Tema 2.

Fazele ciclului de viaţă al proiectului

şi particularitățiile de gestionare a lor

2.1. Etapele ciclului de viaţă al proiectului

Proiectele1 se realizează într-o succesiune de etape, pornind de la un document strategic de

dezvoltare din care se desprinde ideea de proiect într-un anumit domeniu (de exemplu, resurse umane,
infrastructură, mediu, turism etc.), care apoi este formulată, implementată și în final evaluată, cu scopul
de a crea condiţiile pentru realizarea unor acțiuni viitoare de dezvoltare.
Modul de planificare şi realizare a oricărui proiect prevede derularea în cerc succesivă și treptată a
evenimentelor, care se numeşte ciclul de proiect. Ciclul începe cu o idee de proiect şi apoi duce la
transformarea ideilor într-un plan de lucru, care mai apoi pot fi implementate şi evaluate. Ideile sunt
examinate în cadrul unei strategii de dezvoltare definite în prealabil [2, p. 6].
Ciclul de proiect prevede o structură clară, pentru a se asigura că toţi participanţii la proiect au fost
contactați și toate informaţiile relevante le sînt disponibile, astfel încât, la fiecare etapă a proiectului, să
fim convinși de fiabilitatea informaţiilor şi corectitudinea concluziilor.
În conformitate cu standardele UE putem evidenția următoarele şase faze principale ale
proiectului: programarea, identificarea, formularea, finantarea, implementarea (realizarea) și evaluarea.
În fig. 2.1. vezi etapele (fazele) ciclului de viață al proiectului.

Managementul Ciclului Proiectului

Programare

Evaluare&Control Identificare

Implementare Formulare

Finan țare

Fig. 2.1. Etapele (fazele) ciclului de viață al proiectului

Unele detalii la fiecare etapă pot varia în funcţie de programa sau normele organizației de finanţare,
ce influențează asupra unor proceduri specifice. Cu toate acestea, programele conțin întotdeauna trei
teme comune:
1. Ciclul defineşte deciziile-cheie, cerinţele de informare şi responsabilităţile la fiecare etapă;
2. Etapele ciclului se desfășoară consecutiv, adică fiecare etapă trebuie să fie finalizată definitiv
înainte de a începe următoarea;
_____________________________________________________________________________
1
În acest curs de prelegeri, termenul „proiect” înseamnă un set de măsuri întreprinse pentru a atinge anumite scopuri într-un
termen stabilit, iar „programa” presupune o serie de proiecte, care contribuie la realizarea obiectivului comun la nivel regional, naţional
sau internațional.

1
 3. Ciclul include întotdeauna o evaluare a proiectului, care vă permite utilizarea experienţei
proiectelor existente pentru elaborarea cu succes a celor următoare.
Să examinăm mai detaliat fiecare fază a proiectului din punctul de vedere a managementului
ciclului de proiect (engl. Project Cycle Management - PCM).

2.2. Programarea

Programarea este prima fază a ciclului managementului de proiect (PCM), în care se stabilește
cadrul general de dezvoltare strategică a unei întreprindării, ţării, regiunii sau grup de ţări.
La această etapă sunt analizate informațiile la nivel internaţional, naţional sau regional pentru a
identifica problemele şi oportunităţile de dezvoltare, care necesită o atenție deosebită. Acest proces
include examinarea indicatorilor macroeconomici şi socio-economici, priorităţilor politicii
internaționale, naţionale, regionale şi strategiile organizaţiilor donatoare. Scopul acestei etape este
identificarea şi coordonarea obiectivelor şi priorităţilor strategice importante pentru ambele părți, astfel
încât faza de definire (identificare) a viitoarelor proiecte concrete pentru fiecare sector și domeniu să fie
stabilite foarte coerent, să fie realizabile şi să aibă limite și regulamente clare [2, p. 6].
În procesul de consultări şi negocieri între guvernul naţional, donatori şi alți factori interesați,
urmărind analiza problemelor și a oportunităților de dezvoltare ale țării sau regiunii în cauză, şi ţinând
cont în același timp de priorităţile ţării şi capacităţile financiare ale bugetului naţional, investitorilor şi
donatorilor, în fiecare țară sunt elaborate şi adoptate programe strategice de dezvoltare. Unele dintre
aceste programe pot fi susţinute, inclusiv și prin asistenţa financiară a programelor de cooperare
internaţională (de exemplu, de UE, Banca Mondială, Programul Operațional Comun România –
Republica Moldova 2014 – 2020 şi alte organizaţii financiare internaţionale sau chiar de către unele
țări).
În programul naţional sau regional de dezvoltare strategică (de exemplu, Planul naţional de
dezvoltare, Planul naţional pentru dezvoltare regională a ţării etc.), sunt trasate direcțiile prioritare de
activitate, finanţarea cărora pot fi susținute atât din bugetul naţional, cât şi de donatorii internaţionali.
Ca exemplu ipotetic, redăm următoarele scurte extrase din Planul Naţional de Dezvoltare al
României, care fac referire la două domenii - turism şi sectorul IMM-urilor. Aceste două situaţii vor fi
folosite pe tot parcursul cursului nostru sub forma unor studii de caz inspirate din situaţii reale, pentru
exemplificarea practică a noțiunilor teoretice prezentate.

Studiu de caz 1. Euroturizm. Planul Naţional de Dezvoltare pentru 2000-2002, precizează, la cap. 8.1.5:
„Proiectele care vor fi finanțate vor avea ca țintă investițiile majore în dezvoltarea, modernizarea infrastructurii
(drumuri, alimentare cu apă, canalizare, ...) în domeniul turismului, cât şi a infrastructură (formare resurse umane,
marketing, ...), în perspectiva creșterii competitivității turismului românesc pe piața internaţională”.

Studiu de caz 2. Dezvoltarea capacităţii manageriale. Planul Naţional de Dezvoltare pentru 2000-2002, în
cap. 8.1.2, „Sprijin pentru dezvoltarea sectorului productiv ÎMM” (întreprinderi mici şi mijlocii), precizează că:
„vor fi utilizate diferite instrumente pentru a sprijini ÎMM-urile productive, precum:
- fonduri pentru constituirea capitalului de risc;
- granturi pentru ÎMM-urile industriale din zonele defavorizate;
- înființarea unor centre de formare a resurselor umane, interregionale”.

Studiu de caz 3. Programul Operaţional Comun România - Republica Moldova 2014-2020. În perioada
2014-2020, Uniunea Europeană va finanţa Programul Operaţional Comun România-Republica Moldova, prin
intermediul Instrumentului European de Vecinătate (ENI). Programul se adresează zonei aflate la frontiera dintre
România şi Republica Moldova, şi va contribui la atingerea obiectivului general al Instrumentului European de
Vecinătate: evoluţia către o regiune de prosperitate şi bună vecinătate, realizată prin acţiuni de cooperare
transfrontalieră în beneficiul statelor membre şi nemembre ale UE care se învecinează.

2
 Aria de cooperare:
România, judeţele: Botoșani, Iași, Vaslui, Galați;
Republica Moldova - întreg teritoriul.
Bugetul programului: 89.1 milioane euro (89.1 milioane buget total, dintre care 81 milioane finanțate de
UE prin Instrumentul European de Vecinătate – ENI și 8.1 milioane euro cofinanțare asigurată de statele
partenere).
Regula de flexibilitate: 10% din bugetul Programului poate fi utilizat după cum urmează:
1. De către beneficiari din România implicaţi în Proiecte Majore de Infrastructură (PMI) localizaţi în afara
ariei programului, cu condiţia ca participarea lor în proiect să fie necesară, implementării proiectului şi să respecte
criteriile de eligibilitate definite pentru fiecare procedură de selecţie;
2. De către beneficiari, inclusiv lideri de proiect, localizaţi în aria programului, sau de către Beneficiari ai
Proiectelor Majore de Infrastructură (PMI) pentru implementarea unor activităţi necesare realizării obiectivelor
proiectului în afara ariei programului.
Obiectivele şi priorităţile programului:
Obiectivul tematic 2. Sprijin pentru educaţie, cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare:
Prioritatea 1.1. Cooperare instituțională în domeniul educațional în vederea creșterii accesului la educație și
a calității acesteia;
Prioritatea 1.2. Promovare și sprijin pentru cercetare și inovare;
Obiectivul tematic 3. Promovarea culturii locale și protejarea patrimoniului istoric:
Prioritatea 2.1. Promovarea și conservarea patrimoniului cultural și istoric;
Obiectivul tematic 7. Îmbunătățirea accesibilităţii în regiuni, dezvoltarea transportului şi a reţelelor şi
sistemelor comune de transport:
Prioritatea 3.1. Dezvoltarea infrastructurii de transport transfrontalier şi a infrastructurii TIC;
Obiectivul tematic 8. Provocări comune în domeniul siguranţei şi securităţii:
Prioritatea 4.1. Sprijin pentru dezvoltarea serviciilor de sănătate şi a accesului la sănătate;
Prioritatea 4.2. Sprijin pentru activităţi comune în vederea prevenirii dezastrelor naturale şi antropice,
precum şi acţiuni comune în timpul situaţiilor de urgenţă;
Prioritatea 4.3. Prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate şi cooperarea poliţiei [7].

2.3. Identificarea

Conform cadrului stabilit de un Program internaţional (de exemplu, „Programul Operaţional

Comun România - Republica Moldova 2014-2020”), de Documentul Strategic de țară sau Regional (de
exemplu, Strategia de Dezvoltare Regională (SDR) Nord 2016-2020) se analizează problemele
(situațiile dificile, care nu convin și pe care dorim să le depășim), nevoile și interesele posibililor facori
interesați și se identifică acele idei de proiecte care urmează să fie aprofundate.
În această fază se elaborează, dacă este necesar, studii de pre-fezabilitate (SPF). Aceste studii vor
ajuta la identificarea, selectarea şi analiza comparativă a opţiunilor specifice şi recomandă studiile
ulterioare necesare pentru formularea proiectului. Rezultatul acestor studii dă indicații asupra
oportunității de a continua studiul pentru ideea de proiect aleasă. Exemple de SPF: pentru înființarea
unui parc industrial, construcţia unei staţii de epurare a apelor reziduale, construcţia unei autostrăzi etc.
[2, p. 7].
Deci, la etapa de definiție, ideile şi programele de dezvoltare sunt examinate și discutate pe larg.
Discuţiile cu beneficiarii şi alţi participanţi la proiect includ căutarea în comun a problemelor - cheie și a
diferitor opţiuni pentru a le rezolva.
Ca rezultat primim evaluarea relevanței proiectelor (atât pentru beneficiari cât şi pentru donatori)
şi alegerea celor mai bune proiecte pentru formularea lor de mai departe.

2.4. Elaborarea proiectului (formularea)

3
 În această fază se analizează aspectele importante ale ideii de proiect, ținând cont de obiectivele
generale și prioritățile unei Programe internaționale, Documentului Strategic de țară sau Regional, de
indicatorii cheie de calitate și de opiniile principalilor factori interesați.
Beneficiari direcți ai proiectului și alți factori interesați în realizarea acestuia (aceștea pot fi, după
caz, autorități locale, furnizori de servicii publice sau private, alți agenți economici, organizații
neguvernamentale, inclusiv asociații profesionale etc.) trebuie să participe activ la detalierea ideii, și
pentru aceasta se constituie o echipă de proiect [2, p. 7].
Echipa de proiect devine o structură executivă, iar consultarea cu beneficiarii direcți și factoriii
interesați se realizează sub forma unor întâlniri periodice, în care se discută între altele stadiul analizei,
se cer informații suplimentare, și, după caz, studii de funcționare, analiza riscului etc.
Relevanța problemelor și fezabilitatea sunt aspecte cheie în această fază. Se elaborează planuri
detaliate de implementare a activităților ce vor fi realizate în cadrul proiectului, incluzând Cadrul Logic
(vezi tema 3), cu indicatori privind rezultatele așteptate și impactul proiectului, precum și planul de
resurse și implementare. O propunere de proiect de interes local va fi susținută de toți participanții la
formularea ei, prin încheierea unui memorandum semnat de toți aceștea.

2.5. Finanţarea

Propunerile de finanţare se elaborează sub forma unei cereri de finantare, care se completeză într-
un formular standardizat - aplicație (formularul de cerere este, de regulă, ataşat la programul în cauză),
și diferă pentru fiecare tip de program de finanţare în parte.
De regulă, aplicația este însoţită de o serie de anexe, care fac parte integrantă din cererea de
finanțare şi justifică cererea. Cererea de finanţare este depusă la Unitatea de implementare a
programului (de exemplu, Agentia pentru Dezvoltare Regionala NORD, Banca Europeană pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare, Secretariat Tehnic Comun (STC) in Romania - Biroul Regional pentru
Cooperare Transfrontalieră Suceava etc.).
Comisia de evaluare şi selectare a proiectelor, care pot fi finanţate în cadrul programului dat,
evaluează fiecare propunere de proiect, și decide dacă proiectul va fi sau nu va fi finanţat.
Această evaluare se bazează pe criterii de selecţie, aceleaşi pentru toate cererile de finanțare
depuse în cadrul programului de finanțare respectiv.
Deci, la etapa finanțării cererea este examinată de organizația financiară (Comitetul financiar –
Financing Comittee) și se aprobă sau se refuză finanțarea proiectelor. Organizația financiară și țara-
partener la această etapă se înțeleg asupra detaliilor implementării proiectului/programei și semnează un
document juridic corespunzător (Acord financiar / Financing Agreement). Prezentul document defineşte
cu strictețe modul, în care proiectul / programul va fi finanţat şi implementat.
Dacă decizia de finanțare a proiectului este pozitivă, atunci este semnat un acord de grant între
managerul de proiect şi organizația financiară. Unele programe oferă încheierea acordului de finanţare
între agenţiile specializate de donatori (Fundaţia Eurasia, Fundaţia Soros-Moldova etc.), situate
nemijlocit în ţara aplicantă, şi managerii de proiect.

2.6. Realizarea (implementarea)

Faza de implementare a proiectului este pornit şi funcţionează. Aceasta poate necesita o procedura
de tender (licitaţie) şi încheiere a contractului cu contractantul, direct implicat în asistenţă tehnică, prin
activitatea sa în cadrul proiectului.
Pe parcursul implementării, beneficiarii şi alte părţi interesate, împreună cu managerii de proiect
apreciază progresele reale obținute în comparație cu progresul planificat în prealabil, pentru a stabili
4
dacă proiectul se îndreaptă spre realizarea obiectivelor trasate. Dacă e necesar, proiectul este readus în
albia normală sau se modifică ușor unele obiective tactice, dacă au loc schimbări semnificative ale
circumstanţelor externe în timpul formulării proiectului.
Resursele materiale şi umane alocate pentru realizarea proiectului sunt utilizate pentru a atinge
obiectivele propuse prin acest proiect (rezultatele preconizate în cadrul proiectului sunt adresate
grupurilor ţintă şi beneficiarilor), ceea ce contribuie la atingerea obiectivelor generale ale proiectului [2,
p. 8].
Activităţile implementate în cadrul proiectului implică, de regulă, încheierea unor contracte pentru
realizarea de studii, asistenţă tehnică, achiziţii de bunuri şi lucrări. Evoluția activităţilor din proiect este
urmărită (prin monitorizarea continuă a proiectului), şi, după caz, se propun ajustări impuse de
schimbarea condiţiile inițiale.
La sfârşitul perioadei de implementare a proiectului se poate propune un nou proiect pentru
continuarea sau extinderea activităţilor proiectului.

2.7. Evaluarea şi control

Proiectul trebuie să fie supus cât mai mult posibil unei evaluări și controlului sistematice şi
obiective, atât pentru determinarea amplorii şi calității implementării ficărei etape, cât și pentru analiza
rezultatelor finale ale proiectului.
Scopul evaluării şi controlului este de a compara coerența rezultatele proiectului cu obiectivele
propuse, determinând astfel eficiența, eficacitatea, impactul și durabilitatea proiectului. Evaluarea şi
control trebuie să fie furnizate informaţii credibile şi utile, permitând încorporarea de lecții învățate și
bune-practici în procesul de decizie, atât din perspectiva beneficiarilor de asistenţă financiară
(recipienți), cât și a organizațiilor finanţatoare (donatori).
Evaluarea poate fi făcută în perioada implementării proiectului sau programului („evaluare
intermediară”), la sfârșitul acesteia („evaluare finală”), sau după încheierea perioadei proiectului („ex-
post evaluare”), fie pentru a ajuta la o mai bună direcționare a proiectului, fie pentru a desprinde lecţiile
utile pentru viitoarele proiecte/programe. Evaluarea ar trebui să conducă la o decizie de a continua,
revizui, sau, în cazuri extreme, de a stopa proiectul, iar concluziile și recomandările ar trebui luate în
considerare în procesul de elaborare, respectiv implementare, a unor proiecte sau programe viitoare.
Astfel, în timpul etapei de evaluare, organizația donatoare şi partenerul de proiect evaluează
proiectul în scopul de a determina ce s-a realizat şi ce experiențe din proiect pot fi învăţate pentru viitor.
Rezultatele evaluării sunt utilizate pentru a îmbunătăţi calitatea viitoarelor proiecte şi programe. Cu
toate că pe parcursul ciclului de proiect evaluarea se face la sfârșit, a devenit o practică comună
evaluarea intermediară a proiectului, pentru a ajusta desfășurarea proiectului nemijlocit în cursul
implementării sale.
Secționarea ciclului de proiect în şase etape (faze) este acea temelie minimă, pe care se bazează
pregătirea eficientă, implementarea şi evaluarea oricărui proiect.
Separarea fazelor de identificare și formulare este considerată cea mai importantă. Pregătirea
proiectului are loc într-un mediu socio-politic, unde aşteptările rezultatelor unui proiect sunt întotdeauna
prea mari şi există un conflict de interese, care trebuie să fie luat în considerație şi aplanat după
posibilități. Revenind la etapa de identificare, oportunitatea ideilor de proiect este verificată de mai
multe ori, înainte de formularea finală a proiectului, ca pe urmă să nu fim nevoiți să renunţăm la proiect,
când a fost deja formulat şi este gata cererea pentru finanţare.
În procesul formulării, proiectul poate fi deja complet elaborat, dacă suntem convinși că el se
bazează pe nevoile reale ale beneficiarilor şi în mare măsură este o „proprietate” a părţilor interesate
(stakeholders) ale proiectului.
5
 Ciclul de proiect poate fi diferit în diferite programe, dar, cu toate acestea, uneori este foarte util şi
necesar să ne folosim de structura şi principiile concrete de gestionare a ciclului de proiect (PCM) în
fiecare caz aparte.

2.8. Principiile cheie ale managementului ciclului de proiect (PCM)

În practică, durata şi importanța fiecărei faze a managementului ciclului de proiect pot fi diferite,
dar procesul de bază este aceeaşi pentru toate proiectele și programele, indiferent de domeniu.
Principiile de bază ale managementului ciclului de proiect sunt după cum urmează:
1. Folosirea cadrului logic (Matricii Logice – engl. Logic Matrix, vezi tema 3) în elaborarea
proiectului;
2. Elaborarea în fiecare fază a documentelor cheie de bună calitate, pentru a asigura un proces de
luare a deciziilor structurat și bine fundamentat;
3. Consultarea şi implicarea factorilor cheie interesați, cât de mul posibil;
4. Formularea clară a scopului proiectului în termeni de beneficii durabile pentru grupul(rile)
beneficiarilor;
5. Încorporarea, începând cu faza de elaborare, a aspectelor cheie ale calităţii.
Managementul ciclului de proiect combină principii moderne de management, instrumente şi
tehnici analitice și le aplică în cadrul procesului structurat de decizie al ciclului de proiect / program,
pentru a se asigura că:
1. Proiectele și / sau programele respectă și contribuie la realizarea cuprinzătoare a politicii
Uniunii Europene, cum ar fi respectul drepturilor omului, precum resurse umane, infrastructură,
agricultură, mediu, turism, dezvoltare sector ÎMM-uri (întreprinderile mici şi mijlocii) etc.).
2. Proiectele și / sau programele sunt relevante pentru strategia agreată (aprobată) şi pentru
problemele reale ale grupurilor ţintă şi beneficiarilor finali;
3. Proiectele și / sau programele sunt fezabile, adică obiectivele propuse sunt realiste (posibil de
îndeplinit), având în vedere constrângerile mediului de lucru și capabilitatea agenţiilor de implementare;
4. Beneficiile generate de proiect / program sunt durabile (au capacitatea de a se auto-întreține și
reproduce, pe termen lung, după încheierea finanţării proiectului).
După cum s-a menţionat mai sus începutul anilor '90 în scopul de a îmbunătăţi calitatea planificării
şi managementului de proiect, şi, prin urmare, a îmbunătăţi eficienţa programelor de asistenţă tehnică,
teoria managementului ciclului de proiect (PCM) a fost adoptată de Comisia Europeană.
Evaluările anterioare ale rezultatelor (la sfârşitul anilor '80) au arătat că propunerile de proiect
suferă de multe ori de următoarele neajunsuri:
 pregătirea şi planificarea slabă a proiectului;
 multe proiecte nu corespund nevoilor beneficiarilor (oportunitatea proiectului);
 nu se luau în considerare riscurile;
 erau ignorați factorii, care influențau asupra durabilității proiectului;
 nu se ținea cont de lecţiile experienţei anterioare, ele rareori se includeau în formularea noilor
politici şi practici.
Principalele avantaje ale utilizarii PCM pentru elaborarea şi evaluarea proiectelor sunt prezentate
în figura de mai jos (vezi fig. 2.2).
Management ciclului de proiect integrează toate etapele ciclului, astfel încât toate întrebările de
mai sus sunt sistematizate. Acest lucru va asigura realizarea obiectivelor şi a durabilităţii la fiecare etapă
a proiectului. „PCM îl obligă pe fiecare designerul novice al proiectului să se concentreze asupra
problemelor presante ale beneficiarilor - examinarea detaliată a situaţiei actuale, precum şi aplicarea
metodei structurii logice.
6
 Utilitatea PCM

Experiență negativă PCM

* Cadru strategic neclar  Corespunde strategiei UE și CSI
* Proiecte reieșite din consum  Decizii reieșite din cerere
* Analiza slabă a situației  Analiză performantă
* Planificare, orientată la organizarea unor activități  Planificare, orientată la atingerea obiectivelor
* Efectul proiectului nu poate fi verificat  Rezultat, ce poate fi verificat
* Accentul se pune pe finanțe Accentul se pune pe calitate
* Durabilitate scurtă  Durabilitate de termen lung
* Documentație de proiect cu multe lacune  Documentație standartizată

Fig. 2.2. Utilitatea PCM

Aspectele, care sprijină durabilitatea proiectului, sunt incluse în structura lui de la bun început.
Puterea PCM constă în documentația structurată în conformitate cu formatele-standard, care includ toate
componentele structurale şi ipotezele necesare, care stau la baza propunerilor de proiect. Un astfel de
sistem face conceptul proiectului clar, conţinutul său este evident, iar monitorizarea permanentă permite
evaluarea de mai departe a rezultatelor.”1
Pe parcursul managementului proiectului folosim următoarele principii generale, oglindite în fig.
2.3.

Principiile cheie ale PCM

 Folosirea cadrului logic (Matricii Logice) în elaborarea proiectului sau programului

 Elaborarea, în fiecare fază, a documentelor cheie de bună calitate, pentru a asigura un proces de luare a deciziilor
structurat și bine fundamentat
 Consultarea și implicarea factorilor cheie interesați, cât de mult posibil
 Formularea clară a scopului proiectului, în termeni de beneficii durabile pentru grupul(rile) beneficiarilor
 Încorporarea, încă din faza de formulare,a aspectelor cheie ale calității

Fig. 2.3. Principiile PCM

Principiile PCM pot fi rezumate după cum urmează:

1. Respectarea strictă a ciclului de proiect asigură adoptarea deciziilor structurate şi bine
informate;
2. Atragerea beneficiarilor (clienților) la şedinţele de lucru, la fiecare etapă importantă a ciclului de
proiect şi definirea obiectivelor proiectului în vederea căpătării beneficiilor durabile pentru destinatari.
3. Includerea diferitor aspecte ale durabilităţii în designerul fiecărui proiect pentru a asigura
beneficii îndelungate de pe urma proiectului;
4. Utilizarea structurii logice (Matricii Logice) pentru a asigura o abordare coerentă, analitică la
proiectarea şi punerea în aplicare a proiectului;
_____________________________________________________________________________
1
”Project Cycle Management: Yet Another Fad?” PCM Helpdesk, DG YIII 1993

5. O abordare integrată, care leagă obiectivele proiectului cu obiectivele Comisiei Europene şi

interesele naţionale ale ţării partenere, asigură întocmirea corectă a planului de lucru şi bugetului,
asigură un control riguros şi complet al momentelor-cheie din ciclul de viaţă a proiectului.

7
 Managementul ciclului de proiect combină principiile de management şi asistenţă tehnică,
instrumente analitice şi metodologice, precum şi le aplică în procesul de luare a deciziilor în cadrul
ciclului de proiect pentru a asigura îndeplinirea următoarelor trei criterii majore.
Proiectele sunt oportune atunci când:
 corespund strategiei convenite şi nevoilor reale ale beneficiarilor;
 proiectele sunt legate de obiectivele sectoriale și cerințelor Comisiei Europene;
 beneficiarii participă la procesul de planificare de la un stadiu timpuriu;
 se face o analiză aprofundată a problemelor;
 obiectivele sunt clar definite pentru beneficiul grupului-ţintă.1
Proiectele sunt fezabile în cazul în care:
 obiective planificate sunt realizabile în condiţiile existente la momentul desfășurării proiectului
şi se ține cont de capacitatea organizațiilor responsabile de a realiza proiectul;
 obiectivele sînt logice şi măsurabile;
 se ține cont de riscuri, neajunsuri şi piedici;
 monitorizarea se concentrează numai asupra obiectivelor relevante ale proiectului.
1. Principiile:

o Oportunitate
o Fezabilitate
o Durabilitate
Adoptarea deciziilor Elaborarea proiectelor
Elaborarea proiectelor calitative și
2. Instrumentele Cadrului logice, informative la stabile
Logic fiecare fază aparte
calitative și stabile cu pentru
cu un efect durabil un
grupurile țintă
3. Instrumente suplimentare efect durabil pentru grupurile
țintă
Fig. 2.4. Rolul managementului ciclului de proiect

Proiectele sunt stabile dacă:

 beneficiarii continuă să primească beneficii de la proiect după finalizarea acestuia;
 factorii care afectează stabilitatea sunt luați în considerație încă din stadiul de elaborare a
proiectului;
 rezultatele evaluării sunt utilizate pentru acumularea experienţei şi sunt folosite la elaborarea
proiectelor viitoare.
Astfel, putem generaliza problemele de management al ciclului de proiect, după cum urmează:
1. Modul de planificare și management al proiectelor se desfășoară consecutiv, ceea ce se numeste
ciclu al proiectului. El permite să ne asigurăm că toţi participanţii la proiect au fost consultați şi s-au
obţinut informaţii relevante, astfel încât să putem adopta decizii corecte la orice etapă de viaţă a
proiectului;
2. Cele șase etape ale ciclului de proiect sunt legate între ele. Fiecare etapă decurge din cea
precedentă. Informatiile sunt necesare la fiecare etapă pentru a lua decizii semnificative, înainte de a
trece la pasul următor. Ciclul înseamnă, că toate concluziile trase din experienţa proiectelor finalizate,
vor fi folosite pentru a îmbunătăţi calitatea viitoarelor proiecte;
3. Separarea fazelor de identificare și formulare este deosebit de importantă. Aflându-se la etapa
identificării, oportunitatea ideilor de proiect sunt verificate atât de temeinic, încât, uneori, ideea de
proiect poate fi respinsă la un stadiu timpuriu, adică înainte de începerea pregătirii proiectului;
4. PCM a fost introdus de către Comisia Europeană la începutul anilor '90 pentru a îmbunătăţi
pregătirea și managementul de proiect, îmbunătăţind astfel eficienţa ajutorului financiar gratuit. PCM

8
combină fazele ciclului astfel, încât la fiecare etapă sunt verificate aspectele esenţiale de viaţă ale
proiectului;
5. PCM combină principiile ajutorului gratuit, instrumentele şi tehnicile de analiză şi le aplică pe
parcursul ciclului de proiect pentru a lua decizii bune şi pentru a se asigura că proiectele corespund
nevoilor reale ale beneficiarilor (oportunitatea), precum și de fezabilitatea şi durabilitatea acestora;
6. Principalul instrument pentru elaborarea și managementul proiectului este abordarea Cadrului
Logic (Cadrul Logic este rezultatul analizei unor probleme, sintetizate într-o matrice, care prezintă cele
mai importante aspecte ale unui proiect sau program într-un format logic. Mai detaliat vezi tema 3).
Pentru utilizarea eficientă a acestuia el trebuie să lucreze cu alte instrumente de analiză tehnică,
economică şi socială.

2.9. Formatul și structura documentelor proiectului

Formatul de bază urmărește logica esențială a cadrului logic necesare (Matricea Logică – engl.
Matrix Logic, vezi tema 3), care vor fi discutate în următoarele subiecte ale cursului. Acum, însă, vom
examina elementele de bază ale unui proiect de format deplin - full size (engl: full size - format deplin)
sau, cu alte cuvinte, structura documentelor de proiect.

Tabelul 2.1
Formatul de bază al proiectului

1. Sumar și rezumat
2. Fundamentare: Obiectivele generale ale politicii UE şi ale Guvernului Republicii Moldova / Regiunea de dezvoltare
(de exemplu, Regiunea de Dezvoltare Nord), legăturile cu programul sau strategia naţională / regională, angajamentul
Guvernului de realizare cuprinzătoare a obiectivelor politicii UE.
3. Analiza sectorială şi a problemelor, inclusiv analiză factorilor interesați (stakeholders).
4. Descrierea proiectului/programului, a strategiei şi obiectivelor de atins:
=> Include referiri la experienţa anterioară şi legătura cu activităţile şi / sau Programele altor organizații de finanțare
(donatori);
=> Descrie intervenţia (sau acţiunea), pe care o propune proiectul pe următoarea axă logică: obiective generale, scopul
proiectului, rezultate, activităţi, principalii indicatori de verificare.
5. Pre-condiţii, supoziții
6. Aranjamente/condiții de implementare:
=> Resurse materiale și umane;
=> Proceduri de organizare și implementare;
=> Planul (graficul) de desfăşurare / implementare;
=> Bugetul proiectului, co-finanţare;
=> Condiţii speciale şi măsuri suplimentare ale partenerilor (dacă este cazul);
=> Monitorizarea şi evaluarea rezultatelor şi a progresului proiectului.
7. Factori ai calității:
=> Participarea beneficiarilor la proiect și asumarea de către aceștea a rezultatelor finale ale proiectului;
=> Suportul politice;
=> Tehnologie adecvată;
=> Aspectele socio-culturale;
=> Egalitatea şanselor pentru bărbaţi şi femei;
=> Protecţia mediului;
=> Capacităţii instituţionale şi de management;
=> Viabilitatea economică şi financiară.
Anexa: Matricea Logică (Cadrul Logic) (Logframe)

Acest format al proiectului este stabilit în conformitate cu standardele Uniunii Europene (UE) DIN
69 901, iar utilizarea lui este recomandată pentru programele de dezvoltare regională şi inovatoare,

9
desfăşurate în cadrul Uniunii Europene. Cu toate acestea, un astfel de format al proiectului este utilizat
pe scară largă în programele finanţate de către alte instituţii și fonduri financiare internaţionale.

2.10. Programe sectoriale

În ultimii ani s-au depus eforturi considerabile pentru ca programele și proiectele să devină parte
integrantă a unor politici naţionale şi regionale coerente, și pentru a se îmbunătăți coordonarea
organizațiilor finanțatoare (donatorilor). Însă această abordare nu este suficientă, chiar și în cazul țărilor
care au o bună capacitate de a elabora şi implementa politici naţionale şi regionale, precum şi de a
coordona activitățile donatorilor. Aceasta a determinat comunitatea donatorilor să se orienteze mai
degrabă către abordările sectoriale (programe sectoriale).
Abordarea sectorială urmărește extinderea impactului rezultatelor unui program sau proiect
dincolo de scopul imediat al unui donator. Acest nou tip de abordare țintește realizarea unor programe
cu finanţări publice, obținute din resurse locale şi externe, în sprijinul dezvoltării și implementării unor
politici echitabile, bine echilibrate şi satisfăcătoare.
Astfel, donatorii au evoluat de la sprijinul financiar acordat pentru activităţi specifice la co-
finanțarea, împreună cu țara parteneră și alți donatori, a unor politici de dezvoltare. Aceste eforturi, mult
mai bine coordonate, vizează obiectivele fixate de guvern în cadrul unui program sectorial coerent de
cheltuieli publice. În aceste condiții, asistența externă oferită de instituțiile finanțatoare, va fi tot mai
mult armonizată cu planurile de dezvoltare ale guvernului și cu bugetul național.
Programele de dezvoltare sectorială au trei caracteristici principale:
1. Printr-un document politic sectorial sau un cadru logic strategic, guvernul preia
responsabilitatea de a stabili prioritățile și standardele care se aplică întregii activități publice în sectorul
vizat, inclusiv pe cea finanțată de donatori;
2. Toate finanțările semnificative pentru sectorul vizat sprijină o singură politică sectorială și sunt
susținute de un program de cheltuieli, aflat sub coordonarea guvernului (care are la îndemână pentru
aceasta bugetul de cheltuieli sectorial și bugetul anual);
3. Partenerii (donatori și receptori) adoptă poziții comune asupra sectorului și pentru sub-sectoare,
cu scopul de a co-finanța acțiunile specifice de dezvoltare.
Ciclul programului sectorial este comparat cu ciclul proiectului, punctul de pornire fiind
Documentul Strategic de țară:
1. În cadrul fazei de programare, Documentul Strategic de țară identifică sectoarele, care să fie
sprijinite de Comisia Europeană. În procesul de consultare între guvern, donatori şi alte părţi interesate
la nivel naţional şi sectorial, sunt estimate situaţia macro-economică şi bugetară, calitatea
managementului finanţelor publice, politicile sectoriale, soliditatea obiectivelor la nivel sectorial şi sunt
analizate cadrul de cheltuieli sectoriale şi coerența planurilor de lucru cu bugetele anuale.
Rezultatul acestui proces este un acord privind sectoarele care vor fi sprijinite în dezvoltare de
către resurse financiare centralizate;
2. În etapa de identificare are loc o estimare preliminară a programului sectorial. Guvernul şi
donatorii stabilesc un acord-cadru cu privire la politica / strategia sectorială (agreată și de alţi donatori).
Ca urmare se adoptă decizia de a continua sau nu cooperarea pentru programul sectorial respectiv;
3. În faza de formulare a proiectului, accentul este pus pe elaborarea detaliată a programului
sectorial și realizarea unui acord asupra principiilor, care vor guverna implementarea programului.
Principiile se pot referi la distribuţia echitabilă a resurselor între administrația locală şi centrală,
transparenţa alocării bugetare şi a sistemului contabil de gestionare a banilor, implementarea de reforme
administrative şi instituţionale etc.

10
 Sunt stabilite priorităţile sectorului, reformele necesare şi investiţiile care urmează să fie efectuate
în cadrul programului, cu sprijin financiar din partea guvernului central, organizațiilor finanțatoare şi
altor donatori. Rezultatul acestei etape este decizia de a propune sau nu, spre finanțare, programul
sectorial;
4. În faza de finanţare se ia decizia privind finanţarea programului şi se încheie Acordul de
finanţare;
5. În cadrul fazei de implementare, programul sectorial este aprobat de către guvern ca parte
integrantă a programului de cheltuieli publice. Prin acordul de finanțare se stipulează că urmărirea
cheltuielilor nu se limitează doar la contribuția CE (Comisiei Europene), ci aceasta se extinde la întreaga
finanţare a programelului sectorial, incluzând fondurile guvernului şi pe cele ale altor donatori.
Indicatorii de verificare ai programelor sectoriale sunt adesea legați de obiectivele mai largi ținte
stabilite la nivel european (de exemplu, în domeniul securităţii alimentare, sănătății etc.) sau
internaţional (de exemplu, protecţia mediului);
6. Faza de evaluare se concentrează pe concluziile şi recomandările cu privire la rezultatele pe
termen lung şi asupra îmbunătăţirilor posibile ale programului şi alte politici sectoriale în viitor.
În prezent Programe Regionale Sectoriale ale Agenţiei de Dezvoltare Regionale Nord includ
următoare direcţii principale:
1. Alimentarea cu apă și canalizare;
2.  Eficiența energetică în clădirile publice;
3. Managementul deșeurilor solide;
4. Drumuri regionale și locale;
5. Turism;
6. Infrastructura de sprijin a afacerilor.
Detalii mai concrete despre proiecte realizate prin programe Agenţiei de Dezvoltare Regionale
Nord putem găsi pe web-site-ul agenţiei pe link: http://adrnord.md/taboneview.php?
l=ro&idc=522&t=/ADR-Nord/Despre-ADR-Nord&

Bibliografia

1. “Project Cycle Management: Yet Another Fad?” PCM Helpdesk, DG YIII, 1993.
2. Danteş, Catalin (traducerea din limba engleză), Vertopeanu, Gabriel (completări şi
standartizarea studiilor de caz). Managementul ciclului de proiect: manual – Bucureşti. Blueprint
Iternaţional, 2003. ISBN 973-86539-1-6, pp. 6-12.
3. Veveriţa, Ana-Maria et. al. Elaborarea proiectelor : Ghidul autorităţilor publice locale. Chişinău
: S.n., 2016. Tipogr. „Bons Offices”. 128 p. ISBN 978-9975-87-075-7.
4. Пайпе, С. Проектный менеджмент: ускоренный курс: пер. с нем. – Изд-во «Дело и
Сервис», 2005, с. 28.
5. Хрищев, Е.И. Инновационный менеджмент. – Сh: Editura A.S.E.M., 2001, cc. 178-188, 200
– 219.
6. ГРЕЙ, Клиффорд Ф. (Clifford F. Gray. Oregon State University), Ларсон, Эрик У. (Erik W.
Larson. Oregon State University). Управление проектами. Практическое руководство / Перевод с
английского (PROJECT MANAGEMENT. The Managerial Process). М. : Издательство «Дело и
Сервис», 2003. 528 с. ISBN 5-8018-0152-9 (русск.) ISBN 0-07-365812-Х (англ.). [on-line] [citat
06.02.2020]. Disponibil: https://pqm-online.com/assets/files/lib/books/grey.pdf
7. Programul Operaţional Comun România - Republica Moldova 2014-2020[on-line] [citat
06.02.2020]. Disponibil: https://www.fonduri-ue.ro/ro-md

11