Ca lute, calule, sA te sui in foisor.
CA de fata impAratulni mi-i dor!
Ca lul a sArit peste.fereastrA si a intrat la fatA, a sArutat-o
si s'a dus.
Venind la alba vreme impAratul la dansa, sd-i spuie ca
i-au venit petitori, ea a spus cA cu nime nu se va marita,
decal cu acela ce s'a suit la &Ansa din nouri, in foisor. Im-
paratul a trimis si 1-a cAutat in toate partite, panA 1-a gAsit
si a fAcut nuntA. 0 nunta cum nu s'a mai pomenii! A jucat
nunta trei zile si trei nopti; si mireasa era asa de frumoa-
sA, in cat SI. soare, cand a venit drept amiazA si a
vazut-o, nu s'a dus mai departe. A stat in loc, a Mat razele
singure sA ardI cat au vrut. Tocmai inteun tarziu si-a adus
aminte si-a pornit.
Mama lui Sf. soare s'a supArat tare c'a ars atata lumea,
la amiazA, si 1-a dojenit.
-- Doamne, mama, dad am vAzut o mireasA asa de fru-
rnoasa I... CA de-ai fi vazut-o dumneata singurA ai fi stat in
loc si te-ai fi uital la dansa. Du-te dumneta, man2 cu razele
pe cer; eu voiu sta acasa si vei vedea-o.
A doua zi mama lui Sf. Soare a pornit in locul lui Sf.
Soare, si cand a dzut-o, a si intins razele si a luat-o. Mi-
rele s'a uitai buimacit de cap, apol s'a gandit :
 24

Ei, las' c'o ajung eu!

A incalecat calul si-a pornit. A mers el prin nouri, de-a a-
juns pana unde doarme vantul. (Vantul e sbuciumat de coar-
nele boului si de parii cei ciopliii. Acel care ciopleste parii
pe amandoua partile, in pamant si de-asupra, nici n'are la
ce mai muri pe ceea lume De obrazul omului, el (vantul)
se ingraja, ca-i moale).
Mai am eu mull pana ce voiu ajunge la casa lui Sf.
soare.
Ba n'ai mull; fa pe aicea,i-a zis vantul.
A dat pinteni calului, si la fuga, in sbor.
Ajunge la mama lui Sf. soare. Intra in casà. Ea I-a intre-
bat.ce cauta. El i-a spus ca slujba.
Eu stiu ce slujba sa-ji dau? Dar asteaptt sa vie fecio-
rul meu acasa, ca poate el ili va gasl.
(Sf. soare pleaca de acasa tar& si vine seara Miran, de
cele ce vede, de femeile maritate ce umbla cu capul gol; u-
nele au copii si tot cu capul gol umbld pe sfantul parnant,
de le vede Sfantul soare; acesta e mare pleat).
Vine seara Sf. soare acasa si maica-sa ii spune de flecaul
ce cere slujbä. 11 chearna la el:
Ce slujba sa-li dau ? Doar sa te trimit sa mergi in lo-
cul meu mane cu razele pe cer. Te-i &ice?
M'oiu duce; de ce nu!
laca drumul pe care ai sä-I apuci...
A cloua zi mirele porneste. Cand a fost la pranz, vine Sf.
Pelrea cu o prescure s'un pahar cu vin, mancarea lui. Un-
de li-1 prinde pe SI. Petru si-1 incepe a bate! De-abia a sca-
pat din marine lui.
Ajunge }Ana drept amiaza. Vine SI Hie §i-i aduce manca-
re.11 prinde si pe Sf. llie si-i trage un puiu de bataie.
Seara la achindfi, vine singura mama soarelui. 0 bate si
pe dansa bine.
Vine el acasa.
Ti-ai facut slujba?
Mi-am facut. Mergi singur si-i vedea dada nu ti-a pia.-
cea.
Porneste a doua zi soarele cu razele. La apreinz, Sf. Petru
'11 ocoleste,se terne sa se apropie.
 25

Da hai mai tare, Petre, ca mi-i foame I

Da,--zice Sf. Petru,--m'oiu duce, cà iar sa* ma bap?
Aude si de Sf. Hie acelas lucru. Seara ii spune l mä-sa
ca a batut-o.
Vine seara acasã si-1 chiama pe argat:
Da stiu cä mi-ai facut buna treaba. Halal !
Da ce-am fAcut ?
Da pe Petrea, ce I-al batut?
Da Sf. Petrea, ce a lost asa de prost de a lasat lupul
sa"-mi iea viteaua (c5 St Petru e pe lupi). Eu am slujit un
an pentru d'ansa si el alte vite din card nu si-a gdsit; tocmai
pe a mea sä i-o dea s'o trianAnce ?
Ei bine, da pe Ilie de ce I-al batut ?
Da de ce am avut un grAu add de frumos.slujisem un
an pe dânsul,--si el a dat o piatra tocmai pe graul meu gi
mi 1-a stricati
Da pe mama mea de ce o ai batut-o ?
Da mii-ta de ce-i catea biltrthg,
Si mi-a luat mireasa din mana!
-- Care mireasa ?
Aceea care sade inchisa in camara!
Aceea e mireasa ta ? N'am stiut-o ; du-te i ti-o lea I
A luat-o pe cal si s'a this!. (1).
Prin unele pArti se zice cä SI. Vârvara este mireasa soa-
relui (2).
Inainte de a räsiiri, soarele umblã prin raiu, alsaturi cu
Dumnezeu si cu toate cetele ceresti, i cand este sä rasar5,
poarta raiului se deschide in läturi. Pentru cinstea raiului,
a lui Dumnezeu si a Siantului soare,ochiul Ziditorului (3),
se cuvine ca macar in timpul räsaritului, omul sa se fereas-
cä de a face vre-o fapta uricioasa ; intre allele, nu este bine
sa se mature casa i sa se dea gunoiul spre räsarit (4); fa-
(I) Voronca. op. cit., p. 606-8.
(2) T. Pamfile, Sdrbiltorile de toatnnti, p. 154.
( ,) C. R.Codin, Legende, p. 1-2: ,Pe cer a pus [Durnnezeu] soarele, carc
nu e decht un ocniu al lui Durnnezeu. D'aia dud mergem d'a 'ndaratele. soa-
rele plinge i diavolul ride".
(4) Cred. Rorn. din corn. Tepu, jud. Tecuciu. -Gorovei, Superstifii, p. 144:
,,Gunoiul nu se svarle nici o data in fata soarelui, ca-i pAtezi fata, si el, pe
urrnA, vara, ni arde samAndturile iar lama Iasi frAtt slobod gerului, de ni ga-
teste vitele l pe noi, cu frigul lui . ,,Fetele mari, dupa ce mAturd, sir nu as-
varle gunoiril in spre suare, ci in alta parte, cA numar ash se mAritA degraba".
 26

and astfel Duminica, se savarseste un mare pAcat, cad gse

colbaieste fate' Sfantului soare. (1).
De aceea, atat vrajile, cat si descantecele, prih ajutorul
carora femeile cearca sprijinul si altor spirite, in afarA de
Durnnezeu, se fac inainte de rAsAritul soarelui,gpan' a nu ea-
sari soarele., pentru cA dupA rasArire, Sf. soare, care toate
le vede, nu le-ar mai ajuta. Atata cinste i se cade, caci el,
cu razele sale taie balele vrAjmasului, -ale dracilor,--eari dela
cAderea lor au rAmas in cer, si le face sa nu mai aiba nici
o putere.
In pragul rAsAritului, cu putin inainte de a se lumina de
ziuk de a se slomni (2), de a se sa-mcela (3), de a sànce-
16 zorile, de a zori de ziuA, de a se reva-rsà de ziul (4),
soarele manand bine ; si apoi se iveste.
Partea dincotro sau ineotro rAsare soarele se chiaml Ra-
seiril, Rasarilul soarelui, R5seirire, Soare-r6sare, Ra'sdri
(5) sau R6s5rila soarelui. Megleno-Romanii ii zic balirea
soarlui (6).
Tot cu aceste numiri se boteazA si vremea pe cand rAsa-
re soarele.
Locul de rasArire al soarelui, pentru aceeas localitate, se
schimbA in curgerea anului, and mai spre .miazAzi, cand mai
spre miazAnoapte. DupA credinta populara, aceasta se intamplA
fiindca soarele se satura de privit rautätile si nelegiuirile ce
le vede pe pamant, si cauta sa NO Inteo parte. Dumnezeu
ins& in dragostea lui fara masurä pentru zidirea manilor
sale, no se indura sa-1 lase, si de aceea a pus strap in ce-
le doua parti, doi Sfinti cari au porunca sa-i atina calea. In
partea de catre miazanoapte se afla pazitor San-Toader cu
caii lui, care il mana spre miazazi, cand soarele ajunge cu
fuga pana la dansul, iar spre miaza-zi se afla straier St Ni-
(1) Marian, Sarlattorile, I, p. 104.
(2) G. Ciauanu, op cif , p. 34.
(3) I. Boceanu, Glosar de cuvinte din jud. Muscel, Bucure§ti 1903, p. :0.
(4) Frâncu-Candrea, op. cit., 15. 20.
(5) Marian, Scirbatorile I, p. 107.$ezdtoarea, V. p. 121 *i 125.Tepu, jud.
Tecuciu.
((i) P. Papabagi, Meecno-Ronaintii, II, p. 35.
 27

culaie sau Sân-Nicoará, care-I opreste din fuga si-I intoarce

din nou spre miazanoapte (1).
Dupa o alta legenda, soarele fuge spre rniazazi cu 9 cai
inhamati la telega, calariti fiecare de ate o baba, iar Sf.
Toader ii alunga tot cu 9 cai, pe cari calaresc noua" mosi,
din cari, cel de-al noualea este Alex6. Alexa este acela ca-
re gaseste calea pe care soarele se furiseaza prin poarta
cerului (2).
De caldura, ca si de frig, soarele sufera ca orisicare om.
La Vinerea-mare, and vrernea fncepe sa se raceasca sim-
(itor, soarele isi cumpara si el cojoc (3).
Soarele rasare intotdeauna posomorit, din pricina prea mul-
telor rautati pe cari le vede ; vesel nu räsare decal de do-
ua ori pe an : Li I i g oviVenie l la PaVi. Unii adauga §i
Sâmzienile (4).
Prin Bucovina se crede ca supararea aceasta vine din pri-
cina unei dragoste nenorocite... a soarelui.
.Soarele e un om, e flacau el Inca; nu-i insurat. Povestea
lui e asa :
Zice ca era la un imparat o fata frumoasä, si soarelui a-
pa i-a lost de draga, c'a mers la fatal sau s'o ceara. Tata!
fetii n'a shut cã acela-i scare ; a zis ca, cum a da-o dupa u-
nul ce n'are nimic! Si n'a vrut s'o dea.
Acolo, la irnparat, in ograda, era un prooroc, un nazdra-
van, si aceluia ii era draga fafa. i s'a bagat de argat, doar
ar putea-o capath.
(1) Credinta tutoveana, auzitä in BarlackAlbina 1, p. 641 2: cSoarele, sa-
tul de privelistea acestei lumi, vreit s fuga, sa nu-i mai vadá fata: de aceea fu-
ge dela rasaritul adevarat, când in spre miazazi, i cu ploi i ninsori, cauta sa
orbeasca pe Sdn-Toader. ce-i pazeste calea rn aceasta parte, fiind pus de Dum-
nezeu anurne. Dar San-Toader, cu cei noud cai ai sai. ii iea la fuga 13 sapta
mani alunga inapoi spre rasarit. Vazand ca nu-i chip de scapare, soarele o
lea inapoi spre rniazanoapte i fuge mereu liana and se intalneste cu alt stra-
jer pus de Durnnezeu in aceasta parte. cu Sdn-Nicoard §i-1 intoarce inapoi spre
rasarit. In aceasta parte o data si o data tot va seal* caci pe cand San-Toader
e tartar si are cai, Sin-Nicoara e batrang.
(2) Albina, 1, p. 643.Vezi i Voronca, op. cit., p. 643.
(3) Cred. Rom. din jud. Tecuciu, corn. Tepu.Cf. T. Pamf Ile, Sdrbdtorile
de toamnd, p. 61.
(4) Voronca, op. cit., p. 337.
 28

Vine soarele la dansul si-i spune :

Nu mi-i putea ajuta s'o fur?
Nu ti-oiu Oita, zice el, a i mie mi-i draga ; si eu vreau
s'o ieau.
Da, zice soarele, uncle ti-a da-o tatäl ei, daca mie nu
mi-a dat-o, ca-s soare! Fa bine,ii zice soarele, si-mi ada o
leaca de apa dela fântana, sa ma spal.
Nazdravanul 1-a ascultat i s'a dus sa-i aduca. Pana sa vi-
na el, soarele a furat fata si a sorbit-o cu el pana la cer.
Cum a venit nazdravanul, el a si tiut ; fuga a mers la im-
Oral si i-a spus ca soarele i-a furat fata.
Ce mi-i da mie,zise el,sa ti-o aduc ?
Ce sa-ti dart! Ti-oiu da fata i coroana, si te-oiu rasa
pe tine imparat.
El s'a apucat si a facut sari pana la cer i s'a suit. Aco-
lo, cum a ajuns, s'a rugat la soare sa-1 prirneasca de argat.
Bine, zice soarele, te-oiu priml la cai,ca- soarelo are
palru cai (1) 1 cu ca-rula aceea umbla".
El n'a vrut; a zis ca el nu stie la cai, dar va fi asa pe
Iângã gospodarie.
Soarele s'a dus de acasa si-a lasat pe mireasa lui s'o pa-
zeasca ma-sa. Ea sta inchisa intr'a douasprezecea odaie. Cum
a plecat soarele, nãzdravanul se duce si deschide toate usi-
le,ma rog, ce nu poate un nazdrävanlsi ajunge la &Ansa.
Ea s'a speriat and 1-a vazut.
Cum de ai venit aice ?ii zice ea.
Am facut scara paa la cer, cäci rn'a trimis fatal tau
sa te ieau.
lea-ma,---a zis ea,ca nu mi-i drag, macar ca-i soare
si-i asa de frumos.
Si-a luat-o, si s'a dus. Cand a venit soarele acasä, a ga-
sit usile descuiate i pe mireasa lui nicaieri.
Ea s'a marital cu acela, dar soarele de atunci nu si-a mai
gasit de potriva ei, ca sa-i placa, si de aceea, tare e supa-
rat ea e neinsurat.
(I) Caii soarelui sunt porneniti mat departe in cantecele despre .trista dra-
goste a lui cu luna. Cf. Sa:neanu, Basmele romdne, p. 978: Romanii ii nu-
meau, prin Ovidiu, equi flammileri.Duruy, Histoire des Grecs,.1, p. 27: i Ore-
m i§i inchipulan pe snire. cu capul radiant, mânind patrn cal.
 29

Sä luati sama ciind merge soarele : el inteuna e supra(

Numai de dou5 ori pe ani e vesel: in ziva de PaVi in 1

ziva de BlagovWenii. illunci, asa e de lurninos si joacA. cI

para-s trei sori. Unii zic ca-s trei zile in care e vesel,par-
cit si de Sdniiene..; de allfel, intru una soarele e suparat» (1).
Prin jud. Tecuciu se crede cã soarele rasare in totdeauna
vesel, caci atunci stà in gura raiului (2).
Soarele räsare din apa ; dovada despre aceasta sunt stro-
pii de apa cari picurä de pe fala lui cand se vede putin ri-
dicat pe zare, si pe cari noi, nestiutorii, ii numim raze (3).
Fiind iesit din apa, soarele este curat ; de aceea este p-
eat ca cinevA sa-1 priveascâ, inainte de a se spala. Unul ca
acesta va capata i boala de cap numit5 soare in cap, care
in deobste se dobândeste si de oricine ar privl rasaritul (4),
caci «cine-i pune sA se uite, tocmai ei, niste pilmanteni, la
un soare, care in clipa rds5ritului, e o irnparateasa straluci-
toare. ? (5).
Când räsaritul soarelui e mandru, se crede cä peste zi vre-
mea va fi frumoasA (6), «ziva bunã, de diminealã se cu-
noastel».
Daca la Bunaveslire, soarele r5sare disdediminea(ã,ade-
cä dad se pare a rasare mai diminealä ca de obiceiu, lu-
cru ce se intamplä and cerul si väzduhul este curat,se
zice ca primavara va fi timpurie (7).
Daa la Ovidenie soarele rasare in senin, se crede ca pes-
te an va fi bielsug in roade; daca räsare in nouri, se zice
ca vremea va fi secetoasä si prin urmare, bucatele nu se vor
face cu prisos (8).
CAnd soarele rasare in nouri, vremea se va stricA peste
zi (9).
(1) Voronca, op. cit., p. 608 9.
(2) Culegere din coin. Tepu.
(3) Idem.
(4) V oronca, op. cit., p. 611.
(5) Ibidetn, p. 612.
(6) Sezeitoarea, IV, p. 120.
(7) D. Dan, Straja, p. 96.
(8) Cred. Rom. din corn. Tepu, jud. Tecuciu.
(9) Sezdtoarea IV, p. 120.Zanne, Proverbile. IX, p 372.
 30

Cel pe care II apuca soarele intr.() zi intai in pat, nu mai

face avere (1).
Cu privire la rasaritul soarelui in ziva de Bunaveslire se
crede urmatoarele :
Daca soarele va iesi din nouri de dimineala, timpul va fi
«de vreme., adica roadele campului vor creste mai curand
ca de obiceiu ;
Daca soarele va räsari in nouri si nu se va vedea decal
la amiaza, timpul va fi «la vreme., adica va fi ca de obiceiu;
Daca soarele va rasari in nouri si nu se va vedea decal
catra seara, e semn ca timpul va fi «tarziu», adica desvolta-
rea verdelii va intarzia.
Pentru aceea§ zi, ivirea soarelui se pune in legatura i cu
fetid de popusoi cari vor da roade mai din bielsug in anul
acela. Astfel:
Daca soarele va iesi din nouri dimineala, popusoii cari se
vor samana mai de vreme, vor fi cei mai buni.
Daca soarele se va ivl de-amiaza, vor fi mai buni popu-
soli cari se vor samana ca de obiceiu,«popusoii mijlocii».
Daca soarele va rasari din nori catre seara, «popusoii tar-
zii. vor da roadele cele mai bune (2).
Fie socotit ca voinic cu fata luminoasa, fie inchipuit sub o
alta infatisare, poporul roman crede Ca nu soarele merge
singur pe cer, mai ales in intaia jumatate a zilei, and ur-
meaza sa urce greul suis al cerului. Soarele, spun unii, mer-
ge vesnic calare pe un leu (3),asa cum il zugravesc zo-
diacele (carlile de zodii): calare pe o parte a leului (fig. 3), -
iar allii cred ca aceasta se intampla numai pana Ia amiaza.
Pe alocuri se crede ca. 0115 la pranz, soarele este ajutat
la urcus de un bivol, iar 'Dana la amiaza de un cal (4), ori
bivol si cal, ori bivol si leu (3), ori de un iepure schiop (6),
(1) Cred. Rom. din corn. Tapu, jud. Tecuciu
(2) Marian. Sdrbdtonle, II, p. 223
(3) Otescu, op. cit., p. 61.
(9) Ibidem, p. OU, Sa nu fie cumva acea,ti credinta in legatura cu faptul
ca vara soarele rasare imediat dupa constelatla taunditi, care ar fi bivolul pe ca-
re ca1are§te soarele §i and apune, se vede in urma lui constelatia leului sau
calub.
(5) Ibidem.
(6) Cred. Rom. din jud, Tecuctu.
 31

ori numai de un lea, care va merge slobod pima' la amia-

z'd (1).
Prin Bucovina se zice cä soarele e tras .1a deal>> de doi-
sprezece boi, pAnä la amiaza, and il lasa si se intorc in-
därät. De aici Incolo, va fi dus de sapte iepuri.
Pe-alocuri se spune Ca soarele
merge'nlelega lui trasa de 9 cai (2).
Unii cred a dela amiaz5 si pa-
nA seara, soarele merge pe un leu
impiedecat, aci, venind calea .1a
vale., de-ar fi leul cu picioarele slo-
boade, ar merge prea repede i ast-
fel ziva s'ar incheia mai curând (3).
Calea soarelui pe cer, dela räsä-
rit si pan'd la ameazii, se prubulu-
eVe, adia se pretueste, se soco-
teste in sulili, haragi, bele, ciome-
ge, copaci, slaturi de om s. a. De
Fig. 3 (4). pild'a : .e soarele tridicati de douä
suliti, de-un harag, de trei bete, de-un .ciumag., de un stat
de om, d'un copaciu..
Vremea, dupd locul soarelui pe cer, se zice a este :
In faplul zilei, la ziu6, dimineala, disdimineala san des-
nild (5), putin chip ce soarele a räsarit ;
Prânz mic, prânzul (6), pranzi§or, pra'nor (7) sau prân-
zul ce/ (a1) mic, and soarele este cam de trei suliti, sau la
a treia parte din urcus ;
Improor, Impror, neiproor, na'pràor, prânz sau prânzul cel
mare, and soarele a sträbãtut jumatate din urcusul cerului,
ceea ce-ar fi pe la ora 9 sau 10 inainte de amiazA ;
(1) Idem.Ct. G. Ciaupnu, op. cit., p. 82 3. CU de absurda e legatura a-
ceasta, tot acolo : Nu-i vorbä. carul i caii de foc ai acestuia cat soarelut, dupa
Inchipuirea greceasca i indiana, a lui Helios, 1-1 dat Ronfânul Sffintului Ilie :
chestie de asemänare de nume intre Elios si the, de care avem atitea exe.mple
in Mitologie..
(2) Convorbtri literare, XL11, p. 488.
(3) Cred. Rotn. din corn. Tepu, jud. Tecuciu
(4) Dupa un vechiu calendar cu vadita.
(5) D. Dan, Straja, p. 93.
(6) Frâncu-Candrea. op. cit., p. 21): La prdazuf, pela 8-9 ceasuri.
(7) Ion Creangd. VI, p. 35.
 32^

Primzul mare sau sub-amiaz5 (pron. pop.: supl-agneaz4

pe la ora unsprezece (1).
Cand soarele Isi ispraveste urcusul, cand grin urmare
sta gala sa scoboare, se zice ca-i de-amiazä, la amiaz6,
in amiazâ, timiazazi, la sau d nämiaz, nâmiaza-, nemiaz,
n6miez, pranz, prónz bun, la cruce, cruce-amiazi (2), in rils-
cruce sau in rãscrucele cerului.
Aici se crede cã soarele se odihneste "cat ai clipl», man-
and un colt de prescura si band un pahar cu yin. Cel ce
munceste in acest rastimp, face un mare pacat (3). Credin-
Ia ca soarele la amiaza se odihneste, o intalnim la licra-
nieni (4) si alte populatiuni rusesti (5).
Acum, soarele, care dela rasarire nu si-a aratat decal o
fata a lui, si-o schimba, aratandu-si-o pe-a doua, cu care a-
pune chiar (6).
Cine s'ar putea uita la soare clrept de-amiaza, ar vedea
inteinsul chipul lui Dumnezeu (7).
In gacitorile sau cimiliturile sale, poporul zugrayeste ast-
fel soarele ce straluceste pe intinsul cerului :
Caciula fArtatului
In miilocul satului (8).
Am un bulgAre de aur
joacit pe-o piele de taur (9)-
(1) Marian, Sdrbdtorile I, p. 107. Dat. Rom. din coin. Tepu, jud. Tecu-
ciu.Ion Creangd, VI, p. 35-6.
(2) Totus, in Marian, Sdrbdtorile I, p. 12, cetirn : priinz mare, crace arniazi,
inainte de ora 12.
(3) Vcronca, op. cit., p. 338. Ibidem, p. 389: La amiazi se sede, nu se lu-
creaza, el atuncea soarele doarme o minuta, un ceas. Sf. soare se rnânie, zice:
Eu, cd-s soare, i stau. da tu sa nu stat?,, Atunci se pare ca-i este dat i Ne-
curatului sä tacd tot soiul de rautdti.
(4) Revue des traditions populaires, IX, p. 422.
(5) Ibidem, XXII. p. 195.
(6) Voronca, op. cit.,p . 588.
(7) Cred. Rorn. din \ icovul de sus, Bucovina, impart. de d-I P. Carstean.
(8) Gorovei, Cimiliturile Romiinilor, p. 350 : varianta in N. Pdsculescu, Lit.
pop. rom., p. 100 Jar când e gata sa apuna, se citnileste:
aciula sfartarului
In marginea satului.
.(9) Gorovei, op. cit., p. 849 : sau la Pdsculescu, op. cit., p. 100:
Au un mar de aur,
joaca pe piele de taur.
 33

Am un mar aurit,
Umt la pe sus rfitticit.
Cercelu*ul doamnei
*aden fundul oalei,
adica :
lSoarele, strälucitor cal cercelul doamnei, stä in fundul
Kerului, asernänätor clopotului Saul oalei. Se poate insa Ca
aid, oala s5 fie cerul, ca ml clopot cu gura pe Ornant, in fun-
dul aruia le vede soarele, ca §i cum in fundul unui clopot s'ar
veda cercelul sau loarla de care se spanzurd limba clopo-
tului. In leghlura cu acea toarta sau ureche, poporul spune:
loarla, Ioarlele sau lorfile cerului, printre cari sboard
caii näsdrävani ai feti-frurno§ilor §i de cari, pe vremea po-
lopului, s'a lost apucat cu mânele un urias, a sà nu-1 ine-
ce apele.
Am un cocolo* de unt,
Toate vaile le ung.
Cine arde i fum nu face? (1).
La arniazä necuralul se intoarce cu spatele la soare §i de a-
ceea Sf Ilie aruna cu sägelile dupd dânsul, ca sä-1 uci-
dh (2).
Unii oarneni, in sfar§it, zic a este bine ca nici din casa
sä nu iasa pe aceasth vreme, iar allii se tern de vânIul cel
MrIicus (3).
Child soarele sträluce§te <<in seniro, se zice Ca c<e soare.,
stare dorita de femei pe vremea ghiliIului phnzei, §i de mun-
dfori, pe vrernea treieratului. Acest .soare., adich :aceastâ
vrerne senina, se poate -cunoa§te de mai inainte, de cei ce
viseaza Mc, cu o noapte mai inainte, sau de femeile cari
viseaza o inireas6 (4).
Caldura soarelui din timpul verei, se zice cä e hothrith
de Dumnezeu ca sA se coach holdele ; and aceasta aldurà
(1) PAsculescu, op. cit., p. 99-100,
(2) Voronca, op. cit., p. 589.
(3) Ibidem.
(4) Cred. Rom, din com. Tepu, jud. Tecuciu.
T. rarnfile, Cent! si podoobele liii. 3.
 34

nu este de ajuns, i se trimete intr'ajutor niste balauri, cari

o mAresc (1).
gln soare nu se poate Lin ofi si cine, mai ales atunci
and arde, adia dogoreste tare; atunci, numai holii i oa-
menii iubâreli 11 pot privi. AceastA arsiI6 (2), z6duh, z5duv,
zAptia16, cr6p6I, cràpel (3) sau coc6/, care aproape nu se
mai poate indurA, se crede a fi un semn de ploaie (4).
Totus nici odatá soarele n'ar puteA supArA lumea cu nes-
pusa lui arsifä, daa ar bate antul. In aceaslä privinla po-
menim numai aici, cunoscuta povestire de intrecere intre
vAnt, pe de o parte, si soare si ger pe de alta, pe care o
au aproape toate nafiunile (5).
CAnd zilele dinaintea unei zile, n'a fost vreme frumoas5,
ele se vor schimba, daa soarele strAluceste macar cAt de
putin in seninAtate (6).
Une ori cerul este aptusit cu o cearA usoarA, ceea ce fa-
ce ca soarele sA parA incunjurat de un cerc (7), cercul
sau ceàrcàri (8), care se crede a fi un semn prevestitor de
ploaie (9).
(1) Voronca, op. cit., p. 29.
(2) In asezamantul pentru scoli al lui Constantin Voda Moruz, din 24 Main
1803. se scrie (Uricar, Ill, p. 29 si originalul in romaneste i greceste pastrat
In Muzeul ,,Saint-Georgesu din Bar lad): Stiinta ee deplina a fiestecareia, in-
vataturi, se naste din necontenita silt* iar din silinta ce se face randuri-ran-
duri se naste uitare; pentru aceea nu este voe a invath cu contenire, decat nu-
mai Dwalimcele i alte praznice imparatesti si in vremea arsitilor cdnesteu.
(3) Boceanu, op. cit., p. 7.
(4) Marian, Sdrbdtorile, I, p. 118.$ezdtoarea,IV V. p. 120.Zanne, Proverbile,
IX, p. 372.
(5) Cf. Saineanu. Basmele romdne, p. 996-997.
(6) Marian, Sdrbdtorlle, I, p. 120.
(7) Un cantec de pe Tarnave (1000 de doine, strigaturi si chiuituri, Brasov
1891, p. 209) ;
Bata-te, mandruta, bata...
Cereal cel de Idugd soare,
Dragostea noastra cea mare.
$i unul moldovenesc (T. Pamfile, Cdntece de lard, p. 186) :
Cercdnel de ldngd Iund, Scrish de manile tale.
Spune-i badii voie bun& ; Si mi-o trimete pe vant,
Cercdnel de Idngd soare, Ca sa vie mai curand,
Trimete-mi, bade, scrisoare Ca nu mai pot de urit !
(8) T. Bud, Poezii populare din Maramures, p. 76.
(9) Marian, Sdrbdtorde, I, p. 1 19.
 35

Alte ori, soarele pare frânt in dou5 buati ; poporul zice

atunci câ sunt doi sori pe cer, ceea ce ar prevesti fin Ms-
bolu (1); alte ori se pare a sunt pe cer Lrei sari, ceea ce
se socoteste tot ca tin semn prevestitor de résboiu sau ca
unul de .sfadä intre'mpärati. (2).
MergAnd cätre apus, soarele trece pe la chindie, care se
mai chiamfi i cina-mica, de-amiazä'n-de-seard, su-nimiez(3),
ofinâ, ofini/a- sat! ufina' (4), and dupä credinta unora, soa-
rele se odihneste putin ; apoi, soarele merge pe la loac6 si
in sfArsit, apune sau sfinlesle.
Atât vremea apusului, cat i locul unde apune soarele se
chiam5 si soare-apune (5), sfinfil, asfinfil, scapjf (6), scare-
capa'l (7), sc6p61alul soarelui (8), sca'pa'lat sau scápãfi5 (9).
Macedo-Românii ii zic sca-pilarea soarlui.
Când soarele apune fiind cu totul acoperit de nouri, se
crede ea' nu peste mull va plouâ (10). Prin jud. Baau se
crede Ca aceasta este un semn de vreme bund (11).
Adesea, soarele intAmpinä pe zarea apusului numai niste
rasii de nouri pe cari ii impurpureaza foarte frumos, aratân-
du-se in acelas timp printre dânii. Atunci se pare a soarele
se opreste putin in pragul asfintitului si ApriveVe, se uila
sau caulei inapoi.. Aceasta se socoteste ca un semn cã vre-
mea se va schimbA, adia se va stria, daa pand in ziva
aceea a fost bunS (12), sau se va indrepla,daa pSnã atun-
ci a fost rea (13).
(1) Zanne, Proverbile, IX, p. 372.
(2) .ezdtoarea, VI, p, 55.
(3) C. R.-Codin, Mgerul RominuIui, p. 361.
(4) T. Bud, op. cit., p. 31,
(5) $ezdtoarea, V, p. 125.
(6) N. PRsculescu, op. cit., p. 876.
(7) C. Radulescu-Codin, Ingerul Romdnului, p. 360.
(8) Dela. Rom. din jud. VAlcea, impart. de d-1 I. N. Popescu.
(9) Viciu, Glosar, p. 75. Culegere din corn. Domnita, jud. B.-Sarat.
(0) Cred. Rom. din com. Ciurgti, jud. Tutova, comunic de d-I G. V.
u§nea,
(11) Cred. Rom. din corn. Ardeoani, impirt. de d-1 D. I.,Procopie.
(12) eziftoarea, IV,p. 120.Zanne, Proverbile, IX, p. 373. Voronca. op. cit.,
p. 926.
(13) $ezdtoarea, X, p. 6:3.
 36

lata o povestire bucovineana in care se aratä ca inteade-

var soarele se poate opri in pragul asfintitului :
.Era sa se marite odata o Fara. ; *'ama era Sambata la toa-
Ca si ea Inca nu gatise de cusut camesa de mire.
Sfinte soare,
Sfinte soare,
FA ziva mai mare !
se roaga ea la Sf. soare cu lacrimile in ochi. Sf. soare
a ascultat-o s'a slat pe cer pana ce a lost ea gata cu came-
sa. Da mama lui Sf. soare nu-si afla loc, asteptandu-1 acasa
cu scaldatoarea, cad ea stia .cand era vremea sa vie. (Ca
soarele cand vine acasa, se spala de toate rautatile Cate le
vede pe lume. El e alai de patat i plin de colb si de gu-
noaie, cad sunt oameni ca arunca cu gunoaiele inaintea
soarelui, on alti oameni nu se indosesc and merg pentru
dânii afara, sä se intoarca cu spatele, sä nu le vada Sf.
soare ori Sf. luna trupul, caci e foarte pacat. El, de toate
ce le vede, pana seara. vine asa de suparat si imbatranit!).
In seara aceea, vazand mama lui Sf. soare cã nu mai vi-
ne, a gandit ca I-au mâncal vrco1acii. Spaima ei! In sfarsit,
intr'un tarziu, iatá ca vine si Sf. soare.
Da bine, ce ai stat asa de mull ? Vai de mine, ce frica
am tras!
Am stat, mama, a nu-si gatise o mireasa camesa de
mire, de cusut ; i pentru ca m'a rugat si era curata, i-am
facut hatarul si am linut ziva mai mare.
Sa dea Dumnezeu, ca camesile ce-a cusat de mire, pa-
nä mani dimineara, pentru amandoi, de moarte sa le fie!
A doua zi, cand s'au trezit nuntasii, i-au gasit pe aman-
doi morti. I-au imbracat in camesile de miri i i-au ingropat,
pentru frica ce a tras-o mama lui Sf. soare i pentru cä
a cusut spre Sf. Duminica. Sambata cum toaca, sa Iai lu-
crul, cusutul, impletitul, torsul i tocmai Luni, cand rasare
soarele, iar sa te apuci. (1).
Cand soarele sfinleste, se zice ca el se afla in partea ia-
dului §i este trist (2); atunci, el ospateaza bine, dupa u-
(1) Voronca, op. cit., p. 609.
(2) Cred. Rom. dm com. Tepu, jud. Tecuciu.
 37

nele credinte (1), iar dupa allele manânca numai un corn

de prescura i bea un pahar de vin (2). In acest timp nu-i
este nimanui ingaduit sa manance ; cel ce va manca, se cre-
de ca va fi pedeptit cu bube (3) sau cas 4a gur5 (4), sau
va fi apucat de dureri de cap (5).
Tot pentru acest cuvant, multi se feresc ca sa nu doarma
in vremea apusului (6). 0 astfel de credinta o intalnim
la 124i: cel ce se culca in sfintitul soarelui, se imbolnaves-
te de friguri (7).
Ca o cinste pentru soarele ce apune, dupa ce a luminat
si a incalzit pdmantul, gospodarii se feresc de a arunca a-
fara in vremea apusului, zoile rufelor sau ale vaselor i gu-
noiul ce se matura din casa.
Roseata cerului, la apus, se socoteste ca o prevestire ca
a doua zi va fi cald i frumos (8).
Dupa ce apune, soarele merge pe jos prin lainilele de
sub pamant, pana and ajunge din non la rasärit, intele-
gaud poporul prin aceasta, ca noaptea soarele lumineaza pe
lumea cealalta (9). Altii spun ca soarele sfinteste in marea
cea fara sfarsit, care incunjurd lumea de jur imprejur (10).
Pe aceaStä mare, soarele pluteste cu luntrea, mergand spre
rasarit, de unde iar incepe sa urce bolta cereasca (11) Altii
cred ca pe timpul noptii, atat soarele, cat i leul sau dorm,
pi astfel adormiti cum stint, ii ieau niste monstri carii duc
la rasarit. Daca noaptea, soarele s'a putut odihn1 cum se
cade, el rasare dimineata frumos ; daca n'a putut sa se o-

(1) Otepcu, op. cit., p 61

(2) Ibidem, p. 60.1.-11.-Codin si Milialaclie, Sarbalorile, p. 109.
(3) Revista Tinerimea Romiind. III. -I. p. 448.
(I) Cred. Rom. din j Vâlcea, Impart. de c1-1 I. N. Popescu. A. Gorovei,
Superstitii, p. 180.
(%) R.-Codin si Milialaclie, op. cit p. 1 )9.Gorovei, Superstitii, p. 182.
(6) .ezdtoarea, V I, p. 65.
(7) Revue des traditions populaires, XXII, 298.
(8) Cred. Rom. din com. Covasna, jud. FàJciu, impart. de d-I G. Polcovnicu.
(9) Otescu, op. cit., p. 61.
(10) Cred. Rom. din com. Tepu.
(11) Voronca, op. cit., p. b81.
 38

dihneasca bine, soarele rasare posomorit, ori, nu se arata

de loc (1).
Despre o credinfa botoseneana, care ne povesteste de ba-
ia soarelui, spre a se curäti de cate-s pe lume, am pomenit
mai sus.
Prin Bucovina se crede ca soarele, cand apune, este foar-
te infierbantat din pricina alergaturii pe cer. .El atata larel,
cä seara, cum asfinteste, infra in mare de pe sub pamant si se
scalda vreo cateva ceasuri. De acolo merge drept sub pa-
mant, in mare, la casa lui, de stä doua ceasuri pe loc si
doarme. Pe urma se scoala §i se scalda in mare §i din scat-
datoare il tidied dracii in sus. In fiecare zi trebuesc 77 de
draci ca sa-I ridice. Cat e in mare, ei pun mana pe dânsul,
nu-i frige; iar cum il scot afara, top cad ar§i si a doua zi
vin allii in loc.
De aceea : peniru ca se scalda soarele, nu ne arde pe noi;
dar daca nu s'ar racori, ne-ar omori. Si pentru ca Sfantul
soare se scalda, nu e nimica a§a de curat ca Sfantul soa re.
El e om. Acolo in mare are solie. Soarele e cu aripi de
foc. Aripele lui sunt asa rotunde, ca vin la olalta, de se
pare rotund, dar in mijloc e un om cu crucea in spate. Cine
se utta bine la soare, II vede drept in mijloc, Eu,spune po-
vestitorul,-- I-am vazut, tocmai a§a cum e, dar dupa aceea,
cloud zile n'am mai vazut cu ochii nimica. (2).
Scaldandu-se in mare, o parte din apa arde, se preface
in nouri, §i astfel se imputineaza : . cã altfel ne-am ineca ;
Cate ape curg in mare, s'ar ravarsa peste pamant» (3).
Macedo-Rornanii socotesc Ca locuinla soarelui e in Dzea-
na-Aripidin&deal-povarnis, unde trebuie sä mearga cei ce
vrea sa afle ceva, caci soarele toate le vede si le stie (4).
Prin Bucovina, pe unde se crede ca sub pamantul nostru
(1) Otescu, op cit., p, 31.
(2) Voronca, op, cit., p. 27.
(3) Bildern, p. 688: ,,Soarele umbla toata ziva i seara infra in mare de u-
suca apa de cativit stanjini : altfel s'ar izeri lurnea, ate ploi i cate ape curg.
Soarele, toate apele le usuca..
(4) I'. Papaltagi, Basme aromiine, p. 689.
 39

se MIA Rohrnanii, firesfe, se spune cã in curgerea roptii, soa-

rele lumineaza cuprinsul acesta (1).
Tot pe acolo se spune cà noapfea, mama soarelui 11 spa-
la CU lapte dulce, ca sal faca, din batran, cu barba alba pa-
na la brau, din pricina rautätilor vazute pe pamanf, iaras
copil de sapte ani, cum räsare dimineata. Altii spun ca du-
pa ce apune, soarele merge cam jumatate din noapte pana
and ajunge la casa mamei sale. Aceasta ii da priminele
mana sa se scalde in mare, ca sa se curete de fot raul va-
zut in lume. De aceea dimineata, soarele este ros, .ca iese
din scaldatoare» (2).
In visuri, soarele insemneaza .soare» pentru a doua zi,
adica senin i caldura (3) Prin Bucovina insemneaza noroc
foc sau biruin/ä. .Soare, de viseaza Luta mare, se va marifa;
o va luâ un flacau. De viseaza soarele la rasarit, dimineata,
se va marita de graba; de [cm fi soarej la amiaza, jse va
marital mai tarziu; despre asfintit, se va marità hat tarziu».
Omul, de viseaza soarele rasärind, dimineata, va avea
Weald lunga ; pe la amiaza, ii e vieata pe jumatate; dela as-
fintif, ii e veacul spre sfarsit (4)
Ma opun catorva pareri raslete Ca poporul roman mai
pastreaza, constient, in religiunea sa superstitioasa, ceva din
paganescul cult al soarelui, daca numeste .Sfantul soare» de
multe ori, cum am vazut si cum se mai aude :
Mult tr15. 'ntreaba Sfantul soare,
Ce m'am uscat pe picioare ?
inteun cantec banatean (4).
Dimineata, Romanul se inchina Intorcandu-se cu fata spre
rashrit, poate tocmai and räsare si soarele. Aceasta nu in-
semneaza ca. poporul vede in soare o fiinta sfanta, Imputer-
nicita de Dumnezeu cu oranduirea darurilor si osandelor,
cum stint Sfintii.Soarele este un lucru de sama iesit din ma-
(1) Voronca, op. cit., p. 338,
(2) Thidc,n, p. 588)9,
(3) Cred Rom. din con Tepu, jud. Tecuciu.
(4) Voronca, op. cit., p. 75.
(5) 1000 de doine, strigdtun ci chieiiiuri, p. 76,
 40

na Ziditorului, si pentru aceasta oe slant., adic5 e sfinlit, cum

e si cerul, si stelele, si alte lucruri. Inchinarea spre ra's5rit se
face in mijocul firei, dupa cum se face si in bisericA, si in
casä, unde icoanele atdrna in paretele de ra'sarit, totdeauna.
Tot astfel, dacd prin Bucovina intalnirn credinla ca soare-
le este inchipuit in troila lumânärii cu care crestinii merg
la biserica, la Iordan, la Inviere si alte ori (1), aceasta tre-
bue sa o socotim ca o inrâurire a c5rtilor bisericesti, care
poietizeaza pe Mantuitor cu numele de oSoarele dreptatii..
SI: soare se gaseste si 'n unele vràji, prin cari, fetele mai
ales, socotesc cä se vor face, nu frumoase, ci vor vräji pri-
virile altora, ca s'a le socoteasca frumoase, si deci, ca sa" le
indr5geascä.
latä o vrajd din T. Magurele pe care cel ce vrea sä fie
indragit o rosteste calre soare, de trei ori, la apusul ori la
rAsaritul lui:
Tu spare, SA i se lipeascA OM de caciula,
FrAtioare, CAciula de par,
Toa IA lumea iti zice soare, CAmasa de trup,
Numai eu iti zic murA: Trupul de camas&
ToalA lumea sa-mi cate 'n gura, Piciorul de opinca,
$i mic, si mare Opinca de picior,
Dar mai varto3 N. SA beta a crApà,
Cine 'n spate in'o vedeä, Pan' la mine n'o pleca ;
Pe mine nu ma va uith. SA bata a plesni,
Cine 'n urmA mi-o cAlca, Pan' la mine n'o veni
Tot in gura mi.() cAtà. Si cu mine n'o vorbi.
Si mic, 5i mare, Tu, soare,
Dar mai vartos N... FrAtioare,
AscultA si-a mea chemare (4).
Inainte de räsäritul soarelui, fata care merge sa se spe-
le la izvor, sa se spele intorcandu-se cu fala dincotro rasa-
re soarele si sä zica :
Dupa cum asteapla oamenii soarele, asa sa ma astep-
te si pe mine flacaii I (3).
(I) Voronca, Studii in folldor, p. 7.
12) A. M. Nour, Descatece ,i iniiji din popor, Cralova 1912, p. 41 42.
(3) ,ezdlonrea, XIV, p. 76.
 41

Din uraja :
Sfinte soare, 51 patruzeci si patru de rAzi-
Sfinte domn mare, soare.
Eu nu rAdic vânt Patru mi le dA mie
Dela pAmAnt, $i patru fine-le fie.
Ci cercul tAu DotiA sA mi le pun
In capul meu, In sprincenele mele,
Razele tale Si douA in utnerii obrazului.
In genele mele. La toti feciorii sä le par
Sfinte soare, Cires de munte inflorit,
Sfinte domn mare, Cu mArgAritar ingrAdit (I).
sau acest .descantec. pe care fata ii rosteste la rãs'aritul
soarelui, cu mânile ridicate in sus si cu fata spre räsarit :
Soare, soare, Ca Sfilatul soare
CAnd rAsai, CAnd rásare.
In lata mea rAsai; In feta cu soarele
ComAnacul tAu In dos cu doamnele.
In capul men; CAtre cáfi oiu rAde,
Inalltiile tale lnima le-a plAnge;
In cAlcSiele mele. CAtre cAti m'oiu uita,
Asa sA-ti fiu eu lie TO la min' i-oiu adunit (2),
sau, din rugaciunea cu plan :
Rasai soare 51 peste sfatul meu
FrAtioare, $i peste mersul meu
Nu peste cdrduri de oi, $i peste viersul meu.
Nici peste cArduri de boi, Cum ii soarele luminos
Ci peste ochisorii mei $i frumos,
51 peste statul meu Ash sã fiu si eul (2),
nu reiese cä soarele este socotit intocmai ca o fiintä sau ca
un object de inchinäciune.

(1) Familia, XI, p. 68.

(2) 1. Pop-Reteganul, Siarostele, Gherla 19 0, p. 12-3.
(3) Culegere din jud. Boto§ani. impart. de di D. Gr. Furtunl
 42

In doina:
De and Ghitisor s'a dus, Sfântul soare-i fierbAntos,
Trei garoafe 'n poart' am pus; Merge-o leacA, pica jos ;
Oaroafele s'au uscat, S'o trimit pe Sfdata lurid,
Ghitisor nu s'a 'nturnat. Sfânta lunA
Mi-a trimis Ghi(A o carte, CA-i mai bunk
De trei co(i si jumAtate, S'apoi mai ingAduitd,
SA-i trimit si eu o floare; Duce floarea neclintitti,
S'o trimit pe Sfdatal soare, Ca pentru MO gAtitd (1),
vom gasi o aleasä poezie, InsA nici o invederatA urmA de
cult pAgAnesc.

2. POVESTEA CIOCARLIEL
Dupa credinta obsteasca, ciocdrlia ar fi fAcutA dinteo fe-
cioarii, prin vointa lui Dumnezeu sau prin blästämul mamei
soarelui, ca sä curme dragostea dintre lath si soare.
Pe (ALIO legendele cunoscute (2),doud de toate, se dau
aici urrnAtoarele variante:
IntAia se aude prin jud. Suceava :
.Amit, cl-cA erA o data un impAral si-o impArAteasd. Ei se
bucurau de toate bunAtAtile de pe lume, numai copii nu a-
veau. Si le erA tare rea inima,cd poate sA fie omul CM de
bogat : dacd n'are cine-i mosteni batAr numele, geaba mai
trAeste in lume; cd averile-s treatoare, dar numele cel bun
rAmAne.
A cercat ea, impArAteasa, fel si chip, sA facti copii, dar
nici c'a putut face.
Intr'o zi a filcut impAratul si impArAteasa un praznic mare
sA aibA pe ceea lume, cA dacd n'ai copii, sezi cu tArAna in
gurA si nu-li dA nimenea de pomanA mAcar o lingurA de
apd. La petrecerea ceea s'a strAns lumea de pe lume, si-a
venit multime de femei cu copii mici in brate Si toate se
bucurau si se uitau cu drag la ingerasii lor, numai impa-
rilteasa sedeA de-o parte si oftA, cA ea nu stiA dragostea de
( ) T Patufile, Cdnlece de 'cud, p. 189.
(2) Marian, Ornitologia, I, p. 354 i urin.
 43

mama si bucuria casei celui care are copii la masa. Si-a intrebat
si ea pe loath lumea : ce sä faca, sa aibh si ea copii, ca-i
ardea inima cã nu-i si ea mama. Si s'a pus si ea pe post
si pe rugaciuni, si se ruga lui Dumnezeu, de uda pamântul
cu lacrämi.
Intr'o noapte a visat imparateasa c'a venit la ea o baba
pi i-a zis:
Bucura-te, marita imparateasa, cã Imparatul imparafilor a
poruncit sa ai i maria ta un co pil !
In bucuria cea mare s'a trezit si a dus vestea asta i im-
paratului. Da sa nu se bucure omul de tot, and da norocul
peste el, a tot suisul are si scoboris, i dupa bucurie vine
pi sarb5, si jalanie.
Peste noua luni dela visul acesta, imparateasa naste o
copila, rnandrá i frumoasa, de nu mai era alta ca dansa,
nici in tuna, nici in soai e. Si-a trantit imparatul 0 curnatrie
de s'a bucurat toata itnparatia. Si nu le mai era acum casa
pustie si tacuta, ci numai veselie i voie buna, de socotiai
dumneta ca-i raiu in casa ceea, nu alta!
Si crestea copila vaztind CU ochii, nu alta. Cat cresfe una
de aste de-ale noastre intr'un an, ea crestea intr'o zi. Si asa
era de mândra si de frumoasa, de si soarele stAtea de se
uita la ea, ca lvedefil, cat umblase el prin lume, asa rninune
nu mai vazuse. Da si fetei ii era drag Sianlul soare, ca, cat
statea pe afara, numai, la el se uita.
Si azi asa, mani asa, numai ce s'a indragit copila de soare.
Si cum a crescut fata mare, numai ce-i träsneste inteo zi in
cap: spune imparatesii ca-i este drag soarele si cä vrea s5
se duca la el acasa. laca ce pozna-i treat fetei prin cap, de
le venia parinfilot sa innebuneasca de scarba si sa apuce
arnpii. Zau, asa! Bine-i and da Dumnezeu omului copii
cuminti, nu de cei ce umbra cu gandurile dupä tuna si
soare I
S'au cercat ei, imparateasa si imparatul, sa-i scoata ne-
buneala asta din cap, da unde a fost de chip ? A inceput
fata a se usca de pe picioare, de socoliai a se prapadesfe.
Numai inteun plans o ducea i numai intr'un vaicarit, i ziva,
si noaptea.
 44

Si vazand inima de parinIi ca li se prapadeste odorul, o

invoi sa porneasca la casa soarelui.
S'a mers fata, s'a mers, drumul lung, prin paduri, prin co-
dri, peste vai, prin munli i peste munti, pi-a ajuns la o apa
mare. Din apä a eil o MI6 frumoasa care s'a indragit de
ea. Fata ceea i-a facut un pod mare peste apa ceea, si-a
trecut dincolo. Si iar a mers fata cale lunga, i pe un camp
a dat de-o baba, care pastea niste gaste. Baba o intreba
unde se duce, si ea ii spuse gandul I dorul. Babei, fiindu-i
mila de frumuselea ei care se irosia pe drumuri, a ferme-
cat-o si-a suit-o in inaltul cerului, i cat ai coace un ou, a
ajuns inainfea curtilor Sfantului soare.
Mama Sfantului soare a iesit inaintea fetei, mânioasa, pi
a intrebat-o, ce cauta ?
Caut pe dragutul meu, pe Sfânlul soare, ca de mulla
vreme, de dorul i dragul lui am pornit de acasä, si mul-
Iumesc lui Dumuezeu ea I-am gasit.
Mama Sfantului soare s'a suparat si mai tare pe ea si a
blastamat-o inainte de a o vedea fecioru-sau sa se prefaca
inteo pasarica.
Fata se prefaca in ciocârlie §i de atunci, hojma iea dru-
mul catre soare, ca sa-1 gaseasasi nu mai ajunge la el.
Cand ciocarlia pleaca de jos, sa se duca spre Sfantul soare,
ii tare chefoasa, dar and o ajunge blastamul mamei Sian-
tului soare, pornesfe supäralã pe Omani, facia de se as-
cunde in niste tufe (1).
A doua varianda a acesfei legende se aude i prin uncle
Orli ale Dobrogii: ea se mai chiama, -si nu stiu pentru ce:
maria gala :
!tisk o vesfe poveste, si-anume de pe and erau povestile
pe lume, adica nu de ieri, de-alaltaieri,
Ci de demult tare,
De and era bunica fata mare,
cä de azi, eine s'apuca sa spuie, lesne-i prins cu minciuna
pe mai mare rusinea! AscultaIi-ma, dragii mei, si
(I) Scrisä de d-1 M. Lupescu, corm Zorleni. jud. Tutova.
 45

luati-mi vorbele mele drepte i adevarate. Cine n'a crede, in-

trebe pe altii, i aduca-mi dovada, sa ma fnchin i eu. Cum
am cumparat-o, a*A v'o vand, daca nu cumva mai effin de
cum am platif-o en, ca pentru povesfea asta, *apte MUM
am rnancat dela bunica-mea inteo sara, sa-i dan pace *i sa-mi
pun capul pe perna!
Ce era pe lumea asta inainte vreme? Noroade *i imparati
ca *i astazi. Dar de bietele noroade eine tinea socoteala ?
Nimeni. Nici pe atunci, cum nu tine sama nici astazi. Numai
zitele imparatilor se scriau *i ramaneau urma*ilor ca sa le
.5tie : cine cuno*fea slova, le cetia ; cine nu, apoi le asculta,
*i din om in om, umplea lumea. AO au ajuns *i in zilele
noastre; ca sa nu se prapadeasca, datorie aveti sa le as-
cultati i dumnevoastra i sa le spuneti i altora. 5tiIi po:
vata ceea :
Cine she povestea asta si n'a spune-o,
L-a Iuâ Maica Domnului de mina stânga
Si 1-a duce pe puntea stramba,
La mese stranse,
La fAclii stanse.
Da cine va stio, si-a spune-o,
La anul,
La luna,
La saptämâna,
L-a luâ Maica Domnului de mAna dreapta,
$i 1-a duce pe puntea latA,
Unde judea dreptii
Si inteleptii,
La mese 'ntinse,
La Mclii aprinse,
Cu pahare pline
Si bucate bune!
A fost un imparat pe lume, Cioceirlan-craiul. Imparatia lui
era mare *i bogata, iar el vestit in toate vanturile. De ce a-
nume era vestit, nu v'a* putea arata, dar *tiu cà despre fata
lui, numai mortii nu allasera. 0 chema Lia, dar cafe Lii nu
sunt *i azi! Fata asta aud ca n'avea pereche sub soare de
frumoasa: o mandrete de copilL s'o pui inteo lingura de a-
 46

pa, sa-ti faci cruce si s'o sorbi dinteo data. Asia! Si de ani
era cam a$a, stip, cum e bobocelul de floare gata-gata sa
se deschida, cum e graul cand da in Org. Tu stai cu sece-
rea langa el, si nu stii: sa incepi,--ti-i teama sa nu fie prea
crud; sa nu incepi,-- ti-i teama sa nu se treaca.
Asa sta Ciocarlan-craiul pe lânga Lia lui. Ca veniau, ye-
deli dumnevoastra, petitori cata frunza si iarba pe lumea
asta, s'o ceara de nevasta. Cine n'a luat drumul spre caste-
Jul 1W Ciocarlan-craiul ? Feciori de crai si de imparati, sule
si sute; feciori de boieri mari si maruntei, mii si mii: si de-al
de noi, ce sa mai zic! Pe bunicul, numai bunica, cu vraji-
toare mare 1-a mutat dela un gaud ca aista!
Si bietul craiu isi pierduse cumpatul ca' gaina umbletul.
Ma rog, usor lucru iti pare sa inchizi si sa deschizi usa cui
pleaca si vine ? Da sa-i cinste*fi pe top, Ma cheltuiala! Si
ma-ti Intreba poate : da de ce nu alegea pe unul si sa puie
cruce chinului? Sä va spun : lesne-i s'alegi din doi, din trei
pe unul, dar dintre atatia, cand toti sunt de vita si samanta,
cum focul negru sa te legi de unul! Nu-i asa? ,Unul are
ochi frumosi, altul are mustati frumoase, unu-i asa, altu i pe
dincolo : ce-i de Meg? S'aleaga pe unul, rasboirea cu cei-
lalti ii statea in minte ; s'aleaga doi-trei de-o data, se manie
fata §i-1 rade lumea. Hai sa amane si el de azi pe mani.
Ca vezi, dragul meu, chiar acuma nu putem infra in vorba.
Una, ca-i fata prea cruda, si as vrea s'o mai cresc, si pe ur-
ma, la o nunta, Cate nu trebuesc! Zestrea in casa nu-i gala
si imparateasa zice Ca tocmai la iarna pune rasboaie pen-
tru covoare si lavicere; al doilea, nici de cheltuiala nu prea
am, ca uite, an ne-a cam dat inapoi seceta, si pufintèle pa-
rale am strans. Dumneata, mai asteapta, sa mai vedem ; fata
asta mi-i de maritat, si tot am s'o marit, si tot a unuia dintre
voi are sa fie, ca nici eu n'oiu tinea-o sa imbatraneasca, si
nici vladica s'o ibovniceasca!
Si eu, sa fi auzit vorbele aistea din gura imparatului, ce
puteam face altceva, decal sa-mi ieau caciula din cap. sa
ma inchin si sa-mi ieau ziva buna, si, sa ne vedem sana-
tosi I
Dar iaca alt rail mai mare, ca feciorii toll, purtând nadej-
 47

dea Liei, nu se mai gandia nici unul la insurtitoare cu alt-

cinevã deaf cu dansa ; de asta mocniau in ele fetele de
pe la sate si targuri, si sa nu spun minciuni, zau, s'o fi prins
nebunele de fete pe Lia, asa mai la o strarntoare, nu stiu
daca nu se intampla moarte de orn! La urma urmii, vad
ele ca alt chip nu-i deaf sa faca jalba la imparat: sa-si
marite in graba odrasla, Ca ele Imbatranesc cu zile. Fac jal-
ba, o duc sus, si imparatul, cu adevarat pus pe ganduri, se
hotari sa tale panza. Ocheste azi, ocheste mani, ocheste pe
feciorul vânfului §i-i spune:
Sa vii peste o tuna sa facem foile de zestre, si pe ur-
ma, intr'un noroc !
Hrn ! Doamne, Maica Dornnului ! Vorba ceea : gata, gata, an-
mai sa vrea fata, dar vorba-i : vrea Lia ori ba? Nu vrea, nu
vrea si pace sa se märite cu un orn pamantean. Pai atunci,
cum facea tata-sau negustoria, ask fara sa o 'ffirebe? Cum
fac si azi unii; daca-s dela munte, umbra dupa gineri dela
camp; daca-s plugari, cearca sa-si marite fetele pe la tar-
guri, apoi cei dela targuri se Malta rnai sus, vor gineri de cei
cu slujbe i cu straie nemtesti.
Ii spune i Liei Imparatul, i fata ramâne galbena ca cea-
ra cea curatä.
Ca-i frumos feciorul vantului, draga tatei, si-i mintos,
si are averi, si ce n'are ?
Si fata tacea si se intuneca tot rnai mult.
Si aicea nu pricep eu un lucru. Cum se facuse cä Lia se
Indragise de chipul fara seaman al soarelui I S fi fost pe
atunci soarele om ca toti oamenii, nu stiu,dar de buna
sarna ca asa era. si-i era drag Liei soarele, cum mi-i mie.
draga vieata, si Inca mai mult. Iesia dimineata in cerdacul
curtilor i it privia, cum suie Incet-incet crestele muntilo
frumosi, cum se Malta pe panza cerului ca'fre pranzul cel
mare si catre crucea zilei, unde stä acolo sus, s'a-si vada Im-
paratia lui, toate impAratiile lumii,cum pleaca apoi,si sco-
boara la vale tot frumos, si se ascunde dupa zarile sfintitu-
lui.
Cine poate sa fie mai mare pe lumea asta ca soarele?
Nimeni ca el: el da vieata si veselie tuturor. i mai frumos
 .48

ca el ? Nimeni, a el e podoaba lumii. l dupa ce nu se

se mai vedea, sta Lia, fala de imparat, pana noaptea, tarziu,
si se gandia la ibovnicul ei.
ImpAratul o vede palind de-o late, dar de priceput, nu se
putea pricepe ; si nu s'a priceput panA intr'o sear& cand a
auzit-o cantand cantecul cela care de-abia, de-abia, mi-I a-
duc aminte:
Frunza verde iarba neagra,
Canta 'n frunza de dumbrava,
Cant' o pasaricii 'n iarba.
Trece dorul si mi-o 'ntrealml :

.
De cei tanarii si slaba?
Taci, dorule, cit ti-oiu spune.
Cate-am patimit pe lume!
si mai Incolo, nu-I mai stiu.
Imparatul si-a inchipuit ca boala fetei ii pribeaga si nu i-a
cercat radacinile. Feciorul vantului a venit din nou, I impa-
ratul i-a achlogat
-- Cam sbarnaie fata, ginere, dar am s'o induplec eu, ca
nu parintele face dupà voia feciorilor, ci feciorii se dau du-
pa voia parintilor; si apoi, stii Ca ursul nu toaca de voie.
Dumneata du-te acasa, strange-ti nunlasii si vino, ca oiu
purie I eu cele de nevoie la cale.
Cu-adevarat, la curie au inceput de toate. Bucatäritele s'au
pus la cuptoare, s'au trimis vornici dupa lautari,mA rog,
cum Ii datina si obiceiul. i toti pareau bucurosi, numai Lia
dornnita stateff amArita si nu scotia un cuvant cu nimeni. 0
cuprinse desnadeldea cea omoritoare, care apucA pe omul
Fara' nici un sprijin pe lume. i cei mai ramane celui singur,
decal sa-si inchida inima, sA se robge si sa se planga cu
lacrami icoanelor? Cazut-a fecioara In genunchi inaintea
Maicii Domnului, Vara putinta de a-i gral cuvant ; si a stat
indelungata vreme, cat inima Prea-curatei Fecioare s'a indu-
rat si a mantuit-o, dragii mei!
Povestea mea se 'ncheie. Cine n'a uzit si nu cunoaste cio-
cârlia, paserea cea cu Iimbã mestesugita, care se ridica pri-
mavara cantand in vazduh, rugandu-se par'ca, la olalta cu
noi, lui Dumnezeu, care ne poartA tuturor de grip ? Zice In-
 49

mea, zic ñ eu i cred cA Lia, fecioara lui CiocArlan-Craiul,

se intrupeazA in paserea asta, cu alta fAptura, dar tot cu i-
nima veche, inira-ruptA de durere.
Poate cA chipul soarelui nu mai este cel de demult, dar'
dragosta lecioarii nu s'a schimbat. Asia sA ne fie pilda de
fire satornicA In cuvinte i fapte.
Vrea 'clocArlia s'a se tnalle cAtre ibovnicul ei, dar nu poa-
te,tc-a-i lungAcalea jban'A la dAn§ul ; aura si se ridicA pAnA
ce dA de plaiuriIe vãnlului turbal (1). VAntul o ameleste pi
ciocArlia se lasa in jos, fArd suflare. Asa se intampla de su-
te de ani, si s'a intAmplA Inca multe sute de-acum inainte,
pana cAnd Ziditorul lumil se va indurà i va schimbA unele
din rosturile pamantului nostru (2).

3. POVESTEA FLOR1I-SOARELUI.
Legenda florii galbene numitA florea-soarelui, soarea-soa-
relui, sora-soarelui, lilicea-soarelui (Maced.), helianthus an-
nuus L., nu se deosebeste; ca ideie, de cea a ciocArliei. Una
singura, care se aude prin Basarabia, urmeaza in aceste
sire:
.Mari i minunate sunt faptele tale, Doamne, si noi PA-
mAntenii ne inchinAm lie cu rfruntile plecate si cu umilinlä
in suflet, neindrAsnind a-li aril impotrivA. Da totus ate o-
data-, gaud de diavol ne intrA fa suflet si ne 'ndeamnä sA te
IntrebAm: cu ce cale si socotinlA fAcusi cutare lucru? De
asta:stapane, ne iartA, cA tu fAcusi trupul i inima oniului
slabe ispitelorl
0 poveste de demult, de demult, de cAnd altfel de oa-
meni erau pe pamant, de pe vremea celui impArat vestit,
dar din nume uitat pe vecii verilor. 1st ImpArat de toate a-
veal. i imparatie, si'noroade alese si bogate, i oaste voi-
nicA i rnultA,dar un lucru tot ti lipsiA usturA in suflet
pe el si pe ImpArAteasA: cA nu aveau nici un prune. CA-i
(1) Ciedinta din corn. Tepu, jud. Tecuciu: Ciocarlia s'ar ridick Ora in in-
altul vazduhultri, dacl n'ar da de vdatut turbdt, care o omoariu.
(2))AuzitA dela hatranul Ion Drum, de loc din Ardeal. mein In Ali-ber-
ciair, in toamna anului 1906.
T. Painfile, Cowl i podoabete liii. 4.
 50

grea, stiti dumnevoastra, grija asta care-I apasa pe om, cà

mani-poimani a inchide ochii sub cei patru cop de parnant
si pe urma lui nimenea nu i-a ramane sa-i faca gpija co-
mandarilor... lar pe femeea care n'a fost vrednica sa nasca,
serpii, balaurii i dracil or schingiui-o pe lumea cealalta si
i-or suge sangele din sfarcul [Melon
Dar cat nu s'au trudit, cat n'au dat si n'au irnprastiat pe
leacuri tel de fel *i pe descantece I Eu numai, de-as avea pe
siert din toata risipa ceea, Inca a* zice ca om mai bogat de-
cat mine, pe lume nu se afla.
lmbatranisera crestinii nostri asA, da nadejdea din suflet
tot n'o prapadisera, ci afland ca i OH au patimit ca i ei,
pururi se gandiau la Dumnezeu cel a toate rasplatitor. Se
intampla a*A ca tocmai and erau pe calea bisericii, gre-
sesc oamenii nostri in Duminica Floriilor *i din clipa aceea,
imparateasa purcede ingreunata. Le mai ramanea acum sa
astepte. $i-au asteptat, si la soroc, imparateasa cea batrana
naste o fetita frumoasa ca o floare, ca o picatura de rotia,
ca zorile diminetii, ca un bob de piatra scumpa, i Inca mai
frumoasa.
Imparateasa, stand vesnic in preajma ei, ii uita de gospo-
darie; imparatul uitase toate treburile scaunului, iar supusi-
tor, greu le venia cu asta. Se minutia toad lumea ca ce pi-
case pe capul stapanilor I
lar tocmai dupà Oliva ani, and fata crescuse mare, so-
cotind oamenii ca imparatul a marita-o si le-a aduce cine
*tie ce suga afurisita de stapan pe cap, au fAcut cisla in toa-
là roata imparatiei, si din toate a iesit chipul cum sa se man-
tuie imparatia de W.A..
Vedeti, asa, ce hotarire neroada! Ca daca nutria impara-
tul, cine avea sa-I urmeze in scaun ? Ori socotiau supusii cà
va trãI cat lumea si pamantul? Ci mai bine era sa-I lese pe
imparat in pace, sa faca dupã cum a sti si a pricepe sa-*i
marite fata i apoi, ginere avand, sa-I indemne sfetnicii si
mai marii curtii si-ai targurilor, ca sa I deprinda cu incetul
pentru toate cele de nevoie unei tari. Da ei "nu, ca sa le
feresti, crestine, de cuiu strein in casa l>,; nu zic ba, dar da-
d n'ai aveA perete in care sa ball un cull', mai bine-i ?
 51

Dar, sa nu-mi lungesc vorba mai mull: aflati dragii mei.

ca toate vrajitoarele imparätiei s'au strAns cioatcA, au infier-
bAntat frigArile si-au purces sd descAnte de «Ducd-se pe pus-
hu Domnita cea notia I.
i s'a intAmplal fnlocmai dupa vrajd. Ajunsese fata impA-
ratului cea mAndra Vara seaman, WA mare, cAnd parintii se
gandiau sa-i gdseasca barbat de potriva ei. Dar fecibara, la
una ca asta nu se gAndid. In lume nu iesia, de vorba cu
nimeni nu sta, ci 'ntotdeauna o vedeai cu chipul intunecat
de griji. *i o fntrebau toll:
Ce ai, DomnitA, de stai asa ca o floare pAlita de soa-
re; ce, te gAndesti undevA ?
Da, ma gAndesc departe.
i-anume unde, am puteA oare afIA?
Nu puteti.
Pe urma tdcea. Nacaz mai mare pe capul imparatului, de-
cal acesta nu se putea afla in lumea asta. Muria si se topia
si dansul de suparare, si se frAmAntà cu cugetul sa afle pri-
cinile. lar inter) zi fi gral fetei :
Fata tatei cea dulce ! Tu ai crescut marisoara. si noi,
drept aceea, ne-am gAndit sa-ti aflam sotior dupa inima ta.
Uite, mAni, poinfani, vor sosi petitori; tu uita-te la ei, cerce-
leazA-i din ochi si alege-li unul, ca noi, o vorba nu from
spune impotriva, ci toate cele gasite bune de tine, le-om im-
plinl.
Fate a tAcut, imparatul si curfea a asteptat. petitori si sta-
rosti si au venit cu multimea,au venit si veniti au fosl, s'au
dus si dusi au fost, caci zAna ramase cu inima tot pustie, si
fmparatul din gura ei, vorba hotarftoare nu afla. lar dupã
cAtvA limp, vazand ca saga se 'ngroasa, si socotind ca poa-
te fata lui de asta nti-si alege drag, ca-i nestiutoare si cu
trupul prea crud, a alergat la alte vrajitoare din InipAratie,
sa-i faca fetei .pe ursita., ca sa-si afle si sa-si aleaga odatA
un drAgut. lar babele noastre o sorocird din nou, dim s'au
priceput ele mai bine, ca adica, din ce este, sa se facA mai
frumoasa, cum nimeni n'a fost si nimeni n'a mai fi, far de
indragit, unul ca soarele numai sa se 'ndrageasca de ea. i
vorbele, anume:
 52

SA aibA pusi pe-umerbi

Doi luceferèi,
Numai soarele sA se 'ndrAgeascA de ei,
lar fata, dupA soare,
SA stea sA se cmoarei
Dupa asta n'a mai trecut mult.
Intr'o dimineatA, sta fata 'n cerdac si se uità pe zare. Im-
paratul si impArAteasa o vAzurA si-o intrebarA:
Ce are fata noastrà cea cuminte si la ce se gAndeste?
MA gAndesc la nunta unei fete de 'mpärat cu soarele
cerului,-rAspunse fata.
-
i crezi tu ca-i cu putintä una ca asta ?
De, stiu eu! N'am auzit ce s'o fi intAmplat o data, dar
am sA ma duc sa vac!!
Cum ai sA te duci ?
Am sä ma duc, cum oiu puteA 1
i atAt a lost. CA ea se duce la soare sa-1 fritrebe de vreA
ori ba, *i nid o clipa nu mai *ade acasA. VAitatu-s'au curte-
nii si curtea toatä si mai mult decal toti cu rugAminte pli-
nä de lacrAmi au indemnat-o impAratul si imparateasa sA
stea locului, dar toate au rAmas de-a surda.
Of, bat'o pustia si amarul de dragoste, ca rea-i cAnd te a-
pucA in fierturile ei. GrozavA-i boala asta, dragii mei. Toti
cap ati pAtimit'o, o cunoasieti, iar cei cari .0 asteptati, gA-
titi-val
Ci eu atAta vA spun, cA nu-i stand de piatrA pe lume pe
care sA n'o rästoarne cel aprins de dragoste. Asa s'a intarri-
plat si cu fecioara noasträ. CA ea se duce si se duce, iar
pArintii, nAdAjduind di tot or vedeA-o vre o data, i-au pus
mAnele pe frunte, au blagoslovit-o *i i-au poftit cale usoa-
Ca.
Fata s'a pornit asà. cAtre InsAritul lui Dumnezeu, WA a-
jutorinta nimAnui. i-a mers, si-a mers cale lunga fara ca-
pat, ca si nAdejdea ei WA srarsit, Ca dacA nu azi, macar
mAni, cA dacA nu mAni, macar poimAni, rAspoimAni, la anul,
peste zece, peste o sutii de ani, si tot si-o OM ibovnicul,
soarele lumii noastre.
Dar de geabal PuteA sä ocoleascA ea de zece ori Oman-
 33

tul si tot de geaba-i era. Ajunge intr'un tarziu in iniez de

codru, intunecos ca noaptea iadului. Si era o tihnA intr'insul,
ea s'auzia catelul pAmantului grAind la noud stAnjAni adan-
cime. Si stand ea a$a, uluitA si moarlä de ostenealä, aude
un tipat ascutit. Se dA 'n lAturi, achipAie primprejur i da
de-un copac; mai ascultä si se dumereste cA tipatul venia
tocmai din vArful copacului. Incepe sa se suie incet-incet, pi
de ce se suiA, de ce strigarea ceea asamuitoare cu a unei
pAsAri, s'auzia mai tare. Tocmai and mersese cam o mita
de stAnjAni, Incepa sa se lumineze cuprinsul, iar fata, ui-
tAndu-se in sus, NO de samA cA in varful copacului era un
cuibar. Porni inainte i ajunse sub stresina lui, cAnd auzi glas

-
cu inteles :

face.
Voinice, voinice, vino si ma apArA, cä mult bine ti-oiu

Fata se sul 'n cuibar i vaza ce vaza : un puisor golas,ga-

- Eu sunt puiu de Maur si frati am mai avut, dar im-

ta sä moard de fried.
Da ce cauti tu aicea, singurel?il IntrebA fata.

pãralul MnIurilor mi i-a furat iar pe mama a dus-o departe.

Stãi colea, lAnga mine si ma pAzeste.
Fata nu mai zice nimic, ci stafü si astepta.
Peste Maya vreme, iaca un sarpe grozav CA se svArco-
leste in trazduh si se lasä cAtre cele douà suflete.

- Cine-i aista ? intrebd fata pe puiul de balaur.

Aista-i ImpAratul vAnturilor.
Imparatul vAnturilor? Dar cum se face cA s'aseamAnA
cu neamul vostru ?
SA-Ii spun : i neamul lui, si neamul nostru, stApAnesc
vAzduhurile.
Dar tu din ce soiu de lighioana te tragi ?
Mama mea-i doamnA ceturilor I negurilor si pAclelor
toate ; ea-i mai mare peste noun i promoroace; cAnd plan-
ge ea, curg vAile pe pamAnt iar .cAnd se piaptAnA, s'astern
troenii pe cAmpuri. Intelegi acuma ?
-
tul ?
Inteleg. Si zici : de multä vreme vä dusmAniti cu van-

De cAnd lumea si pämAntul. lar trAnta noastrA cu van-

 54

turile se 'ntampla atunci cand s'aude tunetul si se vede tras-

netul.
Toate bune pada acum, incheie fata de 'mparat, dar
drept sa-ti spun: nu stiu la ce-as putea folosi intre palosele
voastre.
Ai sa vezi, frumoaso 1 Vantu-i un om tare strengar si
iubaret; cand vede o lath frumoasa, ori aude Ca s'ar fi a-
Hand incotrovâ, pleaca mort drip &Ansa si nu tincheste din
mers pana and n'o gäseste. Cum o gaseste,o apuca 'n bra-
te, o sdruta si apoi se intoarce de unde plecase.
Ei: daca-i ask lasa!
Dupa asta nu trece multä vreme i iaca si vantul. Eu nu
1-am vazut ca sa va spun ca-i ash i pe dincolo, dar daca
cu adevarat a fi avand chip de balaur, urit ca el nu cred
cä se afla pe lume altceva. Cum vine mai aproape, vede fa-
ta ; cum o vede, haiti, se sfarsesfe. li pica fecioara draga zi
pace! lar fata zice :
Taci, ca-i buna i asta!
stau asa cat stau, panas cand graieste vantul :
Da-te, soro, la o parte, sa mananc pe puiul cetei si a-
poi sa mergem amandoi pe pustiuri.
Baiu, vantule,ii raspunse aria,- nu 1-ai manca pe
$i din vorbele acestea si din allele, mania vantului, din gro-
zava aim era, se potoH si vantul plea la urma urrnei cri
fagaduiala, ea daca va veni peste un ceas, zana are sä-i
deie la ospät pe puiul cetei.
asà, dragii mei, cu amanarea asta,iaca vine si imparã-
teasa nourilor ca sa-si vada cuibut si sa auda ce nici prin
crestetul capului nu i-ar fi trecut. Dar vorba ceea : nici o lap-
ta Fara plata, ca azi iti scrie unul o jalbâ si tot ii dai de-o
pereche de ciobote dad.. nu stii manui condeiul, dar mi.te
cand scapi dela moarte un suflet de lighioana ca feciorul
cetilor I
i cu ce-ai vrea sa te multumesc, fetito?--o intreba ma-
ma nourilor.
Cu nimica alta, decal sa ma duci pe taramul soarelui,
rAspunse domnita.
- U, ca prea mult imi cerusi, si drept sa-ti spun ca nu
pot sa-ti indeplinesc voia.
 55

si-i spuse doarnna asta cä impäralia ei line cu pace nu-

mai de-asupra vântului bun, and face ce vrea. Mai jos, nu
poate veni cA infrà in sfada cu el, dar nici mai sus, catre
soare, nu se poate sul, din pricina vântului cel räu.
Dach-i a*a, am sä mai a$ept, zise fata. S5 vii peste un
an.
Am sa viu,--raspunse imparateasa; si se duse.
La jumatate de an, aproape, iaca vântul din nou s'o in-
demne la mers Ci-i aspunde fata asa:
- Mai vantule, mai! Cum sa merg en dupa tine, cand
nici nu te stiu, nici nu ma pill. Eu iti spun ca-s fata de 'm-
parat mare, si atata. Ma crezi ?
Te cred.
Bun. Dar eu nu le-oiu crede pe tine. Ada-li neamurile
toate sa le vad i pe urma ti-oiu da raspuns.
rdspunse cel chip de balaur:
Eu n'am alt neam pe lume cleat pe vantul cel rau.
Vrei sa-1 vezi ?
Vreu I
Ei, atunci sa-1 chem.
-
$i I-a chemal, si, Doamne, cat s'a fi inspairnantat domnita
cea frumoasä, cand a fi fost vazut slutenia ceea pe balaur.
Dar ce era sa faca:
Rabda' inima i taci,
C'altceviA n'ai ce stt tacit
lar vantul cel ran, cand si-a vazut cumnata, fi veni le* la
inima. i asa cum puta, se furisa pe langa dansa si-i spuse
ca drag-a. lar zana-i raspunse:
Draga ti-s si-oiu fi a ta, daca-i lash. pe 'rnparäteasa ne-
gurilor sa ma plimbe pana'n cer.
0 las!
lasata a lost. Fata s'a simlit dela o vreme luata de un
nour i dusa tot mai sus, pana and, atingand scara cerului,
se sul pe intinsoarea lui. Ce-i mai trebuia acum ? 0 zi de
drum !Ana la castelul de clestar al soarelui, unde s'ajunga
si sa-si vada ibovnicul ei cel dr,ag.
Dar nenorocirea fetei era pe semne scrisa. Ca vanturile
 56

v4zAndu-se pAcAlite, IndatA trimeserA veste mamei soarelui

cA picior.pAmAntean se aflä in domnia ei.
Nu stiti cine-i mama soarelui? Un cuant: sora bunA si
cinstitä Cu moartea, cu mama pAdurii, cu talpa iadului, cu
ciuma i nu stiu mai cine. Asta, cum aude, dä sfarA in tard
ca cinevA vrea sä-i fure inima feciorului ei. CAutAri peste
cAutAri,rAscoliri peste räscoliri, umblete, si la urma, fata de
imparat se vede prinsA, legata i dusä la scaunul de jude-
catA al hArcii. Baba, nici una, nici douA, o preface 'ntr'un
bob de sAmAntA pi-o svArle'n vAnt iar vAntul o lasä pe pa-
mAnt, sã creascA si sä 'nfloreasca. Floarea ei, la chip sä sa-
mene cu chipul soarelui. Din räsAritul pe zare al mAndrului
fecior i pAnA'n sfintit, floarea asta sA-1 urmäreascA fãrä
curmare, sä-i plAnga de dor, dar de atins, nici o data sA
nu-1 atinga.
Ce-i floarea asta, v'as IntrebA? Ci eu socot ca-i floarea
oarelui cea galbenA si mAndrA. i cine-i stie povestea, in-
trebe-si inima, ce zice? Eu unul, drept sA vAspun, mi-i jale
de jalea ei:
De jalea zilelor mele.
Plang pe apA vitlurele,
Pasari mici in cuiburele;
De greul traiului meu.
Plfinge apa pe }Attu,
Paserea in cuibul situ! (1)

4. POVESTEA CICOAR1I.
Din Transilvania avem aceastA veche si prea frumoasä
legendA in versuri a florii de cicoare, prefecuta astfel de
soare dintr'o domnitA, pentru chipul cum a rAspuns la imbi-
erile sale de dragoste:
Pe pardu de mud, Zama floriloi,
Plimbd-mi-se, plimba Floarea zorilor,
Tan'ard mlitdija, Rout& adunându-si,
Prin mud descultd, Paharul umplânduii,
(1). Auzita. dela N. Neculau, päzitor de vite in Biulbiulul mare, com. Biul-
biulul-mic, jud Constanta, in toamna anului 1906.
 57

$i ea mi se crede Din graiu le grAl

CA nimeni n'o vede! --Ba eu n'oiu voi,
Dar o a vazut Soare sotior,
Dragut sfântul soare. CA-i tot cAlAtor,
$i cum o a vAzui, Ziva peste sate,
Mu It cA i-a plAcut $i noaptea pe ape!
$i'n gaib'a mAnat Doi luceferei,
Doi luceferei Petetorii ei,
Petitorii ei, Se 'ntorcand la soare,
In cas' d'au intrat, [-au spus de urrnare
Ea i-a 'fitampinat Soarele s'aprinse
$i mi i-a 'ntrebat: De necaz si zise:
Doi luceferei, ,--LAsa-ti-mi-o'a pace
Ospeti.orii mei, Ca mi-o van preface,
Treceti d'odihniti hi fragedd floare,
$i va veseliti I Floare
Dar ei rAspundeau, De cicoare,
Din gura ziceau : Cu ochi dupA soare.
N'am ven'i s'odihnim, Ceind oiu rAsAri
SA ne veselim, Ea s'o 'nveseli;
Ci-am ven't sa petim CAnd oiu asfinti,,
$i sA logodim: Ea s'o ofili ;
Wei pe sfanitil scare CAnd oiu scApAtA,
CA el e mai mare ? Ea s'o adunit! (I)
Ea de-i auzi,

(I). G. Dem. Teodorescu, Poezii pokullzr?,. p. 459.

se,,,,
 PARTEA III.

LUNA
I. LUNA.
Luna, numita prin multe parli i lumina' (1), dupa cre-
dinlele poporului, este un corp ceresc, ca soarele i stelele,
facula, dupa unii, o data cu cerul, ca sa lumineze pamântul
pe timpul noplii.
Prin unele Orli, se zice ca luna este nevasta lui Dumne-
zeu, adica a cerului (2);
AI cred ea este lumanarea lui Isus los (3);
eItii zic ca-i steaua Maicii Domnului (4);
Mill o socotese ca .0 sfânta care are Indatorire sa lumi-
neze lumea pe vrema noplii, cat timp soarele se odih-
ne§te (5);
Mtii socotesc luna ca fiind tin barbat, imprejurul caruia
stau de paza trei stele sfinte: Sf Magdalina, St: Varvara pi
St Maria: acestea o §i poarta pe cer.
Prin Bucovina, despre luna, se and urmatoarele povestiri:
(1). C. R. Codin, 0 salad de cuyinte din Mused, p, 47:
Fost-am eu la print) una
Cum e 'ntre stele lumina.
E. Sevastos, Cdntece moldovene0, p. 53:
Lumina luta inatoare.
Rdsai mai straludtoare,
Lânga drumul ce ma duce
La puictqa mea cea duke!
(2) Voronca, op. cit., p. 1239.
(3) lbidem, p. 1173.
(4). $ezdtoarea, I, P 233.
(5). Otescu, op. cit., p. 63.
 59

«Dup ce s'a facut lumea, a fost ,St soare sapte ani sin-
gur; luna Inca nu era. A facut Dumnezeu o sesie.
Hai, Doamne,zice racul,si-om face sä vada oame-
nii $ i noaptea.
Haide, zice Dumnezeu. Mergi tnapoi in pamant si-mi
ada de unde al adus piatra de cea scumpa, ada-mi cremene
si argint.
Indata le-a venit si la oameni stire ca are sa le dea Dum-
nezeu tuna.
Necuratul a adus ce-a trebuit, dara Dumnezeu nu a vrut
sA faca de fata cu dansul.
-- Act', ce sa mai fac?intreaba necuratul.
lea. si le du,zice Dumnezeu,si zideste ladul; zide-
ste-1 bine, Imprejur,si-1 acopere cu usi de fier pe de-asupra.
Diavolul s'a dus. Dumnezeu a scaparat si-a facut luna,
un om i a facut Dumnezeu un drumusor de argint, pe a-
mandoua parlile cu pomi, si i-a zis sa se duca :
--Du-te,--zise Dumnezeu,pe drumusorul ista, ;Ana ce vei
ajunge la casa soarelui, cad tu esti lui de ajutor. Dar sa po-
trivesti Ca cu atata si otata tot in urma lui sa te lii ; numai
catre sfarsit ai sa te mai apropii si iar ai sa te departezi.
lar mersul acesta II vei tineä 'Ana in vecii vecilor, dupa
cum ti-1 hotarasc eu acum.
Soarele acuma stia. Dimineata, and s'a sculat, a spus fe-
meii sale:
Cauta ca in locul meu indata are sa-mi vie tovardsul :
sa gaseascA toate pregatirile ca si pentru mine.
Luna a venit la casa soarelui si dui:4 ce s'a hodinit, a
pornit sa-si faca lucrul si o data cu seara,s'a aratat plina la
rasarit, Oamenii s'au bucurat ca au lumina iar dracul si mai
tare s'a bucurat.
De aeuni,zice el,au sa poata lucra oamenii si noa-
ptea l
Ba n'a fi ask zice Dumnezeu, cad numai o jumatate
de lurid se va veclea noapte, iar jumatate nu.
Cad luna e om: la inceput, mititel ca si copilul, si apoi
tot creste; aripele-i cresc imprejur, Oa ce vin una, si e
rotund. Apoi incepe iara a imbatranl si a se face tot mai
 -60

mic pripele. i. qe Lie:00 c rainan ca degetul. i iar se

naste din non.
PEJ tuna 4-4) ridiça pumai_sapte druci, La luna ei se duc cu
bucurie, caci ea e rece. Aripele ii sunt numai din piatra
scumeã pi tuna are argint, nu slur ea soarele. Pentru aeeea
searele easa, fierbinte. c5ci aripele ii sunt de foe. Balaurii
sau vârcolacii o mananed pe lunã, ii ciuntesc aripele, ca
$.0 fage in teeth' luna mica x (I).
0 alta povestire despre lun'a si soare,se aude. tot prin Bu-
ccwina, in urm4t4oArea ,euprindere:
.Pe cand umbla Maica Domnului cu Domnul Hristos mic,
fugarà de Nee, Jidanilor, p'a intamplat c'a ajuns intr'o pa-
dpre, la gasa up-9r doisprezece de toti. Picesti tal-
hari.apeau o Lem.eie care si. ea avea doi copii: unul ii n5s-
cus,t4 dimineat i se_cherna Varg4Ipla sau Vargal, si pe
altul seara_; acestuia Ii ppsese nurnele Seara.
Vargalata era plin tot de bube si-rcancl aveau sa villa tal-
built acas5, asa de-tare 00 I
Wee Domnalui, cum-scalda femeia copilut, indatà ce I-a
;3vos, I-a pus -pe al ei pe Domnul Hristos in scaldatoare,
.

in 10G.
. Vai de. mine, femeie buna, ce fad ? Nu destul ma chi-
nuesc eu zi i noaple CU copilul meu, vrai sa se ample
.0-01 tan?
Las5, nu te teme, ca nu s'a urnplea,a zis Maica Dom-
taInt
Dar ce minupet Vargat,- cum I-a infasat m5-sa, cand I-a
sobs 40 scaldatoare., a adormits M5-sa gandia c5 poate-i
inorktb.stja c indata, aveau s5 vie talharii' si el nu VIA lea
floslasa, Oar tpupul Int era iota de curat.
A läsat copilul sa doarm5 si-a alergat s5 le ias5 Italharil-
lor inainte.,,:windn.71e ied este la (latish o femeie cu copil
mic, sä nu-i fac5 nimica, c5 iat5 ce minune a facut cu co-
pilul tor
Bine ca ni I-a lecuit pe al nostru; n'ai grip; nu-i vom
zice nimte5,7-au raspuns ei.
.Maica Domnului,-A doua zi s'a sculat si a plecat.
tO) Veirontg,.*. 'cit., v. 27-8:
 6i

Domnul Hristos a erescut, mare. si Jidanfl Pau pring.si ku

pus pe cruce intre doi talhari.
Daca esti tu Dumnezen,- poti sà te scapi !-- a zis uruil
din talhari Dornnului Hristos..
Tu nu vorb1,a zis cel din ..dreapta,.czici nu.?stivweth
nic sä judeci sangele acesta eurat
Dup5 ce 1-au pus in groapa, a trirnis-,Dumnezeu pe inge-
rul Vargàlata ca sa ridice piatra de pe
mormantal Domnulni.Hristos;..uulundala
de sapte.mii..de sfantini:.DOninui:Hrislos
p iesit, si aducandu-Si amintette cei doi
tävaräsi ai-lui, cei doi copli, Seara: iiiV
galata, a .cerut lui -Dunmezeu sü ii deie,
ca sà-i fie lig aPostoli. Apoi. sia ,dus'Dont-
nul .Hristos de a.sfärthat !data& .iadn-
Fig. 4 (1). lui, ca sa:deie drurnul suiPeteloroari;s&
chin Ina U. 13 rnbland ei im.pretn0, Seam ba
vandut pe Domnul Hristos Jidanilór, de
1-au. muncit Domnulitiristos .si :a .tiona
oarä aIhviat, dam pe neprietenut s'an. Sea-,
ra 1-a legat $i 'Ana la siarsituf Lin.nrePva
Fig. 5 (2). sta in lanturi.; Si el 0. lam .ce ..urnhla
noaptea pe cer, rarnânandu-i (oval* numai Ingeral. Vargit-'
lata sau Vargat,,ce s'a n'aseut dimineata i tare -.e.arkintul
soare. (3).
Inaltindu-se pe cer, luna ajange oprin aeelo locl 'fie
care poporul le boteaz5 intocmai ea pe cele aI ssoailui".
pranz, de amiazá, s. a. m: d.
Cu privire la cresterea si descresterea 'Willi, In afaral.de
cele aralate Vaud aici, pomeniin si urmätoarea povestire re
care o allänt prin. jud. Tecuciu :
Soazele i luna erau frati buni sksi erau- dragi ea paii
din cap unul altuia, da numai.pAnA cand,soayele a Irimis (4)
(1) Lund din sterna Moldovei, dupd Divanal lui 0. Cariteinil dish 1698. (Pia
nu §i Hodos, Bibliografia ronaineascd veche. I, p. 358).
(2) Lund din sterna Moldovei, dupd Cartea de intairdturd din 43 (Waal:
ai Hodos, op. cit., p. 138).
(3) Voronca, op. cit., p. 324-5.
(4) s.9 tritnite la a fatila, a trimite petitori ca s'o ceard.
 62

la tatA-sAu s'o cearA pe lunã. Lunii atAta i-a treabuit sa a-

fle, ca indatA i-a picat soarele urit. N'a vrut sä fie
CumnaticA iratilor
$i noril pArintilor.
lar cAnd soarele a spus cã el va trece peste oprirea Orin-
i1or pi voia lunii, luna i-a rAspuns:
Decal a*A, mai bine sA ma mAnânce racii i peOi ma-
rilor!
*i de atunci i pAnA astAzi, soarele trimite in toatA luna
racii si pestii mArilor, de mAnAna pe sora-sa (1).
La acestea mai adaugam i urmAtoarea socotin1A naivä
buovineanA: .Luna and e nouä, pe zi, crete ca un aluat,
Ca' sA putem noi numara [perioadele dintre cre§terif i apoi
scade ca isil cum ai tâfá dintr'insul zi chip zi pAnA se ire-
ce luna cea cu toate zilele §i-apoi alta tuna iese in loc si
iar se trece zidupA zi, cum trece vremea, cA nu se mai poa-
te inturnA [tuna ce-a fostl; cA luna ce s'a trecuf, mai poate
fi ?. (2).
Copilul nAscut, cAnd luna de pe cer este in cre0ere, va
aveA spor la toate in vieata lui. Nascut In descre*terea lunii
Ii vor merge toate pe dos (3).
CAnd luna, mergAnd in drumul ei, calcA peste o stea, o
arde, i atunci, omul a cArui stea a ars. moare (4).
MArirea §i mic§orarea lunii. poporul o numete crestere
si descreslere sau scàdere. CAnd luna se infAWazd ca cel
mai sublire fier de secere, se chiamA lune; nou6 sau craiu
nou. CAnd se vede in intregime, poartà numele de tuna' pli-
n'd, hind veche sau craiu vechiu. Cand tuna plin6 incepe a
scade, se zice ca luna se p4-c6 sau a a ajuns la pisca-
NM (5).
Nu §tiu prin ce pari, creterea §i descre*ferea se numesc
preveslil sau Ira vestil (6).
(I) Culegere din corn. Tepu. S'ar puteà ca aceastk povestire sa fie o ex-
piicare §i a intunecimilor de land.
(2) Voronca, op. cit., p. 614.
(3) Ion Creangd, VI, p. 53.
(4) Cred. Rom. din cont. Tem jud. Tecuciu,
(5) Com. fedu, jud. Tecuciu.
(6) Uricariul, X. p. 405.
 63

Când tuna se pisc5, va aloud: dacä panä alunci a lost se-

cetà (1). Pe aceasth vreme nu se pun c/c0e/e. caci pull
scosi nu se vor tine de closte (2).
Tainica vraja a unei nopti instelate, in care vapaia lunii
ineac5 cuprinsul, a rascolit sufletul poporului nostru in-
tr'o masura mare. Dacã vara, and cerul de noapte este de
mai multe ori curat, munca grea- a zilei face pe oameni sa-si
pund capul pe c'apataiul odihnei, rAman Ins'a destule prile-
juri and târanii nostri pot privi bolta instelatä si luna cu
nesat: intre aceste prilejuri intra caratoriile si alte indelet-
niciri cAmpenesti, dar mai ales hoinareala fiineretului inteale
dragostii.
Ne spune o doina cunoscuta pretutindeni
Cine n'are dor pe vale,
Nn sli' liuza cdnd rdsnre
Si noaptea catu-i de mar: ;
Gine n'are dor pe hula,
Arn sn' hma cdnd se culcd
Si noaptea catu-i de lunga !--
Intr'adevar zitâInirite ibovnicilor se fac cu Indestulä gre-
utate, i prin urmare unul sau celalt, are loath vremea sa
priveasca cerul si luna dela rasArit si "Ana la apus.
Luna, prin urmare, mulle vede; o doinfi moldoveneascA
indeama :

Rasai Irina si mai sus $i du la badea rAspuns,

$1 du la mandra rAspu ns, SA iubeascA 'ntealtA parte,
Sau sA iasA sau sA stiu, CA pe-aici nu se mai poate,
Pe la ea sA nu mai viu! CA si-atát, cat s'a putut.
-- Rasai luna, si sui sus, Am fost proastA, n'arn stiut,
Tanara, n'am priceput (3).
0 chiuiturä ardeleneasa:
RAsArit-a luna'n surit,
Nu-i aici cine-mi dá gura ;
Rasarit-a luna'n prag,
(1) Cred. Rom. din corn. Tepu. jud. Tecuciu.
(2) Idem.
(3) El. Sevastos, Canteee moldoveneW, p. 103.
 64

Nfn-i aid cine mi-i drag! (l).

Luna, prin urmare, se`bucura de-o deosebita cinste prin-
tre tineret; cu luna de obiceiu, cum am mai vazut, fsi asea-
mana ibovnicii, pe iubitele lor:
i

Dragul mamei, nu ofta, Of, of, of, maica, miticuta,

CA Maica te-a insurä. Ceru-i mare, stele-s multe,
Satu-i mare, fete-s multe,. Si mai marl, $i mai mArunte,
SP Mai marl, si mai märunte, Dard numai luta
Ti-i n!ege. c'ái de unde. I Si luminA toatA lumea 2).
icoana pe care ne-o da si Eminescu n .Luceafarul.:
Si era una la pArinti,
$i mandan toate tele,
Cum e fecioara intre sfinti
Si tuna Mire stele.
E firesc, prin urmare, ca luna sa fie ate o data sfdnla
lun5 (3), iar fetele sa rostedsca inaintea lunei pline, de trei
ori aceasta vraja:
Luna, N'a corbaciul dela mine
Luna, Mana calul de sub tine,
Doamria biinã, Da-1 mAnA, da-1 asvArle$te
Calut ai, mu Ja mine-k arddueste,
Corbacid &AL Jute ca vantul,'
Tare ca gandul,

(1) 1. TOp-Reieganul, 125 cliiaduri, Gherla 1904, p.

(2) Zanne, Proverbile. IX, p. 44.N. 1. Dumitra5cu, Flori de ramp, Ballad
1014. p.
f..Maiciita ma mangaià Ceriu-i- mare, stele-s multe,
$i din gur' a5it 7icea: $i mai mari 5i mai marunte,
Satu-i mare fete-s multe Dar ca liina
$t mai marl 5i mai märunte, 'Nulf nici una,
Alege-ti uni pe frunte... De mare, de luminoasa,
Maica, maiculita mea, _ Aà mandra 5i frumoasa!
(1) 1000 doine, strigaturi $t cldaituri Bra5ov 1691, p. 75:
Nult ma 'ntreabA sfiirda load
Unde mi-i vieata huna.
 65

si s5 arunce in ap5 curgatoare firul de busuioc sau floarea

ce-o tinea in mâna (1).
Datini de-acestea au si Francezii (2).
Prin Bucovina se crede cã daca e cineva bolnav de ma-
sele si vede luna pe cer, pune mana pe falca si zice :
--Luna", Iumânarea Jul Hrislos,---ca luna ni e noua luma-
nare noaptea,oare si pe cei morti ii dor dinlii curn ma
dor pe mine? (3).
Cu privire la lima, in popor gäsim o sum5 de gacitori
dintre cari, cele mai caracteristice, sunt urrnatoarele :
Pe cea casa sindilitd, Trece noaptea pest?. casd.
Joac'o mdtd potcovitd.
La margenea satului,
Am un glob de aur, Cdciula fdrtatului.
Joacd pe-o piele de taur.
Intr'un vArf de deal,
WO. grasä, 0 urmA de cal.
(1) 1. Pop --Reteg- anul, Starostele, Gherla. 1900 p. 12.Ion Creangd, V, p. 373:
Cand o fatd vrea sd-si faca pe ursitA, iese cu &dal deschis, pe vreme senind
si pe land p1ind, i face in sus cu el caträ luua, i lovind in stresina casii zice:
Lund $i sä mi-1 aduci.
Lund, De 1-at gitsi dormind pe pat,
Doamna bund, Sa-1 ieai i sal vari sub pat,
Bun cal ai, $i de sub pat.
§i frau n'ai. Sd-1 dai pe usa afara
Sã te duci la ursita mea, $i la mine sä-I pornesti,
Sã te duci, Prin padure fail sine (fried, Via/á),
$i prin sat fdra rusine.
Apoi strangand braul grarnada, II impunge cu acid si zice:
Te impung prin inimä.
Apoi se duce la foc V-I inveleste cu maturita din 3 inlazi de altin, 3 de soe
si 3 de plop i iaras zice:
Alunul sd-1 aduca bun,
Socul sa-I aleaga cu noroc,
Plopul sal aducd pe loc.
(2) P. Sébil lot, Le del et la terre, p. n9 d. p.:
Lune. ô ma taut belle lune,
Toi, qui connais ma fortune,
Oh! fais-moi voir en révant,
Qui j'aurai pour mon amant !
(3) Voronca, op. ap., p. 615: [litre land ,F1 ornul rnort se face urmatoare le-
gatura : Luna are de a tac2 cu morgi, cdei fiecare ow moare sau la lund plinA
sau la sfert, sau la starsit, si ea stie de suflelul lui cd a icsito.
T. Pamfile, Cowl si podoabele lui. 5.
 66

Din deal,
In deal,
Si din vie, in vie,
Floricicd tuirangie (1).
Urumatoarele gacitori zugravesc luna in multimea stelelor:
Pe valea lui Sgdidarac Seara s'adund,
0 child de rnieiu vdrsat: Si noaptea se risipe*te.
Numai unul boborat.
Am o strachind cu alune
Am o clo5cd cu pui: Si cu o nucd in mijloc (2).
Mai des decat soarele, luna are ate o data imprejurul
ei un cerc, cercul sau farcalan galben (3), care se socotes-
te a fi un semn prevestitor pentru ploaie (4), semn cä va
vremui, adica se va schimba vremea in rau (5), ca va fi alt-
fel de curn a fost pana atunci (6), sau di a doua zi se va
scorni vanl (7).
Cu privire la acest cearcan, iata ce ne spune o povesti-
re olteneasca :
Popa a plecat la padure cu preoteasa si cu zluga, i a
ajuns la padure, si a taiat lemne, a'ncarcat carul
i

S'a suit preotul si preoteasa in car. S'a pus o ploaie §i

un frig, si-a inghetat
Zluga a mers pe jos si a v3zut un foc in padure. A zluga
s'a dus la foc, ca muria de frig. S'a dus i popa. Cand a
ajuns la foc. o jumatate de orn frigea un om intreg. Popa
i-a dat buna ziva.
(I) Ghilu,vd, II, no 1-2, p 27.
(2) Co lec( de de cmulituri ale d lor Gorovei, Pamfde §i N. Pasculescu (Lit.
pop. rom).
(3) Intr'o doimi de pe Tarnave (1000 doine, i a ) p. 209 :
Bata-te, mai Intl, b ta,
Cerra/ cel de lan.q4 hind,
Dr gostaa noastra c a buna...
(4) $cwfoarea, VI, p 38.Mari,n, Sarbutorde, I, p. 119.
(61Zlnne, Proverbile, IX, p.
Cred I om din coin. I-FinHt!. jud. Dorohom, impart. de d-I N. V PFM-
(escu . Cand luna ae larcainn, un cerc colorat verde galbuiu,- se va schnn-
bh vremea.
(7) Cred. Rom. din corn. Tutcani, jud. Covurluiu, impart de d-I 1. 0. Zu-
gravu.
 67

I-a zis popa :

JumAtate de om, de ce frigi un om intreg ?
Jum'atatea de om a zis :
Ce cati, popo, la mine?
Veniiu sä-mi dai foc.
Ili dau foc, daa mi-ai spune de ce are luna cearc6n.
Popa a zis a are luna cearan de val.
A ada'stat preoteasa ca sa vie popa si n'a venit, Si s'a
dus si ea.
Das acolo buna ziva.
- Jum5tatea de om, de ce frigi un om intreg ? Da popa
n'a venit aici sä iea foc ?
Ala n'a venit!
N'a fost jurnatate de om, si a fost Dumnezeu si Sf. Pe-
tre ; si au facut pe popä biole §i pe preoteasä a fãcut-o bi-
olitä. Si i-au legat de-un lemn. Si s'a dus si zluga (1) dupa ei
si a zis :
Buna ziva, jumätate de om!
Ce cauti aici, mosule ?
Cant pe popa si pe preoteasa ; n'au venit s'A iea foc ?
Ba au venit, si-au mintit a are tuna cearan de ant.
Tu stii, mosule, de ce are tuna cearcân ?
Numai Dumezeu stie de ce are tuna cearcän.
Atunci i-a dat biolile si biolita, si i-a injugat.
La noud ani, sa' te päzesti, ca' intr5 cu carul inteo balta
si se umplu de noroiu si se fac ca niste diavoli ; si se face
popa popd, si preoteasa preoteasa, c'asa i-a facut Dumne-
zeu, ca sä nu mai mintã de alta data. (2).
Cand luna e cu un corn in jos, se crede a va plouâ;
and este cu amândou'a coarnele in sus, nu plou'a (3). Prin
unele pärti, and luna este cu am'andouà coarnele in sus,
si deci, cu burduful in jos,--se zice a este semn de seceki,
iar semn de ploaie e atunci and are coarnele in jos (4).
Cand luna sträluceste curata, e scrim de vreme bun5 (5)
(t) Neinteles. Pe p. 66 se arata eä sluga a plecat intai.
(2) Ghiliqul, f, no. 2, p. 8-ii,
(3) Zanne, Proverbile, IX, p. 328.
(4) $ezilloarea, VI. p. 38.Cred. Rom. din corn. Vanatori, jud. Neamt, im.
part. de d-1 A. Moisei : Candu-i luna cu cornu'n jos, va fi secetei toata tuna'.
(5) Marian. Siirbdtorde, I, p. 120.
 68

Cand luna este rosie inprejur, se zice c1 prevesteste o vre-

m e secetoasa.
Prin jud Muscel. la Samedru se uita oamenii ca sä vada
cum e luna. Daca luna va fi plina si cerul senin, iarna va fi
buna; daca dimpotriva, luna va fi plina i cerul acoporit cu
nori, daca ar ploua sau daca ar ninge, se arat5 ca iarna va
fi aspra, cä zapezile vor fi grele i ci gerul va fi stras-
nic (1).
Noaptea, and luna sträluceste frurnos, nu e bine sa zica
cineva Ca e tuna ca ziaa,, caci atunci cei raposati prin in-
nec se clan la intuneric (2).
Noaptea nu-i bine sa te uiti la luna, cad te calcd lalha-
Hi (3).
Cand stai jos, sa nu te uiti la luna, ca-i pacat (4).
Vázuta de cineva in vis, tuna insemneaza fatal sau mama
celui ce viseaza. Daca luna cade de pe cer, este semn ca
unul din parinti va murl. Daca viseaza luna gospodarul sau
gospodina, insemneaza ca va murl gospodina, respectiv gos-
podarul.
In sfarsit, unii, ca sa uite pe cei raposati, cred Ca e bine
sä se uite prin sita la tuna (5).
2. LUNA NOUA.
Luna nou6 se mai numeste si craiu nou, tuna Iânãrã (6)
sau lunà In doua coarne, cum ne spune un cantec a-
radean :
Susu-i luna'n doua. coarne,
S'a culcat mândra, nu doarme...(7).
Cand Romanii v5d Intaia data lunä nou5, unii o privesc
printr'o panzatura subtire ca sa se incredinteze daca intr'a-
devar e noua, spunand, de pilda, ca daca ar fi «de doua
(1) T. Pamfile, Sdrbritorile de toamnd, p. 71.
(2) Zanne, Proverbile, IX, p. 328.
(3) Cred. Rom. din jud. Vasluiu.
(4) ( red. Rom. din corn Catane. jud. Do Ij, impart. de d-I $t. St. Tutescu.
(5) Voronca, op. cit., p. 615.
(6) S. Mangiuca, Calendar pe 1882 i 1883.
(I) 1000 doine, strigdturi i chiuituri, p. 49.
 69

seri. sau de mai multe, secera ei se va desface in douä

sau mai multe felii, dup numärul zilelor,
In acea seara, ori si cine are pniIe sä ceard ceva dela
luna noud:
Sànàlele. Copiii sar in sus and o vkl si cântä :
Luna nova,
Luna nouä,
Sanatos m'ai gäsit,
Sanatos sa ma Iasi! (' );
Sau:
Craiu nou,
Craiu nou,
Sanatos rn'ai gäsit,
Sanatos sa ma Iasi!
aruncand cu aceste vorbe, o bucalicä de pane spre tuna (2);
Sau:
Luna noua,
Luna nova,
Colac tie,
Sanatate mie (3);
Cei bolnavi striga :
Craiu nou,
Craiu not],
Na un fedeles gol,
Si da-mi unul plin:
Ros ca calina,
Si gras ca slanina I (4);
Sau:
Craiu uou,
Craiu nou,
Na-ti un fedeles desert,
Sa-mi dai unul plin (5).
(1) Culegere din corn. Tepu, jud. Tecuciu,Zanne, Proverbile, IX, p. 328.
(2) Voronca, op. cit.. p. 316.
(3) St. St. Tutescu §i P. Danilescu, Monogrnfia com. Catanele, jud. Dolj, P.
129.
(4) Zanne, Proverbile, IX, p. 328.Sezdtoarea, XV, p. 15.
(5) Voronca, op, cit., p. 316.
 70

Sanalale i pane: Se MHO' in rnijlocul curtii:

Luna noua,
Luna noua,
Taie plinea'n doud:
Tie iumatate,
Mie sanatate (1), 1

Pane:
Luna noua,
Luna noua,
Taie panea'n clouts :
Tie iumatate,
Mie-a treia parte (7).
Sanalale i bani:
Luna noua,
Luna nova,
Sanatos m'ai gasit,
Sanatos, sa ma Iasi;
Cu parale m'ai gasit,
Cu parale sa ma Iasi! (3);
Sau:
Luna noua, Tari ca argintul ne-ai gasit,
Lund notiä, Tari ca argintul sri ne Iasi.
Sanatos m'ai gasit, Luna noua,
Sanatos sit ma Iasi. Luna noua,
Lund notia, Cu bani ne-ai gasit,
Luna noua, Cu bani sa ne Iasi (4).
I3ani: Aruncand o bucatica de pane spre luna nouä, se
zice:
Craiu nou,
Craiu nou,
Cu bani m'ai gasit,
Cu bani sa ma Iasi (5).
(1) Zanne, Proverbile,IX, p. 328. $ezcitoarea, V i, p. 88-9. G. Dem. Teodo-
rescii, Poezii populare, p. 190.
(2) Tara /road, 1887, p. 100.
(3) Culegere din jud. Tutova. impart. de d-nii frati Cahn.
(4) G. Dem. Teodorescu, op. cit., p. 190.
(5) Voroca, op. cit., p. 316.
 71

Cu privire la bani, se crede c5 este bine ca fiecare sa se

ingrijeasc5 sa aibn in blzanar la vreme de hind nou5 ce-
va bmi, ca sa nu ducA lips5 in curgerea lunii ce nrmea-
z5 (1).
Banii se arat5 la luna nou5 si vi aven bani peste toatä
luna > (2).
Prin Oltenia, cu acesti bani, cari trebuie s5 fie de argint,
isi freac5 oarnenii barba (3); alçii, prin alte paii, ii sun5 ian
cu unul din ei isi face cruce privind spre luna, ca sa aibd
bani multi.
Prin jud. Tecuciu s cred ,? c5 acesti bani trebuesc arAtali
la toata lumea ca sn nu se mai isprAveasca peste lunã (4).
Astfel de credinie le int5Inim si 1-1 Pusi: <Ccind vezi intâ-
ias data lunn noua, st ai bani in buz mar si sn-i suni, ca
sä ai toata luna> (5).
Boni j prapad in dusmani:
Lund noud,
Lund noud,
Da-ne noud,
Pungi cu bani,
Moarte'n dusmani (6).
Prin Bucovina, cand vnd Romnnii tuna nou5, zic de trei
ori <Tatal nostru>, dupn care adauga:
Pe nirne s5 m5 lasi cu s5n5tate, da dumanilor, stie Durn-
nezeu ce si le dea ! (7).
Pane si oua :
Lund nouii,
Lund noud,
(1) Cred Rom. din I odu-Turcului ju I. Tecu-iu, impart de c1-1 V. D. Gheor-
ghiu.
(2) A. Gorovei, Superstdale, p. 16.
(3) Cred. R in. din c mu. Bourcni ju I Dolj, impart de d-I N. I. Dunutn-
cu. Frecatul b inilor, prin Virul h irbet i al apului se face i Ii alisveris. in-
Cul bani dobandqi la o af ic re. cu int I s ca sa se inmulte is 'a barnt ca parul
barbel sau al capului.
(9) Cred. Rom din Coln. Tepu.
(5) Revue des traditions populaires, XXII, p. 301.
) Cuk:Yere din con "let u, ju I. Tecucm.
(7) Voronca, op. cit., p. 316.
 72

Rupe coca'n dcuä,

Si ne dA si nouA,
$i-un castron de otfal (1).
Sa-n6la1e si so/
Craiu nou,
Craiu nou,
SAnAtos m'ai gasit,
Sanatos sA ma- Iasi,
Fara' nevastd m'ai gAsit,
Cu nevasta sa mA Iasi ! (2).
Prin Bucovina, luna nouä, ca si stelele, este trimisA, in
vräji, ca sA aducA ursita celui ce nu mai poafe asteptà ;
Luna', luna, SA mergi dupA ursitorul meu ;
idrgolund, De-a fi de aici din sat,
Tu esti rnandra si frumoasA, De-a fi din celalt sat,
Tu esti a noptii crAiasA, De-a fi dintr'al treilea sat,
Tu cal al, Nu-i da stare
Dar Iran n'ai; 5i-alinare;
Na-ti braul meu, El sA nu poatA dormi,
$i IA frau calului 15u, SA nu poatA odihni,
Pan'la mine n'a veni 1 (3).
Astfel de anfece le intAlnim si la Macedo-romAni :
.Se obisnueste, ca in seara and apare luna noa, luna
noau5,când s-apreasi luna sau lo-apreasj, cum se mai zice,
mania sA iea pe unul din copiii sAi, care Inca n'a vAzut lu-
na noauã, i dupd ce ii pune pe cap na" cârvealii,o pAne
sau un colac preparat intr'adins iar pe colac atAtea linguri
cAli membri stint in bindle, ii spune sA iasA la lunA, unde,
dupa ce se intoarce de trei ori in jurul sAu, sa adreseze ur-
mAtoarele versuri :
Lun5, luna noauA, Luna, lunA nouA,
Ghiine cAtA aroaua, Binele (fericirea)IsA fie] ca rou5;
CatA ulna n-vale, cat nisip [e] in vale,
(1) Zanne, Proverbile, IX, p 328,
(2) Culegere din jud la§i.--Vezi i Alexandri. Peezii pop. ale Rom.. 1908,
p. 3-4.
(3) Marian, VMji, farmece, i desfaceri, p. 41,
 73

Tine ca mine, I
[Ash plinA sA fie] punga ta-
S-io ca tine. tAlui ;
Punga ali tate; CAtA spuzd in casä,
CatA spruna. n-casä, Atatia oameni sA fie la masa;
Ahâti oamini pri measä; Tu ca mine,
Eu ca tine.
VariantA :
Lunä, tuna noatiA, Lund, hind noud,
CatA arind n-vale, Cat nisip in vale,
Punga ali tati; [Ash sA fie plind cu parale]
Tini ca mini, Tit ca mine, [punga tatAlui,
S-io ca tini. lar en ca tire!
Variantä :
Lunt tuna noatia, Luna, ltini notiA,
Io ca tine, Eu ca tine,
Tine ca mine, Tu ca mine,
Barba ta pand di chieptu, Barba ta pitnA la piept.
Barba mea pan& di pade! Barba meg pand in jos.
Fiind lath, cea care se adreseazA lunii, in 1 oc de barbA,
zice:
Perin a tau pana di chieptu,
Cusita mea pand di padi.
Variantä :
Ghiini vinisi, tuna, Bine ai sosit, tuna !
Luna a Pastilui, Luna Pastilor !
Ndredzi n'aflAsi Intregi (sAnA(osi) ne-ai aflat,
Ndredzi Intregi SA ne Iasi ;
Di varA oarA, La anul
Ma ndredzi s-n-afli. Mai intregi sA ne gasesti.
Variantà :

Lund, tuna noauA, Luna, lunti notta,

DA-ni pane cu oatia, DA-tni pane cu ouA,
SA-ni-u bag tu manicA, SA mi-o bag in manicA,
SA-ni-u mac Duminica ! SA mi-o manânc Duminica!
 74

Varianta :
Luria, lima. noaud, Lund, lund noud
DA-ni cdmea$i noaud, Dd-mi cdmase noud,
Sd-ti dau patru oaoA, SA-ti dau patru out-J.
SA-(i Ii badzi tu mAnicd, Sd le bagi in mdnicd,
SA li milli Duminicd, SA le manânci Dummied,
SA.ti badzi tu frasi,
Ii SA le bagi in fdras.
Tra s-li malt trd Pasti; Sd le mdnAnci la Pasti;
S-li badzi tu tApsie, Sd le bagi Li tipsie,
S-le-ai (sau : s-li mdti) trd StA- Sd le ai (sau : sd le miinci) la
mArie! S. Marie.
Une ori, acela care spune versurile de mai sus, tine in
mana doua vase pline cu apa mul5, -neinceputa,- cu Carl,
mergand sa le umple, nu priveste la luna al Po0 (1).
In vase se mai pun bani de argint faspri). La Vlaho-Cli-
sura banii de argint se pun in buzunar, inainte de a se urn-
plea vasele cu apa ; aceasta, ca luna noua sa nu-1 nimereas-
ca cumva gol. Colacul sau panea fcârvealia) nu lipseste nici
o data, caci dupa credinta Aromânilor, panea e simbolul cel
rnai bun pentru imbielsugare.
Dupa ce copilul adreseaza de trei ori una din formiullele
de mai sus, merge in casa, uncle toti membrii familiei gusta
din colac.
Credinta populara pretinde ca cine pastreaza acest obi-
ceiu, are sa fii norocos in tot cursul anului ; bineie nu-i va
lipsi din casa si luna, la anul, II va gasi tot asa de bogat,
dupa cum a lasat pe copil».
In celalt timp al anului, and nu vrei sa practici obiceiul
acesta, la fiecare lunä noua, sä te pazesti de a vorbi, cad
iii va merge foarte ran, de oare toate Iângorli,--toate boli-
le,se arunca de femeile cari descanta, in luna nouti, sau
cum se mai zice: cand nipea luna,când misca luna sau
cand se aprinde luna, cand prinde luna,si daca vorbesti,
te apnea boala ce in momentul acela se arunca in luna
noua. (2).
(1) La Gropesti, Macedonia, s, zice Irina al Pa#i, hind ca obiceiul se prac-
tica in prima Jun'a pond dmaintea Paplor.
(2) P. Papahagi, Din literatara poporand a Aromdailor, p. 753 1.
 75

Prin alte parti, asemenea macedonene, «cand iese luna

noua, inaintea Pastelui, fetele se strang in curte CU un ghium
(cana de metal; pe turceste ibric) plin cu apa, cu o pa-
ne intreaga,crâvealie,si cu un met sau cu un rninghiu
(cercel) de argint, i zice :
Luna, lund, nao
Da-rni camase nao,
S-ti dau patru Mao.
S-ti Ii bagi tu frase (fdra0,
S-ti Ii maci tu Pasce (1).

Prin unele parti din Bucovina, la tuna noua se pazesc ur-

matoarele obiceiuri :
In intaia Duminica dupa tuna noua se da leturghii la trei
biserici cu nadejde ca ori ce va gândi, i se va isbandi. Ast-
fel urmeaza trei luni de-a randul, ferindu-se ca sa manance
ceva in acele zile pana la amiaza, dupã care are vote sa
manance, insä numai mancari de post. Prin alte pãrti, in
Duminica cea dintai, cand e luna noua, sä plätesti liturghii
la biserica, sau sa naimesti anume slujba, pentru ziva ce ur-
meaza indatä Idupa cea in care] s'a priminil lumina, si ori-
ce dorinta *are ornul, orice cerere, pentru sanatate, noroc,
traiu bun in casa sau orice,ti se implineste.. Prin alte parti
se crede Ca liturghiile platite la tuna nouã, ajuta numai im-
potriva dusmanilor (2).
Cel mai bun prilej pentru isgonirea plosnifflor, slelnifflor
sau pa-duchilor cle letnn din casä, se crede ca este in seara
and se vede tuna noua.
Prin unele parti, cand cineva vede lunä noua zice :
Sänatate in casa plosnitele Mara. (3).
i

Prin Bucovina, in aceasta sear& until din casani iese afa-

r& si de langa fereastra, striga :
Crain non in tarä,
Plosnitile sa piara
(1) 1. Nenifescu, Dela Rom. dirt Turcia europ. p. 525 6. Cosinulei, op. cit.,
p. 47 : and incepe luna nou'a, sã ne lovirn cu fer, ca sä fan sändto§i.
(2) Voronca, op. cit., p. 316 7.
(3) ,ezdtoarea, XV, p 14.
 76

Tot una ate una,

SA nu mai rAmAie nici una.
Sau:
Craiu nou in tar&
Plosnitile afar&
Tot una caste una,
SA nu mai ramaie nici una:
Cele verzi, pe feresti,
Cele rosi, pe usi.
San:
Craiu nou in tarh,
SA iasA
Din cash
Toate plosnitile afarh,
Tot una ate una,
Phnd ce n'o rArnaneh nici una.
Sau:
Unul din casa cu plosniti iese afara, merge o data de o-
coleste casa si apoi striga unuia din casa :
Crai nou afarA!
Cel din casä rAspunde:
Ce-om manch desearA ?
Cel de afarà:
-- Pane si sare.
urmeaza. :
-- Dar plosnitele ce-or mane& ?
Una pe alta s'or manch
Nod la luna,
SA nu rAmaie nici una
Cel de-afarh, iar mai oco1este o data casa, pi iar se ur-
meaza. IntrebArile i Caspunsurile de mai sus. lar dupä a-
ceasta, se mai face si-a treia oara acest lucru (1).
Sau :
Unul iese afara cu o bucata de pane ori de marnaligA pi
(1) Culegere din coin. Vicovul de sus, Bucovina, de cl-1 P. CAI-steam
 77

cu pujina sare, incunjurà casa de trei ori, aseaza panea Pe

fereastra si striga:
Craiu nou in tara !
ltul din casa ii raspunde :
Plosnitile din casa afara!
Eu manânc pane cu save!
Dar plosnilele ce-or manca ?
Ele s'or manca
Una pe alta,
Pan' ce-or ramanea
Numai cozile
Dintr'insele!
Sau:
Crai nou in tari,
Plosnitile sa iasa afara.
Eu manânc pane $i sare,
Plosnitele sa se care
Pan' la mare
La 'necare!
Sau:
Craiu nou in Lana! Vorn manca pane cu sare.
Plo$nitele piara! Dar plosnitile ce-or mânch?
Ce vom manca in insarci? Ele s'or mancA
Una pe alta I
Sau:
-- Craiu nou in asta seara! I Dar plosnitife ce-or cina ?
Plosnitile sa. iasa afara I Ele s'or manca
Noi ce-om cina in asta seara? Tot una cate una
Ce-o da Dumnezeu ; Pan' n'or ramaneà nici una!
sau:
Craiu nou afara Una pe alta
Ce ai mancat aseara ? In cat n'a mai ramas
Pane si cu sare! Nici cat un fir de mac
Dar plosnitile ce-au mâncat? In patru despicat,
Ele s'au mancat In fundul marii aruncat 1
Unul, desbracat cu totul, 'incaleca pe-o cociorva, Incunjura
casa de trei ori, se opreste la usa, i zice:
 78

Craiu nou in tara :

Când, altul din casä r5spunde :
SA iasa plosnitile pe usa afard
Tot tina dupa una,
Pan' n'or ramanea nici una !
Sau :
Craiu nou in tard !
Plosnitele afara!
Dar ce-or manca ele?
-- la, s'or duce pe paraie
Si s'or manca una pe alta.
Unul, väzând luna nou5, striga la cel din cas5 i acela-i
r5spunde:
Craiu nou in tard! Tot una
Plosnitele toate afard, Cate una,
SA iasa din casa, Pan' n'a mai ramanea nici una !
Apoi, dupa ce repetd de trei ori aceasta, incalec a. pe cor-
ciov5, m5tura sau lopata i alergand, zice:
lesiti plosnite afara, Cine-a bea si -a juca.
Ca craiu nou se 'nsoarA lesiti voi si yeti mAnch
Si vA pofteste la masa, Si yeti bea si yeti Ilial.
Ca n'are cine manca Pand ce yeti saturà.
Acestea se repet5 in intâile trei seri de lund nouä (I).
Prin alte pärfi gospodina merge primprejurul casei de trei
ori, cu cociorva in man5 si zice:
Craiu nou in casa,
Plosnitile afard sa iasa!
se due, te curMesti de de!. (2).
Sau:
Sdnatate in cask
Si plosnitile afara! (3).
Despre aceste plosnite se crede Ca se isc5 din Ocilla' cd
(1) Marian, lasectele, p. 438-42.
(2) Voronca, op. cit., p. 316.
(3) Zanne, Proverbile, IX, p. 3'28.
 79

unele femei vhruiesc casele, and e lunh nouh, Lunea, Mar-

sau Miercuria (1). De aceea, pe-alocuri se feresc de a
varul in aceste zile, and e lunâ nouh inteo zi de sec, iar al-
te gaspodine nu väruesc nici chiar dach ar fi in zi de dul-
ce (2).
Tot cam astfel se urmeazh si en isgonirea din cash a gre-
ierilor.
Craiu nou in astã searA, Dar greierii ce-or cinA ?
S. iasA greierii afarA. la, s'or mâncâ,
Noi ce-om cinA in astA searh? Tot unul, ate unul,
Ce a da Durnnezeu I Pan' n'o ramAnea nici until I

Sau :
Craiu nou In tard,
Greierii din cas' afard!
Dac' or iesi, ce-or mAnc6?
S'or rnAnca tot until cate unul,
PAn n'or rArnAneà nici unril.
Sau:
Craiu nou in Ora, Voiu da demAncare
lesiti, greierusi, afarA ; DacA 'n casa mea
CA pane si sere Mai mult nu ti cAlcA
Si 'ntr'insa nu yeti canta! (3).
Sau :
Crai nou in tarA,
SA iasA greierii afarA! (4).
Prin unele Orli din Bucovina, tot cu acest prilej, se crede
ch se pot isgoni din casä si stabil sau rusii, insectele nu-
mite periplanela orienlalis, L., cari trhiesc prin buchtärii, ziva
ascunsi, iar noaptea forfotind pretutindeni.
0 ferneie iese afarh si prin fereasta deschish, spune al-
teia din cash :
Craiu nou in Oral
(I) M dan, lizscctele, p. 432.
(2) Zanne, Proverbile, IX p. 308.Voronca, op. cit., p. 313: ,,In casil, la lunä
noua, sa nu grije§ti. Daca lipqti, se fac p1Oulti ; cu lutul acela se aduc".
(3) Marian, Insectele, p. 541 2.
(4) Dat. Row. din corn. Tepu, jud. Tecuciu.
 80

Cea din casä ii raspunde :

-- SA iasA sfabii afarA !
Si apoi:
Dar ce-or manca ei dese3rA ?
S'or mancA unul pe altul,
Pan' s'a cur:ati tot satul!
In loc de infrebarile si raspunsurile acestea, se aude, de
ate trei ori, si urmatorul dialog:
Craiu nou in farA !
Ce om manca de searA?
-- Pane si cu sare!
Dar sfabii ce-or manca ?
Ei vor alera
Si se vor manca
Unul ate unul,
Pan' n'a ramanea nici unul!
Sau:
deschizand in laturi usile locuintelor si poarta dela drum,
si tot de trei ori :
Craiu nou in tarA!
SA iasA toti sfabii pe poarta afard
$i 'ndatA sA mearga la iezit la moara!
Alte ori, cel de-afara striga:
Craiu nou In tarA!
iar cel dinlauntru ii raspunde :
SA iasA afarA
Toti sfabii din farä,
urmand:
Dar dac'or iesi,

.
Cu ce s'or hranl?
De asta nu-mi pasA:
Din Ora sA iasA l
Rosfindu-se de trei ori, la fiecare data, cel din casa arunca
afara cafe trei sfabi din cei notiä pe care-i avea prinsi mai
inainte (1).
(I) Marian, Insectele, p. 493 5.
 81

Prin unele Orli din Ardeal, cand e land noua, copii zic :
Lund, lull& Cu o milt&
Vargaluna, Cu o tat&
fesi afara, fa lumina, Cu o scroafa de samAntä,
Ca se 'nsodra paducel ; Cu caruta bradului
Si iea fata lui surcel, 'Naintea 'inparatului (1).
Ca sä alungi guzanii, sa mergi la luna noua desbracata,
cu cociorva in man& sa ocole§ti casa de trei ori §i sa zici
cand ajungi in prag :
Craiu nou in casa,
Guzanii afaril sa iasJ ! (2).
Prin jud Tecuciu, fetele cari au parul scurf, pun o femeie
darnica sa li-1 reteze putin dela varf, cu credinta ca astfel, le
va cre§te parul mare (3).
Prin jud. Covurluiu, la tuna noua se culeg legumele si tot
atunci se tale hlujanii, ca sa aiba gust bun la mancare, sa
nu li se usuce beldia a§a de tare in cat vitele sa nu le mai
poata roade cu u§urinta (4).
Prin Bucovina, grajdurile se curata numai la luna noua,
ca sä se innoiasca pämantul §i sa nu faca viermi (5).
Daca la Sf. Vasile va fi tuna noua, este sernn Ca anul ce
va incepe, va fi secetos (6).
Prin foarte multe parti, poporul are o mare teama in sea-
ra sau spre seara and va fi tuna noua.
Prin unele locuri ardelene se crede ca in acea noapte, pe
la miez, urnbla vâlvele; copiii aprind tamarice,un fel de
planta aspra, cu crengute ca ale bradului (7).
Prin Bucovina se crede ca atunci umbla strigoil cu un o-
pait in mana,--fiecare soiu de strigoiu,---pe la lucrurile ca-
(I) Impart. de d-I P. Ug4.
(2) Voronca. O. cit, p. 978.
(3) Dat. i cred. Rom. din corn. Podu-Turcului, impart. de d-I V. D. Gheor-
ghiu.
(4) Dat. i cred Rom. din corn. Jor4ti, impart. de d-1 I. C. Beldie.

(5) D. Dan, Straja, p. :0.

(6) Marian, Sdrbdtorde, I, p. 91-2.
(7) Viciu, Glosar, p. 82.
T. Pamfi1e,'Ceral i podoabele Iui. 6.
 82

rile suut rânduite : cel pe vaci, pe la vaci, ca sä le iea ma-

na, s. a. (1).
Prin jud. Tecuciu, lumea crede ca cel ce umb5 pe lun5
nou5, poate fi primelduit din partea lupilor (2).
In aceastd noapte ies din morminte cei ce-au murit prin
inec (3) sau streang, si cauf5 sä fac5 tot soiul de r5utäti oa-
menilor streini si neamurilor lor, cad nimic nu-i poate opr1
in afar5 de sunetul clopotului la biseric5 si sfânta slujb5.
dnceputul lunei e inceputul tuturor relelor; toate rautáti-
le, la inceputul lunei se ivesc, si tin pariä se face slujb5 la
biseric5, chiar dac5 Jima s'a priminil Sâtribat5 si dac5 acum
s'a slujit, acum luna ceea este curat5 i lumeaj nu mai a-
re de ce se teme. Slujba potoleste toate relele..
.Daca-i cineva bolnav, boala se innoeste si se intäreste.
Copilul la lun5 nou5 mai tare 01)5. Chiar visurile, atunci sunt
mai rele.
larna, and e Iitnä nou5, strânge in ger iar vara e Out,
plouâ.
La tuna' nou5 fac f5rm5c5toarele farmecele cele mai rele,
c5ci atunci au putere, pentru ca ele, cu necuräfenia umblä. (4).
.C5nd e lun5 nou5, nu se cade sä pomenesti de nimic
rdu, cad atunci umbl5 duc5-se-pe-pusliu, toate relele. Zice
Ca atunci umb15 ciuma i holera ; vorbesc intre dansele si
se indeamn5:
Hai sä mergem, s5 vedem ce mai fac copiii nostri !
S'apoi numai ce auzi ca cela a murit.... (5).
Prin urmare. la lunä nou5 vor fi o sam5 de lucruri, cari nu
trebuesc f5cute :
Mai int5i, in cas5 nici nu trebue sa se pomeneascA vorbe-
le dun5 nou5., ca s5 nu se sparga .din te miri ce., strà-
chinile, oalele i celelalte hârburi (6).
(1) Cred. imp'irt. de d-na E. Voronca.
(2) Cred. Rom. din cotn. Tepu.
(3) Voronca, op. cit., p. 884: La luna" non5, noaptea, ies inecatii §i trag
pe altii in apa ca sa-i inece.
(4) Ibidem, p. 314 5.
(6) Culegere din corn. Tepu, jud. Tecuciu.Zinne. Proverbtle, IX, p. 328.--
.ezcitoarea. VI, p. 38.
 83

Prin Bucovina se crede ca numai barbatul poate aduce in

cas1 vestea craiului nou zicand : icCraiu nou in Ora cad
daca ar face-o i femeia, s'ar strica oalele strachinile (1).i

Prin jud. Bacau se crede ca se va darama horna, daca se

pomeneste de lunä noua (2).
Cand se vede, e bine sa i se spuna :
Ptiu! ptiu! craiu vechiu!
La dustnani, nou,
Dar la noi, vechiu!
cad daca i se zice craiu nou, blastarna morJii I zic :
Da, Doamne, craiu apa de nou, cat ai trail
oNici sa zici ca se vede, ca plâng mortii», i e pacat. Tot
mortul blastama i zice:
Da Doamne, asa sa vezi cat vei trail
Daca i s'ar zice luna' nouã, s'ar imbolnavi! E bine sa i sa
zica :
Luna a lost veche i e veche! (3).
La lima noua nu e bine sa se faca sätn5n6luri, cad nu
leaga (4).
«De pui pepeni, toata vara tot infloresc i nu mai leaga.
Daca sameni grau, tot se coace si se coace: pe la amiaza
zi mergi i i se pare ca e copt, Par] and te uiti seara, e
tot verde; si dimineata iar, si nu-1 poti nimerl cu secera-
tut. (5).
(1) A. Gorovei, Superstitii, p. 81.
(.2) Culegere dm cotn. Larga, jud. Bacau, impArt. de d-1 C. G. Vartolomeiu:
Cand ii craiu non, sA nu spui in casa., ca se darAma: de ne spune cineva, a-
poi sa (Mem tememic de prichiciu,--policioard,--ca sd nu cada horna". A.
Gorovei, Superstitii, p. 81.
(3) oronca, op. cit , p. 614-5.
(4) Zanne, Proverbile, IX, p. 328.$ezdtoarea, \IL p. 38.
(5) Dat. §i cred. 1orn. dm jud. Covurluiu, impArt, de Par. L C. Beldie :
Luna de pe cer are un rost asupra simAnIii ce se aruncd in parnAnt cum
si asupra crqterii i rodirii. De aceea, satbAnta tare (secara, porumbul, grAul)
s'o sameni la pAmAnt uscat, cAnd luna este in crestere; altfel, dai mAna cu sArA-
cia. Pe cea tamale On, cAnepA, ovdsc i toate oleioasele), in pdmAnt moale, cAnd
luna e in descrestere. Cdnepa i inul, sarnAnate acum, cresc dese §) scurte; al-
ta data. cresc lungi, dar rari. SAmAnta de toamnd se sarnAnd dupd SI. loan de
 84

LIcrainenii cred de asemeni c sämânia pus5 la lun6 noud

nu produce *i ch .in deob*te, nimic sä nu faci la lunä no-
u'a>, (1).
Nurnai florile se pot sämäna acum, cad ele infloresc toa-
tä vara (2).
Macedo-Românii. din potriv5 cred cä bucatele sãm'anate
la hind noua, vor cre§te din sloatsas (3).
De asemenl nu trebue sä se rasädeasa nici pomi, cäci
dacä infloresc, florile lor nu leap. (4) sau fac viermi la r5-
dAcina. plantele r5s6dite (5).
Prin unele parti bucovinene, dimpotriv5, se spune ca la
tuna noua e bine sä se räskleasc5 alluanii, caci, ate zile
se va intArzia peste inceputul lunii, aralia ani vor zdbov1 §i
pomii cu rodirea (6).
Ast-fel de credinte le intalnii §i la Francezi,Germani,Rui,
Sârbi §i Bulgari (7).
La lund nouà nu se pun ckWe la clocit pe ou5, cãci cea
mai mare parte din oud vor ie§I Iimpezi, adicä nu vor fe-
cundà §i deci nu vor scoate pui (8); daca int'amplator vor
scoate, puii ace§tia vor chiscul toata ziva §i vor muri (9),
toairna, daca plonk iar daca nu, sd o sameni dupS patrarul al doilea din lu-
mina lui Septembrie sau Octombrie.
Ceapa, usturoiul, ridichia, cartoful i toate zarzavaturile, sa le sameni inainte
de secerea priinului patrar, iar samantele ce fac fructul in varful paiului, sa le
dai in parnant dupa primul patrar".
Cred. Rain, din jud. Dorohoiu, impart. de d-1 D. Furtuna: Cand ii tuna
noua §i incepe sa creased*, sã sameni acele plante cari au sa creasca in sus: iar
cand e luna plind, si incepe sa descreasca, sa sameni acele plante, cari au sa
creasca in jos, la parnant".
(1) Revue des traditions populaires, IX, p. 422.
(2) Voronca, op. cit., p. 316.--P. Papahagi, Din lit pop. a Arom., p. 339.
(3) Cosmulei, op. cit., p. 46.
(4) Zanne, Proverbile, IX, p. 332. Sezlitoarea, VI, p. 8 P. Fapahagi, op.
cit p. 339.
(5) Cred. Rom. din corn. Tepu, jud. Tecuciu.
(6) D. Dan, Straja, p. 52.Cf. G. Ciausanu, op. cit., p. 92.Gorovei, Super-
stitii, p. 73.Ibidern, p. 87: despre cartofi.
(7) Revue des traditions populaires, XXII. p. 302.
(8) Cred. Horn, din corn. Tepu, jud. Tecuciu.
(9) Vorunca, op. cit., p. 315.A Gorovei, Superstitii, p. 66.
 85

sau nu se vor fine dupd closca (1). Ca s5 nu chiscuie puii

scosi din ouäle puse sub closca la tuna noua, sã pui si
surcele sub ou5, zicand:
Nu chiscuie ouale;
Chiscuie surcelele (2).
Lemnele penfru casa sau alte intocmiri gospodäresti, sa
nu se taie pe vreme de tuna nou5, cdci este primeldie sa le
manance carii (3).
Gunoiul se card pe camp numai la luna noud, ca sã se
innoiasc5 parnantul s5 nu mai faca. viermi (4).
i

Ooamenii se feresc sa-si spele capul cu ap5 cald5, ca sa

nu le cad-a pärul (5).
Nunla pe aceasta vreme nu se face. In cas5 noua nu tre-
bun sd se mute nimeni j nici un lucru de sama sã nu se
inceapä, cad nu va fi isprävit cu bine.
Dacd la Sf. Dumitru va fi tuna noua, va fi ger mare iar-
na (6).
3. LUNA PLINA.
Luna Dlina sau luna veche se cheama atunci cand intrea-
ga ei .fald. se vede Indat5 dupd apusul soarelui.
Prin unele Orli 4a trei sferfuri de tuna veche>> se alun-
g5 plosnilile din casd,frecand cu castraveti pe la cr5patu-
rile podelelor (7).
Dac5 la Anul nou este tuna* plina, se crede cã aceasta e-
ste semn cä anul ce se incepe, va fi mänos (8).
Dacã e tuna ptin5 la Si Dumilru, va fi zàpada" mare pes-
te iarnä (9).
(1) Cred. Porn. din coin. Tepu, jud. Tecuciu.
(2) Idern,
(3) Id em.
(4) A. Gorovei, Superstifil, p. 143.
(5) Papahagi, op. at, p. 339.
(6) Cred. Rom. din com. Voice§ti, jud. Vãlcea, impart. de d-1 I. N. Popescu.
(7) ,czdtoarea, XV, p. 19.
(3) Marian, Sarbritorile, I, p. 91-2.
(9) Cred. Rom. din corn. Voicqti, jud. Valcea, impart. de d-I I. N. Po-
pescu .
 86

La lun5 plin5, toate cele bune se incep, ca sä mearg5 in

plin : atunci se porneste plugul i se fac s5m5n5turile ; a-
tuni se ridic5 in furci case/e noi (1). Boilul, la lun5 plin5
sa se fac5 (2).
Copilul n5scut in lun5 plin5 va tr51 in ja'rlfa de toate, nu
va duce, adic5, lipsA de nirnic (3).
Copilul selarca la tuna' plin5, ca s5 fie bucuros, norocos
si sal mearg5 bine, dn plin». I se pune un ou räscopt la
gunoiu,intr'un colt al casei, unde de obiceiu se stânge go-
noiul,-- .intr'un chiorl", i dac5 copilul se duce si-1 iea, e
semn c5 se va intarcà lesne, (4).
La tunä veche unii postesc, ca s5 aibã parte de avere si
s6nälale.
Anumite practice medicate se fac nurnai .pe la srarsitul
lunei;» astfel se urmeaz5 spälatul i oblojitul pentru jupuieli
cu burueni de jupituri (5).
«La lurid plin5, s5 mergi cu toti copiii la biseric5, s5 ce-
teascd preotul pc cap; la fernei, acaftistul Maicei Domnului,
si la barbati al Sf5ntu1ui Nicolae, ca e mare ajutor i li se
lumineaz5 mintea» (6).
Rornanii bucovineni din Putna .ind5tineaz5 a sfinti sare,
tarâte si ap5 pe timp de lun5 veche, in contrast cu vecinii
lor, cari fac aceasta la tuna* nou5. Aceste obiecte le ames-
teed apo1 la o laltd si le dau vitelor s5 le mänânce, ca ni-
meni s5 nu fie in stare a le strica vacile i a le luà mana,
adic5 laptele» (7).
Cand e Iunä plin5, nu se infra' in cas5 cu bârdila pe u-
mar, cAci se vor strica blidele din cas5 (8).

(1) Cred. Rom. din corn. Tepu, jud. Teen chi.

(2) T. Pamfilt, M. Lupescu, Croinatica poporitlui roman, p. 19.
(3) Ion Creangii, V I, p. 63.
(4) Dat. si cred. Rom. din corn. Larga, jud. Bacau, impart. de d-I C. Gh.
Vartolorneiu.Datina aceash o au si Sârbii, cf. G. Ciausanu, op. cit., p. 07.
(:)) .5*ezdtoarea, XV, p. 11.
(6) Voronca, op. cit., p. 317.
(7) D. Dan, Mdneistirea >i comana Patna, Bucuresti, 1905 p. 151.
(8) Cred. Rom. din Bucovina impart. dc d-I D. Dan. Goravei, Saperstifii,
p. 213.
 87

Lemnele nu trebuie sa se taie la lima veche, cad le stri-

ca cariul (1).
Case le sa varuesc in zilele de post, cand e lunä veche ;
gospodina face aceasta cu manile din darat, molfaind
coara de pane, malaiu ori altce6, ca sa scape de plwi-
le (2).
Ca sä scape de guzani, prin unele Orli din Bucovina se
face urrnatoarea vrata: Seara, in asfinlitul soarelui, gospodina
pune pe lruncher fundul de marnaliga, ceaunul, melesteul
si zice:
Oaspetii mei sunt flamânzi; eu le aduc mancare !
A doua zi iea aceste lucruri, bate afara la fereastä si
zice:
Luna-i la sfintit,
$i oaspetii mei la despârtit!
Aceasta se urmeaza la trei sfarsituri de lumina (3).
Copilul nascut la lunä plina, .va duce Mrlfa de toate,---nu
va duce lipsa de nimic., ca i cel nascut cand luna este in
crestere, ceea ce nu se va intampla cu cel nascut cand luna
va fi in descrestere (4).
4. CATE'N LUNA, TOATE".
Despre petele Carl se vad in luna, mai ales atunci cand
aceasta este plina, poporul nostru are o alma* de povestiri,
«cate'n lunä»!, «cate'n Iunä i'n soare
Cea mai raspandita credinta este aceea ca in lima se
afla chipurile a doi frail, until fiind ucigasul celuilalt,puse
acolo de Durnnezeu, peutru ca lumea, vazandu-le, sa se fe-
reasca de acel neiertat pacat al fratricidului.
Pe alocuri se crede Ca acesti doi frati sunt Cain §i Abel,
fiii lui Adam si ai Evei. Povestirile Carl le-am aflat despre

(I) Marian Insectele, p. 60.

(2) .ezdtoarea, 1, p. 191-2.
(.3) Voronca, op, cit., p. 948.
(41 Cred Row. din corn. Principele Ferdinand, impârt. de Par. Fl A. Dr4-
gliici.
 88

dansii, le-am aratat in Poveslea lumii de demult, astfel ca

aici nu se mai pot insira (1).
Prin jud. Tecuciu se crede cä in lunä se aflä doi fraii mo-
can! pi-o mieoarâ, a caror povestire este urmatoarea :
.Acei doi mocani, ca frati, s'au inteles impreuna o sama
de vrerne, dar chiar mult de tot. nu, caci cel mai mare, prin-
zand nacaz pe frätiorul mai mic, isi puse in gand ca sä-1 o-
mare, caci acesta, fiind mai harnic si mai cumpanitor, Ii
facuse mai multe i rnai frumoase turme de oi.
0 mieoara afla de gandul fratelui sau si-i spuse stapanu-
lui cele ce stia, dar spusa ei, parfr fratelui mic peste putinta,
cad sarmanul fecior nu-si putea da crezare, cum pe lumea
asta se poate ca un frate sä ridice cutitul asupra unui alt
frate?!
Dar pacatul s'a raptuit: fratele cel mai mic, cu mieoara
lui, au fost ucii. Dumnezeu, ca sa arate lurnei icoana de
spaima, le-a pus chipurile in luna, ca lumea sa le vada, mai
ales pe acea vrerne cand duhurile rele au mai multä stapa-
fire asupra oarnenilor, noaptea, ca vazandu-le, sä se intoar-
ne la calea cea dreapta.
Unii iusa, adauga ca intre cei doi frati nu-i mieoara, ci un
vas de lemn, pe care ucigasul 11 tine la capul fratelui sau,
ca sä se umple de sange i apoi sä-1 bea liana in fund.
sangele curge, curge, i va curge fara sfarsit. (2).
'<and caldarea va fi plina, atunci vor pica din ea trei pi-
cure pe pamânt, pamantul se va aprinde i va arde cu tot
de pe el,vremea de apoiD (3).
Prin alte Orli se spune cä fratele cel mic, ucigasul, poarta
pe cel mare in spinare, linandu-i o caldarusa la nas, ca sa-i
adune sangele (4).
Prin jud. Botosani se povesteste Ca odat5 s'au luat intai
(1). Despre fiinta lui Cain §i Abel in hind. cred i Francezii (Revue des tra-
ditions populaires, XVIII, p. 375 P. Sebillot, Le ciel et la term, Paris, 1901.
p. 2 ), Ucranenii (Revue cit., IX, p. 422), i Rusii (Ibidem, XXII, p. 299).A.
Gorovei, Superstigi, p, 168.
(2). Spusa de fratele rneu Vasile. comuna Tepu.
(3). A. Gorovei, Superslifii, P. 168.
(4). Ibidern.
 89 _
la cearta si apoi la bataie cei doi frati, dupa cari s'au injunghiat
cu cutitele. Dumnezeu, ca sa pedepseasca aceasta rautate, a
facut din sangele lor luna, pe chipul careia se vede, rnai a-
les cand este plina, capetele celor doi frati, cari stau aple-
call unul spre altul.
Cine s'ar uita printr'un inel de cununie sau o basma de
matasa, i-ar vedea mai bine (1).
Tot prin aceste parti se crede ca cei doi frali genieni, cari
se dusmaniau de mult, s'au strapuns cu tepoaile impreajma
unui car cu boi. 40, laolalta cum stint, cu car cu lot, Dum-
nezeu i-a pus in luna (2).
Prin Bucovina se povesteste ca «erau de demult doi frati ;

pi s'au apucat sä coseasca ; da mâncare n'aveau nirnica, de-

cat un paduret salbatec, acolo pe camp. Cosesc ei ce co-
sesc, mai mananca vreo doua padurete, nu mai pot : au
slabit de tot.
Langa dansii era un stejar ; ieau si pun coasele in stejar,
se pun jos la umbra si se culca.
Mai coseste i tu, coasa, daca poti,zic ei,--ca noua
ne trebue de mat-leaf si de haul, i coasa de batut !
Coasa le zice si ea:
Eu as cosi, dar i mie imi trebue de mâncat si de baut
pi coasa de batut. Si nici eu nu pot!
S'au sculat ei iara s'au apucat de cosit,--ce-au cosit.
i

Apoi au lasat si-au niers sa puie'n slog. Dar erau

ca nu vedeau cu ochii.
De o data, ce i-a venit celui de jos in gaud, de foarne : a-
puca pe frate-sau cel de pe stog in furca, ca sa-1 manance.
Atunci Dumnezeu, vazand pacatul acesta, s'a incrancinat
si i-a luat cu stog cu totul, cum erau, d i i-a pus in luna ;
s'ama cine se uita prin basma de matasa, vede bine toate. (3).
Tot prin Bucovina se aude i urmatoarea povestire :
.In tuna sunt doi frail unul era bogat l celalt sarac. Cel
sarac a furat dela fratele sau o leaca de fan sau paie, sä
(I) Vororica. op. cit., p. 619.
(2) !Wm.
(A) Ibicic,n, p. 620.
 90

dea la vite, cad n'avea cu ce le hr5ni. Si fratele s5u, de du-

da, 1-a apucat in lepoiu.
Dumnezeu i-a pus in tuna' ca semn : ce grozavie s'a fAcut!
Cad a fura, sa dai la o vita, nici nu e peat. Doar e dobito-
cul lui Dumnezeu. Are s'o lase sa piar5 ? Sau omul, de ne-
voie, de foarne, daca fur5, Inca nu e pacat: poate are copii
pi dac5 n'are de uncle le da, ii va 15sa sã piar5 ? Numai a-
cela ce fur5 vinde, are pacat, sau, daca fura f5r5 sä aibã
I

nevoie, (1).
Prin jud. Tutova se aude urm5toarea povestire :
«Emu o data doi frail. Unul era drept i cu -Fria de Dum-
nezeu si fäcea numai fapte bune,si de asta, toate II mer-
geau in plin,iar celalt era om rãti i ura de moarte pe fra-
tele cel bun.
Intr'o sear5 frumoas5, cu lung filing, au plecat ei s5 se
plimbe. Si mergand ei asa, fratele cel rau tot cauta pricina
de sfada cu celalt. Ceasul cel rau, se vede, ca-i pastea din
urma pe amandoi, a din vorba in vorba, odata se infuria,
si luand o cioata din marginea drumului, 11 pocni drept in
cap. Cand vaza pâraul de sange ce curgea din capul tatãlui
sail, se ingrozi singur de fapta ce a facut si lua o caldare,
ca sa stranga sangele de pe jos.
Dumnezeu, cand vazit intâmplarea aceasta, deschise ce-
rul i strigas :
B15sfamatule, ce-ai facut ? Am sa v5 pun in tuna, ca in
vecii vecilor s5 se she de toil oamenii, p5catul ce ati fäcut.
Si ii ridia pe arnandoi si ii puse in lunä.
Si de atunci pana astazi stau cei doi frail asa cum i-a
i

pus Dumnezeu, pentru a lua pildã oamenii ce mare p5cat

este, sa' ridici mana asupra fratelui. (2).
Prin uncle Orli se povesteste ca' odatd au pornit doi frail
in ziva de Ciuda lui Arhanghel, ca sa-si fac5 stogurile cu
an. Alti oameni, v5zandu-i, le-a zis:
Nu mergeti astazi ca azi e zi mare de primetdie; azi e
Ciuda lui Arhanghel
Dar fratii le raspunsera cu nepasare :
(1) Voronca, op. cit., p. O20.
(2) Cu1eg2re din cont. Flore§ti, impart. de d-ra Virginia Stan.
 91

Ce ne pasd noud! Pufeti sa vä ciuddi voi cat veti voi,

Ca noi tot nu ne ducem!
Bi s'au dus.
Acolo la camp, unul s'a ridicat pe stog ca sa aseze palele
de fan iar celalt a inceput sa-i dea de jos fanul cu furca.
tot lucrand astfel, a gresit cel de jos si a luat pe cel de sus
in furca, ucigandu-I in chipul acesta.
lar Dumnezeu, ca sd dea lumii o pita lud chipurile a-
cestor doi frail si le puse in fund (1).
Prin jud. Do lj se zice cd dintre doi frail, cel mare a omo-
rit pe cel mic. In fund se vede cum ucigasul fine in spatele
lui pe cel ucis. Din nasul acestuia curge in fiecare an cafe
o piaturd de sange intr'o caldare pe care o tine ucigasul.
Cand caldarusa se va umplea de sange si se va scurge pe
pdmant, pa-rnânIul se va aprinde j lume astfel va pierl (2)
Prin jud. Botosani se spune cd in fund sunt doi frail, din
care unul este sorocit sä bea vesnic pacura dintr'un ciubar
pentru cã a ucis pe fratele sãu (3).
Credinta cã in luna sunt Irei frau, o intainim prin par-
tea de miazdnoapte a Moldovei: doi din frail sunt ucigasii
celui de al treilea :
Odatä an mers trei frati si au mas intr'o noapte la o fe-
meie vadana. Peste noapte, femeia aceia avand purtdri uni-
te, a päcatuit cu tusfrei fratii, fard insd ca sã stie until de
ceilalli doi frail.
A doua zi, vaduva care fäcuse malaiu, da o bucatd celui
mai mare dintre frati, iar acesta rupe o parte si-o intinde
celui rnijlociu. Acesta zice :
Multamesc, cä am: mi-a dat l mie!
(1) T. Pamfile, Sdrbdtorile de toamnd, p. 47.
(2) St. St. Tutescu, Taina dlnia, P.-Neamt, 1903. p. 33.Zanne, Prover bile,
IX. p. 45: In lund sunt doi frati : cel mic a omorit pe cel mare §i acum ii
poarti in spinare, tinandu-i o caldarusa la nas, in care se scurge stinge. 0-
tescu, op. cit., p, 66: Uredinta din jud. lalornita: petele de pe lund inchipu-
esc doi frati; cel mai mire, ucigAnd pe cel mal mic, it poarta, ca pedeapsà.
corpul in spinare, si in mantl tine o calcine, in care curge sInge din capul
celui mort".
(3) Otescu. op. cit., p. 63.
 92

Intinde apei o bucata de malaiu fretelui mai mic, dar si

acesta ii raspunde ca si mijlociul.
Vazand fratele mai mare, ca i fratii lui fusesera vaduvii
pe plac, s'au luat la slada i sfada lor s'a sfarsit prin moar-
tea lui din mana celorlalti doi.
In tuna, se gra chipurile acestor doi ucigasi cari tin un
ciubar plin cu sangele ce picura din trupul celui ucis (1).
Prin unite parti se crede ca in lunä se aflä doi copii,
cari nu-s altceva decal niste slrigoi prefaculi in zvârco-
laci.
Prin unele locuri din Bucovina, in tuna' se zice Ca se
aflä doi frali ce se bat cu coromâsla (3).
«In luna,--dupa alte credinte, sunt fratii ce se bat pe
asta lume. Daca bate fratele cel mic, pe cel mare, pe ceea
lume stau in luna si acel mare il line pe cel mic in spate,
iar pe cel mic il bat cu bicile de päcurà acei ce pedep-
sesc pe ceea lume. (4).
Prin unele Orli din Bucovina, se crede Ca «in tuna sunt
doi frail : unul stä pe pamant, [jos] l da fan in car celui-
lalt si vorbesc :
Eu,zice unul care-i mai iute,sa am puterea care o ai
tu, as ingheta vitelul in vaca si coarnete din radacina la bou.
Dar acela ii raspuude :
Ce folos, daca nu poli sd-ti arati puterea, cad atunci
and e timp rau, noaptea e mica si vine soarele de dimi-
neata i incalzeste pämanful .

Altii spun cã cei doi frali din tuna se numesc ,51efan pi

Pavel. Ei lin un ciubar cu sange, in care se toarnd sãnge-
le de la toll cei ce mor atunci cand li se iea sufletul.
Prin jud. Botosani se crede ca in hind sunt dol ciobani
cari tin un ciubar de pacura (5).
Prin iud. Prahova se zice ca in tuna se vede un cioban
(I) Voronca, op. cit., p. 619,
(2) Candrea, Denswanu, Speran1a, Graiul nostru, I, p. 297.
(3) Voronca, op cit., p. 619.
(4) Ibidem.
(5) Ibidem.
 93

razernat in 1)515, care vorbeste cu o lemeie venità sd iea a-

pa dela fantana care se afl5 alaturea de cioban (1).
Prin jud. Muscel petele din lun5 se crede ca arata pe un
cioban, cu tarlele si oile lui, care, dupa cum am vazut, pe
cand cerut era aproape de pamant s'a apucat si-a svarlit
cu o baliga in ochii lunii de-a chiorit-o (2).
In sfarsit. dupa unele spuse, in luna s'ar afla SI. Pe Iru
de-a dreapta si Sf Pavel de-a stanga (3).
Se gasesc si o surna de credinte cari spun cä in luna
nu se af15 decal un singur orn. 0 frumoas5 legenda arde-
leneasca urmeaza in aceste sire:
.A fost o data, in vremurile de demult, un boier bogat. Le
mersese vestea bogaliilor sale peste noua 1ari si nou5 marl,
caci parca adunase pe mosiile sale toate avuliile pamantului.
Avea un palat cu ziduri numai i numai de aur i cu tre-
pte de nestirnate, de faceau noaptea zi. cale de trei posti.
Dara-mi-te alte ? Avea fanale intinse i mosii de nu
le cuprindea gandul omului, si pe ele pasteau turme nenu-
marate.
Si era bun la suflet boierul, bun ca panea alba, cad mi-
luia pe tot säracul, sätura pe tot flamandul i pe tot lipsi-
tul ii facea cu casa i masa..
La acest boier, ci-ca, veni 'lute() zi un romanas ca s5-i cea-
ra vreun loc de slujit. Boierul, cum 1-a vazut, i-a 'Dracut de
el si 1-a d5ruit cu prisosin15, caci era chipes flacaul si-1 a-
yea pe vino'n-coace I-a dat un petec de pamant pe un deal
pi o turma de rnieoare, ca sa aiba cu ce-si indulci traiul.
Flacaul i-a mullamit, pi-a luat turma si doi cani i pleca
spre mosioara sa. Aici ii clädi o coliba, ca sa aiba unde
s5 se adaposteasca de vant si de ploi, inchise un ocol de
Omani cu gard pentru noptatul mieoarelor.
Peste zi el era tot trist si nu vorbia cu nimeni, i numai
seara isi v5rsA focul inimii, doinind din fluierasul lui de os.
(I) Otescu, op. cit., p, 67.
(.2) C. Ranulescu-Codin, Legrade, p. 2: Din vremea aceea si pAnd azi, lu-
na vede numai cu un ochim".
(3) Zanne, Proverbile, I, p. 45.
 94

Cand incepea sa canfe, mieoarele toate se adunau si ascul-

tauAuse, cu ochii holbati la ciobanas. Ci-ca asa duios zicea
el din cobuzul sail, in cat si vanturile isi opriau mersul si
rauletul din apropiere isi tinea apele'n loc, ca sa ascuite.
Dar cantecul lui era atat de ademenitor. incat chiar si oile
din vecini se adunau la stana lui si nu mai voiau sa piece
acasa. De aceea, incepura ceilalti ciobani sa se cam uite
chioris la el si sa-1 dusmaneasca, ba unii dintre ei il arne-
nintara ca-I paräsc la boier, daca le mai ademeneste oile.
Bietul cioban vedea ca-i vinovat, dar nu se putea tine ca
sa nu doineasca, cad fluierul era singura-i mangaiere.
Atunci, ciobanii din vecini, pismasi cum erau pe roman,
mersera la boier si dadura jalba, ca le fura oile.
Boierul, se amari in suflet, cand auzi ca ciobanul ii ras-
plateste astfel fapta lui miloasa, si il agral astfel :
Ei bine, omule, nu ti-e pacat de Dumnezeu sa law-
mesti la averea altora, cand ai oile tale si pamant pe care
pot sa pasca iarba buna ?
Ciobanul caza atunci la picioarele lui, si plangand, ii zise-
Asa e, maria fa, am gresit, dar nu cu voie, cad nu eu fur:
oile, ci ele vin la mine. E un blastam pe capul meu, de ca-
re nu ma pot deslega 1.
Auzind boierul aste cuvinte, i se Mai mita, si cu toata su
pararea sa, ii zise in dreptatea lui nemarginita :
Eu vad bine, ca aicea e ceva la mijloc ; povesteste-rni tot
din fir in par i
Atunci ciobanul, svantandu-si lacrimile, zise :
Cand am venit in tara asta, n'am venit de flori de mar.
Avea doara si tari*oara noastra pamant destul de manos, si
cu tineretele mete, as fi putut sa,rni castig si acolo pfmisoa-
ra de azi de mane. Dar nu m'au mai rabdat locurile acelea
nici o clipa si atunci am fugit departe-departe de ele, pana
la curtea mariei tale. Ao mi-a lost scris, ca sa cunosc eu
nacazul cel mai mare din lume, si de aceea trebue sa su-
far si azi. Asculta-mi, maria ta, cad vorbele mete nu sunt
numai niste vorbe goale, ci sunt povestea arnarului. Am a-
vut si eu o data parte, ca sa cunosc fericirea pe pamant, in-
dragostindu-ma inteo fata cum n'a mai fost pe lume. Un an
 95

de zile am trait amandoi zile de miere, cand deodata mi s'a

intunecat norocul. In orbirea roastra, uitasem sa slavim pe
Dumnezeu, dela care ne-a venit binele, l atunci, el, maniin-
du-se pe noi, a trimis din senin o boala pe iubila mea, ca-
re in trei zile a atinso. Cand era pe patul de moarte, ea-mi
zise: Tine, Stane, fluerul acesta, ca sa te mangai in chinul
tau, si roaga-te la Dumnezeu ca sa ne ierte pãcatele !" Si
atunci a murit lasandu-si numai ist fluieras maiestru. Atunci
am simtit ca ma usuc de a'n-picioarele pe zi ce merge, caci
fiecare loc§or imi aducea aminte de ea. Si am plecat de pe
pamantul unde mania ma nascuse, si am ajuns aci, unde
singura mea mangaiere e acest cobuz, din care canta glasul
ei. Si acum, mâniala, iata-ma OHL Ca ademenesc oile veci-
nilor cari vin carduri-carduri. cand doinesc cu el. Daca ma
crezi vinovat, goneste-ma, lipse§te-ma de ori-ce ajutor, --la-
sa-mi insa acest fluier !
Boierul simti ca ii. podidesc lacramile, si muiat, zise :
Lasa, Stane, ca oiu face eu dreptate !
porunci ca sa' ingradeasca mosia ciobanului cu zid inalt,
pentru ca sa nu rnai poata intra oile vecinilor pe mosia lui.
Apoi chemand pe ciobanii ceilalli, ii dojeni cu vorbe aspre
pentru clevetirile lor.
Ace§tia maniati atunci, se hotarira ca sa punä cap vielii
romanului, pentru care suferisera ocara si sa-i iea fluierul
maiestru.
Pe la miezul noptii, cand ciobanul incetase se ante si a-
tipise binisor, se strecurara vre'o cativa dintre vecinii pizma-
oreti pe mosia lui, voind sa-i rapuie vieata.
Când 'lima era pe-aci, pe-aci sä-1 loveasca, un cane incepa
sa latre §i ciobanul se trezi din somn. In mania si amära-
ciunea sa, smulse un par dela coliba si invartindu-1 de-asu-
pra capului, era sa-i facä una cu pamântul, pe nevrednicii
thlhari. Dar aducandu-si aminte de Dumnezeu, el le lasa vi-
eata, §i scarbit de locul acela, isi lua parul pe umere §i porni
la drum.
Trei zile si trei nopli a umblat Mule/ (1) prin codri, and pe
la amurgitul zilei a patra, caza istovit de osteneala. Atunci
(1) &islet ?
 96

se puse pe tin plans amari 11 ruga pe Dumnezeu sa se in-

dure de el si sa-1 iea de pe acest pamant urgisit.
Domnului i se fadi milä, vazandu-1 pocait in suflet, si ii
ridica prin vazduh, asezandu-1 in lund
Pe drum, ciobanul incepa sa mai zica o doina din glasu-
itorul sat fluier, turmele de oi incepura sa se
ridica prin vazduh, luändu-se dupa cant.
Cand insä ajunse la lunä i puse maim 55 se suie in ea,
fluierul ii scapa din mana si ii caza in mare. Oile atunci
ramasera atarnate in aier, si tot cearca de atunci i pana in
ziva de azi sa ajunga la lunA, care le da mereu tarcoale,
insä in zadar, cad nu se pot inalta asa sus, si atunci incep
sä planga amar,si oamenii zic atunci ca plouã.
$i de veti uita in liana, veti zari tin om, uscandu-si obiele-
le de pe un par ce 11 tine pe umere.
Pizmaticii vecini insa, n'au avut stare si se luarä cu bate
pi topoare chip cioban ca sa-1 omoare, insa luna n'au putu-
t-o ajunge nici o data. Dar Dumnezeu i-a batut pentru nea-
stamparata lor ura i i-a blastämat din neam in neam, ca
de cafe ori va lucl lunâ plinâ pe cer, ei sa se iea ca niste
smintiti dupa ea, cu topoare i cu bate in mani, i alergand
peste dealuri si vai, sa fie lunalici. (1).
Prin jud. Neamt, ciobanul din hulas se socoteste a fi Avel.
El canta din fluier inaintea oilor (2).
Prin jud. Muscel se crede ca in lima este capul lui luda
spanzurat (3) cum de altfel cred si Francezii (4).
Pe alocurise spune ca'n lurid ar fi un cioban care-si usu-
ca obielele (5),-- cum am mai vazut.
Prin unele Orli din Botosani, poporul crede ea in liana se
vede St. Pelru cu un cal i un ciubar de sange alaturi. Sf.
Petru a tot alungat calul si acesta a fugit mereu, pana s'a
oprit in lima, i unde Dumnezeu i-a blagoslovit sa ramana.
(I) Sex. Til, Snoare, Bra§ov 1897, p 25-31. Voronca, op. cit., p. 614 : In lu-
na e un cioban cu oile.
(2) Otescu, op. at, p. 66.
(3) C. R.-Codin, Legende, p. 107,
(4) Revue des traditions populaires, XVIII, p. 375. P. Sébillat, Le ciel et la
terre, p. 19.
(5) G. Ceatianu, op. cit., p. 90.
 97

Sf. Petru a sangerat de manie calul, iar din rana calului cur-
ge sange in ciub5r.
Prin lud. Valcea, pe unde, dup5 cum vom vedea, se crede
cä luna a fost manjit5 de soare cu baliga de vaca, spre a nu
fi asa de luminoasä ca dansul, se crede cä in lunã se vede
chipul unui cioban, care a curatit luna de balig5, .ca cerul
era pe atunci de dai cu mana de el., adic5 foarte aproape
de p5mant (1).
Prin Bucovina se crede ca in lun5 este chipul unui ligan
care ar fi furat niste paie pentru o vacd a lui; «el a gandit
ca nu-1 vor vedea loameniil, dar Dumnezeu 1-a pus in cer,
ca s5-1 vad5 fiecare..
Drumul ce e pe cer,- calea robilor,- este &Ara de paie
care a curs din sarcina de paie furata de ligan (2).
Amintesc Inca i o märturie a mea, care 1)&15 la un loc
ne poate da o indestul5 lumina asupra chipului cum se
pornesc povestirile l legendele:
Erarn mic, de sapte-opt ani. Era inteo prea frumoasa noap-
te de yard, intre prasit i secerat. Stateam pe prispa afara.
cu pärintii, si nu stiu cum; apuc pe un frate al meu mai mic
pi-I rästogolesc in balatur5. Mama, dup5 obisnuita-i pedeap-
s5, ca sa ma mai imbuneze, mi-a ar5tat mandra faj5 a lunii
pline i mi-a zis, cam astfel :
Uite, a lost o data un imparat care avea doi copii tare
neascultatori. Intr'o zi, Dumnezeu a trimis träsnetul din cer,
care i-a trasnit, iar apoi, le-a pus chipul, colo, in lun5, sa-i
vad5 toti copiii l sä fie cuminti! (3).
In sfarsit, prin jud. Muscel se povestesc i urmatoarele:
((Luna a fost foarte frumoasa i stralucia asa de minunat,
in cat Dumnezeu, dorind sä p5zeasc5 de p5cat pe soare,
fratele lunii, a mat-10-o pe unele locuri, intunecand-o si fa-
cand-o mai uritä, ca sà nu-i mai fie drag5 soarelui. (4).
(1) G. Ciaupnu, op. cit , p. 84.
(1 Voronca, op. cit., p 620.
(3) Cf P. Sébillot, Le ciel et la terre, P. 24: Presque toutes les personnes
qui a diverses époques, m'ont raconté des légendes de l'homme dans la lune.
m'ont dit en effet qu'elles les tenaient de leur mere qui, a la suite de petits
vols de fruits commis par eux dans le voisinage. leur montraint le larron et
leur disaint son histoire".
(4) C. 11.-Codin, Legetule, p. 107, Cf. G. Ciaupnu, op. cit., p 90.
T. Pamfile, Cerra i podoabele liii. 7.
 PARTEA III.
1NTUNECIMILE DE SOARE SI LUNA.
Dupa credintele poporului roman de pretutindeni, intune-
cimile sau intimerecimile de soare, cari se vad mai rar,
si cele de tuna, se intampla din pricina ca cineva ma-
nânca din aceste podoabe ale cerului. Daca soarele si
luna nu-s mancate cu totul, aceasta se datoreste numai lui
Dumnezeu mai in toldeauna, care sare la vreme si le scapa
de-o mistuire cleplinti, care ar aduce lumii ml nou $i vesnic
intuneric.
Anliheir/,--Antecrist, cel ce va stapani o data la sfarsitul
lumii, cauta din vreme in vreme sa 'parlance soarele i lu-
na, ca sa ramana singur mai curand. and insä se apuca
de ros, sar stelele ce fac de paza.Sf. Avram i alte douä,
pentru soare, SI Magdalena, SI. Varvara §i SI. Maria pen-
tru Iuiiä, si le scapa din gura Antihartului (1).
Dupa unele credinte bucovinene, intunecimile de soare si
de luna se datoresc diavolului. cEl, pe soare i pe tuna
are mare ciuda, ca ar vrea sa le manânce,si de aceea sunt
cafe o data intunecimile. Mai ales de tuna, cad luna e rece
si se poate apropia Indatà insa ce soarele sloboade raze-
le sale, diavolul fuge. Fiindca de soarele cel fierbinte el se
apropie mai rar, i intunecimile de soare sunt mai rani. Da-
cä astfel de intunecimi nu s'ar ivi o suta de ani, diavolul
ar perl din lume. (2).
Dar cei mai multi Romani cred ca aceste intunecimi se
datoresc vEircolacilor, numiti i svârcolaci sau vârcolagi (3).
(1) Voronca. op. cif., p. 1142.
(2) Midem, p. 14'1 8.
(3) Marian, Na#erca la Romani, p. 355.
 99

Macedo-Rornanii ii numesc la sing. vurcôlac sau I/LITC1.1-

16c (1).
Ucranienii, ca §i noi, cred ea varcolacul,pe care-i nurnese
vilcolac,manâncä luna i soarele (2).
Dupa spusele unora, varcolacii ar fi cânii lui Dumnezeu (3),
nite cani ca toti canii, doi la numar, sau ni0e ani-
male mai mici decal canii, ni0e balauri sau smei, ni0e
fiinte pocite, cu guri multe, ni§te slàlii sau pricolici (4).
Dupa credintele oltene, ar fi ni§te peisäri (5).
Dupd alle credinte, varcolaciii s'ar fi facand din slrigoi,
copiii näscuti din doi frati sau doi yeti primari, cari au mu-
rit nebotezati. AceOia au coada.
Dupa altele, s'ar fi facand din copiii nebotezati (6) cari
suut sorociti sa mearga in iad. De mila insä, Dumnezeu Ii
preface in varcolaci cari merg pe cer, pana ce dau de luna
gi o manânca (7).
Dupa unele credit*, varcolacii ar fi dintre sufletele oa-
menilor cari dorm noaptea (8).
Dupa ale altora, ar fi balauri facuti din copiii morti Vara
botez (9). Apoi:
Ar fi ni§fe oameni-lupi .cari inghit luna i soarele. (10);
Ar fi facuti din copiii morti, nascuti din parinti necunu-
nail (11);
Varcolacii se mai fac i din taratele de fain& pe care oa-
menii o cern Duminica (12);
Ei rasar «din vazduh», cand cel ce mesteca mamaliga, da
cu facaletul prin foc;
(1) Papahagi, Basme arormine, p. 593.
(2) Revue des traditions pop ulaires, IX. p, 422.
(3) Zanne, Proverbile, I. p. 45.
(4) Otescu, op. cit . p. 67.
(5) Cred. Rom. din corn. Catanele, tud. Dllj, impart. de d-1 $t, St. Tutescu.
(6) Sezdtoarea, III, p. 45.
(7) Marian, Nasterea, p. 77.
(8) Candrea, Densupanu. Speran(1, Grain! nostru, I, p. 165.
(9) &zdtoarea, V, p. 171.
(1 ) N. Pasculescu, Lit. pop. rom., p. 385.
(11) Otescu, op. cit., p. (17.
(12) $ezeitoareo, I. p. 187.
 100

Cand se afla cineva, care, malurand la sfintitul soarelui,

svarle gunoiul sore soare;
Cand (15 cineva cu fc1eJuJ sau culierul in foc (1);
Cand «torc femeile noaptea, Vara lumanare, mai ales la
miezul noptii si mai ales cu scopul de a face niste vraji cu
firul tors astfel. Pe acele fire stau varcolacii, si acele fire se
fac dela sine in calea unui varcolac. Cat aceste fire nu se
rup, varcolacii rezemati pe ele sunt puternici i merg inco-
tro vor; atunci ei ataca corpurile ceresti si rup cu dintii din
ele, si apa nip si din liana pe care uneori o prefac loath in
sange; alte ori par'ca nici nu mai ramane. Daca 'limã se ru-
pe find pe care stau varcolacii, atunci ei isi pierd puterea
mai de tot si se duc intr'alta pare prin vazduh» (2).
Prin jud. Prahova se crede ca intunecimile de soare si
de tunas se datoresc unor lighioane cari, traind in aproprie-
rea celor cloud podoabe ceresti, le vad zilnic si de aceea
se incurneta i cauta sa le sarute. In dorul lor, le... inghite,
dar indata ii scot mai frumoase de cum erau (3).
.In Valcea, oamenii cred si spun ca sunt anume insi in-
tre ei cari se numesc varcolaci, fiinca sufletul lor e varco-
lac. Pe acestia ii banuesc ei dupa figura lor palida i usca-
ta si dupa adancul tor somn in care, cred ei, suftetul le ie-
se si merge la luna de incepe s'o manânce. Se crede ca,
nu numai in timp de eclipse mânanca varcolacul luna, ci pi
and discul lunii este rosietec, ararniu. Sângele lunii, cred
ei, scapa atunci pe la chiotorile gurii varcolacului, si se re-
varsa peste lot discul ei.
Cand sufletului de varcolac ii vine chef sa manance pu-
tin din liana, ornului, care are un astfel de suflet, ii vine in-
taiu o picolealä (4), i apoi o nesabuita pofta de a dormi,
(1) Cred, Rom. din Boroaea-Suceava, impart. de d-I V. Popescu.
(2) Otescu, op. cit p. 67 8.Voronca op cit., p. 1070: Noaptea la luna,
sa nu torci, caci strigoii se urea pe fir la luna si o manancii.Cred. Rom. din
com. Tepu, jud. Tecuciu: Femeile nu trebue sä toarcd la luna, din pricina ca pe
lumea asta sunt frati cari gresesc i fac copii. Acestia sunt vdrcolacii eari se suie
pe firele toarse i ajung la luna de-o mananca.Ion Creangd, VI, p. 109, cred.
din Bucovina: Noaptea nu e bine sã torci la luna, farit lunulnare, cad pe a (a
ceea r,e suie strigoii §i vOrcolacii la cer. de manancã soarele i luna.
(3) Otescu. op. cit., p. 69.
(4) Poate cd piroleald. in Moldova, picoteald insemneazd chicoteald, rfls pe-
infundat: verbul, a picoti; in pronuntie curenta: a chicoti.
 101

de parca n'ar fi dormit o saptdman5 de-a randul. Sufletui Ii

sboar5 atunci la tuna si el ramane ca si mort. Dac5 scoli
sau misti pe varcolacul adormit, el rarnane adormit pe veci,
cad sufletul, revenind din lungul sau drum, nu mai gase§te
in acela§ loc gura prin care a iesit, ca sa poata reintra.(1).
Unele femei, ca s5 nu se intample toate acestea, se feresc
de a toarce Marti seara (2).
Varcolacii nu pot dovedl luna, fie din pricin5 c5 aceasta
fuge repede, fie din pricina ca ei se satur5 si cad, cum ca-
de lipitoarea de pe orn, dup5 ce s'a umflat sugand sange.
Varcolacii,canii lui Dumnezeu, dup5 credintele musce-
lene, vor sä manânce numai o parte din lun5, si anume a-
cea pe care sta Cain, ucigasul lui Abel (3).
Cancl se intampla intunecirnea, prin unele parti, oameni
trag clopote/e de la biserici, «fac sgomot cu clestele, frigari
pirostii si fiare, in de obste (4), bat in tingiri sau in tavi,
trag cu pustele; liganii lautari cantà cu vioarele si instrumen-
tele lor läutäresti (5),intocmai cum fac si Talarii din Rusia
cari .incep s5 faca un sgomot grozav, batand in farfurii de
arama, tragand cu pusca si strigand cat pot, ca sã goneas-
ca duhurile rele si sa scape luna care le este asa de scum-
p5,, (6).
Pe lunä, o pot scäpa repede de varcolaci, daca ar chiul
unul care se afla afara din Sambfita trecuta adica acel ca-
re n'a intrat in casä de cel putin din Sambäta de dinaintea
(1) G. Ciausanu, op. cit., p. 100- 101.
(2) ,Sezdtoarea, VI, p. 59.
(3) C. R. Codin, Legelide, p. 107.
(4) Dat. si cred. Rom. din lidldngesti-Zaicoin, jud. Dolj, impart. de d-I N.
I. Dumitrascu: In timpul eclipselor de hind sau soare, oamenii zic cã varco-
lacii ii milnfincä, si ca sä-i scape, fac sgomote cu ficrotine".
(5) Otescu, op. cit., p. 68. Cred. Rom. din corn. Catanele, jud. Dolj, impart.
de d-I $t. St. Tutescu: Oanieni dau chiot. ca sii se sperie vArcolacul.Graiul
nostril, I, p. 267: E bine sa tragi clopotele, s'aprinzi smiend i &milk i sä te'n-
chini, i sa toci prin casa si si. träncdnesti tiiincile, ca si. on piara luna de tot
Ibidem, p, 293: se trag clopotele si se bat cloud fiaie. Pentru compara(ii, cf.
Ciausanu, op. cit., p. 102 si urni.
(6) Revue des traditions populaires, XXII, p. 30 +,
 102

zilei in care s'a intamplat intunecimea (1).

Prin unele Orli se aprind prin case lumanarile dela Pasti,
si se fac rugaciuni (2).
Maceclo-Romfmit cred ca atunci and piere luna, vesteste
pieirea paganilor ; aceasta se arata si atunci cand luna isi
schimba coloarea (3); atunci fac femeile inceput la lucruri-
le lor de sama, cu socotinta cã le va merge bine (4).
Pe soare se crede c 11 scapa din gura varcolacilor, leul
pe care soarele umbla pe cer (5).
Cel se se naste inteo zi, in care a fost o astfel de intu-
necime, i se pune numele Valcu, sau de e lath, Valca (6).
In privinta intunecimilor de soare, se crede mai pretutin-
cleni cã acestea sunt aratari prevestitoare ale lui Dum-
nezeu, despre cumpenele ce se vor intampla pe lume, pen-
tru a osandi necredinta i ticalosia orneneasa.
Prin jud. Prahova se zice, atunci and Soarele ajunge tu-
na, Ca Dumnezeu, ca sä nu-I lase s'o vada, ii intuneca fata,
o socolinta care mai curand sta in legatura cu urmatorul ca-
pitol,Dragostea soarelui pentru luna.,decat cu fenomenul
eclipsii, cum cred altii (7).
Pe alocuri se crede ea intunecimea de soare se intampla
din pricina cã acest ochiu al lui Dumnezeu, inspaimantat
de ate le vede pe pamant, isi intoarce cu groaza fala dela
noi (8).
Cumpenile, pe cari intunecimile de soare le vestesc, sunt
rasboaiele, rasmeri/ele (9), secetele bolWile (10). De
i

ele se infricoseaza mai mull poporul, si de aceea, and se

intampla, zic :
(1) DM. i cred. Rom. din corn, Catanele, jud. Dolj, impart. de dI St. St.
Tu (escu.
(2) Otescu, op. cit , p, 69.
(3) Cosmulei, op. cit., p. 46.
(4) Ibidem,
(5) Otescu, op cit., p. 68
(6) Dat. i cred. Rom. din corn. Catanele, jud. Dolj, impart. de d-1 4t. St
Tutescu,
(7) Otescu, op. cit., p. 68.
(8) Ibidem, p, 69.
(9) .eziitoarea, VI, p 3S si 53.
(10) Cred. Rom. din corn. Tepu, jud. Tecuciu.
 103

Soarele s5 fie, unde-o fi ; pe tuna s'o m5nAnce vArco-

lacii ! (1).
Macedo-Românii, potrivit imprejur5ri1or locale, cred c5 in-
tunecimea de soare prevesteste c5 crestinii sunt in mare pri-
mejdie (2).
Vor fi foate aceste superstitii r5mase din culturi paganeti;
ele se int5resc insa prin scrierile crestine cari pun intu-
i

necimile de soare mai ales, intoldeauna in legãtura cu sfAr-

shut lumii sau cu patemile Mfmtuitorului.
La starsitul lumei, ,soarele va fi intunecat si tuna nu va
da lumina ei, i slelele vor acleA din cer, i puterile ceru-
rilor vor fi sguduite > (3).
far când Domnul nostru !sus Hristos si-a dat Duhul pe
cruce, Aela al saselea ceas se fact) intuneric peste tot pa-
rnântul 0116 la al nouälea ceas. (4).
Tot astfel incheie si urrnätorul colincl ardelean :
La cea piatra razimata, Pe cruce de brad I-or pus,
Maica sfânta-i suparata, Cu sulita I-or strapuns,
Vin trei ingeri si-o intreaba : Apa si sange a curs.
Ce esti, Mak& suparata? Si-1 Iuara 5i-1 sburara,
Cum s.a nu fiu suparat, Sus ca cer 11 ridicara.
Ca cu ochii m'am uitat, P1ange maica si se frange,
Pe Hristos mi I-or luat, Si inima-i noata'n sange.
Mi 1-or luat si mi 1-or dus, Lima Ma ,si-a schimbat,
La cuilile lui Pilat, Soarele s'a'atunecat (3).
Ca intunecimile de soare si de tuna au adus in totdeau-
na spaima in noroade, este in deobste cunoscuf :
<,S5 se stie de anda au peril luna, Viniri in luna lui Huraru
in trii zile, in ziao de s5miaz (6) sar pe la mezul nophi. Atunce
au fostil mare Ida pe la tot omul care sa teme de Dumne-
z5u. Fericit care au ganditil la Durnnezau atunce, c5 Dumnez5u
(I) N. Pasculescu, op. cit., p. 111.
(2) Cosmulei, op. cit., p. 47.
(3) Mater*, 2 l.. U Pamfde, Sfiir.Wol liirnii, p. 55: Stár§dul lumfi se va in-
cepe cu o intunecnue de soare, caci 11 vor mâncit wircolacn.
(4) Mateiu, 27r; Alarm, l53 Luca, 23.
(5) ImpArt de d-I P. U;)li.
(6) ?
 104

cel sfäntil, vàzändil atäte multe cale spurcaciuni sântii pre pa-
mOntO, Dumnezäu sfäntul aratä multe sdmni pre pämäntu, §i
ominii nu sä rnai pocdi §i nu vädi.1 c5 Dumnezäu tot §i aratd
sãmnili. Nu multä vreme de cändil au peritu soarile i s'au
cutremuratil parnäntul, sä fii cutremuratil ca jumätate de
ciasu. i atuncea Candi' au perit luna, au tras clopotul pi la
mezul nopti, i cine 1-au auzitil s'au miratü ce este, ca oa-
mini säntil pro§ti. i eu arnü scris ca atunce invätamti la
podobie. Eu a scris, Vasäle Marcociu, canal idernii la PM-
j50» (1).
(1) 1. Bianu, Catalogul manuscriptelor romeintWi. I, p. 353.
 PARTEA IV.
DRAGOSTEA SOARELUI PENTRU LUNA.
Pe langa credinta cä soarele e barbat iar luna este ne-
vasta lui, dintr'a cdror imperechere s'au näscut slelele, in-
talnim i o alta credinta cunoscurd de intreg poporul roma-
nese, care ne arata pe soare i pe luna" ca frati, ca soare-
lui i-a fost draga luna, ca a vrut s'o iea de nevastd, cu voie
Fara voie, câ anurnite irnprejurari 1-au impiedecat.
i
Imprejurul acestei credinte, poporul roman are si o surna
de povestiri, foarte interesante, pe Carl le insirdm in cele de
mai jos.
intaia povestire se aude prin jud. Prahova in urmatoarea
cuprindere (1):
.Soarele, cand a lost sd se insoare, n'a gäsit altd solie
mai potrivita pentru el, decal pe sord-sa luna, pentruca era
cea mai frurnoasä fapturd, fiindca era intre fecioare, cum era
el intre flacai, si pnin urmare a logodit cu dansa.
lar cand a lost la nunta, ariciul o strans mormane de pul-
bere la curtea soarelui. intrebat fiind ariciul de logofetii
i

acestuia, ca de ce face aceasta, el a räspuns:

Pentru ca sä manance caii nuntasilor!
Logofetii atunci i-au zis :
Apoi, pulbere sä rnanance caii ?
Da, raspunse ariciu1, pentruca daca a ajuns timpul ca
sa iea frate pe sora, Dumnezeu nu o sa mai ploua ca sa
creased iarba pentru vite si prin urmare, caii trebue sä se
(1) Am pornenit la locul cuvenit credinta muscelean'a care spline cä Duni-
nezeu §i-a dat sama despre o viitoarc dragoste dintre soare §i lund i ca pen-
tru a o preintampinit, a mainit pe-alocuri luna, ca sä nu fie 41 de frumoasa,
§i prin urmarc a§it de draga soarelui.
 106

invele de pe acum, sa manance praf, ca sa nu le villa greu

mai pe urma !
Auzind logofetii acestea, au spus soarelui, si acesta, de fri-
ca, n'a mai luat pe tuna". i de atunci, ei nu s'au mai intal-
nit, fiindca i-a despartit Dumnezeu.
lar ariciul, pentruca a fault acest bine, se zice ca e peat
sa-1 omorim. (1).
Aceasta povestire, mult mai bogata in amanunte si mutt
frumos scrisä, o aildm si in mud. Mehedinti, in urmatoarea
cuprindere :
(Ci-ca, fartate, in vremea de demult, cand de abia urzise
Dumnezeu pe oameni, pe soare incepuse sa-1 !Nita vant de
insuratoare. li uitase, dragutul de el, datoriile cu cari fusese
harazit de Cel-de-sus. Pe unde trecea cu carul lui de foc,
era chiu si vai de cele ce se intamplau pe urma lui. Cand
se Vasa din goana cailor mai aproape de pamant, i atunci
era präpad de friploare; cand se ridica sus, in slava cerului,
si atunci inghela paserea in sborul ei.
Dumnezeu, uitandu-se atunci intr'o zi prin fereasta cerului,
ramase uimit de cele ce facea soarele in calea sa. Tot ce
facuse el pe pamant cu atata sudoare, era acum in flacari.
Repede chema doi paznici dela Lfsa raiului, le dete doi cai
inaripati si-i trimise sa cheme pe soare la el; ci-ca in ziva
aceea se innoptase mai de vreme ca ori cAnd...
Dar bine, fatul meu, eu fe-am pus sa luminezi !Daman-
tul, dar sa nu strici ce am facia eu! -zice maniat Dumnezeu.
Doamne, iarta-ma de cele ce am faptuit! Nu mai stiu
pe ce pamant ma aflu de focul ce ma arde pe suflet. laca,
iubesc si eu o mandra craiasa! raspunse smerit soarele.
mie nu mi-ai spus nimic? Faci asa de capul tau ?
i

Apoi, vezi, eu sunt si bun, dar i cand ma necalesc, nu mai

(1) Otescu, op. cii., p. 63 4. uncle se adauga si aceasta reflexie: Pe cat se
vede, in inchipuirea poporului, ariciul e on fel de filosof, cum crede poporul
pe filosof, adica a toate stiutor modest, care isi vede de filosofia lui retras de
i

restul lomii, sau tactit cat e in lume, a§a ca no intervine decat cand crede el cã
trebue, plin de o morald desavaisità, i pe care o exprirna mai bucuros prin
Ode, ca sa mi jigneasca pe nimem, sã no spuie cat ar trebui, ci sä lase a se
intelege mult mai molt decat are el aierul ca rea sa ptne `.
 107

poti avea potriv5 inainte-mi I Si cine e acea fata pe care tu

o iubesti ?
Luna, Doamne!
Cum, pe sora-ta s'o iubesti tu ? Sange din sangele t5u?
0, nelegiuitule ce esti ! Nu te gandesti la pacatul ce faci ?
M'am gandit, Doamne, dar n'am c.,?. face. Noua ani de-a
randul am colindat p5mantul in lung si curmezis si de po-
triva-ini tot n'am gasit. Eu o vreau pe ea, macar orice mi-ai
face lurninatia ta !
Bine, asa sä fie, v5d eu cat esti de nesocotit, dar ina-
inte de-a te duce s5 pregatesti nunta, aide cu mine prin iad,
sa-1 colindam dintr'un canal in altul, prin toate vägäunile lui,
sa vezi si tu cat sufar ala cari s'au tinut cu surori-sa, c'apoi
pe urma, sa nu-mi bagi vin5 de nimic !
Fac, Doamne, ai cum imi zici, ins5 orice ar fi, eu tot
nu-mi calc cuvântul.
Si purcesera spre iad. Ci-ca de ziva aceea, noaptea a lost
lunga de tot ! Se zicea cã n'are sä mai fie lumina! Oamenii
dormiau zi, dormiau noapte, apoi se desteptau, mancau si
iar se culcau; apoi iar se sculau i ziu5 tot nu se mai facea.
Chiar dobitoacele se salurasera de atata somn i odihn5.
Cum intrar5 in iad, Dumnezeu si soarele pe data fur5 is-
biti de o duhneala ; si cum intorceau capul, din toate partite
se auziau gemete si tipete de durere. Prin mijlocul iadului
curgea o apa namoloas5 puturoasa. In aceastä apa o mul-
i

time de oameni se luptau sä scape de droaia de semi ce,

incolaciti de grumazul lor, abia ii lasa sa rasufle. Acestia e-
rau cei ce se bucuraser5 de lacramile vaduvii si banul sara-
cului! Strigatul lor te infiorau. Si cu toate acestea, nimeni
nu le da nici un ajutor.
Mai departe, in niste piulite inrosite in foc, erau pisate cu
un pisalog femeile ce'n vie* lor necinstisera sfintenia (1)
casei. Ele sbierau in gura mare : .iertati-ne, iertati-ne, ca nu
mai facem !., si cu toate acestea, nici la ele nu se uitau
nimeni.
Soarele privia mural calre ele, si frica ce-I cuprinsese, ii
faca sa tremure. Dumnezeu, vazandu-1, zambi putin si coll
(1) In text: necinstkerft ru,inea
 the

pe un drum, unde era rnai intunerec, de nu se zaria nimic,

si se indrepta spre locul uncle erau chinuiti cei ce se ieau
cu surorile lor. Pe deasupra lor se auzia inteuna, un falfait
de aripi, si din cand in cand, tipete prelungite ce spintecau
aierul. Soarele nu mai putea de frica sã nu rataceascä, si
apuca pe Dumnezeu de mana.
Vru sa vorbeasca, insa nu putn.
$i cum drumul incepuse a fi pietros, si putin ocolit, de-o-
data vazil la capul lui un cupfor mare, din care iesiau limbi
de foc. Inauntru lui se zariau niste trupuri, ce erau aruncate
fara mila cu niste cangi lungi si incarligate, unde bâlbära
dogoarea era rnai mare. Soarele se infiora si mai tare,
si nu se putn opri fara a zice :
Ce e aici, Doamne, de casneste asa rau pe nenorocitii
astia ?
Ce sa fie! laca niste nelegiuiti ce s'au luat cu surorile
lor !
$i nu ispravise bine vorba Dumnezeu, cand dracii incepu-
ra sä scoata cu cangile lor incarligate pe unii afara din cup-
tor, ii puse fara a hal sama la scrasnitul lor pe niste mese
de fier inrosite in foc, si-i intepenirä ca sa rm se mai miste,
cu carlige muiate in otrava. lar cand de durere da sä zica ce-
va, de-o data, dracul, din un ceaun de fier, le turna pe gura
plumb topit si astfel le amortia vorba neispravita!
Doamne, Doamne,--zise soarele plangand de mila, mare
puterea fa, de ce nu-i ierti pe sarmanii astia de chinu-
rile ce le mai au ? Cu ce ti-au gresit ei?
Cum sa-i iert ? Atunci de ce te-am adus aici ? Asa de
florile marului ? laca, una ca asta ! Eu ma osteniiu pana acum
sa-ti arat ce te asteapta, i tu ce-mi vorbesti!
Fie, Doamne! Daca In esti nestramutat in poruncile
tale, eu nu pot parasi pe sora mea. 0 s'o ieau de sotie,
ce-o fi sa fie! 0 sä indur i en necazurile nenorocitilor astora,
si apoi, ate zile oiu avea, n'oiu fi nebun sä stau neinsurat,
daca nu-mi gasesc alta potriva mie. Vreau i eu sa flu in
randul lumii !
Bine,zise Dumnezeu, sä nu zici ca nu le-am sfaluit !
lata, copilul meu, de povaluit te-am povaluit, de probat ti-am
 109

aratat proba,vazusi pe nenorocitii ästia,si cand ti-o ven1

randul si tie la chinurile astea, atunci sa nu zici iarta-mä,
Doamne" i multe alte minciuni ! Pentru tine, allä, am pre-
gala alte suferinle si mai grele; si daca tot cutezi, am sa le
fac rnai rele !
i

Si mai rele, s:1 fie, Doamne, am sä le rabd. Ce-o sa

fac? Mi-a venit randul i-nsuratoarii. Toti flãcãii nascuti cu
mine odata, s'au insurat de atatia ani, numai eu am ramas.
Am ajuns de ras in fata lor. Imi zic Ca nu stint om, mul-i

te altele. Chiar sfintii au inceput sa-si bata joc de mine. Zic

ca sunt vrajit !
Si tot rugand soarele pe Durnnezeu, purcesera indarat si
iesira din iad. Ci-ca, atunci cand a iesit din iad soarele lui
Durnnezeu, se zice cã a fost asa de tare lumina, ca cei ce au
fost pe afara prin batatura, au cazut jos ca orbili. Lumea
incepuse a uita cmri e lumina.
Veni si ziva nuntii! Din toate colturile pamantului, inlpã-
ratii mici si mari o pornira din craiile lor, cu tot ce aveau
rnai bun in tam lor. Pe caii cei mai vestili din hergheliile
lor, aduceau saci multime, plini de nenumarate prezenturi pen-
tru nuntä. Inele de aur, pietre nestimate, smaragde, rubinuri,
toate erau carafe cu prisosinta, zi si noapte, la vestitul palat
al soarelui! Din zori Ora in seara nu mai conteniau curtile
domnesti ce sosiau rand pe rand. De-abia mai incapeau oas-
petii in palatul de cristal al soarelui. Incepuse sa-i gasdu-
iasca si pe camp, sub corturi de verdeata.
Sosira imparati de unde nici cu gandul nu gancliai. Era o
mandrefe, Doamne, de ce vedeai 1. Fel de fel de irnbraca-
minti, fel de fel de podobi pe ei ; straluciau de sus pana jos
in nestimate. D'apoi domnitele lor, apoi crãiesele lor, ce mai
mandrete pe ele; nici nu le puteai vedea, fara a ramane pe
loc inmarmurit!
Toate Ii aveau parul resfirat pc spate si prins in nenu-
marate ace de aur, cu nestimate in capul lor. Cele cu parul
balaiu ca spicul graului copt, Doamne, Doamne, zane erau,
mu altceva ! Ce sa va mai spuiu ce a fost! Eu stiu ca ce-am
vazut, sä traesc Inca de zece ori alai, si tot n'am sa mai vad !
Era un bielsug apoi de voinici, imbracati In haine de o-
 110

tel de sus panA jos, ce purtau la brau sabie si cutit, ce aveau

manerile sapate in oase rare si umplute cu bielsug cu aur si
pietre scumpe. Calcau mandri prin poienile inverzite si se
uitau cu drag la domnitele ce culegeau flori cu mireasmA ne-
intrecutä de prin tufisurile grAdinii soarelui. Peste toti oas-
petii veselia domnia i curtile vozilor tot sosiau, care de ca-
re mai mandr5, mai frumoas5.
Se incepuse nunta, cand iat5 prin multime venia alare la-
falogul de mos Nicola (1).
Faceti-mi loc, striga el, faceti-mi mai repede loc, sä vad
ce n'am mai azut, sä aud ce nu e de crezut: cum se iea
fratele cu sora !
Toli se intoarser5 spre el si incepur5 sa rad5, unde 11 ve-
deau asa de durduliu.
Radeti de mine, dar nu stip ce v asteapt5! Peste vreo
calava vrerne, o s5 v5 bltistämati i slea, si ursoaic6 (2), si
tot !
descalecand, scoase din o traistä de fier järatec, ii r5s-
lira pe o tavä, pe care apoi o puse langa botul calului ca
sa manance.
Calul se apleca spre tava, si and atinse cu botul cärbunii,
se fripse, nechezA o data si zmancindu-se din mana ariciu-
lui, o luA rasna pe camp.
Vedeti ce mi-a facut calul meu ? De ati ti, n'ati mai
rade i all Incepe a plange!
De ce, de ce, mos Nicola 1- intrebar5 mai multi printi
de o data.
De ce, de nu ce, iat5 ce e: vazur5ti, am dat calului sa
manance jaratec, si el, frigandu-se, a luat-o razna pe camp,
nestiind s5rmanul c5 peste cat5va vrerne in loc de grail*,
va g5s1 numai pratec pe pamant!
Ei, i ce e cu asta ! Par'c5 ca el n'ar face ori si care !
Cum se frige omul, de durere, caut5 sä nu mai puie mana
pe foc.
(1) Ariciul. Este socotit la tara ca mai vechiu Ca Dumnezeu pe pämânt. A
lucrat irnpreuna la facerea pamântului, sfdtuincl la multe incuraturi pe Dum-
nezeu. Cf. T. Pamfile, Povestea lumii de delimit. p. 22-24, 31-39 i 40-42.
(2) Destinul.
 111

Da, asa e, toti fugim de foc, si cand colo, nu stim ce

ne asteapt5 !
Of, spune odat5 ce ne asteapta, ca puma cand s5 is-
pravesti, iaca se sfars1 nunta acum trebue sa mergem la
i

osp5t. Incepe cheful i dumneta tot nu ne povestisi ce ai de

zis !
lat.& copiii mei, ce este. Puna acum aveam un soare
care ne lumina si ne incalzia, si cu totii stim ca vara, de
focul lui, nici in gaur5 de sarpe nu ne putem lipsi de va-
paea lui. Dar cand el s'o insura si-o avea copii, n'o sa mai
fie si alti sori, si atunci, ce are sa fie pe p5mant? 0 sui mai
fie atunci burueana, o s5 mai fie atunci pasere pe cer si o-
rat5nii in curte, vita in curte si jivini in padure? N'are sa
mai fie nimic. Si in loc de ele, de caldura, totul are sä se
prefaca in jaratec, si noi toti. de vapaea lui fierbinte, o s5
pierim de sete si foame, pentru Ca apele secand odatã cu
izvoarele lor, o sa se duca si buruenile si dobitoacele de
pe pamânt. Vedeti. ma copii, ce ne asteapta ? i cand eu am
dat calului Viratec, voi v'ati mirat. SA nu va mirati, baieti ;
v'am aratat ce are s5 fie!
Là e mosule, ai dreptate!
Ins5 osp5tul care incepuse si vinul ce se vedea turnan-
du-se prin potire, le faca sa le piara din gand vorbele mo-
sului i incepura sa manance i sa bea ca la nunta.
Era o veselie si Lin chef, ce s5 zici, ca la zile de astea.
Beau si mancau si imparatii si imparatesele, de nu se incur-
call. Insa and era la pahare, mai lasau fudulia la o parte
si chemand pe paharnic, isi umpleau din nou paharul zicand:
Mi s'a rasturnat pe masa!
De mutt ce se rasturnaser5 paharele, veselia ajansese la
rnarginea ei, si masa spargandu-se, incepuse dantul, dup5
cantecul unor 15utari adusi din niste locuri foarte Indepär-
tate, ce numai de dragostea lunei isi parasisera cuibul i ve-
nise sui desmerde pe nuntasi cu cantecele ce nu mai fuse-
sera auzite. Toll vorbiau i edeau ca la ei acas5, nestiind
cum sa inveseleasca pe miri, ce, de mull Ice se iubiau, se
uitau abia zambind pe la scaunele in cari se intronaser5, la
oaspetii ce se bucurau atat de mull in niste locuri atat de
frumoase, cum nu se dovediau allele pe pamant.
 112

Dumnezeu, de cu zorile, luase sub carma sa carul soare-

lui, ca de, o data se insoara omul si are si el dreptul la o
zi de satiu, pi-I linea asa de sus de data asta, ca pe pamant
era cum e mai bine: nici prea cald, nici prea frig. Era, ma
rog, ca o zi de primavara, cand vine randuneaua i cocorii.
Ci-ca, fartate, se zice din batrani ca ziva aia a fost cea mai
lunga, pentru Ca Durnnezeu a tinut carul cu foc al soarelui
tot rnereu in acelas loc, pana cand s'o ispravi cu nunta. Au-
zind Dumnezeu vorbele lui mos Nicola, deodata se gandi el
la cele spuse de ariciu i zise:
De, de, vezi, tot mai destept ariciul ca mine. Bine, zice
el; eu om batran, sa ma ieau dupa vorbele unui infumurat
ca soarele i sa-i dau voie sä se insoare, fara sa ma duc,
barern sä intreb la higiul (1) lui pe ariciu, sa vad ce zice
el! El, nurnai cat era cu gandul la lima si cat p'aci, p'aci sa
aprinda pamantul, dar sa aiba i copii! Ce bine a vorbit el!
Auzi, auzi! Sa fac eu, om batran, ce zice el, un biet flaca-
iandru! Chiar acum am sa-i despart, ca de unde nu, el cu
copiii lui, are sa-mi dogoreasca i parjoleasca tot de pe pa-
mant.
.$1 de-o data incepe sa miste carul in spre apus, i seara
purcese a se face mai repede ca oricand. Spun batrani ca
in ziva aceia s'a inserat mai repede ca oricand.
Oaspetii benchetuira inteuna i intenn timp, chiar luna cu
soarele dantasera. Se zice ca a Yost atunci atata straluci-
re si foc de dragoste in ochii lor. ca mesenii ramasera ui-
miti de vapaea asta ingereasca ce-i unib. Lacrami Icurgeaul,
Wä sa vrei, de nevinovatia acestei mirese, cum n'a mai lost
alta pe lume, si de mandreata mirelui, curn nu s'a mai do-
vedit altul de atunci. Asa se zice din mosi-stramosi.
Cu sosirea noptii, imparatii, imparatesele, prinlii, craiesele
incepura a plea i inainte de a se duce, veniau de-si luau
ziva buna dela miri, urandu-le tot ce stiau ei mai bun pe
pamant si in cer. Se mai povesteste Inca, CO la plecarea mi-
rilor in spre palatul de cristal a fost atata dulceata in privi-
rile lor, in cat top dusmanii din lume s'au impacat atunci si
au
_
trait multa vreme in dragoste si bine!
(1) Locuinta.
 113

Dumnezeu nu lasase nici o clipa ca timpul sa treaca, si

trimise numai decal doi telegari neintrecuti ca s5 f tire pe
soare i pe tuna inainte de a intra in palatul de cristal. Ii
trimisese cam de mult si nu se mai intorceau. Dumnezeu
incepuse a se ingrijora si tot de o data a se mania, cand, fa-
r5 veste, vaza cum telegarii aduceau pearipile lor de ()lel pe
cei doi mini. Cat ai zice ( Doarnne-ajut5., nici Dumnezeu nu
se WU opri gandului de a nu sta putin uimit de frumuseta
si blandeta de pe chipul lor. Dar aducandu-si aminte de spu-
sele lui Mos Nicola, se scul5 de pe tronul cerului, si cam
rastit, le zise cele de fata :
Voi vreli sã faceti ceea ce nu s'a mai facut si auzit pa-
na ast5zi? Am caufat cu blandele s5 u opresc dela pacat,
si tot n'ali ascultat. Eu nu voesc ca cele oranduite de mine
in tineretele mele, sä ias5 din z5gazul lor, i deci eu, grin
puterea mea, v despart. V5 blestem c5 de aici inainte, tu,
soare, sa luminezi ziva, iar tu tuna, sa luminezi noaptea, si
in totdeauna sä va alergati din zori 0115 in sear5 si nici o
data nu sä va ajungeti. Insa fiind c5 durerea ce cade peste
capul vostru are sa fie at5t de mare, iat5 v dau dreptul ca
de dou5 ori pe zi sa vä zarili, sä va privili o clipa, s'apoi
sa dispareti unul din fala altuia pentru putin limp. Asa are
sa fie de-apururea, dup5 cum v'am blestemat eul
lar Dumnezeu, ce nu mai putea de dragul for, pentru a
nu fi vazuf cum lacr5meaza, s'a dat jos de pe tronul ceresc,
si deschizand o portita, a intrat in grädinele raiului.
Toate acesfea le-a fäcut Dumnezett pentru binele oameni-
for Si noi, cafe rele ii facem! Se spune, farlate, cä atunci
soarele s'a inrosif asa de tare, cum se inroseste el de drf-
goste dimineata cand rasare pe sprinceana dealului, de cau-
ta s5 zareasca, printre picaturile de rou5, pe tovaräsa lui, tu-
na, iar luna s'a ingalbenit asa de mult, cum o vedem fugind
noaptea printre nourii trentuili, cand cerul e inourat
Ei n'au mai zis nimic I S'au mai uitat unul la altul pentru
ultima oar5, i desp5rtindu.se cu lacramile in ochi, au ple-
cat in lume sa se caute de veci, si sa nu se gaseasca iar5s
de veci (1).
(i) C. Ditescu in Viola Nen-1111,1, no ES.
T. Panthle, Ceral a i paldallele ki. 8
 114 _
Urmeazd a doua povesitre, o frumoasa versificatie, care
ne aduce aminte povestea fetei irnpodobite ca soarele, luna
si luceferii, si care, ca sa scape de tatAl sau, care voiA s'o
iea de nevasta, dupa moartea mamei sale, ii cera sa-i faca
felurite lucruri, doar n'o putea, si doar o scapA de marele
pacat ce-o asteptA :
Foaie de cicoare, Si ea se numih
In prundut de mare, lleana
latA cA-mi rAsare Simzeana,
Puternicul soare, Doamna florilor
Dar el nu-mi rAsare, 5i-a garoafelor,
Ci va sA se 'nsoare, Sora soarelui,
CA mi-a tot umblat Spuma laptelui.
Lumea 'n lung si 'n lat, Soare rAsArià
Tara romAneascA Si soare-mi venih,
Si moldoveneascA, L'a gura d'argeh.
Lungis, Cu dansa vorbih,
Curmezis, Frumos c'o 'ntrebh
Ware, nouA ai Din gurA-i ziceh :
Tot pe nouA cai: IleanA, Ileand,
Patru-a ciumpAvit, IleanA SAmzeanA,
Cinci a omorit, Doamna florilor
Si tot n'a gAsit si-a garoafelor,
PotrivA sA-i fie Sora soarelui,
Vre-o dalbA sofie, Spuma laptelui,
FAr' de mi-a gAsit Tesi si 'nchindisesti,
Si mi-a nimerit Fir verde 'mpletesti
La nouA argele, Si mi te zoresti
Noud feciorile, CAmesi sal-mi gAtesti
In prundut de mare, 51 mi te gAtesti
Pe unde rAsare. SA te logodesti,
A mai mititicA, CA eu mi-am umblat,
Ca o floricA, Lumea'n lung si'n lat,
In mijloc sedeh, Tara romAneascA,
La lucru lucrh, $i moldoveneascA,
Pe toate 'ntreceh. Lungis,
CA ea tot feseh, Curmezis,
Teseh 'nchindisih MAre, nouA ai,
 115

Tot pe nouA cai; $i te'i bizui

Patru-am ciumpAvit, De mi-ei isprävii
Cinci am omorit Pod pe Marea-neagrA,
$i nu mi-am gAsit De fier, de ()fel,
PotrivA prin lume, lar la cap de pod,
AfarA de tine! Cam de-o mAnAstire,
Ileana Chip de pomenire,
Samzeana, Chip de cununie,
Doamna florilor SA-mi placA $i mie,
$i-a garoafelor, C'o scarA de fier,
Sora soarelui, Pánla 'naltul cer !
Spuma laptelui, Puternicul soare,
Ea dac'auzià, Ca puternic mare,
Din gurA-i grAih : Und?.-o auzik,
Puternice soare, Bine cA-i parea,
Esti puternic mare, In palme-mi bAteh
Dar ia spune-mi : oare, $i pod se fAceh,
Und's'a mai vAzut La pod, manAstire,
$i s'a cunoscut, Chip de pomenire ;
Und's'a auzit $i iar mai bAteh,
$i s'a pomenit, Scara se'ntindeh,
SA iea sor pe frate, 0 scarA,
$i frate pe sor. UsoarA,
De mi-Ai arAth, De fier, de ()fel
Atunci te-oiu luh, Pan'la'naltul cer,
Atunci, nici atunci! Dar el ce-n.ii fAceh?
Unde-o auzik Pe pod ca-mi treceà.
Soarele-mi ofth Pe scará sulk,
$i iar o'ntrebh, Pe scard
$i iar o rugh, UsoarA,
$i iar o'mbih, Pe scarii de fier,
PAn'ce Ileanh In cuie d'otel,
Din gurA-i grAih: PAn'la'naltul cer.
--Eu a te-oiu luh, $i de-mi ajungeh,
Cum zici dumneata, Unde se duce', ?
Viteaz dac'Ai fi Tot la mos Adam (1)

(I) Mo.F e aci o aferesare din strArno$.

 116

$1 la maica lova (1). Rau ca le pareii,

Ei de mil vedeau, Soarelui ziceh:
Nainte-i iesiau, ---Prea sfintite soare,
Din gura-i graiau ; Puternice mare,
0, prea sfinte soare, Unde-ai auzit
Puternice mare, S'ai mai pomenit,
Ce-mi calatoresti, Unde-ai cunoscut,
De ne ispitesti? Unde-ai mai vazut
La ce te gandesti Sa iea sor pe irate,
Si la ce poftesti ? Si irate pe sor,
$i el raspund6, Ca cin'n'o lad,
Din gurd ziceA: Raiul c'o d'avea;
Jaca Mos Adam, Iar cine-o ltrA
$i cu maicd lova, In iad c'o intra.
Mie mi-a venit Soarle se uitä,
Vremea de'nsotit; Din ochi cautA,
Si eu c'am umblat, Nimic nu graih.
Lurnea'n lung si'n lat. far mosul Adam,
Tara romaneasca, Si cu baba lova
Si moldoveneasca De mana-1 luau,
Lungis, In raiu mi-1 duceau,
Curmezis, Raiu ca-i aratau
Si tot n'am gasit $i de ce vedea,
Potriva sa-mi fie, Bine ca-i parea:
Vr'o dalba sotie, Numai mese'ntinse
Far'de mi-am Visit Si faclii aprinse,
La gura d'argeh Cu pahare pline,
Numai pe sor'mea, In antece line.
Sor'mea Ileana, Jur prejur de mese,
Ileana Stau in cete dese,
Samzeana, Sfinti si mucenici
Doamna florilor Mai mari si mai mici,
S'a garoafelor. 0 sula si cinci.
Atunci mos Adam Iar mai jos de ei,
Si cu moasa lova, Sfinti mai maruntei,
Unde-1 auzin, 0 suta si trei.

(1) Pronuntie popularA, in loc de Eva,

 117

$i tot mai erh Ca'n focuri ardeh,

51 tot rnai vedeti Greu se vaita,
Femei cuvioase, Hoti si calatori,
Maicute duioase, Rai carmuitori
Fecioare curate, 5i surori pismase,
Ucisi in dreptate, 51 soacre trufase,
Osti de biruinta, Fii necuviosi,
5i soti de credinta. Preoti mincinosi.
$1 doar tot era Afar 'and iesia,
51 tot mai vedea, Soar 'le ce-mi vedeh?
Putin de mergeà. Uri porn ofilit,
Printre rdmurele, Un porn catranit,
Da lbe pasarele, Printre ramurele,
Canta'n viersurele, Niste pasarele
51 nu prea cantzl, Canta 'n viersurele,
Ci se gongania, Dar nu prea chntA,
Din gura-mi ziceit: Ci se vaith,
Ferice, ferice, Din gura graià :
Ferice de noi, --Vai $1 vai de noi,
De parintii nostri De parintii nostri,
Cari ne-au facut, Carl ne-au facut,
Cari ne-au nascut, Cari ne-au nasal%
Si ne-au botezat, Ca ei ne-au lasat,
$i ne-au crestinat, Nu ne-au botezat,
Ca daca'or trai, Nu ne-au crestinat,
Saraci n'or mai fi! 51 d'or rnai trai,
De tot ce vedeh, Tot saraci c'or fi,
Bine ca-i pareh, Greu s'or pedepsi!
51 se multumih. De tot ce vedeh,
Afar' de-mi iesih, Mu lt rau ca-i parea,
laras mos Adam Nu se rnultumial
$1 cu moasa lova Foaie, foiceä,
Cheile luh, Soar 'le ce-mi Muhl?
In iad II duceh, De ate vedA,
ladul descuih, Nu se'llduplech
In iad IJ bagh Ci mare-rni plech,
5i de ce-mi vedeh, Ci mare-m1 sbura,
Paru-i se sbarlih, L'a gura d'argea,
 118

Tot la sorA-sa SA-mi placA si mie.

$i iar o'ntreba Puternicul soare,
$i iar o rugd, Ca puternic mare,
$i iar o iubiià Unde-o auzih,
Pe dAnsa s'o iea. Bine ca-i Ora
Ileana 'N palme ca-mi bateh,
SAnzeana, Podul se'ntindeh,
Doamna florilor, Un pod de aramA,
$i-a garoafelor, De nu-1 bagi in sam5,
Sora soarelui, $i d'o mAnAstire,
Spuma laptelui, Chip de pomenire.
DacA-1 auzift CAnd le isprAvih,
$i dacA-mi vedeh La ea se duceh,
CA tot nu sapd, De mAni o luh.
Ea tot mai cercd, La pod c'o duceh,
Din gurd-i ziceit: La pod c'ajungeh,
Frate, frAtioare, La pod de amnia,
Puternice soare, De nu-I bagi in sant&
Spune-mi mie: oare $i pod când treceh,
Cine-a cunoscut, Pod cA zornaih,
Cine-a tnai vAzut, Pod se clAtinh,
Cine-a auzit, CA n'a mai vAzut,
Cine-a pomenit Nici n'a cunoscut,
SA iea sor pe frate Ca n'a auzit,
$i Irate pe sor? Nici n'a pomenit,
Dar eu te-oiu hail, SA iea sor pe frate
Viteaz dac 'Ai fi Si frate pe sor.
Si te-i bizui, Floare si-o laleh
Pdna 'n zori de zi, Podul and treceh,
Mie sA-mi croiesti Pe pod cdnd merget't
$i sA-mi ispravesti Catre mAnAstire,
Peste Marea-neagra Pentru pomenire,
Un pod de aramA, $i la cununie
SA nu 1 bagi de sm.& SA-i fie sotie,
Iar la cap de pod Ileana
Cam de-o mAnAstire, Simzeana,
Chip de pomenire, Doamna florilor
Chip de cununie, $i-a garoafelor,
 119

Sora soarelui, CA ei n'o gäsià

Spuma laptelui, $i n'o mai prindeh
Din gurA-i ziceh, FAr 'de.... ce-mi scotea.
$i-astfel Il grAih: $i'n nAvod trAgeh?
Frate, frAtioare, 0 mreanA de mare,
Puternice soare, Cu solzii de zare.
la mai spune-mi; oare Pe mal de-o scoteA,
Und 's'a mai vazut Pe mal de-o svArli:i,
$i s'a cunoscut, Sfinti din cer vedeh,
Und 's'a auzit Jos se scoborh
$i s'a pomenit, 'N palme cA luh
Mire le de-a dreapta, $i mi-o curata
Mireasa 'nainte? $i mi-o tot frech,
Ci mi-a fost si-o fi Solzii de-i cAdeA.
$i s'o pomeni : $i'n cer mi-o svArleh.
Mire le 'nainte, Colo, mos Adam
Mireasa in stanga. Si cu maica lova,
Puternicul soare, Unde mi-o vedeii,
Puternic si mare, Ei, mare, ca-mi sta
De man'o lash, De mi-o sclivisih,
'Nainte-i treceh, Nume cA-i dAdeh
lar ea, vai de ea, Lund mi-o chemh.
Asa, de-mi vedeA, lar ea, vai de ea,
Cruce ca-si fAceh, MAre 'ngenunchih,
In mare sArih LacrAmi cA vArsit,
$i mi se'nea Pe Domnul ruga,
Domnul se'ndurA Domn c'o auzih,
MreanA c'o faceh Domn c'o asculth,
Soarele-mi vedeh Din gura-mi grAiA,
$i inmarmuria. $i mi-i osAndiA:
$i se vAieta. Lumea, cat o fi
NAvodari chemh, Si s'o pomeni,
NAvod aduceh Nu yeti intAlni,
$i 'n mare-I MO, Nici noapte, nici zi.
Multi galbeni ca da Soare and o sta
SA-i scoata dalbh. Cdtre rAsArit,
LuptA ce-mi Iupth, Luna s'o vedeh
In desert erh Tot cAtre sfintit,
 120

Luna d'o luci $i s'o pomeni,

Cdtre rdsdrit, CA ei se gonesc
Soarele mi-o fi $i Inn] se 'ntAlnesc,
Tot cdtre sfintit. Luna cdnd luceste,
Si d'atunci se trase Soarele sfinfeste;
Si d'atunci rAmase, Soare cdnd rdsare,
Lumea cast o fi Luna intrd '11 mare (1).
Dintre variantele acestui frumos cântec pomenim Una-
toarele:
Intaia se aude prin jud. Covurluiu :
Pe raze de soare, Cruci$
Pe scursuri de mare, Currnezis,
Tese lana, tese Cerul si päindntul
lana Ca ságeata $i ca vAntul,
Simziana Noun ani pe noud cai ;
Rdsboias de fier, Patru i-am spetit,
Suluri de otel, Cinci i-am obosit.
Cu spata de sdrmd, lano, n'am gásit,
Face pAnza bund. Potrivnica 'n lume,
Soare câ venià Fdr'decdt pe tine.
D'as-te ziva-i da: Md cdsdtoresc
As-te ziva lano, MA cdpAtnesc.
Iano Simziano ! lana ce zicetl?
Tese lara, dicbiseste, Soare, luminate,
Si de nuntd se gateste. Soare
Tese lana, tese, FrAtioare,
In $i cu rnAtasA Trup far' de pdcate!
Lui soare cdmase; Und' s'a mai vazut
Fir si ibri$in, Si s'a pomenit
Lui soare, zdbun! SA iea sor pe frate,
lano, Simziano, Sn facd pdcate,
Eu, lano, am umblat, N'aibd 'n lume parte,
(1) G. Dem, Teodorescu, op. cit., p, 410 si urin. Dintre variantele pc cari nu
le-am putut vedeà, citeazrt cântecul Ion Bradu i sord-sa din colectia lui Miron
Pompiliu din 120, 1870 P. 32-43; Craiul ci sord-sa din colectia lui Marian,
P. 152 6 ) si cartea d-lui T. Burada, P. 165-73. Descrierea raiului si a ia-
dului, conform, legendelor crestine s'a se compare cu cea din ciintarea de stea,
care incepe cu versul Acum ceasul mi-a sosit".
 121
$i frate pe sor,
N'a ibd 'n lume dor !
Ina inte-i manh
Pan' la Mos Adam
$i la Baba lova.
Adam ii vedeh,
Spatele 'ntorceh,
La crimi podidih
$i mi-i iudech
$i mi-i fatish :
Soare, luminate,
Trup far' de pacate,
Nu s'a mai vazut
$i s'a pomenit,
Sit iea sor pe frate,
Sa faca pacate,
N'aiba 'n turtle parte,
$i frate pe sor,
N'aibd 'n lutne dor.
Cheile !Ltd,
Cheia raiului
$i pe-a iadului.
La iad ca porniau,
ladul descuiau
$i 'n iad ca-i bagau.
Da' ei ce vedeau ?
Niste pasarele
Cant& 'n viersurèle.
Ele cantau
$i se vaitau :
Doamne, vai de noi
$i de pdrintii nostri I
N'au la co trai,
N'au la ce muri ;
Ei frati buni a u fost
$i mi s'au luat,
Pe noi ne-au facut,
Nu ne-au botezat,
Nu ne-au crestinat,
Pomeni n'au fäcut,
N'au la ce trai,
N'au la ce muri.
D'aleo, Mos A da me,
Ce-o mai fi si a stea ?
Astea-s copilasii m e
Facuti din iubit
Cc s'au präpädit
Tot nepremeniti,
$i nepartasiti
$i nebote.zati
$i necrestin ati,
La parintii lor,
Mana nu le-au dat,
Pomeni n'au facut,
Nu i-au botezat,
Nu i- au crestinat ;
N'a u la ce trai,
$i la ce muri.
Inainte mergeau,
Da ei ce vedeau ?
Doua catele rele
$'un gard intre ele.
Ele se mancau,
Ele se rupeau,
Ele se latrau.
Soare câ 'ntreba ;
D'aleo, mos A dame,
Ce-a mai fi si astea ?
Astea nu-s catele rele :
$i sunt cloud cumnatele,
Gardul dintre ele,
E soacra intre ele ;
Mi le 'mpaciueste,
Mi le quwge,
Toate bun e face
Ca ma mulitei
 122
1-arde inima
Ca prigoria.
Inainte mergeau
Da ei ce vedeau?
Tot busteni parliti
Sedeau jos lungiti,
In iad randuiti.
Soare intreba :
D'aleo, Mos Adame,
Asti busteni parliti,
In iad rfinduiti?
Adam ii spunea:
Soare luminate,
Trup far' de pacate,
Astea nu-s busteni parliti,
Ci sunt oameni d'ei gresiti !
Ei cat au trait
Tot rau au facut
Si nu s'au gandit
La rant facut.
Inainte mergeau
Da ei ce vedeau ?
Tot prin livezi verzi,
Prin izvoare reci,
Vedeau vaca slaba
Slaba si tiscatã.
Soare intreba :
D'aleo, Mos Adame,
Tot prin livezi verzi,
Prin izvoare reci,
Asta vaca slab&
Slabit si uscata ?
Adam ii spunea:
Soare luminate,
Trup far' de pacate!
Asta vaca slab&
(1) De vedeau?
Slaba si uscata,
Este daruiala nasilor,
Si a parintilor
Cand n'o claruesc
Cu inima toata,
Si parte ca n'are
Tragatori sä faca,
Tragatori de jug,
SA se pomeneasca,
Zica: bodaproste !
Inapoi ii intorceau
Si la raiu ea' se duceau,
Psaiu1 deveniau (1)
Da 'n raiu ce vedeau ?
Niste pasarele,
Canta 'n viersurele.
Ele ca cantau
Si se fericeau :
Doamne, ferice de noi
$i de parintii nostri,
Au la ce till,
Si la ce muri:
Ca ne-au botezat,
CA ne-au crestinat,
Pomeni ne-au facut
Si ne-au partasit,
Si ne-au spovedit,
Lumanari ne-au pus
Cand ne-am prapadit !
Inainte mergeau,
Da ce vedeau ?
Tot pomi infloriti,
La raiu, randuiti,
Soare intrebit :
Daleo, Mos Adame,
Asti pomi infloriti,
 123
$i impodobiti,
In raiu randuiti ?
Adam ii spuneh :
Soare luminate,
Trup far' de pacate,
Astea sunt oameni cinstiti,
Ei cat au trait,
Tot bine-au facut,
Ei s'au spovedit
$i s'au partasit,
Pomeni au facut I Sá ieau ce mi-e drag!
lnainte mergeau
Da ei ce vedeau ?
Tot p'al nisipis,
Fara fir de iarba,
Fara pic de apa,
Vedeau vaca grasä,
Grasa si frumoasa,
Far' de fir de iarba,
Far' de pic de apa.
Adam ii spuneh:
Soare luminate,
Trup far' de pacate,
Asta vaca grasa,
Grasii si frumoasa,
E dar dela nasi
$i dela parinti,
Cand o daruesc
Cu inima toata,
$i parte ca-mi are,
Parte de pomang
Tragatori sa fact%
Tragatori de jug.
Zice bodaproste
$i se pomeneste.
Inainte mergean
Da ei ce vedeau ?
Patul oarelui :
Vite de cosite
Leagane facute.
Adam ii ziceh :
Soare luminate,
Trup far' de pacate,
Te lipsesti de Tpat
$i de sfantul raiu,
Vrei sa intri 'n iad?
D'aleo, Mos Adame,
Vreau sã intru 'n iad,
Inapoi mergeh
$i voie le da
De s'or cununh
Si de s'or luh.
Atunci,
Nici atunci !
Soare ce ziceà?
lana, Simziano,
Hai sa ne luam,
Sa ne cnnunam.
lana ce-i spuneh ?
Soare luminate,
Trup far' de päcate,
Tu, ca sa te-apuci
SA-mi faci un pod pe mare
Cu noua razoare,
Salcii prescidite
$i meri infloriti:
Unele sa coaca
$' altele sa treaca,
Soare luminate,
Si la cap de pod,
Tu ca sa-mi ardici
Naha. manastire,
Pentru pomenire,
Douazeci de popi,
Noua arhierei,
 124

Patruzeci si opt land ce-i ziceh ?

Ooameni cArturari, Suare luminate,
Logofeti d'Ai mari, Trup fAr'de pdcate,
SA cante'n altar; Nu sh mai vazut
Atunci ne-om luh $i s'a pomenit,
De ne-oiri cununii, SA meargd mireasa
Atunci, nici atunci. 'Nainte la mire,
Soarele ce fAceii ? Soare casculth,
Puternic erh, Nainte mergeh,
Cu gandul gandih, land, mare, lana,
Cu biciul plesniii In mare sarih
Pod ca fAuriit $1 cd se'nech.
Si mi-1 sAvarsih. Soare de plangeh,
$i mai ridich, Dumnezeu nu vrea,
Alta mandstire Spurn mi-o faceh,
Pentru pomenire, Spurnii. Impietrata,
DouAzeci de popi, Ca tanclari de piatrA.
Noud arfirif, Marea n'o rabdh,
Patru zeci si opt La margine-o da,
Oameni cdrturari, Da un ciobAnas,
Logofeti d'Ai mari, Cu-oile venih
De cantA'n altar. Ara sA le dea,
La lana plech, Foc ii trebuih,
De man ' o luh Creme n ' aveh
Si pe pod plecau. 0 spurna-mi gasih,
Cand s'apropiau, Cu-amanarul da
Dumnezeu nu vrea. Scantei cit sdrih,
$i mandstireh Lund se faced,
Mare, se'nciuh Cu ciobandn cea,
Popii c'amutiau, La oi fluierhl (1).
Ei ca se'ntorceau.
Prin jud. Braila se eunoaste urrnatoarea varianta :
UmblA soare sd se'nsoare, Potrivnica (2) n'a gasit.
Noud ai pe noud cai. Ca soru-sa Ileana,
Noud pe drumuri a stat, Ileana Cosanzeana,
Noud cai mi-a cumparat Din ortrovarile marii,
Alti'n graidiu cã i-a spetit, I
La cele nouA argele.
(1) G. Popescu-Cioc5nel. G. Patriciu, si G. Salvin, Brasoave, Bucuresti 1915,
p. 113 si urm.
(2) Pentru textul gresit : Hprotivnic can.
 125

Tese-mi cheldesefle (1) Cu piroane de otel,

Si mi se gäteste Sus la'naltul cer,
Cu suveica d'aurel, PAn'la Main Eva
Cu sulul de argirtel. $1 la Mos Adam.
Si pAnza i de mAtas5, DacA ei or vrea
SA facA lui soare cAmasA. Atunci ne- om luh.
In gurA d'argeh Snare c'auzih,
Soare cA sosih Puternic ce erit,
$i el cA-mi ziceh: Din palme bateh,
Hai, soru-mea, Ileano, Scara mi.o cladih
lleano Simzeano, Sus cA sd suitt,
Intinde-ti, neich, piciorul, Pe scarA de fer
Si-ti iea condurul, Chiar la'naltul cer.
Seacd-mi stifletul, Eva cd-I vedeh
CA eu am umbiat, La Adam strigh :
Mu It mi'am trepAdat, Adame, Adam;
NouA ai pe noua cai, lea tu cheile
NouA pe drumuri mi-au stat, Deschide portile,
NouA cai mi-am cumpArat, Pe soare sA-1 plimbi
Alti'n grajd cA i-am spetit, Pe puntea iadului,
PotrivnicA n'am gAsit, Muchia cutitului.
FAr' decàt, soro, pe tine Adam auzih,
Arde inimioara 'n mine ! La soare se duceh,
Luna rAspundeh, S'ash cuvAnth :
Lui soare-i ziceh : Scare luminate,
Frate, luminate, Trup fAr'de pAcate,
Trup fAr' de pAcate, Dar tu ce-mi poftesti,
Unde s'a aflat Spune-mi, ce voesti ?
Si s'a 'devArat Dar soare strigh,
SA iea sor pe frate? Fiindcd nu stih,
Asta nu se poate! ladul cA-1 dorih,
51 frate pe sor, ladul cd -1 poftih
N'are'n lume dor ! Adam se sculh,
D'o fi sA te ieau, De mand-1 luh,
Tu mie sd-mi faci, La iad mi-1 duceit,
D'o scard de fier Pe punte II da.

(1) Coruptie, pentru chindise#e.


Puntea iadului.
Muchia cutitului 1
Adam se sculh,
La miilocul puntii sta.
Puntea se misch
Soare sapittA,
In iad a-mi cAdeh,
Viermii-1 incArcA.
Viermi neadormiti,
Cu cap si cu dinti,
Cu capul de os,
Si el a vedea,
Niste butuci pArliti
La pAmAnt trAntiti.
Si el se mirh
Si el intrebh :
--Adame, Adame,
Ce stint Ai busteni parliti
De zac la pAmânt trAntiti
Adam rAspundeh,
Lui soare ziced :
Nu-s butuci pArliti,
Ci-s oameni negriti
Negriti, nespovediti,
Cari nu si-au dat,
Cari nu si-au fapt.
Si sunt negri si pArliti
Si de veci ei oropsiti.
Adam se sculA,
Acolo-i lAsi
$i eI cA-mi plea.
Soare and vedeA,
Greu se'nspAimAntA,
La Adam strigd:
Adame, Adame,
D'ai fAcut vreodatA bine,
FA s'acuma pentru mine :
Te rog ca pe Dumnezeu,
_126
Vezi de sufletul meu !
Adam I-auzih,
MilAi se fAceh,
De mAnA-I luh,
Pe soare-I scoteit,
Soare cA uità,
La soru-sa gAndiA,
Adam ce-mi fAceh ?
De mAnA-I luA,
La raiu mi-I duceh,
In raiu ce-mi vedeh ?
Tot pomi inverziti,
Tot pomi infloriti,
Altii pârguiti,
In ei pAsAri:le
Mici si mititôle,
nindre, frumusele,
SboarA, ciripeste
? Si din plisc grAeste :
Ferice de noi
Si de pArintii nqtri,
De ne-au botezat,
Si ne-au comAndat,
La dreapta ne-au dat!
Au la ce trill,
Au la ce muri.
Aici d'or veni,
Perici de ei o fi 1
Adam se sculh,
Drumul acas' ii da.
Soare acas' veniii,
Pe loc cA uità,
La lana gandiA
In ostrovurile mArii
La cele nouA argele.
Aici c'ajungeh
La gurA d'argeh,
Soare cA strigit:
 127
Hai, soru-mea Ileana,
Ileana CosAnzeana,
Tinde-ti piciorul
$i-ti iea condurul,
SeacA-mi sufletul.
Ea cA CaspundeA,
Lui soare ziceh :
Frate Iuminate,
Trup fAr' de pacat,
D'o fi sa te ieau,
Tu mie sA-mi lad !
la, d'un pod pe mare,
La capul podului
D'albA mAnAstire,
Chip de pomenire
Pentru cununie.
Soare se sculh,
Puternic ce era
Din palme bAteA,
Podul mi-I faceA,
La capul podului,
Chip de mAnAstire,
FalnicA zidire
Pentru cununie.
La gurA de-argea,
Soare cA-mi venia
Din gurA-mi zicea
Iai soru-mea Ileano,
Ileano CosAnzean o,
SA ne cununAm, I Trup fArA pAcate,
La dreapta sA dAm.
$i ei cA pornia,
La pod ajungea,
$i pe pod mergeh,
Mireasa 'nainte,
Mirele re urmA.
La mijloc sosiA,
Aci se oprid,
Luna cA zicea;
Soare luminate,
Trup fAr' de pacate,
Und' s'a vAzut,
Und' s'a pomenit
Mireasa 'nainte,
Mirele pe urmA ?
Inainte mi-I da,
In urmA ea cA sta,
Din gurA ziceA:
--Dec& nevasta fratilor
$i muma nepotilor,
Mai bine asternut broastelor,
BunA masa crapilor !
MAnele sap faceh,
In mare ea se arunca,
$i'n apa se scufunda
Domnul insA, n'o rAbda,
MrenaA mi-o fAceh
De unde se sbAteh
$i se svArcolia
Un solz cd sarid,
In cer se prinded,
Lund se faced.
Soare se sculà,
Din palme bateh,
In cer s'aninA.
Luna cA-i ziceh:
Soare luminate,
De vAzut sA ne vedem,
De 'ntAlnit sa nu ne 'ntAlnim!
CAnd eu oiu fi la asfintit,
Tu sA fii la rAsArit ;
CAnd eu oiu fi la rAsArit,
Tu sA fii la asfintiti
CA d'atunci s'a fart
Luna luminat'.
 128

Si trãesti cu drag, Asa o-a fost dat! (I).

Prin jud. Romanati se aud aceste douä variante:
Inlaid:
Verde de cicoare, Si dosurile,
Inteun ostrov de mare, $i el cAuttt
Tasa lana, tasd Om ca ea nu gdsitt,
Sculuri de matasA La lana venitt
SA facA lui Soare camasA. $i iar ii zicea :
Ea ca nu-si tesett lana, SaThzianA,
PSnA le isprAviA, ScoalA de te gäteste
Soare cd sositt, I Si te primenest,
Din gura zicett: Ca eu am umblat
lano, soru-mea, Si am trepAdat,
Scoal' de te gAteste Si ca tine n'am anat.
$i te prerneneste, lana d' auzitt,
Verde de lAmâle, Lui Soare zicea :
SA te fac sutie, Piindcd e pricina asa,
lana raspundeA, Verde iarbd mare,
Lui soare, zicea: SA-mi faci pod pe mare,
-- Verde tämaioarA, Eu sa ma gatesc
Soare Nunta sA sävãrsesc.
FrAtioare, Verde bob nAut,
Unde s'a auzit Unite a fAcut,
Si s'a pomenit Podul 1-a 'ntArit.
SA iea sor pe frate Und nunta sositt,
In lume nu se poate! lana se scullt,
Umbld si alearga Si mi se 'nchinh
CA e lumea lare. $i mi se rugit ;
[oar de vei gasi Doamne milostive,
vei potrivi (2). Primeste-md si pe mine !
Soare a umblat Domnul ca un sfa'nt
Si a cautat Ianii i-a crezut
Mate vAile, Ea ce mi-s fAceh ?
Toate luncile, In caruid se suiit,
Toate dealurile, Pe mare se da.
(1) N. Pasculescu, op. cit., p. 184-7.
(2) In text:
Doar de-oi gasi
De te-oi potrivi....
 129

Cand pe pod pornid, ' Soarele aierga,

Podul se muid, Ziva si noaptea
Din cArutA cAded, Ca sA se intdineascA,
In mare se sprijinia, SA se logodeascA.
Razele-i pierid. Verde de nAut,
Domnul ca un sfdnt Pe cer i-a
Puternic pe pdmânt, Verde avrAmeasA,
In cer o slAvid, Sa ne lumineath,
Si'n tuna o faced. SA se pomeneascA!
A doua variantA :
La soare rAsare, NouA am cIziopit,
In mijloc de mare, Noud 'n drum a stat,
Verde trei smicele, Potrimlnic n'am aflat.
Sunt noud arg6le, Verde d'asotnie,
Tese lana in ele. SA-mi semene mie.
La mijlocul lor, Verde trei aline
0 mica arged, Tu semeni prea bine,
Tese lana'n ea. Sora mea, cu mine.
Soarele-mi vefliâ Ochisorii tAi
In gurA de-arged, Par'cA sunt ai miei;
La Iana strigd: Trupusorul tAu
lano, dumneata, Par'cA este-al meu.
Iano, sorA-mea, lana cá strigh:
Tesa, tindecliefle, Soare,
Si mi se gAteste. FrAtioare,
lana, Sinziana, Unde-ai mai vAzut
Sora Soarelni Si-ai mai pomenit.
Fata Sfantulni, SA iea sor pe frate;
Soarele-mi strigh: Asta nu se poate.
Ian% sora mea Dar tu ca sA-mi faci,
lea-ma tu pe mine, De-o scard de fier,
lea-mA de sotie, Cu piroane de otel
Ca eu am umblat Si noi sal mergem,
Si mi-am trepAdat, Tot la Mos Craciun
Oleo, nouA ani, Ca e mai bAtrân,
Tot pe noud cai! Si la Mos Adatn
NouA am omorit, $i la Mama Eva,
T. Pamfile, Cerul 0 i podoabele lui. 9.
 130

Noi ca sA mergem I Pietre mi-o mänch (1).

Si sA-i intrebArn Atunci, dragii tatei,
S'atunci ne luAm. Voi vä veti ha !
El a mi-s fAcea lnapoi pleca,
D'o scarà de fier Dar soare ziceh:
Pan'la 'naltul cer lano, sora mea,
Si la ea venih lea-mA tu pe mine
S'apoi mi-i spuneA: SA trAim pe lume
Iano, sora mea, AmAndoi cu bine.
Flaid 'la Mos CrAciun lana d'auziA
$i la Mos Adam, Lui soare-i ziceh:
$i la Mama Eva. Soare,
Haid' sA-i intrebAm FrAtioare,
$i sit ne luAm. SA-mi mai faci tu una:
La scarA mergeh Sit faci pod de cearA
$'apoi mi-o plech, Pe mijloc de mare,
Tot pe scarA'n sas, BisericA de cearA
AmAndoi s'au dus, Si popii t:t de cearA
Tot la Mos CrAcitin $i noi sA pornim
Si la Mos Adam SA ne spovedim,
$i la Mama Eva $'atunci ne luAm
Acolo ajungeh $i soti ca. suntem.
$i lana intrebh: Soare mi-s face&
D'aba Mos CrAciune Tot ce-i porunciA:
$i tu Mos Adame, Vezi un pod de cearA
$i tu Mama Eva, Pe mijloc de mare,
Voi ati mai vAzut, Biserica de ceara,
Voi ati auzit, Popii tot de cearit
Sã iea sor pe frate $i la ea-mi
SA facA pAcate : Din gurA-mi grAih:
In lume, se poate? Iano, sora mea,
Mos Craciun auzià, Podul l-am fAcut
Pietre ca-mi luà Si l-am isprAvit,
La un mAgar da, Biserica de cearA
Din gura-mi zicei, Si popii tot de cearA,
CAnd mAgarul Asta Flaidi, ne spovedim,

(1) In povestirea intaia, aricittl le soroceVe cailor sa rnânânce colb.

 131

S'atunci ne ludm. Podul se topih,

Ei cä mi-si plecd In mare cddeh
Tot pe pod de ceard, $i se afundh
La milloc de mare. Drunnezen nu ',red:
Iana sta, zicea, hl maini iiprindea,
Lui soare ash: Iii cer ii asvarlia
Soare, frdtioare, Si mi-i blestema,
Noi ne-am pomenit S'apoi le ziceh:
Si noi am crescut. Sd nu pa 'ntalniti,
Raze le nu ne-am vdzut. Nici sd Vd gdsifi,
Lasa-ti, frate, razele, Nici sa mai vorbiti,
Ca sd-ti vad puterile! La un loc sa nu fig.
Soarele ce-mi fa.ceh? Cand untd o fi la rasdru,
Raze cd-si Idsh, lanl sei fie la apus (1).
Din jud. Teleorman, avem urmaloarele trei variante:
Intaia
Foaie verde salbd moale, Soare cã umblit;
Val bulzaz de mare, Tot ca sä se 'nsoare.
Spre soare rdsare Umb lh mandrul soare,
Pan ceale resmicele, Sd vezi, noud ai,
Pan ceale argele Tot pe noud cai;
Mi-este-o argelutd, Cinci a ciumpftvit,
Mica Patru a spetit
De nimica, Si el n'a gásit
Cu usi de sipcd, Parirnnica 'n lume,
Cu rdsboiu de fier, Samene en el.
Cu spate de otel, La lana mergeh,
Tese lana 'n el Aste-zeu (2) ca-i da.
Patna de matasa Iana-i multumih,
Lui soare cdmasd; Soare cd-i strigh;
Fir si ibrisin, --Tese, lana, fese,
Lui soare zabun, Te cam chindiseste,
Postav de cel bun. Si te cam gdteste,
lana cd fesh S& ne logodim,
(1) N. Pasculescu, op. cit., p. 182 si urm. Se vede ca avem de aface cu o
culegere rea, de:oare ce unele versuri stint mai lungi de cat metrul obisnuit.
Prin urmare si melodiile acestor cantece nu pot fi cele adevdrate (op. cit., a-
nexe p. I, cantecul 1 si 2).
2) Cre.1 ci Apt? e-Drunnezen,
 132
Ca ne potrivim,
Cd eu mi-am umblat,
Lumea 'n lung si 'n lat,
Sd vezi, noud ai
Tot pe noud cai.
Cinci i-am ciumpdvit,
Patru i-am spetit,
Si eu n'atn gdsit.
Potrimnicd 'n lume,
Samene cu tine.
Soare, luminate,
Trup lard de pdcate,
Unde s'a vdzut
Si s'a auzit
Sd iea sor pe frate,
In !tune n'aibd parte ;
Si frate pe sor
In lume n aibd dor.
Alei. soare, lurninate,
Trupsorel fdr' de pdcate,
Dacd esti vreun viteaz
$i nu ti-i, zdu, ndcaz,
Sd-mi faci scard de fier
Cu tulpici de old
Pan' la 'naltul cer,
La bun Dumnezeu.
Noi sd ne 'ntrebdm
Si sd ne 'ndrumdm
5i la Mos Crdcian
Cd e mai batrdn,
Si la Mos Adam.
Pravila o ceti
De s'o nemeri
Si de s'o cddeh,
Noi cd ne-om lua.
Soarele cum auziii,
Voia lanei cd 'mplinid
Biciul cd-1 luh
Odatd-mi plesnid,
Scard cd-mi faced,
Scard, vezi, de fier,
TAlpici de otel
Pan' la 'naltul cer.
Iana c'o veded
De_mand-I lud
Pe scard-mi snih,
La cer ajungeh.
Dumnezeu cum ii vedeh,
Spate le lor intorceh
Si din ochi lacrdmi vdrsh,
lana atuncea strigh :
Doamne milostive,
Unde s'a vdzut
Si s'a pomenit
Sd iea sor pe frate,
Sd facd pdcate
In fume n'aibd parte;
$i frate pe sor,
N'aibd 'n fume dor!
Dumnezeu ziced;
Iano
SAmziano,
Nainte plecati,
Acolo sd dati
De Mosul Crdciun
Cd e mai bdtrân,
*tie de demult :
Unde s'a vdzut
Si s'a pomenit.
De mand-1 luh,
Inainte mergeh,
Mos Crdciun cum ii veded,
Spatele lor intorced
$1 din ochi lacrdmi vdrsh.
La el cdnd ajungeh,
lana cd-i striga :
 133

A, bre, mos CrAciun Adam tAlinacih:

CA esti mai bAtrAn ; - Copiii i-au murit
Unde s'a vAzut Tofi negrijiti
$i s'a romenit $i nespovediti.
SA iea sor pe irate, Asta 0 sA-mi f;e!
SA fact' Ocate, Soarele ce-mi fAceh?
In lume n'aibA parte ! El nu se pocitih?
Mos CrAciun CA le grAii: Tot ziceh s'o iea,
Iano El, pe soru-sa.
Sdmziano, Adam ce facea ?
'Nainte plecati Inainte-i duceA
Pe drum intrebati, $i ce mai vedeh?
De Mosul Adam Niste mese strAnse
CA e mai bâtrdn, $i faclii tot stinse
$tie de demult, $i pahare seci,
$i la el a sunt Si oamenii negri.
Cheile Raiului , Mos Adam ziceà:
51 ale ladulai. I Soare lurninate,
Pe el inainte-1 da, I Trup far' de pacate,
Acolo frate ajungeh, Poinan' ai Mcut
Adam mi-i vedeh, $i rAu ti-a pArut.
De mAnA-i lnainte-i ducat
$i 'n iad ca-i bAgti Dar ce mai vedeii?
In iad ei ce vedeA? 0 vacuta slabd,
Niste pomi parliti, UscatA si slab&
Si 'n cei pomi pArliti, PAstea livezi verzi
Niste pasarele $i bea ape reci
Stau la cuiburle. $i cAdeh de slabä.
Unde-mi ciripesc, Soare cA 'ntreU,
Par'cA te jelesc. Adam rAspundeh:
Vai de noi, de noi, Soare luminate,
De parintii nostri, Trup far' de pAcate,
N'au la ce muri, o vacA ai avut
N'au la ce tral ; 51-0 ai daruit,
Când ei or murl, $i Tau li-a parut.
N'au unde veni. ' Din lad ca-i scoted
Soarele 'ntreba $i 'n Raiu ca-i bagâ,
Si se rninuml, Da 'n raiu ce veded:
 134

Niste pomi infloriti Unde s'a vazut

$i 'n cei pomi infloriti $i s'a pomenit
Niste pásárele Mireasa 'nainte,
IngAna 'n versurele. Mirele pe urma ?
Din gurd-rni striga: Soarele-i auzia,
Ferice de noi, lnainte-i mergeh.
De parintii nostri ; lana ce-mi facea ?
Au la ce trai, In urma ramaneh
Au la ce muri, $i 'n gArlA srik
Ei dad or muri, Da si se 'nech
Au unde venl. Soarele dupa ea.
Soare cã 'ntrebh Dumnezeu ii vedea,
Adam raspundeà: Pe ei nu.i rabda,
Soare, luminate, Pe ei ca-i fAcet'.1
Trup far' de pacate, Doi lnceferi,
Copiii an murit De te uiti la ei.
Orijiti, spovediti Dar Iana ce-mi faceâ 9
$i toti prohoditi. Ea 'n sus a sburit,
Dar soare ce raced / Pe soare blastamh:
Frate, nu se pocaih Dar'ar Dumnezeu, frate soare,
Tot ziceh sa iea, Frate soare,
El, pe soru-sa. Mandre soare,
Adam ce facea? Cdnd In oi fi la rdsdrif,
Din Raiu ca-i scoteit En sd fin in spre opus ;
Drumul ca le da COnd oi fi la rdsdril,
P'un pod ca merged Tzt sd fii in spre sfingt.
lana ca strigh ; Noi and ne-om intalni,
Soare luminate, Atunci ne-om pupa
Trup far' de pacate, $i ne om sarutal
A doua variantà:
$oimanul de soare Cred, pe nouA cai.
E puternic de mare, Patru-a obosit,
Umbra sA se 'nsoare ; Cinci a ciumpavit
Vremea i-a venit $1 el n'a gasit
De casatorit. Protivnica 'n fume
$i el ca mi-s umbla Sa se potriveasca,
Cred, de noua ani, SA se 'nemereasca,
 135
Papuc din picior
Inelul din dest.
Si el sa lasat
La nova arele.
Este-o argelusA,
Argeit de marmurA,
Cu usa la vale,
Cu ferest-e 'n soare,
Cu suluri d'argint
Scripeti de argint,
Panza-i de mdtase,
Lui soare câmase.
Tese 'nchindiseste
Ileana Zunzeana
Deatnna florilor
Si a garoafelor,
Tese 'nchindiseste
Si gditdneste.
IacA, cd-mi venih
Soirnanul de soare.
Pe ea mi-o 'ntrrbh:
Ileano Zatnzeano,
la scoal', te gAteste,
Te 'asulernene,ste,
CA eu sA te ieau,
CA vreme mi-a venit
De cAsAtorit !
Ai, soiman de soare,
Mu It drag, fratioare,
Esti puternic mare.
Unde s'a vAzut
$i s'a pomenit
SA iea sor pe frcte
Si Irate pe sor,
CA e 'n lume dor?
De trei ori cuvAnt ziceA,
El, Irate, nu 'ntelegeh
Din gurA-mi gail
Al, soiman de soare,
Mu It drag, frAtioare,
De eoi vre-un viteaz,
Tu mie sA-mi fad,
D'o scarA de fier,
Cuie de otel
Pan' la 'naltut cer,
PAn' la Maica /ow
$1 la Mos Adam
To ca sd-i intrebi,
Tamje sa le spui
51 ti-o arath
Dacd s'o Web,
$i eu te-oi luh.
Ea ce-i porunciit
Aia si faceA;
D'o scarA de fier,
Cuie de otel
Pan' la 'naltul cer.
Acolo mergeh,
Tarnja cd spuneh
Mos Adam auzih,
Barba 'n gura-si luh
51-alt cuvAnt 111.1 ziceh.
Cheile 'n mAnd ba
Si la raiu cu ei mergeh,
Raiul it descuiA
In el cd intrh
Dar ei ce-mi vedeh?
i
FAclioare aprinse,
Mesioare 'ntinse
PAhArtMe pline.
In jur prejur de masd,
Niste pomisori
Stint verzi infloriti
Dar pan crAngurèle
Niste pAsdrele,
Da nu-s pAsArile
 136
Ci sunt copilasi,
Mudd ingerasi ;
Caritas, fericeste,
PArintii $'odihneste.
Ferice de noi.
De pArintii nostri ;
CAnd ei ne-au racut,
Bine ne-au grijit ;
Dacd or muri
Au cu ce trAi,
Cu ce ne pomeni.
lard Mos Adam
Din Raiu cd iesih
La lad cd mergeh,
ladul descuid,
Cu ochii cA vedeh
Faclioare stinse,
Mesioare strAnse,
PAhdr6le seci.
Imprejur de masa
Niste pomisori,
Nu sunt infloriti,
Negri $i parliti,
lar prin crAngurele
Nista pasdrôle;
Da nu-s pAsdr6le
Ci sunt copilasi
Stint necrestinati,
CAntd-mi, ciripeste,
Pdrintii pedepseste.
Vai de noi, de noi,
De pArintii nostri,
CAnd ei ne-au facut,
Numai ne-au grijit ;
DacA or muri,
N'au la ce veni ;
DacA or trAi,
N'au cu ce trai. I La argea veniii,
Din lad cd iesih
Soimanul de soare,
Mult drag, fratioare.
Mos Adam ca-I intrebh :
Soimane de soare,
Mult drag, frAtioare,
Ce tie cd-ti place?
Raiul sau ladul?
Soimanul de soare,
Mult drag frAtioare,
Nimic nu ziceh
CAci $i el stia
CA nu se cAdeh.
Alt cuvAnt el nu ziceh,
IndArAt CA se 'ntorced,
La soru-sa Ileana,
Ileana Zdniziana,
Pe ea cA mi-o 'nselh
Da sA mi-o iea.
Ileana ZAmziana,
Doamna Florilor
Si-a garoafelor,
Ea, frate, cum auzih,
Lui soare ca-i rAspundeh :
Soiman de soare,
Mult drag, fratioare,
Tu mie sA-mi faci,
Dacd esti viteaz,
D'un pod peste mare
lute si mai tare.
La capu' de pod,
0 d'albA mAnAstire,
Fie pomenire.
Acolo sA ne cunune
AtnAndoi de mand.
Ea ce poruncih,
El, frate, faceh,

Dar ea ce-mi fAceh?
Din argeA iesih
Dar nu se gatih.
Mai rau se cernih.
De man' o huh,
Pe pud ca mergeh.
Lui draga de ce-i erh,
Inainte-i mi-o luh,
El in urma-i ram'aneA,
Ea se socotih :
Decat sotie fratelui,
Mai bine dna racului
Si potmolul pestelui !
-- Ai, soiman de soare,
Unde s'a vazut,
Mireasa 'nainte
Mirele pe urea ?
C'un cuvant II inselh,
Ea in urmA ramaneh
$1 in mare s'arunch;
Dar ea nu se inech,
Dumnezeu nu o rabdh.
Mreana pe ea mi-o faced
Si pan mare ca 'noth.
Soimanul de soare,
A treia variantä mai scurta
Foaie trei smicele,
Valcele, valc6le,
Sunt noua argele
Tese lana 'n ele,
Cu rasboiu de fier,
Talpigi de otel,
Foaie micsuneA,
Soare ca-mi venia
La lana trAgeh,
Bund ziva-i da,
(1) Materialuni follzIonslice p. 13 i urm.
137
Mult drag, fratioare,
Indarat cand se uith,
El pe ea nu mi-o vedeh,
lute la sat alergh,
Navoadele le-aduceh
Si 'n mare cA le bagh,
Pe ea, frate, mi-o prindeh
Si pe pod ca mi-o scot&
Soimanul de soar;
Mult drag frAtioare,
El, frate, n'o cunosteh,
Navoadele descarch.
Ea pe pod ca rAmaneh.
Dumnezeu aripi ii facea
$1 'n cer ca sburh,
Din gurA-mi graih,
Atunci el c'o cunosteh.
Ai, soiman de soare,
Mult drag, fratioare,
CA noi ne-om intalni
COnd Iwnea o piefi:
Tu la rasarit
Si eu la apus:
Tri la apus,
$i eu la rasarit (1).
i rnai cored culeasa:
lana-i multurnia,
Soare ca-i zicea :
Tese, lano, tese,
Sculuri de ma tasa,
Lui soate camasA;
Fir si ibrisin,
Lui soare peschir,
CA eu mi te ieau
Sotioara mie,
Din veac, din vecie.
 138

Foaie vioreh $i nu s'odihniii,

lana-i raspundea : Peste Mos Adam dadeh,
Soare luminate, Buna ziva-i da.
Trup fara pacate, Mos Adam le multumid,
Unde s'a vazut Soare se oprih,
Si s'a pomenit, lana-I intrebh :
SA iea sor pe frate, Mos Adame, dumneta,
SA faca pacate, De and ai trait,
N'aiba 'n lume parte, Ai trait, ai pomenit
Si frate pe sor, SA iea sor pe frate,
N'aiba 'n lume dor ! Sa Lica pAcate,
Foaie micsuneä, $i frate pe sor,
Soare-i rAspundeh, N'aiba.'n lume dor 1
Din gura ziceh: Mos Adam cand auzill,
fano, durnneta, Spatele'ntorca
Eu lano-am umblat Din gura ziceh
Tot pe noua cai. Nainte, nainte,
Trei i-am ologit, Veti vedea mai multe1
5ase-am ostenit Nainte plecA,
$i eu n'am gasit Pe Mos Cráriun intalnià
In cea lume mare, Buna ziva-i da ;
Samene cu tine, El le rnulturniir
Cu tine cu mine, Iana -1 intrebh :
Cu noi_arnandoi, Mo Craciune, dumneta,
Doi luceferi ! Spune d'ai vazut
lana mi-auzih Sau ai pomenit,
$i mi-i raspundeh: SA iea sor pe frate
Daca este asd SA faca pacate,
Repeie-ai faceit N'aiba'n lume parte,
0 scara de fier, Si frate pe sor,
Pan'la'naltul cer. N'aiba'n lume dor !
Soare mi-auzift, Mos Craciun dac'auzih,
Din biciu ca-mi trosniii Spatele'ntorceir,
Scara cdrni faceh, Din gura ziceA :
De mArl'o luh Nainte, nainte,
Pe scar'o suià Veti vedeh mai multe;
La cer imi mergeh El Liras plech
Mare CA mergeh Si mult nu mergeh
 139

Pe Dumnezeu intAlnih. N'aiba'n lume dor!

Buna ziva-i da Domnul se mAhnia
Si se'nchinh.
i Astfel d'auzih,
Dumnezett le multumih De manA-i luh,
Si la Iana asculth, Pe punte.i vAra
Caci Iana ash-i ziceh : BrAnci mi le fAceit
Doamne, Domn prea sfAnt, Si mi-i blAstAmit
Spune-ai auzit Din gurA ziceh :
Sau ai pomenit, In veci despartiti
I

SI iea sor pe frate ; SA nu vA'ritAlniti

SA faca pacate Cdnd an rdsdrit,
N'aibA'n lume parte , Ea la as/in/it;
Si frate pe sor, Cdnd iu'n as/in/it,
Ea la rdsdrit (1).
In sfArsit, cea mai lung5 variantA o aflArn la Romanii din
Serbia ; o transcriern, literar, cu observatiunile de nevoie
ale culegatorilor :

Printr'ale smincele (2) Ca eu sA te ieau.

La noua argele, lana de-auzia,
La argeatia mica, Din gura-mi ziceit ;
Cu feresti de sticla, Soare luminat,
Inima-mi despicA. Trup far 'de pAcat,
Tasa lana, tasa Un' s'a pomenit
Fir si ibrisin, Si s'a mai vazut
Lui soare peschir, SA iea sor pe frate,
Peschiras cu flori, SA-si facA pAcate;
PAn'la subsiori, Si irate pe sorA,
Panza si mAtasa, PAn'la'naltul cer ?
Lui soare cdmasA. Da tu ai sA te duci,
Soare rasaria PAnA la Nalbantu (3)
In gura de-argea, Tie ca sA-ti faca,
Din gura mi ziced : Scara de-argintel,
Tasa, lanA, tasA, Toiag de otel,
Tasa, schindosdste, Opince de fier.
(1) Cules din com. Antonesti, jud. Teleorrnan, cornunic. de d-I M. Apostolescu.
(2) Necu noscut ca inteles, de cel ce dicteazä".
(3) Faur (corespuncle hti Vulcan, ca ideie)".E si nutnele unui sat dobro-
gean.
 140

Si tot sA ltel duci, ScarA de-argintel.

Nona zeci de ani, $i tot sA te duci
Pe opt zeci de cai. In cer sh te sui
$i tu ca sA umbli, PAn la Mos Adam
Tot tara'n crucis, $i la Mama Eva.
Frate'n curmezis. Ei cum vor da,
$i tu ca sA-mi cati Noi asa vom fAceh,
Po Mica" (1) tie, Soare se ducea
SA-mi samene mie. PAnA la Nalbantu.
$1 el se ducea. Si lui cA Mceh
NouAzeci de ani Opince de fier,
Pe optzeci de cai; ScarA de-argintel,
$i el cA umblh Toiag de otel.
Tot tara'n crucis, $i el sa duceA,
Frate'n curmezis, In cer se suia
$i el nu-mi gAsih PAn'n la Mos Adam
Potilica lui, $i la Mama Eva.
SA-i semene ei. Pe Mos Adam gAsiA
Soare räsArih Tot arAnd la plug,
In gurA de-argeh, De coarne tinAnd,
Din gurA ziceA Boabe sAmAnAnd
Ids& Lean& tAsA, $i la boi sbierAnd.
TAsa, schindoseste, Soarele cA rnergeA,
De nuntA'n gAteste (sic), <Bun lump cA-i da.
CA eu sA te lean, Mos Adam ii zicea :
Ca en n'arn gAsit, Soare luminat,
Potilica mie, Trup fAr' de pAcat,
SA samene tie! Tu ce-ai cugetat
Lina de-auzih, Eu tot am aflat.
Din gurA ziceh Da noi sA mergem,
Soare luminate, Prin vAi ne plimbAm,
Trup far' de pAcate, SA ne stim cuvAntul,
Datu sA te duci Ne-o rAbc1A pAmAntul.
PAnA la Nalbantu, Verde vioreh,
Tie ca sa-ti facA Boii deing;t,
Opince de fier, La iarbA cA-i da
Toiag de otel, $i ei cA mergeh
(1) ,,De potriva lui-, potrivnicä.
 141

Prin vdi se plimbh. Ce-o sA fie asta,

DarA ce-mi vedeh ? AstA vacd grasA,
In gura raiului Grasd si frumoasA,
'Ntr'ale livezi mai verzi, Tot carne vSrtoasä,
'Ntr'ale paorlituri, Nici nu dai de oase.
'Ntr'ale ape reci, MA mir ce-a mAncat,
Tot o vacA, Vezi cum s'a 'ngrAsat !
Slabd si mársavd, Mos Adam ziceA :
De se rasmA'n coadä. Soare luminate,
Soare antreba : Trup fAr' de pAcate !
Doamne, Mos Adame, AstA vacA grasa,
Ce-o sA fie asta : GrasA si frumoasA,
Tot o vacA slabA, Omul cu muierea I
SlabA si mArsavA, SArindar si-a fAcut,
De se rasmA'n coadA ? Lume c'a venit,
Mos Adam ziceh : Bine le-a pArut,
Soare luminate, Si cu voia bunA :
Trup fAr' de pAcate, De-aia vacA paste,
AstA vacA slabA, Si mi se ingrasA !
SlabA si mai-say& Prin raiu se plimbh,
Omul cu muierea ! D'aveA ce-mi vedeA :
SArindar si-a fAcut, 0 masa. frumoasA,
Lume c'a venit De-un corn viermAnoasA.
Si ei mi-au bufnit, Soarele'ntrebh:
De -aia vaca paste, Doamne Mos Adame,
Nu se mai ingrasA AstA masa frumoasA,
Verde vioreh, De-un corn viermAnoasA ?
Prin vAi se plimbh, Mos Adam ziceh :
De-aveh ce-mi vedeh, AstA masa frumoasA,
'Ntr'alte pArlituri, - Bogatu-a prânzit,
Tot o vacA grasA, Sfiracu-a sosit,
GrasA si frumoasA, Omul s'a'ndurat,
Tot carne vArtoasA, BucAtur'a dat,
Nici nu dai de oase Muierea-a bufnit (I)
MA mir ce-a mAncat, Partea s'a'mputit.
Vezi cum s'a 'ngrasat. Prin raiu se plimbh,
Soare intrebh : De-aveh ce-mi vedeh,
Doamne, Mos Adame, Niste purcelusi;
(1) A murmurat impotriva bunAtiltii bärbatului".
 142

Pe unde cA. rdmh, Trup far' de pAcate,

Tot apsoarA-mi cura. Aste pAsAri albe,
Soare intrebA : Copilasi de-Ai mici;
Doamne, mos Adame, Ei cdnd au murit
Ce sä fie asta ? Cu lumini in mdnd
Niste purcelusi, $1 pomeni la vreme,
Pe unde cA rdrnA Ferice de ei
Tot apsoarA-mi curA. De parinciorii lor,
Sare s'aplecit, CA dacA-o muri,
Tot apsoarii-mi bea. Au la ce veni !
Mos Adam mergeh I
Prin raiu se plimbh
De brdceri (1) cA-1 114 De-aveh ce-mi vedeh.
Din gurA ziceh: 'N niste rumburèle
Stai, apA nu beh, Niste pAsAri negre.
C'apa nu-i a ta. Sed pe rdmurèle,
TorcAtoarea'n sat CiintA negru-a jale,
Cu ftirca a tors Soare intrebh
Si ea a cumpArat Doamne, Mos Adame,
Si de pomand-a dat Ce-o sA fie asta?
Si cu vole bunA. Niste pasari negre,
De-aia ei ca rd,riA $ ed pe rAmurele
$i apsoarA-mi cur& CdritA negru-a jale ?
Prin raiu se plirnbit, Mos Adam ziceit:
De-aveh ce-mi vedeh, Copilasi d-Ai mici,
'N'tr'ale rOmburele (2) Ei and au murit,
Niste pAsArèle Nici lurnini in mdnA,
Cdnth viersurêle, Nici pomeni la vreme,
De-i drAgut de ele. Ferice de ei,
Soarele intrebh: De pArinciorii lor,
Doamne, Mos Adame, Raiul isprAviA,
Ce-o sA fie asta : [In lad cA pornih],
Niste pAsAri albe De-aveh ce-mi vedeh :
Sed pe rAmurôle, In gura iadului
Canta versureie ! Doi busteni pârliti,
Mos Adam ziceh La pamfint trântiti
Soare luminite, De smoilA smoliti,
(1) Bete, incingatoare la 11111w.
(2) Raniurele"
 143

Soare intrebh: Daca-mi este asa,

Doamne, Mos Adame, In ca sa te duci,
Ce-o sa-mi fie asta ? La marea sa mergi,
Doi busteni parliti, $i tu ca sa-mi faci
De smoala smoliti, Un pod peste mare;
La p.amant trantiti ? In captil podului,
Mos Adam ziceh : 0 mandra manastire,
Asti busteni parlili Tot de cununie.
Sunt doi frati iubiti; In usa manastirii
Ei cat au trait, Tu sa prisadesti
Ei tot s'au iubit, Gutai si lamai
Dar dac' a murit, Alte merenzdi (1),
Raiul nu-i primeste, Se coc poame 'ntai,
ladul caL primeste. In zi de San-Vasii,
ladu-I ispraviit, 'Mpartim la copii.
Mos Adam mergeh, Soare de-auzia,
La plug se ducea, La marea mergea,
$1 boi 'njugh, Cati ghipili (2) era,
ISI] la boi sbierh, Pe toti i-adunh,
De coarne tineh Si pod Itni facee
Si boabe risipià Pod pisld marea,
Si soare-mi rat.arih, In capul podului,
In gura de-argeit, 0 mandra manastire,
Din gura-mi ziced; Tot de cununie.
Tasa, Iano, tasä, In usa manastirii,
'rasa. schindosaste, El ca prisädid
De nunta gateste, Gutai si lamai
Ca mie mi-a dat Alte merenzai,
Tot Mos Adam Se coc poame 'ntai,
Si cu Mania Ea In zi de San-Vasii
Pe tin' sa te ieau. 'Mpartim la copii.
lana de-auzia, Soare ispravia,
Incepeh de-a plangea, Soare rasaria,
Din gura-mi zicea : In gura de-argeA,
Soare luminate, Din gura-mi zicea
Trup far' de pacate, Tasa, Leano, tasa,
(1) Poame sudice".
(2) Bidignii, draci, ale".
 144

TasA, schindosAste SA meargA pe urmA.

De nuntA-mi gAteste ; Soarele de-auzih,
Tu ce-ai poruncit, Mdna i-o schimba
Eu c'am isprAvit. $i pe urmA i-o da ;
lane de-auzia, lama imi sbicid (2)
'Ncepeh de-a plangeh, $i catvh fugih
Din gurA-mi ziceh : $i cruce cA-si fikeh,
Un'"s'a pomenit Din gura ziceit;
$i s'a mai vAzut Doamne, sfinte Doamne,
SA iea sor pe frate, Decal cumnatA,
SA-si fAcA pacate, Mai bine 'necatA I
$i frate pe sorA, Soarele ce-mi fAceà ?
Pan' la 'naltul cer ? El eft se duceh
Soare de-euzih, Cati alovai (3) erh,
De mana c'o lua, Cu aloave mi da,
La marea mergeh. Pe lana-o cAth,
Cand pe pod intrh, La margine-mi da,
lana cA-mi ziceh: Nimic nu-mi scoteh,
Soare luminate, Decat ei scoteh
Trup fAr' de pacate, Un puisor de somn.
Un's'a pomenit Pe mal cA-I scoteh,
$i s'a mai vAzut Pe burtA-I bAteh,
Femeia ca clencial (1) Spinarea-i negrih,
SA meargA'nainte ? Puiul nu raspundeit
Voinicul ca steagul CA n'are de unde,
SA meargA pe urmA ? $i nu vede-aude.
$i eu c'am vitzut, Pe fana-o faceh,
Voinicul ca steagul Dumnezeu-o fAceh
SA meargYnainte ; Supt o niclioard (4)
Femeia ca clenciul 0 mandrA mireand

(1) ,,Bdt, srnicea (nuia). Intelesul este: fent!ia care e s1ib ca o nuia-1,
cred ca-i o gresall Clenciu ins2mneala deci cevA striimb ; steagul e
drept, frumos ; prin urmare lana sz mirrt : cum, cevh mic, strâmb,:s1 aiba tre-
cere inaintea steagulut ?
(2) Stnucid din man soarelttin.
(3) Dicgonarul Ii,nbii romdne: alnavci nun fel de mreajd de prins peste";
deci aIova, pesear,cel ce umbla cu aloavele.
(4) Racracini unde sade pestele. RaciiicinA mica".
 145

Cu mustâti pe apd, Soarele-mi rdsdrià,

Dumnezeu mergeh Luna-mi scdpdld (1),
$i el cd mi-o luh, De cat se vedea,
Pe cer mi-o aspdrlid, Nu se mai aiungeh,
Lund c'o fOced. De se pomeniA (2).
V. Alexandri a cules acest cantec §i 1-a publicat intai la
1848. Nu arata locul de unde 1-a cules dar banuim Ca este
din Moldova chip o notita care insote0e tiparitura i care-I
arata ca facand .parte din colectia cantecelor poporului ro-
man, adunate in Moldova..
Dupa variantele de mai sus, n'ar face sa mai reproducem
§i varianta lui Alexandri, <,indreptata., i prin urmare, schim-
bath. 0 reproducem totu§i spre a vedea Ca acea .indreptare»
a poietului, nu prive§te intru nimic fondul, iar din forma nu
se inlocuesc numai versurile neritmice, cari din pricina unei
culegeri nestitematice, se gasesc In abundenth in variantele
de mai sus chiar, i pe cari, gustul lui Alexandri nu le pu-
tea ingadul.
lata aceasta varianta :
Urnbla, frate, mandrul soare, C'amandoi ne potrivim
Umbin, frate, sd se'nsoare, Si la plete si la fete
Noud ai $i la dalbe frumusete.
Pe noud cai, Eu am plete strdlucite.
Cari noaptea pasc in rail; Tu ai plete aurite,
Umblã cerul si piimantul, Eu am fata arzatoare,
Ca sageata ica vantul, Tu fata mangaietoare.
Dar toti caii-si obosih Alei frate, luminate,
$i potriva nu-si gasih Trupusor far' de pdcate,
Ca sora sa, Ileana, Nu se afradevArat,
Ileana Cosanzeana Frati sã se fi cununat.
Ce-i frumoasd ca o floare, Catali tu de cerul tau
Intr'o iarnd fard soare. Si eu de pAmantul meu,
Sorioard Ileano, C'a5d vrut-a Dumnezeu.
Beano, Cosanzeano, Soarele se'ntunech,
Haideti sd ne logodim Sus la Domnul se urch,
(1) Apunea".Prin jud. Tecuciu, in scapatatul soarelui salt lunet insem-
neazd vremea cand soarele mai are putin pana sa ajunga la zare. Dect e mat
devreme ca apusul.
(2) Giuglea si Vaisan, Dela Romanii din Serbia. p. 216 si urm.
F. Pamfile, Cerul i nodoabele lui. O.

Si din gura cuvânta:
Doarnne sfinte
Si parinte,
Mie timpul mi-a sosit,
Timpul de casatorit
Si potriva n'am gasit
Ca sora mea Ileana,
Ileana Cosanzeana.
Domnul sfant 11 asculqt
Si de mana mi-I Iuà
$i prin iaduri mi-I purta
Doar cä 1-ar inspaimanth ;
$i prin raiu inca-I purth
Doard cd 1-ar incanta.
Apoi Domnul Dumnezeu
Cuvanta cu graiul sau,
lar and Domnul cuvanth,
Lumile se destepth
Si cu drag il asculth:
Cerurile strälucih,
Norii din senin pieria.
Soare, soare luminate,
Trupusor far' de pacate,
Raiul tu 1-ai petrecut
Si prin iad inc'ai trecut
Ce mai zice gandul tau ?
Zice ca sufletul meu,
Meg iadul chiar de viu,
Numai singur sa nu fiu,
Ci sa fiu cu Hearth,
Ileana, Cosanzeana.
Soarele se coborà
La sora lui se oprih,
Mandra nunta pregatih,
Pe Ileana si-o gatia,
Cu peteala de mireasa,
Cununa de'mparateasa,
Si rochita netesuta
146
1 Din pietre scumpe Mut&
1 Apoi mandri, el si ea,
La biserica mergeh
Dar cand nunta se faceit,
Vai de el, amar de ea l
I Candelile se stingeh,
Clopotele se dogia,
, Sfintii fata si-ascundea,
Preoti in genunchi cadeà,
lar mireesa, vai de ea,
Frig de moarte-o cuprindea
Caci o mama se'ntindea
Si pe sus o ridica
Si'n mare mi-o arunchl
Valurile bulbucid
far ea'n valuri cum treceh,
Mreand de-aur se facea.
Soarele se'nalth sus,
Se lash tot spre apus
Si 'n mare se scufundh
La sora-sa Ileana,
Ileana Cosinzeana.
lará Dumnezeu cel sfant,
Slant in cer si pe pamant,
Mana'n valuri ca bagh,
Mreana'n mana-o apuch,
,Wn ceruri o aruncd
Si'n lund plin' o schimbd.
Apoi Domnul Dumnezeu
Cuvanta cu graiul salt ;
lar and Domnul cuvanth,
Lumile se spaimanth,
Marile se tupilit,
Muntii se cutrernurh,
Cerul se intunech:
Tu Ileana Cosinzeana,
ufletel fara prihana,
Si tu soare luminate,
 147

Trupusor lard pacate, Arsi de foc nestingAtor,

Cu ochii sã vA zAriti Vesnic sA vA alungati
Dar sd fiti tot despartiti, Cerul sa cutreierati,
Zi si noapte, plini de dor, 1.urni le sA luminati (1).
Cuprinsul acestor cAntece 11 aflam in urmatoarea povestire
bucovinean5:
Luna i soarele, zice ca au fost o data. fata. si fecior, si
tare se iubiau impreun5, pAn5 la urm5 au hothrit s5 mearg5
la judecata lui Dumnezeu: cum va rAndul el, asd sa fac5.
s'a suit soarele intAi sus pe cer i dup5 dAnsul, luna.
Dar Dumnezeu, fiindc5 erau asA de frumosi, nu i-a insurat,
dar i-a I5sat ca sa r5mAie soare i lun6 pe cer si sa lumi-
neze oamenilor. i numai cAnd e luna la sfArsit, o ajunge
soarele §i-i zice:
Buna dirnineata, lunä veche!
Dar ea, pe loc, se intoarce primenit5, §i-i zice:
Multumesc, durnitale, ca-s tot noual»(2)
De asemeni se g5seste si in urm5toarea povestire moldo-
veneasca:
Sf. Scare si cu Sf. Lund" erau fra(i. i Sf. Soare a vrut
s'o iea.
Sf. Lund s'a dus la Dumnezeu i i-a spus:
Zi-i sd-ti fac5 o rochie ca cerul cu stelele,i-a zis Durn-
nezeu,si atunci te-i duce!
Sf. Soare atAt a umblat s'a c5utat, pAn'a g5sit o materie
ca aceea, si-asA un croitor, de i-a fAcut rochie intocmai. A
mers iar la Dumnezeu s5-I intrebe. Dumnezeu iar i-a zis:
Zi-i sA-ti fac5 o rochie cum e cerul cu soarele i cu
luna; atunci te-i duce.
Sf. Soare iar a umblat, pAn5 i-a facut. CAnd i-a adus ro-
chia, aceasta, ea a luat si s'a piscal si indara a inceput a
se departA, c5 Sf. Soare n'a mai putut-o ajunge. i el si azi
(1) Poezii popalare ale Ronuindor, eclifia 1908, p. 21-2.--0 variantà scurtA in
,ezdtoarea, XIII, p. 197. Alexici, Texte din lit, pop, rom. p. 51, alta, en acelas
cuprins.
(2) Voronca, op. cit., p. 590.
 148

umblä dupä dansa; si ar ajunge-o cand e plinã, Ca vin a-

proape, dar ea, cum vede cä se apropie, se Dica' (1).
Aceasta credinta, cuprinsä in antecele §i povestirile de
pan5 aid, a dat nastere la o surna de cantece populare cari
aratä nenorocirea ce s'a 'ntamplat atunci când un frate a
vrut sa Se insoare cu sora lui. Asemenea Cantece se aud si
prin Maramure§ (2).
In cele ce urmeazd, transcriem, pentru paralela, urm5toa-
rea varianta :
Inghiata apa Nistrului, Frunza de pe porn pick.
SI nu inghiata de ger mare, Cand in biseric 'au intrat,
Da 'ngheata de-o suparare, Afara s'a 'nourat
Ca mandru crai vra sal se'nsoar e, $'a 'nceput a fulgera ;
Sa ieie pe sora-sa. Toti popil la dtnsii cdth,
Sort, sort Magdalina. Da icoana Precesta
Garofita din gradma A'nceput a Incramit,
lea-ti napueli si rochmara 51 din gur'a cuvanta:
$1 te du in chiliocira, -- Stio, parinte. nu ceti,
lea-ti colaci de nout graie, Unde ai vdzut si se pate,
$i haidein Ia cununie. Stt cununi surd cu frate ?
Atunci din cas' oi iesi, Sangele n'amestect,
Cand ca lea mi-i and, Ct pacat ii cast gh.
Drum de-arama Da pupa s 'a surdrat.
Peste vain& $1 de mânt i-a luat,
Drum de-argint S'afara 'napoi i-a dat.
Peste piimant, Craisor s'a suparat,
Pe rnarginea drumului, Si din gur'a cuvantat :
Pomisorii raiului ; Soro, sora Magdalind,
Prin tot pomul ramurele la-ti papuci si rochioard,
$i cuiburi de pasarele, Sai la Dumnezeu de sboara.
Cu penele aurite, N'arn rochie de'mbracat,
Cand vom trece, sa ne cante. Nici papuci de incaltat,
Ele, de iale ce canth, St-mi fac cu Dumnezeu sfat.
Frunza'n pom se asezà. Craisor s'a suparat,
Cdnd la biserica mergch, La Dumnezeu a sburat.

(1) Voronca, op. cit., p. 59).

(2) A. TIplea, Poezii populare din Maramum, p, 4-P.
 149

Doamne, Doamne si parinte, Rmâi, maicA, sAnAtoasit,

De s'aude, $i se poate, Dacd n'ai fost bucuroasA,
SA cununi sord cu frate ? SA mA vezi plimbAnd prin casA,
Si s'aude, $i se poate, Cu lAcrAmi fierbinti pe fatA ;
SA cununi sord cu Irate! Dacd n'ai lost sAnAtos,
CrAisor s'a bucurat, RAindi nene, bucuros,
Si-acasA mi-a alergat, SA ai de mine folos.
Si cu glas mare-a strigat, $i'n carutd s'a suit,
SAriti frati si voi hargati, $i'nc'o dat'a chinit:
Caii la cAruta dati, CA eu amü, mA mdrit!
Si pe dAnsa mi-o strigati, $i la mare-a poposit
De-auzi soro dela Wird, Prate, frate, frAtioare,
Ne-asteaptA ndnasu-afarA, la uitd-te in spre soare,
Sfdntal soare, nAnas mare, CA ma roade-un papuc tare,
Sjdnia land, mare nunA, Spre sfAntul soare-a cAutat,
Ste lele droscutele, Ea'n mare s'a aruncat,
Luceferii vA'Ajei, El a'notat ce-a'notat,
C'aceia-s mai frumusei. Si de dAnsa n'a mai dat,
Ea din cash mi-a iesit, De inele ruginite,
Si frumos a multumit: De ciolane putrezite (1).
Prin unele pärti se spune ca i astäzi soarele cearcA sA
iea pe sora lui de nevastä, dar cA aceasta nu se induplecA
cu nici un chip. CAnd soarele räsare, luna apune.
Ca frati gemeni ce-au lost, soarele si luna erau de o po-
trivd de frumosi, ins5 Durnnezeu, ca s'o fereascA de soare,
a ascuns luna in felurite pArti. pAnä chiar plo apa mArii,
care i-a mai intunecat din strAlucirea ei de-odinioarA (2).
Si fireste, nu-s nurnai acestea povestirile, despre dragos-
tea soarelui cu luna (3).
Subiectul acestor povestiri, deci nu rarnAnelegat numai de
dragostea soarelui de lun6; ea priveste mai ales dragostea fra-
telui de sorA, despre care ne vorbesc multe cAntece si po-
vestiri, cum de pild5 este acel cântec mararnuresau pe care
1-au dat mai sus, sau altul care aratA curn fratii fug in
(1) Voronca, op. cit., p. 591 2; alte variante tot acolo. i una la p. 593.
(2) Otescu, op. cit., p, 64.
(3) Vezi N. Densuseanu, Dacia prcistoricd, Bucurestt, 1918 p. 113, st urm.
 150

toatä lumea, pAnA acolo unde

Este-un popA din doi jizi, (1)
CununA pe cei fugiti,
dar care nu isbuteste s5-i impreune, asa cã
Nici el nu s'a insurat,
Nici ea nu s'a mAritat (2).
Tot acest cuprins 11 alläm si intr'o legend& a unui pod
peste Dun!ire, fäcut de Traian, dupa spusa surorii sale, ra.rã
de care nu voia s5-1 lea de bArbat. Podul a fost Mcut, dar
cand fata s'a dus cu Traian ca sd-1 vad5, ea s'a aruncat in
Dunäre i s'a inecat (3).
Macedo-RomAnii cred inteo vraimasie dintre soare i luna.
InFaia povestire e o frurnoas5 versificalie dupa o culegerei
ea se datoreste d-lui G. Murnu, si care in limba literara'
sund astfel:
VA voi spune basm nespus :
Ian ascultati-mi vorbele (povestea).
Foarte frumos, cu parul blond,
Era un voinic (flacAu), soarele.
Ales (distins) $i cunoscut era;
In toate adundrile,
De frumuseta lui toti se mirau,
FiindcA aveh el toate gratiile,
Dar tuna, iubita sorA a lui,
Era mult mai frumoasA,
Cat frumuseta soarelui,
E azi mai lurninoasá.
Unul cu altul se iubiau mult ca frati,
$i ambii umblau ca gemeni,
$i-atAt (de mult) erau ei lAudati,
$i admirati de oameni !
(1) fid, Jidov.
(2) T. Bud, Poezii popalare din Marwnare, p. 10-1: Minn frati
G Dern. Teodofescu, Pozii popalare, p. 4 5-421.
(3) C. R.-Codin, Legende, tradifii i amintin istorice, Bucureti 1910. p, 14.
 151

Dar and impreunA antând,

Intr'o zi se preumblarA,
Se ostenith ambii umblAnd
$i la izvor se odihnirA.
Dar and se plecarA, apã sit* bea,
Privirea lor le scapA,
Ce strAlucire tremurA,
0, Doamne, inAuntru in apA ?
Dar de gelozie, soarelp, de acolo,
Inapoi cu rusine se trage,
Noroiu, un pumn luA,
$i pe a surorei sale MO o asvarle,
$i fugi... De-atuncea amAndoi
Pentru totdeauna se depArtA,
Cu toate Ca aleargA inapoi (se urmAresc),
$i acum se iubesc, si se iartA.
Pentru aceea, and iese noaptea in sus,
SCA luna intristatA,
Privirea ei de dor nespus,
E foarte turburatA (1).
Credit* aceasta o intalnim si prin jud. Valcea: ,Luna si
soarele aveau la inceput o lumina egala. Luna insa, se tot
Lauda cã ea este mai frumoasä cleat fratele ei. Atunci
soarele, suparat foc, a luat o baliga de vacä si a svarlit-o
lunii in fata, ea sa nu mai aibâ cu ce se laudà. De atunci
a rámas luna cu o lumina mai slabä ca a soarelui. (2).
Mai scurt5, si nu indestul de limpede, urrneaza aceata po-
vestire:
.Soarele i tuna erau altadatä frate cu sor. Ambii luminau

cu randul: soArele lumina ziva, si luna noaptea, si cum?

Cand obosia soarele, lumina luna, i cand obosia tuna, lu-
mina soarele.
Cine stie din ce, intr'o zi, soarele se inhala cu sora sa de
(1) P. Papahagi, Din lit. pop. a Aroin. p. 793-5.
(2) G. Ciaupnu, op. cit., p. 84.Tot astfel povestesc i Bulgarii, pentru ca-
ri luna se läudd cd ea lununeazd intunerecul noptii, tin ziva. (L. Schischrnanoff,
Ligendes religieuses bulgares, Paris 1896, p. 4).
 152

par. El se necaji asa de mult, ca o apuca de cosi( i o

tranti jos, sa-i plesneasca fierea
De atunci se sperie frumoasa liana asa de mult, ca se in-
galbeni la fata, in cat si 'Ana in ziva de azi ii ramase gal-
benarea.
De atunci incA sunt suparati si neadunati ambii impre-
una" (1).
Prin jud. Tecuciu se crede de asemene inteo neintelegere
dintre soare i luna.Pevestirea am gasit-o mai inainte, and
a fost vorba despre cresterea i descresterea lunii.
In gacitori, poporul zugraveste vesnica fugareala dintre
soare i tuna in chipul urmator:
DouA surioare,
luti si sprinteioare:
Toatã vieata fug,
$i nu se aiung (2),
parându-i-se cu adevarat poporului ca soarele,la räsarirea
caruia, luna. oricat de mare ar fi, ii pierde cu totul lumina,
nu poate sa ajunga, de pilda, nici o data luna (3).
(1) P. Papahagi. Din lit. pop. a Arm, p. 793.
(2) N. Fasculeseu, op. cit., p. 10 ).
(3) Soarele i una, zugrdviti intre stele, tot dupd gicitori (N. Pdsculescu,
op. cit., p. 100):
Dintr'un eiurèl de alune,
Numai douä gasiiu bune.
 PARTEA VI.
STELELE.
1.--INSTELAREA.
Credintele poporului roman cu privire la stele, se pot
orandui in chipul urmator:
Cerul fiind locasul lui Dumnezeu, al Domnului Hristos, al
Maicii Domnului, al Sfintilor si al cetelor ingeresti, slelele
sunt fachile ce se aprind noaptea, spre a lumina sfanta lu-
me a celor WA de starsit ,,Cum s'aprind lumanarile pe la
:

targuri,- -imi spunea un taran batran, amintindu-si de vechea

vreme a luminärii Tecuciului cu lumanari de sau, asa s'a-
prind pe cer intr'amurg. stelele, una Cate una. Cate-o da-
i

ta, cand noaptea e mai luminoasa, se vad putine stele, si

Inca mai putine, cand lumineaza luna; dar cum cade noap-
tea mai grea, indata-mare vezi puzderia cea nenumarata de
stele. (1).
Altii cred ca stelele nu-s lumânari, ci candele, .ca scli-
pesc cum sclipeste lumina in candela., a sunt felinare a-
tarnate de tortile cerului, ca sa ne arate i noaptea, locasul
infricosatului judet al lui Dumnezeu (2).
Credinta aceasta o intalnim si la unele populatiuni cres-
tine din nordul Caucazului (3).
(1) Comuna Tepu, jud. Tecuciu.
(2) Idem, i alte par0.G. Cialisanu. op. cit., p. 59: Bolta cereasca e lumi-
nata noaptea, gall de luna. care nu e totdeauna pe cer. de niste lumanari
ceresti, numite stele, pe cari ingerii le aprind in ftecare seara ca sa lutnineze
pamintul noaptea, si le (in aprinse pima la ziuä".
(3) Revue des traditions populaire, XXII, p. 293 si 337.
 154

Prin Bucovina, cu privire la instelarea cerului (1) se po-

vestesc urmatoarele:
.Cand s'a inceput lumea, oamenii lucrau la tuna, noaptea,
cum ar lucrà ziva la lumina soarelui, cä erau mai credin-
ciosi isij nu erau legile impartite.
Maica Domnului s'a simtit grea de Ovidenie.
Pe atunci era unul, Cräciun. Ace la pornise 12 card cu po-
varä la moara. El era asa de rau, Ca nu !Asa pe nimeni sä
doarma noaptea : pe fete, pe femeie, le batea, ca toate erau
betege i stalcite.
Cand a pornit el de acasa, ma-sa le-a zis la fete:
De-amu, culcati-va cafe o leaca pe rand, 'Ana' ce el va
veni i apoi voiu dorml eu.
Cand yenta el trasnind, huind,ma rog : 12 cara cu pova-
ra,toate trebuiau sa fie cu furcile in mana.
Vine Maica Domnului in ziva de Ajun, la femeea lui Cra-
ciun :
Ma rog, las5-ma sa fac la dumneta
Bucuroas5 te-as rasa, dara am barbat tare Mu! Uita-te,
fetele mele: Una-i schioapa, alta-i oarba, a treia-i oloagä.
Dar eu, uita-te, ce am pe trup si pe mani!
Era toata ucisá.
Maica Domnului stia.
Lasa-ma, te rog. macar in ocol sa ma culc!
Ea a lasat-o.
Atunci Inca nu era .soarele pe cer; numai luna umbla, si
oamenii la tuna lucrau. Cum 1-a näscut pe Domnul Hristos,
boii I-au aburit i femeia lui Creciun 1-a ajutat. Atunci s'a
aratat i lucea16rul de seara pe casa lor, i apoi, slelele.
Crãciun vede de departe i zice :
Oare ce au facut nebunele cele, de mi-au aprins casa?
Trimite Creciuneasa pe fata cea ciunta cu rodini la Maica
Domnului. Maica Domnului i-a pus manele de aur la loc.
(1) Un cantec cules din corn. Vaideeni, jud. Valcea, impart. de d-1 I. N.
Popescu:
Bine-i std la cer cu land,
Ca §i mandrel cu cununa;
Bine-i std la cer cu stele,
Ca mandrutii cu margele !
 155

Trimite pe cea chioap5,--i-a pus piciorul.

Trimite pe cea oarba, i-a pus ochii.
Vine Creciun spre casä §i se mira. Vede stele pe cer. lu-
ceafarul de miezul-noplii, lucealarul de dimineala (1) apoi
zorile de zitia, ziva i pe urrna soarele rasarind. Creciun,
and a vazuf aceste toafe, auzind §i cine se afla la dansul,
a cunoscut puterea lui Dumnezeu. A mers de a adus pe Mai-
ca Domnului in casa i a cinstit-o, caci, ma rog, a vazut ca-i
sfanta, fara de pacat. (2).
Prin alte pãrli, asemenea bucovinene, se spune ca la in-
ceput nu erau stele pe cer ; de indata insa ce oamenii au
inceput sa se nasca, au incepnt sa rasara §i stelele (3).
Credinta ca stelele sunf lumanärile vietilor omene§ti o au
§i Ucrainenll (4).
Prin unele Orli din Transilvania se crede cã stelele sunt
facute din Ingeri i povestirea acestei prefaceri este urrna-
toarea :
Zice Ca scoborindu-se o data bunul Dumnezeu din cer jos
pe pa.mant, a luat cu sine *i vreo cativa ingeri, ca sä le a-
rate §i lor lumea in care traiesc oamenii pamânteni.
Ingerii, urnbland incolo §i 'ncoace prin lumea larga, cat
timp vor fi umblat, le placura tare mult de lumea oameni-
lor pämanteni. i mai cu sama unuia, aà in cat la despar-
tenie, incepu a plange cu hohot, de-i curgeau lacrimile vale.
Dupa ce se departara de pamant, inallandu-se in sus Ca-
tre cer, Dumnezeu a intrebat ce au vazut ei rnai frumos §i
ce le-a placut mai mult pe pamânt ?
Ingerii raspunsera Ca biserici frumoase, ori calugari im-
bracati in haine potrivite, ori codru cu frunza verde, ori flo-
rile mirositoare, nurnai unul nu-i raspunse nimic, Vara sta
trist i ingandurat.
Mai in urma II intreba Dumnezeu i pe acesfa, ea pentru
ce e atat de trist *i de ce nu raspunde nimic ?
) T. Parnfile, Sdrbiitorde de toanuni i Postul Crticiunului, p. 30: nMaica
Doninulai este lucenffirul de dimineaW.
(2) Voronca. op cit., p. 42 3.
(3) Ibutem, p. 2ft.
(I) Revue des traditions populaires, IX, p. 423.
 136

- Mi-e Inca, c5 ma vei certa rau,--fi r5spunde Ingerul.

Nu-ti fie teama de nimic,--ii zice Dumnezeu,-cdci de
una i aceeas soarla va yeti bucura.
Ingerul, azand in genunchi inaintea lui Dumnezeu, cu o-
chii scaldati in lacrimi, ii zise :
Doamne, is trist si amarit de aceea, ca ochii unei p5-
mantene n-d-au picat asa de dragi, cat nu-i modru ca s5-i mai
uit vreodat5, fiind asa de frumosi, cum nu mai vazusem nici
o data!
ai cui erau -intreb5 Dumnezeu.
Ai unei pastorite ce p5stea oi albe pe un camp verde!
i ai grail ceva cu ea ?-intreb5 iaras Dumnezeu?

Da, aci imi azuse draga si i-am spus ca mi-as da viea-

ta mea ingereasc5 pentru ochii ei cei albastri ca cerul inse-
ninat.
Auzind Dumnezeu cele spuse, incepO a se face ingandu-
rat, si din om cu fata senina ifruntea curat5, se prefac
intr'un mosneag cu fruntea toata crete. i apoi cum mer-
geau asa, inaltandu-se cu totii incetinel cake scaunul cel dum-
nezeiesc, ajungand la marginea cerului, Dumnezeu ii opri
in loc si le zise :
tiu c5 dac5 yeti merge cu totii in cer, i v5 yeti intal-
ni cu ceilalti ingeri, acolo yeti povesti despre lucrurile cele
pamantene, si fiindca lucrurile acestea nu-i iertat ca sä le
stie si cei din cer, acum va opresc pe toli aici !
$i cum rosti cuvintele acestea, Dumnezeii i-a prefacut pe
toti in slele luminoase, lucind de fericire ca ele in loath vre-
mea pot vedea lumea pamânteana.
Ingerul cel indragostit, prefacut fiind si el in stea, nu lu-
cia de bucurie, ci mereu scapara, aruncand scantei de foc
supra celorlalte stele.
Durnnezeu, vazand ca din asta au sd se infample neinte-
legeri intre stele, a luat pe steaua cea plangatoare, si des-
lipind-o de pe cer, i-a dat drurnul spre p5mant, aruncand-o
asa de tare, ca tot in picaluri de scantei a picat pe pamant,
umpland intreg campul unde fata cea cu ochi albastri era cu
oile.
Scanteile acelea nu s'au stins, ci s'au facut licurici, pen-
 157

tru ca sa nu-i piara urma ingerului indragostit in fata cea

pamanteana.
De atunci a trecut multa vreme, dar si acuma se poves-
teste ca licuricii nu sunt alta ceva decat scantei din steaua
cea aruncata pe cer» (1)..
Aceste credinte le aflarn alipite in urmatoarea, care se In-
talneste prin jud. Suceava : Stelele cari Impodobesc noaptea
cerul, nu sunt alta decat lumanari aprinse ale sufletelor ce
se nasc. Fiecare om are in cer o stea care luceste foarte
frumos, cand omul se sileste a lucra fapte bune, si care nu
mai licareste, cand omul face rau» (2).
Prin Oltenia se crede cã stelele lurninoase sunt ale bo-
gafilor, iar acele intunecate sunt ale celor säraci (3), ada-
ogandu-se, prin unele parti ale Moldovei, Ca Iuceferii sunt
stelele impeiraMor de pe lume.
Rulenii cred de asemenea ca fiecare om are o stea de care
ii este legata soarta lui ; vazand el ca o stea cade, zice ea
a murit un om (3)
Macedo-Romanii se feresc sä numere stelele, ca sa nu li
creasca arice, negi (4).
Prin jud. Covurluiu, poporul nu stie daca stelele-s mai
mari ca pamantul, unele, ci crede doar ca-s ca niste
gologani. caci altele-s gologanii sau argintii ce i-a asvarlit
Iuda, cand a vazut ca a savarsit vanzarea Invätatorului sau.
Acesti gologani au lost stransi de Jidani si dap cu doban-
da. S'au inmultit asa de tare, c;i azi nu-i mai poti numara.
Dumnezeu are o grebla cu care le aduna si le da drumul
pe cer numai Cate intr'o seara, ca sa vada si crestinii cat e
de mare numarul lor, dela moartea ludei si pana astazi (6).
Prin jud. Tecuciu se spune ca pana la Rastignirea lui Hris-
tos. stelele nu erau pe cer. Dupa ce insa Jidovii 1-au tintuit
(1) Marian. Insectele, p. 45 7.
(2) ,ezdtoarea, 11, p. 12, p. 23 : Fiecare om are
191.--Ghdusul. 1. no. 11
steaua lui, caci cate stele sunt oe cer. atati oameni sunt pe pamant". Daca, nu-
rnarând cineva stelele. si-ar numarir-o si pe-a lui, ar muri.
(3) Cred Rom. din corn. jorasti, jud. Covurluiu. impart. de par. I. C. Beldic.
(4) D. Dan, Rtztenii din Bucovina, p. 16.
(5) Cosmulei, op. cit., p. 47.
(6) Cred. Rom. din corn. Trusesti, jud. Botosani. impart. de d-1 C. Atanasiu,
 158

pe cruce, dupd ce Domnul Hristos a lost ingropat,Sfintiii A-

postoli stateau cu totii la masa, cum ar sta azi oamenii la
pomana pusa unui mort, «pentru a treia zi.. Atunci, cand s'au
implinit trei zile dela ingropare, de-odath coco$ul din masa A-
postolilor a inviat, a batut din aripi $i a stropit cerul cu
zeama din blid. Aã s'au fäcut stelele. Ele sunt numai dela
Inviere incoace (1).
Cand sunt multe stele pe cer, se socote$te a fi un semn
de räsboiu (2).
Aparenta impartire a stelelor in constelatiuni, a dat na$-
tere urmatoarei legende care se aude prin jud. Olt $i Buzau.
Ea este in legatura cu o alta povestire pe care am porneni-
t-o cand a fost vorba de indepartarea cerului de parnânt, din
pricina femeii necurate. Legenda aceasta are urmatorul cu-
prins :
«Departandu-se cerul, cazand aceasta noua pacoste pe ca-
pul bietului om, $i tot din cauza femeii, ca de-aia-i femeia
« poale lungi $i minte scurta », omul, pentru ca nu pu-
tea pune mare pret pe sfatul femeii, mai ales a femeia
nu prea-i priceputa decat poate doar la rele, i gandindu-se
ca i-ar fi fost foarte de folos povetele lui Dumnezeu, de cari
simtia mare lipsa, a plecat sa se duca la Dumnezeu, urcan-
du-se Liana la El, sus, in cer.
Stiind cã o sa-i fie drumul lung, ca dela pamant pana la
cer e mult, mult de tot, $i ca va avea zabava, nu gluma,
pana s'o intoarce acasä, plecanci, omul $i-a luat cu dansul
carul mare cu patru boi, carul mic, candela din perete, cru-
cea de pe biserica, fântana din räscruci, barda, sfredelul, spi-
telnicul, secerea, coasa, plugul i rarita, dulaul dela tarla,
catelul din curte, clo$ca cu pui, porcarul dela porci i hora
din sat, cad vra sa se arate inaintea lui Dumnezeu ca bun
cre$tin ce era $i a cautat sa-$i iea l cele trebuincioase la
drum, sa aiba de toate, $i nici sä fie singur la drum, sa" mai
aiba omul cu cine schimbh o vorba pe atat amar de cale,
$i sa aiba $i pe cine sa-i fie in ajutor la vreo nevoie. Apoi
lua I grau $i porumb de samanat, ca intrand in câmpiile
(1) Culegere din corn. Tepu.
(2) Cred. Rorn. din corn. Tepu, jud. Tecuciu. A. Gorovei, Superstifii, p. 289
 159

intinse ale cerului, sä are si sa samene, cand o fi sa i se

ispraveasca merindele si sa astepte pana s'or coace roadele,
ca secerand graul i culegand porumbul, sa-si faca merinde,
sa aiba cu ce-si urma calea mai departe.
Asa si faca omul, si a mers si a tot mers astfel mult timp,
pana catre mijlocul drumului sub cer. Aici insa ii iesi inainte
Liciga"-1-crucea.
Linde te duci ?
Nu-i treaba ta.
Pe cine cauti ?
Cata-ti de drum si card te mai jute.
Esti un artagos.
Ba tu esti un viclean si un rau.
cu tu esti., <<ba tu esti., se luara sdravan la cearta.
Diavolul scoase atunci din traista lui balaurul i arpele
naprasnic, ursul, scorpia blästarnAta, calul furios. capatina
de om i pe toate le asvarli Imprejurul ornului, Ca sa-I in-
späimante.
Omul insa, nu se inspairnantä, si fara sa-si piarda cum-
patul, ca doar Romanul nu se sperie cu una, cu doua, se
incaera la Iiipta vitejeste cu dracul, atat de vitejeste, Ca
dintr'un fleac de tranteala, se faca sub cer o vijelie mare
Ca si azi dureaza acolo sus si va dura in veci acea vijelie
pe care noi o numim vantul lurbal, pentru ca orice sbura-
Ware ajunge pana la acest vant, turbeaza pe loc i cade
jos moarta ; si orice lighioanä mananca din ea, turbeaza
si ea.
In toiul luptei omului cu dracul (1), catelul, desi mic, dar
vanjos novoie mare si rau de mama locului, se repezi la cal
ca sa-1 muste iar calul incoltit de catel,cand marvaza i pe
dulaul dela tarla ca. vine in urma catelului, ii treca furiile
pe loc i o crol la fuga.
Ciobanul dela oi, sdrobl capul balaurului cu cobilità.
(1) De aici inainte, cat dureaza lupta, legenda capita un deosebit farmec,
daca stint urmarite pe harta constelatiunilor taranesti... situatiunele relative ale
constelatiunilor despre cari se vorbete in legenda, cad aà se vede ca poves-
tirea luptei urmarete aceste situatiuni ale constelatiunilor, nu iea lucrurile la
intamplare, fara nici un rost".
 160

Vacarul puse pe goanä pe sarpe cu ajutorul horii, si svar-

colelile fugii sarpelui se ad si azi pe cer. lar vizitiul sdro
1)1 capajina cu barda.
Scorpia, care-si intindea ghiarele spre om, vrand sa vie
in ajutorul dracului, and vaza cä omul rapune pe drac, in-
furiindu-se, ii jinI sange din ochi, si de blastamata si rea
ce e, infeleni cu ghiarele intinse, plesnind fierea din ea de
MAW necaz.
Numai boii dela carul cel mare nu s'au purtat bine, caci
s'au speriat de urs si au armit projapul, boul de la hais
armind spre cea. Dar si ursul ingheja de frica, and ft
vazii pe om cum stalcise pe dracul, si doar dracul era Ian-
ga urs, si vedea bine ursul cä i lui are sa-i vina randul
acus-acus; de aia nici nu mai cracni ursul.
Toate acestea se vac' i azi pe cer. In mijlocul acestor
chipuri omul biruitor se vede falnic si marej, iar dracul s'a
stalcit sgribulindu-se atat de mutt, cã abia se mai zareste.
Si de acolo, sus, omul, tot regele firii e, cum 1-a harazit
Dumnezeu sa fie pe pamant, aci chiar i dracul Ii tie de
frica si-1 line de stapan.
Omul mai are mult pana sa ajunga la Dumnezeu; insa
pentru cã i-a ajutat Dumnezeu sa invinga si pe diavol, caci
omul nu poate face nici o ispitä Fara ajutorul lui Dumnezeu,
omul e incredinjat cã Dumnezeu tot nu 1-a uitat, desi si-a
departat cerul de el, si ca Dumnezeu 11 va ajula pe om, ori
and omul se va ruga lui Dumnezeu, cu credinja i cu su-
flet curat.
In sfarsit, drumul pe care a rners omul, II cunoastern bine,
aci se vede bine in noplie senine i fara tuna. El se nu-
meste calea laplelui, pentru a a fost albit cu laptele var-
sat din galejile ciobanului !cad] ciobanul, and a avut ne-
voie de cobilita lui, ca sa loveasca pe balaur, din pripa a
rasturnat galejile, tragand cobilila repede, i laptele s'a var-
sat pe drum, si a curs si a tot curs, imprastiindu-se pe tot
drumul. (1).
Mai sus, and am arAtat credinja poporului cä stelele sunt
(1) 1. Otescu, op. cit., p. 45-7. Se adauga: ,,Nici nu Indrasnesc sä cornentez
aceastà legenda, asa mi se pare de sublima",
 161

facliile ce lurnineaza cerul, am spus Ca ele sunt cu alai mai

multe, cu cat noaptea este mai intunecoasa. Prin unele parti
se zice cã atunci cand se vad prea multe stele, aceasta este
o prevestire de räsboiu (1).
N'arn aflat nici o povestire privitoare la o dusrnanie intre
celelalle podoabe ale cerului si stele, cleat credinfa acea-
sta: licuriciul este scanteia din steaua care s'a tinut mai lu-
minoasa ca luna (2).
In gacitori, cerul Instelat este asarnuit cu:
....un porn mare-mare: noaptea infloreste i ziva paleste;
....o prostire plina de posdire;
....un ciur de alune: sade cu gura in par si nici una nu
pica.
Dui:Ca curn e instelat sau nourat, poporul, gandindu-se la
cer, se intreaba:
Ce-i mai lung cleat drutnurile
Si mai lat cleat nnttrile,
Mai frumos dealt florile
Si mai uricios deat babele,
Mai drag deait icoanele
$i mai Mu deat tunurile,
Mai luminos dea2t lumelndrile
$i mai intunecos deat pivnitele ? (3).
Cerul este floarea unui porn,stelele,---care are mijlocul
uscat,vasduhul,si radacina verde,pamantul (4).
Stele se cimilesc:
Dela noi
Pdna la voi,
Totu-s zale
$i parale (5).
(1) $ezdtoarea, VI, p. 53.
(2) Marian, Insectele, p 51.
(3) Gorovei, Cimiliturile Romdnilor. p. 65.
(4) N. Päsculescu, op. cit., p. 77.
(51 Gorovei, op.cit., p. 356. Pasculescu, op. cit., p. MO: Dela noi, pAnä la voi,
numai bani ti
T. Pamfile, Cent! fi podoabele lui. 1 .
 162

De aici, pAnd la munte,

Numai zale de aur mdrunte (I).
Peste munti si peste mdri,
Numai ochi licAritori.
Pe cthnpul liii Basarab,
Numai mieiu vArsat (2).
Poporul roman isi inchipuie steaua, la fel, pretutindeni,
luminoasä, si deci, imprästiind raze, cari se pot asemAna cu
niste coarne, atunci cand steaua se zugrAveste sau se
face din cevA. Astfel cu mai multe coarne sau cornuri este
steaua pe cari si-o fac copiii la sarbatorile Craciunului,despre
care pe larg am vorbit intealta parte (3) si tot astfel este in-
chipuita steaua si ca incondeieturA pe ouale rosii dela Pasti,
cum arata fig. a, o stea pe un ou incondeiat in jud. VAlcea,
fig. b, un ou incondeiat in jud. Dambovita, si fig. c,--
unul din jud. Muscel (4).
2. STELELE.
Din marele numär al stelelor, poporul roman, ca i cei
vechi, si-a alcAtuit catevA grupuri de stele,constelatiunile,
pe cari le-a bote-
zat cu un nume de
care se leaga cate o
zicere, adesea in le-
gAtura cu constelati-
unile si zicerile celor
vechi. Dintre stelele .CL
de cApetenie, prea
putine au rAmas in Fig. 6-8,
afara de constelatiu-
nile populare, cu numiri singuratece sau Vara numiri.
In deosebi, pentru acest capitol, folosind lucrarea d-lui
(I) Gorovei. op. cit.. p. 356. PAsculescu. op. rd., p. 100: De ad. pAnA la
munte. nurnai parale maininte.
(2) Pasculescu, op. cit., p. 77.
(3) T. Pamfile, Crdciunul, p. 126 i urm.
(4) Maria I. Panaintescu. Colectie de oud incondeiate. Ed. Casei Scoalelor.
Vezi i T. Pamfile i M. Lupescu, Cromatica poporului roman. p. 189. fig. 33.
 163

Otescu, vorri lila la rand constelatiunile astronomice, ara-

land numirile, povestirile i credintele populare, cu privire
la intreaga constelatiune sau numai la o parte dinteinsa.
Ursa mare si ursa mica se numesc carul mare si carul
mic cari au cate patru roale,cele patru stele mari cari
formeaza trapezele, cafe un prolap, oisle sau lanjala.
i

Prin unele Orli se numesc i ursul mare si ursul mic,

fiecare cu Irupul si coada sa. Cantl mic se mai chiama Inca
si plugusorul sau grapa.
Pe-alocuri carul mare se zice cä inchipuie saple boi, pe
cari ii pazeste vacarul, o mica stea langa steaua a doua a
oistei, numarata dela capul oistei, spre roate.
, Sleaua polara,steaua din capul oistei carului mic,se
chiama imparal, candela cerului,stalp,sleajar,numele pa-
rului din millocul ariei de treierat, lagara, lagara sau steaua
ciobanului. Acest din urma nume II poarta de obiceiu Thcea-
Iärul de seara,Venus,---numit i luceafarul ciobanilor (1).
La carul mare, langa a doua stea a protapului, Iäranii vad
o stea pe cari o numesc, dupa cum s'a spus, vacar, dar si
caraus, cel ce mana carul, sau cale/u0,a1 carui nume este
Poloschila. Unii insä spun ca aici e caräusul, iar catelusa
este steaua mica de langa steaua de unire a carului mare
cu protapul. Prin unele päri, carausul se mai chiama pi
uciga-l-loaca sau uciga-l-crucea care mana carul. Povestirea
o cunoastem de la Instelare.
Prin uncle locuri, cele doua stele de langa roate sunt cu-
noscute ca boil carului.Steaua dinaintea boilor carului mare
se numeste lup sau urs, de cari respectivii boi s'au speriat
si au luat-o unul cea si altul hats, cum s'a vazut la pove-
stirea Instelarii.
(1) Voronca. op. cit., p. 281: Ciobanii n'ar manca frupt in zi de sec, Doainne
fereste ! Tin pentru oi. Tocmai seara. dupd ce a räsdrit steaua ciobanutui (In
ceafdral. steaua care mai intai rasare), atunci se infrupta. De acelas obiceiu se
tin si ceilalti oarneni in zilele de post ale saptarnanei, cari nu voesc sa tie pana
a doua zi. De aceea se zice ca steaua ciobanului e pentru post. Unii mananca
mai tarziu, dupa ce au rdsdrit toate stelele:' -T. Panifile,Sdrbdtorile de thalami,
p. 33 : ...se postiau de-a valma toate zilele, rnancand numai o singura data pc
zi, seara. dupa ce rasaria stealla ciobanulut...
 164

Prin alte parti ins& se crede ca un oarecare Pepelea s'ar

fi pus ramasag cu Dumnezeu ca va impinge carul spre ca-
lea laptelui, insd Dumnezeu, cu cat Pepelea impingeh de
car, cu atat ducea calea laptelui mai departe.
Pe-alocuri, cele trei stele ale protapului carului mare, sunt
inchipuite a fi lrei perechi de boi pe cari-i manä cardusul
la deal.
Acest cdräus s'a fost intalnit cu Duinnezeu, care i-a urat:
La deal, la deal, ea ajutorul lui Dumnezeu!
lar cdrausul i-a raspuns rästit:
De acum, ori va vrea Dumnezeu, ori nu va vrea, eu
tot am ajuns in varful dealului.
gAtunci Dumnezeu, ca sä-1 smereascd, a facut ca boii din
frunte sa dea inapoi, a§a ca inainte n'au mai voit sä tragd;
o roatd s'a smintit din loc si toata greutatea carului lasan-
du-se pe acea roar& de atunci carul mare se invarteste tot
indärdt..
Din jud. Falciu avem aceasta povestire:
«Act), dac'a vazut dracul ca. Dumnezeu a facut tot ce este
pe parnant cu atata chibzuiala §i mestesug, ca sa nu fie
nici el mai pe jos, s'a apucat inteo Willa zi de lucru. i a
lucrat azi, mani, poimane, pana ce a OM lucrul. Da el, vezi
ca n'avea ca Dumnezeu scaun la cap si de aceea nici n'a
iesit la un sfarsit bun. Facuse cloud card: unul mai mic si
altul mai mare, si le lucrase inteo casä, ca sa nu-1 vadd ni-
meni. Dupd ce le-a incheiat frumos, a vrut sa le scoata a-
fard; usa era insa mai stramta si a inceput atunci incorno-
ratul a intinde de protap, de i se facuse ochii in cap cat
bicele. Era sa darame casa si sa rupa osiile cardlor, cand
iaca si Dumnezeu langd el:
Ei, mdi dracule, da ce te muncesti aici degeaba?
Dacd nu le pot scoate, ce-am sd fac?
Daca mi le dai mie, eu ti le scot afard!
Ti le dau!
Dar in gandul lui:
-- Numai sa le vdd afard, c'apoi stiu eu ce-oiu face!
i a prins Dumnezeu a desface si a scoate afara carambii,
osiile, inimile, roatele. Dupa ce le-a scos afar& apoi le-a in-
cheiat la loc.
 165

Da dracul plesnia de ciudä, i nici una, nici dou5, hat! de

cosurile car5lor i usti! in fundul p5mantului. Dumnezeu a
apucat atunci de roate i cu ele a Minas. Aca, ca s5-i taie
pofta dracului de a le lua i pe acestea, le puse pe cer in
chip de stele.
Cand e cerul limpede, le vedem. Se zice cä pe Sf. Hie 1-a
pus p5zitor: Cand va indräzni cumva dracul, s5-I pocneasc5
cu s5geata Iràsnelului in cap. (1).
Alte povestiri despre carul mare. se vor vedea and va fi
vorba de calea laptelui.
Despre carul mare se zice cã e un car ca toate caräle cu
care Traian a carat la Roma din robii Daci,--cu carul mic
carând pe c5peteniile Dacilor. Poloschila este catelusa lui
Traian.
Altii spun cã /ov pi-a dus de si-a ingropat comorile cu
carul mare, iar cu carul mic s'a urcat la cer (2).
Dragonul este numit balaur sau smeu, având incol6cilura
sau colacul §i capul balaurului. (Acest balaur in timp de
ploi si furtuni mari invie, si se joac5 prin nori. Cand norii
ar fi subtiri, s'ar sc5pa pe pämânt. Se spune ca" in tirnpurile
din vechime, s'a scapat un balaur la locul numit Dealul Ba-
lanului din jud. Neamt si a stat acolo mult timp, pand a
putrezit. Lungimea i grosimea Ii erau foarte mari, scheletul
colosal; o coast5 ii era de dou5 palme domnesti de lat5).
Credit* in astfel de balauri exist5 de altfel in toatä Mol-
dova si Transilvania (3).
Hercule este omul, despre care am vorbit la Instelare.
Lira se numeste ciobanul cu oile, steaua Vega fiind do-
banul, iar cele patru stele, oile. Ciobanul se mai chiamã pi
luceafarul cel mare de miezul luceafarul cel frumos
sau regina slelelor. Dup5 rasaritul lui in zi de sec, se poate
manca de dulce, intocmai cum s'a pomenit despre Venus.
(I) Ion Creangd, VII. p. 50-1.
(2) Pentru credintele franceze, paralele. cf. Sébillot. Le ciel et la terre, p. 30
urm.
(3) Am cetit o frumoas a. schita de d-I I. Agarbiceanu, unde se spunea de o fe-
meie ce cereh unui preot, pe o vreme de ploi, sa-i ceteascã carte pentru ba-
laur, dupd cum cetia preotul cel batran !
 166

Crucea se chiam5 cruce, crucea mare sau crucea mie-

zului noplii, ocrucea pe care a fost rastignit Ilris los. De a-
ceea, cand taranii o v5d noaptea, se inchinI la ea, zicand cã
ii s'a aratat Isus Hristos..
Prin unele parti se chiam5 i cobiliIa ciobanului, ciobanul
avand doua galeti in cobilita si una in mana. Stelii din mij-
locul crucii i se zice si fánlânã sau Miliaria din r5scruci, de
care este razemata cobilila ciobanului.
Delfinui se numeste crucea (1) sau crucea mica, ,crucea
de man& cu care merg preotii la zi intai>> sau crucea far-
latului. Prin jud. Botosani se spune ca dupa cum aceasta
cruce nu este indestul de dreapta .caci steaua de jos cade
stramb, tot astfel i fratele de cruce, fartatul,nu e ca
cel adevarat. (2).
Vullurului «i se zice tot vullurul sau vulturul Domnului.
lns5 in general, cu steaua Altair si cele dou5 stele mai lu-
minoase, vecine, ce vin de o parte si de alta a stelei Altair,
laranii formeaza constelatiunea felei de impâral cu cobiliia,
Altair, fiind fata, iar cele doua stele, carligele cobilitei, de
cari sunt alarnate donitele, cofele sau galetile, in cari fata
de imparat duce apa, spre a racorI sufletele celor morti pa-
catosi, dusi in iad..
Prin Bucovina se chiama fala cu coromasla. Aceasta fat5
a lost luata in ziva de lordan desdemineata apa, dar ea era
asa de buna la Dumnezeu, incat, cand a gustat, era vin; 6i
chiar a luat-o (Dumnezeul cu apä cu tot si a pus-o in cer. (3).
Tot prin Bucovina, cu privire la fata cu coromasla, se a-
ude urmatoarea povestire
<,Zice ca atunci, cand a fost omul cel ce manca mull (4),
el era morar, si-a mers la Dumnezeu sa intrebe, de ce face
(I) Francu i Candrea, Romeinit dirt Montii apaseni, p. 121: Craceez sfinteste
seara pe la 14 Oetombrie.
(2) Voronca, op. cit., p. 1142.
(3) Ibidem. p. 901.
(4) Povestirea omului fail sat preceda. Pnntr'un nevoias care a mers la Dum-
nezeu, ornul farä sat a aflat ea daca va imparti din maocarea sa si altora, va
avea sat, ceea ce nesätiostil a si fäcut.
 167

mamatiga cat roata carului, de o manana, si tot nu se

satura.
Pe drum, mergand el asa la Dumnezeu, a ajuns la o casa
unde erau doua fete batrane, nemaritate.
Daca mergi la Dumnezeu,zic ele,ma rog sa intrebi
si de noi, badisorule, de ce am imbatranit si nu ne putem
marita?
Voiu intreba, zice omul.
Mai merge, mai merge, da de-un ogor. $i-un om ara de
trei zile cu plugul cu sase boi, i cat ara, nimica nu se cu-
nWeâ: era pamantul ca dintai.
Daca mergi la Dumnezeu, bädisorule, ma rog sa intrebi
si de mine, ca iaca, eu de dile zile ar, si tot de geaba!
Mai merge, da de un cane, ce tot se tologia. i nici nu
muria, nici nu traia.
Ma rog, sa intrebi si de mine, bade, de ce nu-mi da
Dumnezen o data, ori sä mor, ori sa ma scol.
Voiu intrebal
Mai merge, ajunge la o balta mare si frumoasa i da s'o
treaca, da balta ii zice:
Ma rog, sa intrebi si de mine, de ce n'am peste, ca
uite ce apa curata si frumoasä am, si peste n'am de cand
sunt.
Voiu intreba,--zice el.
Ajunge la Dumnezeu. Da Dumnezeu nu era acasa; jeral
numai mama Jul Dumnezeu. Ii spuse el toate, la ce a venit.
Mania lui Dumnezeu iea fuga i stria vatra cuptorului si-1
baga inguntru i pe deasupra lipeste, sa nu-I gaseasca fe-
cioru-sau cand va veni, ca de-i mirosia a carne de orn, in-
data avea sa-1 manance.
Vine Dumnezeu acasa. Ma-sa i-a dat sa manance ; pe ur-
ma 1-a chemat sa-1 leie.
la vin, dragul mamei, si te-oiu la 1
cum II la, tot il intreba. Da omul din vatra auzia :
A fost un om aice si-a Intrebat ca el a0 de mull ma-
nâncsa si nu se mai satur5?
II tiu eu ; da el, de ce, cati oarneni sunt in moarã, nu
le da si la aceia cafe o bucalicas ? Da-si intoarce spatele de
la dansii, ca jaltfelb s'ar satural
 168

Da a zis ca sunt doua fete batrane. De ce nu s'au pu-

tut marita ?
Da ele de ce dau gunoiul din casä in ochii soarelui
and räsare; imi umple loath fala de colb ; de aceea nu s'au
maritat si nu se vor marita nici ele i nici cele ce fac ca
dansele.
Da este un om ca tot ara i seamana si tot sta cu lu-
crul pe loc.
Da el de ce ii fudul si nu se inchina lui Dumnezeu ?
De, cand incepe lucrul nu zice macar .Doamne ajuta >>? Da-
cä ar face cruce i ar zice asa, pe loc, tot campul cat 1-a
arat, s'ar face gata arat inaintea lui.
Da un cane ce este in drmm, de ce tot se tologeste
si nu mai moare ?
Acela nu-i cane, da-i norocul unui om sä she, sä-1 lo-
veasca indarapt cu mana : s'ar risipi si banii ar fi ai lui.
Da este o baltä mare si frumoasä, cu apa limpede, si
n'are pesle.
Acea MIA nici n'a avea, pana n'a mânca cap de om.
A doua zi, dupa ce s'a dus Dumnezeu,el, adica, tot e o
fala cu soarele, ca i soarele e al lui Dumnezeu,--a pornit
pi omul la drum. Mai intaiu a ajuns la balta aceea, da, bal-
ta a prins a-I intreba :
Stai, mai intaiu sä trec, si apoi h-oiu spune.
Duna ce a trecut, s'ama era departe, a strigat:
A zis Dumnezeu, cã nici nu-i avea, pan' nu-i manca cap
de om!
Ara', si cum n'am shut eu mai inainte, cä te mancam
pe tine !
Doara en n'am fost prost sä-li spun.
Se mai duce el, ajunge la cane si da indärat cu maim,
si banii fac : zuurr! A luat cat a putut i ceilaili i-a basal.
Mai merge, ajunge la omul care ara si-i spune. Atunci o-
mul a ridicat cusma, si-a facut cruce, si-a zis:
Doamne, ajula!
Si Mat& tot campul a fost gata arat!
Ajuns si la fetele celea:
Da de noi ai intrebat ?
 169

Am intrebat, a zis omul.

Si le-a spus.
El s'a dus acasa si-a facut mamaliga, si-a facut cum a zis
Dumnezeu, a dat i pe la alli oameni, da el, cu ce a ramas
pe caldare, s'a saturat.
Da pe fetele celea le-a pus Dumnezeu pe cer,si sunt
stele ce se vàd Irei, rand, si la care le zice fala cu coro-
mâsla (1), ca sa stie i altele, ca de aceea nu s'au maritat,
pentru cä au dat soarelui cu colb in ochi.
Cat vei tral, dimineala, cand rasare soarele, sa nu arunci
gunoiul inspre soare, nici peste zi. Pentru gunoiu sa cap sä
ai un loc ia incolo, dupa casa, spre miezul noptii, nu pe un-
de umbra' soarele in calea lui. (2).
Cefeu se numeste coas6. Cele trei stele in linie dreap-
ta alcatuesc coporâia sau copoz*ca. Steaua din stanga este
mânerul sau cornul coporâei. De cele doua stele dirt stan-
ga, nu se tine socoteala.
Perseu se nurneste câpNina, carul dracului, cu care
se vor Cara pacatosii la iad, la sfarsitul lumei,loporul sau
barda, cu gura, coada, muchia sau gura.
Cassiope se chiama scaunul lui Dumnezeu sau mânäs-
firea.
Andromeda este jgheabul pulului,-- pulul fiind Pegasul.
Pegasul se numeste loac6 (3) sau gavadul mic. La olalta
cu Andromeda. alcätueste pulul cu jgheab.
Viziliul poarta numele de viz:Wu, iràsurä, surugiu. ocol,
lam carul lui Dumnezeu, .cdci se crede ca la sfarsitul lu-
mii, cand Hristos va judeca lumea, pe cei drepti in acel car
Ii va duce la raiu.. Se mai chiama i caprä. Capra este stea-
ua capella iar iezii caprii sunt cele trei stele mai mici.
(1) «Fata en coronasta ... se crede a fi cele trei stele rand, de-a curmezisul
din constelatia lui Orion, nu constelatia Vultanalui, dupa cum e cunoscuta in
Moldova. si de unii, si in Bucovina.
(2) Voronca, op. cit., p. 214-6.
(3) Francu, Candrea, op. cit., p. 121 : roaca sfinteste seara la 14 Octombrie.
 170

Prin unele pãrti, cei trei iezi se mai nurnesc si sfredelul

mic, burghiul sau siredelul pàmântului.
Vacarul poarta acelas nume.
Coroana boreal6 se cheama hora, steaua Gemma nu-
mindu-se fala mare din horã iar alfe doua stele din hora
sunt láularii (1), casa cu ogradà sau curlea ei, coliba sau
cociorva ei.
Ophicus i arpele se numesc calea rälácifilor, pe ca-
re .vor umbla oamenii pacatosi ratacind zäpaciti la a doua
venire a Mantuitorului, cand vor auzi de judecata lui», sou
sarpele care a ademenit pe Eva.
Peslii se numesc tot pesti sau crapi, cei doi pesti cu
cari Domnul tfrislos a hranit cele cinci mii de oameni.
Berbecul, ((nurnit tot berbecul, dar laranii nu-i vad de
cat coarnele».
Taurul .e numit tot laur sau gonilorul, insa poporul
tarmureste aceastä constelatiune numai la triunghiul ce se
aseamana cu triunghiul caracteristic al fetei unui cap de taur».
Prin Ardeal se nurneste capul de bou (2).
Steaua Aldebaran este numit luceafärul porcesc sau por-
car, care are alaturi vierii, porch sau scroafa cu purcei. Pe
vremea cand rasare el, porcii incep sa grohalasca, sculan-
du-se. Prin uncle päri i se zice destept6forul, la a carui rá-
särire, cocosii incep sa ante, iar strigoii, joimari/ele i alte
duhuri rele, pier ascunzindu-se in gropile lor.
Pleiadele din aceasta constelatiune poarta numele de g6-
ina, gainuse), galinuse, la Macedo-Români (3), -closcà, c/o-
la, c./oagi (4) sau c/osca cu pui. Are sapte stele (5). Slu-
jeste foarte mult taranilor in orientare (6).
(1) D-1 Otescu insa scrie : ,,Eu insa nu vad decat un singur läutar i nici pe
acela intotdeauna".
(2) Francu, Candrea, op. cit.. p. 121 : apune la 14 Oct. seara.
(3) P. Papahagi, Basme arománe, p. 601.
(4) Impart. de d-1 St. St. Tu(escu, corn. Baloti, jud. Dolj.
(5) Gdina$a se chiama §1 insecta Coccmelle septempuctata L. I Ma ria n , !sale-
le, p. 11)8)
(5) Erancu, Candrea, op. (it , p. 121 : rasare cu Lon le odata la 11 Cirepr ;
la Sf. Neculai apune o data cu seara. V. st Marian, Seirbdiorile,1, p. I09
 171

Cine va vedea, si mai ales rasa:rind, intaiu, closca, la Do-

minica mare, va aveh mare noroc.
Cine se va scula in fiecare dimineata din Poslul Sample-
Irului, la räsaritul ei, nu va duce lipsa de nimic i treburile
II vor merge foarte bine.

Prin jud. Botosani se crede Ca in care zi vede mai intaiu

cineva gainusa, vara, in acea zi a saptamanei sa samene
toamna grãul (1).
Cand se iveste closca la Dr6gaicä, are putere sä creas-
ca popusoiul, .s5-1 vezi cu ochii".
In noaptea de Dragaica (24 lunie), daca pazesti cloata
nd iasa pe cer, gasesti de trei ori bani. Asa cum stai noap-
La de pandesti, vezi iesind cafe un puiu, cafe un puiu, st
tot mereu, {Dana iasa toll doisprezece, i joaca, joaca impre-
jurul ma-sii. Asa o prinzi» (2).
Closca se mai chiama si sIelele ciobanului. .Cand innop-
teaza si gainusa e la toaca, Itäranii] stiu hotarit câ oaia se
satura de iarba".
Unii, in sfarsit, numesc closca si scroara cu purcei.
Gemenii, redusi numai la Castor si Po lux, se numesc
tot gemeni san frafi, Iliad botezati pe-alocuri Romul si Re-
mul sau Romil. Po lux se chiarna i comoara sau comoara
lui loy.
Racul se numeste tot astfel.
.Cand Hrislos a fost rastignit pe cruce, schingiuitorii lui
voira sa-i bata patru piroane in corp, adica doua in cele
cloud palme, unul in labele picioarelor puse una peste alta
si al patrulea, mai lung, in buric. Racul insa, a furat pironul
cel mai lung si s'a strecurat cu el prin fuga, mergand inda-
rat. De atunci, Mantuitorul, drept .recunostinta a binecuvan-
tat racul ca 85 se mai-lance de loath lumea, si in zilele de
post, ca si in cele de duke. lar, spre a se }Astra aminti-
rea faptului säu, Mantuitorul a hotarit ca racul sa umble
mereu indarät, i l-a pus pe cer).
Leul se numeste cal, si leo mai rar.
(1) Cred Rorn. din corn. Trurti, impart. de d C. Atanasiu,
(.2) A Gorovei, Superstifii, p. 69. Cred. din jud, Valcea.
 172

Virgina poartä numele de fecioarA crezându-se a fi

Fecioara Maria, din care, steaua Spicul, aratd inima curatä a
Fecioarii.
Ba lanla se nume§te balanla sau cânlar, cu care Hris-
tos va antari la judecata de apoi, faptele oamenilor.
Scorpionul se nume§te scorpia cu ochiul ei de sAnge
si giarele ei intinse.
Sàgelalorul e numit arcas, socotit a fi ràsboinic roman.
Capricornul se chiamd lap, cornul caprii sau coarne-
le caprii (1). Cand fulgera pe cer in aceastà parte se zice
c5 va plouâ negresit.
Vars6lorul poartd acelas nurne.
Orion, are trei stele in mijloc: ele se numesc Trisfe-
Vasile, Grigore loan,Trisfelilile, cei Irei crai,
craii dela rasa'ril, Ioiegele sau cingaloarea regelui.
Trisfetitele, irnpreund cu steaua Rigel §i cealalt5 stea, de
aceeas parte cu steaua Betelgeuse, se nume§te rarila sau
rarllele. Prin unele pãrli, rarita se alcalue§te din Trisfetite,
steaua ce vine de aceea§ parte cu Rigel, Fara' ea, insd si ce-
le trei stele din iepure ce vin in dreapta acestuia, formând
un arc perpendicular pe Trisfetite.
In loc de rarip, unii zic ralila (2), plug sau greblà.
Prin Bucovina se spune ca-i Sf. loan, bdiat, cdruia Dumne-
zeu ii strigA :
Scoalas, loane, cã sunt patru ceasuri, si te apucas de a-
rat (3).
Arcul de sapte stele dintre Treisfelite se chiamd secere.
Trisfetitele cu Betelgeuse alcätuesc sfredelul mare, sfre-
delul (4), spilelnicul sau spilelnicul mare.
.C5tre sfAr§itul lumii, spilelnicul se va apropià de comoa-
rà si in sfar§it, va gäuri comoara. Atunci top banii din co-
(1) Culegere din corn. Tepu, jud. Tecuciu.
(2) $t. Tutescu, Taitza dlnia, p. 108 : ,,Trei stele in rand pe cer".Francu,
Candrea, op. cit., p. 121: Raritele slujesc la orientarea titnpului ; räsar o data
cu zorile la prinderea postului Sf. Mariei ; la Sf. Neculai, apun seara".
(3) Voronca, op. cit., p. 943.
(1) Francu, Candrea. op. cit., p. 121.
 173

moarä se vor vãrsa pe pamant, dar In schhnb va pierl apa

de pe fata pamantului. Si oarnenii, ne mai avand ap5, setea
ii va Intel!, i vor alerga in uibul locului, autand ap5, iar
vazand de departe lucirea aurului si a argintului c5zut din
comoar5, vor alerga inteacolo, cãci vor crede ca e ap5, ca
sa bea, sã li se potoleasca jarul setei, ins& ajungand aproa-
pe, vor vedea sa s'au inselat amar, si vor plange cu foc. Atunci
le va iei inainte Anfihrisl sau Anlihârs sau Anlihârl, cum
ii zic mai toll täranii. Si Antihrist va da celor ce vor vol s5
se inchine lui cate un butoiu de ap5 i un car de paine.Cei
lipsiti de credint5 si cei slabi de Inger i lacomi, se vor in-
sela si-1 vor crede si se vor inchina lui, insä vor vedea ca
band apa lui Antihrist si mancand panea lui, vor ajunge si
mai cu sete, i mai cu foame. Si va fi vai i amar de ei. Dar
oamenii cei pioi, tari de inger i buni la Dumnezeu, nu se
vor inchina lui Antihrist, ci vor vol mai bine sa moar5. Atunci
le va ies1 inainte Hristos, care le va da cafe un colt de pres-
curd i un pähärel de vin, cu cari le va astamp5ra setea si
foamea. Aceasta va fi vremea de apoi. i Hristos va incepe
judecata din urma sau judecata de apoi..
Cu privire la sfredel si la carul mare, prin jud. Neamt se
aude urmatoarea poveste :
.In vremea de demult, un om auta comoara lui lov in
cer, i gäsind-o, a infipt sfredelul, care se vede i astazi in
apropierea Drumului robilor. Pe urm5 s'a intors acas5 de
a luat carul cu boii spre a merge sa-si iea comoara gasita.
Si pe unde mergea el cu acel car, fiind drumul cotit, de a-
ceea se vede protapul carmuit in partea dreapt5. Spun a
dac5 acel om va ajunge sa-si incarce comoara, atunci lu-
mea se va schimba. Dumnezeu va seca toate apele de pe
fata pamantului i va fi ploaie intr'o parte a lumei numai
cu bani de argint, iar oamenii, crezand ca plou5 cu ap5,
vor alerga acolo ca sa-si potoale setea. Si gäsind bani in
in loc de ap5, au sä se incarce cu bani i sä plece inapoi.
Apoi pe drum in calea lor au s5 gäseasa pe Sfâraul Pe-
Irea cu un cos (paner) de prescuri i un pahar de ap5 ti-
nandu-1 in mânä. Din cos si din pahar va da la fiecare om
care nu va fi fost prea lacorn la luat bani, i la acei cari
 174

au lost prea lacomi, nu le va da nimica ; si acei ce vor

manca si bea din mana Sfantului Petrea, nu vor mai inseta
si flärnanzi niciodata, iar eel ce nu vor manch si bea, vor
fi insetati si flamanzi totdeauna..
Cânele mare si canele mic, stint numite cancle sau du-
faa) catelul. Sirius, din cânele mare, se chiama zorila, lu-
ceafärul din zori, lucealarul de dimineala sau numai lu-
ceafarul, "cad räsare tocmai in zori si pe cand lumina zo-
rilor sterge treptat, treptat lumina celorlalte stele, zorila sin-
gur se lupta pana in cele din urma cu zorile si se vede
falnic pana incepe de se lumineaza bine de ziva" (1).
Macedo-Romanii au despre luceafar, lujia far, de dimi-
neata si de sear& urmatoarea povestire :
Un rege se ruga mult lui Dumnezeu sa-i dea un copil,
macar de ar fi in chip de capra. Dumnezeu Ii dada o capra
ziva capra iar noaptea fata, -fara pereche de frumoasa.
Pe capra pi-o lua mai tarziu de nevastä un fecior de im-
parat.
Inteun rand, pe feeior 11 pofteste all imparat la o nunta.
Plecand, el isi lasa nevasta capra acasa. Nu peste mult in-
sa, pleaca si nevasta lui, chip dânsul, fara insa sa-si fi luat
pielea de capra, ci cu infatisarea ei de femeie.
Cum o vaza imparäteasa, mama feciorului, ii zise aces-
tuia :
Uite, fiule, asa nevasta sa-ti fi luat tu,-- nu o capra!
Feciorul Ii spuse ca tanara aceea este chiar nevasta lui,
si astfel desvalui chipul cum capra, isi leapada pielea.
Imparateasa, auzind aceasta, alearga numai deaf acasä,
si-i arunca pielea nurorei sale pe foc. Nora, simtind miro-
sul, pleaca indatä acasä, dar neaflându-si pielea, incepa sa
planga de mahnire, i prefacandu-se, se urea in sus.
Ea-i luceafarul de seara.
Feciorul de imparat, de dragostea ei, se ridica si el la cer
si se schimbii in luceafarul de dimineaja (2).
In jud. Tecuciu, se crede Ca luceferii ar fi facuti din fe-
ciori cu purtari bune, sau cä ar fi feciorii soaralui, facuti
(1) 0 stea nurnitã crinele, o cunosc $i Rom. din corn, Tepu, jud. Tecuclu.
(2) P. Papahagi, Basme aromane, p. 205-7.-0 variantä la p. 277-9.
 175

cu sIelele, una dintre pricinile pentru care tuna rfa puha

sa aiba pentru soare o dragoste mai mare.
Prin Bucovina se crede ea uneori slrigoaicele fura hicea-
tdrul; atunci nu mai ploua, insä bat grindinele (1).
Canele mic se mai chiama si sfredel sau spgelnicul
rnic:
Balena se chiama chit.
Porumbila poarta acelas nume si se zice ca este porum-
bila pe care Noie a trimis-o sa vada daca au aparut usca-
turile, si care s'a intors cu ramura de maslin in gura.
Corbul se pare a se numi tot astfel.
Leul mic se pare a se numi lupärie sau haila de lupi.
In sfarsit mai sunt unele nurniri populare de stele, despre
cari nu se stie ca siguranfa in ce constelaliune sunt; astfel
sunt stelele numite luceferii mid i raze, sturzul i mierla (2)
!Well (3).
3. STELELE CAZATOARE.
Am pomenit mai sus obsteasca credinfa a Romani for,
care spune ca stelele cerului au aparut cate una i apoi
s'au inmullit pe masurd ce s'au inmulfit i oamenii, liecare
om având steaua lui. De soarta omului, steaua lui nu se
desparte nici o data. Cand ii este scris cuiva sa i se intam-
ple vre-o nenorocire, steaua lui se intuneca, se intristeaza
oarecum.
0 doina bucovineana zice:
Cate stele sunt pe cer,
Toate pan la ziva pier,
Numai luna si c'o stea,
$tie de durerea mea ;
sau :
Cate stele'n jurul meu,
Toate ma vorbesc de rail.
Numai luna si c'o stea,
(1) Marian, Inmormetntarea, p. 44.
(2) Aceste doua din urrnd, sunt cunoscute in corn. Tepu, jud. Tecuciu.
(4) Al. Viciu, Colinde din Ardeal. p. 145
 176

1mi indulcesc inimh (1).

Cand omul moare, steaua i se stinge de pe cer, cazand,
prelingandu-se ca o fasie luminoasä, mai mare sau mai
märunta, dui:0 cum steaua a fost mai mare sau mai mica,
dupa cum omul ce moare a fost mai mare sau mai nein-
semnat, mai placut lui Dumnezeu sau mai pacatos (2).
Macedo-Romanii cred Ca atunci cand cade o stea, a mu-
rit un om de samä (3).
De aici zicala: i-a pical, i-a càzul, i-a apus, sau i s'a
slins sleaua; de aici ciobanul din frumoasa Miorita ii in-
deamna mieoara ca sa-i vesteasca moartea lui,
Ca la moartea rnea
A ckut o stea,
Astfele cred si Ucrainenii (4), de altfel ca mai toate po-
poarele. Cine nu stie a Napoleon credeh orbeste in steaua
lui ? (5).
Prin unele Orli se crede cã stelele ce cad sunt rosii ; ele
prevestesc rãsboiu (6). Prin allele, stelele cazatoare se so-
cotesc a fi draci (7), smei, balauri sau sbura-lori, «cari urn-
bla noaptea ca sa poceasca sau sa omoare pe oamenii ce
i-ar intalni in calea lor.; de aceea, se mai numesc si stele
r5l6ciloare sau stele calàloare.
Prin unele parti, stelele cazatoare se pun in legatura cu
caderea dracilor, adica cu isgonirea lor din cer, and unii
dinteinsii au ramas spanzurati prin vazduh
«Cei cari sunt spanzurali prin vazduhuri, au facut vâmi,
(1) Familia, XX, p. 323.
(2) sezdtoarea, II, p, 192-3 : Cand Dumnezeu porunceste moartea unui om.
lumdnarea [de pe cer,-steaual i se stinge i una din stele dispare din numb:-
rul celorlalte de pe cer, läsind in urmk-i o brasdi lungi i argintie, care e foar-
te pronuntata cind pe om II iea Dumnezeu cu bucurie, si care abià se zdreste
dud cel ce moare e un picitos.
Ori de cite ori poporul vede picind o stea, zice offind :
S'a mai dus un suflet" !
(3) Cosmulei, op. cit., p. 47.
(4) Revue des traditions populaires, IX, p. 423 Ibidem, XXII, p. 339.
(5) Cf. P. Sébillot, Le ciel et la terre, p. 49.
(6) Cosmulei, op. cit., p. 46.
(7) Voronca, op. cit., p. 302. Ucrainenit cred ci, bitut de Inger, moare iin
drac, dud cade o stea, (Revue de b. aditions populaires. IX, p. 423).
 in
si tin calea la oamenii cari mor, si vdmuesc, si nu-i las5
sà treacd in cer la raiu, pan5 nu le platesc si lor ceva, ori in
bani, ori in toleturi. Cei ce sunt cu gurile spanzurate in jos,
slobod noaptea, dela sc5p5tatul soarelui paran r5s5rit, bale
din gur5. Acestea sunt balele vra7masului; unele cad prin
fantâni, altele in ape curgatoare, altele prin ierburi. Ele au
putere de omorit pe om, ii bolnavesc greu, dac5 se intam-
pia ca vreun om s5 le bea in ap5. ori sa se culce unde
sunt ele azute.
Slelele sun! ostasii cerului_ Durnnezeu le-a pus sa adune
toate balele ce cad din gurile dracilor, ca sä nu caz5 pe
pamant, sa se imbolnaveasc5 lumea. Si ele and vad Ca
vreun diavol a slobozit vreo bal5 din gur5, se reped dupd
ea de o prind si n'o lasa s6 caz5 pe pamant. Si de aceea
le vedern noi umbland noaptea pe cer. Dar unele bale, ori
nu le vad stelele, ori nu le pot prinde, si acele cad pe pa-
mant i aduc multe boale. Dar de n'ar fi stelele sä le prin-
d5, si de ar cädea toate, apoi mai loath lumea ar fi schi-
load5 i bolnav5 din pricina balelor dräcesti. De aceea nu
e bine sa bea cineva apas din falânä, chip sfintitul soare-
lui pand'n räsärit, cä se poate sa se brodeasca vre-o bala
dr5ceasca. (1).
Aceste credinte le intalnim si la Ucraineni: .cand vezi cä-
zand cafe o astfel de stea, sa-ti faci cruce i sa zici .arnin.,
cad cu cat vei zice astfel de mai multe ori, cu atat Satan
se va infunda mai bine in p5mant. (2).
<,Cand intr5 prin casele oamenilor srnei, se lasa la fla-
caii §i fetele indrägostite, ca sa le chinuiasc5,---credinta asa
de sublim descris5 in .Sburatorul» lui Heliade.
Acesti smei se bat adesea intre dansii iar sangele inche-
gat al lor curge pe pärnant. Cu acest sange isi afumä pa-
rintii copiii bolnavi de sperietur5» (3).
Prin jud. Dolj, se crede ca dac5 acesti smei cad peste o
(I) T. Pamfile, Sdrbdtorile de yard, p. 178.
(*2) Revue des taditions populates, XXII, p. 339.
(3) Otescu, op. cit., p. 57-8.
T. Pamfile, Cerul st podoabele lui. 12.
 178

vilã care fata sau un om care-si face cas6, 111.14 merge bi-
ne. Locul acela unde .cade smeul, este blastamat (1).
Megleno-Romanii vad in caderea stelelor un semn cum
ca hofii sunt urmariti de potera (2), sau ca a scapat cineva
dela hoti (3).
Cine vede cazand o stea, sa nu spuna si altora ca-i pa-
cat. <<Si steaua, ea saraca, multe mai vede si nu mai spune
nimanui!. (4).
S'au pus in legatura bolizii cu credinta pe care am pome-
nit-o intealt loc,cu deschiderea cerului (5).
<<Poporul nostru crede ca in noaptea de Boboteaza si in
noaptea Sfantului Andreiu se deschide cerul. Nu se putea
ca aceasta credinta sa nu-si aibd izvorul in vreun fenomen
astronomic, si singurul fenomen care ar putea talmaci a-
ceastá credinta in deschiderea cerurilor este numai apariti-
unea bolizilor..
Aceste corpuri ceresti, pe cari pamantul ii intalneste in
cale, devin incandescenti prin frecarea lor cu atmosfera pa-
mänteasca iar lumina care o radiaza, mai ales pentr'o pan-
za sublire de nori, d norodului icoana deschiderii ceru-
lui (6).
Si se citeaza :
<d818, Oct. 20, la 6 ceasuri din noapte s'au aratat o lumi-
na despre apus, si in urma luminii, tunet..
Explicarea mi se pare Vara Iemeiu pentru mai mulie pri-
cini.
lntaiu, fiind cã deschiderea cerului se pune in legaturi cu
unele sarbatori mai mari, cand, trecandu-se repede asupra
luminärii cerului, gandul poporului se indreaptä spre Dumne-
zeu i cetele sale cele sfinte, cari, din and in and, trebuie
sa se uite pe pamânt.
Al doilea, deschiderea cerului se face drept de-asupra pa-
(1) Ghilupl, 1, no. 2, p. 12.
(2) P. Papahagi, Megleno-Romanii, I, p. 98.
(3) Cosmulei, op. cit., p, 46.
(4) Cred. Rom. din coin. Tepu, jud. Tecuciu.
(5) V. p. 7-12.
(6) V. Anestin, op. cit., p. 20.1.
 179

mantului, nici decum, intr'o parte, .despre apus».

i
Fenomenul pornenit mai sus, < lumina despre apus, i pe
urrna tunet», este scãpärare si un lune/ lârziu, despre cari
voiu vorbi intr'altã lucrare.
E adevarat ca unii au crezut, cu prilejul bolidului din
20 Noemvrie 1914 a .au vazut cerul deschizandu-se si o
lumina vie si frumoasa ca ziva de se putea vedeA curat,
deslusit, orice lucru din prejur» (1); avem insa de a face
aici cu o confuzie invederata.
In sfarit tot ca stele cazatoare se socotesc si stelele cari
se ridica pe cer. Prin jud. Tecuciu, aceasta se socotesc ca
semne prevestitoare de nunI5 (2).

4. STELELE CU COADA.
Sielele cu coaciá (3), sle/e/e cu coame, slelele coma/6'
sau carturareste: sle/ele luminoase, si la sing. come/ sau
comil (4),cometele, stint, dupa credintele peporului nos-
tru, niste semne dumnezeesti, cari, din vreme in vreme, sunt
trimise ca sa vesteasca lumii nenorocirile cari .se vor in-
tampla, ca osanda pentru atatea rautati omenesti.
Aceste mari nenorociri cari pot bate lumea, sunt : râsboaie-
le (5), beilislele, -ciuma sau holera, mai ales, -si foamelea
sau secela.
Miron Costin Cronicarul, scrie despre cometa din 1653: .Nu
s'au pomenit pentru semnele ceriului carele s' au tamplat mai
nainte de aceste toate rautati si craiei lesesti si tarei noastre
si stingerea. casei i Doinniei lui Vasile Voda pentru cometa
adeca stea cu coada cari s'au prilejit cu cativa ani mai na-
inte de aceasta... care toate semnele, batranii si astronornii
in Ora leseasca, a mari rautati ca sunt acestor tari, me-
nia u (6)».

(1) V. Anestin, Cotnete1e, eclipsele si botizii re s'au observat in Romania,

hare 1386 i 1853, Bucure5ti, 1912, p. 22.
(2) Cred Porn. din corn. Tepu.
(3) Tot astfel le nurnesc 5i Ucrainenii.
(4) V. Anestin. op. cit., p. 5.
(5) $ezdtoarea, VI, p. 53 A. Gorovei, Superstilii, 289.
(6) V. Anestin. op. cit., p. 7.
 180

Neculaie Costin Cronicarul, scrie despre cometa din iarna

lui 1679:
.La cursul anilor 7188, iar5 dela Hristos 1679 (1) in lu-
na lui Decemvrie 10 zile, ivitu-s'au pre cer o stea cu coa-
chl, careia ii zic Latinii comela, adeca ma1urä. i hingd era
de coprindea cu lungimea sa gium5tate de cer, incepAndu-
se int5iu de jos dintr'o stea, despre partea Tarii unguresti,
intre amiazazi si apus Apoi, de zi ce trecea tot se urca pre
cer calre miaz5noapte in sus, si dind5r5t se scurtà, mer-
gand inspre miaza noapte. precum este umbletul cerului cu
stelele inv5rtindu-se calre opus. $i asa au trait sapte s5pta-
mani si patru zile, pawl la zi inthia a lui Fevruarie; de acia
s'au stänsu si au perit. De care multi astronomi stràng5n-
du-se prin alte tari au lost prognitic ce se va lucra in lu-
me dupa aceea in urrn5; care lucru apoi dupa acea cometa
s'au scornit vrajha mare de osti mai la toate imparätiile si
tarile cati sunt megiesi imprejur de se hotdresc ,cu Turcii,
iar5 mai vArtos intre imp6r5tia Turcului i intre imparatia
Neamtului, precurn scrie mai jos (2).
Despre cometa din 1853:
.La prima data, cänd s'a v5zut pe cer steaua cu coada, toti
oamenii s'au ingrozit, au iesit din casa pe ulita, se inchinau,
fäceau mät5nii si au pus s5 tragd clopotele la biserici; par-
te din oamenii MIMI-1i de pe atunci spuneau c5 are s5 se
scufunde p5mântul si loath lumea are s5 se prapadeasc5.
Femeile, and au auzit c5 se prapadeste p5m5.ntul, au ince-
put s5 plAnga, s5 se inchine si sa facä mereu la mat5ni. Alti
oameni mai spuneau c5 are sä fie r5smiritd, sau b5t5lii mari,
ca are sa vie Nerntii cu coad5, Turcii si Muscalii... chiar si
la Episcopie [din R.-VAlceal se faceau rug5ciuni. (3).
Prin jud. Dolj se povesteste despre o astfel de stea cu
coad5, urrnAtoarele:
.Când cu resbelul,-- dela 1877,a rners steaua cu coad5
pAn5'n Dii (Vidin): bubuitul a pornit dela Dii,
a rners pe
(1) In text: 1689":
(2) Cf. despre spaima produsd de aceasta cometd. in alte part) ale Europe).
V. Anestin. op. cit., p. 8-12.
(3) V. Anestin. op. cit., p. 15.
 181

malul Dunarii, pe dincolo, pe dupà Dunäre. pan'a ajuns si

s'a facut resbelul, ba ['Anal si a rasbit pe Turci. (1).
Aceste credinte le intalnim si prin Rusia unde, de pilda,
se spune ca navalirea lui Napolepn 1 si luarea Moscoivi a
fost prezisa de o cometa (2).
.Si sfdriIuI lumii va fi vestit de o stea cu coada: de a-
ceea, multi vazand o astfel de stea, o ieau si ca semn c5
poate s'a apropriat sfarsitul Iurnii, sa se pregateasca de
i

moarte, trecandu-si timpul, cat se vede steaua pe cer, in

post si rugaciuni. (3).
Din jud. Do lj, avem urmatoarea compozitiune a batranului
Radu Florea din Giubega, despre cometa din 1910. in care
allam si unele amintiri din vremea anului 1877:
S'a spovedit mama Veta Cu Neintia sa se batA,
Ca prea ráu spune gazeta, Si-a vAzut cA n'o sA poata
A vazut pe cer cometa: $i s'a retras iute'n data.
Nu stiu ce-o face planeta Dar Bulgaria-i sculatA,
Nu fii, tett, infricosata, Macedonia infocatA,
Si ash tare inspAimAntatA. Turcia umblA turbatA,
Ali vAzut steaua eu coadd? SA vie Rusia toatA,
Nici aia nu e curatd: Romania preparatA,
Pentru resbel ni s'aratd. SA mai sarim peste bultd (4).
Dar lumea este nAroadA, Sa-I mai luilm pe Turc o data,
Si e tare infricosatA, DAndu-I ca'n Plevna grAmadA.
Ca pAmantul o sA cada, Cate patru sa se batii,
SA murim cu toti o data. Pe Macedonean sA-I scoatA,
Dar avand un mAndru gaud, De sub Turc, lege spurcata,
0 sA murim tot pe rand, MAcedoneanul de mult plAnge,
CAci Dumnezeu ca un slant, Si cu lacrami in ochi zice
Are grijd de pamant, SAriti frati, sAriti voinice.
SA nu fie sudomit. Turcia pe foc ne frige,
Ca aceastA stea cu coadA, Vrea de vii sA ne manance,
Ni s'a arAtat o data. Din picioare ne distruge,
In sus era scapAtatd, Ne iea banii si se duce,
Serbia erA sculata, Copilasii nostri plange I
(1) Culegere din cont. Catanele, impart. de d-1 St. St. Tutescu.
(2) Revue des traditions populaires, XX11, p. 310-1
(3) Otescu, op. cit., p 71.
(4) Dunirea.
 182

5. VRAJILE LA STELE.
Am pornenit mai sus cum poporul nostru crede cã unele
stele cäzâtoare,cari inainte de a cadeà sunt stele obisnui-
te, ar fi smei cari infra' noaptea prin casele oamenilor, chi-
nuind pe cAte until din casä.
C5tre acestsoiu de stele,sau atre steaua fiearui orn, se
indreapt3 unele rostiri de vrap ale celor ce doresc feluritele
lucruri ale acestei lumi (1).
relele cari doresc sä se m-arile mai de graba, prin Bu-
covina, ies afarã, spre St Vasile, i privind o stea mai strä-
lucitoare, zic:
Sariti sateni, Cu neveste grase
Sariti poporani, $i copile frumoase,
CA arde inaltul cerului, FA-1 sa-i pard catele viermanoase,
Da nu arde Numai eu sa-i fiu mai frumoasA.
Inaltul cerului $i mi-1 ada
Ci arde Prin padure, prin desime,
Cusnia ursitorului meu, $i prin sat fara rusine
Cel ales de Dumnezeu : Si prin camp fara de drum
Ctisma'n capul sau $1 peste ape fard de pod
$i camesa pe dânsul $i peste gard fara de parlaz
$i inima'n teinsul. M'am uitat la räsarit
Stea frarnoasii, $i n'am vazut nimic ;
Si latninoasd, M'am uitat la asfintit
Eu voiu dormi, $i-am vdzut :
Dar tu nu dormi, Pajura pajurata
Ci te du'n lume, $i cu foc infocata.
Peste lume, Un'te duci ash 'nfocata ?
La ursitorul meu anume, Ma duc, codrii sa-i palesc,
$i de 1-ai a flh De verdeata sA-i gatesc
C'a sta Si vaile sA le sec
La mese'ntinse, $i pietrile sa le crep I
La faclii aprinse, LasA codrii sa'nfrunzeasca
(1):Otescu, op. cit., p. 58: Stelele cdratoare pot fi §i vràjite, §i cu aceastä
vrajd i§i aflä fetele incotro e ursitorul lor, cãci sunt unii cari §tiu sa zicã ni§te
vorbe din gull t opresc steaua caldtoare in loc. I upd aceea, iar prin ni§te
vorbe pe cart le tot zic niereu, rândue§te acea stea sa piece din nou. Si inco-
tro o porne§te atunci steaua, intra'colo e ursitul fetei"
 183

$i vAile sal'nverzeascd Foc in gura cAmesii ii bagA,

Si pietrile ca sA creasa, La inima ii aseazA,
Da te du mai bine. Sa arra cAmesa pe dansul
In lume, Si inima intr'insul,
Peste lume, SA nu poatA dormi
La ursitorul meu anume; SA nu poatA hodeni
Cu foc il incinge Pan' la noi n'a vent
Cu foc il aprinde. La pArinti a mA peti.
Priveste apoi steaua, se bucurä dac5 o vede mai luminoa-
sa si se intristeaa dacâ dimpotrivä, steaua i se pare rnai
Intunecoasä,
Prin Suceava, fetele vrälesc slelele ce le aduc ursitul astfel:
SfantA stea Ursitorul meu,
Te multAmesc cu sf. metanii In vis sal vaz,
SA-mi trimiti pe ursitorul Aievea sA-1 visez (1).
In Turnu-Mägurele, fetele, punându-se in genunchi, Dumi-
nic5 seara, and ceru-i senin si luna Ipina' si privind, calre
cea mai strAlucitoare stea, zic de trei ori, cu pädejde :
0 tu stea, Nici stare a sta,
Steluta mea, Nici mancare a manch,
Toate stelele sA stea, Nici bere a bea,
Steaua mea Nici somn a dormi
SA nu mai stea, PfinA va vent sA mA iea ;
SA umble in lung si in lat, SA treacA prin apA fArA vad,
SA se ducA $i la scrisul meu Prin caini fara ciomag,
in sat, Prin vaduve grase,
Dela Dumnezeu si Maica Dom- SA i se para broaste testoase ;
nului indreptat, Prin fete frumoase,
S5 nu-i dea odihnA a odihni, SA i se parA cAtele raioase,
Numai eu stea luminoasä.
Tot din aceste pArti avem si urmätoarea vrajä pentru ur-
sita, care de data aceasta este fata doritä :
0 tu stea Toate stelele sA stea,
Steluta mea Si tu sA te faci nAparcA viforita

(1) Marian, Sdrbiltorile, 1, p. 128-30.

 184

Din naltul cer coboritA, Pe cine vei intalni,

Cu patruzeci si patru ciocuri La mine te va porni.
de otel, Cu coada ca sA lovesti,
Cu patruzeci si patru ciocuri La mine ca s'o pornesti,
de fier, Cu ciocul s'o ciocAnesti,
SA te duci la ursita mea ursitA, La mine ca s'o pornesti.
Dela bunul Dumnezeu data, Tot omul frumos,
S A te duci necontenit Orice Mat fAlos,
Printr'un sat neurnblat, SA se faca uricios,
De cAni nelAtrat. Numai cu Mat frumos.
Pe eine vei intrebh SA nu poatA sä mai stea,
La mine te va indrepth. Pe mine farA a mA vedeh ti
Prin jud. Vlasea, descrisul la siea, care are de scop ca fata
sau flacAul necAsdtorit sA-si vadzi ca are sau nu ursit si care
urmeazA sA i se arAte in vis, se face in chipul urmAtor :
cMiercurea, sau dacA nu sunt stele pe cer, SAmbdta seara,
dupa ce au iesit stelele pe cer, vräjitoarea se desbracA in
pielea goala, apoi cu o batistd lualA dela cel cAruia ii des-
Ont.& vine in pragul usei si rosteste de trei ori urmAtorul
descAntec. fluturAnd mereu batista in vAnt, in directiunea
stelei (2):
Tu stea In vis s'o visez,
Logoslea, Aievea s'o vAz,
Toate stelele sti stea, Si unde oitt vedea-o s'o cunosc;
Numai tu sA nu stai, Cu biciu s'o bati,
SA umbli'n lung si'n lat La mine s'o abati
Si la noi in sat, Cu biciu de foc,
PAnA unde-i gasi SA nu-i vie a sta pe loc;
Scrisa lui N. Cu bici de cureh
La ea sA te duci, SA nu-i vie a sta,
Cu biciu sA plesnesti, SA nu-i vie a dormi
Din somn s'o trezesti, Nici a odihni
La mine s'o trimiti, PAnA la mine n'o veni!
Dupa terminarea descAntecului, vrajitoarea se imbracA, ba-
(I) A. M. Nour, Descdntece i vrdji din paper, Cralova 1912, p. §i 50.
(5) Creci CS trebuie intregit : celei mai luminoase.
 185

lista o pune pe perina si se calca pe acea perina, pe partea

dreapta. Peste noapte visezi pe acela sau aceea care va fi
partea celui pentru care se deschnta (1).
Alle ofi se vräjesc stelele pentru ca ele sä adune fru-
musefile altora, pentru ceea ce vrajeste, ca sa fie ea cea mai
pläcutä:
o sted, gosted, Voi yeti porni
Dona stele, gost(%le La imparat cu irnparAteasa,
Trei stele, gostele, La primar cu primarita,
Patru stele, gostele, La vatav cu vatavita
Cinci stele, gostele, La satean,
$ase stele, gostele, La poporan,
$apte*stele, gostele, La mire cu mireasa,
Opt stele, gostele, Dragostele, ogostele
Nona stele, gostele, In apa asta iti las (sic),
Eu ma cute, ma odihnesc, Care s'a spala,
S'a curati, s'a ltimin (2).
Prin jud. Tutova, intr'o vraja de dragoste mai mare, rug5-
ciunea ditre trei din cele mai strAlucitoare stele pe cari fath
le priveste, este urmAtoarea:
Trei stele Trei stele.
Gogostele, Gogostele,
Duce-vd-fi (3) la'mparat, la 'mpa- Duce-va-ti la rege si la regina:
rateasa, Dragostea le-o furati,
Dragostea i-o furati Mandria i-o apucati,
5i-o aduceti la mine in cana $i-o aduceti la mine'n cana
$1-o Dsati. $i-o läsati.
Trei stele Cele trei stele,
Gogostele Gogostele,
Dace-v.1-(i la zana cerului ; Duce-va-ti la imparatii si impà-
Frumuseta i-o luati, ratesele,
$i-o aduceti la mine 'n cana, Regii si reginele,
$i-o lasati, Principii si printesele

(1) $ezdtoarea, IV. p. 20.

(2) Culegere din Valea-seaca, Neanit, impart. de d-I I. Prcutescu.
(3) Metateza din ducefi-ya
 186

La toate zAnele Iumii, La mine cu bratul aduceti,

$i tot ce-i bun culegeti, In canA puneti,
Peste cap mi-aruncati I (I)
Alte ori se vräjesc stelele pentru ca vacele cu lapte sä-si
capete mana pierdutä.
lata o astfel de vraja din Bucovina :
0 stea $apte stele
Obis/ea Obistele,
DouA stele, Opt stele
Obistele Obistele,
Trei stele, Noud stele
Obistele Obistele,
Pa tru stele, Cari sunteti ale Floricii (2) rnele
Obistele, De pe toate hotarele
Cinci stele De pe toate ogoarele,
Obistele, Mana ei sA aduceti
$ase stele $i'n pulpd sa* i-o puneti;
Obistele, Din pulpe in taTA
Din tate in donitA! (3).
Vor mai fi si alte soiuri de vràji.
In alte vremuri, prin abaterea dela unele forme mai mull
ori mai putin obisnuite, se vor fi abatut credinciosii i vor fi
facut, dupa nevoie, asemenea vrAji, cum de pild5 este acest
«descantec» publicat de curând de d-1 N. lorga, in care lo-
cul ecraiului nou» mi se pare a fi tocmai a unei stele-logo-
stele, din vräjile de mai sus:
.Craio noo, craiU no6, crait1 noU, cununa de diiarnantu
petre scumpi; luna luminat5, tu esti mu ceriü i vezi si pre
piirnäntil. Eu, Enachi, Safta, tefanii Miclescu (?), impreunä cu
casa noastri, nu putemil s5 ne odihnimü mu casa noastrk
nici putem sã ne stAvima cu dobiloacea mU umbra cas5i
noastrea, nici noi nu putemil sa trairna cu oamenii, ca lu-
pull) ziva thU salt), ca mata cu cäinile, ca voghiula zioa, ca
pasärile ceriului, ca calul cu albinele, ca soricile cu mita, ca
(1) $ezdtoarea, XI V., p. 104
(9) Numele vacii.
(3) Marian, Seirbatori le, 111 , p. 218
 187

gärgäunile cu omula, ca sarpile cu drurnula, ca moara ne-

ferecatä, ca talhariula vestitü, Ca curva la pustiiü, ca doa5
sabii intr'o tiaa, ca rata la uscata, ca oile cu lupula, ca lu-
pull) cu thrgula, ase nol nu putema sä ne odihnimu ina
casa noastra de pizmasula, dusmanula, de r5ula faptului.
Luna luminat5, tu esti ina ceria i vezi si pe p5m5nta; noi
ne vomu culca si ne voma hodini, iara tu s5 nu te culci,
nici sä te odihnesti; sä vii la casa noastr5 si s5 rädici totu
faptulu din olalurile cas5i noastre si di suptu pragula cas5i
noastre si dina capula nostru i dinu ocolula vitilora noas-
tre si dinti toate ate sa-nta ale noastre. Luna luminati, fapta
cu gatlanfi de lupu. fapta CLI icre de broasa, fapta cu urmä
de cerbil fapta cu urm5 de mal5 si de aine, lapta cu rum5-
g5turi de sfredela, fapta de m5nafur5 de aine, Motu de
m5ncatura" de calla, laptu cu arginta via, fapta cu sudoare
de calfi, fapta cu sarpe, fapta cu Ora de ursa, fapta cu icre
de broasa, fapla cu sagn5 de calii, faptii de noaä neamuri,
fapta de noa5 feluri. Luna luminat5, vino cu ucenicii IãI i
ne cur5leste pre nol de Iota faptula dinu casa noastr5, si
caut5 pre celu ce ne-au facutu noa5 faptulu, si, de va fi viu,
sä-lu duel tofu faptulti de la casa noastr5 si sa-lu lepezi inu
olaluthe casAI lui, inu plorm-ldela cu paine si in putena CU
borsulu, in solneta Cu sari si inu capul liii, i inh casa lui si
inu masa lui si inu agonis5ta lui. larasu, de va fi rnorta, s5
le dud I sa-lu pui pe morm5ntu lul. laru noi robil lui Dum-
nezeu, Enachi, Sanda, Stefanu Miclescu (7), si inpreun5 cu
toat5 casa noastr5 si cu dobitocile noastre, sä rärnânermi
curati i 15muriti, ea argintulu cela strecuratu, cu maica ce
ni-au facutu, iarii faptulu sa piei cum pere roa de soarea,
sa s5 dua de pe capulu nostru si s5 se dua pe capul ce-
lui ce ni-au facutu noaa faptulu. Aminu, aminu, arninu. 1828,
Ghen. 14.
Si, andu vel vede luna noa5, int5i sä stai pe locu i s5
rapezi s5 aduca o pane inceputã si sä cetesti carte acasta
de 9 on, si s5 bei toti, i sä stropesti vitele, i pe tat lo-
culu, si sà o cetesti in Ire! luni noa5, si s'5 fill curati; si ase
va vifl izb5vi de laptu. (1).
(1) Repista Istoricri, I, p. 17-8.
 PARTEA VII.
DRUMUL ROBILOR.

Sub numele de drurnul sau calea robilor, calea

drumul sau calea lui Troian sau Traian. calea laplelui,
drumul orbilor, calea figanului, calea schiopilor, paiele
figanului (1), crángul cerului, brâul sau brâul luminos al
cerului (2), Romanii inteleg panza fumurie care se vede
brasdand cerul aproape pe la mijloc, in noptile senine si
fara tuna.
Credintile i povestirile poporului nostru, care se leaga de
aceasta cale, in afara de cele pomenite, sunt urmatoarele:
vOdata un om a furat paie de grau dela altul l fiind tras
la judecatä, a jurat cã nu a furat, cu toate ca pagubasul
mersese pe urma paielor pana la casa holului. Durnnezeu,
ca sã arate lumii pe juratorul stramb, infierandu-I pe veci.
si ca sa se stie in veci ce mare pacat e sa juri strarnb,
a asezat pe _er chipul carului si al carutei cu care furas
juratorul strarnb paiele, precum si paiele varsate, dela locul
lor i 'Jana la casa hotului. (3).
0 varianta ne spune ea hotul era chiar fiul pagubasului,
si ca paiele furate erau duse intr'un cos (4).
A doua varianta se aude prin jud. Dolj si are urmatoarea
cuprindere:
,Un Sarb a sterpelit un car de pale dela nasu-sau si a
luat-o la drum.
A mers el cat a fost nopticica de mare. Pierit de fried ca
sa nu-I ajunga de pe urma nasu-sau, plesnia boii cil sfarcul
biciului, acestia fugiau de le sfaraiau copitele i lasau nurnai
(I) DicIronarul limbii romdne, torn. 1, part. 11, p. 45.
(2) Wertz, tom. 1. p. 645.
(3) Otescu, np. cit., p. 50.
(4) Ibidem.
 189

schntei in urma. De ce mana boii mai tare, de aceea carul

se sguduia si paiele cadeau jos cu toptanul.
Mergand el asa, se porneneste hodoronc-tronc cu Wu/
inaintea lui. Un sarpe rece ii trecu prin san; si cum el din
fire e tare'n vartute si slab de minte, se repOde de o data
la bout din cea, si apucandu-I cu maim de urechi, zice :

Sloa, doae bozenelä!, §i cu securea in man& sa pies-

neasca lupul drept in cap.
Boii au carmit carul cu protapul spre miaza-zi. Lupul a
ramas Incrernenit si nu s'a mai misat nici !Ana astazi de
acolo.
Carul de pe cer, e cunoscut de toti. Cele dintai patru ste-
le ii stint roatele. Din celelalte trei, cea dintai e protapul, cea
de-a doua sunt boii, si cea de-a treia lupul.
Langa boul de din cea, e alla stea mica (Alcor); aia-i Sâr-
bul cu boul de ureche. De cu seara, carul merge de-a'nda-
ratele spre miazanoapte si rasarit, asa incat despre zitia se
intoarce cu protapul unde erau roatele.
Pe drumul unde a cazut paiele, au rasarit stele, cate paie
pe umbrar. Taranii ii zic drumul robilor" (1).
A doua povestire o aflarn la Macedo-Romani i suna pre-
cum urmeaza:
Un fin, odata, ii indemna dracul sa se duca sa fure dela
nasul sau,sä faca rau la omul lui, ca lupul in domeniul lui.
Ce face dansul? Merge la stana nasului säu, hai, sa-i
i

fure laptele. i ce sa vezi? Nimeri ceasul cand top canii

dormiau iar acei cari II simlira, nici latrara, cad It cunosteau
de totdeauna.
Dupa ce umplu pieile (burdufurile) pe deplin, le incarca
frumos, ti tuà magarul de capästru i p'aci tie drumul.
Dumnezen, care nu stie ce-i somnul ziva sau noaptea si
care nu lasa nimic nevazut, indata ce vaz0 ticalosia aceasta,
ca finul sa fure dela nas, la moment trimise pe un Inger
sa-i verse laptele din piei.
Ingerul, mai al dracului decal Dumnezeu, ce-si zise ?
De unde loc sa-1 vars asa tot dintr'o data ; mai bine
putin cate putin, ca sä se afle mane l urma celui care fura.
(1) St. St. Tutescu, Din trecut, giurgiu, 19W, p 7-8.
 190

Astfel el zise, si-i face doua gauri, numai sa curga laptele

pulin cafe pupil, in cat, pana sa mearga finul acasa, laptele
tot se strecura din piei.
Dimineata sculandu-se nasul, vede ca galetile i putinile
sunt goale. Cerceteaza incoace, cerceteaza incolo, intreaba
pe unul, intreaba pe altul, pe pastori, cani, nimic! Nimeni nu
stia ce se fa:di laptele. Cand iese putin mai incolo, vede cã
drurnul albeste de lapte.
Ii prinseram pe hot, -zise el, ad il avem.
Apoi nu pierda timp, ci apuca drumul dupa urma laptelui
värsat i ajunge 'Jana la casa finului.
Mai, sa-1 manance lupul, sa-1 mai-lace pe el acolol ii
zise el mirat l nedumerit. Finul sa-mi fi facut isprava a-
ceasta ?
Nu-i venia sa creada cum finul sa fure dela nas, cu nici
un chip.
Buna ziva, finule!
Bine venisi,sari dintr'o data finul in picioare, ca cel
cu musca pe nas. Ce veste, nasule, ce vant te aduce pe la
noi.
Finul cerca s'o incurce
Finule, finule, eu nu veniiu sa sed, ci stii, ca vorn stri-
ca cumetria?
Ei, dar de ce nasule?
De ce? Te faci ca nu stii? Fiindca facusi isprava la
omul tau, ca lupul in domeniul sail. De asta.
Nasule. nasule nu scoate foc din gura, and eu n'arn
habar de uimic. Ian spune-mi i mie ce este?
Atunci nasul ii zise ce-i si cum, dar finul nu vrea sä auda
cu nici un chip, ci nega mereu, parcã ar fi apa de prescure.
Atunci nasul ii scoase si-i arata urma läsatä de lapte, care
Inca se cunostea, si-i zise:
Ei, finule, si acurn vrei sa-mi pui ochelari la ochi? Pe
lup II vedem i urma ii cautam, faci tu.
Daca väza finul ca se prinse in prasi, taca si-i cera
pardon, sal ierte.
Eu o facuiu, tu sa nu o fad, nasule,--ii zice el. Vad i eu ca
fuiu ticalos cufapta urita ce facuiu,dar lucru ce se faca, se faca.
 191

Ce era sa-i faca si nasul! II lasa sa ai-o afle dela Dum-

nezeu.
drept minune ramase de atunci laptele vär.sat neus- i

cat, in cat i azi ii vezi. De aceea se chiama ea/ea laplilui,

calea lacteie (1).
Afara de aceasta, aproape pretutindeni se crede ca drumul
robilor a fost facut de Dumezeu spre a arata celor scapati
din robie calea intorsului in tara lor. Unii din acesti robi se
zice Ca au fost luati de Talari; allii ca ar au fost rapiti de
Cdpcâni sau Câpcjuni ; aitii cä an fost luati de Traian, al-
pi ca. au Yost dusi spre miazazi. Prin Oltenia se crede ca e
vorba de robii luati de Turci $i dusi in Turcia (2).
Prin jud. Tecuciu se povesteste cä o data au plecat din
Moldova o multime de oarneni ca sa se duca in tan tur-
ceasca, sa se planga, de Cate rautati sufera Moldova.
Curn au ajuns acolo, la scaunul imparatiei, eine sa le mai
asculte lor jalba! I-au pus Turcii nurnai decal la inchisoare
si inchisi am ramas mita vreme. Dupa ce le-au dat drumul
au Minas acei Moldoveni robi.
inteun rand, zice unul din cei robiti:
Mai fratilor, dar daca ne-am lua noi incetul, hai-hai,
si-am pleca spre Moldova!
Ce vorbesti tu, de geaba, mai Irate; dar unde ti-i Mol-
dova? A fi sute de poste, mai, pana acolo. 0 stii, tu? Cu-
nosti tu drumul, ca sa rnergi pana acolo fara ca sä intrebi
pe cineva? Cand te-a auzi cineva ca intrebi de tam noastra,
indata pici la banuialä, si alta lecuire nu mai ai: moartea
iti stie de $tirel
Da celalt, mai bun de cap, le-a zis:
Hai mai; vom plech atunci cand vor fi Turcii la ruga-
ciune, ei and sunt la rugaciune, nu ies, sä le torni
plumb topit pe gat,--si-am merge numai noaptea iar ziva
ne-om ascunde prin pustiefati!
asa au facut. Au plecat. Ziva stateau tainuiti pe unde-i
indemna Dumnezeu, iar noaptea se luau dupa drumul robi-
lor i zoriau inainte.
(3) P. Papahagi. Din lit. pop. a Aram, p. 812-4.
(4) Cred. Rom, din com. Catanele, jud. Dolj, impart. de d-I $t. St. Tutescu.
 192

Asa, s'a intamplat si dupa un an incheiat, an ajuns in Mol-

dova (1).
Prin alte Orli se zice ca e vorba de robii parnantului nos-
tru, de noi, de toll, cari vorn merge la judecata de apoi ma-
mica lui Dumnezeu, pe aceasta cale, spre a ne da sama
de toate ate le-am savarsit in vieaja.
Prin jud Tecuciu se povesteste cä niste pagani au intal-
nit o fata care se intorcea spre casa ei, cu cofele pline cu
lapte, puse'n cobilita. Paganii, cum au vazut-o. au nazuit la
dansa. Atunci laptele din cobilila s'a värsat; el este dara al-
ba de pe cer, care se chiama calea laptelui. CobiliJa fetei
cu laptele
se vede pe
a proape,
iar cine-i
bun la
Dumnezeu
poate ve-
dea i fata,
cum se Ct.
sterge pe
falä de lap- Fig. 9-11.
tele care a umplut-o peste tot (2).
Nu va fi lucru de mirat daca i prin Rusia se va povesti
ca aceata cale a laptelui s'a facut de cand o zana, mergand
si-a värsat cana cu lapte (3).
Aceasta cale, Romanicele o zugravesc pe ouäle dela Pasti,
precum arata figurile de mai sus: a, In jud. Muscel (4), b,
in jud. Dambovita, si c, in jud. R.-Sarat.
(1) Culegere din corm Tepu, jud Tecriciu.
(2) Idem.
(3) Revue des traditions populaires. XXII, p. 338
(4) R.-Codin, Mihalache, Sárbdiorile poporului, p. 50. Variante din jud. Tu-
tova i Buzdu, in Colec/ta de oud incondeate de Maria I. Panaifescu, unde se
gásesc chipurile b. i c.
 INDICE 5[ GLOSAR
AJ
Abel, s., 87, 101.
ac, s., vraja cu-, 65.
achindh, s. pl., 24.
Adam, s., 116, 121, 125, 129, 132. 135,
138.
agud, s., and .iniforeste, 8.
Alexd, s, mosul lui Sin-Toader, 27.
alisveris, s., cred., 71.
alovas, s., 144.
altuan, s., 84.
alun, s., vraji cu-, 65.
amiazd, amiazdzi, adv., 32.
Antilart, s, 98.
Antihrist, s. a., s., 173.
apd, s-ce se preface in yin, 10.
Apostol, s.-i ce sprijinesc cerul, 2.
aphinz, adv., 24.
ardditi,v. poate commie din randui,64.1 bidiganie, s., 143.
areas, s., nume de constelatie, 172.
cufiriu, s., 124.
ariciu, s., cred., 1, 105.
Armean, s., 6.
aqiid, s., 34.
asfintit, s., 35.
aste-zeu, expr., 131.
avere, q.. cred., 86.
Avram, s., Sf.-, stea pazitoare .soa-
relui, 98
B.
Baba Cloanta, s., 21.
Babele mi San Nicoard, s. pl., 27.
bald, S., balele vrdjmasului (dracului),
177.
baking nume de constelatie, 172.'
baltd, s., Dunarea, 181.
balaur. s., ajutand soarelui; 34; man-
cAnd luna, 60; nume de stea, 165;
stea cizatoare, 176; 99.
billbdrd, 3., 108.
Bdlutd, s., dant tardnesc, la care, prin
jud. VAlcea se cAntA:
Baluti dela Galati,
Adusä de trei soldat'l
5i de §apte dorobanti:
Unul Ion, §'altul loniti
5'altul logolitul Ghild I
ban, s., 9; vraja pentru dobiindire
de-, 70, 71.
bdrdild, S. cred., 86.
Mt, s., 31.
berbec, s. nume de constelatie, 170.
bielsag, s., 29.
biol, s. bivol, facia din om, 67.
bir, s. dant taranesc, la care, prin
jud. VAlcea se anti:
Foaie verde richitèle.
5i la stAnga, baietèle I
Foaie verde usturoiu,
5i la stfinga ate doi!
Foaie verde de trei paie,
SA liam birul la bAtaie ;
Foaie verde siminoc,
SA facem birul la loc I
bivol. s. pe care merge soarele, 30.
Blagovistenie, s., 27, 29.
 194

blid, s. cred., 86. cdpdtind, s. nume de constelatie, 169.

boald, s. cred., 82. Cdpcan, Cdpcdun s., 191.
Boboteazd, s., 8. caprd, s. nume de constelatie, 169 ;
bogat, s.. ce-s stelele bogatilor 7, 157. copila in chip de-, 174.
boi, s. pl., nume de constelatie. 163, car, s. carul mare, carat mic, constela-
164. tiuni, 163, 188 ; carul dracului, con-
bod, s. and se face ?. 86. stelatiune, 169; carat lui Dumnezeu,
bald, s , 178. constelatiune, 169.
boliste, s. semn prevestitor de-. 102, cdrdus, s. nume de stea, 163.
179. caria, s. cred., 85, 87.
bou, s. pe care merge soorele, 30 carmoajd, s. coaja uscata [de pane],
bozenat, adj., 189. carnet, s., cotire: boul acesta, sg. bagi
brad, s. crescut pe mormantul unui de sama, ca la ulita ceea, din dreap-
copil, 18. ta, are sa faca carnet",-are sa a-
brau, s. vraja cu-. 65; brawl luminos puce pe-acolo.
al ceralui, 188. cdrutd, s.-soarelui. 28.
bubd, s. cred., 37. cas. s. ca sa nu faci-la gura, 37.
bucate, s. pl., 29; cand sa se same- casd, s. and sa nu se facd, 85 ; chid
ne? 84. sa se filed, 86;-cu ogradd, nume
buhaz, s.. 131. de constelatie, 170.
bulbuci, v , 146. cdtel, s. nume de constelatie, 174.
Bulgari. s. pl., 84. cdtelusd, s. nume de stea, 163.
Bunavestire, s., 29, 30. cdutd, v. a privl (despre soare), 35.
burghiu, s. nume de constelatie, 170, cearcdn, s., soare cu-, luna cu-. 66.
cei trei crai, nume de constelatie, 172,
C. cer, s. cum s'a fgcut, 1 urm.; poale-
Cain, s., 87, 101. le cerului, 1; facut din piatra scum-
Cal, s. calul dracului, soiu de pasere pa, 2; inima cerului, 3; ridicarea
de apa (Oltenia); call soarelui, 28, cerului mai sus, 3 urm.; ate ce-
31 ;-din lund, 96. ruri sunt, 7; deschiderea cerului,
Cale, s.-laptelui, de cand e ?, 160, 7, 90; tortile cerului, 23; crdngul
188; calea rdtdcitd, 183:-rdtdcifilor. cerului, 188; braid luminos al cerului,
nume de constelatie, 170; calea ro- 188.
bilor, 97, 188; calea tiganului, 188: cerc, s. soare cu-, 34; lurid cu--66.
calea schiopilor, 188. cercdnel, s. soare cu-, 34.
candeld, s.-cerului (stea), 153: nume cercut, s. soare cu- , 34; luna cu- , 66.
de stea, 163. clzeldesl, v. coruptie din chindisi, 125.
Cane, s. cdnele lui Dumnezeu (varco- chicoteald, s., 100.
lac). 99: cdnele mare, nume de con- chindie, s., 35.
stelatie, 174: canele mic, nume de chiort. s., 86.
constelatie, 174. chit, s., nume de constelatie, 175.
cdnesc. adj. arsitele cânesti. 3Q cicoard. s. legenda ei, 56.
cantor, s nume de constelatie, 172. cingdtoarea regelui, nume de conste-
cap, s.--ce creste peste masura, 10. latie, 172.
durere de-, 37 ;-de bou, nume de cioban, s -in lung, 124;-cu oile, nu-
constelatie, 170. me de constelatie, 165-

ciocdrlie, s. legenda ei, 42 urm
ciomag, s., 31.
Merida, s. 1Munoiu de scandura; se
foloseste de obiceiu la invelitul
caselor pertru a se bate pe de-a-
supra tabla", lucru care se chia-
ma cioricit; verbul a ciorici.
Ciuda lai Arhanghel, 90.
ciudi, V. refl., 91.
ciumd, S. cred., 82. 179.
ciurnag s, 31.
clench& s., 144.
cloatd, s. nume de constelatie. 170.
clopot, s. cred., 101.
closed, s. and se pune pe oua, 63,
84; nume de constelatie, 170 .-cu
pui, nume de constelatte, 170.
clog, s. nume de constelatie, 170.
coasd, s. nume de constelatie, 169.
eobilild, s. -ciobanului, nume de con-
stelatie, 166: 192.
cociorvd, s. nume de constelatie, 170.
cam, s., 12.
colibd, s. nume de stea, 170
comoard. s. cand arde, 8; nurne de
constelatie, 172;-lut lov, 173.
comet, s., 179.
comit. s., 179.
copac, s.-ce se Inchind, 11 ; 31.
copil, S. cred., 62, 86.
corb, s. nume de constelatie, 175.
corn, s., cornul caprei, coarnele caprii,
nume de constelatie, 172 ;-de hi-
nd, 67.
Crdciun, s,, 8, 15, 129, 132.138. (Cre-
ciun) 154.
crdng, s.-ul ceralui, 188.
craiu, s.-nou,-vechiu, 62, 186: craii farmec, s. cred., 82.
dela rdsdrit, nurne de constelatie, fatd, s,- de inpdrat cu cobilita, nume
172,
crap, s., crapii, nume de constelatie,
170.
crdpdt, s., 34.
crdpet, s., 34.
cram, s. la , 32 ; -amiaza, 32 ; mare, felinar, s.- cerului (steal, 153.
miezuhu noptii, nume de conste- femeie, s. din kind, 93.
195
latie, 166; crucea mied, nume de
constelatie, 160 ; crucea fdrtatulut,
nume de constelatie 166.
cumpdnd, s.. 12.
cununie, s., inel de-, 89.
cutremur, s., 6.
D.
D'aba, interj.. 130.
deal. s.. de când sunt delurile, 1.
desert's, s. la stea, 184.
desnitd. s., 31.
desteptdtor, s. nume de stea, 170.
diavol, s , 98.
dobitoace, s. tern.; art.: dobitoacea,186.
drac, s. pe unde merge, 3,13; ce ajuta
soarehn, 38; ce ajuta lunii, 60; stea
cazatoare, 176.
Drdgaica, s., 171.
drum, s. robilor, 9, 188 ; lui Traian,
188.
duldu, s. nume de constelatie. 174
Dumuzica mare, s., 171.
Dumitru, s. Sf.-, 85.
Dumnezeu. s. cand s'a ridicat in cer.
2; 12, 32, 139, 148, 167 ; cdnele jut
(varcolac), 99 ; mama tut-, 167.
dusman, s. vrajd impotriva -ului, 71.
E.
Eva, s., 117, 125. 129. 170.
F.
Fdcdlet, s. cred., 99, 100.
fdind, s. cred 99.
fanteind. s. din rdscruci, name de
constelatie, 166 ; 177.
fapt, s.,-ul zilei. 31.
de constelatie, 166 ;-cu corotndsla,
nume de constelatie. 166 ;-mare
din lzord, nume de stea, 170.
fecioard, s. nume de constelatie, 172;
-Maria, nume de constelatie, 172.
 196

fierotine, s. pl., 101. ' mizi sau pietre lit peretelede lut,
J./care, s. legenda florii-soarelui,49 neuscat bine, spre a face ca ten-
IA se vedeh alta in Drum drept, X, cuiala sa se poati lipi, sa nu cada.
p. 55-6): cand sä se samene Ho- harag, s.i 31.
rne, 84. hdrb, s., ca sa nu se sparga, 82.
foamete, s. semn prevestitor de-, 79.
herghelegiu, s. flacaoandrul ce pazes-
-te caii dela o stand pe munte.
foe, s. in vis, 33, 39. higiu, S. locuinta, 112.
Francez, s., 65. 84, 92.
hlujan, S. cred., 81.
frate, s. frate, nume de constelatie, holerd, s. cred., 82, 179.
71,
herd, s., nume de constelatie, 170.
friptoare, s. 106. hornd, s. hai, ca s'a diramat- hor-
G. na 1"-e masa gata, caci s'a tur-
Gdind, s., nume de constelatie, 170. nat mamaliga; ca sa nu se EWA-
gdinusd, s., nume de constelatie, 170. me-, 83.
gditoni, v., 117. hot, s. cred., 178.
gaveid, s.-mic, nume de constelatie. I, I.
169. . lad, s., 36, 59, 133.
gement, s. pl., nume de constelatie, lana, s , 127, 137 :-.Stinziana, 120.
171. iarnd, s. cred., 68.
German, s., 84. ied, s. kzii, constelatie, 169.
Gheorghe, s. Sf.-, 8. iepure, s.-schiop, purtand soarele,
ghipiti, S. pl., 143. 30, 31; nume de constelatie, 172.
got, s. a iei la- , a ies'i cu oile la Ilk, s. Sf - , 24, 33, 165.
turnind (lumini§) pe munte, pe la Imbucdri, v. refl., 10.
ceasurile 9 -10 a. m. impdrat,. s. stelele imparatilor, 137 :
gongdni, v., 117. numele stelei polare, 163.
gonitor, s. nume de constelatie, 170. improor, impror, adv., 31.
gosted, adj., 185. turd s. p1., 41.
grajd, s., cand sa se curate, 81. incdputd, v., refl., a se potrivi, 1.
groapd, s. nume de constelatie, 163. s.- de cununie, 89.
grim, s. cand sa se samene, 83, 171. Inger, s. sprijinind cerul, 2; pe unde
grebld, s. nume de constelatie. 172. ies ingerii din cer,. 6 ;-pazitor, 8 ;
greire, S. vraji pentru isgonirea lor, -preficuti in stele-, 155 : 153.
79. insulemeni, v., 135.
grindind, s., 175. intind, v. refl, a se murdarl (despre
gunoiu, s. cred.. 85, 100, 168. copii mici), 5.
guzan, vraja pentru isgonire, 81, 87. Ion, s. Sf.-, nume de stea, 172.
H. lov, s., 165.
Mild, .s -de lupi, nume de conste- lova, s., 121, 133.
latie. 175. Ispas. s., 8.
hdir, s. boierii is bogati, au mosii !sus I-iris/as, 38, 170, 171.
dar ce hair de dansii1 0 data . si-o iubaret, adj., 34.
data, tot taranii au sa le stapineas- lurk, s.-din luna, 96.
ca pamanturile 1" J.
hatici, v. a pune bucatele de Cara- fartfd, s. bielsug, 86, 87.
 197

lid, s jidov, urin 150. mireand, s.. 144.

fidov, s. stele acute din banii Jidovi- mireasd, s. cred., 33.
vilor, 157. mocan, s.--din luna, 88.
foimdritd, s., 170. Moldova, Moldovean, s., 191.
L. mart. s. cred., 65. 83.
Ldutar, s. Idutari, nume de conste- mos. s. mosii lui Sdn-Toader, 27.
latie, 170.
legumd,
N.
s. cred., 81.
lemn, S. cred., 86. Ndmiaz, s., 32.
lea, s. pe care merge soarele. 30, ndmiazd, s., 32,
31, 102. ncimiez, s , 32.
ndprdor, s., 31.
licuriciu. s. de and e, 161.
limpede, adj. ou-, 84. nroor, s., 31.
logosted, adi, 184. ndrod, s. capiall la oi; oile fac o
luceofdr, s. de and sunt-, 16, 19, 20, beOcut6. intre coarne, ca o prund:
134. 154, 155:- de seard, )63, 174: -1 n'are leac.
cel mare de miezul noptii, 165 :-cel Necurat, s., drac, 33.
frumos, 165;-porcesc, 170 ;-din zori, ndmiaz, s., 32.
174:- de dimineatd, 174 ; luceferii nesinchisi, v., refl., 4.
mid, 175; 174. Nicola, s, mos- . numele ariciului.
lame, s. sfarsitul-, 137. 110.
hind. s., 2, 58 urm., 98, 105 ; cum Nicolae, s. St.-, 8. 26, 27,
a chiorit-o un cioban, 4; cum s'a Noie, s., 115.
racut, 13-15, 19. 22, 105 urm., 120. noroc, s., 9, 39;- in chip de cane, 16S;
127; ce-i in-, 87 urrn.:-peche sau urare de in glurna:
noud, 147. Hai noroc i bucurie!
lunatec, adj. ce-i un-, 96. Ce-am vorbit, vorbá sA. fie!
lap, s., 25. 85 ; nume de stea, 163, nuc, s. and infloreste, 8.
189 nuntd. s., and nu se face, 85; zica-
lupdrie. s. nume de constelatie, 175. la: [Nu se poate ]
Nunta
M. Farrt scurta!
Magdalena, s. Sf.-, 58. 98.
Maica Domnului, 58, nume de stea, 0.
165. Oaie. s., 171.
mdmdligd. s. cred., 99. oarbd. s. expresie : sh-mi dai cu
mdndstire, s. nume de constelatie, oarba, dac6, voiu face altfel".
169. obisted, adj., 186.
mate, s.-cea faro. sfArsit, 37. ocol, s., nume de constelatie. 169.
marfd, s. gala", nume de poveste, ojind, s., 35.
44. ojinitd, s., 35.
Maria, Sf. . 58, 98. olaturi, s. pl., 187.
mdrifis, s. vraja. pentru -, 182. om, s. -lap, 99.
merenzii, adj. pl., 143 orb, s. drumul orbilor, 1 8S.
Miercuri, s., 14. ou, s., 71, 86.
mierld, s. nume de sfea, 175. Ovidenie, s., 8, 29.
 198

P. prdnusor, s., 31.

Paiu, s., paiele Tzganu lid, 188. prdnzut., 31.
pamtint, s. tainitele de sub-, 37. presddi, v., 123.
pane, s., vraia, sa creasca- 69, 70. prevesti, v. refl. (despre hind), 62.
.

71. pricolictu, s., 99.

par, s. cred.. 81, 85. primini, v. refl. despre Iumind, 75.
parte, s. noroc, 9. prisddi, v.. 143.
Pasti, s. pl., 8, 27, 29, 102. privi, v , a-inapoi (despre soare),
Pavel s.,-din lurid, 92, Sf. , 93. 33.
Pepe lea, s, 164. Probejeni, s. pl., 8
pepene, S. and sit, nu se samene puiu, s.-de gdina. 84.
83. put, s. nume de constelatie, 169;
Pam, s. Sf.-, 24, 93, 173 cu jglzeab, constelatie, 169.
peste, s. soarele in chip de--, 21;
pesta, nume de constelatie, 170. R.
piatth, s.-scumpil, din care s'a Ia- Rat', s. cred. i mime de:constell-
cut cerul, 2. tie, 171.
picotealci, s., 100. rddioard, s, 144.
pisca. v. refl (despre luna), 62, 174-8. rdinze, S. rdutate, 5.
piscdtura s, 62. rain, s. unde este, 6, 9, 15, 25, 29.
ploaie, s. cred., 14, 34, 63, 66, 67, 96. 133.
plomddet, s,, 187. ralitd, s. nume de constelatie, 172.
plop, s. vraja cu .65. nimburele, s. pl., 142.
plosnitd, S. vrtji pentru isgonirea rantd, s. nume de constelatie, 172.
, 73-9, 85, 87. rdsdrire, s., 26.
plug, s. cand se porne;te, 86; nu- rdsdrit, s.. 26.
de constelatie, 172. rdsdrith, s., 26.
plugusor, s, nume de constelatie, rdsciris, s., 26.
163 rdsboiu, s. semn de-, 12, 35, 102,
Poloschita, s., 163. 158, 161, 176, 179.
porn, s. Cind sa se rasacleasca, 84. rdsboinic, s. -roman, nume de stea,
popusozu s. cnd cre0e frumos, 172.
171; sen,n de rodire, 30. rdscruce, s.cerului, 32.
porc, s. pored. constelatie, 170 rdsmentd, s. prevestire de-, 102.
porcar s. nume de stea, 170. thutate, s. semn de-12.
porneald, S. vezi usd. razd, s..nurne de stea, 175.
porn/1114a, s nume de stea, 175. reizd. S. treantil, 5.
post, s. de Cind sunt cele patru regind, nume de stea,
posturi, 2 Sampetrului, 171, 165.
potop, s.. 33. Remul, s., 171.
politic, adj., 140. resmicele, pl, 131
potrirnnic, adj., 131. Rolzmani, s. pl, 39.
potrivelnic, adj., 129. Ronzil, s. nume de stea, 171.
prdnsor, s., 31. Romul, s. nume de stea, 171.
prdrzz, s., 31, 32 rape, v. a se fcioporul de oil, a se
 199

desface in alte ciopoare mai mici Simian, s.SMIpnicui, 3.

din pricina furtunilor. ploilor si a Sinziand, S. lana . 120.
aldurilor mari (j. VAlcea). slomni, v. rell 26.
Rus, s., 37, 71, 84, 192. stneu, s. 99; nume de stea, 165; stea
rus, S. sfab, vrajä pentru isgonire, cAzdtoare, 176.
79. smirnd, cred., 101.
S. ti. soare, s.. 2, 13 urin.; 61,100, 105, 168,
Salcie, s., and infloreste, S. 105 urm., 154; asupra figurit ome-
sat/and:turd, s. and sä se facd, 83. nesti din soare. cf. 1. Bianu, In-
sdmceld. v, refl., 26.
sdmndrt autografe sense infra carte
Sdmziene, s. pl., 27
veche de Dosofteiu Mitropolitul Mal-
sdndtate, s. cred., 9, 69, 70, 72, 86. dovei, An. Acad. Rom. Lit., XXXV1,
sdnceld, v. refl., 26.
Sdn-Nicoard, s.. 26.
p. 153;--in cap, boald, 29;rdsnre,
26; soare-apunt. 35.
Sdn-Toader, s., 26.
Sdnziene, S. pl., 29.
soarea-soarehui, s., 49.
sdrac. s., stelele sdracilor, 157, soc, s., vraja cu, 65.
stea, pin& s., zicala pentru cel
ce ,,,op-
Sdrb, s., 84, 86;prefacut in
189. teste... tare;
sarpe, s. nume de stea, 170. opta
sburdtor, s. stea cdzatoare, 176. Cat ciobota
scdpat, s., 35. sof, s. vraja pentru dobindirea de
scdpatd, v., 145. , 72,
scdpdtat, s., 35. spifelnic, s. mare, constelatie, 172;
sciipdtis, s., 35: , mit% constelatie, 175.
scaun, s.lui Dumnezeu, constelatie, stafie, s., 99.
169. stdtp, s. stôlpii cerului. 2, 3; nume
schindosi, v. coruptie din a chindisi, de stea, 163.
139. stanind, S. stAnd, tarlS (jud. Valcea)
schiop, s. calea schiopilor, 188. stat, s., stalurk 31.
schiopi, v., 129. sten, s., 175; cele patru stele spriji-
scorpie, s. nume de constelatie. nitoare ale pamaniuluti, B.. de c."Ild
172. stint stele, 15. 105, 153, 154, 155;
scroafd, s. cu purcei, constelatie, cdzdtaare, 103, 175; rdtdcifiior,
170. 175; calcata de luna, 62; ursitoa-
seuteic, s. scutic, 5. re, li0;facute din ingeri, 155;
Seard, s. nume dal lunii, 60 ciobamaui, 163, 171; cu coadd, -cu
secetd, s., semn prevestitor de, 67, mama, comatd, luminoasd, 179,
102 179. tactile din banii Jidovilor, 157.
secere, s. craiu (lurid notri), 84; nu- steajdr, s nume de stea, 163.
me de constelatie, 172. 5'ttfan, S. cel din lunA, 92.
sfab, s. vrajä pentru a isgoni, 79. strigoaicd, s., 175.
sfintit, s., 35. striviu, s., 170; cruid unibla, 81;
sfredel, s. nume de corstelatie, 172. din luna, 92, 99.
173, 175;mare, constelatie, 172; sturz, s., nume de stea 175
pdmántului. constelatie, 170. sub-ameazd, adv. 32
 200

sulitd, s., 31. trimite, v., 61.

su-nimiez, s., 35.
supdrd. v. Spus si raspuns:
-M'am suparatl
-Mananca bor piparat 1
surcicd, s., cred., 85.
surugiu, s., nume de constelatie,
169.
supi, V., 121.
sveircolac, s., 98.
T. T.
Tdcea, v. zicala:
Daca taci,
Buba fad:
Daca zici,
Mai rau te strici.
tagdrd, s., nume de stea, 163.
Idgdrd, s, nume de stea, 163.
tainitd, s.,-ele pamantului, 37.
Millar, s. cred., 68.
teintdie, s., 101.
tamjd, s., 135
tap, s , nume de constelatie, 172.
tdrdte, s., 99.
tare, s. nume de constelatie, 169.
tdrcdlan, s., lunA cu , 66.
Tatar, s. 101, 191.
taur, s, nume de constelatie, 170.
tekgd, s.-soarelui, 31.
Tigan, s. calea-ulut, paiele-ului, 188.
tindechi,v. coruptie din chindisi, prin
apropiere de tindeche, 129.
toacd, s --din cer, 9; nume de con-
stelatie, 169.
toarce, v. cred , 100, 101.
toartd, s.-cerului, 23, 33.
toiag, s. toiegele, constelatie, 172.
toiu, S. stol, card [de pasarèle].
Traian, s., 150, 165, 191; drumul hit,
, 188
triisnet, s., 165.
trdsurd, s., nume de constelatie, 169.
trdvesti, v. refl. (despre luta), 62.
Treisfetite, s. pl., nume de constela-
tie, 172.
Trisfettte, s. pl., 172.
Trisfetite, s. pl., 171
Traian, s. drumul sau calea lui-, 188.
truncher. s., 87.
Turc, Turcia, s., 191.
U.
Ucigd-l-crucea, s., 159; nume de stea,
163.
Ilm7/1.1-toaca, s, nume de stea. 163.
acts, adj., Mut cumplit, 154.
Ucrainean, s., 7, 32, 84, 99, 176.
alb, s., 173.
uitd, v. refl. a se-inapoi (despre
soare), 35.
ujind, s., 35.
urs, s.-mare,-mic, constelatiuni,
163; nume de stea, 163.
ursd, s. nume de constelatiune,' 163.
ursoaicd, S. ursitoare, 110.
usd, s. a bagA oile la-, a le ocoll,
a le strange la olalta, gramada,
la pascut, ca si se odihneasci, ca
sa stea pana cand vor plecA sin-
gure,- pan' vor pleca singure la
porneald",
V.
Vacd, s. cred., 86: vraja pentru ma-
na, 186.
vdcar, s.. nume de constelatie, 163,
170.
Vdka, Vdlcu, s., 102.
vale, s., de cand sunt vane, 1.
vdlvd, s. cand umbla, 81.
vamd, s., vamile vazduhului, 176.
vdnt, s. senin de-, 12, 66, 67; cum
s'a isvodit-14; feciorul vantului,
47; -turbat, 49, 159; impdratul van-
turilor, 53; unde doarme, 24:-cel
várticus, 83.
varcolac, s., 36, 60, 98.
vdrcolag, S.. 98.
Wirgolatd, s. nume dat soarelui. 60.
vargdlund, s., 81.
Vargat, s., nume dat soarelui, 60.
 201

wirgolund, adj., 72. vrajd, s.la soare, 40 2, la luna,

vdrsdlor. s, nume de constelatie, 64; la stele, 182.
177. vieme. s.semne pentru tielul , 29, 30.
Varvara, s. Si., 2558. 98. 35, 67, 68; de apoi. 173.
vdrvdrat. adj., 3. vultur, s. Domnu tut. constelatie, 166
Vast le s. St., 8, 0, 81. Z.
veac. s. vieata, 39. Zdcluh, s., 34.
vier, s. vTerii, constelatie, 170. zdduf, s.. 34.
vierme, s. cred., 82. zdpadd, s. cred., 85.
yin, s. apä prefacuta in, 10, 166. zdpusald, s., 34.
Vineri, S. mare. 27. Zimzeana, s.. 135.
vis, s. cred, 82. zlugd, s., slucta, 66.
vitd, s., cred., 8, 10, 178. zori, v., 26.
vizitiu, s., nume de constelatie, 169. zorild, s., nunie de slea, 174.
voghin, s., hoghiu, 186. zvdrcolac, s. cred , 92.
 CUPRINSUL
Pag.
PREFATA . . III
PARTEA I. CERUL 1

PARTEA II. SOARELE.

1. Soarele. 13
2. Povestea ciocarliei . 42
3. Povestea florii-soarelui 49
4. Povestea cicoarii . 56
PARTEA III. LUNA.
1. Luna . 58
2 Luna. nouä 68
3. Luna' 0415 . 85
4. .C5te 'n luna, toate. . . 87
PARTEA JV. INTUNECIMILE DE SOARE SI DE LUNA. 98
PARTEA V. DRAGOSTEA SOARELUI PENTRU LUNA. 105
PARTEA VI. STELELE.
1. Instelarea . 133
2. Stelele 162
3. Stele cäzatoare 175
4. Stelele cu coacla 179
5. Vrajile la stele 182
PARTEA VII. DRUMUL ROBILOR 188
INDICE SI GLOSAR . 193
 DIN PUBLICATIUNILE ACADEMIEI ROMANE
- L. B.

CrAiniceanu Dr. Oh., Igiena taranului roman Locuinta, incaltamintea

si imbracamintea : alimentatiunea in diferite regiuni ale tarii $i in
diferite timpuri ale anului. 1898
Gorovei Artur, Cimiliturile Romanilor. 1898 . .
-

. ..... . 5.
3.---

.
. ...... .
Grigoriu Gr., Medicina poporului I. Boalele oamenilor. Anal. Acad.
XXX Lit
II Boalele vitelor. Anal. Acad. XXX Lit. .. .
.

.
. .

. .
1.60
0.50
Jarnik Dr. I. U. si A. Barseanu, Doine i strigaturi din Ardeal cu
un glosar complet de Dr I, U. Jarnik. Buc. 1895
Lupaleu D. P., Medicina babelor. Adunare de descantece. retete de
doftorii i vrajitorii babesti. Cu un raport de Prof I. Bianu.- r
Anal. Acad. XII Lit. ...........
Manolescu Dr. N., Igiena taranului. Locuinta, iluminatul i incalzitul
. . . . . . . -- .

ei. Imbracamintea. Incaltamintea, alimentatiunea taranului. 1895 . 5.

Marian S. Fl., Cromatica poporului roman.- Discurs de receptiune, - cu
_ raspuns de B. P. Hajdeu.Anal. Acad. IV. 2
Descantece adunate de G. Saulescu. Raport - Anal. Acad. V. 2.
. . . . . 1.
- Vraji farmece i desfaceri. - Anal. Acad. XV Lit. . 1.-
-
. .

Insectele in limba, credinta i obiceiurile Romanilor, 1 903 . . . 6.-

-.,-, Legendele Maicei Domnului. 1094 4
-Nasterea la Romani, Studiu etnografic 1892
Nunta la Romani. 1890 .
--
Immormantarea la Romani. 1892
.

.1. .
........
.
.
.
.
.
.
5
10.-
5. - . . .
.
.

.
.

. .
.

.
.

.
.
.

.
.
Sarbatorile la Romani : -
-
-
Vol. I.- arnelegile. 1898.
Vol. II.- Paresimile. 1899.
Vol. III.-Cincizecimea. 1901. .
.....
.. .
.
.' 3.-

.
3.-
4. -.
.

.
. .

. .
.

. .

Obedenaru D-r. M. G., Texte macedo-romane, basme $i poezii poporale

dela Crusova. Publicate dupa manuscriptele originate, cu un glo- .-
. sar cogiplet, de Prof. I. Bianu. Buc. 1891 .. . . . . . . .

. XXIX Lit. . .. . .....

Otescu I., 'Credintele taranului roman despre cer i stele; Anal. Acad.
Pamfile Tudor. Jocuri de copn, adunale din satul Tepu (jud. Tecuciu).
1.
-...,
-Anal. Acad. XXVIII Lit . . . . . . 1.40 . . .

t--- Jocuri de copii, adunate din satul Tepu (jud. Tecuciu) Mem. II. 1.60
Papahagi-Vurdunä P. N., Jocuri copilaresti culese dela Romanii din
Macedonia. - Anal. Acad. XXV Lit. . . . . . . 0.75
Megleno-Romanii. Studiu etn^grafico-filologic. Partea I . . Anal.
Acad. XXV Lit 1.40
.- Partea II. Anal. Acad. XXV Lit 1.40
-
-
Graie aromane. Anal. Acad. XXVII Lit.
Basme aromane i glosar. 1905 . .
iiineanu Lazar., Basmele romane in comparatiune cu legendele antice
. . . . . . ...... 1.60
8.

clasice si in legatura-cu basmele popoarelor invecinate si ale tutu-

' ror popoarelor row anice. 1895 . . . . . . . . . . . 10,
Sevastos Elena, Nunta la Romani. Studiu istorico-etnografic compa-
rativ. 1889. . (Sfdr.p:t)
Tiplea Alexandru, Poezii populare din Maramures. Anal. Acad.
XXVIII Lit 1.20 ,-
Viciu Alexiu, Glosar de cuvinte dialectale din graiul viu al poporului ,
roman din Ardeal.- Anal. Acad, XXIX Lit. 1 50 - 1-
t. i'
TIPOGRAFIA l LEGATORIA DE CART!, CONST. D. LUPASCU, BARLAD